Fenomenul Drogurilor. Gestionare Sociologica, Legislativa Si Etica

Fenomenul drogurilor:

gestionare sociologică, legislativă și etică

Lucrare de Licenṭă

CUPRINS

Introducere

Cap 1 Demnitatea umană

1.1 Omul creaṭia lui Dumnezeu

1.2 Respectul faṭă de viaṭa umană

1.3 Dezvoltare morală

Cap 2 Consideraṭii generale privind drogurile

2.1 Terminologie

2.2 Istoria consumul și traficului de substanṭe halucinogene

2.3 Legislaṭia în vigoare privind consumul de droguri

Cap 3Model de proiect și rolul asistentului social

3.1 Model de proiect

3.2 Rolul asistentului social în combaterea consumului de droguri

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Se poate observa că această problemă a persoanelor toxicodependente a fost studiată și aprofundată de mulți specialiști, însă lucrarea de față aduce o notă distinctivă prin modul în care a fost abordată această temă, deoarece, persoana umană tinde să-și creeze un univers propriu departe de cel real.

Lucrarea este alcătuită din trei capitole și dorește să redea aspectele relevante ale temei propuse. În prezentarea primului capitol vom identifica omul în creația lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om pentru ca acesta să-L cunoască, să-L iubească și să se împărtășească de viața dumnezeiască. Omul este chemat să proslăvească numele lui Dumnezeu prin toate, și prin viața sfântă, prin fapte bune și prin exemplu bun în viața socială și prin calitatea sa ca cetățean și ca membu al Bisericii. Cu ființa sa, cu trupul său și sufletul său, omul trebuie să fie crainicul iubirii lui Dumnezeu pe pământ.

În al doilea capitol vom vorbi despre istoricul drogurilor de la apariții, până in zilele noastre, o legislație din România care ne arată cum sunt pedepsiți consumatorii, și nu in ultimul rând câteva definiții ale drogurilor.

În al treilea capitol, vom identifica rolul asistentului social in combaterea consumului de droguri. Am realizat un proiect care poate fi propus în toate ONG-urile și care ar avea un mare succces.

Dacă ar fi să identificăm limitele lucrării, aceasta ar consta în faptul că elaborarea lucrării a fost puțin îngreunată de imposibilitatea de a accesa anumite scrieri care nu sunt editate în noastră.

Omul datorită consumului de substanțe halucinogene tinede să-și creeze un univers personal imaginar care nu va avea nici o dată legatură cu realitatea. Această atitudine se datorează neîmplinirilor și frustrarilor din viața sa, încercând prin aceasta să-și creeze o iluzie de satisfacție și succes, pe durata efectelor substanțelor halucinogene.

Drogurile pot căpata un rol major în viața consumatorului și anume dependența, aceasta se poate întampla atunci când în viața sa apar probleme emoționale, psihologice sau sociale. Dependența nu este singura problemă cauzată de droguri, pot apărea și probleme legale, de sănătate, familiale etc.

O persoana consumatoare de droguri nu trebuie privită ca un caz pierdut, ci ea trebuie ajutată să înțeleagă ca drumul pe care merge este unui greșit, că nu este o persoana bolnavă ci una care din anumite motive a căzut în acest viciu. Este greu sa readuci o persoană pe un drum bun, însă nu este imposibil, prin tratare, consiliere și învațare va putea trece peste această problemă. Omul prin liberul arbitru alege să facă bine sau rău atât persoanelor din viața sa cât și lui.

Nu este de ajuns să vedem oameni pe stradă care consumă droguri și să mergem mai departe, trebuie ajutați pentru că așa ne învață Biserica, să ne ajutăm aproapele, să-l iubim și să credem că putem face ceva pentru acele persoane, este adevarat este un drum greu să le readuci la limanul adevărului, dar dacă fiecare persoană ar încerca să faca bine atunci lumea înconjurătoare s-ar schimba.

Capitolul I

În acest capitol dorim să prezentăm omul, creație a lui Dumnezeu, imaginea Sa. Omul este o ființă superioară mediului înconjurător, despre acest fapt ne mărturisește Sfânta Scriptură. Dumnezeu l-a creat pe om în mod special, diferit de celelate creaturi, care au luat ființă prin Cuvântul lui Dumnezeu, pe când pe om l-a facut cu mâinile Sale, după chipul si asemănarea Sa. Trupul omului a fost făcut din țărână iar sufletul i s-a dat prin suflare dumnezeiască.

Omul creaṭia lui Dumnezeu

Ce este omul? “ Conciliul Vatican II, în constituția pastorală Gaudium et spes, dă un răspuns, care definește adevărata condiție a omului, îi explică slăbiciunile și în același timp îi oferă posibilitatea de a-și recunoaște cu dreptate demnitatea și chemarea.

„Omul are nevoie, fără îndoială, de bunurile create și de produsele industrie, perfecționate necontenit prin progresul științei și al tehnicii. Iar punerea la dispoziție a unor bunuri materiale mereu noi, deschide în același timp noi orizonturi. Pericolul abuzului consumist și apariția unor nevoi artificiale nu trebuie să împiedice folosirea noilor bunuri și resurse puse la dispoziție ci trebuie să le privim ca pe un dar a lui Dumnezeu și un răspuns la chemarea omului“.

Dumnezeu, este contact direct cu omul. Omul este nu numai creatură a lui Dumnezeu ci și imaginea Creatorului Sau. Fiecare om este imagine a lui Dumnezeu cunoscut, voit și iubit de acesta. Unitatea cea mai profundă și cea mai mare a omenirii se găsește numai în faptul că noi toți realizăm unicul proiect a lui Dumnezeu și are ca fundament aceeași origine creatoare a lui Dumnezeu. Sub particulara protecție a lui Dumnezeu stă viața umană, pentru că: ˶(…)fiecare om sărac sau bogat cum este, bolnav, suferind, inutil sau important, născut sau nenăscut, infirm sau sănătos, este o imagine a sa, portă în sine suflarea lui″. În raport cu celelalte creaturi, omului îi este atribuit un loc privilegiat, și acest lucru este fondat pe relația particulară pe care Dumnezeu o are cu omul. Omul nu este o creatură în plus, însă care dă întregii creații ultimul sens, și esențialul.

«Chipul și asemănarea omului cu Dumnezeu, constă în participarea sa la regalitatea lui Cristos, adică la gloria sa. Participarea omului la maiestatea divină formează și întipărește toate talentele sale spirituale și calitățile sale și oglindește în personalitatea umană tipul originar, adică pe Dumnezeu» .

Apogeul creației divine este omul. Planul creării universului pare să-și aibă ținta în el. Planul suveran al lumii îi este incredinṭat omului, mai mult el transcede lumea vizibilă pentru că imaginea sa particulară, interioară este o figură a lui Dumnezeu. Asemănarea cu Dumnezeu îi ofera omului demnitate; îl acoperă cu măreție și-l elevează deasupra întregii creații. Prin ea omul devine manifestarea a Sfintei Treimi pe pământ.

Asupra universului etern suveranitatea omului, după povestirea biblică a creației este urmarea asemănării cu Dumnezeu, fiind chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a dat lumii aspectul său definitiv dar a lăsat omului îndatorirea de o perfectiona. Ceea ce Creatorul a început omul trebuie să ducă la bun sfarșit, acesta este semnul marii încrederi pe care Sfanta Treime și-a pus-o în el. În ceea ce privește perfecționarea lumii omul are o mare responsabilitate.

Omul se gândește mereu la modul în care este constituit, prin ce se deosebește de plante, piatră, animale. Toate lucrurile ce ne înconjoară au ceva în comun, aceasta este materia. Piatra, fierul au o compoziție, plantele, animalele altă compoziție. Animalele au trup, omul are trup dar care se deosebește în mod esențial de cel al animalelor, omul are și suflet. Omul poate vorbi, scrie și desena. Și înainte de toate el mai întâi gândește. Omul simte în inima bucurie, tristețe sau alte emoții. Uneori conștiința îi mustră când face ceva rău, deci omul are în interiorul sau o lume nevăzută a gândurilor, sentimentelor, dorințelor.

Prin trup el este înrudit cu mediul înconjurător iar prin suflet cu Dumnezeu. Sfântul apostol Paul spune: ˶Proslăviți pe Dumnezeu în trupurile voastre și în sufletele voastre.″(1 Cor.6,20;7,34). Primii oameni îl slăveau pe Dumnezeu și comunicau cu EL așa cum comunicăm și noi astăzi.

Sfântul apostol Paul privește pe fiecare creștin ca pe omul ce îi aparține lui Cristos ˶voi însă sunteți ai lui Cristos (1 Cor.3,23). Fiecare pas al vieții omului, fiecare făptură își are scopul său nu în sine ci în Cristos. Iată principiul de care trebuie să se conducă fiecare creștin și tot ce faceți cu cuvântul și cu fapta în numele Domnului Isus Cristos să faceți, căci Domnul Isus Cristos slujiți″ (Col. 3,17,23-24). Scopul vieții creștine constă în dobândirea Duhului Sfânt, adică în îndumnezeirea omului. Pentru a se uni cu Dumnezeu creștinul trebuie să lupte cu răul, patimile și viciile și să dobândească virtuțiile creștine. Mintea omului trebuie să fie asemenea cu cea a lui Dumnezeu, cuvintele lui asemenea cuvintelor lui Dumnezeu, duhul lui să fie unit cu Duhul lui Dumnezeu, caritățile lui să fie asemenea cu cele a lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a creat pe om într-un mod deosebit, l-a creat după chipul și asemănarea Lui. Există multe persoane ce se confruntă în momentul de față cu problema unei imagini de sine defavorabilă induse fie de ceilalți ceea ce se întâmplă foarte des, câți oameni din jurul vostru nu v-au spus cuvinte descurajatoare, fie acestei imagini de sine sunt induse de o experiență negativă prin care a trecut. Pe de altă parte însă există și oameni care au o părere exagerată de sine, și asta este cealaltă extremă, crezându-se deasupra celorlalți.

Noi suntem creați cu un potențial extraordinar, chiar și cea mai umilă ființă umană are un potențial de dezvoltare practic nelimitat. Din acest punct de vedere putem spune că noi vom fi condiționați de ceea ce vom realiza în viață, de imaginea de sine care o avem. Am putea spune că una dintre cauze fundamentale prin care omul a ajuns să decadă tot mai mult de-a lungul timpului se găsește în pierderea conștiinței faptului că prin Creație umanitatea a primit chipul lui Dumnezeu, adică acea capacitate de a gestiona în mod înțelept resursele planetei și să aducă armonia între cer și pământ. Domnul Isus Cristos spunea: “Cum în cer așa și pe pământ” vrea să ne transmită că trebuie să existe o armonie între lucrurile cerești și cele de pe pământ. Cine trebuie să facă acest lucru? Omul, fiindcă omului i-a fost pus sau i-a fost acordată deminitate prin faptul că a fost creat după chipul lui Dumnezeu.

Noi suntem fii lui Dumnezeu și avem un rol pe acest pământ. Acest rol l-am uitat și vorbeam despre o imagine idilică cum ar trebui să fie pământul nostu și totuși cum este cu durere și suferință. Oamenii și-au pierdut respectul de sine. Sunt unii care nu se consideră altceva decât animale evoluate prin mentaliatatea și stilul lor de viață, prin faptul ca nu-l caută si nu-l accepta pe Dumnezeu în viața lor. Am putea spune că această concepție evoluționistă are un efect dramatic asupra imaginii de sine. Atunci când crezi că ești doar rodul unei lupte între diferitele componete ale speciei umane. Este degradant. Noi nu suntem niște animale perfecționate sau evoluate, ci suntem ființe create după chipul lui Dumnezeu care am decăzut către partea animalică, de aceea începem să vedem că ne apropiem foarte mult de animale, din cauza decăderii nu din cauza avansării. Trebuie să înțelegem, așadar, că viață noastră va reflecta în mod nemijlocit concepția pe care o avem despre lume și realitatea în care trăim. Credem într-o realitate bazată pe evoluție, pe luptă, cine este mai bun, mai tare, normal că societatea va deveni mai rea. Lucrurile din lume vor suferi. Fără a ignora căderea ce s-a produs prin neascultare despre care putem citi în Sfânta Scriptură că totuși niciodată nu stă scris faptul că Dumnezeu ar fi retras de la noi calitatea de a fi copii ai Săi, după chipul Sau.

Deci nicăieri în Biblie Dumnezeu nu a retras calitatea acordată la începuturi. Rămânem fiii lui Dumnezeu în orice situratie, rămânem chiar dacă sub o formă sau alta alegem greșit. Putem fi fiii risipitori dar tot suntem fii. Demitatea de fiu nu se pierde, ca și în poarabola ˶Fiului risipitor″ fiul a plecat dar a rămas fiul tatălui. Consecințele s-au văzut, a pierdut tot, dar el a rămas fiu și a putut să fie nu stă scris faptul că Dumnezeu ar fi retras de la noi calitatea de a fi copii ai Săi, după chipul Sau.

Deci nicăieri în Biblie Dumnezeu nu a retras calitatea acordată la începuturi. Rămânem fiii lui Dumnezeu în orice situratie, rămânem chiar dacă sub o formă sau alta alegem greșit. Putem fi fiii risipitori dar tot suntem fii. Demitatea de fiu nu se pierde, ca și în poarabola ˶Fiului risipitor″ fiul a plecat dar a rămas fiul tatălui. Consecințele s-au văzut, a pierdut tot, dar el a rămas fiu și a putut să fie reprimit. Evanghelia lui Cristos nu reprezintă altceva decât o recunoaștere a unui singur lucru pe care noi l-am avut tot timpul, chiar dacă suntem căzuți tot suntem fii și putem fi recuperați. Nu atât că ajungem să comitem fapte rele, asta nu este partea cea mai rea a lucrurilor, ci partea cea mai rea este că noi îl uităm pe Dumnezeu și pe Dumnezeu nu îl doare faptul că ne iartă, El este bucuros să ne ierte, ci îl doare că noi îl uităm și nu îi cerem iertare. Vrem să subliniem că acest chip nu a dispărut cu totul. Și tocmai de aceea există șansa de a fi aduși înapoi pentru a manifesta din nou demnitatea ce ne-a fost acordată. În acest sens conștiința faptului că am fost creați după chipul Creatorului acestui univers și această conștiința vine în urma citirii și studierii Scripturii și nici nu vine altfel.

Aceasta se constituie ca un prim pas în redobândirea stăpânirii ce ar fi trebuit să fie a noastră de la început. Respectul de sine, așadar, se câștigă prin lupta împotriva neascultării de Dumnezeu și de opotrivă prin promovarea valorii expuse de Dumnezeu prin toate mijlocele. Mai precis nu poți să rămâi cu o imagine de sine defavorabilă dacă te gândești că ai fost creat după chipul lui Dumnezeu. Această realitate nu se răsfrânge doar la primii oameni, este un statut ce a fost acordat întregii umanități, o codiṭie am spune existențială pe care Creatorul universului ne-a dăruit-o într-un mod cu totul deosebit.

În viața de zi cu zi este tot mai greu să te gândești că ai fost creat după chipul lui Dumnezeu, iar în același timp să faci față realităților tot mai grele pe care le avem. Pare oarecum simplu. Am citit Biblia și am crezut că am fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. După aceea în viața de zi cu zi suntem provocați să credem contrar, să punem niște întrebări. Dar atunci de ce trebuie să trecem printr-o astfel de situație sau de ce ne simțim într-o formă defavorbila marcați de depresie, că toate ne trag în jos, sunt momete în care ne fac să credem că sunt niște basme. Ei bine, de la început menționăm faptul că realitatea confruntării de care dintre noi are parte nu se constituie ca argument în favoarea pierderii acestui chip, ci mai degaba este dovadă că acest chip a lui Dumnezeu a rămas împreună cu noi. Deci, cu alte cuvinte, cel rău încearcă să șteargă cu totul. Faptul că mai există o luptă înseamnă că nu s-a șters de tot. Dacă s-ar fi șters de tot nu ar mai fi dată lupta. Confruntarea este dovadă că nu a pierit tot ceea ce era bun în noi, ci dimpotrivă este o șansă de redresare și atunci Satana încearcă să distrugă și ultima redută. Mai precis spus că Dumnezeul nostru nu ne-a retras condiția ce ne-a acordat-o și prin urmare este lăsată posibilitatea întoarcerii la scopul pentru care am fost creați.Cât timp această conștiință rămâne în noi există șansa reîntoarcerii.

Lupa ce se dă între fiecare dintre noi are drept scop pe de-o parte tocmai menținerea stării de știință asupra planurilor lui Dumnezeu și a adevăratei noastre condiții. Prin urmare confruntarea prezentă de care avem parte fiecare dintre noi este dovada vie a faptului că încă nu s-a ajuns la final. Dacă lupta s-ar fi încheiat înseamnă că s-a ajuns la final. Nu s-a încheiat, deci încă nu am ajuns la final iar fiecare are șansa de a redeveni o imagine vie pe pământ.

Întoarcerea întregii umanități la condiția de la început nu reprezintă un lucru imposibil, ci tocmai de aceea mesajul Scripturii este adresat fără discriminare tuturor oamenilor de pe acest pământ.Ceea ce semănăm aia culegem. Practic înaintea noastră se deschid două cai: una către Împărăția lui Dumnezeu prin întoarcerea la condiția inițială, iar cealaltă este o cale care duce în jos spre abisul distrugerii prin persistarea respinderii ofertei divine reîntoarcerea. Apelul, așadar, se adresează fiecăruia dintre noi, apelul Scripturii, pentru a deveni conștienți că suntem creați după chipul lui Dumnezeu. Nu este suficient doar să credem, să acționăm în consecință cu lucrul care să dovedească faptul că purtăm numele celui preasfânt.

Cum am mai spus mai sus totul depinde de dreapta orientare a minții noastre, de atenția pe care o acordăm diferitelor glasuri sau influențe ce vin asupra noastră. Pe de-o parte avem de-a face, cu glasul lumii care de multe ori ne îndeamnă să urcăm pe treptele înălțării de sine, iar alteori ne șoptește că nu este nimic de capul nostru, că suntem niște nimeni de care nimănui nu-i pasă. În ambele situații avem de-a face cu glasul șarpelui care încearcă să ne conducă spre distrugerea finală. Pe de altă parte, în alt registru și cu total alt conținut, este glasul Scripturii, al acetui martor infailibil al lui Dumnezeu care ne vorbește despre faptul că am fost creați după chipul Creatorului universului, că lupta nu este pierdută, că oricând puteam să răscumpărăm greșelile trecutului prin întoarcerea noastră la Dumnezeu.

Orice lucru rău comis tinde să ne înjosească și să aducă la tăcere glasul Sfintelor Scripturi și astfel aceste lucruri devin probe practice pentru ceea ce afirmă cel rău. Pe de altă parte, să nu uităm niciodată că pentru noi a murit Isus Cristos ca jertfă de ispășire, astfel că întreaga vinovăție a fost preluată de către El. Prin urmare probele practice de care vorbim nu mai au cum să ni se aplice cât timp avem credință în Isus Cristos și în realitatea a ceea ce El a făcut pentru noi. Imaginea noastră de sine nu trebuie să se degradeze în astfel de situații când cădem, ci trebuie să ne reamintim de evenimentul jertfei Sale în favoarea noastră. Eliberarea din robia practicilor rele care ne degradează imaginea și respectul sau, stima de sine presupune o acțiune am spune hotărâtă, care se realizează prin împinarea efortului nostru bine direcționat de a nu mai comite respectivele lucruri și credința pe care o acordăm cuvintelor lui Dumnezeu prin Sfânta Scriptură.

Această exprimare a cuvântului lui Dumnezeu ne ajută să intrăm în legătură cu o putere supranaturală ce ne este pusă la dispoziție. Apostolul Paul vorbea despre confruntarea ce se dă în interiorul nostru. El punea în opoziție două lucruri: firea pământească și Duhul Sfânt care deasemenea se manifestă în interiorul nostru făcând ecoul glasului Scripturii. Cele două glasuri, cele două forțe, cele două puteri își dispută fiecare fărâmă din conștiința noastră din care nu rămâne nimic neconfruntat astfel încât fiecare glas încearcă să inscripționeze în noi să ne orienteze într-o direcție sau alta, încearcă să ne influențeze într-un sens sau altul. Însă alegerea ne apratine. Iar dacă de fiecare dată vom sta de partea adevărului exprimat de Scripturi direcția este sigură iar ceea ce este rău v-a fi înfrânt.

Putem spune că există o putere extraordinară, putere deosebită ce constă în revărsarea energiilor de natură divină în sufletul nostru, pe măsură ce noi ne expunem adevărului exprimat în Sfintele Scripturi. Atracția pe care o crează față de partea spirituală citirea cuvântului lui Dumnezeu este extraordinară, este o forță deosebită, iar acest lucru ne conduce să fim captivați de frumusețea, de curăția, desăvârșirea realităților spirituale prezente și viitoare. Atunci când privim către Domnul Isus Cristos, către destinul nostru extraordinar care ne așteaptă în viitor ceva se întâmplă în interiorul nostru.. În ce ne privește lucruile care nu le facem am putea spune că nu trebuie să cădem în extreme care să conducă la o distorsionare a mesajului divin. Niciodată Dumnezeu nu ne va cere un lucru irațional, absurd sau neadaptat puterilor noastre. Anumite persoane au fost descurajate de faptul că nu puteau să realizeze lucruri care li se păreau că erau cerute de cuvântul lui Dumnezeu. Fără a da la o parte obligația ascultării depline și a eforturilor susținute pe care trebuie să le facem în această direcție. Să nu uităm însă că mântuirea se obține doar prin atribuirea meritelor lui Isus Cristos. Așadar, pentru orice persoană ce se confruntă cu o imagine de sine defavorabilă rezultată în urma unui fals sau unei ireale vinovății, mesajul Scripturii este de a ne ancora în siguranță aceste atribuiri, aceste dăruiri care pe de-o parte ne scapă de orice fel de vinovăție, iar în același timp ne deschide calea pentru a ajunge la o ascultare deplină, eliminând orice altfel de acuzații ce ne-ar putea fi aduse.

Când conștientizezi că Isus Cristos a murit pentru tine cu scopul ca imaginea divină să fie din nou activă în interiorul tău, când vezi marea sa iubire și mai ales înțelegi ceva din grozăvia suferințelor prin care a trecut domnul nostru Isus Cristos, atunci am putea spune că nu mai trebuie să stai într-o stare pasivă. Atunci când Domnul vorbea ucenicilor săi, sau chiar înaintea mulțimilor, inimile vibrau cu putere ca ecou la marea iubire a lui Dumnezeu ce a fost revărsată prin Fiul Sau. Cine este activ de mesajul Bibliei va începe să se miște ceva în interiorul său în ritmul cosmic al armoniilor universale ce vin de la Dumnezeu prin cuvintele iubirii ce se jertfește în favoarea noastră. O astfel de vibrație a sufletului este de natură să trezească din adormire chipul divin din noi, astfel ajungem să primim oferta de a deveni ceea ce trebuia să fim de la început și anume copiii lui Dumnezeu. Această convingere va alunga orice urmă de întuneric din inimă și crezând cuvintele Evangeliei vom ajunge să ne ridicăm la înălțimea demnității cu care am fost aduși la existență.

1.2 Respectul faṭă de viaṭa umană

˶A-ți auzit ce s-a spus celor de demult: «Să nu ucizi; iar cine va ucide va da seamă în fața judecății». Eu însă vă spun vouă că oricine se mânie pe fratele său va da seama în fața judecății″(Mt 5,21-22).

˶Viața umană este sacră pentru că, încă de la originea sa ea comportă acțiunea creatoare a lui Dumnezeu și rămâne pentru totdeauna într-o relație deosebită cu Creatorul, unica sa finalitate. Numai Dumnezeu este stăpânul vieții de la începutul și până la sfârșitul ei: în nici-o împrejurare, nimeni nu-și poate revendica dreptul să nimicească direct o fiinṭă nevinovată″.

Scriptura, în relatarea uciderii lui Abel de către fratele sau, Cain, dezvăluie, încă de la începuturile istoriei umane, prezența în om a mâniei și a lăcomiei, consecințe ale păcatului originar. Omul a devenit dușmanul semenului său. Dumnezeu arată ticăloșia acestui fratricid: ˶Ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ. Acuma dar, blestemat să fi de pământul care și-a deschis gura ca să ia din mâna ta sângele fratelui tău″(Gen 4,10-11).

Scriptura precizează interdicția poruncii a cincea: ˶ Să nu-l ucizi pe cel nevinovat, nici pe cel drept″ (Ex. 23,7). Uciderea voită a unui nevinovat contravine grav demnității ființei umane, ˶reguli de aur″, și sfințeniei Creatorului. Legea care o interzice este universal valabilă: ea îi obligă pe toți și pe fiecare, întotdeauna și oriunde.

În cuvântarea de pe munte, Domnul reamintește porunca: ˶Să nu ucizi″ (Mt. 5,21) și adaugă la ea interzicerea mâniei, a urii și a răzbunării. Mai mult, Cristos îi cere ucenicului său să intoarcă și celalalt obraz, să-și iubească dușmanii. El însuși nu s-a apărat și i-a spus lui Petru să-și pună sabina în teacă.

Porunca a cincea interzice omuciderea directă și voluntară, ca fiind păcat grav. Ucigașul și cei care cooperează de bună voie la ucidere săvârsesc un păcat care strigă la cer după răzbunare .

Infanticidul, fraticidul, patricidul și uciderea soțului/soției sunt crime deosebit de grave datorită legăturilor naturale pe care le distrug. Preocupările pentru eugenie sau pentru igienă publică nu pot justifica nici o omucidere, chiar poruncită de puterea publică.

Porunca a cincea interzice orice acțiune cu intenția de a provoca indirect moartea unei persoane. Legea morală oprește expunerea cuiva la un risc mortal fără motiv grav, ca și refuzul de a da asistență unei persoane în pericol.

Tolerarea din partea societății umane a foametei ucigătoare fără strădania de a aduce remedii este o nedreptate scandaloasă și o greșeală gravă. Traficanții, ale căror practici mercantile și de camătă provoacă înfometarea și moartea fraților lor, săvârsesc indirect o omucidere care le este imputabilă.

Fiecare este răspunzător de viața sa în fața lui Dumnezeu, care i-a dat-o. El este cel care rămâne Stăpânul ei suveran. Noi suntem obligați să o primim cu recunoștinṭă și să o apărăm pentru cinstea lui și pentru mântuirea sufletelor noaste. Suntem administratorii și nu proprietenii vieții pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o. Nu noi dispunem de ea.

Sinuciderea contrazice înclinația naturală a ființei umane de a-și păzi și perpetua viața. Contravine grav dreptei iubiri de sine. Omul încalecă în egală măsură și iubirea față de aproapele, fiindcă rupe în mod nedrept legăturile de solidaritate cu societatea familială, națională și umană, față de care rămânem obligați. Sinuciderea este contrară iubirii Dumnezeului celui viu.

Tulburările psihice grave, neliniștea sau teama puternică de încercări, de suferință sau de torturi pot diminua responsabilitatea sinucigașului.

Nu trebuie să ne pierdem speranța în mătuire. Dumnezeu ne poate oferi, pe căile pe care El le cunoaște, prilejul unei căințe mântuitoare. Biserica se roagă pentru persoanele care au atentat la propria lor viață.

Scandalul este atitudinea sau comportamentul care îl determină pe altul să săvârșească răul. Cel care scandalizează se face ispititorul aproapelui său. El lovește în virtute și în dreptate: îl poate duce pe fratele său la moartea spirituală. Scandalul consituie o greșeală gravă dacă cel care îl provoacă prin acțiune sau omisiune îl duce deliberat pe altul la o greșeală gravă. Scandalul dobândește o gravitate deosebită datorită autorității celor care îl cauzează sau a slăbiciunii celor care îl suportă. El i-a inspirat Domnului nostru acest blestem: ˶Cine scandalizează deci fie și pe unul singur dintre aceștea (…) mai bine ar fi pentru el să i se atârne o piatră de gât și să fie aruncat în mareʺ( Mt 18,6).

CBC: 2285 Scandalul dobândește o gravitate deosebită datorită autorității celor care îl cauzează sau a slăbiciunii celor care îl suportă. El i-a inspirat Domnului nostru acest blestem: „Cine scandalizează fie și pe unul singur dintre aceștia mici (…) mai bine ar fi pentru el să i se atârne o piatră de gât și să fie aruncat în mare” (Mt 18,6)56. Scandalul este grav atunci când vine din partea celor care, prin natura sau funcția lor, sunt obligați să-i învețe și să-i educe pe alții. Isus îl reproșează cărturarilor și fariseilor: îi compară cu niște lupi deghizați în miei57.

CBC: 2286 Pot provoca scandal și legea sau instituțiile, moda sau opinia publică. Astfel, se fac vinovați de scandal cei care instituie legi sau structuri sociale ce duc la degradarea moravurilor și la coruperea vieții religioase sau la „condiții sociale care, voit sau nu, fac anevoioasă și practic imposibilă o conduită creștină conformă cu poruncile58”. Se poate spune același lucru despre conducătorii de întreprinderi care dau regulamente ce incită la fraudă, despre profesorii care „își exasperează” elevii59 sau de cei care, manipulând opinia publică, o abat de la valorile morale.

CBC: 2287 Cel care își folosește puterile de care dispune astfel încât să împingă la fapte rele se face vinovat de scandal și răspunzător de răul pe care l-a favorizat direct sau indirect. „Este cu neputință să nu vină scandalurile, dar vai de cel prin care vin” (Lc 17,1).

Respectul pentru sănătate

CBC: 2288 Viața și sănătatea fizică sunt bunuri prețioase, încredințate de Dumnezeu. Trebuie să avem grijă de ele în mod rezonabil, ținând cont de trebuințele altora și de binele comun.

Grija pentru sănătatea cetățenilor pretinde ajutorul societății ca să se asigure condiții de existență care să permită creșterea și ajungerea la maturitate

Societății îi revine datoria de a se îngriji de sănătatea cetățenilor. De asemenea, știința și tehnica sunt mijloace puse în slujba omului: cercetările sau experimentele, transplanturile de organe, chirurgia estetică, toate trebuie folosite respectând legea lui Dumnezeu și integritatea omului. Aici trebuie amintită și atenția față de muribunzi.

CBC: 2291 Folosirea drogurilor aduce daune foarte grave sănătății și vieții umane. În afara indicațiilor strict terapeutice, constituie o greșeală gravă. Producerea clandestină și traficul de droguri sunt practici scandaloase; ele sunt o cooperare directă, prin incitare, la practici care contravin în mod grav legii morale.

„Viața umană este sacră pentru că, încă de la originea sa, ea comportă acțiunea creatoare a lui Dumnezeu și ramne pentru totdeauna într-o relație deosebită cu Creatorul, unica sa finalitate. Numai Dumnezeu este stăpânul vieții de la începutul și până la sfârșitul ei: în nici o împrejurare, nimeni nu-și poate revendica dreptul să nimicească direct o ființă umană nevinovată“.

Prin porunca a cincea Dumnezeu oprește omorul și vătămarea trupului nostru și al aproapelui nostru. Putem vătăma trupul aproapelui nostru prin bătaie, rănire și prin orice rău făcut împotriva vieții sau sănătății lui. Dumnezeu interzice tot ce poate duce la păcat, precum: ura, mânia, cearta, înjurăturile și altele asemenea. Împotriva trupului și a vieții lor păcătuiesc aceia: care se sinucid, sau se pun fără necesitate în primejdie de moarte; care își slăbesc sănătatea, sau își scurtează viață prin desfrâu, prin necumpătare la mâncare și băutură și altele. Prin porunca a cincea Dumnezeu ne mai oprește să facem vreun rău sau vreo pagubă sufletului aproapelui nostru. Putem face rău sufletului aproapelui nostru prin scandal, sau sminteală, atunci când prin vorbe sau fapte dăm prilej aproapelui să păcătuiască Prin porunca a cincea Dumnezeu oprește omorul și vătămarea trupului nostru și al aproapelui nostru. Putem vătăma trupul aproapelui nostru prin bătaie, rănire și prin orice rău făcut împotriva vieții sau sănătății lui. Dumnezeu interzice și tot ce poate duce la acest păcat, precum: ura, mânia, cearta, înjurăturile și altele asemenea. Împotriva trupului și a vieții lor păcătuiesc aceia:

care se sinucid, sau se pun fără necesitate în primejdie de moarte; 

care își slăbesc sănătatea, sau își scurtează viața prin desfrâu, prin necumpătare la mâncare și băutură și altele.

Omul, ca un subiect înzestrat cu intelect și libertate, semn al imaginii lui Dumnezeu imprimate în el, simte înlăuntrul său o vocație polivalentă: este chemat să domine, să protejeze, să transforme lumea vizibilă conform măsurii necesităților sale legitime, este chemat la comuniune de persoane în familie și în societate; este de asemenea, chemat la alianța cu Dumnezeu.

Comunicarea adevărului înseamnă comunicarea persoanei. Contactul personal și comuniunea personală sunt posibile numai acolo unde oamenii se întâlnesc în aspirația spre adevăr și în reciprocă comunicarea adevărului. Nu e posibil a construi o comuniune reală pe lipsa de adevăr și pe minciună. Prin minciună, omul caută să-l manipuleze pe aproapele sau și să-l reducă, în mod egoist, la nivelui de instrument al propriilor sale planuri. Cel care, însă spune și înfăptuiește adevărul în mod just, deja prin acesta manifestă multă stimă pentru om ca persoană.

1.3Dezvoltare morală

Prin intermediul contactului cu alți oameni, persoana începe să cunoască valoarea dimensiunilor constitutive ale existenței umane. El este chemat la o plinătate a vieții care depășește dimensiunile existenței sale pământești, deoarece constă în participarea la aceeași viață a lui Dumnezeu. Profunzimea acestei vocații supranaturale arată măreția și valoarea vieții umane încă din faza sa temporală. Viața temporală în schimb, este condiția de bază, momentul inițial este partea integrantă din întregul și unitarul proces al existenței umane. Acest proces neașteptat și nemeritat, este luminat de promisiunea și de darul vieții divine, ce va ajunge la plinătate în realitatea vieții pământești a bărbatului și a femeii. Cu adevărat ea nu este realitatea ultimă, dar penultimă; totuși este o realitate sacră ce ne este încredințată pentru a o administra cu responsabilitate și să o ducem la perfecțiune prin iubire și prin dăruirea de noi înșine lui Dumnezeu și fraților.

Nu de puține ori bărbatul și femeia în încercarea sinceră și profundă de a da un răspuns problemelor grave și în același timp cotidiene ale vieții lor matrimoniale și familiale întâmpină oferta propunerilor seducătoare ce compromit în mare parte adevărul și demnitatea persoanei. Adesea această ofertă este provocată și susținută într-un mod minuțios de mijloacele de comunicare socială ce pun subtil în pericol libertatea și capacitatea de a judeca cu obiectivitate. Biserica prin discernământul ei evanghelic, se pune în slujirea adevăruluievangheliei, se unește cu aceștia, punându-se în slujirea adevărului, a libertății și a demnității fiecărui bărbat și a fiecărei femei.

Evangelium Vitae, Ioan Paul al II-lea: Biserica știe că această Evanghelie a vieții, care i-a fost încredințată de Domnul său[1], are un ecou profund și convingător în inima oricărei persoane, fie ea credincioasă sau chiar necredincioasă, deoarece depășindu-i în mod infinit așteptările, le corespunde totuși în mod surprinzător. În ciuda dificultăților și incertitudinilor, orice om deschis în mod sincer către adevăr și către bine, prin lumina rațiunii și nu fără influența tainică a harului, poate ajunge să recunoască în legea naturală care îi este scrisă în inimă (cf. Rom 2,14-15), valoarea sacră a vieții umane încă de la începutul și până la sfârșitul ei, și să afirme dreptul fiecărei ființe umane de a-și vedea respectat în mod suprem acest bun primordial. Pe recunoașterea unui astfel de drept se întemeiază conviețuirea dintre oameni și însăși comunitatea politică.

Trăind în mijlocul lumii aflate într-o continuă transformare, cu noile condiții și concepții de viață, omul are convingerea tot mai mare că neamul omenesc poate și trebuie să-și consolideze dominația asupra întregii creații. Omul aspiră la realizarea unei ordini politice, sociale și economice care să fie în slujba sa, care să-l ajute să-și dezvolte propria demnitate.

Demnitatea persoanei își manifestă toată splendoarea dacă-i analizăm originea și destinația: creat de Dumnezeu după chipul și asemănarea sa, și răscumpărat de sângele prea prețios al lui Cristos, omul este chemat să fie "fiu în Fiul" și templu viu al Duhului, și este destinat la viața veșnică de comuniune fericită cu Dumnezeu. De aceea, orice violare a demnității personale a ființei umane strigă răzbunare în fața lui Dumnezeu și ia aspectul unei ofense adusă Creatorului omului. În virtutea demnității sale personale, ființa umană este totdeauna o valoare în sine și pentru sine, și cere să fie considerată și tratată ca atare. În schimb nu poate fi considerată și tratată niciodată ca un obiect utilizabil, un instrument, un lucru.

Omul are obligații în sens moral nu numai față de persoane, în virtutea valorii lor intrinseci care se exprimă prin demnitatea lor, ci și față de creaturile nepersonale, în virtutea valorii lor specifice, și îndeosebi față de ființele vii, mai ales cele capabile de suferință. Aceste creaturi nu numai că pot, dar chiar trebuie să fie tratate instrumental ori de câte ori o astfel de tratare a lor se dovedește a fi singura modalitate de afirmare eficientă a persoanei sau a persoanelor, în timp ce abordarea instrumentală a unei persoane în favoarea alteia sau chiar a tuturor celorlalte este inadmisibilă.

Persoana umană este o ființă pentru care dragostea constituie unica dimensiune adecvată. Dragostea pentru o persoană exclude posibilitatea de a o trata ca pe un obiect, nu se mărginește să excludă orice comportament care ar putea reduce persoană la nivelul de simplu obiect al plăcerii, ci pretinde mai mult: pretinde afirmarea persoanei prin ea însăși. Astfel, afirmarea persoanei prin ea însăși și dăruirea sinceră de sine nu numai că nu se exclud, dar se și confirmă și se integrează reciproc. Omul se afirmă în modul cel mai complet pe sine dăruindu-se. Iată realizarea plenară a comandamentului iubirii. Aici găsim și adevărul plenar despre om, un adevăr pe care Cristos ni 1-a arătat prin viață Sa. Astfel, demnitatea persoanei umane devine fundamentul egalității tuturor oamenilor între ei și fundamentul participării și al solidarizării tuturor oamenilor. Comunicarea și comuniunea dintre ei își au originea în ceea ce oamenii sunt și nu în ceea ce ei posedă.

Indiferent de condiția socială pe care ei o posedă, demnitatea persoanei este proprietatea indestructibilă a oricărei ființe umane care se bazează pe unicitatea și irepetabilitatea pe care Creatorul a acordat-o fiecărei persoane. Această demnitate derivă din modul minunat pe care Dumnezeu l-a ales pentru a ne crea. Persoana în individualitatea sa se bucură de privilegiul prin care reprezintă chipul și asemănarea celui care l-a creat. De aici derivă imposibilitatea de a accepta vreo formă de discriminare, care, din păcate, continuă și astăzi să divizeze familia umană, începând de la discriminările rasiale și economice la cele sociale, culturale și chiar religioase. Orice discriminare constituie o nedreptate, deoarece este o încălcare a drepturilor naturale, universale și inviolabile. Nimănui nu îi este permis, nici individului, nici vreunui grup, nici autorității, nici statului nu îi este permis de a le modifica și cu atât mai mult de a le elimina, deoarece aceste drepturi provin de la Dumnezeu însuși.

Este evident că aceste drepturi au fost înscrise de Creator în ordinea creației, că în acest caz nu se poate vorbi de concesii din partea instituțiilor omenești, din partea statelor și a organizațiilor internaționale. Aceste instituții nu fac decît să exprime ceea ce Dumnezeu însuși a înscris în ordinea creată de El, ceea ce El însuși a înscris în conștiința morală sau în inima omului, după cum explică Sfîntul Paul în Scrisoarea către Romani (Cf. Rom 2,15).

Un abuz în acest sens este față de inviolabilitatea persoanei care este reflexul inviolabilității lui Dumnezeu care își găsește prima și fundamentala expresie în inviolabilitatea vieții umane. Acest drept al inviolabilității persoanei ca drept prim și originar, dreptul la viață este condiția pentru toate celelalte drepturi ale persoanei: dreptul la sănătate, casă, muncă, familie și cultură etc .

Capitolul II

Ȋn acest capitol vom aborda câteva definiții ale drogurlilor, un scurt istoric care se referă la apariția drogurilor, raspandirea lor până în zilele noastre și o legislație în domeniu din România care prevede consecințele atribuite persoanelor consumatoare.

2.1 Terminologie

Definiția dată de Organizația Mondială a Sănătății referitoare la drog este următoarea: ʺÎn accepția clasică, drogul este substanța care, fiind absorbită de un organism viu, îi modifică una sau mai multe funcții; în sens farmacologic, drogul este o substanță utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependență fizică și psihică sau tulburări grave ale activității mintale, ale percepției și ale comportamentului”

Drog-˶ o substanta a carei folosință se transformă în obicei și care afectează direct creierul și sitemul nervos, schimbă dispoziția, percepția și/sau starea de conștiință.̏

Abuz de droguri-˶ întrebuințatea greșită sau exagerată a unui medicament sau drog, până la punctul în care devine un princiupiu asupra căruia se concentrează viața cuiva.̏

˶Drogurile sunt substanțe cu efect negativ asupra organismului care acționează în mod diferit în funcție de cantitatea consumată și frecvența de folosire. Ȋn timp ce o cantitate redusă poate funcționa ca stimulent, o cantitate mai mare poate determina efecte sedative iar în cantități foarte mari efectele negative ale drogului pot cauza moartea persoanei care consumă.̏

Ȋn literatura de specialitate sunt numeroase clasificări ale drogurilor, grupate după diferite criterii, însă substanțele incluse în clasa stupefiantelor sunt naturale, astfel drogurile nu pot fi grupate in clasificari mai stricte.

˶Un pericol grav pentru sanatatea fizică și psihică în vremurile noastre îl reprezintă abuzul de droguri. Ȋn afara indicațiilor strict terapeutice, folosirea drogurilor constituie o greșeală gravă.̏

“Toleranța- reprezintă necesitatea resimțită de subiect de a consuma o cantitate mai mare de substanță pentru obținerea efectului dorit sau a intoxicaṭiei și/sau obținerea unui efect diminuat în cazul în care continuă să conume aceeași cantitate de substanță. Toleranța este considerată o proprieate a unei substant, care după o utilizare repetată, conduce la o scădere a efectelor obținute inițial.”

Definițiile date de specialiști sunt asemănătoare, însă efectul lor și comportamentul celor care le utilizează sunt diferite. Un Ecstasy îți provoacă o stare de euforie, pe când o doză de heroină te face să te simți somnolent.

“Sevraj- sindrom cu specificitate pentru substanța psihoactivă respectivă.”

“Craving –reprezintă dorinta irezistibilă de repetare a efectelor drogului. Carvingul sau apetenṭa reprezintă nevoia interioară pentru produsul respectiv și cautarea compulsivă a acestuia. Din punct de vedere neurobiologic se explică prin interacțiunea dintre substanță psihoactivă și sistemul dopaminergic din cadrul circuitului de recompensă.”

“Macul opiaceu- este o plantă erbacee, cu petale de culoare albă, care poate atinge înalțimea de 1,5 metri. Aceastaă plantă înflorește la 3-4 luni, fiind însămânțată, de regula la o altitudine între 300 și 1700 de metri. Macul opiaceu și efectele benefice ale acestuia sunt cunoscute de milenii. Tăblițele sumeriene, din anul 5000 înainte de Cristos asociază macul opiaceu cu fericirea și veselia.

Mai multe stat, inclusiv România autorizează cultura macului opiaceu pentru extragerea opiului în scopuri medicale și științifice. Ȋn același timp, este cunoscut faptul că într-un numar relativ mare de țari macul opiaceu se cultivă în mod ilicit de către traficanți, cu scopul de a extrage din acesta, tot ilegal, opiul, mortfina sau heroina”.

“Morfina – numita “Morfină” în onoarea lui Morfeu, zeul somnului, este un alcaloid spcific opiului. Morfina a fost izolată pentru prima dată la începutul secolului XIX. Analgezic și calmant foarte puternic, morfina a fost utilizată foarte repede ca drog. Pe scară mai largă, morfina a început să fie consumată constant de unele persoane la finele anului 1850, devenind la modă în a doua jumatate a secolului XIX.”

“Heroina- Diacetilmorfină este supranumită “heroină” din cauza efectelor sale “energice”, clorhidratul de diacetilmorfină fiind un produs de semi-sinteză.

“Cânepa- este o plantă dicotiledonată, descrisă în anul 1758 de Linne, sub numele de Canbis sativa. Cânepa este o plantă erbacee anuală, a carei înaltime variază de la 1 la 5 metri, avand o capacitate excepțională de adaptare, cu variații de dezvoltare a aspectului sau, modificandu-și frecvent compoziția chimică și prin urmare calitățile farmacologice și efectele halucinogene, fiind considerată de specialiști o plantă mutantă. Nu întamplator, cânepa care este o plantă robustă proliferează în terenuri diverse, atingând uneori un nivel deosebit de dezvoltare, inclusiv în condiții pedoclimatice mai dificile.”

Cânepa numita și cannabis este cel mai utilizat drog, deoarece consumatorii au o stare de euforie și simt că pot face orice. Eu cred ca toate acestea sunt doar o iluzie psihologică, un drog nici o dată nu va face bine, sau îți v-a schimba starea. Persoanele consumatoare susțin că: dacă tu în momentul în care consumi ai o stare de tristețe în aceeași stare vei ramane și după consumarea lor. Unii poate au senzația că le schimbă starea, însa totul e la nivel mintal.

Clsificarea drogurilor:

Ȋn funcție de efectul asupra sistemului nervoscentral, în conformitate cu acest criteriu drogurile se clasifică în:

substanțe stimulante

substanțe deprimante

substanțe halucinogene

Stimulante sunt substanțe care accelerează sistemul nervos central. Din această categorie fac parte: frunzele de coca, amfetaminele, anorexigenele și psihostimulenții.

Deprimantele sunt substanțe care încetinesc activitatea sistemului nervos central, în general ele avand efecte analgezice și sedative. Din această categorie fac parte opiul și derivații acestuia ( heroina și morfina), medicamentele pe bază de opiu, tranchilizante, alcoolul.

Halucinogenele sunt substanțe care perturbă activitatea sistemului nervos central și provoacă alterări ale percepției. Ȋn această categorie sunt curprinse: canabisul, ciupercile halucinogene, LSD 25.

Ȋn funcție de originea produlului :

droguri naturale

droguri de semisinteză

droguri de sinteză

Drogurile naturale sunt cele obținute din plante sau arbuști: opiul, canbisul, frunzele de coca și derivații săi, și alte plante cu principii halucinogene.”

“Drogurile de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substanță naturală extrasă dintr-un produs vegetal.

Drogurile de sinteză sunt elaborate în întregime prin procedee chimice: amfetamina, designer-drugs, ecstasy sau alte substanțe obținute în laboratoare clandestine. Tot droguri de sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradițională, fiind totodată larg răspandite și ușor de procurat.

Ȋn funcție de regimul juridic al substanțelor acestea se împart în două categorii:

substanțe a căror fabricare și administrare sunt supuse controlului ( morfina, sedative, hipnotice)- sunt folosite în tratamente medicale.

substanțe total interzise (LSD, heroina, ecstasy, cocaina)

Ȋn funcție de modul de administrare (de consum) drogurile pot fi clasificate în: injectabile, ingerabile, de masticare, de fumat, inhalare. Unele se pot administra și sub formă de supozitoare.”

Cauzele consumului de droguri- Sunt persoane care au experimentat consumul de droguri fără să se confrunte vreodată cu consecințe negative sau dependență și în cazul cărora semnele consumului de droguri nu sunt vizibile. Pentru mulți alții, consumul de substanțe poate cauza probleme la locul de muncă, acasă, la școală și în relațiile personale, provocând sentimente de izolare, neajutorare sau rușine, fiind vizibile semne ale consumului de droguri.

ʺConsumă droguri atât cei cu probleme familiale cât și cei fără probleme familiale. Cei care au bani și cei fără posibilități financiare, cei cu studii și cei fără studii. Cauzele consumului de droguri sunt complexe, ele nu țin nici de situația materială, nici de educație, însă putem distinge câteva:

curiozitate: dorința de a încerca ceva nou

plictiseală: mulți se plictisesc și în lipsa de a-și petrece timpul într-un mod benefic ei recurg la droguri

anturajul: este important să ști să spui nu grupului de prieteni care iți oferă posibilitatea de a încerca, însă mulți nu sunt destul de puternici și cad în această ispită.

probleme în familie, școală, prieteni: unii sunt tentați de droguri pentru a scapa/uita de probleme existente

neintegrarea într-o colectivitate: unii consideră că prin consumul de droguri dau un raspuns la singurătate.˵

“Semne fizice și comportamentale

Pierderea poftei de mancare

Insomnie

Fața palidă sau roșie

Urme de înțepaturi pe antebrațe sau picioare

Dificultați în concentrare

Stări de mânie

Scăderea performanțelor școlare sau profesionale

Atitudine de nepăsare

Nevoie inexplicabilă de bani”

Semne în plan psihic

Schimbare inexplicabilă a atitudinii personale

Schimbări bruște de dispoziție, iritabilitate sau accese de furie

Perioade neobișnuite de hiperactivitate, agitație sau amețeală

Lipsă de motivație, pare letargic sau “pierdut în spațiu"

Apare teama, anxietatea sau paranoia, aparent fără nici un motiv.

2.2 Istoria consumul si traficului de substante halucinogene

ʺPăcatul capital al omului a fost și a rămas cunoașterea binelui și a raului. Ȋn efortul său neobosit de a descoperi binele și răul, omul a trebuit să facă diferite experimentări. De exemplu, a constatat că unele plante ingerate în stare naturală, ori trecute prin diverse forme de prelucrare, îi provoacă o plăcere aparte, de fortoficare, o stare de calm, o stare generală de uitare, cu alte cuvinte sentimente de evadare din cotidianul obijnuit și intrarea în “paradisurile artificiale”. Ȋn istoria îndelungată, omul a crezut că și-a descoperit adevarații prieteni, care îl făceau să se simtă bine, să fie relaxat și fericit. Spre exemplu, descoperirile arheologice și unele izvoare scrise atestă folosirea arbuștului de coca cu 3000 de ani înainte de Cristos.˵

ʺRenumitul chimist vienez Albert Niemann, în anul 1859, a extras și izolat cocaina din frunze de coca. Acest drog a fost folosit initial în tratamentul unor boli, iar mai apoi ca anestezic local, începand cu anul 1884. Ȋn prezent, folosirea cocainei în scopuri terapeutice este extrem de limitată.

Ȋn zilele noastre din păcate cocaina nu se mai folosește așa mult în domeniul medical, ci de-a lungul timpului omul a văzut că acest drog îi creează „o stare de bine, euforică“ și a început să-l consume din ce în ce mai des fără a se gândii la consecințe.

Arbustul de coca crește în principal în platoruile înalte ale Anzilor din America de Sud ce apartine Perului și Boliviei și, într-o măsură mai mică, în N-V Braziliei, în Columbia și Ecuzador. Se estimează că în această zonă există circa 450.000 ha cultivate cu arbuști de coca.˵

Canabisul-ʺeste denumirea generală pentru produsele obținute din cultura de cânepă, cunoascută înca din antichitate. Originară din Asia Centrala, cultivarea cânepii s-a extins în timp și spatiu, timp de mai multe milenii, datorită razboaielor de cucerire teritorială și a mișcărilor migratoare, răspandindu-se în zonele tropicale și temperate. Astăzi canabisul este produsul stupefiant cel mai utilizat în lume. Marijuana, Hasis, Dagga, Kif, Guedji nu sunt decât câteva din cele peste 350 de denumiri atribuite acestui tip de drogʺ.

Canabisul, drogul obținut din cânepa este astăzi cel mai des folosit de consumatori. Nu mulți dintre ei știu că acest drog poartă mai multe denumiri, însă compoziția sa este aceeași. Sunt consumatori care nici nu dau importanță denumirii drogului, atât timp cât știu că acesta le provoacă „starile dorite“.

“Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietățile drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor mistice, în scopuri terapeutice, dar și pentru a induce o stare de plăcere, având învedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman. Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se producea opiul și derivatele sale, era menționat în tăblițele sumerienilor din Mesopotamia.

Cuvântul opium provine din limba greacă – opos, care înseamnă suc. Prin intermediul babilonienilor, proprietățile terapeutice ale macului sunt cunoscute apoi în Persia și în Egipt. Grecii și arabii utilizau opiul în scopuri terapeutice și ca analgezic pentru a calma durerea, tusea și diareea. În Grecia, macul era considerat un simbol al fecundității. Theofrastus(373-287 î.Hr.) menționează o otravă preparată din cucută și suc de mac, care ucide ușor și fără dureri. Naturalistul grec Teofast, elev al lui Aristotel, în scrierile sale din secolul al III-lea î.Hr., folosește termenul de „meconium” pentru a desemna opiul. În secolul al II-lea î.Hr., medicul grec Heraclide din Tarent recomanda, contra mușcăturilor de șerpi veninoși, administrarea unor dozemasive de opiu, iar în secolul I î.Hr., farmacologul roman Pendaru Dioscrone din Anazarbe recomanda un sirop de mac denumit„diacodion”. Despre folosirea opiului se menționează și în Odissea lui Homer, care amintește despre o băutură capabilă „să ducă la uitarea durerii și anecazurilor”.

O legendă din antichitate spune că Elena din Troia punea opiu în vinul pe care îl dădea apărătorilor cetății pentru a le împrăștia tristețea. De asemenea, și romanii cunoșteau macul și opiul. Virgiliu amintește despre acest lucru în scrierile sale Eneida și Georgice, iar Pliniu, autorul unei vaste enciclopedii a timpului, explica cum se poate obține opiul din mac. Ca preparat medicinal, opiumul a fost menționat de Scribonius Largus, în anul 46 î.Hr., iar medicul grec Pedanios Dioscorides, care a trăit în secolul I î.Hr., acorda în numeroasele sale lucrări un interes deosebit decoctului obținut din frunze și capsule de mac, menționând efectul benefic al opiumului utilizat și ca mijloc de provocare a euforiei, copiind toată literatura farmacologică din epoca sa în cartea intitulată De material madica, ce a fost considerată secole întregi unmanual obligatoriu de consultat.

După unele izvoare istorice, opiul a pătruns în famacopeea chinezească în timpul dinastiei Tang (618-906), însă unii autori apreciază că acest lucru s-a petrecut chiar cu trei secole în urmă. Alchimiștii de la sfârșitul dinastiei Han (secolele II–IV) posedau „pudra celor cinci pietre”, drog ce era în totalitate de origine minerală, însă în combinație cu canabisul s-a răspândit masiv în China. Avântul pe care știința și artele l-au luat în timpul dinastiei Ming (1386-1644) a dus la o puternică răspândire a opiului, iar odată cu acostarea primului vas portughez la Canton, viciul savurării opiului s-a răspândit foarte mult.”

“Romania se confrunta cu probleme tipice occidentalilor: consumul experimental, recreațional de droguri, care devine, tot mai evident, o parte integrata a culturii tinerilor, fiind adesea asociat cu diferite curente muzicale sau genuri de cluburi și discoteci. Adolescentii consideră că este “cool” să-ți sporești starea de bună dispoziție cu o pastila de ecstasy. Ei cred că aceasta nu crează dependență, dar lucrurile nu sunt deloc așa. Ecstasy este un drog sintetic ce produce o severă dependență psihica, mai severă decât cea de heroină, produce forme severe de psihoze și le pune tinerilor viața în pericol din pricina deshidratării și a supraîncalzirii la care aceștia sunt expuși în timpul consumului.

Pastilele de ecstasy sunt frecvent utilizate în cluburi, discoteci și la concerte de muzică, pentru că în urma consumului se poate obține senzația unei stări de bună dispoziție, consumatorii dansează mai mult, sunt mai rezistenți la oboseală. Este unul din motivele pentru care distribuitorii de droguri au găsit în baruri, cluburi și discoteci o piață de desfacere profitabilă și ușor de câștigat, deoarece aici sunt întalniți consumatori extrem de vulnerabili la astfel de tentații.”

România se confruntă cu problema drogurilor si servește ca țară de droguri, exportând din alte țări cu scopul de a le consuma sau vinde mai departe altor consumatori. Consumul de droguri apare ca o necesitate pentru cei dependenți și ca o încercare pentru cei începatori. Din cauza suferintelor, problemelor de zi cu zi, apare nevoie de evadare, însa unii pun egalitate între evadare si droguri. Consumul de droguri iți distruge atât sanatatea cât și relațile cu cei apropiați și te conduce la moarte. Experiența consumatorului de droguri reprezintă un adevărat stil de viață, soluția unei persoane pentru propria existență, pentru un context anumit de situații și de experiențe emoționale ce i-au marcat la un moment dat viața.

2.3Legislatia in vigoare privind consumul de droguri

Legea. nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;

Legea nr. 522 din 24.11.2004 pentru modificarea și completarea Legii. nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;

O.U.G. nr. 6 din 10.02.2010 pentru modificarea și completarea Legii. nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope;

Hotărârea nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare;

Ordin nr. 1389 din 4 august 2008 privind aprobarea criteriilor și metodologiei de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri și a Standardelor minime obligatorii de organizare și funcționare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri.

Cf Legii nr. 143/2000, CAP. I- Dispoziții generale, Art. 1

b) droguri – plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, înscrise în tabelele nr. I-III;

c) droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele nr. I și II;

d) droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III;

e) precursori – substanțele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV;

f) inhalanți chimici toxici – substanțele stabilite ca atare prin ordin al ministrului sănătății;

g) consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control național, fără prescripție medicală;

h) consumator – persoana care își administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghițire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism;

i) consumator dependent – consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat și sub necesitate ori nevoie, prezintă consecințe fizice și psihice conform criteriilor medicale și sociale;

CAP. II-Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național, Art. 2

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 5- Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

CAP. IV- Măsuri împotriva consumului ilicit de droguri, ART. 22

(1) Consumul de droguri aflate sub control național, fără prescripție medicală, este interzis pe teritoriul României.

(2) Persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control național poate fi inclusă, cu acordul său, într-un program integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri. Manifestarea acordului de includere în circuitul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri se face prin semnarea unui document, potrivit regulamentului pentru aplicarea dispozițiilor prezentei legi.

(3) Stabilirea programului psihologic și social individualizat se face de către centrul de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, pe baza evaluării psihologice și sociale și în concordanță cu rezultatele examinării medicale solicitate unei unități medicale, conform criteriilor prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(4) Stabilirea programului terapeutic individualizat se face conform protocoalelor de practică, elaborate de Ministerul Sănătății, prin structurile sale specializate și Colegiul Medicilor din România.

(5) Unitățile medicale în care se desfășoară programe terapeutice pentru consumatorii dependenți transmit centrelor de prevenire, evaluare și consiliere antidrog datele necesare în vederea menținerii continuității programului integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri, pe baza unui raport medical.

(6) Programul terapeutic și programul psihologic și social se desfășoară integrat, astfel încât consumatorul și consumatorul dependent să poată beneficia de o asistență medicală, psihologică și socială concomitentă și continuă, cu respectarea drepturilor omului și a drepturilor pacientului, potrivit legii.

Astăzi România se confruntă cu problema dependenței, problemă care se agravează. Ȋntr-o astfel de societate cadrul legal, măsuri, prevenții și tratament sunt destul de slabe. Capacitatea puținelor programe de tratament care există urmaresc doar dezintoxicarea, fără reintegrare sociala. Ȋn România sunt pedepsiți cei care fac trafic de droguri, însă mulți din consumatri sunt lasați în pace. Consider că ar trebui implementate mai multe programe prin care persoanele consumatoare să fie reintegrate în societate, dacă o persoană scapă de această dependență nu înseamnă că nu se poate reapuca de droguri, însa dacă ele vor avea o viață, în care să știe că au pentru ce lupta, totul ar fi mai bine. Persoanele nu trebuie să fie pedepsite prin închisori, ucideri etc. Persoana este o ființă care poate cădea în diferite patimi însa o persoana care poate fi reintegrată, care are nevoie de ajutor.

În România, consensul profesional în ceea ce privește modul cel mai adecvat de intervenție în cazul consumului și dependenței de droguri, a subliniat importanța abordării integrate (medicală, psihologică și socială) în ceea ce privește de acordarea de asistență persoanei consumatoare de droguri.

Abuzul de droguri trebuie privit ca o tulburare cronică progresivă și recidivantă, care poate fi tratată. Dependenții de droguri sunt, în primul rând, oameni bolnavi și apoi infractori. Din aceste motive, ar trebui să se recurgă întâi la asistența medicală, psihologică și socială și apoi la aplicarea unei pedepse privative de libertate.

A.Argumente pro pedepsirii persoanelor consumatoare

Argumentul psihologic- pedepsirea persoanelor consumatoare ar trebui să descurajeze viitorii sau actualii consumatori, deoarece teoretic pedeapsa este înfricoșătoare.

Argumentul economic- dacă gândirea noastră s-ar rezuma la bani, cu siguranță am spune că acești consumatori ar trebui să rămană pe stradă, acolo în canale, fara a “îngrijora” pe nimeni și fără a “consuma” banii autorităṭilor, bani care nu vor mai fi recuperați.

B.Argumente contra pedepsirii persoanelor consumatoare

Riscul pedepsirii unor persoane nevinovate- o persoană care consumă substanțe din punctul meu de vedere ar trebui pedepsită, dar nu și acele persoane care sunt “sclavii” celor de mai sus și nu fac altceva decât ce li se cere. Poate omul acela nu dorește decât să câștige o pâine, în interiorul său este un om cinstit dar păcatos și slab și astfel cade în această plasă și devine bătaia de joc a altora. Persoanele consumatoare din cauza neîmplinirilor din viața lor, a societații care nu le oferă sau nu-i învață să muncească ajung să distrugă lumea înconjuratoare prin faptele și comportamentele lor.

Nu aduce avantaje economice- consumatorul dacă este închis, sau pedepsit prin orice mod, nu aduce bani statului. Un om care are probleme în primul rând trebui ajutat nu exclus din societate. Trebuie învățat cum să trăiască fără acele substanțe, cât de frumoasă este viața când câștigi banii tăi și îi utilizezi așa cum dorești. Dacă un consumator este pedepsit acel caz este pierdut.

Capitolul III

Ȋn acest capitol am scris despre rolul asistentului social în combaterea consumului de substanțe halucinogene si de asemenea am realizat un proiect de îmbunatațire a unui săli dintr-un centru.

3.1 Model de proiect

TITLUL PROIECTULUI: MODERNIZAREA UNEI SALI CU CALCULATOARE PERFORMANTE

Inițiatorul proiectului: ALIAT

Localizarea proiectului: București, Sector 3

Scurta prezentare a societații: ALIAT–Alianta pentru Lupta Impotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor este o organizație non-guvernamentală, o asociație de profesioniști în sănătate mintală, una din primele organizatii profesionale care activează în domeniul adicțiilor din România, fondată în 1993. Conform statutului, ALIAT este o asociație apolitică și non-profit, cu statut de persoană juridică de sine stătătoare.

SCOPUL PROIECTULUI este dotarea sălii din clinica ALIAT, în vederea modernizării acestei, prin utilizarea unor echipamente moderne. 

Investiția propusă constă în:

achiziționarea a 31 calculatoare cu soft preinstalat, pachet Office și program Antivirus;

achiziționarea echipamentelor auxiliare necesare montării și punerii în funcțiune a calculatoarelor (prize, cabluri, mufe, prelungitoare etc.);

achiziționarea a 30 de birouri ;

achiziționarea unei birou pentru instructor;

achiziționarea a 31 de scaune;

achiziționarea unui videoproiector;

NECESITATEA PROIECTULUI:

tehnica de calcul utilizată în prezent de centru ALIAT are un grad ridicat de uzură;

uzura tehnicii de calcul îngreunează formarea de competențe în utilizarea tehnologiei informației.

Oportunitatea proiectului este dată de existența unei finanțări din partea Consiliului Local.

OBIECTIV GENERAL: dotarea salii din centru ALIAT cu calculatoare, în vederea creșterii calității activității de recreere .

OBIECTIVE SPECIFICE:

dotarea sălii cu 31 de calculatoare în termen de 3 luni de la data implementării proiectului ;

instruirea a 3 angajați din centru în utilizarea noilor calculatoare până la finalizarea proiectului ;

creșterea cu 50% a accesului la tehnicile de calcul.

GRUP ȚINTĂ:

Grupul tinta este format din totalitatea beneficiarilor din centru ALIAT

Beneficiarii direcți ai proiectului sunt:

500 de tineri care se tratează în acest centru

Persoane angajate din centru

DURATA PROIECTULUI : 12 luni, din care:

activități de pregătire a proiectului: 4 luni

activități de implementare: 8 luni.

ACTIVITATI: DIAGRAMA GANTT

RESURSE UMANE

Echipa de proiect va fi formata din 6 persoane:

RESURSE FINANCIARE

Valoarea proiectului este de 27.941,84 Euro si cuprinde:

Lista detaliată a echipamentelor ce urmează a fi achiziṭionate:

Sursele pentru finantarea proiectului:

Cofinantare proprie: 3.875 Euro/ 13,87%

Bugetul local: 24.066,84 Euro/ 86,13%

RESURSE LOGISTICE IMPLICATE IN PROIECT

In pregătirea și implementarea proiectului vor fi folosite o serie de resurse logistice ale firmei:

1 sală în care va lucra echipa de management;

Echipamente IT: 5 Laptop-uri, conexiune la Internet;

Imprimantă, telefon, fax;

Un autovehicul la dispoziție pentru eventuale deplasări.

Resursele logistice utilizate pe parcursul proiectului sunt deja existente și vor fi amplasate separat intr-o sală special amenajată în acest sens.

REZULTATE

Instruirea unui număr minim de 500 beneficiari și 3 angajat;

Creșterea numarului de calculatoare din sala cu 93,75% ;

Creșterea numarului de beneficiari cu 34% în termen de 3 ani de la terminarea proiectului.

INDICATORI

RISCURI SI MASURI DE REDUCERE A RISCURILOR

MONITORIZAREA

Procesul de monitorizare se va realiza de către managerul de proiect pe tot parcursul desfășurării proiectului și va consta în:

Discuții periodice cu membrii echipei sau/ și cu partenerii cu privire la problemele existente;

Colectarea permanentă a informațiilor în funcție de stadiul proiectului;

Supervizarea realizării activităților prestabilite conform planificării;

Monitorizarea costurilor, a termenelor de respectat;

Verificarea și inventarierea echipamentelor achiziționate;

Revizuirea bugetului în conformitate cu contractul de finanțare;

Monitorizarea proiectului timp de 3 ani de la finalizare.

De asemenea, va exista și o monitorizare externă din partea Finanțatorului, respectiv Primăria Locală, cu privire la respectarea obiectivelor proiectului atât pe tot parcursul desfășurării proiectului, cât și în termen de 3 ani de la finalizare.

3.2 Rolul asistentului social în combaterea consumului de droguri

Un asistent social ar trebui să asigure diferite activități ca: evaluare problemelor în asistență socială, planificarea și asigurarea de asistență socială pentru un grup sau o localitate, ei trebuie să comunice față în față cu cei asistați. Să fie un exemplu bun pentru cei care se află în dificultate, să încerce prin orice mijloc să schimbe, să aducă personele aflate pe un drum greșit la o adevărată realitate.

În primul rând un asistent social trebuie să înțeleagă și să accepte că demnitatea și valoarea fiecărei persoane trebuie respectată. În al doilea rând nu ar trebui să se lase influențat de deciziile politicile la nivel înalt. Ei nu trebuie să stea doar la birou și să bifeze anumite căsuțe, ci trbuie să îi explice șefului că acele decizii nu sunt în favoarea asistaților și să aprecieze omul așa cum este el cu bune și cu rele.

Un asistent social trebuie să vină mereu cu idei noi ca: implementarea unor proiecte prin care să construiască cămine de bătrâni, centre pentru cei cu dizabilități, să coopereze cu țările străine care doresc să ajute.

Există posibilitatea ca nu toți asitentii sociali să trateze clienții cu respectul cuvenit, văzând doar lipsurile și în cazul acesta dând posibilitatea instalării unor eșecuri. Activitățile autorităților locale cu servicii sociale sunt cotate de un set de acte ale Parlamentului care consider eu că împreună cu legislația sunt mai degrabă în legătură cu servicii sociale nu cu muncă socială și ele prevăd și granițe până unde ar trebui să pătrundă un asistent social. Astfel muncă lor depinde de politică și nu de nevoile celor care cer ajutor, problemele acestea se vor revolva numai dacă ei vor cere clienților răspunsuri pentru îmbunatatirea și rezolvarea acestor lacune din legi. Părerile clienților sunt foare importante, uneori clienții nu cer doar sfaturi de la asistenți, cer bani în cazul acesta asitentul social ar trebui să vorbească și cu autoritățile locale pentru formularea unor proceduri.

Asitentul social trebuie să observe condițiile de viață și bugetul clientului și să-l îndrume pe acesta la un centru care se ocupă cu familiile dezavantajate. Trebuie să încerce să propună legi care vin în favoarea construirii unor centre mai eficiente, sau să ceară autorităților locale alocarea unor fonduri pentru construirea unor centre dacă nu sunt în acea zonă. Să vină mereu cu idei noi care să-i ajute pe cei asistați. Să aibe responsabilitatea de a retrimite un copil maltratat de părinții lui într-un centru, sau o altă casă și nu au respondabilitatea această doar în cazul acesta ci și în alte cazuri exemplu cazul bolnavilor mintal spitalizați.

Rolul asistentului social în domeniu combaterii consumului de droguri este amplu, el trebuie să se implice în adoptarea unor politici sociale care să-i protejeze pe tineri împotriva consumului de droguri. Să vină cu idei noi în modificarea legislativă care să ajute la o cât mai bună recuperare a persoanelor dependente, să organizeze campanii de promovare a luptei împotriva drogurilor, asistentul social să înceapă cu realizarea unor campanii a populației cu privire la această problema, și mai mult decât atât de informare a copiilor și adolescenților, cu privire la gravele consecințe care pot să apară o dată cu abuzul de substanțe. Acestea ar trebui să fie făcute mult mai credibil și mai real, pentru ca un adolescent să poată spune cu adevărat că a înțeles implicațiile consumului de stupefiante.

Asistentul social ar trebui să dețină empatia de a se pune în locul celuilalt, de a-l înțelege și de a nu-l judeca. Poate aceea persoană a recurs la droguri văzând o singură oportunitate în viața sa, asistentul social trebuie să intervină cu propuneri pentru aceștia, cu găsirea unui loc de muncă și astfel consumatorul ar vedea viață cu alți ochi. Posibilități de reintegrare sunt multe, el trebuie să găsească soluții pentru consumator începând prin a-l îndrumă pe acesta la un centru de dezintoxicare, găsindu-i un loc în societatea pe care el o credea pierdută. Nu este necesar doar atât, trimiterea la un centru ar putea și o a două soluție pentru acesta, însă un centru în care să stea în permanenṭă, deoarece centrele de zi după părerea mea nu fac altceva decât să ofere ceva de mâncare apoi să trimită consumatorul din nou pe străzi și el văzându-se cu această posibilitate nu face altceva decât să consume în cotinuare substanțe halucinogene și când are nevoie de ceva să mergă la acel centru.

Nu ar trebui să se închidă ochii la nici un caz indiferent de acesta, fie că pesoanele sunt abandonate, bătrânii uitați, consumatorii de substanțe lăsați în canale. Trebuie ca inițiativa să plece în primul rând de la Parlament prin implementarea unei/unor legi care să interzică locuirea pe străzi, prin oferirea unor locui de muncă indiferent de gradul de școlarizare, să construiască cămine în care aceste persoane să se simtă ca acasă, să fie utili în viață de zi cu zi prin ajutor în acel cămin și asistentul social să intrevină prin acordarea de sfaturi, reguri, obiceiuri, diferite activități cu ei.

Asistentul social trebuie să ia decizii în folosul beneficiarilor săi și o deplină răspundere a acestora. Ei trebuie să ajute oamenii în rezolvarea problemelor legate de situația lor socială, sau să-i ajute în rezolvarea problemelor personale.

Personele dependente de substanțe halucinogene ar trebui acceptate necondiționat, ca ființă umană cu drept la respect. Aceste personele nu ar trebui judecate deoarece aceste judecăți sunt ineficiente, ele nu trebuiesc privite ca persoane bolnave, ci ca persoane care au căzut în acest viciu, însă unul recuperabil.

Asistentul social să fie deschis în permanentă la nevoile solicitanților, să implementeze, modifice și să introducă alte noi servicii urmate de cercetări și nu în ultimul rând să supravegheze serviciile pe plan local și să observe interacțiunea lor cu alte servicii locale din țară.

Ȋn multe cazuri persoana consumatoare își exprimă dorința de a nu mai consuma, însă de cele mai multe ori această dorință eșuează, deoarece plecând din acel centru în care se tratează ajunge din nou în anturajul său și cade iar sub acest viciu. Construirea de centre permanente ar fi o soluție mai bună, ar oferii pe lângă tratare și posibilitatea reintegrării sociale, dar mai ales prin activitățile de zi cu zi s-ar ajunge mai repede la uitare. De un real folos societății ar fi dezvoltarea de programe de prevenție, cu cât oamenii sunt mai bine informați despre droguri, cu arât mai mult ar fi ajutați să ințeleagă riscurile la care se expun dacă consumă aceste substanțe.

Dependența de droguri este o afecțiune cronică, care presupune asistență medicală de specialitate, suport psihologic și nu în ultimul rând asistență socială. Tratarea dependenților se face în centre specializate, competente. Un consumator nu este un delicvent care trebuie închis, ci un om care trebuie ajutat.

Bugetul alocat de statul român ar trebui să fie mărit, deoarece el este foarte mic, poate cel mai mic din Europa, astfel ar fi interesate mai multe persoane în implicarea programelor de ajutorare a consumatorilor, ar fi o motivație în plus.

Trebuie menționat faptul că în primul rând părinții sunt primii și principalii educatori ai copiilor. Ei trebuie să creeze o atmosferă de iubire și evlavie față de Dumnezeu și să favorizeze dezvoltarea și educația completă a copiilor. „Dreptul și datoria de educație a părinților sunt considerate ca esențiale, în legătură cu transmiterea vieții umane; ca originare și primare, în comparație cu misiunea educativă a altora, și aceasta din cauza raportului de iubire care există între părinți și fii. Această educație este, în sfârșit, de neînlocuit și inalienabilă, pentru că nu poate fi încredințată cu totul altora și nici uzurpată de alții.”(FC 36)

Cred că nu este o noutate pentru nimeni faptul că familia este recunoscută atât de Biserică cât și de diferitele organizații publice ca una din instituțiile care au avut de suferit în urma schimbărilor. Mai presus de aceste schimbări stă faptul că, indiferent de societate familia trebuie să-și educe copii, să-i învețe ce este bine și ce nu, să fie pentru ei atât prieteni, cât și educatori, oferindu-le iubirea lor.

Concluzii:

Pornind de la omul în creația lui Dumnezeu am ajuns la sfârșitul acestei lucrari să constatăm că omul trebuie să facă bine în această lume, că a fost creat cu un potențit suprem de iubire, și tot prin iubire trebuie să-și ajute aproapele și să nu uite că exemplul din viața lor contează cel mai mult.

Prin efortul personelor specializate, fenomenul drogurilor poate fi cunoscut, combătut, problema drogurilor nu poate fi rezolvată într-un intrevat de timp foarte mic însă prin implicarea activă a mai multor persoane, fie pe cont propriu fie în colectivitate acest fenomen poate fi diminuat. Toate magazinele de etnobotanice ar trebui închise mai ales că unele sunt amplasate în apropierea școlilor astfel tendința elevilor/studenților de a consuma este mult mai mare având posibilitatea de a procura aceste droguri mult mai ușor departe de familie, în anturaje care îi defavorizează. Ȋnchiderea acestor magazine nu va stopa consumul drogurilor, mai ales că, comercianții sunt inventivi și găsesc noi forme de a-și comercializa drogurile, însă încetul cu încetul acest fenomen poate dispărea dacă se implică atât organele publice cât și oamenii pentru o societate mai bună.

Ȋn primul capitol al acestei lucrari am vorbit depre om care este desemnat ca să fie agentul activ pentru realizarea unei armonii pe pământ similară cu cea din ceruri. Foarte important este să înțelegem misiunea noastră pentru care am fost aduși la existență pe acest pământ. Dacă acest lucru nu ar fi fost uitat, sau mai bine zis ascuns, de-a lungul veacurilor putem vorbi despre o uitare progresivă dar din păcate este destul de avansată a acestor lucruri, istoria umanității ar fi fost cu totul alta. Demnitatea pe care Dumnezeu ne-a acordat-o putem spune că este extraordinară lăsând să se înțeleagă faptul că înzestrări deosebite ne-au fost puse la dispoziție pentru a face planeta Pământ un loc deosebit, adică o imagine a realității cerești.

Prin cel de-al doilea capitol am încercat să oferim câteva definiții ale drogurilor, să vedem cum a început acest fenomen și cum s-a extins în toată lumea și mai ales am văzut că legile și din țara noastră nu sunt foarte clare în ceea ce îl privește pe consumator, acesta de multe ori este amendat și lăsat să-și continuie acea suferință prin care trece zilnic. La sfârșitul acestui capitol am văzut că penitenciarul, oricât de modern ar fi structurat, oricât de mulți specialiști s-ar implica în programele de reabilitare socială, este mai degrabă un spațiu al diversificării tehnicilor infracționale decât al penitenței sau al premiselor pentru renunțarea la cariera infracțională.

Cel de-al treilea capitol a avut în vedere rolul asistentului social în combaterea problemelor cu care se confruntă consumatorul, am facut un model de proiect care presupune îmbunătațirea unei săli din cadrul unui centru, însă acest proiect poate fi aplicat de toate centrele care doresc să mențina o armonie și să ofere programe de relaxare persoanelor care se tratează. Proiectele nu sunt greu de aplicat însa trebuie sa existe un minim interes din partea centrelor în vederea implementarii lor.

Omul prin deciziile rele care le ia, trebuie să conștientizeze și să recunoască că a greșit, dar că se poate îndrepta cu ajutorul oamenilor și mai ales a lui Dumnezeu, căci om fără păcat nu există, însă iubirea lui Dumnezeu fiind așa de mare, cu siguranță își va întoarce privirea către toți oamenii și dacă cred în puterile lor vor învinge.

BIBLIOGRAFIE:

Alis Diana Ivascu,Andreea Teodorescu,Fenomenul consumului de droguri,Editura Psihomedia,2010, pp 15-28

CDF, Instr. Donum vitae, intr. 5.

C. WESTERMANN, Creazione, Queriniana, Brescia 1974, p. 45

Dr. Ross Cambell,Copiii nostri si drogurile, Editura Curtea Veche, Bucuresti 2001, pp 8-10

-Exortația apostolicăFamiliari Consortio,Ioan Paul al II-lea despre îndatoririle familiei creștine în lumea de astăzi, 22 noiembrie 1981

J. RATZINGER, Creazione e peccato, Ed. Paoline, Milano 1986, p. 37

Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclice, Editura Arhiepisopia Romano-Catolică București, p. 334

Vicentiu Pal, Etica Crestina, Editura Liceului Catolic, 1999, p. 130

http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=cl

http://romanian.godsplanforlife.org/encyclicals/evangeliumvitaero.html

http://ms.politiaromana.ro/prevenire/droguri/despre_droguri. html

http://consiliere-antidrog.ro/droguri.html

http://hgs1.zxq.net/cauze.html

Abrevieri:

Am- Amos

Cor- Corinteni

Col- Coloseni

Mt- Matei

Lc- Luca

Gen- Geneza

Gs- Gaudium et spes

Ex- Exod

CBC- Catehismul Bisericii Catolice

Rom- Romani

O.U.G- Ordonanțăde urgență guvernamentală

Cf- Conform

Art- Articloul

Cap- Capitolul

BIBLIOGRAFIE:

Alis Diana Ivascu,Andreea Teodorescu,Fenomenul consumului de droguri,Editura Psihomedia,2010, pp 15-28

CDF, Instr. Donum vitae, intr. 5.

C. WESTERMANN, Creazione, Queriniana, Brescia 1974, p. 45

Dr. Ross Cambell,Copiii nostri si drogurile, Editura Curtea Veche, Bucuresti 2001, pp 8-10

-Exortația apostolicăFamiliari Consortio,Ioan Paul al II-lea despre îndatoririle familiei creștine în lumea de astăzi, 22 noiembrie 1981

J. RATZINGER, Creazione e peccato, Ed. Paoline, Milano 1986, p. 37

Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclice, Editura Arhiepisopia Romano-Catolică București, p. 334

Vicentiu Pal, Etica Crestina, Editura Liceului Catolic, 1999, p. 130

http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=cl

http://romanian.godsplanforlife.org/encyclicals/evangeliumvitaero.html

http://ms.politiaromana.ro/prevenire/droguri/despre_droguri. html

http://consiliere-antidrog.ro/droguri.html

http://hgs1.zxq.net/cauze.html