Fenomenul Fast Food Imperialism Cultural Si Globalizare a Alimentatiei

CUPRINS

CUPRINS 1

INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. TEORII CULTURALE ALE GLOBALIZARII 5

1.1. Globalizarea-domenii, cauze și consecințe 5

1.2. Hibridarea culturală 9

1.3. Convergența culturală 14
CAPITOLUL 2.MCDONALDIZAREA-FORMĂ A IMPERIALISMULUI CULTURAL 17

2.1. Mcdonaldizarea-factor al globalizării culturii consumului 17

2.2. Dimensiunile mcdonaldizării societății 19

2.3. Avantaje și dezavantaje ale mcdonaldizării 20

2.4. McDonald`s – agent al imperialismului cultural 23
CAPITOLUL 3. CERCETARE EXPLORATORIE PRIVIND PERCEPȚIA NOII

GENERAȚII DE CONSUMATORI ASUPRA STILULUI ALIMENTAR FAST-FOOD 26

3.1. Stabilirea ipotezelor și obiectivelor cercetării 27

3.2. Elaborarea instrumentului de recoltare a informațiilor 28

3.3. Prelucrarea datelor și interpretarea rezultatelor 30
CAPITOLUL 4. LANȚURILE DE FAST-FOOD SISTEME MCDONALDIZATE DE PRODUCERE A UNOR ALIMENTE OMOGENE 45

4.1. Caracteristici generale ale alimentelor de tip fast-food 45

4.2. Aplicarea metodei gradului de acoperire pentru evaluarea profilului

nutrițional 53

4.3. Riscuri pentru sănătatea consumatorului implicate de consumul excesiv de

produse fast-food 59

4.4. Slow food-garant al sănătății individuale și ambientale 63

CONCLUZII 69

Bibliografie 71

Anexa 1?

INTRODUCERE

Caracterul problematic al schimbării sociale este subliniat de diversitatea concepțiilor primilor sociologi, dar și de varietatea teoriilor cărora le-au dat naștere. Opiniile exprimate în literatura de specialitate, inclusiv în direcția clarificărilor conceptuale, nu se suprapun totalmente. Dimpotrivă, dincolo de zonele de contact și interferență există și puncte de vedere diferite, mergând de la nuanțări ale aceleași probleme până la contraste de natură să arunce umbre asupra înțelegerii fenomenelor și proceselor ce dau conținut schimbării sociale.

În general, vorbim de schimbare socială atunci când ne referim la modernizare, globalizare, dezvoltare regională, urbanizare, dar și atunci când avem în vedere resursa umană, mai exact, comportamentele și atitudinile unor grupuri de oameni.

Ceea ce se numește astăzi globalizare, reprezintă, pe de o parte, stadiul la care a ajuns procesul real, pozitiv, de lungă durată, de dezvoltare a internaționalizării vieții economice, sau de mondializare a schimburilor economice și a interdependențelor dintre economiile naționale b#%l!^+a?și state. Internaționalizarea schimburilor, caracterizată prin creșterea volumului bunurilor și serviciilor schimbate, s-a adăugat internaționalizarea producției. Mondializarea desemnează un ansamblu tot mai integrat în care rolul statelor-națiune rămâne important, dar în care mișcările economice nu se mai reduc la schimburile internaționale.

La baza acestui proces se află, așa cum am arătat câțiva factori esențiali: accelerarea schimbărilor tehnologice; multiplicarea și diversificarea schimburilor economice; viteza amețitoare cu care circulă capitalurile; exigențele mari ale pieței mondiale; evoluția rapidă a managementului, atât în producție cât și în procesul de organizare a tranzacțiilor de schimb, precum și creșterea eficienței economice, pe baza noilor tehnologii și orientări în organizarea activității economice, interne și mai ales internaționale. Dată fiind această latură, globalizarea mai este definită și drept procesul de modernizare a vieții economice mondiale prin răspândirea mijloacelor de producție și de comunicare moderne la nivel planetar.

Fast-food-ul nu este un fenomen de apariție recentă. Apariția și dezvoltarea ulterioară a industriei fast-food este strâns legată de hamburger, un preparat a cărui popularitate a crescut foarte mult în timp, astfel că în prezent este nelipsit din oferta oricărui restaurant de acest gen.

McDonald’s a avut un succes răsunător pe scena internațională. Aproape jumătate din restaurantele McDonald’s se află în afara Statelor Unite ale Americii. Peste jumătate din profiturile firmei McDonald’s provin din operațiunile din străinatate, existând restaurante McDonald’s în peste 120 țări din lume, operând peste 30000 de restaurante, iar numărul acestora este în continuă creștere.Un prim exemplu în ceea ce priveste influenta mcdonaldizării b#%l!^+a?la nivel planetar îl reprezintă faptul că restaurantele fast-food au devenit adevarate simboluri în programele de televiziune și în filme.

McDonald’s și-a câștigat această poziție pentru că practic toți americanii, și nu numai ei, este cazul și europenilor, au trecut în numeroase ocazii pe sub arcadele lui aurite. În afară de aceasta cei mai multi dintre noi suntem bombardați de reclame care preamăresc virtuțile restaurantului McDonald’s, adaptate pentru un public divers, întrucât sunt introduse mereu noi feluri de mâncare, concursuri sau produse cu surprize, care atrag în mod special copiii în cazul României. Aceste reclame omniprezente, combinate cu faptul că la tot pasul oamenii dau peste un restaurant McDonald’s, au făcut ca imaginea acestuia să se imprime în conștiința maselor.

Lucrarea de fața îmbină un studiu teoretic asupra problemei globalizării, o cercetare, o anchetă pe bază de chestionar, realizată în rândul tinerilor, adolescenților studenți din București cu privire la percepția noii generații de consumatori asupra stilului de alimentar fast food.

În partea dedicată studiul teoretic ne-am oprit asupra conceptului de globalizare și a imperialismului cultural, prezentând un scurt istoric și redând câteva din cele mai semnificative definiții pe care acest concept le-a primit de-a lungul timpului în diverse domenii de activitate.

Principalele obiective ale acestei cercetări sunt de stabilire a ponderii consumatorilor de fast-food din totalul tinerilor, de stabilire a factorilor ce determină consumul de fast-food în rândul tinerilor și obiceiurilor de consum a fast-foodului. Conceperea ghidului de interviu a avut în vedere transpunerea fiecărui obiectiv în aspecte specifice, pentru obținerea de informații în ceea ce privește percepția consumatorilor cu privire la achiziționarea produselor fast-food.

În ultimul capitol al acetei lucrări am prezentat caracteristicile generale ale alimentelor de tip fast-food și riscurile consumului excesiv de aceste produse. În Capitala României există un număr aproape dublu de restaurante fast food decât restaurante cu specific românesc, poate de aceea, bucureștenii preferă să mănânce la fast food în timp ce românii din provincie merg b#%l!^+a?mai des la restaurant. În prezent, există 74 de fast food-uri mari în Capitală, fără să punem la socoteală shaormeriile și fast food-urile de cartier.

În condițiile în care există un trend mondial în favoarea unei alimentații sănătoase, toate lanțurile de fast food au inclus în meniu preparate din pește, salate sau fructe pentru a oferi clienților alternative la hamburgeri și mâncăruri grase.%l!^+a?

b#%l!^+a?

CAPITOLUL 1. TEORII CULTURALE ALE GLOBALIZARII

1.1. Globalizarea-domenii, cauze si consecinte

Globalizarea este un fenomen care produce transformări la nivelul întregii societăți umane și reprezintă una dintre caracteristicile începutului de mileniu. Acest fenomen care se b#%l!^+a?desfășoară cu o amploare deosebită și se extinde în mod accelerat, va produce efecte ireversibile în toate domeniile vieții sociale.

Globalizarea comportă și multe riscuri și contradicții. Ea este și un proces de redistribuire a puterii economice și de accentuare a decalajelor și diferențierilor sociale la nivel mondial. De aceea, ea formează, îndeosebi în ultimii ani, obiectul unor aprige dispute teoretico-ideologice. Așa cum se relevă în aceste dezbateri, “globalizarea este legitimată de ideologia liberală, care vede în piață singurul reglator al vieții economice, atât pe plan național, cât și la scara economiei mondiale, exprimând și promovând interesele marelui capital și este privită critic de un cerc larg de economiști, politologi și oameni politici, care pun în evidență diversele fațete, contradictorii, ale acestui process”. Astfel, alături de rolul important pe care îl au dezvoltarea neîngrădită a schimburilor internaționale și circulația rapidă a creațiilor științei și tehnologiei contemporane, accesul tuturor țărilor la resurse financiare pentru dezvoltare, sunt puse în evidență, înainte de toate, efectele de ordin social dar și economic ale acestui proces: accentuarea inegalităților economice și sociale, pe plan intern și internațional; accentuarea concurenței și a unor forme neloiale ale acesteia; creșterea atotputerniciei piețelor financiare de capital în raport cu puterea organelor reprezentative, alese democratic din fiecare țară și, nu în ultimul rând, afectarea suveranității naționale.

Termenul de globalizare a fost utilizat prima dată în publicația „Towards New Education“ în anul 1930. Începând cu anii `60 termenul a început să fie frecvent utilizat atât de economiști cât și de sociologi. McLuhan introduce într-o lucrare publicată în anul 1962 termenul de Global Village (Satul Global), termen adoptat și utilizat rapid de politologi și sociologi. McLuhan introduce acest concept în scopul de a descrie noul mod de comunicare între diferitele regiuni ale globului, începind cu anii 1920, bazat pe comunicarea radio.

Notiunea de globalizare a început din 1990 să fie folosită pentru a descrie un proces complex, socio-economic și cultural, ale cărui principale caracteristici sunt difuziunea globală a instituțiilor și practicilor democratice, popularizarea și răspandirea unor modele economice, financiare și tehnologice. Totodată, globalizarea universalizează, implicând ideea de unificare a societăților și prin aceasta se ajunge la relativizarea identităților naționale sau comunitare, cele prin care un popor sau o comunitate anume își definește existența sa.

Globalizarea a fost și este posibilă datorită măsurilor de liberalizare a comerțului, investițiilor de capital și a piețelor financiare, influențate la rândul lor de eforturile de integrare economică regională. Deși procesul de liberalizare are loc cu viteze diferite și în modalități diverse, toate țările sunt preocupate ca relațiile lor economice să constituie parte componentă a procesului de liberalizare deoarece liberalizarea comerțului și investițiilor de capital poate favoriza alocarea mai eficientă a resurselor ceea ce duce la dinamizarea economiei și asigurarea bunăstării. Integrarea economică la scară mondială este, în primul rând, rezultatul unei politici guvernamentale promovate în mod conștient de țările industrializate, continuată și în prezent.

În etapa sa actual, globalizarea „ se caracterizează printr-o comprimare fără precedent a timpului și a spațiului reflectată prin intensificarea uriașă a interconexiunilor și interdependențelor sociale, politice, economice și culturale la o scară globală”.

Globalizarea nu poate fi evitată; peste tot este nevoie de tehnologie înaltă, capital pentru investiții, management și marketing performante. Orice țară este interesată pentru intrarea în cadrul procesului de globalizare pozitiv, prin atragerea de capital potențial, mai ales sub forma investițiilor directe. Însă, globalizarea are și fața să mai puțin plăcută. Investitorul majoritar poate lua decizia de închidere firmelor achiziționate pentru a elimina concurența; poate reduce activitatea într-o întreprindere dintr-o țara și să o intensifice acolo unde profiturile sunt mai b#%l!^+a?mari; poate promova obținerea unor bunuri cu valoare adăugată mică într-un loc, pe când prelucrarea superioară cu valoare adăugată mare să se facă la o filiala dintr-o altă țară.

Concurența în cadrul pieței globale este foarte dură; nimic nu este mai mobil în zilele noastre decât capitalul. Investițiile internaționale dirijează fluxurile comerciale, transferuri de miliarde cu viteză luminii hotărăsc cursurile de schimb, puterea externă de cumpărare a unei țări și a monedei sale. Motorul comerțului nu mai sunt deosebirile de costuri relative. Ceea ce contează acum este avantajul absolut pe toate piețele și în toate țările, concomitent.

Globalizarea, din punct de vedere teoretic, “oferă cheia spre progres, înseamnă transparență, standarde înalte ale calității, protecția mediului; pentru a sintetiza, înseamnă tot ceea ce contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață la nivel global. Cu toate acestea, globalizare nu aduce de fapt tuturor beneficii și cu atât mai puțin aduce beneficii în egală măsură tuturor statelor. În secolul al-XX-lea, media globală a veniturilor pe cap de locuitor a crescut, dar a avut și o variație considerabilă de la o țară la alta”. Deși veniturile au înregistrat o creștere, inegalitățile au devenit mult mai pronunțate decât erau la începutul secolului.

Globalizarea a fost definită în diferite moduri, în funcție de scopul de utilizare a definiției, b#%l!^+a?existând diferite nuanțe:

„Globalizarea reprezintă procesul de transformare a unui fenomen local sau regional într-unul cu conținut global. Poate fi definit ca un proces de amestec sau de omogenizare prin care populația lumii este unificată , funcționând ca un b#%l!^+a?singur sistem omogen”, definiție furnizată de Wikipedia.

Globalizarea este “un proces sau un set de procese, care întruchipează o transformare în organizarea spațială a relațiilor și a tranzacțiilor sociale – analizate în termenii extensiunii, intensității, velocității și impactului lor – generând fluxuri și rețele transcontinentale sau interregionale de activitate, interacțiune și exercitare a puterii”.

Friedman, un susținător înfocat al globalizării, afirmă că „globlizarea nu este o simplă tendință sau o fantezie, ci este, mai degrabă, un sistem internațional. Este sistemul care acum a luat loc sistemului Războiului Rece și, la fel ca acesta, globalizarea are propriile ei legi și propria ei logică, de natură să influențeze astăzi, direct sau indirect, politica, mediul înconjurător, geopolitica și economia fiecărei țări de pe glob”.

„Globalizarea este un proces de interacționare și integrare al populațiilor, companiilor și guvernelor diferitelor națiuni, un proces condus prin tratate, investiții și acces la informația tehnologică. Acest proces are efecte asupra mediului, culturii, sistemului politic și economic, asupra dezvoltării și prosperității, asupra dezvoltării și stării psihice sociale din întreaga lume”, este definiția furnizată de Globalization101.org.

Globalizarea poate fi văzută ca fiind un stadiu crucial al expansiunii si interdependenței economice. Acest stadiu este însă încheierea unui întreg proces de agregare a economiilor locale relativ autonome al cărui element preponderent în trecut a fost permanenta lărgire a spațiului de schimb economic al fiecărei economii. Înnoirea economică bazată pe cunoaștere a cunoscut însă o evoluție geospațială contrară.

Procesul de globalizare,”un rezultat al revoluției informaționale mondiale, are un efect benefic asupra omenirii, el duce la democratizarea relațiilor internaționale”. Nu ne aflăm la sfârșitul istoriei, ci trăim în concret, în plină istorie, suntem martori la nașterea civilizației globale. Pentru prima data în istoria omenirii, persoanele individuale și popoarele au posibilitatea de a fi libere, de a-și lua destinele în propriile mâini. Datorită exploziei tehnologiilor moderne, granițele, și odată cu ele, mințile oamenilor s-au deschis. Individul uman nu mai poate fi controlat, planificat, normat de o autoritate centrală, bună sau rea. Informațiile circula instantaneu în toate colțurile lumii; de asemenea, bunurile, serviciile, capitalul circula.

Susținătorii caracterului ciclic al globalizării promovează ideea existenței unor „forme istorice“ ale acesteia și care se referă la atributele spațio-temporale și organizaționale ale interconectării globale în epoci istorice distinct”. Adepții acestei orientări vin cu cele mai diverse exemple, de la răspândirea diferitelor epidemii și migrațiile demografice de la sfârșitul epocii moderne, până la impactul creștinismului și dominația Angliei pe mările lumii care a dus, mai departe, la dezvoltarea comerțului internațional.

Multă vreme, globalizarea a fost concepută ca fiind unidimensională, respectiv văzută ca o tendință economică fundamentală. Globalizarea ar avea următoarele dimensiuni: economică, financiară, socială, politică; culturală, militară, de mediu și informațională. Aceasta întrucât globalizarea este, în prezent, un fenomen complex, pluridimensional și general la care toate statele lumii trebuie să se adapteze pe toate planurile activității umane, dacă vor să-și continue existența ca formă de organizare ce servește necondiționat interesele cetățenilor lor.

Deși se regăsesc stâns legate, atunci când diferențiem dimensiunile, este important să observăm că acestea nu pot fi delimitate în mod clar una ce cealaltă. Astfel – pentru a numi b#%l!^+a?doar un exemplu – problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici de dimensiunea economică și nici de dimensiunea politică. Această rețea globală nu numai la nivelul actorilor, ci și la cel al domeniilor tematice reprezintă una dintre particularitățile globalizării.

Dinamica globalizării este controlată de forțele economice, totuși consecințele sale cele mai importante țin de domeniul politic. Cele mai des invocate cauze, fără ca lista să fie însă completă sunt: internetul, cheltuielile și viteza de transport, sfârșitul războiului rece, probleme globale (clima, migrație), liberalizare.

Internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizării. Globalizarea piețelor financiare, transferul unor sume inimaginabile în câteva secunde în jurul globului nu ar fi posibile fără această tehnologie, nici organizarea producției integrate la nivel transnațional. Scăderea rapidă a cheltuielilor de transport se datorează avântului incredibil pe care l-a cunoscut comerțul, un alt element definitoriu al globalizării economice, mărfurile putând fi astfel transportate mult mai rapid.

Sfârșitul Războiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una din cauzele globalizării. Dacă în conflictul dintre est și vest lumea era împărțită în două tabere care întrețineau puține relații între ele, această delimitare „Cortina de Fier“ a căzut în 1989/90. Statele care aparțineau „blocului estic“ s-au deschis în direcția pieții mondiale. Tot mai multe state se încred în democrație și economie de piață ca principii de organizare fundamentale. b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Problemele globale au un rol deosebit de important, în special la nivel de conștiință, iar o dovadă pentru acest lucru nu sunt numai magazinele tip „One World“ din statele industrializate și ultra-dezvoltate. Problemele globale au nevoie însă și de o internaționalizare a politicii, stimulând dezvoltarea unei conștiințe globale. Organizații precum Greenpeace sau Amnesty International, care se dedică unor teme globale precum mediul ambiant sau drepturile omului sunt „Global Players“. Se pot întrezări astfel în mod clar începuturile unei noi societăți globale. Fără liberalizarea comerțului mondial în cadrul GATT, respectiv al OMC, această dezvoltare nu ar fi putut fi posibilă cu adevărat. Criticii fenomenului globalizării precum rețeaua ATTAC atrag tot mai mult atenția asupra faptului că globalizarea nu este un proces inevitabil, ci mai degrabă o urmare a politicii de de-reglementare a SUA începută la finele celui de-al Doilea Război Mondial.

Globalizarea ne afectează pe toți în mod direct. În acest context, un rol important îl joacă o evaluare chibzuită a oportunităților și riscurilor pe care le presupune globalizare, distanțându-ne de tendințele actuale de demonizare, sau, dimpotrivă, de preamărire a b#%l!^+a?consecințelor acestui fenomen. În cazul consecințelor globalizării, dezbaterile publice aduc în prim-plan diverse cuvinte la modă, care trebuie, la rândul lor, chestionate și analizate. Aceste fenomene nu sunt însă noi ele sunt cunoscute și discutate începând din anii 1970 sub termenul de „interdependență“ , procesele s-au accelerat însă, atingând dimensiuni noi atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ, care este de fapt noutatea adusă de globalizare.

1.2. Hibridarea culturală

Globalizarea economica a incetat sa mai fie o simpla abstractiune, dimpotriva, a devenit un fapt pe care il resimtim in viata cotidiana. Dar globalizarea economiei implica alte doua domenii: cel politic, in al carui centru poate fi localizat conceptul de politica globala, si globalizarea culturala, bazata pe ideea unei culturi globale. Interrelatiile existente intre aceste trei domenii, faptul ca ele se implica reciproc, impune inca o data sublinierea necesitatii ideii ca procesul globalizarii sa fie inteles in termenii unei logici multicauzale, iar “una dintre cele mai direct percepute și trăite forme ale globalizării este cea culturală”

Globalizarea culturii este un proces de durată , ce antrenează multiplicarea, accelerarea și intensificarea interacțiunilor dintre societăți și culturile lor. Acest proces nu va afecta negativ evoluția culturilor naționale, pentru că există concomitent factorii ce acționează în direcția păstrării acestora, dar și mijloacele de a le apăra. Replierea, resemnarea sau defensiva nu constituie răspunsuri adecvate la această provocare inedită. Nici puterea, nici forța, nici reglementarea internațională și nici gestionarea birocratică nu pot să aducă răspunsurile așteptate acestei provocări. De fapt, cultura va fi tot mai mult caracterizată prin complexitate, datorită capacității sale de a integra elemente și fapte separate într-o coerență reintegrabilă în viața și activitatea umană.

În lucrarea Antropologia globalizării analizează globalizarea din două perspective : b#%l!^+a?

Globalizarea pe orizontală sau ca proces exterior, situație în care se referă la expansiunea geografică a sistemului mondial modern.

Globalizarea pe verticală- se referă la unificarea spațiilor, este determinată de integrarea spiritual a societăților, cu alte cuvinte de întregirea spiritual a omului.

În prezent, globalizarea capătă o relevanță în explicarea decalajelor socioeconomice dintre țări și regiuni ale globului, inegalității de gen, democratizării etc. Globalizarea are în vedere „răspândirea mondială a unor practici, extinderea relațiilor dincolo de limitele continentelor, regiunilor, organizarea vieții sociale la scară global și sporirea unei conștiințe globale comune”.

Caracteristicile esențiale ale teoriei globalizării sunt:

Glocalizarea

Grobalizarea.

Glocalizarea este definită drept „o rază de speranță (glocalul conservă importante vestigii ale localului, o întrepătrundere a globalului cu localul)”, cu rezultate unice în arii geografice diferite (Ritzer, 2010:52). În termenii acestui autor, teoria glocalizării are două elemente esențiale: lumea devine tot mai pluralistă- teoria glocalizării este tot mai sensibilă la diferențele din și dintre ariile geografice; într-o lume glocalizată, indivizii și grupurile locale au o mare capacitate de adaptare și inovare. Pentru teoria glocalizării, indivizii și grupurile sunt b#%l!^+a?agenți creatori importanți.

Grobalizarea (de la to grow – a crește, a spori) se referă la ambițiile imperialiste ale națiunilor, corporațiilor, organizațiilor etc. și la dorința, dacă nu chiar la nevoia lor de a se impune în diverse arii geografice. Principalul interes al acestora este sporirea puterii, influenței și, în multe cazuri, a profiturilor lor pe glob (perspectivă susținută și de Max Weber –

raționalizarea și capitalismul sunt produse ale lumii occidentale, fiind exportate în restul lumii, uneori în mod agresiv).

Forțele motrice ale grobalizării sunt: americanizarea, mcdonaldizarea și capitalismul. În vreme ce teoriile moderne de inspirație marxistă și weberiană susțin ideea de grobalizare, b#%l!^+a?glocalizarea ține mai degrabă de teoria socială postmodernă.

George Ritzer, sociolog american și profesor în cadrul Universitãții din Maryland, a scos în evidențã, prin contribuțiile sale valoroase la cunoașterea cadrului social globalizat, o serie de aspecte sociale, politice și economice de maximã relevanțã pentru oricine este interesat de traiectoria societãții contemporane. „Globalizarea nimicului” este una dintre cele mai cunoscute lucrãri ale acestuia, alãturi de „McDonalizarea societății”, carte la care autorul face referire și trimiteri în unele „puncte strategice” ale lucrãrii recenzate.

Autorul prezintă o radiografie amãnunțitã a globalizării și a efectelor acesteia, pornind de la principalele teorii politice, economice și culturale, introducând apoi, prin stabilirea unor puncte de legătură, două concepte cheie, subiacente conceptului de globalizare, și anume „glocalizarea” și „grobalizarea”, ca efecte directe ale tendinței accelerate cãtre o „comunitate” (de interese) globalã. Mai exact, cele douã concepte fac obiectul unor abordãri teoretice diferite, înrãdãcinate în douã școli sociologice proeminente, i.e. cea modernã și cea postmodernã. Din punct de vedere politic, ne amintește autorul, cele mai importante teorii ale globalizãrii sunt reprezentate de gândirea neoliberalã, care militeazã pentru consolidarea unei piețe libere și pentru slãbirea intervențiilor din partea statelor naționale, și de viziunea „realistã”*, care susține cã „globalizarea este rezultatul relațiilor de putere dintre state. Conform acestei teorii, statele își urmãresc cu orice preț propriul interes pe scena globală (dar și în interiorul granițelor) și fac uz de puterea lor pentru a promova aceste interese” , fiind vorba, desigur, de faptul cã b#%l!^+a?Statele Unite, singura superputere rãmasă în scenã la vremea respectivã, au abuzat de influența pe care au avut-o în plan internațional pentru a-și impune, prin violențã directă sau simbolică, modelele de politicã, economie și cultură în țările etichetate cu o ingenuitate mimată „în curs de dezvoltare”, cu scopul de a-și promova interesele „mai puțin legitime”.

Tabelul nr. 1. Caracteristicile esențiale ale teoriei globalizării

(Sursa: Adaptare după Ritzer George, Mcdonaldizarea societății, 2003, pag. 39).

Această abordare de hibridare culturală studiază amestecul culturilor provocat de globalizare și apariția, prin integrarea globalului și localului, a unor noi culture-hibrid unice, care nu pot fi redusenici la cultura locală, nici la cea globală.

În această perspectivă, imperialismul cultural provoacă schimbări superficiale în culturile asupra cărora acționează. Iar aceste schimbări, laolaltă cu alte procese globale, sunt amalgamate cu diverse realități locale, producând forme hibride noi și distincte, care indică mai degrabă o eterogenizare continuă sau crescândă decât o omogenizare (așa cum susține perspective convergenței culturale). Hibridarea este o viziune pozitivă, chiar romantică, asupra globalizării, aceasta fiind percepută ca un process creative din care rezultă noi realități culturale și o eterogenitate continuă, dacă nu chiar crescândă, în numeroase zone ale globului.

Conceptual esențial pentru hibridarea culturală, ca și pentru multe alte opinii despre procesele transplanetare exprimate de teoreticienii interesați de globalizare, este glocalizarea. Acest concept este atât de important și de larg acceptat, încât un autor consideră teoria b#%l!^+a?glocalizării drept unul dintre cele patru modele fundamentale de analiză a globalizării. Glocalizarea poate fi definită drept întrepătrundere a globalului și localului, cu rezultate unice în arii geofrafice diferite, unde elementele esențiale ale teoriei glocalizării sunt:

Lumea devine tot mai pluralistă. Teoria glocalizării este foarte sensibilă la diferențele din și dintre ariile geografice.

Într-o lume glocalizată, indivizii și grupurile locale au o mare capacitate de adaptare, inovare și manevră. Pentru teoria glocalizării, indivizii și grupurile sunt agenți creatori importanți.

Procesele sociale sunt relaționale și contingente. Globalizarea provoacă reacții diverse – de la inflamarea naționalistă la elanul cosmopolit – , care oferă feed-back globalizării și o transformă; rezultatul este glocalizarea. b#%l!^+a?

Bunurile și media nu sunt considerate (exclusiv) drept restrictive; ele oferă material care va fi folosit în creația individuală li de grup în cadrul zonelor glocalizate.

Pentru o mai bună înțelegere a glocalizării și a hibridării culturale, au fost trecute în revistă concepte (și exemple) asociate. Unul dintre acestea este hibridarea însăși, care susține existența unei diversități tot mai mari provenind din melanjul unic al globalului și localului, în opoziție cu uniformitatea asociată cu imperialismul cultural. Un hybrid cultural presupune combinarea a două sau mai multe elemente din culture și/sau zone diferite ale globului. Turiștii ugandezi care călătoresc la Amsterdam ca să asiste la un meci de box thailandez disputat între două sportive din Maroc, argentinienii care ascultă rap Asiatic interpretat de o trupă sud-americană într-un club londonez al cărui patron e din Arabia Saudită sau experiențele atât de comune ale americanilor care mănâncă taco chinezești, croisanți irlandezi, pizza kosher etc. sunt exemple de hibridare (și glocalizare). Contrarul acestor experiențe ar fi, desigur, să mănânci hamburgeri în America, sushi în Japonia sau quiche în Franța.

Alt concept înrudit cu glocalizarea este creolizarea. Termenul creol se referă în general la persoanele de rasă amestecată, dar a fost extins și la creolizarea limbajului și a culturii, în care sunt implicate limbi și culture ininteligibile una pentru cealaltă până în momentul respective. În domeniul culinar, un bun exemplu de creolizare este bucătăria Cajun asociată cu b#%l!^+a?creolii din Louisiana (la rândul lor un amestec de grupuri entice și rasiale). De exemplu, faimoasa jambalaya Cajun presupune un amestec de paella (fel de mâncare adus de spanioli) cu o varietate de ingrediente și adaosuri locale; carnea și cârnații au fost înlocuite cu fructe de mare, care se găsesc din abundență în Louisiana.

În acest context trebuie menționată și lucrarea lui Arjun Appadurai Modernity at Large: Cultural Dimensions of Globalization, cu accentul pe care îl pune pe fluxurile globale și pe separările acestora, care dau naștere unor realități culturale unice, producând hibrizi culturali. Appadurai ia în discuție cinci fluxuri global, sau „scene”*: scene etnice (implicând fluxuri de oameni), scene media (fluxuri media), scene tehnice (fluxuri tehnologice), scene financiare (fluxuri de bani și de instrumente financiare) și scene de idei (fluxuri de idei). Folosirea termenului „scenă”îi permite lui Appadurai să comunice ideea potrivit căreia aceste procese au forme fluide, neregulate și variabile, fiind coerente cu ideea de eterogenizare, și nu cu cea de omogenizare. Faptul că există mai multe scene și că ele operează într-o oarecare măsură independent unele de celelalte, sau poate chiar conflictual, conferă acestei abordări o concordanță cu teoriile care pun accentul pe diversitate și eterogenitatea culturală. Mai mult, aceste scene sunt interpretate diferit de diferiți agenți, care pot fi indivizi, grupuri mici, grupuri subnaționale, corporații multinaționale sau state. Scenele sunt străbătute de indivizi și grupuri în funcție de felul în care ei le interpretează. Cu alte cuvinte , este vorba de „lumi imaginate” , iar cei care și le imaginează pot fi cei care le controlează, dar și cei care trăiesc în cadrul lor. Deși puterea este deținută de cei care controlează scenele și și le imaginează, această b#%l!^+a?perspectivă le conferă celor care traversează scenele respective și trăiesc în ele puterea de a le redefini sau chiar de a le submina.

De asemenea, și paradigma convergenței culturale este utilă și validă în reflecția pe marginea globalizării. Există, desigur, un proces continuu de eterogenizare și chiar apar forme noi ale acestui fenomen, dar este limpede că există și forțe considerabile care conduc la o omogenizare crescândă.

1.3. Convergența culturală

Abordarea anterioară postulează existența unor diferențe culturale durabile între culturii și civilizații, provocate sau, dimpotrivă, neafectate de globalizare, însă paradigma de față pornește de la ideea potrivit căreia globalizarea provoacă o uniformizare la nivel global. În vreme ce autorii asemenea lui Huntington pun accentul pe rezistența culturilor și civilizațiilor în fața globalizării, susținătorii acestei viziuni afirmă că, din cauza globalizării, culturile se schimbă, uneori radical, producându-se o asimilare în direcția grupurilor și societăților dominante. Cei care împărtășesc această perspectivă tratează fenomene ca „imperialismul cultural”, occidentalizarea, americanizarea, „mcdonaldizarea” și „cultura mondială”. Deși în lume operează forțe care omogenizează, aceste forțe sunt contestate, iar impactul lor în diferite zone este adesea atenuat și/sau alterat în diverse moduri prin specificul acestor zone. Sub b#%l!^+a?numele de mcdonaldizare, s-au studiat o serie de eforturi de implementare a unui sistem și a unui set de principii operaționale, în tot mai multe zone ale globului. Este deci limpede, deci nu pentru majoritatea cititorilor, că mcdonaldizarea nu se refera la globalizarea unor produse alimentare omogene, ci la globalizarea unui set de principii și a unui sistem de operare. Mult mai important decât răspândirea globală a lanțurilor de fast-food este faptul că, în multe zone ale globului, restaurantele și rețelele de restaurante (ca majoritatea afacerilor, de altfel) adoptă principiile mcdonaldizării și operează pe baza aceluiași sistem.

Se susține faptul că americanizarea generează omogenitatea globală. Unul dintre aspectele discutate este răspândirea cărții de credit, care a apărut în Statele Unite în 1950 iar în ultimele decenii a devenit un fenomen global. Aceasta nu înseamnă doar că americanii străbat b#%l!^+a?lumea și folosesc brandurile americane de carduri (Visa și Master Card), ci și că cetățenii multor alte societăți folosesc aceleași carduri de credit în același mod. Mai mult, răspândirea la nivel global al cărții de credit și gradul mereu mai mare de îndatorare pe care îl presupune au adus cu ele tendința americană de îndatorare și de refuz al economisirii, în vederea unui consum intens. Cel puțin în trecut, multe culturi aveau printre valori economisirea și condamnau îndatorarea, dar apariția cardului de credit le-a direcționat spre un nivel mai ridicat de consum și unul mai scăzut de economie.

Un alt aspect a fost „catedralele consumului”, tot o invenție americană postbelică. Restaurantul fast-food (și lanțul de magazine) reprezintă o astfel de catedrală a consumului, dar și alte realități originare din America: mallurile, cazinourile-hotel din Las Vegas, parcurile tematice de genul Disnezland și Disnez World și vasul de croazieră. Toate acestea (ca multe altele, de altfel) au fost exportate ăn restul lumii, astfel că pretutindeni numeroși oameni consumă în decoruri asemănătoare, dacă nu chiar identice cu cele create în Statele Unite. În plus, deoarece aceste decoruri sunt asemănătoare, mulți oameni de pretutindeni consumă aceleași lucruri (bunuri și servicii) în același fel.

Și alți teoreticieni au abordat, deși în moduri foarte diferite, omogenitatea globală. De exemplu, unii autori pun accentul pe izomorfismul organizațional, provocat de faptul că organizațiile s-au inspirat unele de la celelalte, rezultatul fiind apariția unor forme organizaționale similare. Alții susțin importanța unei culturi globale (sau societăți globale); aceasta ia naștere în diverse domenii, care ajung să funcționeze în același fel. Astfel,apar modele globale pentru realități situate în diverse locuri din lume. Există asemenea modele universale ale statelor, organizațiilor de afaceri și sistemelor educaționale. Urmând aceleași modele sau modele asemănătoare, acestea tind să devină omogene.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL 2. MCDONALDIZAREA-FORMĂ A IMPERIALISMULUI CULTURAL

2.1. Mcdonaldizarea – factor al globalizării culturii consumului b#%l!^+a?

„McDonaldizarea este procesul prin care principiile restaurantului fast-food încep să domine din ce în ce mai multe sectoare în societatea americană, precum și în restul lumii“ . Mcdonaldizarea afectează toate aspectele vieții sociale, nu numai restaurantele: învățământul, munca, serviciile de sănătate, călătoriile, timpul liber, regimul alimentar, politica, familia etc. „Mcdonaldizarea se dovedeste a fi un proces inexorabil care afecteaza institutii si zone ale lumii ce pareau intangibile” La baza succesului acestui fenomen stă faptul că a reușit să ofere consumatorilor și angajaților eficiență, calculabilitate, previzibilitate și control.

Acest fenomen are precursori importanți, care își păstrează influența și astăzi. Banda de asamblare (fordismul), managementul științific aplicat de Taylor și birocrația weberiană au furnizat principiile fundamentale pe care s-au constituit rețelele fast-food.

Din punctul de vedere a lui Ritzer, mcdonaldizarea reprezintă o extindere a teoriei raționalității, unde restaurantul fast-food este modelul mcdonaldizării. În ciuda avantajelor pe care le oferă, sistemele raționalizate au și efecte negative, în primul rând dezumanizarea: „eul a fost încarcerat, emoțiile lui controlate și spiritul îngenuncheat“ .

Unii autori susțin că mcdonaldizarea este un proces al imperialismului cultural, prin care sistemul american se impune în alte țări. De cealaltă parte sunt cei care susțin că sistemele mcdonaldizate se adaptează mediului local. Mcdonaldizarea este un fenomen transnațional. Mcdonaldizarea este privită atât ca fenomen local, cât și ca agent al imperialismului cultural.

În ceea ce pivește sistemele de mcdonaldizare nu există îndoială că acestea se adaptează condițiilor, realităților și gusturilor locale: „scopul companiei este de a deveni pe cât posibil parte a culturii locale“. Tocmai această capacitate de a se adapta a contribuit la succesul sistemului în plan internațional. Dar dacă se adaptează prea mult, abandonându-și metodele standard, își va pierde identitatea și presiunea uniformizantă, ceea ce probabil îi va submina succesul.

Extinderea pe arena internațională a unor astfel de sisteme standardizate este un semn de imperialism cultural. Totuși simpla existență a unor rețele americane standard în alte țări nu reprezintă cel mai important indicator al mcdonaldizării. Adevăratul indicator îl constituie existența clonelor indigene ale acestor sisteme mcdonaldizate. Prezența importurilor americane b#%l!^+a?poate fi dovada unei invazii de elemente izolate și superficiale, care nu reprezintă o schimbare fundamentală în cultura unei societăți, dar apariția de versiuni indigene reflectă o schimbare fundamentală în acele societăți, o mcdonaldizare autentică. De exemplu, succesul lanțului McDonald’s din Rusia a dus la dezvoltarea unor restaurante indigene, cum ar fi Ruskoie Bistro. Directorul acestui fast-food spunea: „Dacă McDonald’s n-ar fi venit la noi în țară, probabil ca noi nu am fi aici. Avem nevoie să creăm restaurante fast-food care să se potrivească cu stilul de viață și tradițiile noastre“.

În afara schimbărilor spectaculoase din restaurantele locale, mcdonaldizarea influențează obiceiurile societății ca întreg. De exemplu, a subminat tabu-ul japonez tradițional de a nu mânca în picioare. De asemenea, într-o oarecare măsură este atacată și interdicția culturală de a nu se bea direct din sticlă sau cutie. Faptul că anumite norme înrădăcinate sunt modificate de restaurantul McDonald’s constituie o dovadă a impactului profund al mcdonaldizării.

În ciuda efectelor negative asupra obiceiurilor locale, nu trebuie să uităm că sistemele mcdonaldizate aduc și mult progres. În Hong Kong și Taipei a stimulat îmbunătățirea condițiilor sanitare ale restaurantelor locale. Mai mult, a contribuit uneori la reînvierea tradițiilor locale. Benjamin Barber în cartea sa Jihad vs. McWorld susține că „McWorld“b#%l!^+a?stimulează dezvoltarea mișcărilor fundamentaliste locale (Jihad-uri) care se opun puternic mcdonaldizării.

Marea majoritate a sistemelor mcdonaldizate sunt creații americane exportate în restul lumii, „globalizarea are în mod limpede o față americană: are urechile lui Mickey Mouse, mănâncă Big Mac, consumă Coca-Cola sau Pepsi și folosește un Iphone, un laptop IBM sau Apple, utilizând Windows ….“. Lumea este deschisă mai mult ca oricând acestor procese (pe fondul dispariției comunismului, și în general a oricărei alternative de opoziție față de capitalismul american), iar principala opoziție va putea veni de la nivel local.

Arjun Appadurai afirmă că problema centrală a interacțiunilor globale este astăzi tensiunea dintre omogenizarea și eterogenizarea culturală. Ambele direcții sunt reale, există omogenizarea unor aspecte ale vieții noastre (de exemplu, prin mcdonaldizare), dar în același timp și aspecte ale societății care indică eterogenizare. Coexistența omogenizării și eterogenizării este prezentă în ideea de „glocalizare“, care reflectă o interacțiune complexă între local și global.

Mcdonaldizarea este o teză care susține mai degrabă teoria americanizării decât cea a globalizării. Statele Unite sunt nu numai patria restaurantului McDonald’s, ci și a multor alte forțe-cheie ale mcdonaldizării, iar procesul este exportat activ către restul lumii, invazia americană are loc în toată lumea: idei americane, distracții americane, modele sociale americane, capital american. Din această perspectivă mcdonaldizarea este doar un produs b#%l!^+a?dintr-o lungă listă de exporturi, care în multe culturi au fost considerate amenințări.

2.2. Dimensiunile mcdonaldizării societății

Sistemele mcdonaldizate sunt într-o permanentă multiplicare și dezvoltare, chiar au tendința de a invada societatea, cele mai bune exemple fiind: Burger King, KFC, SpringTime etc. Acestea au preluat rețeta McDonald’s utilizând tehnologii nonumane, dar în acest fel reușesc să mulțumească un număr mare de consumatori, fiind o metodă mult mai eficientă, rapidă și previzibilă.

Cartea „Mcdonaldizarea societății”, scrisă de George Ritzer, este o critică a tendințelor tot mai puternice în lumea contemporană. Acest concept de mcdonaldizare aparține, de fapt, sociologului german Max Weber, dar George Ritzer continuă și, bineînțeles, actualizează principiile acestuia. În această carte se vorbește despre eficiență, calculabilitate, previzibilitate și control, termeni care definesc sistemele actuale. Sistemele mcdonaldizate sunt într-o permanentă multiplicare și dezvoltare, chiar au tendința de a invada societatea, cele mai bune exemple fiind: Burger King, KFC, SpringTime etc. Acestea au preluat rețeta McDonald’s utilizând tehnologii nonumane, dar în acest fel reușesc să mulțumească un număr mare de consumatori, fiind o metodă mult mai eficientă, rapidă și previzibilă.

Raționalitatea este un factor care definește mcdonaldizarea, referindu-se la faptul că alegerile oamenilor din ziua de azi sunt oarecum influențate de regulile impuse de unele instituții sau ale autorităților. Nu se poate construi o casă decat după standardele impuse, trebuie folosite anumite ustensile si materiale pentru a fi construite eficient. Un alt factor important care influențează deciziile luate este banca, intervin asigurările obligatorii pe locuințe, totul este mult mai simplu cu ajutorul cardurilor și a tehnologiilor care au eficientizat operațiunile de plată.

Omul modern este din ce în ce mai puțin obișnuit să muncească, fiindu-i ușurată existența prin apariția tehnicilor nonumane de producție, transformând munca în „activități de rutină, simple, automate, pe care oricine le poate învăța”. Azi, tehnologia avansată permite producție mare într-un timp foarte scurt.

Dimensiunile mcdonaldizării și-au pus amprenta pe omul modern. Principalele component ale mcdonaldizariisunt:

Eficiența – se referă la procesul de preparare și servire, un exemplu bun fiind sistemul drive-in, care permite conducătorilor auto să ia masa în drum spre locul de muncă.

Calculabilitatea – permite determinarea eficienței, punându-se accent pe aspectele bcantitative ale produselor, fiecare activitate fiind măsurată, iar mediocritatea compensată de porțiile mari sau aromele tari: „în cel mai bun caz, clienții pot aștepta de la restaurantele fast-food o mâncare modestă cu un gust puternic; de aici cartofii prăjiți dulci și sărați, sosurile bine asezonate, shake-urile cu zaharină”.

Previzibilitatea este o alta dimensiune importantă a mcdonaldizării, aceasta constând în standardizarea meniurilor, ingredientelor și a proceselor.

Controlul exercitat asupra clientelei, dar și a angajaților, care „trec printr-un sistem de bandă rulantă, plimbându-i prin restaurant în modul dorit de conducere. Clienții știu că trebuie să se alinieze la coadă, să meargă la ghișeu, să comande, să plătească, să-și ducă mâncarea la o masă liberă, să mănânce, să strângă resturile, să le ducă la pubelă, să plătească”.

Tehnologia nonumană este cea mai importantă componentă a mcdonaldizării. Astfel, b#%l!^+a?mâncărurile pot fi gătite la temperaturi constante, într-un timp scurt, tehnicile de congelare și cuptoarele cu microunde permit păstrarea și pregătirea semipreparatelor.

Computerul a mcdonaldizat comunicarea, conversațiile fiind standardizate, controlate și încadrate în anumite tipare previzibile. Dispare intimitatea, nimic nu mai e secret. Mcdonalizarea, ca și alte fenomene existente în lumea contemporană, are puncte forte, dar și puncte slabe. Mcdonaldizarea ne eficientizează activitățile de zi cu zi, dar, în același timp, ne dezumanizează, ne transformă în niște roboței care muncesc repede și eficient, dar, de cele mai multe ori, uită să trăiască cu adevărat, să simtă plăcerile vieții, să se lase purtați de vise și de sentimente.

2.3. Avantaje si dezavantaje ale mcdonaldizarii

Unul din avantajele competitive cele mai importante pentru McDonald’s îl reprezintă gama largă de produse, și diversitatea acestora, ce satisfac și cele mai exigente gusturi și preferințe. Totodată, calitatea superioară a produselor este o parte componentă a acestui mix, ce menține cmpania pe un loc de top în lume, în domeniul fast-food-ului. Acest lucru se datorează sistemului unic de aprovizionare pe care Compania McDonald’s îl are precum și relației speciale pe care aceasta o întreține cu furnizorii săi, cei care asigură calitatea produselor în fiecare restaurant.

Deviza companiei este “Același gust peste tot în lume” (“One Taste Worldwide”). Această deviză este scopul principal al furnizorilor și clientilor companiei.
Consistența calității produselor este una dintre cele mai importante priorități, iar Compania b#%l!^+a?McDonald’s prin cercetare și dezvoltare stabilește continuu noi standarde în domeniu. Materia prima, folosită pentru fabricarea prduselor McDonald’s, îin special calitatea acesteia, reprezintă unul dintre cele mai semnificative avantaje de care dispune compania în raport cu concurența.

Avantajele mcdonaldizarii, pe care Ritzer le consideră ca fiind destul de importante iar prin intermediul acestora încearcă să arate obiectivitatea cu care privește mcdonaldizarea. Restaurantul McDonald’s oferă multe programe lăudabile, precum: Casele Ronald McDonald, care, în cazul unor probleme medicale serioase le permit copiilor să stea cu părinții în timpul tratamentului, programele de calificare pentru adolescenți, programele de pregătire pentru proprii angajați, programele McMasters care-și propun angajarea persoanelor în vârstă, angajarea persoanelor din rândul minorităților, toate acestea fiind domenii în care dețin un record de invidiat, ceea ce nu poate fi și cazul Romaniei, unde aceste programe nu sunt foarte dezvoltate.

Mcdonaldizarea are impact atât asupra modului de organizare a afacerilor, cât și asupra vieții cotidiene. De asemenea, reprezintă o serie de principii care se pot desprinde de b#%l!^+a?sursa originară și introduce în structuri indigene; acest lucru va face identificarea originii lor problematică sau chiar imposibilă. Astfel, opoziția față de mcdonaldizare ca element străin, de import va fi mult mai dificilă, mai ales în condițiile în care, înterprinzătorii conștienți de profiturile care pot fi obținute din mcdonaldizare continuă să-i aplice principiile în tot mai multe domenii.

Mcdonaldizarea poate fi primejdioasă, generează multe dezavantaje, cum ar fi o paradoxală sporire a ineficienței, costuri mai mari, o distracție iluzorie și o falsă calitate, sentimentul dezvrăjirii lumii, amenințări la adresa sănătății și a mediului înconjurător, omogenizare și dezumanizare. Recunoașterea acestor elemente iraționale este esențială, pentru că până acum am avut parte de o avalanșă de superlative prin care sistemele mcdonaldizate se descriu pe ele însele și își susțin interesele.

Realitatea este că multe societăți au fost invadate de companii americane mcdonaldizate și multe națiuni au creat versiuni indigene ale acestora. Problema este dacă realitățile culturale locale sunt suficient de puternice pentru a modifica mcdonaldizarea astfel încât aceasta să devină un fenomen local sau mcdonaldizarea și imperialismul cultural asociat copleșesc culturile locale și duc la sporirea uniformității în lume.

Putem spune ca procesul mcdonaldizării a evoluat extraordinar pentru că a condus la schimbări pozitive, ca de exemplu: o gama variată de bunuri și servicii care se află la dispoziția unui număr mare de oameni, oamenii pot obține ce doresc sau ce au nevoie aproape instantaneu și mult mai comod, bunurile și serviciile sunt mult mai uniforme calitativ, alternative mult mai economice la bunuri și servicii la comandă, bunuri și servicii rapide și eficiente sunt accesibile unei populații care muncește mai mult și are mai putin timp de irosit, produsele unei culturi sunt b#%l!^+a?mult mai usor difuzate către alte culturi.

Pe de altă parte, deși mcdonaldizarea oferă avantaje serioase ea are și aspecte negative. De exemplu mcdonaldizarea a produs un număr mare de efecte negative asupra b#%l!^+a?mediului, unul dintre ele fiind chiar efectul secundar al nevoii de a cultiva cartofi uniformi, pentru a produce cartofi prăjiți într-un mod previzibil. Altul ar fi tăierea pădurilor pentru a produce hârtie pentru ambalaj, efectele nocive ale polistirenului sau a altor materiale folosite la împachetat, și multe altele.

Un efect irational al restaurantului fast-food și anume dezumanizarea mediului în care se servește masa sau se muncește, unde atât clienții care așteaptă la coadă, în picioare sau în mașină, cât și angajații care pregătesc mâncarea au adesea sentimentul că fac parte dintr-o linie de asamblare. Sporirea populatiei planetei, accelerarea schimbărilor tehnologice și a ritmului vieții- toate acestea fac imposibilă întoarcerea la lumea meselor pregătite acasă, a cinelor tradiționale la restaurant.

Acest fenomen este valabil mai ales pentru societatea americană, noi putem spune că ne mai putem, înca, bucura de mâncărurile tradiționale, cu toate că mai puțin decât înainte, pentru că fenomenul mcdonaldizării acaparează din ce în ce mai mult teren în societatea românească. Astfel, putem spune că trebuie să privim mcdonaldizarea ca pe un fenomen în același timp stimulator și constrângător. Sistemele mcdonaldizate ne permit să facem multe lucruri pe care în trecu, nu le puteam realiza, iar în acest sens, Ritzer numește mcdonaldizarae „un fenomen cu două fețe”.

2.4. McDonald`s – agent al imperialismului cultural b#%l!^+a?

Un bun concurent in lista de branduri cu adevarat global este McDonald’s care a adus Golden Arches la mai mult de 120 tari. Desi si-a vazut franciza patata in anii 2000 ca urmare a schimbarii gusturilor si a invechirii facilitatilor care au inceput sa se raneasca imaginea sa,compania se lupta din greu pentru a mentine pozitia de lider. Secretul succesului global al McDonald’s a fost capacitatea sa de a institui un sistem standardizat de restaurant fast-food, cu un nivel previzibil de calitate oriunde in lume. Caracterul sau cu adevarat global a fost demonstrat prin introducerea indicelui Big Mac: un model al cursului de schimb pentru monedele internationale, pe baza preturilor de Big Mac ale firmei McDonald’s. Bazandu-se pe nivelul ridicat de standardizare a produselor McDonald’s, preturile de Big Mac sunt utilizate pentru a obtine o perspectiva asupra problemei de paritate a puterii de cumparare, o masura care compara valoarea monedelor din punct de vedere al consumatorilor.

Restaurantul McDonald’s reprezintă una dintre industriile a căror dezvoltare a avut o mare influență asupra societății contemporane, astfel că, în prezent, se vorbește tot mai mult despre mcdonaldizarea societății.

Banda de asamblare, managementul științific taylorist și birocrația weberiană sunt principalii precursori ai mcdonaldizării, care, în prezent, afectează nu numai sectorul de alimentație publică, ci și alte sectoare ale societății , timpul liber, regimul alimentar, politica, familia.

McDonald’s și-a pus amprenta tot mai mult în societatea americană , dar și-a extins influența și în afara acesteia, devenind, așa cum și-a dorit Ray Kroc, fondatorul companiei, mai mult decât un lider, exercitându-și dominația la nivel internațional în industria restaurantelor cu servire rapidă. Astfel, existența unor rețele americane standard de fast-food în alte țări ale lumii poate fi considerată drept unul dintre cei mai importanți indicatori ai mcdonaldizării. În plus, multe țări și-au dezvoltat variante proprii ale modelului restaurantului McDonald’s. Succesul restaurantului McDonald’s în Rusia, de exemplu, a condus la dezvoltarea unor restaurante fast-food indigene (“Ruskoie Bistro”), care se pliază pe stilul de b#%l!^+a?viață și pe tradițiile autohtone. Un alt exemplu este India, care a dezvoltat o rețea de restaurante fast-food („Nirula’s”), oferind hamburgeri din carne de oaie, precum și mâncăruri indiene tradiționale. Așadar, existența unor clone indigene ale

sistemelor mcdonaldizate reprezintă un alt indicator al mcdonaldizării societății. În general, toate sistemele mcdonaldizate prezintă o serie de caracteristici distinctive, astfel:

oferă clienților și angajaților eficiență și previzibilitate;

se descriu printr-o avalanșă de superlative în susținerea intereselor (își cultivă imaginea de companie ecologică și își declară responsabilitatea socială);

influențează obiceiurile societății ca întreg, prin subminarea unor norme profund înrădăcinate în culturile locale în care pătrund (de exemplu, în Japonia – subminarea interdicției de a mânca în picioare și de a bea direct din sticlă/cutie);

reprezintă un simbol al imperialismului cultural și al ascendentului culturii americane asupra întregii lumi.

Criticii fast-food-ului asociază expansiunea acestui fenomen cu imperialismul cultural. Acesta este procesul prin care o cultură, societate sau națiune impune practicile cultural și instituțiile sale unei alte culturi, în demersul calculat de erodare sau chiar de distrugere a elementelor tradiționale ale celeilalte. Privit din perspectivă istorică, adesea, imperialismul cultural a sprijinit și totodată a fost sprijinit de alte forme de imperialism, cum ar fi imperialismul economic și politic. Cu toate acestea, în epoca actuală, în care instutuții ale ocupației coloniale de către un guvern străin sunt evident mult mai puțin frecvente decât în b#%l!^+a?secolul XIX și începutul secolului XX, relațiile culturale imperialiste pot exista chiar și în b#%l!^+a?absența altor forme de imperialism, fiind alimentate de acțiunile corporațiilor multinaționale.

Culturile care se confruntă cu imperialismul resimt adesea acea eroziune a elementelor tradiționale ca pe o ștergere a identității indivizilor și ca o diminuare a caracterului distinctiv al culturii lor. Criticii imperialismului cultural și susținătorii culturilor locale au folosit de-a lungul timpului o varietate de metode pentru a contracara această amenințare. Exemplul produselor alimentare este deosebit de ilustrativ; datorită importanței pe care o au alimentele în numerose culturi, eforturile de a le proteja variază de la politica oficială a guvernului la diverse acțiuni de gherilă.

De asemenea, există și numerose forme structurale de rezistență. Una dintre cele mai cunoscute și mai importante astfel de organizații, care a apărut ca un răspuns la răspândirea culturii fast-food este McDonalds,care s-a răspândit pe tot globul. În unele țări, prin politica politica guvernamentală s-a încercat limitarea amenintăților imperialismului cultural asupra alimentelor tradiționale. Un exemplu relevant în acest sens îl reprezintă inițiativa Ministerului Culturii din Franța, care, în anul1989, a creat o structură separată, dedicată artei culinare, în primul rând pentru a combate răspândirea culturii fast-food, percepută de guvernul francez ca reprezentând o amenințare serioasă .

În ceea ce privește consumul de alimente de tip fast-food, SUA și-a adjudecat locul întâi. Statisticile relevă o situație alarmantă în SUA, deoarece peste 75 milioane de persoane din SUA suferă de obezitate, iar 184 milioane de persoane au surplus de greutate (aproape 40% dintre copiii și adolescenții americani depășesc greutatea normală). Această realitate b#%l!^+a?înfricoșătoare, care poate fi considerată aproape o epidemie de obezitate, este probabil consecința faptului că peste 25% din populația SUA mănâncă zilnic într-unul din cele aproximativ 300000 de astfel de restaurante.

În România, restaurantele fast-food au apărut în anii ‘90 și s-au încadrat rapid în peisajul românesc, declanșând un adevărat fenomen. Schimbarea obiceiurilor și a ritmului de viață al locuitorilor din marile orașe, creșterea puterii de cumpărare, apariția unei clase de mijloc pot fi principalele explicații pentru creșterea consumului de alimente de tip fast-food. Pe de altă parte, un alt factor care a sprijinit expansiunea segmentului fast-food a fost dezvoltarea comerțului modern, hipermarketurile și mallurile dovedindu-se a fi oportunități de extindere pentru lanțurile naționale și multinaționale. În plus, filiale ale unor celebre lanțuri de fast-fooduri multinaționale și-au făcut apariția și în diverse instituții, în gări sau în stații de metrou. Mâncatul la fast-food s-a transformat și la români într-un obicei al stilului de viață contemporan, evident un comportament alimentar nesănătos, dar în concordanță cu tendințele societății capitaliste.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL 3. CERCETARE EXPLORATORIE PRIVIND PERCEPȚIA NOII GENERAȚII DE CONSUMATORI ASUPRA STILULUI ALIMENTAR FAST-FOOD

În ultimii ani există o cantitate foarte mare de date vehiculate în toate domeniile care nu pot fi folosite de către manageri decât în momentul în care sunt transformate în informații relevante referitoare la produsul respectiv.

Cercetările exploratorii sunt menite să identifice și să definească o serie de aspecte care caracterizează problema de cercetat, fiind orientate către obținerea unui volum mare de informații sub forma unor detalieri cât mai amănunțite ale diferitelor aspecte care vizează tema de cercetat.

Fiind orientate către detalii și relatări cât mai amănunțite ale aspectelor relevante referitoare la tema de cercetat, cercetările exploratorii sunt în esență cercetări calitative, care nu vizează măsurarea fenomenelor de marketing, ci conturarea coordonatelor acestora. b#%l!^+a?

Rolul cercetărilor de marketing este de a-i ajuta pe manageri să ia deciziile cele mai potrivite, prin oferirea de informații. De altfel, studiile și cercetările de marketing pot fi definite în mai multe feluri, spre exemplu, Kotler definește studiile de marketing sau cercetarea de marketing ca reprezentând “Colectarea sistematică de date, analizarea și prezentarea rezultatelor relevante pentru o anumită problemă de marketing cu care se confruntă firma”.

Alimentația ca practică de consum contribuie la definirea sinelui: gustul individual poate fi citit în dieta personală, care se înscrie într-un repertoriu de auto-reprezentări identitare. Alături de alte elemente care compun stilul de viață, alimentația creează un cadru pentru manifestarea distincției sociale. Alături de gust, moralitatea constituie un filtru cu un impact crescând asupra consumului.

Criteriile etice ale consumului se bazează pe conștientizarea factorilor de producție, a proceselor și a actorilor. Pe măsură ce consumul devine mai atomizat, individul își corelează opțiunile personale la un context global din ce în ce mai extins, proiectând moralitatea alegerilor sale asupra unor locuri și a unor producători îndepărtați, ceea ce poate să însemne fie produse exotice, disponibile în magazine de tip fair-trade sau produse agricole și alimentare provenind de la mici producători rurali, pe cât posibil aflați la periferia sistemului agricol modern.

3.1. Stabilirea ipotezelor și obiectivelor cercetării

Scopul cercetării constă în realizarea unei radiografii a consumului de fast-food în b#%l!^+a?rândul tinerilor, analiza motivațiilor, obiceiurilor, tendințelor de consum, respectiv structura acestuia.

Obiectivele cercetării

Stabilirea obiectivelor cercetării constă în divizarea temei de cercetare în mai multe subteme specifice în legătură cu care se dorește aflarea unor informații.

Principalele obiective sunt:

Stabilirea ponderii consumatorilor de fast-food din totalul tinerilor;

Stabilirea factorilor ce determină consumul de fast-food în rândul tinerilor;

Stabilirea obiceiurilor de consum a fast-foodului;

Frecvența de consum a fast-foodului;

Cantitatea de fast-food consumată;

Localizarea consumului de fast-food.

Conceperea ghidului de interviu are în vedere transpunerea fiecărui obiectiv în aspecte specifice, pentru obținerea de informații în ceea ce privește percepția consumatorilor cu privire la achiziționarea produselor fast-food.

Obiectiv 1. Haideți să discutăm despre obiceiurile dumneavoastră alimentare!

Ce tipuri de produse fast-food obișnuiți să consumați?

Unde consumați aceste alimente?

De câte ori pe săptămână consumați produse fast-food?

Cât cheltuiți pe lună pentru aceste produse?

Localuri frecventate:

Care este localul frecventat cel mai des?

Care sunt factorii care v-au determinat să alegeți aceste localuri?

Cât timp alocați servirii mesei? b#%l!^+a?

Obiectiv 2. Atitudini privind consumul de produse fast-food

Gândindu-ne că ne putem cumpăra hrana din diferite surse (patiserie, super-market, alimentară etc.) ce satisfacții vă aduce consumul de fast-food?

Obiectiv 3. Motive de cumpărare/ consum

Ați putea să-mi spuneți care au fost motivele ce v-au determinat să consumați produsele fast-food?

După părerea dumneavoastră, care credeți că sunt caracteristicile principale pentru aceste produse?

Ipotezele cercetării

Ipotezele generale ale cercetării au în vedere o formulare de ordin general referitoare la atitudini sau comportamente ale populației.

În vederea identificării percepției de achiziționare a produselor fast-food au fost b#%l!^+a?formulate următoarele ipoteze generale:

Cel putin 75% dintretineri sunt consumatori de fast-food;

Majoritatea tinerilor consumă fast-food datorită plăcerii;

Majoritatea tinerilor consumă fast-food de 2-3 ori pe săptămână. b#%l!^+a?

3.2. Elaborarea instrumentului de recoltare a informațiilor

Natura cercetării

Prezenta cercetare este una cantitativă, deoarece are ca obiectiv descrierea cuantificată a percepției noii generații de consumatori asupra stilului alimentar fast-food.

Unitatea de sondaj

Unitatea de sondaj este reprezentată de tineri studenți, din cadrul Academiei de Studii Economice a Facultății de Comerț din București.

Mărimea eșantionului și metoda de eșantionare folosită

În dimensionarea eșantionului am admis un prag de încredere de 95%, respectiv o marjă de eroare de 5%, motivat fiind de ponderea componentelor din eșantion care posedă (nu posedă) caracteristica cercetată, probabilitățile p și q au fost considerate deopotrivă 50%.

În mod evident, numărul subiecților are un impact direct asupra testului, adică asupra capacității acestuia de a detecta diferențe „reale”. Astfel mărimea minimă a eșantionului este:

b#%l!^+a?

În lucrarea de față am stabilit un eșantion efectiv de 60 de persoane. Eroarea va fi:

Pentru realizarea anchetei am folosit metoda sondajului aleator non-exhaustiv. Procentul chestionarelor exploatabile este de 95% (57 din 60 chestionare).

Datele de realizare a anchetei:

Locul realizarii anchetei: holurile Academiei de Studii Economice din București;

Perioada de culegere a informațiilor: 12-15 martie 2015;

Numărul anchetatorilor: 2 persoane.

Elaborarea chestionarului

Identificarea caracteristicilor cuprinse în obiectivele cercetării și ordonarea logică a acestora;

Formularea întrebărilor ce umează a fi adresate subiectului investigat;

S-au folosit întrebări închise, deschise, filtru și de identificare;

S-a acordat atenție calității întrebărilor (să fie suficient de specifice să aibă limbaj simplu, să evite ambiguitatea, să fie neipotetice);

Dimensionarea corespunzătoare, punerea în pagina și aspectul estetic general;

Codificarea și elaborarea listei de coduri;

Tipul analizelor efectuate

Analizele efectuate sunt cantitative și au fost folosite următoarele tipuri:

Analiza individuală a întrebărilor;

Analiza încrucișată; b#%l!^+a?

Analiza corelației dintre variabile (cu ajutorul testului “hi-pătrat”) și a intensității acesteia (cu ajutorul coeficientului lui Pearson).

3.3. Prelucrarea datelor și interpretarea rezultatelor

În prima parte a lucrării voi expune rezultatele primare ale anchetei, cu abordarea mea de grupare a întrebărilor care tratează aceeași temă, facilitând astfel tragerea unor concluzii, degajarea unor sinteze. În ceea ce privește partea finală a raportului, am analizat existența eventualelor corelații, legături între variabilele cercetării, respectiv intensitatea acestora.

Caracteristicile socio-demografice

Informațiile privind caracteristicile socio-demografice le-am obținut cu ajutorul întrebărilor de identificare, considerând că aceste informații pot fi utile și edificatoare, dat fiind faptul că aceste caracteristici au o influență deloc neglijabilă asupra comportamentului indivizilor în general, inclusiv asupra comportamentului de consumator. Prima întrebare de acest gen se referă la sexul celor interogați, astfel am obținut următoarea repartiție pe sexe:

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Figura 3.1. Reprezentarea grafică a caracteristicii socio-demografice a persoanelor interogate: „sexul”

După cum ne indică diagrama de mai sus, 65% din cei interogați sunt reprezentați de persoane de sex masculin, și doar 35% de cele de sex feminin.

Din punct de vedere al provenienței (domiciliului stabil) a persoanelor interogate, tinerii studenți se împart în două categorii: mediu rural și mediu urban.

b#%l!^+a?

Figura 3.2. Reprezentarea grafică a caracteristicii socio-demografice a persoanelor interogate: „domiciliul stabil”

Se observă că majoritatea tinerilor studenți, mai precis 79% provin din mediul urban, cei din mediul rural au pondere de 21%, asta însemnând că patru din cinci studenți trăiesc la oraș, iar unul singur la țară.

Răspunsurile date de persoanele interogate la întrebarea privind suma de bani disponibilă lunar, ne oferă informații de importanță majoră, admitând faptul că situația materială are un impact covărșitor asupra obiceiurilor de consum:

Figura 3.3. Reprezentarea grafică a caracteristicii socio-demografice a persoanelor b#%l!^+a?interogate: „ suma de bani disponibilă lunar”

Diagrama ne indică faptul că mai mult decât o treime din studenți (35%) dispun lunar de o sumă de sub 200 RON, aproximativ un sfert dintre ei (23%) se încadrează în intervalul de 201-300 RON, iar o parte relativ mica (16%) în intervalul de 301-400 RON. În schimb 26% au declarat că au posibilitatea de a cheltui lunar sume substanțiale, de peste 401 RON lunar.

În urma acestor rezultate am concluzionat că:

două treimi din tinerii studenții interogați sunt de sex masculine;

aproximativ 80% dintre ei provin din mediul urban;

o treime din tineriii studenți nu dispune de nici măcar 200 RON lunar, în timp ce un sfert are la dipoziție peste 400 RON lunar.

Delimitarea consumatorilor de nonconsumatori

Chestionarul debutează cu o întrebare menită să delimiteze cele două sfere esențiale din perspectiva acestui studiu: cea a consumatorilor, respectiv a nonconsumatorilor de fast-food.

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Figura 3.4. Reprezentarea grafică a delimitării persoanelor interogate cu privire la calitatea de consumatori sau nonconsumatori de fast-food

Rezultatele obtinute indică o majoritate convingatoare a ponderii consumatorilor de fast-food din totalul poulației studiate. Doar 11% (6 persoane), adică aproximativ un singur student din zece nu consumă deloc fast-food. Astfel, se confirmă prima ipoteză a cercetării, care presupunea un procentaj de 75% a consumatorilor. Rata ridicată a consumatorilor, combinată cu numărul relativ mare al tinerilor studenți din cadrul Academiei de Studii Economice (și din cadrul altor universități din țară), ar putea însemna constituirea acestora într-un segment de piață relativ important din perspectiva producătorilor de fast-food, care ar putea diferenția oferta lor, țintind acest segment în mod special.

Factorii ce determină consumul de fast-food

Odata delimitată sfera consumatorilor de cea a nonconsumatorilor, am încercat să aflu motivațiile, factorii determinanți care stau la baza consumului efectiv de alimente de tip fast- b#%l!^+a?food. Răspunsurile obținute sunt redate de figura următoare:

Figura 3.5. Reprezentarea grafică a factorilor ce determină consumul de fast-food

După cum rezultă și în figura de mai sus, motorul principal al consumului e reprezentat de b#%l!^+a?plăcerea oferită de consumul fast-food-ului, după părerea a două treimi din totalul consumatorilor.

Dintre consumatorii interogați, o parte relativ importantă a nominalizat un factor de ordin social, respectiv ambianța: 6.45% dintre tinerii studenți e determinat de un factor fizilogic, mai precis de simțul nevoii de a consuma fast-food. O pondere mică au cei care consuma fast-food pentru a-și satisface curiozitatea, ei reprezintă doar 3,23% din total. Tot acest procentaj revine și celor care sunt influențați și determinați să consume datorită publicității, în primul rând.

Ținând cont de faptul că sumele semnificative cheltuite pe publicitate, impactul aproape de neglijat a publicității asupra consumului ar trebui să ridice importante semne de întrebare și să dea de gândit managementului firmelor producătoare, în vederea eficientizării acestor acțiuni.

Din perspectiva importanței pe care o acordă consumatorii diferitelor caracteristici ale fast-food-ului am obținut următoarele rezultate, reprezentate graphic în figura 3.6, grupate în funcție de :

Preț

Gust

Ambalaj

Reclamă

Calitate b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Figura 3.6. Reprezentarea grafică a importanței principalelor caracteristici ale consumului de fast-food

Din această diagramă se pot observa o multitudine de informații utile și importante: b#%l!^+a?

Gustul și calitatea sunt considerate caracteristicile principale ale fast-food-ului, fiind considerate de aproape toti studentii caracteristici cu o importanță majoră;

Importanța pe care consumatorii o acordă prețului rămâne este detul de apropiată de cea acordata gustului si calitatii;

Caracteristicile: ambalajul și reclama nu sunt apreciate de către consumatori ca fiind importante, ci mai degraba neutre, neimportante în alegere.

O altă abordare a diagramei conduce la aceleași rezultate, apreciate fiind caracteristicile gustul și calitatea, în timp ce cele mai nesemnificative caracteristici sunt considerate ambalajul și reclama. Astfel, putem concluziona, că:

Majoritatea tinerilor studenți consumă fast-food datorită plăcerii și a ambianței;

Cele mai importante caracteristici ale fast food-ului sunt considerate gustul și calitatea, iar cele mai nesemnificative ambalajul și reclama.

Obiceiurile de consum ale fast-food-ului

După ce am analizat factorii ce determină consumul și ierarhia importanțelor pe care consumatorii le acordă principalelor caracteristici ale fast-food-ului, voi prezenta în continuare obiceiurile tinerilor studenți legate de consum.

În acest sens, am conceput și am introdus în chestionarul lansat o întrebare cu ajutorul căruia să obțin informații considerate foarte importane, si anume referitor la frecventa consumului. b#%l!^+a?

Figura 3.7. Reprezentarea grafică a frecvenței consumului de fast-food în rândul b#%l!^+a?tinerilor

După cum se poate observa și în reprezentarea grafică a rezultatelor obținute s-a dovedit o ipoteză formulată înca de la începutul cercetării, cea a consumului frecvent de fast-food, în perioade relativ scurte de timp. Cei mai multi tineri, respectiv 44% consumă fast-food, în general, de 2-3 ori pe săptămână. Acest procentaj este urmat de cel al consumatorilor ocazionali, 13% au ales categoria “ de 4-5 ori pe lună”, proporția consumatorilor zilnici fiind și mai mică, de numai 6%.

Având în vedere caracterul aparte al vieții de student, în linii mari am oținut datele la care ne așteptam.

În ceea ce privește locul unde consumă de obicei fast-food-ul, consumatorii interogați au dat următoarele răspunsuri:

b#%l!^+a?

Figura 3.8. Reprezentarea grafică a locului în care se consumă fast-food b#%l!^+a?

Rezultatele obținute ne indică faptul că majoritatea (40%) tinerilor consumă de obicei fast-food cand ies în oraș, chiar pe loc unde au cumpărat mâncarea, iar 29% pe stradă. Localurile cu servire rapidă care vând burgeri, shaorma, pui prăjit și cartofi prăjiți sunt preferate pentru achiziționarea de mâncare pentru a fi consumată “în mers”.

Putem afirma că studenții nu prea frecventeaza barurile, doar 8% menționând acestea ca loc de consum, iar o cincime preferă să consume acasă fast- food. Pizzeriile, cele cu livrare la domiciliu, ocupă un loc important în topul preferințelor de către publicul tânăr care preferă consumul de fast food acasă.

Suma de bani cheltuită lunar pe fast-food poate fi considerată ca fiind o informație esențială, astfel am încheiat această parte tematică a chestionarului adresând tinerilor o întrebare în această privință. Dincolo de dimensiunea sumelor cheltuite de tineri, pentru companiile ce atrag acești bani contează să-și fidelizeze clienții tineri. Pe lângă haine, răcoritoare sau produse de fast-food,„există o piață în expansiune a acelor produse ce mizează pe setea tinerilor de a trăi dincolo de granițele rigide ale lumii lor: telefoane, calculatoare, mp3 playere. 

Multi tineri au aici un dublu avantaj: primesc bani și de la părinți, dar câștigă și prin b#%l!^+a?propriile forțe. Tinerii români se bazează în mare măsura pe sprijinul financiar al părinților, deși jumătate dintre ei (49%) își câștigă deja propriii bani, iar 71% dintre participanții la studiu declară că încă trăiesc din banii părinților, fapt ce pare să-i ajute să economisească pentru lucruri pe care și le doresc foarte mult. Majoritatea se încadrează în categoria celor chibzuiți (două treimi dintre respondenți declară că știu să își împartă banii astfel încât să le ajungă pentru ce au nevoie), în timp ce 36% spun că își cheltuie banii instantaneu, fără precauții pentru ziua de mâine.

Distractia și ieșitul cu prietenii dau ocazia celor mai importante cheltuieli pentru aproape jumatate dintre respondenți. Urmează în top hainele și investițiile în aspectul fizic (44%), în timp ce telefoanele mobile și gadget-urile reprezintă principalele cheltuieli pentru numai 18% dintre respondenți. În mod surprinzator, la prima vedere tinerii nu consideră că hainele de marcă sunt o condiție ca să arăți bine.

b#%l!^+a?

Figura 3.9. Reprezentarea grafică a sumei de bani cheltuită lunar pe fast-food

Conform graficului de mai sus 24% dintre tinerii interogați abia aloca bani pentru cumpărarea de fast-food. Marea majoritate a tinerilor, adică 38% dintre aceștia, cheltuie sume relativ modeste (între 51-100 RON), în timp ce 22% se încadrează în intervalul 101-200 RON. În schimb 16% dintre studenți sunt dispuși să renunțe la o sumă relative mare, de peste 201 RON lunar din propriul buget în favoarea cumpărării de fast-food.

Concluziile acestei părți tematice sunt:

Cei mai multi tineri consumă fast-food de 2-3 ori pe săptămână;

Locurile unde se consumă cel mai frecvent fast-food sunt locurile chiar unde se află fast-food-ul și domiciliu;

Majoritatea tinerilor cheltuie lunar pe fast-food între 51-100 RON.

Fast-food-urile preferate de tineri b#%l!^+a?

Restaurantele de tip fast-food sunt cele mai căutate de românii care doresc să ia masa în oraș, preferatele lor fiind cele care servesc hamburgeri, cartofi prăjiți sau shaorma. Locuitorii tineri ai Capitalei sunt campioni la frecventa consumului de alimente în afara casei, cu un procent dublu față de ceilalți români. Potrivit unei cercetării GFK, persoanele cu venituri ce depășesc 4.000 de lei pe lună obișnuiesc să mănânce în oraș chiar mai des de o dată pe zi. Cele mai populare locuri de cumpărare a unei mese sau gustări în afara casei sunt, în ordine:

McDonald’s b#%l!^+a?

KFC (Kentucky Fried Chicken)

Shaormerii

Pizzerii

Fornetti

Fast-food-uri independente

Cafenele/Snack-baruri/ Bufet

Spring Time

Subway

Viva (benzinariile OMV)

În această parte tematică a analizei prezent structura consumului din perspectiva celor mai des vizitate fast-food-uri de către tinerii interogați.

Diagrama de mai jos redă fast-food-urile cele mai des frecventate de către aceștia: b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Figura 3.10.Reprezentarea grafică a preferințelor fast-food

Desi pe piata romaneasca exista o gama destul de larga de fast-food-uri, cei interogati au nominalizat doar 10 dintre acestea.

În vârful ierarhiei celor mai des vizitate fast-food-uri se află într-un mod autoritar McDonald’s, cu 30 %.

Pe poziția a doua s-a clasat KFC, cu 20% si foarte aproape cu 15% se află Pizzeriile și Shaormeriile cu 11%. Celelalte locuri au înregistrat procentaje sensibil mai scazute și o dispersie relativ mare.

Analiza încrucișată a întrebărilor

În această parte a analizei ne propunem studierea legăturilor dintre diferitele variabile ale cercetării, și, în cazul existenței unei legături determinarea intensității acesteia. Pentru realizarea acestui scop constituim tabele încrucișate, cu două sau trei intrări, cu ajutorul cărora comparam răspunsurile la o întrebare în funcție de răspunsurile date la o altă întrebare (la alte întrebări).

În această analiză voi combina atât variabile explicative cu unele dependente, cât și variabile dependente, între ele.

Influența sexulului persoanelor interogate b#%l!^+a?

Legatura dintre sexul persoanelor interogate și calitatea de consumator/nonconsumator:

Ipoteze:

H0: nu se poate stabili o legătura directa între sexul persoanelor interogate și calitatea de consumator/nonconsumator.

H1: există o legătură directă între sexul persoanelor interogate și calitatea de consumator/nonconsumator.

Tabelul 3.1. Relația dintre sexul persoanelor interogate și calitatea de consumator/nonconsumator

Eij = (total linia i)*(total coloana j)/(total general)

E11 = 37*51/57 = > E11 = 33,11

E22 = 20*6/57 => E25 = 2,11 b#%l!^+a?

c2calc =

c2calc=2,918

Unde: Oij – valoare observată

Eij – valoare asteptată

Pentru un nivel de semnificație de 0,05 și grade de libertate (2-1)*(2-1)=1, χ2teoretic=0,0039.

χ2calc(=2,918) > χ2teoretic (=0,0039) => se acceptă ipoteza H1

H1:există legatură directă între sexul persoanelor interogate și calitatea de consumator/nonconsumator.

Pentru a determina intensitatea legăturii dintre variabile vom calcula coeficientul de contingenta C:

unde: C = coeficientul de contingentă b#%l!^+a?

c2 = valoarea calculata a lui c2 în cazul celor două variabile

n = mărimea eșantionului

Legătura care există între variabile este de intensitate slabă deoarece C=0.22.

Influența mediului din care provin persoanele interogate

Legătura dintre mediul din care provin persoanele interogate și suma de bani cheltuită lunar pe fast-food:

Tabelul 3.2. Corelația dintre mediul de proveniență și banii cheltuiți

c2calc=2,98

Pentru un nivel de semnificație de 0,05 și grade de libertate (2-1)*(4-1)=3, χ2teoretic=0,35

χ2calc(=2,98) > χ2teoretic (=0,35) => există legătură între mediul din care provin persoanele interogate și suma de bani cheltuită lunar pe fast-food.

Legătura care există între variabile este de intensitate slabă deoarece C=0,23.

Legătura dintre suma disponibilă și suma cheltuită pe fast-food b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Tabelul 3.3. Corelația dintre suma disponibilă lunar și suma cheltuită pe fast-food

c2calc=16,61

Pentru un nivel de semnificație de 0,05 și grade de libertate (4-1)*(4-1)=9, χ2teoretic=3,33

χ2calc(=16,61) > χ2teoretic (=3,33) => există legătură între suma disponibilă lunar și suma cheltuită pe fast-food

Legătura care există între variabile este de intensitate medie deoarece C=0,49

Pentru o analiză și mai aprofundată a legăturilor dintre variabilele cercetării la unele tabele am introdus o a treia variabilă. Astfel am completat tabelul 3.1 cu variabila “mediul de proveniență”:

Tabelul 3.4. Mediul-Sexul-Consumator/Nonconsumator

Din tabelul de mai sus (table 3.4.) rezultă următoarele informații principale:

–                  cei mai mulți consumatori provin din mediul urban (82%);

–                  majoritatea covărșitoare a consumatorilor sunt persoane de sex masculine;

–                  ponderea nonconsumatorilor în randul persoanelor de sex masculin provenind din mediul urban este de doar 3%, în schimb în mediul rural se ridică la 20%;

–                  ponderea consumatorilor de sex feminin în mediul urban este de 85%, în timp ce în mediul rural se situează la 72%.

Concluziile acestei analize sunt:

Există legături directe între variabilele cercetării;

Există legături de intensitate slabă între urmatoarele variabile:

–       sexul –consumul

–       mediu – suma cheltuită

Există legături de intensitate medie între variabilele: b#%l!^+a?

–       suma disponibilă – suma cheltuită

Nu au fost identificate variabile cu legături de intensitate maximă. b#%l!^+a?

Consumatorii sunt elementul cheie în comportamentul consumatorului.

În urma analizei datelor obținute cu ajutorul analizei de conținut, am constatat că o mare parte dintre membrii eșantionului sunt consumatori de produse fast-food. Principalii factori determinanți în această privință sunt plăcerea de a consuma aceste alimente, urmată în egală măsură de ambianță și curiozitate.

În preferințele consumatorilor sunt, pe de o parte, sandwich-urile și hamburgerii, produse gustoase și prezentate într-un mod atrăgător, dar foarte nesănătoase. De cealaltă parte, sunt tentați de dulciuri și prăjituri, care nu ar trebui să apară prea des în alimentația lor, deoarece scad apetitul față de alte alimente importante. Cei mai mulți consumă produse fast-food în timpul liber, pe stradă, în general, de 2 ori pe săptămână; alții preferă să mănânce în oraș sau la domiciliu.

Deși pe piața românească există o gamă destul de largă de fast-food-uri, majoritatea consumatorilor au ales ca cele mai frecventate localuri să fie McDonalds, KFC sau Pizzeriile.

În opinia consumatorilor, satisfacția produselor fast-food este dată de sațietate. Chiar dacă oferă această senzație pe moment, ea dispare imediat, iar organismul cere o nouă gustare.

Cele mai importante caracteristici ale produselor fast-food sunt considerate gustul și calitatea, iar cele mai puțin semnificative, ambalajul și reclama.

În ziua de astăzi, alimentația de tip fast-food nu mai are nevoie de nici o introducere. În secolul vitezei, când omul modern este într-o continuă goană după afirmare, succes, bani, iar timpul se scurge foarte repede, fast-food-ul pare o alternativă perfectă pentru o ieșire la masă în oraș sau gătirea unei cine acasă.

Consecințele asupra sănătății sunt dintre cele mai grave. Puține persoane care apreciază fast-food-ul conștientizează cu adevărat că obezitatea nu este doar o problemă de estetică, ci un factor de risc major pentru diverse afecțiuni: diabet, infarct, accidente cerebrale, chiar și b#%l!^+a?cancer.

Majoritatea românilor știu că mâncarea de tip fast-food este periculoasă pentru sănătate. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți români, preferă să consume un hamburger sau o shaorma în locul unor mâncăruri gătite.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

CAPITOLUL 4. LANȚURILE DE FAST-FOOD-SISTEME MCDONALDIZATE DE PRODUCERE A UNOR ALIMENTE OMOGENE

4.1. Caracteristici generale ale alimentelor de tip fast-food

Dacă alimentele de tip fast-food pot fi caracterizată printr-o valoare senzorială ridicată, sunt considerate de nutriționiști foarte nesănătoase, prezentând mai ales riscurile unui aport energetic ridicat și al lipsei de varietate.

Caracteristica principală a produselor de tip fast-food constă în faptul că majoritatea b#%l!^+a?alimentelor sunt procesate chimic și prăjite. Persoanele care consumă frecvent aceste alimente sunt supuse unor riscuri majore.

În ceea ce privește conținutul caloric al acestor produse, medicii nutriționiști atrag atenția că un sandvis, o portie de cartofi prăjiți si o bautură carbogazoasă însumează 1500 de kilocalorii, în condițiile în care un adult trebuie să consume între 2000 și 2500 de kilocalorii zilnic.

Hrana de tip fast-food este încărcată de calorii goale, înșelătoare (provenite în cea mai mare parte din grăsimi saturate și zahăr), care dau senzația de sațietate pentru puțin timp, dar care nu pot susține efortul depus pe parcursul unei zile. Acesta este unul dintre motivele pentru care consumatorul simte nevoia să mănânce din ce în ce mai mult.

Multe dintre materiile prime care intră în componența meniurilor din restaurantele fast-food conțin cantități însemnate de grăsimi (cartofii prăjiți, carnea, brânza topită). “Nutriționiștii recomandă ca maxim 30% din necesarul energetic zilnic să fie acoperit de grăsimi”. În general, se depășeste această limită cu aproximativ 10%, însă persoanele care consumă frecvent alimente fast-food adaugă la acestea alte câteva procente. În plus, aceste alimente conțin “numeroase ingrediente prelucrate termic prin prăjire, procedeu prin care materiile prime încorporează o cantitate mare de grăsimi dăunătoare (acizi grași trans) și alte substanțe cu potențial cancerigen dovedit, rezultate prin încălzirea grăsimii la temperaturi ridicate (acroleina și acrilamida)”.

Toate aceste feluri de mâncare sunt, de obicei, puternic sărate (conținutul de sare al unui b#%l!^+a?meniu de la fast-food este mult mai ridicat decât cantitatea 1,8 g recomandată de specialiștii de la Societatea Elvețiană de Nutriție) și garnisite cu sosuri picante.

Grăsimea, mai ales în asociație cu sarea, face toate alimentele agreabile din punct de vedere gustativ, iar omniprezența acestor componente în produsele fast-food explică succesul universal al acestor alimente.

Aceste alimente sunt însă deficitare în vitamine și substanțe minerale, deoarece nu conțin decât porții fixe și foarte mici de fructe și legume sau nu conțin deloc. În plus, sandviciurile, cornurile, hotdogul, pastele sunt aproape exclusiv realizate pe baza produselor rafinate, cărora le lipsesc atât fibrele alimentare, cât și ceilalți micronutrienți esențiali, elemente foarte valoroase pentru organism (pe care le regăsim în cerealele integrale). Astfel, valoarea biologic a alimentelor tipice fast-food nu poate fi decât extrem de redusă sau chiar nulă. Produsele de tip fast-food conțin numeroși aditivi alimentari dintre cei considerați periculoși: coloranți, aromatizanți (una dintre cele mai periculoase arome alimentare, folosită pe scară largă în prepararea alimentelor servite în fast-food-uri, este glutamatul monosodic – E 621), îndulcitori sintetici (zaharină, cyclamat, aspartam, acesulfam K si sucrazit), conservanți, corectori de aciditate, stabilizatori etc.

Pentru a susține afirmațiile prezentate anterior, analizăm în continuare compoziția și valoarea nutritivă a sandvisului Big Mac, pornind de la informațiile nutriționale furnizate pe site-ul companiei McDonalds.

Începând cu 1968, Big Mac a devenit simbolul McDonald's, fiind produsul preferat al clienților. Acesta conține două felii de carne de vită, salată, ceapă, castraveți murați, brânză și sos special Big Mac, toate aceste ingrediente fiind aranjate într-o chiflă cu semințe de susan.

Aditivii alimentari care se regăsesc în acest produs sunt: în chiflă– ameliorator de panificație (E300), în felia de brânză Cheddar – săruri emulsifiante (E331, E 452) și coloranți (E 160a, E 160e), în sosul Big Mac – stabilizator (E 415), în castraveții murați – conservant (E211) și regulator de aciditate (E 327).

Tabel 4.1. Valoarea nutritivă a sandvișului BigMac

b#%l!^+a?

Total proteine = 27

Total lipide = 25

Total glucide= 40

Valoarea energetică= 4,1 x P + 4,1 x G + 9,3 x L = 4.1 x 27 + 4.1 x 40 + 9.3 x 25 = 525,8 kcal

Având în vedere că necesarul zilnic mediu de energie recomandat pentru un adolescent (care depune un efort fizic mic) este de 2500 kcal, observăm că doar prin consumul unui sandviș BigMac, acesta este acoperit în proporție de aproximativ 20%.

Dacă alături de BigMac se consumă o porție mare de cartofi prăjiți și o băutură răcoritoare (componente nelipsite din cadrul unui meniu fast-food), valoarea energetic a unui astfel de meniu poate să ajungă la peste 1200 kcal, adică la un grad de acoperire de aproape b#%l!^+a?50%. Totuși, deși un astfel de meniu poate să acopere din punct de vedere cantitativ necesarul de energie recomandat de nutriționiști pentru masa de prânz, din punct calitativ (abordat prin prisma conținutului de vitamine și substanțe minerale) este dezechilibrat, deoarece lipsesc materiile prime care ar putea să asigure o valoare biologică ridicată (legumele, fructele și cerealele integrale).

Tabel4.2. Valoarea nutritivă a alimentelor fast food

(sursa: http://www.calorii.oneden.com)

b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Notă: toate valorile au fost calculate la 100 grame din fiecare produs.

4.2. Aplicarea metodei gradului de acoperire pentru evaluarea profilului nutrițional

Pentru un produs alimentar, valoarea nutritivă – respectiv substanțele nutritive pe care le furnizează organismul uman într-o proporție adecvată și ușor asimilabilă- constituie criteriul major în aprecierea calității. Determinările și evaluările în acest domeniu au în vedere, în mod distinct, fiecare dintre aspectele conceptului extins de valoare nutritivă, întrucât fiecare latură prezintă o importanță de sine stătătoare și operează cu instrumente de calcul și exprimare diferite.

Astfel, pentru exprimarea valorii psiho-senzoriale se pot utiliza diverse metode în vederea cuantificării și exprimării (exprimări prin caracteristici atributive, teste, scale, comparații), ele păstrând totuși un pronunțat caracter subiectiv.

Valoarea igienică- obligatoriu pentru orice bun alimentar- constituie obiectul legislației sanitare care prescrie limite restrictive pentru o serie de componente nocive (care pot apărea în orice etapă a circitului produselor); după determinarea conținutului în acești compuși, rezultatul se compară cu normele igienice accepate, exprimând, de regulă, limite maxim admise.

Metoda gradului de acoperire pune în evidență raportul dintre potențialul nutritiv și/sau energetic și necesarul zilnic de substanțe nutritive și (ex: din 100 g produs). Aceasta este o metodă cu aplicabilitate ridicată în cazul preparatelor culinare, a meniurilor zilnice care, prin intermediul unor calcule simple, permite comparația imediată între consumul efectiv și necesarul corespunzător sexului, vârstei, tipului de efort fizic etc. conform normelor de nutriție.

Metoda gradului de acoperire este eficientă la produsele obținute din mai multe materii prime (mixturi alimentare), iar în acest caz un număr de proprietăți selecționate trebuie obligatoriu cuantificate.

Valoarea energetică și cea biologică se pot determina prin calcul, prin diferite metode. Literatura de specialitate a consacrat diferite metode de cuantificare a valorii nutritive a produsului alimentar, cele mai uzitate fiind metoda gradului de acoperire și metoda VN10 .

Metoda gradului de acoperire este metoda este eficientă în cazul produselor alimentare sau al meniurilor complexe, obținute din mai multe materii prime. Determinarea valorii nutritive se realizează prin evidențierea raportului dintre potențialul nutritiv din 100 g de produs și necesarul zilnic de substanțe nutritive.

Pe baza acestei metode, se pot determina prin calcul valoarea energetică și cea biologică.

Determinarea valorii energetice și a celei biologice necesită, mai întâi, calcularea compoziției chimice medii a unei unități de produs pe baza rețetei, a raportului parte comestibilă – parte necomestibilă și a scăzămintelor acordate la materiile prime introduse în rețete.

Determinarea valorii energetice:

Cantitatea totală de trofine se calculează astfel:

Proteine: P = ∑Pxi

Glucide: G = ∑Gxi

Lipide: L = ∑Lxi

P, G, L – reprezintă cantitatea totală de proteine, glucide, respectiv lipide, exprimată în g;

xi – componentele rețetei, i=1-n;

Valoarea energetică se calculează pe baza următoarei formule:

Qb= (4,1 x P) +(4,1 x G) +(9,3 x L)

Qb – valoarea energetică brută (se exprimă în kilocalorii (kcal.)

Qn= (4,1 x P x kP) + (4,1 x G x kG) + (9,3 x L x kL)

Qn – valoarea energetică netă, exprimată în kilocalorii (kcal.);

kP, kG, kL – coeficienții de asimilare a celor trei trofine calorigene.

Gradul de acoperire a necesarului energetic zilnic se determină prin raportarea valorii energetice la necesarul energetic al grupei de consumatori, astfel:

G = Q/N x 100

G – gradul de acoperire a necesarului zilnic de energie;

Qn – valoarea energetică netă;

N – necesarul caloric zilnic.

Pentru a se verifica în ce măsura necesarul zilnic de proteine, glucide și lipide este acoperit, se calculează gradele parțiale de acoperire pentru fiecare dintre aceste trofine, astfel:

GP= P/NP x 100

GG = G/NG x 100

GL = L/NL x 100

Determinarea valorii biologice:

Valoarea biologică se determină prin însumarea aportului de proteine de origine animală (principalele furnizoare de aminoacizi esențiali), de vitamine și elemente minerale al materiilor prime din rețetă. Pentru determinarea gradului de acoperire se raportează potențialul de proteine animale, vitamine și substanțe minerale la necesarul zilnic recomandat pentru grupa de consumatori.

Pentru exprimarea valorii psiho-senzoriale sunt cunoscute metode de cuantificare și exprimare grafică a acesteia, cum sunt metoda punctajului, metoda profilului, metode ce permit

compararea produselor. Valoarea igienică constituie obiectul legislației sanitare, care prescrie limite restrictive pentru toate componentele nocive din alimente.

Pentru calcularea valorii energetic și a celei biologice sunt necesare următoarele date despre produsul vizat:

rețeta produsului (proporția componentelor rețetei și randamentul pe unitatea de produs;

compoziția chimică a fiecărui component din rețetă;

gradul mediu de asimilare a principalelor substanțe din materia primă și din produsul finit;

coeficienții calorici pentru principalele substanțe energetice (4,1 kcal/g glucide sau protide și 9,3 kcal/g lipide);

eventualele pierderi cantitative în cursul procesului tehnologic;

necesarul zilnic de substanțe nutritive și energie al grupei de consumatori pentru care este destinat produsul.

Sintetic, valoarea nutritivă poate fi exprimată ca un grad de acoperire a necesarului zilnic de substanțe nutritive. În condițiile expansiunii sortimentale moderne, apar produse noi, de regulă produse cu rețete complexe; pentru asigurarea unei alimentații științific realizate, cunoașterea valorii nutritive este o condiție de bază pentru aprecierea nivelului lor calitativ.

Alimentul ideal, dacă ar exista, ar trebui să îndeplinească o serie de condiții: să aibă valoare energetică mică, să fie concentrat din punct de vedere al nutrienților esențiali (aminoacizi esențiali, vitamine, minerale, acizi grași polinesaturați esențiali), să conțină fibre alimentare și glucide complexe, să conțină o cantitate redusă de colesterol și sare. Deoarece alimente ideale nu există, pentru a-ș menține sănătatea, omul trebuie să consume o varietate de alimente care să aducă organismului nutrienții de care acesta are nevoie.

Valoarea nutrițională a unui produs fast – food

Denumire produs: cheeseburger cu sosuri și condimente

Cantitate: 1 bucată

Greutate: 127 grame.

Macronutrienți:

Vitamine

Minerale:

Lipide:

Fitonutrienți:

Calculul valorii energetic a unui cheeseburger cu sosuri și condimente:

Lipide / Grăsimi = 12.9g

Proteine = 13.49g

Glucide/Zaharuri (total )= 5.24g

100 gr produs …………………… 13,49 % proteine

127 gr produs……………………….X

X= 17,13 % proteine

100 gr produs…………………… 12,90 % lipide

127 gr produs……………………y

Y= 16,38 % lipide

100 gr produs……………………5,24 % zaharuri

127gr produs……………………z

Z= 6,55 % zaharuri

VE(cal) = P(g) x 4,1 (cal/g) + L(g) x 9,3 (cal/g) + G(g) x 4,1 (cal/g)

VE(cal) = 17,13 x 4.1 + 16,38 x 9.3 + 6,55 x 4.1

VE(cal) = 249,41 kcal

Nevoile nutritive variază mult de la o persoană la alta, depinzând de vârsta, sex, corpolența, tipul activității desfășurate (fizică, intelectuală), condițiile mediului ambient (frig, cald, prezența unor noxe, etc).

Pentru omul care vrea sa traiasca sănătos, este la fel de importantă atât cantitatea de nutrienți din sursele de hrană, cât și raportul dintre principalele substanțe active din punct de vedere biologic; glucide, proteine, lipide, săruri minerale, vitamine și apa.

Estimativ, în funcție de vârsta, necesitățile energetice sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Necesitățile energetice estimative în funcție de vârstă:

Necesarul caloric trebuie să se stabilească în funcție de vârstă, tip de efort, starea de sănătate. În general, un adult care nu depune o muncă fizică deosebită, are nevoie pentru fiecare kilogram al corpului sau de aproximativ 35 kilocalorii zilnic.

Gradul de acoperire a necesarului energetic zilnic se determină prin raportarea valorii energetice la necesarul energetic al grupei de consumatori, astfel:

G = Q/N x 100

G – gradul de acoperire a necesarului zilnic de energie;

Qn – valoarea energetică netă;

N – necesarul caloric zilnic

În calculul gradului de acoperire se va considera o poersoană tânară de 18 ani, 80 kg, cu un consum de 35 kcal/kg zilnic.

G = 249,41 / (35x 80) x 100 = 8,91 %

4.3. Riscuri pentru sănătatea consumatorului implicate de consumul excesiv de produse fast-food

Conform Codex Alimentarius (colecție de standarde recunoscute pe plan internațional, coduri de bune practici și linii directoare pentru produsele alimentare, la nivel internațional), siguranța alimentară reprezintă „garanția faptului că alimentele nu vor dăuna consumatorilor atunci când sunt pregatite și/sau consumate în conformitate cu specificațiile privind modul de utilizare”. Produsele alimentare – procesate sau proaspete – ce sunt vândute consumatorilor finali trebuie să nu afecteze sănătatea acestora, ca urmare a consumului direct sau al preparării, în funcție de destinația fiecăruia.

“Industria modernă a alimentelor și medicamentelor a convenit un procent semnificativ al populației globului la o nouă religie- un cult masiv al celor care caută plăcere și care consumă cafea, țigări, sucuri, bomboane, alcool, alimente procesate, alimente de tip fast food si grăsime concentrată din lactate(brănzeturi)- într-un fel de orgie foartea îngăduitoare, a comportamentului distructiv. Atunci apar rezultatele inevitabile ale unor obiceiuri proaste de acest gen- duresre, suferință,și boală- membrii cultului dependenței merg la mediciși cer medicamente care să le ușureze durerea, să le mascheze simptomele și să le vindece bolile”. Aceste persoane se îmbată în asemenea măsură cu acest comportament adictiv și cu gândirea adictivă care îl însoțește, încât nu mai pot sesiza diferența și sănătate și asistență medicală.

Cele mai periculoase ingrediente din produsele fast-food si efectele lor asupra sanatatii organismului sunt:

Siropul de porumb bogat în fructoză (HFCS)

Acesta se găsește în sucurile acidulate care se vând împreună cu produsele fast-food, dar și în chifle, burgeri, dressing-uri, sosuri. Este un îndulcitor ieftin, obținut din amidon de porumb, care se găsește în special în băuturi acidulate și, în cantități mai mici, în pâine.

Acesta afectează foarte rău pancreasul, iar fiind un îndulcitor foarte ieftin, lanțurile fast-food obișnuiesc să îl utilizeze în exces. Conține monozaharide, substanțe care provoacă variații ale glicemiei (zahărul din sânge) și care pot da metabolismul peste cap. În plus, el este prelucrat greu de ficat.

Acest sirop are 55% fructoză și 45% glucoză, este folosit în compoziția produselor procesate și este considerat responsabil pentru creșterea obezității și hipertensiunii de către Asociația Medicală Americană. Consumul zilnic de HFCS poate crește cu până la 87% riscul de a dezvolta tensiune arterială.

Grăsimile trans

Inițial, acestea au fost considerate o bună alternativă la unt sau uleiuri, dar recent s-a demonstrat că sunt mai periculoase decât orice alt tip de grăsime. Grăsimile trans se găsesc în majoritatea produselor fast-food și sunt responsabile pentru instalarea bolilor de inimă.

Înlăturarea acestor grăsimi din dietă scade cu până la 50% riscul de infarct. Grăsimile trans nu sunt obligatoriu trecute pe etichete. Se găsesc în produsele grase și dulci, de exemplu plăcinte, și sunt grăsimi parțial hidrogenate obținute dintr-un seu vegetal de foarte proastă calitate.

MSG (monoglutamatul de sodiu)

Acest potențiator de gust și aromă contribuie la apariția obezității, a diabetului și hipertensiunii. Acesta încurajează corpul să producă insulină în exces, dând glicemia peste cap.

În aceste condiții, corpul va simți permanent senzația de foame. Este, de fapt, acel ingredient care ne face să vrem mai mult și să mâncam peste limită. MSG păcălește de fapt creierul și dă impresia unui meniu supersănătos, când, în realitate, este vorba doar despre «calorii goale» și valoare nutrițională zero. Se pune în tocătura de carne, dar și în prafurile din care se fac sosurile.

Caseina

Aceasta se găsește în produsele lactate. Poate fi însă folosită și pentru burgeri, milkshake-uri, iaurturi, french fries. Este o proteină din lapte care crește consistența produselor. Potrivit site-ului ehow.com, caseina este un fel de „drog" în industria alimentară, întrucât moleculele digerate eliberează un compus cu efecte similare morfinei. Acest ingredient este unul dintre cele care ne face să ne simțim dependenți de produsele fast-food.

Sarea

Conținutul de sare din mâncarea fast-food variază de la o țară la alta. În America, produsele fast-food au cea mai mare cantitate de sare, adică aproape de două ori mai mult decât au produsele europene.

La noi este apreciat gustul sărat, să gătești cu gust înseamnă să gătești cu sare, iar românii mănâncă 10 grame de sare pe zi, în condițiile în care Organizația Mondială a Sănătății recomandă numai 5 grame de sare pe zi. Gustul sărat este, de altfel, și cel care provoacă senzația intensă de sete și vă determină ca pe lângă hamburgeri să cereți și sucuri acidulate.

Mâncarea de tip fast food crește numărul de cazuri de obezitate, boli de inimă, diabet, tensiune arterială. Conceptul de "fast-food“ se referă la hrana care poate fi preparată și servită foarte rapid. Prețul pe care îl plătim pentru un hamburger e mult mai mare decât arată eticheta. Consumate frecvent, aceste produse ne pot fi letale, iar studiile făcute pe această temă arată că alimentele fast-food sunt cauza a o treime dintre infarctele înregistrate în lume.

Bolile de inima și obezitatea nu sunt, din păcate, singurele amenințări pentru obezi, pe termen lung există o legatură între fast-food și diabetul de tip II. Cei care mănâncă de două sau de mai multe ori pe săptămână la aceste restaurante, au o rezistență la insulină de două ori mai mare decât cei care evită localurile de acest fel.

În Romania, aproape o treime din cei evaluați prin Programul Național de Evaluare a Stării de Sănătate a Populației riscă să facă diabet zaharat. Romanii au ajuns să prefere acest timp de mâncare din cauza lipsei de timp, comodității, prețului convenabil dar și pentru că sunt foarte gustoase. Se uită foarte ușor că a fi gustos nu înseamnă și a fi sănătos. Alimentele de tip fast food sunt gustoase și atrăgaăoare pentru că au în compoziție aditivi și coloranți, care nu sunt altceva decât niște chimicale, temutele E-uri. Acesti compuși chimici devin foarte periculoși în momentul în care sunt consumați timp îndelungat: atacă sistemul nervos, vederea, provoacă infarcturi, etc.

Potrivit studiilor, consumul zilnic a unui hot-dog duce la creșterea cu 19% a riscului de diabet și cu 42% a riscului de a face o boală cardiovasculară. Însă, nu același lucru se întamplă atunci când se consumă carne proaspată. În mezeluri și în carnea conservată se găsesc de patru ori mai multă sare și cu 50% mai mulți nitrați. Această diferență de sare și conservanți, explică riscul crescut de boli cardiovasculare și de diabet.

Mâncarea de tip fast-food este extrem de săraca în fibre, vitamine și minerale, dar bogată în zahăr și grăsimi. Alimentația cu cât este mai apropriată de natură, cu atât energia consumată pentru digestie este mai mică. După mesele în care nu se mai ține seama de măsură, apare somnolența pentru că nivelul de energie scade, iar organismul se concentrează pe prelucrarea alimentelor.

O alimentație care se compune în mod esențial din mâncare de tip fast food, duce la alterarea metabolismului și predispune consumatorii la un comportament antisocial. Sunt persoane care au susținut că mâncarea de tip fast-food creează dependența. Specialiștii în nutriție afirmă că substanțele prezente în mâncărurile de la fast-food ne fac să mâncăm de șase ori mai mult decât este necesarul real al organismului.

Fast-food-ul este în principal alegerea tinerilor, datorită gustului bogat și tentant. În ciuda tuturor riscurilor, prezintă o atracție pentru orice persoană, indiferent de vârstă, chiar dacă aceste mâncăruri procesate sunt foarte bogate în carbohidrați și grăsimi. Uneori, datorita disponibilității și gustului excelent, persoanele, în special adolescenții, cad pradă ispitei. Dacă această mâncare este consumată frecvent, poate afecta sănătatea. Mâncăruri precum supe din tăiței, produse de patiserie, pizza și așa mai departe sunt lipsite de valoare nutritivă. Sunt deficiente în vitamine, proteine și/sau minerale, însă bogate în sodiu și alți aditivi dăunători. Toate acestea conduc la boli percum diabet, obezitate, probleme cardiace, cât și la artere blocate, reducerea densitații osoase și multe altele. Pentru cei care fac exces, poate duce la aciditate crescută sau blocaje la nivelul ficatului datorită cantității ridicate de grăsimi, ulei și sare. Prea mult fast-food mâncat frecvent poate duce la îngrașare, afectează nivelul de concentrare și multe altele.

Concluzia este clară că riscurile depășesc considerabil beneficiile. Partea cea mai proastă este ca fast-food-urile au o valoare nutritivă aproape nulă. În ciuda acestui fapt, le includem zilnic în alimentație. Pofta de fast-food este prezentă atât la adulți cât și la copii, întrucât sunt inevitabile. Odată ce nu le putem evita, rămâne să luăm în considerare faptul că dacă vom cădea prada ispitei de a consuma, trebuie să o facem moderat. Niciodată excesele nu au fost bine-venite, iar pe de altă parte a-ți satisface o poftă nu dăuneaza deloc.

4.4. Slow food-garant al sănătății individuale și ambientale

În urmă cu 20 de ani a luat naștere un principiu denumit slow food, care se dorea un altfel de stil de viață, un stil de a mânca și o replică pozitivă la fast-food-ul care cucerise lumea în anii ’80.

Slow food este o mișcare internațională fondată de Carlo Petrini în 1986 , cu scopul de a promova consumul de alimente sănătoase, preparate după rețete tradiționale. Ideea de a înființa o mișcare împotriva mâncatului nesănătos i-a venit fostului jurnalist, Carlo Petrini, după ce a aflat că în Roma s-a deschis un restaurant McDonald`s.

Mișcarea slow food protestează în primul rând împotriva mâncării de tip fast food și a alimentației iraționale și nesănătoase pe care societatea secolului XXI a adoptat-o.
De asemenea, susținătorii mișcării încearcă să atragă atenția asupra produselor modificate genetic și a agricultorilor care recurg la astfel de practici. Întoarcerea la gustul simplu al hranei oferite de natură combinată cu obiceiuri sănătoase de a mânca și a aprecia bucuriile simple ale vieții sunt principalele caracteristici prin care mișcarea slow food își face cunoscute valorile și se deosebește de orice alt tip de alimentație eco pe care unii dintre noi încercam deja să ni-l impunem.

Mișcarea își propune să faciliteze legătura dintre oameni cu producatorii de elită, să susțină agricultura tradițională, biodiversitatea și nu în ultimul rând încurajează evenimentele, inițiativele și întâlnirile care au ca scop popularizarea acestui tip de alimentație în rândul oamenilor.

Mișcarea slow food își dorește să aibă în primul rând un rol educativ plecând de la un comportament alimentar mult mai rațional, bazat pe gusturile simple ale produselor naturale și terminând cu schimbarea radicală a stilului de viața și a modului în care percepem și apreciem ceea ce ne înconjoară. Slow Food este un organism eco-gastronomic non-profit, care promovează hrana gustoasă, produsă cu respect față de mediul înconjurător și față de sănătatea oamenilor. Fondata acum 20 de ani, prin redactarea unui manifest gastronomic al mâncărurilor gustoase, semnat la Paris, are acum 100.000 de membri, în 150 de țări, printre aceștia bucătari celebri, membri ai comunităților academice și foarte mulți tineri.

 Slow Food și Fast Food reprezintă două trend-uri ale epocii noastre, total diferite și contradictorii. Slow Food nu înseamna conform traducerii exacte “mâncare înceată”. În spatele acestei mișcări există semnificații mai complexe. O mișcare sănătoasă și responsabilă în jurul alimentației.

Ideea aceasta, a mâncatului sănătos și echilibrat, provine din Italia, ea fiind de fapt o mișcare împotriva Fast Food-ului globalizat. Scopul acesteia este de a promova și de a obține rețete regionale și locale. Slow Food sublinează ideea gustului delicios, adevarat al mâncării și cea a responsabilizării populației când vine vorba de alimentația sănătoasă.

Slow foodul, prin principiile sale este alternativă sănătoasă a produselor de tip fast food, atât de blamate de medici și nutriționiști. Mâncarea preparată după principiile slow food este realizată din produse naturale, poate chiar din grădina proprie, pe care le gătești în mod tradițional, după rețete "furate" de la mama sau de la bunica.

Dezavantajul alimentației slow food ar fi acela că porțiile de mâncare trebuie să fie mici, altfel, fără un control asupra cantității îsi face apariția obezitatea. Conform sitului care promovează ideea de sloow-food, principiul fundamental este promovarea alimentelor tradiționale, a rețetelor culinare locale, a suselor de hrană apropiate și lupta împotriva celor câteva feluri de mîncare unice care se găsesc în restaurantele de tip fast-food.

Cei care au îmbrățișat și au devenit fani ai stilului slow, sunt cei care au renunțat la chifla din fast-food în favoarea tocăniței și a ciorbei, a mâncărurilor gătite încet, acasă, cu legume și carne adevarată, fără aditivi, care are mereu alt gust (în funcție de gustul ingredientelor), care are altă aromă (în funcție de ierburile aromate). Slow food pledează pentru prăjiturile de casă în locul batoanelor de ciocolată, pentru plăcinte adevarate în locul prăjiturelelor din comerț.

O alimentație sănătoasa face bine atât sufletului cât și dispoziției noastre, cu alte cuvinte, de acest lucru depinde cum ne simtim zi de zi, câtă energie avem, cum și din ce perspectivă privim lucrurile, cât de veseli sau cât de posomorâți și tensionați suntem. Slow Food reprezintă și acea noțiune de plăcere a gustului, de savoare a aromelor, care au fost produse pe cale naturală și originară. Aceasta este una dintre ideile de bază ale filosofiei acestei mișcări.

Susținătorii ideii au un codex, respectiv șapte legi care își propun să ne transforme din  oameni potențial obezi în oameni cu siluete agreabile.

Accesul la alimente sănătoase, bune și corecte din punct de vedere al prețului;

Susține biodiversitatea în agricultură și menținerea soiurilor într-o formă cât mai apropiată de cea naturală, fără modificări genetice;

Accesul la hrană al tuturor oamenilor;

Susținerea tradițiilor și a principiilor alimentare ale fiecărei regiuni și culturi, considerându-se că tradițiile gastronomice fac parte din cultură;

O agricultură inteligentă, adecvată nevoilor colectivității umane căreia îi este destinată;

Respect față de mediu;

O piață de desfacere echilibrată, corectă și onestă.

Slow Food promovează eco-gastronomia, respectiv faptul că trebuie să ne hrănim bine, dar să și producem această hrană în mod sănătos, protejând mediul înconjurător. Membrii mișcării, înarmați cu puternice exigențe ecologice, militează împotriva hranei industriale și a uniformizării culturale provocate de globalizare și orchestrate de companiile transnaționale pentru protejarea biodiversității, suveranității alimentare și diferențelor culturale.

Veritabil manifest împotriva vitezei, organizația internaținală Slow Food reunește peste o sută de mii de consumatori coproducători în 132 de țări, atenți la condițiile de producție a hranei pe care o savurează din plin și cu lentoare, insistă asupra faptului că a mânca nu este numai un act agricol, ci mai ales un act politic, o miză socială și culturală.

Un aliment trebuie să aducă organismului doza optimă de nutrienți esențiali. Proporțiile substanțelor nutritive prezente în hrana noastră nu trebuie să depășească anumite valori.

Tabel 4.1. Valori normale ale subsatnțelor nutritive

 Din moment ce aceste valori sunt respectate, atunci organismul va primi inclusiv cantități normale de vitamine și minerale. Studiile efectuate de-a lungul timpului au arătat că persoanele care au o alimentație bazată pe cereale, legume și leguminoase, fructe, pește, produse lactate și uleiuri vegetale sunt longevive și ferite de boli. De aici pornește și ideea că Alimentația Sănătoasă este garantul unei vieți sănătoase, lungi și frumoase.

Pentru a fi sănătoși și a avea un echilibru în dietă trebuie să ținem cont că alimentația sănătoasă se bazează pe varietatea alimentară, dar mai ales pe cumpătare. Orice exces alimentar poate provoca diferite suferințe organismului.

Alimentația naturală, singură, nu ne va garanta armonia în viață , cum de altfel nici o dieta nu o poate face, dar ne va furniza ceea ce avem nevoie, fundația pentru sănătatea mentală și spirituală.

CONCLUZII

Concluzia este clară că riscurile consumului de fast food depășesc considerabil beneficiile oferite de acesta. Cel mai mare dezavantaj este că fast-food-urile au o valoare nutritivă aproape nulă, dar în ciuda acestui fapt, le includem zilnic în alimentație. Pofta de fast-food este prezentă atât la adulți cât și la copii, întrucât sunt inevitabile. Odată ce nu le putem evita, rămâne să luăm în considerare faptul că dacă vom cădea prada ispitei de a consuma, trebuie să o facem moderat. Niciodată excesele nu au fost bine-venite, iar pe de altă parte a-ți satisface o poftă nu dăuneaza deloc.

Aceste alimente sunt însă deficitare în vitamine și substanțe minerale, deoarece nu conțin decât porții fixe și foarte mici de fructe și legume sau nu conțin deloc. În plus, sandviciurile, cornurile, hotdogul, pastele sunt aproape exclusiv realizate pe baza produselor rafinate, cărora le lipsesc atât fibrele alimentare, cât și ceilalți micronutrienți esențiali, elemente foarte valoroase pentru organism (pe care le regăsim în cerealele integrale). Astfel, valoarea biologică a alimentelor tipice fast-food nu poate fi decât extrem de redusă sau chiar nulă. Produsele de tip fast-food conțin numeroși aditivi alimentari dintre cei considerați periculoși: coloranți, aromatizanți (una dintre cele mai periculoase arome alimentare, folosită pe scară largă în prepararea alimentelor servite în fast-food-uri, este glutamatul monosodic – E 621), îndulcitori sintetici (zaharină, cyclamat).

Dacă ne asumăm responsabilitatea pentru sănătatea noastră și furnizăm corpului elemente nutritive corespunzatoare, putem să ne asigurăm pacea minții și stabilitatea emoțiilor, care ne vor permite să ne opunem într-un mod constructiv, de înțelegere a stresului și a altor cauze mentale sau emoționale.

Dacă ne dorim să fim sănătoși, este necesar să dăm atenție tuturor aspectelor vieții și să “lucrăm” cu noi, asumându-ne întreaga responsabilitate a acțiunilor noastre, a propriilor decizii. Sănătatea noastră depinde de armonia pe care o creăm în viața noastră.

Alimentația corectă în rândul adolescenților, și nu numai, contribuie la prevenirea anumitor afecțiuni, îmbunătățește starea generală de sănătate și ajută la creșterea și dezvoltarea normală a organismului. Asimilarea adecvată de vitamine și minerale este poate cel mai important segment al alimentației. Organismul necesită cantități mici de vitamine, deoarece rolul acestora este de a regla metabolismul și de a asigura dezvoltarea și funcționarea normală a organismului. Mineralele sunt substante vitale pentru organism, acestea fiind considerate niște "cărămizi" cu ajutorul cărora se construiesc: sistemul muscular, articulațiile și oasele. De asemenea, aceastea sunt esențiale și pentru activitatea altor sisteme din organism, cum ar fi: hormonii, transportul de oxigen, sistemul enzimatic.

Adolescenții și adulții trebuie să înțeleagă că alimentația sănătoasă este vitală deoarece asigură necesarul de substanțe nutritive și, astfel, nu trebuie să urmeze tratamente cu vitamine și suplimente nutritive, care de altfel nu sunt recomandate.

Concluziile cercetării făcute cu privire la percepția noii generații a consumului de fast food sunt:

Cei mai multi tineri consumă fast-food de 2-3 ori pe săptămână;

Locurile unde se consumă cel mai frecvent fast-food sunt locurile chiar unde se află fast-food-ul și domiciliu;

Majoritatea tinerilor cheltuie lunar pe fast-food între 51-100 RON.

Administrarea suplimentelor nutritive ar trebui realizată numai sub supravegherea personalului medical. De asemenea, adolescenții ar trebui să înteleagă ca cea mai bună metoda pentru menținerea greutății corporale este adoptarea unui stil de viață sănătos, care presupune o alimentație diversificată și echilibrată, la care se adaugă un program regulat de exercitii fizice.

Factorii care conduc la creșterea în greutate sunt: alimentația tip fast-food, administrarea drogurilor și a suplimentelor sau adoptarea unor diete neadecvate.

În cazul adolescenților, un program alimentar deficitar conduce la apariția problemelor de creștere și dezvoltare, iar pe termen lung pot apărea complicații precum obezitatea sau osteoporoza. Totodată, tulburările de alimentație pot conduce la apariția unor complicații grave în rândul tinerilor, cum ar fi: malnutriția, boli cardiovasculare, diabet, hemoragie gastro-intestinală, depresie și chiar suicid.

Bibliografie

Arjun Appadurai Modernity at Large: Cultural Dimensions of Globalization, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1996

Bari Ioan, Globalizare versus regionalizare, în "Dimensiunea istorică a globalizării" , Editura Newa T.E.D. 2002, București;

Baltasiu Radu, Antropologia globalizării, Editura Mica Valahie, 2009;

Felea Mihai, Dumitru Patriche, Comerț și globalizare, Editura ASE, București, 2003;

Friedman Thomas – Lexus și măslinul. Cum să înțelegem globalizarea, Editura Economică, București, 2000;

Gills BarryK, James Paul, Globalization and Economy, Sage Publications, London, 2007;

Held David, McGrew Anthony, Goldblatt David, Perraton Jonathan, Transformări globale. Politică, economie și cultură, Iași, Editura Polirom, 2004;

Heldke Lisa , Cultural Imperialism, in Allen, G. și Albala, K. (coord.), The Business of Food. Encyclopedia of the Food and Drink Industries, Greenwood Press, 2007;

Joel Fuhrman, Mânâncă pentru a trăi, Editura trei, 2013;

Kotler Philip, Marketing Management, Prentice Hall International, SUA, 1991;

Lechner Frank, Globalization: The Making of World Society. Utopia Press, Singapore, 2009

Marshall McLuhan, The Gutenberg Galaxy, University of Toronto Press, Toronto, 1962 (tradusă în română la Editura Politică, București, 1975)

McGrew Anthony, Globalization in Hard Times: Contention in the Academy and Beyond, în Ritzer, George, The Blackwell Companion to Globalization, Blackwell, Oxford, UK, 2007

Robertson Roland, Globalization: Social Theory and Global Culture, London, Sage, 1992;

Ritzer George, Mcdonaldizarea societății, București, Editura Comunicare.ro, 2003;

Ritzer George, Globalizarea nimicului, Editura Humanitas, București, 2010;

Turner Bryan S., Khondker H.H. , Globalization East and West, Editura Sage Publications, London, 2010;

Turnar Bryan, Theme Parks and McDonaldization. In: Barry Smart, Resisting McDonaldizations, London, Sage, 1999;

Voinea Lelia, Știința alimentelor. O abordare din perspectiva consumatorului, Editura ASE, București, 2009;

Voinea Ene Fănică, Secretele longevității, Editura ALL, 2011.

*** www.calorii.oneden.com

*** www.mcdonalds.ro

*** www. wikipedia.org

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

=== anexa ===

Anexa 1

Chestionar

Prezentul chestionar constituie punctul de plecare al unei cercetari de marketing privind consumul de fast-food al tinerilor

1. Consumati fast-food?

 Da

 Nu daca nu, treceti la intrebarile de identificare (de la nr. 10)

2. Unde serviti de obicei mancarea?

 Acasă

 La cantină

 Într-un fast-food

 La restaurant

3. Cât de importante sunt următoarele caracteristici pentru dumeavoastră la alegerea fast-food-ului?

4. Ce vă determină să consumați fast-food?

 Nevoia

 Plăcerea

 Curiozitatea

 Publicitatea

 Ambianța

 Altele___________________

5. Cât de frecvent consumați mâncăruri fast-food?

 Zilnic

 2-3 ori pe săptămână

 4-5 ori pe lună

 Ocazional

6. Unde consumați de obicei fast-food-ul cumpărat?

 Acasă

 Pe loc la fast-food

 Pe stradă

 La bar

 Altundeva_________________

7 Precizați fast-food-ul cel mai frecvent vizitat de dumneavoastră:

______________________

8. De obicei, ce suma de bani cheltuiți pe fast-food lunar?

 Sub 50 RON

 Între 51-100 RON

 Între 101-200 RON

 Peste 201 RON

9. Sexul dumneavoastră:

 Masculin

 Feminin

10. Unde este domiciliul stabil al dumneavoastră?

 Mediul urban

 Mediul rural

11. Ce sumă de bani aveți la dispoziție lunar?

 Mai puțin de 200 RON

 Între 201-300 RON

 Între 301-400 RON

 Peste 401 RON

=== CUPRIΝS ===

CUPRINS

CUPRINS 1

INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. TEORII CULTURALE ALE GLOBALIZARII 5

1.1. Globalizarea-domenii, cauze și consecințe 5

1.2. Hibridarea culturală 9

1.3. Convergența culturală 14
CAPITOLUL 2.MCDONALDIZAREA-FORMĂ A IMPERIALISMULUI CULTURAL 17

2.1. Mcdonaldizarea-factor al globalizării culturii consumului 17

2.2. Dimensiunile mcdonaldizării societății 19

2.3. Avantaje și dezavantaje ale mcdonaldizării 20

2.4. McDonald`s – agent al imperialismului cultural 23
CAPITOLUL 3. CERCETARE EXPLORATORIE PRIVIND PERCEPȚIA NOII

GENERAȚII DE CONSUMATORI ASUPRA STILULUI ALIMENTAR FAST-FOOD 26

3.1. Stabilirea ipotezelor și obiectivelor cercetării 27

3.2. Elaborarea instrumentului de recoltare a informațiilor 28

3.3. Prelucrarea datelor și interpretarea rezultatelor 30
CAPITOLUL 4. LANȚURILE DE FAST-FOOD SISTEME MCDONALDIZATE DE PRODUCERE A UNOR ALIMENTE OMOGENE 45

4.1. Caracteristici generale ale alimentelor de tip fast-food 45

4.2. Aplicarea metodei gradului de acoperire pentru evaluarea profilului

nutrițional 53

4.3. Riscuri pentru sănătatea consumatorului implicate de consumul excesiv de

produse fast-food 59

4.4. Slow food-garant al sănătății individuale și ambientale 63

CONCLUZII 69

Bibliografie 71

Anexa 1?

=== Вibliοgrɑfiе ===

Bibliografie

Arjun Appadurai Modernity at Large: Cultural Dimensions of Globalization, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1996

Bari Ioan, Globalizare versus regionalizare, în "Dimensiunea istorică a globalizării" , Editura Newa T.E.D. 2002, București;

Baltasiu Radu, Antropologia globalizării, Editura Mica Valahie, 2009;

Felea Mihai, Dumitru Patriche, Comerț și globalizare, Editura ASE, București, 2003;

Friedman Thomas – Lexus și măslinul. Cum să înțelegem globalizarea, Editura Economică, București, 2000;

Gills BarryK, James Paul, Globalization and Economy, Sage Publications, London, 2007;

Held David, McGrew Anthony, Goldblatt David, Perraton Jonathan, Transformări globale. Politică, economie și cultură, Iași, Editura Polirom, 2004;

Heldke Lisa , Cultural Imperialism, in Allen, G. și Albala, K. (coord.), The Business of Food. Encyclopedia of the Food and Drink Industries, Greenwood Press, 2007;

Joel Fuhrman, Mânâncă pentru a trăi, Editura trei, 2013;

Kotler Philip, Marketing Management, Prentice Hall International, SUA, 1991;

Lechner Frank, Globalization: The Making of World Society. Utopia Press, Singapore, 2009

Marshall McLuhan, The Gutenberg Galaxy, University of Toronto Press, Toronto, 1962 (tradusă în română la Editura Politică, București, 1975)

McGrew Anthony, Globalization in Hard Times: Contention in the Academy and Beyond, în Ritzer, George, The Blackwell Companion to Globalization, Blackwell, Oxford, UK, 2007

Robertson Roland, Globalization: Social Theory and Global Culture, London, Sage, 1992;

Ritzer George, Mcdonaldizarea societății, București, Editura Comunicare.ro, 2003;

Ritzer George, Globalizarea nimicului, Editura Humanitas, București, 2010;

Turner Bryan S., Khondker H.H. , Globalization East and West, Editura Sage Publications, London, 2010;

Turnar Bryan, Theme Parks and McDonaldization. In: Barry Smart, Resisting McDonaldizations, London, Sage, 1999;

Voinea Lelia, Știința alimentelor. O abordare din perspectiva consumatorului, Editura ASE, București, 2009;

Voinea Ene Fănică, Secretele longevității, Editura ALL, 2011.

*** www.calorii.oneden.com

*** www.mcdonalds.ro

*** www. wikipedia.org