Fenomenul Migrației Ilegale

FENOMENUL MIGRAȚIEI ILEGALE

ÎNTRE O PRECAUȚIE NECESARĂ ȘI O TOLERANȚĂ IMPUSĂ

Fenomenul migrației ilegale ridică multe probleme extrem de sensibile legate de securitatea națională, a comunităților și a indivizilor, de identitate, de adaptare culturală și de dezvoltare economică. Putem afirma fără nici un fel de echivoc că, migrația ilegală are un impact major asupra tuturor dimensiunilor securității.

Fără să am pretenția unui viziuni exaustive asupra fenomenului la care fac referire în titlu, crezul meu, fără nici un fel de rezervă, este acela că, atâta timp cât nu va fi pace în lumea islamică, Europa, pe care cu un fel de naivitate încă ne place să o considerăm creștină, cu cei 500.000 de milioane de cetățeni ani săi, nu va ma fi în siguranță.

Nu în urmă cu foarte mult timp, în anul 2005, scriitoarea și comentatoarea politică de origine britanică Gisèle Littman publica, sub pseudonimul Bat Ye’or, cartea „Eurabia: Axa Euro-Arabă”, în care anticipa crearea unui singur stat pe continentul european, supus unui puternic imperiu musulman. Autoarea își fundamentează previziunile reliefând rolul negativ pe care îl au liderii Uniunii Europene prin atitudinea tolerantă față de interesele lumii arabe, generozitatea cu care primește și găzduiește migranții, concesiile nemaiîntâlnite făcute pentru satisfacerea nevoilor sale energetice stringente, prin toate acestea consimțind practic, la creșterea influenței musulmane și instaurarea dominației acesteia în Europa.

Arealul la care fac referire ca generator al fenomenului migrației, din zilele noastre, este fizic, extrem de aproape însă din punct de vedere cultural și religios extrem de departe. Ne asemănăm istoric vorbind în proiecțiile migraționiste, noi europenii cu ,,oaspeții” noștrii de astăzi prin extrem de puține elemente, însă unul dintre acestea este demn de remarcat, este vorba de acea aspirație legitimă a familiilor de a-și găsi un loc în care să poată trai în pace și să aspire la o suficiență materială, cum odinioară atâtea alte familii au migrat dintr-un spațiu în altul, cu mult mai multe obstacole, decât cele întâmpinate de către valul migrator modern, în frumoasă noastra Europă.

Fenomenul migrației ilegale este unul cunoscut în special după perioada Războiului Rece, însă în prezent, amploarea și principalele caracteristici sunt fundamental diferite. În anii de glorie ai fostelor state comuniste, acest fenomen era extrem de bine controlat, cetățenii fiind, dacă acceptați, foarte bine ,,conservați” în matca țarilor de origine, orice derapaj de la o astfel de conduită fiind aspru pedepsit, inclusiv prevenirea unor astfel de infracțiuni era o activitate foarte bine organizată. Das leben der anderen 2006 film în regia lui Florian Henckel von Donnersmarck, tratează tangent această problematică într-o manieră absolut genială.

Dar să nu mergem mai departe fără a defini acest termen. ,,Migrația este un fenomen complex, ce constă în deplasarea unor persoane dintr-o arie teritorială în alta, urmată de schimbarea domiciliului și/sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire” „Dicționar de sociologie”, coordonatori: Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu, Ed. Babel, București, 1998.

Fără îndoială că ultimul timp este foarte grăitor în această privință și aduce în discuție acutizarea acestui fenomen în Europa, unde un potențator uriaș este un alt fenomen, acela al globalizării, care nu face altceva decât să dilueze până la eliminare, frontierele în fața fluxurilor de migranți, astfel caracteristicile mediului european de securitate sunt modificate substanțial, definitiv și cred că aș putea să exagerez spunând și irevocabil, ca totul să aibă pretenția unei sentințe.

Epicentrul acestui fenomen ale cărui unde de șoc lovesc Uniunea Eurpeană se gasește în Orientul Mijlociu, marcat de manifestari dramatice de dezintegrare politică și societală în cadrul unor state eșuate de confruntări identitare ireconciliabile asociate cu acte de violența sinistră.

Aceasta criza prelungită a Orientului Mijlociu, începe în decembrie 2010 cu un eveniment tragic dar care care are un neașteptat efect de domino, incendierea unui tânăr comerciant din Tunisia, practic, dă naștere cutremurului numit și Primavara Arabă, care lovește acum necruțător în Uniunea Eurpeană.

Din martie 2011 momentul de început al războiului din Siria, conform surselor dechise au murit peste 250.000 de oameni, au fost comise acte de o atrocitate greu de descris în cuvinte, zeci de localități au fost efectiv rase de pe suprafața pamântului, deznodământul fiind faptul că mai mult de 11 milioane de sirieni au fugit în tările vecine, în special în Turcia dar și în Iordania, Liban sau Egipt, mai înainte să trăiască ,,The european dream” în această formă organizată. O parte considerabilă din cei care ajung în aceste zile în insulele grecești sau pe alte meleaguri europene, vin așa cum ați putut banui, categoric din Turcia.

Desigur configurația națională a celor care fug cu disperare către Uniunea Europeană este ,,îmbunătățită” și de către alte naționalități și astfel se îngrămădesc în acest exod ,,biblic”, irakieni, afgani, libieni și africani, toți având în comun un areal al islamului aflat în disoluție accelerată ale cărui mărginiri sunt vestul Africii și Pakistanul.

Turcia, ca prim loc de refugiu al disperării și nemulțumirii, care amenință Uniunea Europeană, nu face altceva decât să încerce să-și consolideze poziția de pivot geostrategic și să deschidă treptat porțile de ieșire pentru migranți, nemultumită fiind de poziția în ceea ce privește recunoașterea rolului marcant pe care ea ca țară îl poate avea în regiune. Turcia cu certitudine este sătulă de tergiversările, eschivările și abordările inerte, fără nici un fel de cooerență și vigoare în ceea ce privește găsirea unui sfârșit al dramei pe care o traversează Siria.

Migrația internațională, privită ca o dislocare masivă de populație, aparent necontrolată, generează un spectru extrem larg de provocări la adresa conceptului de securitate care trebuie gestionate la adevarata lor valoare.

Migrația internațională devine astfel o prioritate a agendelor de lucru interne și externe pentru majoritatea țărilor lumii, dar și pentru organizațiile internaționale cu expertiză și competență pe acest domeniu. Acest fapt se datorează în special accepțiunii că migrația ilegală constituie, în special, o sursă de insecuritate pentru țările de origine și cetățenii lor dislocați, dar cel mai mult pentru țările de destinație și locuitorii acestora.

Migrația internațională afectează și alte dimensiuni ale securității, demnă de evocat este dimensiunea psihosocială. Imaginea pe care cetățenii țării de destinație și-o formează despre migranți, azilanți sau refugiați determină în mare parte măsurile politico-administrative care se iau în sprijinul sau împotriva acestora. De asemenea aceasta, determină atitudini ce pot genera extrem de ușor tensiuni, crize și chiar conflicte între ambele părți implicate. În acest climat psihosocial, migranții constituie o sursă complexă de probleme economice, sociale, politice, ecologice și religioase pentru țara de destinație.

Fenomenul pe care încerc să-l prezint este doar un fragment din atât de complexa problematică a migrației care se desfășoară sub mult mai multe forme. Am să mă rezerv la a pune în discuție doar migrația forțată de conflictele armate cu tot ansamblul de atrocități, persecuții politice sau religioase, care se află într-un fin metisaj cu migrația economică, de altfel una dintre formele cele mai des întâlnite în ultimul timp.

Migrația economică este motivată ambivalent de diferențele dintre țări cu privire la accesul la resurse și locuri de muncă, precum și de criza din unele țări cu privire la anumite specializări. Astfel, multe dintre țările dezvoltate ,,recrutează” migranți, chiar militând spre o migrație a forței de muncă înalt calificată din țările slab dezvoltate;

În mod cert acest fapt ne ajută să descoperim unele din rezultatele fenomenului migraționist și anume azilanții și refugiații, aceștia fiind protejați de legislația internațională. Refugiații sunt acele persoane care părăsesc țara de origine din cauza persecuțiilor sau a temerii că vor fi persecutați pe criterii rasiale, religioase, de naționalitate, de apartenență la un anumit grup social sau politic. Asemenea lor, azilanții sunt persoane care au părăsit țara de origine, au depus cerere pentru a fi recunoscuți ca refugiați în altă țară și așteaptă o decizie în acest sens.

Persoanele care dobândesc acest statut au dreptul să rămână pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată, stat în care nu sunt cetățeni naționali, doar dacă unica lor alternativă este să se întoarcă într-un spațiu în care se să fie supuși represiunilor de orice natură, tratamentelor inumane sau degradante.

Conflictele armate constituie o cauză primordială a apariției fluxurilor de refugiați, în special, dar și de azilanți. În același timp, poate fi indusă și așa numita ,,migrația forțată” cu scopul de a diminua resursele umane ale părților combatante în respectivul conflict.

Extrem de interesantă în acest context este perspectiva lucrurilor asumată din capitala Germaniei, unde cancelarul federal german Angela Merkel, care practic a deschis larg ușa în fața sutelor de mii de candidați la azil, declara anul trecut că ,,mondializarea este cea care vine spre noi”, ,,Avem datoria să acceptăm un anumit grad de imigrație legală, aceasta înseamnă mondializare”, aceasta a mai subliniat, că ,,în epoca smartphone-urilor nu ne putem închide în noi, (pentru că) oamenii știu bine cum trăim în Europa”, cancelarul german se mândește și cu faptul că țara sa „a devenit cea cu care oamenii asociază speranța, ceea ce este extrem de prețios dacă e sa privim istoria noastră” și în același sens a lansat un apel și la celelalte state din Uniunea Europeană, cerându-le să fie la fel de generoase.

Controversele legate de aceste declarații sunt multe și datorită faptului că această generozitate afișată de Germania atrage atenția, mai ales în condițiile în care Berlinul a fost absolut nemilos cu grecii. Coalitia de guvernământ a cancelarului Angela Merkel a căzut de acord asupra unui pachet de 6 miliarde de euro destinat refugiaților, la nici doua luni după ce același guvern german a impus un pachet de măsuri excesiv de sever Greciei, care datora Berlinului în jur de 60 de miliarde de euro.

De ce sunt mai importanți pentru Angela Merkel migranții din Siria sau Afganistan decat cetățenii unei țări membre a Uniunii Europene ?, rămâne dincolo de argumentele emoționale sau filosofice o întrebare retorică.

Așa cum ușor se poate observa, migrația ca fenomen, prin faptul că focalizează în jurul său un spectru foarte larg de manifestări sociale, are o importanță deosebită asupra securității țării de destinație și de origine, precum și asupra securității indivizilor umani implicați în acest fenomen.

Nu trebuie deloc neglijată dimensiunea economică a acestui fenomen, care fără îndoială aduce beneficii concrete migranților și familiilor acestora, una dintre cauzele cel mai des întâlnite ale producerii acestui fenomen constând în diferențele majore de dezvoltare economică dintre țările și regiunile lumii.

În țările de origine, se pot evident observa fenomene cu impact negativ asupra dezvoltării acestora, precum și așa numitul proces de „brain drain” sau altfel spus (emigrarea forței de muncă cu înaltă calificare) și lipsa forței de muncă în anumite sectoare ale economiei naționale, ceea ce conduce la scăderea dramatică a productivității și a veniturilor realizate, dar și a calității vieții cetățenilor. În același timp, au loc și fenomene cu impact pozitiv asupra aceleiași economii, cum ar fi fluxurile de capital care intră în țară, sporind într-o mai mică sau mai mare măsură produsul intern brut, dar și creșterea nivelului de trai al familiilor celor care au emigrant și a comunităților, grupurilor etnice din care aceștia provin.

În ceea ce privește țările de destinație, exemplul cel mai elocvent fiind Germania, migranții sunt bineveniți ca forță de muncă mult mai ieftină și, în unele cazuri, chiar înalt calificată. În acest context, se observă beneficii de natură economică (creșterea productivității muncii și a produsului intern brut) pentru aceaste țări gazdă. Totuși, în special în perioada de șomaj și de adaptare la condițiile socio-economice din țările de destinație, migranții sunt văzuți ca o povară economică asupra mai multor sectoare cum ar fi cel al locuințelor sau a sistemului de securitate socială, astfel creând dezechilibre economice atât țării respective cât și comunităților și cetățenilor acesteia.

Unul dintre alte aspecte demne de menționat este corelarea creșterii fluxurilor migratorii către țările dezvoltate cu realitatea îmbătrânirii demografice a țărilor gazdă cu care acestea se confruntă; în aceste țări, presiunea asupra sistemului asigurărilor sociale, în special asupra sistemului de pensii, este în creștere.

În aceste condiții, în țările gazdă dezvoltate, este sesizat procesul „migrației de înlocuire” ca o potențială soluție pentru compensarea costurilor economice ale îmbătrânirii demografice. Din analiza acestor elemente concrete, se poate aprecia că fenomenul migrației are impact și asupra dimensiunii sociale a securității, atât sub aspectul schimbării coordonatelor demografice, cât și al problematicii identităților naționale. Coordonatele demografice se referă în special la numărul populației și practic la piramida acesteia. Migranții schimbă aceste coordonate în mod clar, atât în țara de destinație, cât și în cea de origine, în sensul creșterii numărului populației și al grupei de vârstă apte de muncă, în prima și al scăderii numărului persoanelor apte de muncă și al îmbătrânirii, în țările de origine.

Implicațiile fenomenului migrației asupra dimensiunii politice pot deveni cu ușurință puncte de presiune asupra dimensiunii militare a securității, tensiunile dintre țara de origine și cea de destinație, precum și acțiunile rețelelor teroriste putând căpăta caracteristici militare concrete.

Putem afirma fără nici un echivoc că între securitate și migrație există o legătură particulară care nu trebuie neglijată, migrația fiind acel fenomen care poate facilita manifestarea anumitor amenințări la adresa securității cetătenilor Uniunii Europene, fapt demonstrat de nefericitele atacuri teroriste din Europa în ultimilor ani:

22 martie 2016, Belgia: trei explozii s-au produs în Bruxelles: două la Aeroportul Zaventem din nord-estul capitalei și a treia, la distanță de o oră, în stația de metrou Maelbeek, în apropiere de sediul Uniunii Europene. Procurorul federal a confirmat că este vorba de un atentat sinucigaș. Bilanțul provizoriu înaintat de autorități indică 34 de morți, 14 la aeroport și 20 la stația de metrou precum și 198 de răniți, 92 la aeroport și 106 la stația Maelbeek. În după-amiaza aceleiași zile, Amaq, agenția de presă afiliată Daesh, a emis un buletin informativ în care se spunea că gruparea teroristă revendică atentatele. Cei trei atentatori au fost identificați ca frații Khalid și Brahim El Bakraoui, respectiv Najim Lacchraoui;

13 spre 14 noiembrie 2015, Franța: o sută treizeci de morți, peste 350 de răniți și o Republică Franceză traumatizată. În numai trei ore, un comando jihadist a determinat intrarea unei întregi țări într-o nouă eră în domeniul securității, iar unda de șoc produsă de atentatele de la Paris încă se simte la nivel mondial;

24 mai 2014, Belgia: un bărbat a deschis focul în holul de la intrarea în Muzeul evreiesc din Bruxelles, ucigând patru persoane, printre care un cuplu de turiști israelieni. Arestat la Marsilia (sudul Franței), presupusul autor, francezul de origine algeriană Mehdi Nemmouche (29 de ani), a fost predat la finalul lunii iulie justiției belgiene, care l-a inculpat pentru ,,asasinat în context terorist” și l-a plasat în arest preventiv;

22 mai 2013, Marea Britanie: un soldat britanic, Lee Rigby (25 de ani), a fost ucis cu un cuțit de doi bărbați în apropierea unei unități militare a Artileriei regale în Woolwich, cartier din sud-estul Londrei. Potrivit martorilor, cei doi agresori au încurajat trecătorii să filmeze scena în timp ce ei strigau ,,Allahu akbar!”, după care au fost arestați de poliție;

11-19 martie 2012, Franța: pe 11 și 15 martie, Mohamed Merah (23 de ani) a ucis trei militari cu focuri de armă la Toulouse și Montauban (sud-vestul Franței), iar pe 19 martie trei copii și un profesor la colegiul evreiesc ,,Ozar Hatorah” din Toulouse. Autorul a fost ucis în schimbul de focuri de către poliție pe 22 martie, după un asediu de 32 de ore asupra apartamentului său;

18 iulie 2012, Bulgaria: cinci turiști israelieni au fost asasinați la aeroportul din Burgas, în urma exploziei unei bombe plasate într-un autocar. Șoferul acestuia și autorul atentatului au decedat de asemenea în atentat. Israelul a acuzat că la originea atacului s-a aflat mișcarea libaneză Hezbollah.

Evident că și noi avem sursele noastre de insecuritate pe care după cum se poate observa le gestionăm într-o manieră demnă de un amatorism de invidiat, la acestea dacă se mai adaugă și altele cum este cazul migrației, se impune fără doar și poate regândirea întregului sistem european de securitate, chiar redimensionarea lui pentru a putea atenua dezechilibrele pe care le produc ,,greutățile” adăugate pe acest greu încercat ,,taler”, al provocărilor de securitate.

Trebuie să recunoaștem însă și faptul că Europa a fost și este lovită de atentate teroriste, chiar și fără ,,ajutorul” refugiaților din zilele acestea, și este trist să admitem că majoritatea acestor atacuri au fost comise de purtători de pașapoarte europene.

Migrația ilegală are impact cert și asupra identității sociale a indivizilor, cetățeni ai țării de destinație. Identitatea socială practic reprezintă acea concepție a individului despre propriul eu în termeni de trăsături caracteristice ale categoriei sociale de apartenență, ce face ca eul său interschimbabil cu eul altor membri ai ingroup-ului și distinct din punctul de vedere al stereotipurilor de eul membrilor outgroup-ului. Comportamentul de grup are anumite aspecte specifice, care îl deosebesc de comportamentul interpersonal. Aceste aspecte includ: etnocentrismul, bias-ul de favorizare a ingroup-ului, competiția intergrupuri, discriminarea, stereotipizarea, prejudecata, uniformitatea comportamentală, coeziunea ingroup-ului, conformismul etc. Aceste elemente există și în cazul relațiilor dintre grupurile cetățenilor rezidenți și cele ale migranților aflați într-o țară gazdă. Astfel, în ultimii ani, fenomenul migrației a făcut ca identitățile naționale să fie privite și din perspectiva securității, lucru care mi se pare absolut justificat. Pe de o parte, este vorba despre cazul în care migrația și fluxurile de refugiați sunt generate de conflicte etnice și politici de purificare etnică ce doresc realizarea omogenității culturale sau dominarea unui teritoriu dat de către o anumită minoritate etnică. Pe de altă parte, însă, un flux de imigranți este adesea reprezentat ca o potențială amenințare la adresa culturii țării de destinație și o provocare la adresa valorilor de bază și obiceiurilor culturale și lingvistice ale acesteia, mai ales când diferențele culturale și religioase sunt atât de palpabile.

Se mai poate observa că migranții, sunt priviți ca principalii „muncitori la negru” în țările europene în care numărul lor este ridicat.

Exemplul atât de grăitor din perspectiva cetățenilor statelor intrate de curând în Uniunea Europeană, reflectă faptul că emigranții, de astă dată europeni, au început să reprezinte pentru cetățenii țării de origine, nu numai o sursă de venituri, ci și o vulnerabilitate în competiția tehnologică, medicală și științifică dintre state. Țările dezvoltate atrag din ce în ce mai mult forță de muncă înalt calificată din țările care nu pot asigura atingerea unor standarde de viață ridicate pentru deținătorii unor astfel de calificări.

Din punct de vedere al implicațiilor în domeniul securității al fenomenului amitit, se remarcă totuși în ultimii perioadă multiplicarea intoleranței cetățenilor europeni față de migranți, pe care îi asociază cu criminalitatea și terorismul. Este indiscutabil faptul că în cazul țărilor europene, migranții reprezintă o sursă de insecuritate. Provocările de securitate cele mai mari își au originea în special în diferențele de natură etnică și religioasă dintre populația țării de destinație și migranți, dar și în nivelul scăzut de trai al acestora din urmă, determinat de accesul relativ dificil la locurile de muncă din acea țară. De asemenea, imaginea nefavorabilă pe care cetățenii europeni o au despre noii ,,vizitatori”, care practic le „invadează” și de ce să nu recunoaștem „amenință” comunitățile, constituie adesea o sursă de tensiuni care nu trebuie trecută neobservată de dragul multi-culturalismului. Pentru a asezona cele descrise mai sus cu evenimente reale, am să prezint doar câteva titluri ale presei germane din anii trecuți:

– La data de 13 august 2015, poliția germană, a arestat doi solicitanți de azil irakieni, în vârstă de 23 respectiv, 19 an, pentru violarea unei fete de naționalitate germană în vârstă 18 ani în spatele unei școli în Hamm;

– La data la 26 iulie 2015, un solicitant de azil tunisian în vârstă de 21 de ani violat o femeie naționalitate germană, în vârstă 20 de ani, în cartierul Dornwaldsiedlung de Karlsruhe;

– La data de 9 iunie 2014, doi solicitanți de azil somalezi, în vârstă de 20 respectiv, 18 ani, au fost condamnați la șapte ani și jumătate de închisoare pentru violarea unei femei de naționalitate germană, în vârstă de 21 de ani în Bad Kreuznach;

– La data de 20 mai 2015, un tânăr (25 de ani) solicitant de azil senegalez a fost arestat după ce a încercat să violeze o femeie de naționalitate germană în vârstă de 21 de ani la Stachus, o piață mare din centrul orașului München;

– La data 16 aprilie 2014, un azilant în vârstă de 21 de ani din Irak a fost condamnat la trei ani și zece luni de închisoare pentru violarea unei fete de 17 ani, la festivalul din orașul bavarez Straubing în luna august 2014;

– La data 7 aprilie 2015, un azilant în vârstă de 29 de ani, a fost arestat pentru tentativă de viol asupra unei fete de 14 ani din orașul Alzenau.

– La data 17 martie 2014, doi solicitanții de azil afgani în vârstă de 19 și 20 au fost condamnați la cinci ani de închisoare pentru viol asupra unei femei de naționalitate germană în vărstă de 21 de ani în Kirchheim;

– La data de 11 februarie 2015, un azilant în vârstă de 28 de ani din Eritreea a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru violarea unei femei de naționalitate germană de în vârstă de 25 de ani în Stralsund, de-a lungul Mării Baltice.

Migrația poate să constituie o sursă de amenintări, pericole și riscuri, la adresa securității naționale și euroatlantice, atunci când aceasta nu este controlată, de către toate instituțiile care au atribuții pe această linie și mai mult, atunci când cooperarea între aceste instituții la nivel internațional este una deficitară, Quod erat demonstrandum.

Prin urmare este de datoria noastră să ne întrebăm, fără a avea pretenția unui răspuns imediat, Europa Qvo Vadis ?

Webgrafie:

http://www.stiripesurse.ro/lista-atentatelor-teroriste-atribuite-islami-tilor-in-europa_987498.html

http://www.agerpres.ro/externe/2015/01/07/cele-mai-grave-atentate-teroriste-din-europa-incepand-din-1995-cronologie–17-54-30

http://www.stiripesurse.ro/nebunie-in-germania-val-de-violuri-comise-de-imigran-i_968566.html

http://m.libertatea.ro/detalii/articol/atentate-paris-istoricul-actiunilor-teroriste-care-au-socat-europa-558164.html

INFOGRAFIC. Cele mai sângeroase atacuri teroriste ale ultimilor 20 de ani în Europa

https://ro.wikipedia.org/wiki/Atentatele_teroriste_de_la_Bruxelles_din_martie_2016

http://documents.tips/documents/migratia-fortei-de-munca-in-uniunea-europeana-din-perspectiva-acordului-schengen.html

https://prezi.com/midrhkdl5coa/probleme-actuale-a-ue/

https://prezi.com/qklhqzx7rsqj/copy-of-atentatele-teroriste-de-la-bruxelles/

http://www.monitorulcj.ro/actualitate/51612-cele-mai-sangeroase-atentate-teroriste-din-ultimii-30-de-ani-din-europa-