Fenomenul de Trafic de Persoane
Abrevieri
ANITP – Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane
DGASPC – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
IGPR – Inspectoratul General al Poliției Române
IGPF – Inspectoratul General al Poliției de Frontieră
IOM – Organizația Internațională pentru Migrație
UNCRC – Convenția Națiunilor Unite Privind Drepturile Copilului
UNODC – United Nations Office on Drugs and Crime – Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate
ONU – Organizația Națiunilor Unite
OSCE – Organizație pentru Securitate și Cooperare Europeană
Cuprins
Introducere
I.Prezentarea istorico-teoretică a fenomenului de trafic de persoane
1.1 Cadrul teoretic
1.2.Prezentarea evoluției fenomenului de trafic de persoane
II. Traficul de persoane – fenomen al insecurității internaționale
Viziunea mediului internațional asupra acestei problematici
Instituții implicate în lupta împotriva traficului de persoane
Situația traficului de persoane la nivel global
Acțiuni împotriva traficului de persoane; prevenirea traficului de persoane; protejarea victimelor; condamnarea traficanților
III. Studiu de caz: România
3.1 Prezentarea generală a situației din România
3.2 Cadrul legal și instituțional de intervenție
3.3 Intervenția instituțională în cazul unui minor
3.4 Prevenția
3.5 Reinserția socială
3.6 Particularitățile traficului de femei în România
3.7 Particularitățile traficului de copii în România
Concluzii
Bibliografie
Introducere
În încercarea de a realiza o înțelegere profundă a problematicii securității se impune abordarea unei multitudini de aspecte. Enumerând cele mai semnificative dintre ele avem: definirea conceptului de securitate, relația securitatea națională și securitatea internațională, fenomenul de globalizare și o serie de problemele ce în prezent tind să transceadă frontierele, din perspectiva celor mai recente evoluții în planul relațiilor internaționale.
Pentru a analiza și a defini conceptul de securitate se impune o abordare în ansamblu care să cuprindă evoluția de-a lungul timpului precum și transformările survenite din mediul internațional și național de securitate. Necesitatea de a reevalua valențele acordate conceptului de securitate și a metodologiei aferente derivă din evoluția obiectului și a obiectivelor de referință ale securității în ansamblu. Astfel se ridică o serie de noi probleme asupra cărora nu se pot aplica vechile percepții ce stau la baza elaborării conceptului de securitate de până acum care necesită noi maniere de abordare și care impun elaborarea unor soluții inovatoare.
Traficul de ființe umane este un fenomen care a cunoscut o dezvoltare fără precedent în ultimele decenii. Acesta reprezintă o violare a libertăților fundamentale, a drepturilor omului, a demnității persoanelor. Globalizarea, dezvoltarea rețelelor de transport precum și a mijloacelor de comunicare moderne au dus la o internaționalizare a fenomenului de trafic de persoane. Fie că vorbim despre exploatarea sexuală, munca forțată, trafic de organe, întotdeauna a fost vorba de răspunsul la o cerere. Astfel atât timp cât cererea va exista vor exista și persoane care să o onoreze. Conform Protocolului pentru prevenirea, atenuarea și pedepsirea traficului de persoane acesta este acea forma a crimei organizate care se manifestă prin intermediul recrutării, transferului și adăpostirii, utilizând mijloace de violență fizică, coerciție, abuz de putere pentru obținerea consimțământului unei persoane care deține controlul asupra alteia cu scopul de a o exploata.
În cadrul acestei lucrări s-a optat pentru realizarea unei retrospective a evoluției conceptului de securitate și tendințelor actuale în contextul globalizării fără de care nu putem înțelege complexitatea și importanța fenomenului criminalității organizate analizat și mai mult decât atât, maniera în care este înglobată această problemă a criminalității organizate în sfera securității din perspectiva noului concept de securitate enunțat ca valid si acceptat ca viabil în contextul internațional de după 1989. Pentru a conferi o viziune elocventă asupra naturii securității din zilele noastre, trebuie să vizăm alături de alte aspecte problema criminalității organizate, datorită emergenței unei multitudini de elemente conflictuale, nefaste la nivel global și a actualelor tendințe tot mai pronunțate de manifestare a globalizării. O astfel de dezbatere asupra problemei reprezentate de evoluția fenomenului criminalității organizate în lumea contemporană se impune, mai ales în contextul în care există o tendință în literatura de specialitate de a considera că amenințările la adresa securității, după încheierea Războiului Rece, țin mai ales de alte aspecte (economice, ecologice, sociale) decât de cele militare.
În ultima perioadă de timp, tot mai mulți actori de pe scena internațională, atât state cât și organizații au optat pentru o restructurare a politicilor, a strategiilor adoptate și s-au aliniat în deplină concordanță cu realitățile intervenite pe plan internațional, acordând o importanță tot mai mare preocupărilor majore ale comunității umane privind eradicarea consecințelor pe care fenomenul valurilor de criminalitate ce transced granițele le pot avea asupra evoluției civilizației.
Acest spectru de amenințări la adresa securității este apreciat de către specialiștii din domeniu, ca fiind în mod evident în afara posibilităților de control, răspuns și rezolvare ale statelor-națiuni. Se apreciază că, conform naturii unui astfel de context, numai prin intermediul asigurării și dezvoltării unor relații în cadrul unei comunități globale se poate asigura gestionarea amenințărilor și vulnerabilităților în mod corespunzător.
Alegerea acestei teme a fost motivată din curiozitate profesională. În cadrul activității de evaluarea a serviciilor sociale din diverse județe din România, problematica victimelor traficului de persoane a fost ridicată de specialiștii intervievați însă, spre deosebire de alte propuneri, aceasta nu s-a concretizat în studierea acestui grup și a serviciilor existente sau necesare victimelor, în special din cauza lipsei informațiilor disponibile la nivel local și național, statistice sau calitative. Prin urmare, această lucrare își propune, în primul rând, să vină în întâmpinarea dorinței de cunoaștere a situației traficului de persoane la nivel național și internațional. Ba mai mult, își propune să vadă de ce sunt necesare mecanismele de prevenție, intervenție și reinserție socială pentru acest grup vulnerabil precum și pe ce legislație se bazează, care sunt elementele și factorii de risc generatori ai traficului de persoane, care sunt particularitățile traficului de ființe umane în România și care sunt organismele naționale și supranaționale care gestionează lupta împotriva acestei forme a crimei organizate. În final lucrarea își propune să concluzioneze asupra stării evolutive actuale a fenomenului traficului uman la nivel național și să adauge observații proprii asupra viitoarei evoluții și a modului de combatere.
Lucrarea de față este structurată în trei capitole, fiecare capitol având un număr de două-șapte subcapitole.
În primul capitol, Prezentarea istorico-teoretică a traficului de persoane am expus o prezentare a acestui fenomen din punct de vedere istorico-teoretic. Astfel am prezentat o evoluție a fenomenului traficului de ființe umane prin prisma implicațiilor care se regăsesc la nivel internațional. Traficul de persoane este o crimă la adresa umanității și o violare a drepturilor omului, anual mii de băbați, femei și copii căzând pradă traficanților. Aproximativ toate țările lumii sunt afectate de acest fenomen, fie că este țară de tranzit, de origine sau de destinație. Dezvoltarea rețelelor de crimă organizată este sprijinită de profiturile traficanților, facilitând corupția oficialilor și amenințând ordinea de drept în statele afectate.
Al doilea capitol, Traficul de persoane – o viziune asupra insecurității internaționale relatează contextul internațional al acestui fenomen, precum și acțiunile care s-au luat la acest nivel pentru a preveni dezoltarea lui. Datorită dezvoltării fără precedent a acestui fenomen, s-a impus formularea unor serii de politici și instituții care să prevină și să combată traficul de persoane. Pentru a realiza o prevenire și o combatere eficientă a fenomenului traficului de persoane sunt necesare o serie de măsuri cu caracter internațional, măsuri care să vizeze prevenirea și protejarea victimelor precum și pedepsirea traficanților.
Al treilea capitol, se prezintă sub forma unui studiu de caz și încearcă să ofere o prezentare a instituțiilor și acțiunilor care se iau în vederea stopării acestui fenomen. România este semnatara legislațiilor internaționale în materie adoptând de asemenea o serie de legi care au în vedere prevenirea traficului de persoane și protejarea victimelor. De asemenea un rol important în societatea româneacă îl au și organizațiile non-guvernamentale de profil care sunt parteneri de încredere ai statutului român în lupta contra acestui fenomen.
Redactarea acestei lucrări este rezultatul studiului unei bibliografii care cuprinde opere din literatura de specialitate română, dar mai cu seamă din cea străină unde regăsim tratat acest subiect mult mai complet și mai de actualitate. Din acest demers de cercetare aș dori să evidențiez în cuprinsul lucrării o abordare personală destul de succintă la adresa literaturii consultate, modul de tratarea a acestui subiect, perspective evindențiate în cadrul unor lucrări diferite. În demersul realizării acestei lucrări alături de studiul succint al securității economice și societale în domeniul relațiilor internaționale, am mai vizat și o serie de determinări pe care le generează procesul de globalizare, perspective de integrare în cadrul unor structuri supranaționale precum și efectele pe care le generează aceste teme din perspectiva amenințării criminalității organizate, respectiv a traficul de persoane atât la nivel național cât și global. Având cunoștință de conexiunile directe dintre evoluția unor probleme de natură diversă din ultimii ani și crima organizată, se consideră că lupta împotriva acestui fenomen poate fi realizată doar prin eforturi comune pe toate domeniile și printr-o abordare unitară atât la nivel național, cât și internațional. Mai mult, după cum voi încerca să prezint în capitolele din această lucrare, nevoia de cooperare atât la nivel internațional, dar și la nivel transnațional dintre autorități, se manifestă de la nivel de individ, reprezentat de funcționarul cu atribuții de cercetare a infracțiunilor, până la nivel de autoritate, amintind aici autoritățile de aplicare a legii (consilii de securitate internațională).
Cercetarea este una exploratorie și își propune să identifice și să definească o serie de aspecte care caracterizează problematica traficului de ființe umane. Cercetarea este una calitativă în identificarea particularităților problematicii, cu unele aspecte cantitative care servesc la conceptualizarea dimensiunii fenomenului, centrată pe expunerea și discutarea fenomenului în contextul social al producerii acestuia. Datele utilizate au fost selectate pe baza relevanței lor în definirea și delimitarea fenomenului de trafic de ființe umane. Ca atare, sursele de informare, calitative sau cantitative sunt ale actorilor implicați direct în acest fenomen și cu experiență în producerea de material didactic, analiză și lucru cu persoane traficate. Lucrarea este una incrementală, cu scopul de a reda o viziune de ansamblu a fenomenului traficului uman în România, precum și plasarea situației naționale într-un context internațional. Ca atare, se bazează pe o abordare sitematică a informațiilor disponibile, pentru a prezenta celor interesați un ansamblu ușor de urmărit și înteles a problematicii alese.
I.Prezentarea istorico-teoretică a fenomenului de trafic de persoane
Cadrul teoretic
Spre deosebire de perioada Războiului Rece, în care lumecutarea fenomenului în contextul social al producerii acestuia. Datele utilizate au fost selectate pe baza relevanței lor în definirea și delimitarea fenomenului de trafic de ființe umane. Ca atare, sursele de informare, calitative sau cantitative sunt ale actorilor implicați direct în acest fenomen și cu experiență în producerea de material didactic, analiză și lucru cu persoane traficate. Lucrarea este una incrementală, cu scopul de a reda o viziune de ansamblu a fenomenului traficului uman în România, precum și plasarea situației naționale într-un context internațional. Ca atare, se bazează pe o abordare sitematică a informațiilor disponibile, pentru a prezenta celor interesați un ansamblu ușor de urmărit și înteles a problematicii alese.
I.Prezentarea istorico-teoretică a fenomenului de trafic de persoane
Cadrul teoretic
Spre deosebire de perioada Războiului Rece, în care lumea era construită în jurul unui conflict major în care erau implicați doi actori cu o conduită internațională predictibilă, în contextul actual, avem de-a face cu o multitudine de conflicte locale și o multitudine de actori, în acest context natura surselor de amenințare a devenit difuză și cu caracter global, traducându-se în insecuritate la nivel global. Evoluția în ansamblu a mediului internațional de securitate, corelată cu o serie de evenimente nefaste ce au avut loc în ultimii ani în ciuda măsurilor de securitatea existente, au modificat radical percepția asupra amenințărilor la adresa securității continentale și globale, fapt concretizat prin reexaminarea unei largi liste de elemente, determinând factorii de decizie politică și analiștii avizați să afirme că asistăm la o schimbare făra precedent a lumii în care trăim, că este necesară o temeinică cooperare, prin care să se mobilizeze, într-o concepție unitară, resursele necesare combaterii amenințărilor neconvenționale.
Studiile de securitate de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor ’90 se bazau pe premise realiste (statul, interesul național), iar analiștii abordau securitatea prin logica balanței de putere, a anarhiei internaționale și a real-politik-ului. Anii 1990 au constat în reformulări semnificative ale conceptului de securitate.
Actualmente există două modele de abordarea a securității: unul tradiționalist, care construiește securitatea în jurul dimensiunii politico-militare și modelul oferit de Școala de la Copenhaga care extinde problema securității către sectoarele societal, economic și de mediu.
Conform viziunii tradiționale, termenul de securitate se referă la relațiile dintre statele naționale și operează cu concept precum interes național, balanța puterilor, geopolitică, alianțe, securitate colectivă și apărare comună. Poziția tradiționalistă susține că securitatea trebuie restrânsă la studiul amenințării, folosirii și controlului forțelor militare.
Abordarea tradițională a conceptului de securitate a fost contestată de principalii exponenți ai Școlii de la Copenhaga, în speță, Barry Buzan și Ole Waever. Aceștia au încercat să extindă ideea de securitate propunând o perspectivă complexă asupra securității. Conform Școlii de la Copenhaga, securitatea are cinci dimensiuni: militară, politică, societală, economică și de mediu. Barry Buzan definește cele cinci tipuri de securitate astfel: ”Securitatea militară privește interacțiunea dintre două niveluri a forțelor armate de ofensivă și de defensivă ale statelor precum și a precepțiilor unui stat asupra intențiilor celuilalt. Securitatea politică privește stabilitatea organizațională a statelor, sistemelor de guvernare și a ideologiilor care le dau legitimitate. Securitatea economică se ocupă de accesul la resurse, mijloace financiare și piețe necesare pentru menținerea unor niveluri acceptabile de bunăstare și putere statală. Securitatea societală privește menținerea, în condiții acceptabile de evoluție, a unor modele tradiționale de limbă identitate culturală, religioasă și națională și de obiceiuri. Securitatea de mediu se leagă de păstrarea biosferei locale și planetare ca sistem esențial de suport de care depind celelalte activități umane.”
În analiza sa asupra securității, Barry Buzan accentuează asupra relației cheie dintre amenințări și vulnerabilități în măsura în care condiția anarhică a sistemului internațional determină securitatea sau insecuritatea sistemului. Nu în ultimul rând, analistul are în vedere corelația dintre factorii domestici și politica de securitate națională. Importanța acestei corelații rezidă în faptul că factorii domestici afectează vulnerabilitatea statului și au astfel efecte neașteptate asupra securității.
Agenda complexă pentru studiul securității propusă de Barry Buzan a fost completată și de către colaboratorul său, Ole Waever. Acesta din urmă susține ideea conform căreia ”un stat este preocupat de păstrarea și consolidarea suveranității, pe când o societate caută să-și întărească și să-și prezerve identitatea.” Această contribuție a lui Waever îmbogățește distincția dintre statele puternice și cele slabe prin referirea la elementul societal ca referent al securității. Analistul punea semnul de egalitate între securitatea statului și securitatea societală.
În cadrul abordării realizate, Barry Buzan prezintă sistemul internațional, statele și indivizii ca obiecte de referință, iar peisajul militar, politic, economic, societal și de mediu ca surse de amenințare potențiale la adresa acelor obiecte de referință. Acesta este un punct de plecare pentru a desluși complexitatea înțelegerii clare a problemei securității. Una din cele mai dezbătute și mai dificile dileme analizate privește măsura în care se realizează un management adecvat față de obiectele de referință ale securității. Dezbaterea cea mai puternică s-a concentrat asupra importanței exprimate și a dificultății selecției la nivelul statelor sau a indivizilor asupra poziției de referenți primari ai securității.
În actuala configurație a sistemului internațional o serie de noi riscuri și amenințări au luat amploare, s-au extins, reușind mai apoi să ignore granițele, căpătând astfel un aspect transfrontalier și făcând în acest mod mult mai dificilă definirea naturii amenințării și implicit adoptarea unor măsuri. Această estompare a amenințărilor, corelată cu incapacitatea vădită a autorităților naționale a determinat majoritatea actorilor statali să acționeze în privința domeniului securității și apărării în cadrul unor organizații regionale sau globale. În această privință se remarcă politicile dezvoltate de ajutor reciproc și apărare comună pe plan regional și global, atât în domeniul militar, dar mai cu seamă în domeniul economic și social, un exemplu relevant în acest sens fiind extinderile NATO și UE către Est, extinderi ce au importante implicații asupra mediului de securitate internațional și o influență semnificativă a sistemului relațiilor internaționale.
Creșterea populației și problemele ce privesc accesul la resurse și piețe au determinat acordarea unei atenții tot mai mari chestiunilor care țin de securitatea mediului și economică. Decalajele economice și sărăcia nu sunt numai un izvor de conflicte interne, ci și cauza răspândirii unor tensiuni între state. Sunt cunoscute disputele de pe întreg globul pentru zone fertile și resurse, relativa bunăstare a unor grupuri atrăgând presiunile din partea populației din zonele sărace, tentată să se deplaseze și apoi să recurgă la violențe pentru a accede la bunuri necesare supraviețuirii. Aceste gen de violențe, au vizat cu precădere populațiile defavorizate, minorități și grupuri etnice, creând o stare de tensiune între state, punând în evidență importanța crescândă a interdependenței economice și potențialul conflictual pe care-l conține acest gen de raporturi. Presiunile economice pot de asemenea, să încurajeze tensiunile sociale din cadrul statelor, cu implicații majore asupra securității internaționale. În ultimii ani, în mod deosebit, migrația în continuă creștere între state a produs conflicte în cadrul unor state mai dezvoltate ca urmare a imposibilei concilieri a intereselor identitare, economice, etnice și nu numai iscate între populația imigrantă și cea locală.
Adâncirea inegalităților crează falii care devin tot mai greu de surmontat spre deosebire de alte evoluții grave pe plan internațional. Soluția acestei probleme constă, conform opiniei specialiștilor din domeniu, mai ales în solidaritatea dintre statele lumii. În actualul context global se remarcă o serie de factori ce ridică amenințări considerabile la adresa securității cum ar fi: comerțul global cu armament care este controlat din ce în ce mai mult de corporații orientate exclusive către profit; armele biologice care au un potențial distructiv imprevizibil, sunt relativ ieftine și componentele lor sunt mai ușor de obținut decât cele pentru armele nucleare; emergența terorismului; tensiunile etnice și religioase; conflictele regionale având ca obiect resursele naturale; războaiele civile; violența organizată; mișcările secesioniste; traficul de droguri; traficul de persoane, toate acestea reprezintă motive concrete de îngrijorare în condițiile în care acestea caracterizeaza mediul de securitate post-Război Rece.
Contribuția Școlii de la Copenhaga în domeniul studiilor de securitate a constat în extinderea abordării conceptuale asupra securității la cele cinci niveluri diferite, în implicarea statului și a societății ca referenți ai securității și în articularea unei game vaste de amenințări și vulnerabilități.
Schimbările care au avut loc în ultumele două decenii în mediul de securitate internațional precum și procesul de globalizare coroborat cu interdependența tot mai puternică între economiile statelor lumii au dus la apariția și dezvoltarea unor noi amenințări la adresa securității. Principalii factori de risc care pot fi identificați la adresa securității economice sunt: dezvoltarea unei economii subterane; persistența unor probleme de natură economică și socială generate de întârzierea reformelor structurale; accentuarea unor fenomene de corupție; scăderea nivelului de încredere a cetățenilor în instituțiile statului; ramurile criminalității organizate.
Neasigurarea realizării drepturilor și libertăților de bază ale omului și, în special, calitatea scăzută a vieții influențează negativ realizarea securității la toate nivelurile și domeniile sale. Așa cum reiese din studiile de specialitate, securitatea umană nu este un joc cu sumă zero, ci, din contră, componentele sale sunt interdependente. Cu alte cuvinte, sistemele de securitate națională, zonală, regională sau globală nu se pot construi în medii în care individul nu se simte protejat. Ignorând această realitate, sistemele nu numai că devin ineficiente, dar, mai devreme sau mai târziu se prăbușesc sub greutatea propriilor contraste. Dacă un individ este amenințat, atunci atât securitatea grupului din care face parte, cât și a altor comunități relaționate este amenințată. Dacă toate grupurile societale doresc să realizeze și să conserve starea de securitate, atunci ele trebuie să pornească de la asigurarea securității individuale, pe baza principiului conexiunii intrinseci a umanității.
Crima organizată care se răsfrânge peste delimitările frontierelor nu reprezintă fenomene noi. Ceea ce este nou și dă atât de multă bătaie de cap este ritmul rapid de propagare, amploarea rețelelor care le susțin sau ușurința cu care reușesc să eludeze legea. O perioadă îndelungată de timp crima organizată a prezentat un interes foarte scăzut pentru domeniul politic de decizie, deși în anii 1970 începuse să penetreze serios societățile occidentale, dar și cele central și est-europene. Datorită ignoranței precum și altor obiective care primau în materie de securitate, schimbările radicale de la sfârșitul anilor 1990 au reprezentat pentru rețelele criminale o oportunitate în executarea operațiunilor transfrontaliere pe continente întregi și mai apoi pe întreg globul. Analizând evoluția problemelor care se află pe agenda de securitate internațională se remarcă o serie de subiecte precum criminalitatea organizată care în urmă cu cateva decenii erau considerate, cvasi-unanim, speculații deplasate sau ipoteze analitice cu probabilitate redusă de materializare și totuși au devenit realități ale prezentului.
În prezent constatăm că lumea în care trăim este tot mai mult interconectată și interdependentă și această configurație tinde să ia o și mai mare amploare în viitor. Putem spune în momentul de față că la nivel economic și politic mai mult sau mai puțin toate statele lumii se regăsesc incluse într-un sistem dinamic fiind integrate într-o rețea de conexiuni la nivel global grație inovațiilor științifice din domeniul telecomunicațiilor, comerțului și transporturilor.
Din actuala configurație și complexitate a sistemului internațional derivă o serie de vulnerabilități și amenințări specifice ce se identifică cu natura sistemului în sine, fiind transpus în factori precum cei: socio-culturali, politici, economici, tehnologici și de mediu. În abordarea curentă a securității se impune o analiză a tuturor factorilor precum și a vulnerabilităților și amenințărilor care există și care prind formă ca parte integrantă a actualului sistem internațional.
Astăzi, fenomenul criminalității organizaționale atrage din ce în ce mai mult atenția societății, guvernelor naționale și a organizațiilor internaționale. O serie de evenimente semnificative ce s-au manifestat în ultimul deceniu au impus, cu necesitate, reevaluarea fenomenului sub aspectul efectelor sale negative, al consecințelor și implicațiilor asupra siguranței statului, precum și implicarea serviciilor de informații și securitate datorită dimensiunilor alarmante pe care acest flagel le cuprinde la nivel mondial.
Crima organizată reprezintă un fenomen asociat unor infracțiuni condamnate de către legislațiile internaționale și naționale care în decursul timpului a evoluat, ajungând să atingă trăsături din ce în ce mai complexe, în prezent regăsindu-se sub forma unor structuri specifice din ce în ce mai bine adaptate si animate de către mecanisme complexe și foarte bine puse la punct.
Dat fiind nivelul structural deosebit de complex, o organizare pe diviziuni și subiviziuni, un repertoriu deosebit de vast în materie de domenii de acțiune și toate acestea dublate de posibilități aproape infinite de manifestare grație posibilităților oferite de evoluția tehnologică, problema criminalității organizate reprezintă dincolo de preocuparea la nivel local a unui stat o problema ce ține și se răsfrânge la nivel global.
Mai mult decât atât, demonstrând raporturi de strânsă și complexă interdependență cu toate sectoarele vizate în cadrul securității, criminalitatea organizată devine o problemă de maximă actualitate.
Analizând o serie de state care prezintă diferențe din punct de vedere al dezvoltării economiei la nivel național, remarcăm că imediat după fiecare mutație sttructurală care a avut loc sub forma unor reforme, privatizări, schimbări ale guvernului se semnalează apariția imediată a germenilor economiei subterane și, odată cu acest fenomen ia amploare criminalitatea organizată. Este de remarcat aici viteza deosebită cu care grupurile preocupate de acumularea rapidă și fără efort a unor câștiguri cât mai mari, pe cale ilicită, s-au transformat, prin selecție progresivă, în adevărate rețele criminale cu importante capacități de asimilare a metodelor și practicilor de prejudiciere. Perfecționare și proliferarea acestor rețele au fost posibile și datorită condițiilor permisive oferite atât de cadrul legislativ și instituțional , aflat în plină reconstrucție, cât și de oportunitățile din economia unor state aflate în curs de restructurare.
În acest mod fenomenul crimei organizate a evoluat continuu, ajungând ca, de la acte și fapte cu consecințe păgubitoare pentru avutul public, să se orienteze pe măsura ce obiectivele vizate sunt din ce în ce mai ambițioase spre infiltrarea și punerea dependență, prin corupție și șantaj, a mediilor de decizie economică, administrativă și politică, ceea ce reprezintă un pericol major pentru securitatea și siguranța națională. În paralel cu manifestarea aspirației pentru amplificarea operațiunilor ilegale și pentru creșterea profiturilor ilicite s-a extins interesul pentru interconectarea rețelelor externe de tip mafiot, acest fenomen înscriindu-se în tendințele genereale de globalizare a crimei organizate, în vederea valorificării la maximum a tuturor vulnerabilităților și a factorilor favorizanți.
Din operațiunile infracționale precum (trafic de droguri, traficul de persoane, prostituția,evaziune fiscală) derivă un uriaș produs financiar ce trebuie reciclat, adică reintrodus, într-o formă legală, în sistemul economic licit. Fondul Monetar Internațional a stabilit că valoarea totală a sumelor de bani ,,spălate’’, în întreaaga lume, ar putea fi apreciată la circa 2-5% din producția internă totală de pe întreg globul. În fața unei asemenea amenințări se impun adoptarea de strategii la nivel global pe termen lung, ținând cont de dimensiunile domeniului sănătății publice precum și de menținerea ordinii și securității naționale. În prezent se adoptă strategii la nivel global pentru a preveni activitatea infracțională prin sporirea securității infrastructurilor informatice.
Preocupările pentru a defini și a explica criminalitatea transfrontalieră sunt justificate în sensul cunoașterii dimensiunilor și implicațiilor acestui fenomen în societate și pe această cale de a stabili acțiunile și măsurile cele mai eficiente de prevenire si combatere, atât pe plan legslativ, cât și în cel al structurilor judiciare.
Ca fenomen social este perceput diferențiat în privința structurilor, scopurilor și modalităților prin care se manifestă. Caracterul secret și bine organizat al acțiunilor întreprinse de cei care fac parte din crima organizată se impune din ce în ce mai mult în percepția colectivă, considerându-se că acesta este capabil de a slăbi puterea societății, de a amenința integritatea guvernelor , de a aduce daune considerabile economiei și de a influența negativ sferele sociale și politice.
Crima organizată, în ansamblul ei, dispune de structuri diferențiate, în sensul că se pot întâlni grupuri restrânse de persoane formate din infractori bine instruiți ce acționează în mod independent unele de altele, dar și de structuri bine organizate ce interacționează între ele și au o largă arie de răspândire pe plan intern și internațional. Pe lângă consecințele nefaste amintite anterior se folosesc pe scară largă violența și corupția.
Provocările reprezentate de fenomenul criminalității transfrontaliere în actualul context conturat de globalizare și evoluția dinamică a secolului XXI precum și experiența din ultimii ani privind lupta împotriva acestui fenomen relevă o schimbare în maniera de abordare a problemei indicând o orientare către cooperare internațională și angajamente bilaterale la nivel global pentru eradicarea acestor probleme.
Prezentarea evoluției fenomenului de trafic de persoane
Crima organizată reprezintă o amenințare la adresa securității economiei și societății are în vedere acele grupări transnaționale sau locale care sunt implicate în activități criminale având drept principal scop beneficiile financiare, controlarea de teritorii sau sectoare ale vieții economice și sociale, urmărind infiltrarea în economia reală sau comiterea de infracțiuni. Anul 2011 s-a tradus pentru piața neagră de la nivel mondial la 650 de miliarde de dolari. Traficanții de carne vie au obținut peste 30 de miliarde de dolari prin intermediul rețelelor de trafic, iar rețeaua care intermediază vânzarea de organe pentru transplant a depășit ca și sume transferate piața neagră a diamantelor.
Traficul de persoane, definit în cadrul Protocolului pentru Prevenirea, Atenuarea și Pedepsirea Traficului de Persoane articolul 3, paragraful a, este recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, utilizând mijloace de violență fizică, forță, coerciție, răpire, fraudă, decepție, abuz de putere sau plată pentru obținerea consimțământului unei persoane care deține controlul asupra alteia, cu scopul de a o exploata. Exploatarea include, ca minim, exploatarea ca prostituție sau alte forme de exploatare sexuală, servicii sau muncă forțată, sclavie sau practici similare sclaviei, servitudine sau recoltarea de organe.
Acest concept nu este unul nou, el fiind utilizat pentru prima dată în secolul al XVI-lea drept sinonim pentru comerț. Chiar dacă inițial nu avea conotații negative, începând cu secolul al XVII-lea ajunge să fie asociat cu vânzarea ilicită de mărfuri. În secolul al XIX-lea conceptul de trafic ajunge să desemneze comerțul cu ființe umane tratate ca bunuri și vândute în sclavie.
Traficul de persoane este o crimă împotriva umanității care implică acte de recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau primirea unei persoane prin acte de forță fizică, coerciție sau alte mijloace, cu scopul de a le exploata. În fiecare an, mii de bărbați, femei și copii cad victime traficanților, atât in țările natale cât si peste hotare. Fiecare țară din lume este afectată de traficul de persoane, fie ca țară de origine, tranzit sau destinație pentru victime.
Conform definiției prezentate, pot fi identificate mai multe elemente care constituie actul de trafic de persoane.
Figura 1. Elementele Traficului de Persoane
Figura 1 ne prezintă elementele procesului de trafic de persoane având în vedere cele 3 întrebări la care se răspunde pentru a putea vizualiza întreg procesul de traficare a unei persoane în scopuri multiple.
acțiuni (ce se face) care cuprind: recrutarea, transportarea, adăpostirea sau primirea persoanelor traficate;
metode (cum se face) care cuprind: amenințări, utilizarea forței, coerciție, răpire, fraudă, decepție, abuz de putere sau a unei vulnerabilități a victimei, plata sau primirea de plăți/beneficii de către persoana care deține controlul asupra victimei;
Scopul (de ce se face) care cuprinde: exploatare (incluzând prostituție sau exploatare sexuală), muncă forțată, sclavie sau practici similare și recoltarea de organe.
Traficul de persoane nu necesită neapărat o mișcare transnațională, victimele putând fi deplasate între diferite areale ale aceleași țări. De asemenea traficul poate să rezulte dintr-o amenințare reală sau doar percepută; victima trebuie doar să creadă ca ea însăși sau persoanele apropiate ei sunt in pericol. Consider că această convingere conform căreia dacă nu se supun dorinței traficanților vor urma consecințe nefaste (de natură fizică, financiară sau de oricare altă natură), indiferent de capacitatea agresorilor de a pune în practică amenințările, este adesea factorul cheie în supunerea victimelor. Traficanții utilizează variate metode de a-și controla victimele; o tendință clară a criminalității organizate este utilizarea sofisticată a mecanismelor de control psihologice sau financiare, minimalizând sau excluzând necesitatea de violență fizică sau izolare a victimei. O altă variantă utilizată este demonstrarea violenței printr-un act de agresiune, cu scopul de a convinge victima că există certitudinea violențelor ulterioare dacă aceasta nu se supune.
Traficul uman poate fi privit din mai multe puncte de vedere:
Ca și o problemă morală – cu scopul exploatării sexuale, traficul de persoane este un fenomen care însoțește păcatul prostituției, conform preambului Convenției din 1949. Blamarea constantă a femeii, dar nu și a clientului care solicită serviciile asigură o cerere continuă pentru această activitate.
Din perspectivă socio-umană – întrucât există o piață țintă, traficanții prezintă un produs pentru o cerere. Dezumanizarea persoanelor chiar de către semenii lor și tratarea lor ca marfă de cumpărat și vândut reprezintă un punct major de îngrijorare pentru societatea mileniului III. Fiind favorizat de procesul general al globalizării, traficul de ființe umane este un fenomen național și transnațional.
Sănătate publică – riscurile sanitare sunt majore atât pentru victimele traficului uman (privațiuni fizice, abuzuri sexuale, lipsa îngrijirii medicale sau utilizarea drogurilor) cât și pentru publicul general (boli transmisibile, boli venerice).
Ca și formă a criminalității – traficul uman prezintă câștiguri importante pentru grupările criminale, în același timp beneficiind de mai mult spațiu de manevră în fața autorităților. Deși legile penale sunt folosite împotriva traficanților și a prostituatelor, ele nu sunt folosite împotriva clienților, revenindu-se la o chestiune de cerere și ofertă – cât timp clientul există, acesta va găsi un alt furnizor dispus să se riște pentru câștigul financiar. De asemenea se adaugă și problemele de migrație ilegală și de periclitare a siguranței statului.
Schimbările înregistrate în ultimul deceniu au determinat fenomene precum corupția, economia subterană sau fraudele financiare. Cuplate cu aceste fenomene, traficul de ființe umane a căpătat proporții extrem de mari devenind o problemă majoră la nivel național și internațional. Deși dezvoltarea acestui fenomen în ultimii ani este maximul istoric, această activitate criminală a fost o problemă a umanității de mai multe milenii. Sclavia a marcat o pată neagră în istoria umanității, în timp ce practici asemănătoare încă se desfășoară la nivel mondial, sub protecția crimei organizate. După părerea autorului, globalizarea și dezvoltarea mijloacelor de comunicații și transport au facilitat internaționalizarea traficului uman. Începând cu traficul de persoane la nivelul Europei și continuând cu sclavia și comerțul internațional cu negri, ajungând la traficul din sud spre nord și la traficul de persoane din regiunile defavorizate spre cele prospere, traficul uman a fost și rămâne o activitate rușinoasă a dezvoltării civilizației umane. Atât în cazul exploatării sexuale cât și a muncii forțate, evoluția traficului a venit întotdeauna să răspundă unei cereri. Clienții au fost inițial marii deținători de terenuri, care doreau o forță de muncă ieftină, urmând ca mai apoi accentul să se mute spre prostituție și, cumpărătorul să devină clientul masculin cu sau fără conștiință de cauză. Indiferent de caz, situația cumpărătorului a fost și rămâne una anonimă, invizibilă, și care deși joacă un rol important în materie de trafic, nu este îndeajuns abordată în vederea stopării acestui fenomen. Traficul răspunde unei cereri precise din partea clienților, ale căror comportamente urmăresc îndeaproape evoluția societăților. În consecință, se pare că acești clienți ai comerțului sexual joacă un rol determinant, traficanții străduindu-se, mai presus de toate, să răspundă “cererii”.
Datorită procesului de globalizare, ”piața” acestui fenomen a devenit una internațională, organizațiile de crimă organizată ajungând să nu se mai regăsească doar la nivelul periferiilor, ci să devină o prezență sigură pe toate scările ierarhice.
Pentru o mai bună comprehensiune a acestui fenomen trebuie să avem în vedere factorii care generează cererea și oferta. Factorii de presiune reprezintă acei factori care creează și întrețin o alimentare a fluxului de victime. Aceștia sunt: sărăcia, lipsa educației, șomajul, discriminarea pe criterii sexuale, violența și alte forme de abuz în familie, impactul pe care situațiile conflictuale le au asupra potențialelor victime, lipsa oportunității de a emigra legal, lipsa alternativei de a schimba situația existentă. Dacă, factorii de presiune se refereau expres la victimele potențiale, factorii determinanți și cauzatori privesc ambele grupuri implicate în procesul de traficare. Pentru victimele potențiale, aceștia se regăsesc în așteptările privind angajarea și câștigurile, în anticiparea îmbunătățirii situației materiale precum și în credința pe care o acordă propunerilor venite din partea traficanților, văzute drept singura oportunitate de a scăpa din situația în care se află. Pentru traficanți, factorii determinanți se regăsesc în prezența factorului coercitiv, în controlul exercitat asupra victimelor, în profitabilitatea pe care forța de muncă ieftină a victimelor o posedă, în continuarea unei cereri de servicii aferente depusă de victime.
Persoanele care se ocupă cu traficul de persoane inovează procesul de traficare cu scopul de a găsi modalități mai eficiente de a beneficia de pe urma victimelor, de a scăpa de măsurile de aplicare ale legii, de a însuma câștiguri esențiale.
Traficul de persoane se realizează prin intermediul a trei etape: recrutarea, deplasarea și exploatarea. În faza de recrutare, traficanții folosesc trei metode de recrutare a victimelor: forța (răpirea victimelor), înșelăciunea completă și înșelăciunea parțială. Faza de deplasare presupune mutarea propriu zis a victimelor pe uscat, pe mare sau prin aer. Cea de a treia fază se referă la exploatare, care se realizează printr-o multitudine de modalități, dintre care amintim: exploatarea sexuală, munca forțată, servicii casnice, cerșetorie, activități militare cu copii soldați, căsătorie forțată, adopție ilegală, recoltarea de organe pentru transplant.
Practica statelor europene atestă că mai multe victime au avut de suferit în urma conlucrării cu organele de drept – depunînd mărturii în calitate de martor sau parte pătimitoare, acestora nu li s-a acordat protecția și asistența adecvată și încă un șir de probleme în contextul cărora, statutul victimei continuă a fi vulnerabil.
Fenomenul traficului de persoane poate fi privit prin prisma unor serii de probleme cu care se confruntă omenirea în zilele noastre, această abordare constituind un mod de înțelegere și prevenire mai amplu.
Cînd este vorba de traficul cu minori, majoritatea dintre ei sunt documentați fals, este evidentă intercalarea structurilor criminale cu cele statale. Un slab control al granitelor,o lipsa a sistemului de evidenta a persoanelor care intra si ies din tara, existenta unui cadru legislativ neadecvat sau chiar lipsa acestuia, inaplicabilitatea legilor din domeniul migratiei, protectiei victimelor și/sau a martorilor, traficului de persoane constituie cauze care au determinat aparitia si dezvoltarea traficului de fiinte umane.
II. Traficul de persoane – fenomen al insecurității internaționale
Viziunea mediului internațional asupra acestei problematici
Traficul de persoane reprezintă o violare a drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a libertății și demnității lumii. În fiecare an un număr considerabil de copii, femei și bărbați devin victime ale exploatării prin muncă forțată, ale exploatării sexuale sau ale prelevării de organe. Analizând la nivel internațional multitudinea de articole legislative adoptate, rezoluții de urgentă, întruniri pe această temă, acțiuni și proiecte comune implementate putem remarca o preocupare vădită focalizată pe traficul de carne vie.
Din această perspectivă putem remarca faptul că victimele acestui fenomen internațional deosebit de nociv pot fi persoane de orice vârstă, gen și naționalitate. Aceste ființe umane ajung să devină subiecți sau mijloace de exploatare în cadrul unor acțiuni care variază de la forțarea, fraudarea, coerciția acestora la prestarea de activități înjositoare sau ilegale, muncă forțată, prostituție și mergând până la cazuri mult mai grave de omor și trafic de organe. Mult mai îngrijorător este faptul că acest fenomen prin natura sa și prin modul specific de manifestare ajunge să se manifeste cu precădere la nivel internațional, emergența acestui gen de infracționalități pe teritoriul mai multor state fiind o caracteristică definitorie și deasemeni impune o serie de acțiuni la nivel internațional pentru combatere.
La nivel internațional acest fenomen este deosebit de studiat și abordat la o mutitudine de niveluri ce variază de la întruniri interguvernamentale, forumuri de decizie din marile organizații cu vocație la nivel mondial, structuri de securitate și cooperare mergând până la rețele transnaționale de cooperare ale autorităților din diferite state, organizații non guvernamentale. Toate aceste aspecte ne evidențiază cât de mult este dezbătut acest subiect precum și existența unei preocupări pentru definirea și analizarea traficului de ființe umane prin intermediul cercetărilor din mediul academic, politicile și legislația implementată pe plan internațional, analiza unor dezbateri și cazuri cheie din ultimii ani, mecanisme de contracarare a acestui fenomen și rezultatele concrete din prezent.
Privind în ansamblul fenomenului de trafic de ființe umane se remarcă o incapacitate a gestionării și contracarării adecvate a acestei probleme la nivel intern și, în lipsa unor acțiuni coordonate la nivel internațional care să coreleze un efort comun, acest fapt internațional este predispus spre o hipertrofie care amenință să aducă leziuni grave siguranței și securității persoanelor din întreaga lume.
Deși combaterea traficului de ființe umane și înlăturarea efectelor acestuia tinde să devină o preocupare majoră aflată deja pe agenda mai multor instituții guvernamentale și interguvernamentale din intreaga lume, baza informațională cu privire la magnitudinea actuală a acestei probleme precum și evoluția covărșitoare a acestei acțiuni ridică problema unei cunoașteri limitate, neactualizate și chiar eronate a acestei problematici. În ciuda intesificării acțiunilor de combatere a acestui fenomen și a tot mai multor resurse alocate, se remarcă faptul că multe din agențiile implicate în procesul de combatere nu posedă un grad sistematic de colaborare și interconectare privind colectarea, analiza și sinteza tuturor informațiilor, acest lucru afectând implicit performanța acestor acțiuni îndreptate spre combaterea traficului de ființe umane.
Din această perspectivă putem vedea că în ultimii ani se remarcă desfășurarea la nivel internațional a mai multor proiecte consacrate studierii acestui gen de probleme la care participă specialiști din întreaga lume având ca obiectiv evaluarea stadiului actual în care se regăsește acestă acțiune nocivă pentru întreaga societate și elaborarea unor rapoarte periodice. Prin această activitate de cercetare se urmărește o evaluare cât mai exactă a evoluției și a manifestării acestui fenomen. Deasemeni se mai are în vedere și identificarea lacunelor informaționale existente în stadiul actual de cunoaștere, evidențierea importanței și a necesității de a investi resurse, eficacitatea acțiunilor și programelor demarate până acum, dezvoltarea de noi instrumente și linii directoare pentru a îmbunătăți capacitatea de cercetare și deasemeni publicarea tuturor acestor studii.
Importanța studierii în permanență a acestui fenomen, precum și a măsurilor de contracarare și mai ales necesitatea abordării acestei probleme la nivel de cooperare internațională devine un obiectiv deosebit de important și acest lucru ajunge să fie recunoscut la scară mondială. Vorbind în linii mari putem spune că eficiența și validitatea tuturor programelor implementate până acum ridică mari semne de îndoială cu privire la eficiența acestora dar mai ales ilustrează grave probleme privind cooperarea la nivel internațional. Aceste aspecte sunt reliefate în statistici care atestă faptul că traficul de persoane reprezintă una din activitățile criminale care în ultimii ani au cunoscut cea mai mare creștere și dezvoltare din rândurile crimei organizate.
Dincolo de aceste statistici îngrijorătoare se mai remarcă și faptul că există încă numeroase impedimente ce țin de cooperarea la nivel internațional precum diferite blocaje și inconcordanțe legislative, incapacitatea jurisdicțională de a acționa la nivel internațional, colaborarea ineficientă sau uneori lipsa colaborării. Toate aceste aspecte sunt doar o mică parte din problematica traficului de ființe umane care se dovedește a fi un subiect deosebit de amplu și foarte dificil de gestionat.
În formă incipientă traficul de ființe umane poate apărea ca formă de manifestare la nivel local sau regional și în acest fel se tinde spre o plasare a acestei probleme în atribuțiile autorităților și a instituțiilor locale. Totuși deși acest fenomen poate fi identificat la nivel local, întregul mecanism ce angrenează acest fenomen este cu siguranță mult mai amplu și uneori acțiunile care în final conduc la acele efecte nefaste sunt premeditate pe teritoriul unor state aflate la mii de km distanță. Deși traficul de ființe umane poate fi evidențiat cu precădere, din perspectiva efectelor produse la nivel local, acest fenomen prin natura sa include un pronunțat caracter transnațional, acest lucru fiind consemnat și de către Organizația Națiunilor Unite în cadrul Convenției Împotriva Criminalității Transnaționale Organizate. Unul din principalele obiective ce sunt menționate în protocolul elaborat în cadrul acestei convenții are ca scop facilitarea cooperării la nivel internațional în vederea investigării și combaterii acestui fenomen.
Corelând toate aceste aspecte enunțate anterior putem spune că la nivel internațional acestă problematică este una foarte actuală și mediatizată. Deasemeni se remarcă o preocupare generală ce ține de prevenirea și eliminarea traficului de ființe umane prin intermediul dezvoltării unui set de recomandări care să promoveze noi modalități de studiere și combatere a acestui fenomen. Toate aceste tendințe fac parte din cadrul unei noi abordări ce încearcă să contribuie la oferirea de răspunsuri și soluții pertinente pentru acest fenomen prin conjugarea unui efort comun la nivel internațional.
Un proiect al Uniunii Europene se referea la includerea unor activități subterane ca traficul de droguri și traficul de persoane în PIB-ul țărilor europene, acestea urmând să își aleagă metoda de estimare a creșterii economice. În cazul prostituției trebuie avute în calcul închirierea apartamentului, cumpărarea de echipamente, pe când în cazul traficului de droguri trebuie avute în vedere pe lângă prețul din stradă, costurile de transport și de depozitare. Italia este țara care a adoptat acest model, iar creșterea PIB-ului a fost de 1,4%.
Instituții implicate în lupta împotriva traficului de persoane
În cadrul domeniului juridic și administrativ internațional se regăsește o întreagă suită de instituții, organizații, rețele administrative complexe, departamente întregi specializate pe această problemă, etc. Deasemeni se poate identifica o lungă listă de acte legislative și proiecte elaborate ce au fost implementate la scară largă atât la nivel de autorități guvernamentale cât și la nivel de ONG – uri. Cu toate acestea, însuși această înșiruire variată de instituții, legi, acțiuni ce au fost și încă mai există corelată cu statisticile din ultimii ani privind incidența cazurilor grave și evoluția la scară largă a fenomenului traficului de ființe umane ridică o serie de întrebări.
O primă problemă care se ridică din această perspectivă ține chiar de capacitatea comunității internaționale de a ajunge la un consens și de a realiza în mod eficient o abordare la scară mondiala a acestei probleme. Se remarcă totuși o serie de probleme ce țin în special de existența unor state sau zone geografice unde acest fenomen se manifestă cu precădere și pe fondul unor probleme regionale acest fenomen ajunge să se dezvolte amenințând în acest fel arii mult mai extinse de pe întreg globul.
Dat fiind amploarea și viteza mare de extindere pe care acest fenomen a ajuns să o cunoască atât la nivel local dar mai cu seamă la nivel internațional, au fost create o serie de instituții cu vocație internațională, s-au alocat fonduri la nivel internațional, au fost înființate departamente speciale. Toate aceste aspecte susțin încă o dată ideea potrivit căreia acest gen de probleme trebuie să fie tratate cu precădere la nivel internațional.
Fenomenul migrator poate avea drept cauze catastrofe naturale, războaie, încălcări ale drepturilor omului nu doar fenomenul crimei organizate. Protestele care au avut loc în timpul Primăverii Arabe au condus la un fenomen migraționist sever dinspre statele africane spre Europa. De obicei migranții și refugiații călătoresc cu aceleași mijloace de transport, chiar dacă nevoile lor de protecție sunt diferite: refugiații nu au altă alternativă decât mutarea, pe când în cazul migranților ține de alegerea propriu-zisă de mutare. În multe din cazuri, intrarea ilegală este pentru refugiați singura speranță de scăpare. Un exemplu în acest sens îl constituie dezastrul petrecut la Lampedusa pe data de 3 octombrie 2013, atunci când un număr de 366 de persoane, majoritatea fiind din Somalia și Eritreea, au decedat. Lampedusa reprezintă principalul port de intrare a emigranților în Europa, iar statul italian este primul stat căruia refugiații îi solicită azil. În ciuda acestor întâmplări soldate cu un număr impresionant de morți, Uniunea Europeană, chiar dacă pune accent pe drepturile omului se axează pe securitatea frontierelor. Spre exemplu Eurosur este o platformă de informații care are drept scop principal detectarea și prevenirea mifrației ilegale. Mai multe informații cu privire la bărcile supraaglomerate care traversează Marea Mediterană vor conduce la salvarea vieților doar dacă statele membre îți vor stabili prioritățile și liniile directoare cu privire la aceste situații. Frontex (Agenția europeană pentru gestionarea cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale uniunii europene) este de asemenea responsabila pentru coordonarea activităților de la granițe în vederea asigurării securității granițelor UE. Uniunea Europeană încearcă prinintermediul instrumentelor de care dispune să ofere refugiaților condiții optime: deschiderea unor canale de migrație legală, reinstalare optimă a refugiaților în țările UE.
Din punct de vedere istoric se poate observa o evoluție ce urmează un trend ascendent în ceea ce privește instituțiile implicate în traficul de persoane precum si rolul acestora. Problematica traficului de persoane se regăsește pe agenda întrunirilor internaționale începând cu anii 2000, totuși ca fenomen social și infracțional această amenințare la adresa oamenilor de pe întreg globul rămâne chiar și în zilele noastre o realitate dură care necesită în continuarea un efort susținut și continu din partea organismelor internaționale și mai mult decât atât aportul fiecărui stat în parte care este atât de necesar.
În ultimii ani realitatea a demonstrat că acest fenomen nociv pe fondul unei tendințe de globalizare acentuată corelată cu libertatea tot mai mare de tranzit, alături de eliminarea unor controale la frontierele interne ca urmare a creării unor spații precum Uniunea Europeană, Schengen, a condus la noi amenințări pe această filieră ilegală și în acest fel se vehiculează ideea potrivit căreia devine o necesitate fundamentală ca în ordinea de zi a organismeleor internaționale să figureze această problematică. Începând cu anii 2009, 2010 în cadrul spațiului european se remarcă o activitate foarte activă la nivel de factori de decizie, fiind create o serie de structuri operative precum Europol, Sirene care înglobeză și tratează această problematică a traficului de ființe umane.
Dincolo de spațiul UE, Schengen, pretutindeni în lume se remarcă o inițiativă constantă de modernizare și restructurare a întregului cadru legislativ și executiv care să permită un răspuns la actualele provocări legate de emergența transfrontalieră a infracționalităților ce vizează traficul de persoane.
La nivel internațional se remarcă în rândul marilor organizații precum Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa existența unor departamente și secții specializate pe această problemă care colaborează cu o serie de parteneri guvernamentali și nonguvernamentali din întreaga lume.
Totuși, deși unele guverne întreprind măsuri extreme pentru a lupta împotriva acestui fenomen, cum ar fi cazul SUA care alocă fonduri enorme și duce o politică dură pe plan intern și pe plan extern pentru a contracara acest fenomen, există și unele state care nu reușesc să gestioneze pe plan intern situația și nici măcar la nivel de cooperare internațională nu se situează mai bine.
Pentru combaterea traficului de ființe umane în prezent avem un domeniu de cooperare la nivel internațional foarte extins și vast care înglobează o serie de elemente pornind de la reacția instituțională la nivel interguvernamental, medii academice, ONG-uri, toate acestea fiind dublate de parteneriate cu statele, regiunile terțe și nu numai.
Aderarea la spațiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime aquis-ul Schengen, fiind creată o singură frontieră esxternă unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau vamală.
Grupul statelor Schengen a avut ca obiectiv comun desființarea controalelor la frontierele interne și intensificarea controalelor la granițele externe ale spațiului Schengen. De asemenea, a vizat o serie de măsuri compensatorii (pe termen scurt, introducerea metodei de control fără timpi de așteptare, înființarea de puncte de control de frontieră comune, sau pe termen lung, conceperea și realizarea de măsuri compensatorii pentru securitatea internă, armonizarea diverselor legi, a politicii de vize, etc), cu scopul de a suplini desființarea controalelor la frontierele interne și de a împiedica o posibilă periclitare a securității interne în spațiul Schengen. Acordul permite, totodată, statelor membre să reintroducă controlul de frontieră pentru o anumită perioadă de timp, dacă acest lucru este impus de securitatea națională. Controalele la frontierele interne Schengen pot fi introduse pentru o perioadă limitată în timp din motive de ordine publică sau securitate națională, decizie ce este luată la nivelul fiecărui stat membru Schengen.
Introducerea aquis-ului Schengen în cadrul legislativ al Uniunii Europene a determinat obligativitatea preluării complete a acestuia de către statele candidate care au solicitat aderarea la UE. După adoptarea și transpunerea la nivel național de către statele candidate a reglementărilor Schengen este necesar ca acestea să demonstreze capacitatea de a securiza, în mod eficient, viitoarea graniță exterioară a uniunii împotriva migrației ilegale, de a preveni și a combate eficient criminalitatea transfrontalieră și de a dezvolta, înaintea aderării, o poliție și o justiție eficiente, conforme statului de drept având o bună pregătire și dotare, precum și o administrație eficientă pe probleme de azil, refugiați și străini.
Eliminarea controalelor la frontierele interne se poate realiza atunci când, în statele candidate, este garantat un standard de securitate suficient, iar acesta a fost supus examinării de către Comisia Permanentă Schengen. În această ordine de idei, Uniunea Europeană trebuie să întreprindă eforturi serioase, pe termen scurt și mediu, pentru a garanta o integrare a statelor candidate. Prin urmare, țările candidate trebuie să preia, într- un interval relativ scurt, întreg aquis-ul comunitar în domeniul politicii interne a Uniunii Europene și să-l transforme în drept național. Un rol important revine în acest context adaptării țărilor candidate la aquis-ul Schengen.
Libertate de circulație a persoanelor reprezintă beneficiul adus de aderarea la spațiul Schengen însă, odată cu eliminarea controalelor la frontiere crește și pericolul pentru securitatea internă a țărilor implicate. În compensație, a fost necesară adoptarea unor măsuri pentru întărirea securității la granițele externe ale Uniunii și totodată sporirea cooperării forțelor de poliție și autorităților judiciare în vederea combaterii criminalității transfrontaliere. Sistemul Informatic Schengen, asistența operativă reciprocă și schimbul direct de informații între forțele de poliție, precum și supravegherea și urmărirea transfrontalieră a infractorilor reprezintă mijloace de luptă împotriva terorismului, crimei organizate, traficului de ființe umane și a imigrației ilegale. În același timp, a fost adoptat un set de reguli uniform, care să asigure cetățenilor statelor membre protecția datelor cu character personal împotriva oricărei încălcări a drepturilor fundamentale.
Din prevederile tratatului de la prum migrația este frecvent asociată cu globalizarea din perspectiva economiei mondiale, iar acest fapt a dat naștere la numeroase incertitudini și dezbateri politice în Europa unitară. Astfel, administrarea frontierelor externe ale UE reprezintă, cu siguranță, una dintre provocările majore pe care Uniunea va trebui să le înfrunte în viitor. De aceea, este important ca UE să continue dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție .
Migrația este frecvent asociată cu globalizarea din perspectiva economiei mondiale, iar acest fapt a dat naștere la numeroase incertitudini și dezbateri politice în Europa unitară. Astfel, administrarea frontierelor externe ale UE reprezintă, cu siguranță, una dintre provocările majore pe care Uniunea va trebui să le înfrunte în viitor. De aceea, este important ca UE să continue dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție .
Prin urmare, a fost adoptat principiul disponibilității, care prevede înființarea unei rețele de informații, în prezent funcțională. Obiectivul acesteia este de a permite personalului de aplicare a legii din toate statele membre să obțină de la oricare alt stat membru informațiile de care au nevoie pentru a-și rezolva sarcinile. Un pas important în realizarea acestui deziderat îl reprezintă semnarea Tratatului de la Prüm , în orașul german cu același nume, la data de 27 mai 2005. Statele semnatare sunt: Germania, Austria, Luxemburg, Belgia, Olanda, Franța și Spania, tratatul având ca obiect întărirea cooperării între statele semnatare în lupta împotriva terorismului, criminalității transfrontaliere și migrației ilegale.
Convenția prevede, printre altele, schimbul de informații privind pofilele genetice (ADN), datele dactiloscopice, datele de înregistrare a vehiculelor și alte date cu caracter personal. Convenția este o soluție la nivel organizațional și tehnic, nu doar un simplu instrument de cooperare la nivel comunitar. Tratatul se concentrează, în principal, asupra îmbunătățirii schimbului de date dintre autoritățile de aplicare a legii din statele semnatare și acoperă trei domenii reglementate de legislația europeană:
terorismul,
criminalitatea transfrontalieră,
migrația ilegală.
Pe lângă îmbunătățirea schimbului de date, tratatul prevede:
compararea pofilurilor ADN, amprentelor și datelor cu privire la înmatricularea autovehiculelor;
schimbul de date personale și de altă natură în legătură cu evenimentele majore;
măsuri pentru combaterea migrației ilegale (măsuri comune de repatriere);
operațiuni desfășurarate de comun acord;
în cazuri de urgență, acțiuni în teritoriul altei părți contractante fără consimțământul anterior al acesteia;
asistența în cazul unor evenimente majore, dezastre și accidente grave.
Germania și Austria au fost primele care au început compararea automată a bazelor de date naționale, iar Spania le-a urmat. Rezultatele au început, deja, să fie vizibile, Austria și Germania putând verifica reciproc conținutul bazelor de date cu informații despre ADN încă din luna decembrie 2008. Această dată marchează momentul inițial în care două state își acordă acces reciproc la bazele de date ale polițiilor naționale. După cum evidenția ministrul german de interne, Wolfgang Schaubler, doar în primele opt săptămâni de funcționare la verificările din partea Germaniei au rezultat în 1500 de hit-uri în bazele de date austriece, în timp ce cercetările austriece s-au soldat cu 1400 de hit-uri în bazele de date germane. Dintre acestea în 32 de cazuri era vorba despre cercetări legate de omucidere.
Tratatul de la Prüm s-a dovedit a fi cel mai bun mod de a încuraja accesul reciproc la bazele naționale de date. Progresele rapide înregistrate de țările partenere Prüm, au determinat și alte State UE să adopte sistemul Prüm Astfel, în februarie 2007 , statele membre au fost de acord să încorporeze, cel puțin o parte dintre reglementările Prüm (cele privind accesul reciproc la bazele naționale de date) în cadrul normativ european, ceea ce a reprezentat un important salt în procesul de schimb de informații la nivel transfrontalier.
Pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni și pentru înlăturarea pericolelor la adresa ordinii și securității publice, la inițiativa unui stat, pot fi schimbate date cu character personal și alte categorii de date, fără a fi nevoie de o solicitare prealabilă. În scopul menținerii ordinii, securității publice și prevenirii criminalității, părțile contractante pot organiza patrule sau alte forme de intervenție comune pe teritoriul unui alt stat membru. În conformitate cu legislația națională, statul gazdă poate conferi puteri suverane ofițerilor celorlalte părți contractante sau, în măsura în care legislația o admite, poate permite ofițerilor străini exercitarea propriilor puteri suverane.
Dincolo de prevederile minuțios elaborate, pline de controversă și cu substrat profund economic, pe care le înglobează legislația Schengen, în pofida tuturor criticilor aduse și a controverselor iscate, considerăm ca spațiul Shengen reprezintă un model de asigurare a securității în plan regional care vizează cresterea gradului de securitate în materie de ingerințe ce țin de acțiuni ale criminalității transontaliere din cadrul statelor învecinate sau chiar membre. Înbunătațirea securitații în cadrul Spațiului Schengen se realizează în mod inedit, chiar prin suprimarea controalelor și arestricțiilor vamale la nivelul statelor membre. Acest lucru nu poate fi văzut în limbaj clasic de analiză a insecurității ca o predispunere la proliferarea tuturor factorilor de natură ilicită. Contrar acestor prezumții la nivelul acestei zone remarcăm un grad mult mai ridicat de securitate ce se relevă din preocuparea statelor membre de a rezolva în comun probleme transnaționale încă din faza incipientă .
Un alt aspect al garanției securității este dat de specificul acestui spațiu și mobilitatea uimitoare cu care pot acționa organele abilitate pentru a neutraliza amenințările, având competențe sporite și care se extind dincolo de frontierele naționale ale unui stat, pe baza cooperării sunt rezolvate mult mai ușor o serie de delicte de natură transfrontalieră ce pun probleme în cadrul altor state. Mai mult decât atât prin libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor etc, se crează condițiile unei economii competitive de piață care în lipsa unor clivaje frapante ce sunt agravate de taxe și impozite impuse , nu conduc spre o tendință firească de eludare a legislației în vigoare și deci încurajează cu precădere activitățile licite de comerț. Ca ultim argument se remarcă faptul că conform aderării la spațiul Schengen statele candidate trebuie să îndeplinească un anumit aquis, acest lucru vizând și o serie de implementări menite să reducă înfracționalitatea. Adoptând o viziune de ansamblu asupra spațiului Schengen din perspectiva implicită a combaterii activităților criminalității transfrontaliere putem remarca modalitatea inedită prin care avem o crestere a securității în interiorul acestei zone realizată fără a îngrădi în vrun fel trazitul la nivelul frontierelor.
Situația traficului de persoane la nivel global
La nivel global, ONU estimează că 2,4 milioane de persoane sunt victimele traficului de persoane, dintre care 80 % sunt exploatate sexual, 2 din 3 victime fiind femei. 17 % se estimează că sunt traficate pentru muncă forțată, în case sau ateliere. Câștigurile rețelelor infracționale care se ocupă de traficul de persoane se estimează la 32 miliarde $. De asemenea, conform statisticii și informațiilor deținute de biroul ONU, doar 1 din 100 de victime este salvată. Ambasadorii au specificat că traficul uman este crima cu cea mai mare creștere și depășită ca și sume de bani doar de traficul ilegal de droguri. În ciuda dimensiunilor alarmante, atenția politică nu se centrează pe acest fenomen. Observarea prin GPS a dezvăluit aceleași rute de trafic pentru persoane ca și pentru arme și droguri. Domnul Cherif Bassiouni a specificat în cadrul reuniunii ONU că, deși există legi care să condamne victimele traficului ca fiind prostituate, nu există un cadru legislativ care să condamne traficanții, fără de care crima nu s-ar fi înfăptuit în primul rând. De asemenea a atras atenția asupra cifrei de 2,4 milioane de persoane traficate, specificând că dimensiunea este mult mai mare, și că, de fapt această cifră indică numărul de persoane traficate în orice moment, dar per total, numărul celor care au trecut printr-o astfel de experiență este unul mult mai mare.
Numărul de copii victime ale traficului de persoane ajutate de Organizația Internațională pentru Migrație în 2011 a crescut la 2040 de cazuri, urcând cu 27 de procente de la 1565 în 2008. De asemenea, numărul de victime adulte ajutate de organizație în 91 de țări a crescut în aceași perioadă cu 13 procente la 3404 de la 3012. Numărul cazurilor de femei traficate a rămas stabil în jur de 3400, dar numărul de bărbați a crescut cu 27 de procente la 2040 de cazuri de la 1656. Cele mai înregistrate cazuri au fost legate de muncă, care au crescut cu 43 de procente la 2906 cazuri. În schimb, numărul de exploatări sexuale a scăzut cu 19 procente la 1507 cazuri de la 1866 cu 4 ani în urmă. Cazurile de trafic internațional au scăzut cu 13 procente la 3531 în 2011 față de 4066 în 2008. Totuși cazurile de trafic uman la nivel național au crescut cu 140 % de la 713 în 2008 la 1708 în 2011. Scăderea traficului internațional reflectă controale vamale mai bune și legi de imigrare mai bune, în timp ce creșterea numărului domestic de cazuri poate să indice o creștere în conștientizarea publicului care au sesizat mai multe cazuri și o îmbunătățire a aplicării legislației de către organele abilitate. Din totalul de 5498 de victime ajutate de organizație, 1606 erau în Europa, 1049 în Asia centrală și de sud, 984 în emisfera vestică, 860 în Asia de est și Pacific, 696 în Orientul Mijlociu și 303 în Africa. Aproape o treime, 36%, implicau cazuri de copii sub vârsta de 18 ani. Țările cele mai întâlnite ca destinație erau: Rusia, Haiti, Yemen, Thailanda, Kazakhstan, Afganistam, Indonesia, Polonia, Egipt și Turcia. Cele mai întâlnite țări ca și proveniență a victimelor au fost Ucraina, Haiti, Yemen, Laos, Uzbekistan, Cambodgia, Kirghistan, Afganistan, Belarus, Etiopia. La nivelul Europei, în Ucraina au fost cele mai multe victime asistate, urmând Belarus, Moldova și Germania. Ca și zone de tranzit a persoanelor traficate, zona Europei de Est este iarăși, cel mai frecvent areal de tranzit. Albania, Bulgaria, Ungaria, Polonia și chiar Italia se regăsesc alături de Thailanda ca fiind cele mai circulate zone de traficanții umani și victimele acestora. Cu o incidență ridicată găsim alte țări din arealul Europei cu preponderență în Europa de Est, Bosnia și Herțegovina, Cehia, Kosovo, România, Serbia și Muntenegru, Slovacia, Turcia, Ucraina. Destinațiile victimelor cele mai frecvente sunt țările vestice dezvoltate: Belgia, Germania, Israel, Japonia, Olanda, SUA se numără printre țările cu o incidență ridicată de destinație a persoanelor traficate. La polul opus se află țările de origine, o excepție fiind Thailanda, care se regăsește în toate cazurile ca fiind o sursă a traficului, o zonă de tranzit și o destinație pentru victime.
Figura 2. Țări de origine
În raportul din 2006 al Națiunilor Unite sunt identificate țările și clasificate după incidența cazurilor. Astfel, în cazul țărilor de origine se observă că cele mai multe cazuri au fost identificate ca provenind din țări est europene: Albania, Belarus, Bulgaria, Moldova, România, Rusia, Ucraina si Lituania.
Figura 3. Țări de tranzit
Ca și zone de tranzit a persoanelor traficate, zona Europei de Est este, iarăși, cel mai frecvent areal de tranzit. Albania, Bulgaria, Ungaria, Polonia și chiar Italia se regăsesc alături de Thailanda ca fiind cele mai circulate zone de traficanții umani si victimele acestora. Cu o incidență ridicată găsim alte țări din arealul Europei cu preponderență în Europa de Est, Bosnia și Herțegovina, Cehia, Kosovo, România, Serbia și Muntenegru, Slovacia, Turcia, Ucraina.
Figura 4. Țări de destinație
Destinațiile victimelor cele mai frecvente sunt țările vestice dezvoltate. Belgia, Germania, Israel, Japonia, Olanda, Statele Unite ale Americii se numără printe țările cu o incidență ridicată de destinație a persoanelor traficate. La polul opus se află țările de origine, o excepție fiind Thailanda, care se regăsește în toate cazurile ca fiind o sursă a traficului, o zonă de tranzit și o destinație pentru victime.
Figura 5. Zonele traficului de persoane
Datele statistice sunt adesea greu de găsit în acest domeniu. La nivelul SUA estimările cele mai mici sunt de 15.000 de persoane traficate în state, în timp cele mai mari ajung la 60.000 de persoane anual. Deși statisticile sunt greu de obținut, fenomenul este adesea cunoscut în localitățile vizate, organizațiile locale fiind mai bine echipate pentru a estima cât de mare este problema la nivel local. Chiar și în fața acestor statistici, sitemul nu este pregătit să facă față acestui fenomen, doar 10 % din stațiile de poliție din Statele Unite ale Americii având un protocol pentru traficul de persoane.
O altă problemă identificată în țările vestice sunt site-urile de internet care facilitează servicii de escortă sau așa zisele mail order brides. Adesea femeile prezentate pe site-uri sunt din țări slab dezvoltate care caută o viață mai bună, ajungând victime ale traficului de persoane. Statul Washington a fost primul stat care a recunoscut faptul că problema traficului uman există și în mediul online și a emis o lege care să monitorizeze firmele care desfășoară servicii de escorta on-line. Problema traficului online a fost adusă în media americană în diverse situații, critica adesea fiind țintită către Craiglist.com, un site prin care persoanele interesate pot sa facă schimb de servicii sau produse, incluzând și oferte de escortă. Ca urmare a presiunii publicului, deținătorii site-ului au scos secțiunea de escorte în 2010. Chiar și asa, au apărut alte site-uri care să-l înlocuiască, cel mai criticat fiind Backpage.com. Critica a venit mai ales după descoperirea unui caz de trafic uman, al unei fete de 15 ani, care a fost vândută online pentru sex utilizând acest site, unde era prezentată ca având 18 ani. Totuși, deținătorii site-ului, Village Voice Media Holdings, au declarat că nu intenționează să scoată secțiunea de escorte de pe site și că se gandesc să atace legea trecută în statul Washington.
Acțiuni împotriva traficului de persoane; prevenirea traficului de persoane; protejarea victimelor; condamnarea traficanților
Colaborarea structurilor de stat și a subiecților societății civile presupune în ultimii ani o strategie inovatoare de contracarare a traficului cu ființe umane, care înglobează cele mai bune realizări teoretice și practice ale diferitelor țări în acest domeniu – Mecanismul Național de Referire pentru identificarea, asistența și protecția persoanelor traficate. În opinia experților de la diverse organisme internaționale, inclusiv OSCE, elaborarea și implementarea unui asemenea mecanism în țările de destinație, tranzit și origine ale traficului ar permite eficientizarea semnificativă a contracarării traficului de ființe umane. În mod special, acordarea asistenței și protecției victimelor traficului ar căpăta un nivel calitativ nou.
Modalitatea de acordare a asistenței și protecției persoanelor traficate în majoritatea statelor europene este departe de perfecțiune. Deseori, victimele traficului cu ființe umane sunt considerate infractori care au încălcat regimul de intrare și staționare în țara respectivă și sunt deportate fără a se clarifica circumstanțele cazului respectiv și, bineînțeles, fără a li se acordă asistența și protecția cuvenită.
Un rol important în contracararea fenomenului Traficului de Ființe Umane o are societatea civilă în special organizațiile nonguvernamentale naționale și internaționale, care asigură identificarea persoanelor traficate și acordarea asistenței complexe prin referire la organizații, instituții specializate, completând asistența acordată de structurile de stat persoanelor traficate, dar și asigurând un control public asupra respectării responsabilităților asumate de către structurile de stat.
Războaiele din Balcani, conflictele din Transnistria au determinat un mediu instabil, foarte atractiv și profitabil pentru activitățile criminale. Astfel de regiuni de conflict devin ținte pentru trafic. Din cauza poziției geografice și a condițiilor economice și sociale, astfel de state sunt traversate ilegal, fiind țări de tranzit, de destinație sau sursă.
Extinderea UE pînă la granițele țărilor din Balcani și din Europa de Est creează deja probleme, dată fiind nevoia noilor membri de a aplica efectiv controalele de frontieră. UE încurajează libera circulație în beneficiul tuturor cetățenilor săi, dar această libertate poate crea și premise pentru creșterea criminalității, mai ales a crimei organizate transfrontaliere – fenomene pe care autoritățile naționale nu le pot rezolva singure.
Una din probleme, poate fi cea care ține de imigrația ilegală. Cînd condițiile politice, economice și sociale ale unei țări îi încurajează pe cetățenii acesteia să caute oportunități mai bune în altă parte, crima organizată se adaptează și ea cerințelor acestei „piețe”. Astfel, traficul de imigranți – mulți dintre aceștia provenind din alte țări decît din statele candidate la aderare, dar ajunși în UE trec prin acestea – practicat de către organizațiile criminale, constituie un aspect grav al imigrației ilegale, deși este dificil de calculat numărul imigranților care recurg la traficanți. Sumele mari plătite de imigranți pentru serviciile traficanților, fac ca aceștia din urmă să acumuleze profituri mari din activitatea criminală. Traficul de persoane pus la cale de către crima organizată afectează, prin urmare, din punct de vedere infracțional, atât societățile din țările de tranzit, cît și pe cele din țările de destinație. În ceea ce privește riscurile care țin de securitatea statelor putem spune că nici un stat nu poate fi în siguranță, dacă pe teritoriul lui sunt încălcate drepturile fundamentale ale omului și este prezentă neprotejarea acestor drepturi.
Protocolul de la Palermo privind Traficul de Persoane obligă statele semnatare să stabilească o serie de politici, programe și alte măsuri în vederea prevenirii și combaterii traficului de persoane și a protejării victimelor, în special copii și femei, precum și evitarea revictimizării. Astefel de politici sunt realizabile prin intermediul cooperării cu organizațiile non-guvernamentale/alte structuri ale societății civile. De asemenea se cere statelor semnatare să întreprindă sau să consolideze măsurile de atenuare a factorilor care îi fac pe oameni vulnerabili la trafic. Statelor de destinație le revine sarcina de a consolida măsurile existente/ adopta unele măsuri noi pentru a descuraja cererea care duce la dezvoltarea acestui fenomen.
Prevenirea traficului de persoane necesită răspunsuri creative și coordonate. Abordarea cauzelor profunde care i-au făcut pe indivizi să devină traficanți se coroborează cu impactul preventiv al eforturilor subscrise justiției penale. Aceste eforturi conjugate trebuie să aibă în vedere prevenirea victimelor de a fi re-traficate precum și prevenirea acestora de a deveni traficanți.
Principiile Națiunilor Unite și îndrumarul privind Drepturile Omului și Traficul de Persoane recunosc că identificarea unei persoane traficate ca atare, este primul pas spre recunoașterea drepturilor sale. Este foarte important să identificăm rapid și cu precizie victimele traficului de persoane datorită:
datoriei legale: dreptul internațional prevede accesul victimelor la justiție;
datoriei umanitare;
oportunității de a conduce investigații;
După părerea autorului, pentru a fi realizată o prevenire și o combatere eficientă a traficului de persoane se necesită o abordare internațională cuprinzătoare, inclusiv măsuri de prevenire și protejare a victimelor traficului de persoane și de pedepsire a traficanților. Pentru o prevenire a traficului de persoane în mod eficient, Protocolul privind Traficul de Persoane impune statelor să întreprindă măsuri, cum ar fi inițiativele sociale și economice, de studio și campanii mass-media care să vizeze potențialele victime. Această zonă de răspuns pentru traficul de persoane solicită o gama largă de actori (de la legislatori și organe de aplicare a legii la mass-media și public) pentru a coopera în elaborarea și punerea în aplicare a inițiativelor creative.
III. Studiu de caz: România
3.1 Prezentarea generală a situației din România
Conform Raportului Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii asupra Traficului de Persoane din 2009, România este văzută ca o sursă a traficului, o zonă de tranzit și o destinație pentru bărbați, femei și copii traficați în scopul exploatării sexuale și a muncii forțate. Destinațiile victimelor române sunt Spania, Italia, Grecia, Cehia și Germania cu scopul exploatării sexuale, a cerșitului forțat și a muncii forțate în agricultură, construcții și servicii. Bărbații și femeile sunt traficați în Cipru, Olanda, Slovacia, Polonia, Portugalia, Belgia, Turcia, Suedia, Ungaria și Danemarca pentru exploatare sexuală și muncă. De asemenea există trafic intern, cu scopul exploatării sexuale și a muncii forțate incluzând cerșitul forțat și furturile. În 2008, 69% din victimele identificate au fost traficate pentru muncă forțată. România este o destinație pentru un număr mic de femei din Moldova, Columbia și Franța traficate și forțate să lucreze în domeniul prostituției și pentru un număr mic de bărbați din Congo și Honduras traficați pentru muncă forțată.
Guvernul României încearcă să se adapteze la cerințele minime în vederea combaterii traficului. La nivelul țării, orice formă de trafic de persoane este pedepsibilă sub incidența Legii 678/2001, care prevede închisoare de la 3 la 15 ani. În 2008, autoritățile au investigat 494 de noi cazuri, cu 232 cazuri mai mult decât în 2007. Dintre acestea au fost date in judecată 329 de persoane. Între 2008-2009 au fost condamnate 125 de persoane pentru trafic de persoane, față de 188 de condamnări în 2007. 48 de traficanți au fost condamnați la 1-5 ani de închisoare, 56 au primit pedepse între 5-10 ani, și 2 au primit mai mult de 10 ani de închisoare.
Ca și nivel de suport din partea guvernului, în 2008 au fost alocați 270 000 $ către 4 ONG – uri care asigurau asistență persoanelor traficate, comparativ cu 72 000 $ în 2007. În 2008, programele naționale au identificat 1240 victime, comparativ cu 1662 de victime în 2007. Dintre aceste cazuri, 649 au fost legate de munca forțată și 287 de exploatarea sexuală. Guvernul avea în subordine 9 adăposturi pentru victimele traficului, cu standarde diferite, pe lângă cele furnizate de ONG – uri. Victimele au fost încurajate să participe la investigațiile organelor de poliție, un număr de 1053 de victime implicându-se.
Recomandări pentru România: reluarea finanțării programelor de asistență a victimelor traficului de persoane, inclusiv alocarea unor fonduri pentru ONG-urile care oferă diferite servicii victimelor; luarea de măsuri pentru identificarea victimelor traficului de persoane înainte de arestare în scopul prevenirii pedepsirii acestora pentru fapte comise ca urmare a traficării; îmbunătățirea eforturilor de strângere a informațiilor referitoare la infracțiunile de trafic de ființe umane pedepsite prin Legea nr. 678/2001 precum și prin intermediul altor legi, prin elaborarea de statistici diferite pentru traficul de ființe umane în scopuri de exploatare sexuală și pentru traficul de ființe umane în scopuri de muncă forțată; colectarea de informații cu privire la pedepsele acordate traficanților; anchetarea amănunțită și demararea urmăririi penale în cazurile de presupusă complicitate a funcționarilor guvernamentali la acte de trafic de persoane și pedepsirea cu închisoarea a funcționarilor statului condamnați pentru asemenea infracțiuni; luarea de măsuri în vederea anchetării și pedepsirii actelor de traficare în scopuri de muncă forțată și oferirea de asistență victimelor traficului în scopuri de muncă forțată; reducerea tergiversării proceselor; îmbunătățirea eforturilor de identificare a potențialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populație, precum imigranții fără documente de identitate, muncitorii străini, populația de etnie romă și copiii care cerșesc; continuarea organizării de pregătire pentru judecători pe tema sensibilității victimelor; creșterea numărului de victime trimise către ONG-uri de către funcționarii guvernamentali; îmbunătățirea comunicării interministeriale și a coordonării activităților de luptă împotriva traficului de ființe umane; sporirea capacității autorităților locale de a oferi asistență victimelor prin: organizarea de cursuri de pregătire pentru autoritățile locale și îmbunătățirea comunicării și a conducerii Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP).
La nivelul României, organizația guvernamentală implicată în combaterea traficului de persoane este Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP). Ea are drept scop coordonarea, evaluarea și monitorizarea la nivel național a aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane de către instituțiile publice, precum și a celor din domeniul protecției și asistenței acordate victimelor acestuia. Totodată, Agenția este liantul între victima traficului de persoane și organele de aplicare a legii precum și între acestea și ONG – urile din țară care oferă servicii în acest domeniu. Agenția cooperează cu organizațiile neguvernamentale române și străine, precum și cu organizațiile interguvernamentale în vederea conștientizării opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane și a consecințelor acestuia.
Agenția are în subordine 15 Centre Regionale, cu rol de coordonare a activității anti-trafic regional din zonele de competență. De asemenea un rol foarte important ale acestor centre este coordonarea activităților cu cele ale ONG – urilor locale, urmărind ca activitățile sau beneficiarii de servicii să nu se suprapună, pentru a putea acoperi un număr cât mai mare de populație. Aceste centre acoperă arealul a mai multor județe, fiind responsabile de activitățile anti-trafic regionale. Locațiile în care există aceste centre sunt: București, Constanța, Galați, Craiova, Alba Iulia, Brașov, Timișoara, Bacău, Târgu-Mureș, Cluj-Napoca, Oradea, Suceava și Iași.
Atribuții ale centrelor:
analiza fenomenului la nivel local și informarea asupra apariției unor noi moduri de operare;
monitorizarea aplicării prevederilor Planului Național Anti-Trafic la nivel local;
identificarea disfuncționalităților și formularea unor propuneri de îmbunătățire a sistemului național de identificare și referire;
facilitarea comunicării locale și regionale între structurile implicate în lupta anti-trafic;
sprijinirea inițiativelor locale anti-trafic;
sesizarea autorităților competente pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă victimele traficului, în procesul de asistare și în cel de reintegrare.
Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane are următoarele atribuții principale:
coordonează și monitorizează la nivel național, activitățile de colectare, stocare, procesare, analiză, difuzare a datelor și informațiilor privind situația persoanelor traficate, asistenței acordată victimelor traficului de persoane și reintegrării sociale a acestora;
participă la stabilirea indicatorilor și criteriilor de apreciere a dimensiunilor și caracteristicilor fenomenului traficului de persoane;
analizează fenomenul traficului de persoane sub aspectul etiologiei, structurii și dinamicii acestuia pe baza propriilor date și a datelor oferite de structurile cu atribuții și preocupări în domeniu;
centralizează și evaluează trimestrial sau ori de câte ori este nevoie toate datele furnizate de autoritățile, instituțiile și organizațiile implicate în reducerea fenomenului traficului de persoane și cele implicate în acordarea asistenței și protecției victimelor traficului de persoane;
elaborează rapoarte periodice de evaluare pe care le prezintă conducerii Inspectoratului General al Poliției Române, Ministerului Administrației și Internelor și Guvernului României;
monitorizează funcționarea centrelor pentru asistența victimelor în conformitate cu standardele naționale specifice pentru serviciile specializate de asistență și protecție a victimelor traficului de persoane;
controlează organizațiile nonguvernamentale care beneficiază de Programul de Interes Național cu privire la aplicarea acestuia în domeniul asigurării asistenței victimelor traficului de persoane;
îndrumă persoanele care apelează linia gratuită către instituțiile ce au competență cu privire la traficul de persoane și acordă consiliere apelanților–victime sau prezumtive victime ale traficului de persoane aflate în situații de criză;
desfășoară activități de proiectare, analiză și actualizare a arhitecturii logice și funcționale a bazei naționale de date privind victimele traficului de persoane, precum și a aplicațiilor de prelucrare a datelor în format electronic, cu respectarea regulilor de confidențialitate și de protecție a datelor cu caracter personal.
Practic, sub egida ANITP se desfășoară o multitudine de programe și campanii cu scopul stopării și diminuării fenomenului de trafic uman; ca și exemple din studiile elaborate de ANITP: Planul Național de Acțiune, rapoarte cantitative semestriale și anuale, studiul Internetul și exploatarea copiilor, raportul REACT, Manual de cercetare sociologică în domeniul traficului de copii, Strudiu asupra procesului de recrutare. Aceste cercetări relevă situația existentă în România și sunt realizate sub egida Centrului de Cercetare și Informare Publică a Agenției, centru care funcționează în cadrul Serviciului de Monitorizare, Evaluare, Coordonare Victime a Traficului de Persoane.
Alte atribuții ale centrului:
realizează studii /cercetări pentru cunoașterea dinamicii fenomenului traficului de persoane;
elaborarează proiectele și programele în domeniu, la nivel național/internațional;
cooperează cu instituții/organizații publice și/sau private în domeniul cercetării fenomenului traficului de persoane;
inițiază cercetări exploratorii, studii de impact – pentru fundamentarea politicilor și a programelor naționale în domeniul traficului de persoane;
elaborează rapoarte de specialitate: analize sociale, politici publice;
identifică, evaluează și valorifică oportunitățile în domeniu;
asigură fondul documentar, în vederea publicării de materiale scrise și/ sau audio-video privind traficul de persoane și victimele acestuia, centralizarea evenimentelor și datelor de referință privind activitatea ANITP și a centrelor regionale ale acesteia, în vederea mediatizării acestora;
sprijină inițiativele de analiză și cercetare academică prin oferirea de suport și consultanță specifică;
3.2.Cadrul legal și instituțional de intervenție
Strategia Națională împotriva traficului de persoane
Planul Național de Acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale Împotriva Traficului de Persoane – document care prezintă informații generale relevante, definirea problemei și principalele domenii de acțiune și obiective strategice în domeniul traficului de persoane. Obiectivele strategice sunt prezentate detaliat, subordonând obiective specifice, activități, responsabili și parteneri, surse de finanțare, termen de realizare, monitorizare și evaluare – indicatori de evaluare;
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare; Prin Legea privind prevenirea și combaterea traficului de persoane s-au incriminat formele pe care le poate îmbrăca traficul de persoane, s-a creat cadrul juridic pentru utilizarea tehnicilor moderne de investigație, necesare descoperirii acestor fapte, s-au introdus norme pentru protecția și asistența victimelor traficului, a familiilor acestora, precum și a martorilor.
Hotărârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;
Legea nr.39/ 2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
Legea 211/ 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor care transpune prevederile următoarelor instrumente comunitare:
-Decizia Cadru a Consiliului European 2001/220/JHA privind poziția victimelor în procedura penală. Această Decizie, având la bază titlul VI din Tratatul asupra Uniunii Europene, permite victimelor infracțiunilor să solicite daune de la făptuitor în cursul procedurilor penale.
-Directiva Consiliului 2004/80/EC din 20 aprilie 2004 privind compensarea victimelor infracțiunilor.
-Convenția Europeană privind compensarea victimelor infracțiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983).
-Recomandarea Consiliului Europei nr. R(85)11 privind poziția victimei în cadrul dreptului penal și al procedurii penale.
Legea 230/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
3.3 Intervenția instituțională în cazul unui minor
Atunci când un minor este identificat ca fiind victimă a traficului de persoane, conform Mecanismului Național de Identificare și Referire, instituțiile pregătite pentru identificare, referire, asistență și monitorizare sunt în principal: IGPR (prin structura sa specializată de combatere a criminalității rganizate și prin ANITP), Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului, precum și ORI (pentru cazul minorilor cetățeni străini):
• Structurile specializate ale IGPR și IGPF vor contacta reprezentantul DGASPC responsabil de asistența copiilor, victime ale abuzului, neglijării și traficului de persoane, și reprezentantul centrului regional al ANITP pentru evaluarea nevoilor de asistență ale victimei, copil, și menținerea contactului cu aceasta.
• Reprezentantul DGASPC responsabil de asistența copiilor, victime ale abuzului, neglijării și a traficului de persoane, va asigura referirea cazului către un centru specializat pentru asistența copiilor, victime ale abuzului, neglijării și a traficului de persoane și va menține legătura cu partenerii din echipa interinstituțională.
• Reprezentantul centrului regional al ANITP va păstra legătura cu reprezentantul DGASPC în vederea monitorizării cazului.
• În cazul străinilor minori neînsoțiți, victime ale traficului de persoane, în vederea stabilirii regimului juridic aplicabil acestora, ORI cooperează cu alte instituții, precum și cu organizații naționale și internaționale specializate în domeniul ocrotirii minorilor, în condițiile prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
3.4 Prevenția
Cunoașterea modalităților prin care victimele sunt recrutate în trafic pentru exploatare precum și caracteristicile persoanelor aflate în situație de risc reprezintă una din informațiile care poate determina scăderea sistematică a cifrei victimelor identificate. Imaginea centralizată la nivel național cu privire la modurile de recrutare și situația socială care definește grupul de victime, sprijină identificarea adecvată a victimelor traficului de persoane precum și identificarea emergentă la cele mai mici semne și indicatori. Deși nu există cifre concrete, considerațiile cu privire la recrutarea care are loc pe teritoriul țării noastre și pentru care exploatarea poate avea loc pe teritoriul altor state nu poate fi una eronată. Majoritatea victimelor de cetățenie română sunt recrutate în țară sau cel puțin „oferta” le este prezentată aici, pentru ca mai departe exploatarea să aibă loc pe teritoriul altor state, în special în state europene
Modalitatea de recrutare, tehnicile de manipulare folosite și mijloacele de contrângere diferă de la traficant la traficant, de la o grupare la alta sau de la un specific regional la altul. Cu toate acestea, cifrele din această perioadă, prezintă victimele ca fiind recrutate în proporție covârșitoare direct de către traficant, fără a exista vreun intermediar de genul agențiilor de plasare a forței de muncă sau impresariat. Puține au fost victimele recrutate de către agenții de ocupare a forței de muncă sau prin intermediul anunțurilor publicitare și de informare prezente în mijloacele de comunicare în masă.
Figura 6. Distribuția victimelor in raport cu recrutorul
Natura relației victimei cu recrutorul reprezintă un indicator cu o semnificație aparte pentru evaluarea condiției victimelor și încrederea acordată recrutorilor. Fiecare individ manifestă un anumit respect și un grad mai mare sau mai mic de încredere față de persoanele aflate în spațiul social apropiat, prieteni, colegi sau rude, condiții exploatate de către recrutori și traficanți. Astfel, la fel ca în perioadele anterioare, cele mai multe victime au fost recrutate de către persoane care făceau parte din categoria generală „apropiați” (cunoștințe, prieteni, vecini sau chiar de către rude).
Condiția de vulnerabilitate este determinată, în funcție de contextul național sau regional, de numeroși factori socio-demografici, geografici sau de altă natură. Raportul OSCE dat publicității în iunie 2011 detaliază următoarele condiții de vulnerabilitate:
persoana are statut de migrant ilegal sau se află pe teritoriul altui stat fără a deține documentele adecvate de ședere;
persoana este însărcinată sau prezintă o dizabilitate ori o boală mentală;
persoana este dependentă de droguri sau alte substanțe;
are o capacitate limitată de discernământ datorată vârstei sau unei afecțiuni medicale;
infirmitate, persoană cu handicap fizic sau mental;
persoana se află sub controlul unei persoane cu autoritate;
persoana se află într-o situație precară din punct de vedere social sau de orice altă natură.
IGPR – ANITP a desfășurat campanii de prevenire a traficului de persoane care, au fost orientate pentru eliminarea sau reducerea numărului de victime minori ale traficului de persoane, dar și pentru reducerea victimelor exploatate sexual și prin muncă forțată. Campaniile implementate la nivel național, au avut ca parteneri diverse instituții publice, Organizațiile non-guvernamentale cu activitate în acest domeniu au fost:
„Ferește-te de ocazii „PERFECTE” cu locuri de muncă „PERFECTE”,
„Lăsați copilăria copiilor”
„Traficul de persoane există!…Decide AZI..Nu MÂINE!”
„Banii tăi îi îmbogățesc pe traficanți… Banii tăi ucid suflete!”
“Ziua Europeană de luptă Împotriva Traficului de Persoane”
„Tu contezi, nu promisiunile!”
”Traficul de persoane poate fi un meci cu miză foarte mare…chiar viața ta!”
De asemenea există periodic organizate campanii la nivel local, din inițiativa ANITP sau a altor actori sociali, precum: Caravana Implicării – IPJ Bacău, campania Aceasta este realitatea! Ți se poate întâmpla și ție – Centrul Arca Ploiești.
Numărul gratuit TEL-Verde 0800 800 678 este pus la dispoziție într-o încercare de a identifica posibilele victime ale traficului de persoane precum și pentru a preveni acest fenomen. De asemenea se pot obține informații care să reducă vulnerabilitatea la acest risc, se poate solicita asistență din partea cunoscuților în cazul în care aceștia suspectează o situație de risc și pot informa victimele traficului legat de drepturile lor și serviciile existente.
3.5 Reinserția Socială
Combaterea traficului de persoane precum și prevenirea altor victime din a cădea în acestă capcana sunt, fără indoială, acțiuni importante în combaterea acestui fenomen. Totuși, există o altă latură, inerentă oricărei acțiuni sociale de succes, și care, în cazul traficului uman, este mai puțin vizibilă dar totuși necesară – reintegrarea socială. Supuse unor încercări extreme, victimele traficului uman se întorc cu puternice traume emoționale, precum și cu situații socio-economice incerte. Aceste elemente nu doar le ridică greutăți puternice în revenirea la o viață normală, ci le accentuează vulnerabilitatea atât la alte situații de trafic uman cât și la alte situații de risc social – dependeță de substanțe, abuzuri, excluziune. Procesul traumatizării psihice apare atunci când o persoană a traversat o experiență ce depășește puterea ei de înțelegere și care i-a amenințat viața sau integritatea fizică. Efectele traumei se regăsesc în plan fizic, dar mai ales în cel psihologic/emoțional. Tipologia reacțiilor traumatice este variată putând să includă: stări de șoc și teamă, amintiri invadante, traumatice, sentimente de rușine, autoculpabilizare, tendința de a minimaliza experiența, tendința de izolare, neîncrederea, sentimente de neputință, apatie, supunere, reacții dezadaptative, negarea, sindrom de stres post-traumatic, disociere, stres acut, depresie și altele. Pe lângă acești factori interni, victimele trebuie adesea să îndure și o presiune externă, poate mai greu de tolerat decât cea internă și anume cea a stigmatizarii – mesajul negativ despre vinovăție, lipsa de valoare, comportament neacceptat social comunicat direct sau indirect victimelor. Victimelor traficului adesea le este greu să vorbească și să se exprime referitor la ceea ce au trăit din cauza percepției opiniei celorlalti, care i-ar vedea mai degrabă ca persoane imorale decât ca victime. Cuplată cu alți factori psiho-somatici, experiența traficului lasă victimele într-un profund risc de marginalizare socială dacă acestea nu sunt tratate corespunzător.
Ca urmare, o intervenție într-o rețea de trafic uman, trebuie continuată cu o serie lungă de procese continue care să se asigure că persoanele victime sunt pregătite să facă față la o viață normală. Ba mai mult, în opinia mea aceste servicii trebuie oferite de specialiști pregătiți, desfășurate într-un cadru sigur și protejat și trebuie să țină cont de particularitățile individuale ale victimei. Specificitatea fiecărui caz precum și modurile în care persoana caută să se adapteze fac necesară crearea unui plan de intervenție specializat și personalizat.
Pentru a veni în întâmpinarea acestei nevoi, ANITP a eleborat Standardele Naționale Specifice pentru Serviciile Specializate de Asistență și Protecție a Victimelor Traficului de Persoane și a Ghidului Metodologic pentru Implementare. În cadrul acestor instrumente se stipulează standardele pe care orice serviciu în acest domeniu trebuie sa le respecte, precum și instrumentele de lucru, recomandările și procedurile de implementare.
3.6 Particularitățile traficului de femei în România
Deși ponderea femeilor traficate pentru muncă forțată a crescut (de la 17 % în 2007 la 26% în 2008), principala vulnerabilitate rămâne exploatarea sexuală, înregistrată în special în grupa de vârstă 18-25 ani, 47 % dintre victime fiind din această categorie. Persoanele de sex feminin între 10-25 ani reprezintă majoritatea traficată din acest grup, demonstrând scopul exploatării sexuale în special a tinerelor. Ca și comparație, victimele masculine sunt în general cuprinse între vârstele 18-40 ani, cu cea mai mare categorie de vârstă fiind 26-40, indicând o predilecție către munca forțată.
Cele mai multe victime de sex feminin sunt recrutate de cunoștințe sau prieteni, vecini, rude sau chiar persoane intime din viața lor, doar 1 % fiind abordate de proxeneți. De asemenea, conform datelor obținute la nivelul anului 2008 de ANITP, femeile de peste 25 ani erau rareori exploatate sexual, acestea fiind folosite în mod special la muncă forțată sau, într-o măsură mai mică, la cerșetorie.
Ca și țări de destinație a traficului de femei, acestea sunt România, Spania și Italia în cazul exploatării sexuale, și Spania, Grecia, Italia și Cehia în cazul exploatării prin muncă.
ANITP a realizat pe baza datelor pe care le deține un profil al victimelor exploatate sexual. Astfel profilul este următorul:
Sex feminin;
Preponderent adulte – 65 %, dar și minore -35 %;
Vârsta între 14 și 25 ani 90%;
Nivel de educație scăzut – 58 % au cel mult studii gimnaziale;
Mediu de proveniență atât urban cât și rural 52% respectiv 48 %;
Necăsătorite – 81 %;
Se cunoșteau anterior cu recrutorul – 72 %.
3.7 Particularitățile traficului de copii în România
Referindu-ne la traficul copiilor în România, au fost identificate câteva forme frecvente de exploatare. Exploatarea sexuală este cea mai întâlnită în România, victimele fiind în general fete între 16-17 ani. În 2009 au fost identificate 127 de astfel de cazuri. Ca și abordare utilizată, aceasta a fost cel mai adesea cea în care agresorul a pretins ca este prieten sau iubitul victimei, urmând ca după câștigarea încrederii acesta să o plaseze rețelelor de proxeneți. Conform studiului REACT nu se pune problema răpirilor sau a utilizării violenței. Victimele dezvoltă un sentiment de iubire față de traficant și se dispun compromisurilor, ignorând semnale de alarmă. O altă metodă utilizată este cea a recrutării. Cu o ofertă de muncă atrăgătoare, traficantul abordează victima prin cunoștințe sau prieteni astfel incât să prezinte incredere.
Exploatarea prin obligare la cerșetorie este a doua formă ca și frecvență. În 2009 au fost identificate 22 de cazuri. Numărul acesta este doar a celor care au prezentat destule dovezi și indici pentru a putea fi clasificate în această categorie. Aici se regăsesc familiile foarte sărace, care adesea sunt de acord cu această formă de trafic. Recrutarea se face în mod direct, copiii fiind adesea foarte mici și neputând reacționa, ori având handicapuri care impresionează.
Exploatarea prin muncă se realizează adesea în domeniul agriculturii, hotelier sau construcții. O altă formă o reprezintă spălatul parbrizelor sau vânzarea produselor în stradă. Legea românească spune că un copil are dreptul de a munci de la vârsta de 16 ani. În cazul în care dorește să se implice în activități care nu îi pun în pericol sănătatea și dezvoltarea, poate munci de la vârsta de 15 ani, numai cu acordul scris al părinților sau reprezentanților legali și avizul medicului. Aceste legi nu au rolul de a limita libertățile copilului, ci de a-l proteja de exploatare sau activități periculoase.
Exploatarea prin obligarea la comiterea de infracțiuni este în special folosită în traficul internațional. Traficanții profită de faptul că în anumite țări minorii nu răspund în fața legii pentru faptele lor sau primesc pedepse mult mai mici și atunci se folosesc de aceștia pentru a comite infracțiuni. Vorbim în cele mai multe cazuri de furturi din buzunare, din magazine sau locuințe private, comise de copii în folosul traficanților.
O problemă importantă a fost sesizată referitor la traficul intern de persoane în granițele României. 59%, adică majoritatea persoanelor traficate sunt minori, dintre care cele mai mule sunt tinere – 79%, între vârstele de 14-17 ani – 90 % și cu un grad redus de educație – cel mult studii gimnaziale; toate victimele feminine traficate în interiorul țării au fost exploatate sexual.
Referitor la mediul online din România, actualmente legislația nu vizează interacțiunile online, ca urmare fiind greu de stabilit o limită la ceea ce ar fi legal sau ilegal. Din acest motiv reglementări în acest domeniu sunt departe de a fi stabilite. Există totusi reglementări care să limiteze accesul copiilor la materiale sau conținuturi ilegale, dar care nu pot să se adapteze la o abordare pro activă cum ar fi recrutarea online. Ca urmare, autoritățile pot interveni doar dupa ce abuzul s-a produs, responsabilitatea căzând pe umerii părinților și a copiilor de a nu deveni victime. Din păcate, adesea părinții sunt depășiți de copiii lor în ceea ce privește aptitudinele la PC, copiii fiind cei care se află în control.
În ceea ce privește traficul de copii, o modalitate de a se interveni este prin intermediul liniei telefonice de tip tel-verde al Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane. Prin intermediul acestei linii telefonice se pot solicita informații care să ajute la luarea unei decizii sau se pot sesiza situații în care există suspiciunea de trafic de persoane sau de exploatare. Se întâmplă frecvent ca persoane care au primit oferte de muncă și vor să fie sigure că nu sunt o capcancă să sune și să ceară sfaturi și detalii despre firma respectivă. De asemenea, Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane realizează campanii de conștientizare în rândul elevilor cu privire la riscurile traficului. Deși mesajele campaniilor nu privesc prevenirea traficului utilizând noile tehnologii de comunicare, discuțiile purtate cu elevii ating și acest subiect și stârnesc un interes ridicat din partea elevilor.
Disparitățile socio-economice din România, legate, de asemenea, de diferențele urban- rural în ceea ce privește dezvoltarea oportunităților cât și mediul familial în sensul de deprinderi parentale și nivelul de îngrijire emoțională și materială, în general, susținerea copiilor de către familie cât și existența unui mediu familial abuziv și violent sunt factorii cheie prin care copiii pot sfârși într-o situație de trafic. Aceștia sunt cei mai puternici „push factors” (factori de impingere) pentru procesul de recrutare. În termeni de factori de atragere („pull-factors”), speranța pentru o viață mai bună, de independență financiară, tentațiile oferite de falși prieteni sau cunoștințe au un impact puternic asupra percepției copiilor privind strategiile de viață.
Anul 2012 nu a fost tocmai un an prielnic din punct de vedere economic pentru România, repercursiuni care s-au vizualizat și în domeniul luptei anti-trafic. Chiar dacă a scăzut capacitatea de aplicare a legilor de către autorități precum și a condițiilor de reintegrare socială, România a identificat resursele necesare repatrierii, asigurării protecției și asistenței, reintegrării pe piața muncii a victemelor traficului de persoane. Se poate observa o creștere a ratei succesului demersului judiciar prin arestarea unui număr semnificativ de traficanți.
Totuși la nivelul anului 2012 statul român a intensificat colaborările cu statele de destinație, de tranzit și de origine, organizații internaționale de profil precum și cu structurile Uniunii Europene care se ocupă de eradicarea acestui fenomen. România a susținut, ca pivot al politicii de vecinătate a UE, necesitatea continuării eforturilor depuse în lupta anti-trafic în Balcanii de Vest. Prin intermediul fondurilor structurale, ANITP a întreprins un proiect de înfrățire instituțională cu autoritățile croate care se referă la Îmbunătățirea identificării victimelor traficului de persoane, în cadrul Instrumentului de asistență pentru predare (IPA) pentru țările angajate în procesul de aderare la Uniunea Europeană pentru perioada 2007-2013.
Concluzii
Dacă ar fi să vorbim sau măcar să avansăm ideea cu privire la imaginea unui sistem internațional care să fie lipsit cu desăvârșire de amenințări la adresa securității ar fi fără îndoială o abordare pur utopică, dar dacă vorbim despre o lume în care amenințările la adresa securității ar putea fi gestionate cât mai eficient, în acest caz putem spune ca această proiecție este mai mult sau mai puțin posibilă și chiar dezirabilă, iar acest obiectiv deosebit de ambițios nu poate fi atins decât prin perfecționarea continuă și prin conlucrarea tuturor celor implicați.
De ce este lumea de astăzi caracterizată de insecuritate? În opinia multor specialiști și teoreticeni ai relațiilor internaționale gradul ridicat de insecuritate al lumii contemporane se datorează, în primul rând emergenței covârșitoare a multitudinilor de noi factori de amenințare asupra cărora nu suntem încă edificați pe deplin și nu acționăm în conformitate, precum criminalitatea transfrontalieră, lipsa unei cooperări mai stânse și a unui consens la nivel internațional precum și ineficiența vădită a capacitații unui actor de a acționa fără susținerendin partea celorlalți într-un domeniu de activitate care necesită colaborarea și cooperarea.
Dacă s-ar realiza o radiografie a tuturor crizelor, conflictelor și în genere a problemelor majore din ultimii 20 de ani, fie că este vorba de crize conomice, financiare, energetice, umanitare, de mediu, demografice, culturale, teroriste sau chiar politico-militare, se observă conform manierei specifice de manifestare și a contextului actual dictat de globalizare, că aceste evenimente nefaste tind să nu mai țină cont de frontierele politico-administrative și de delimitarile geografice.
În contextul schimbarilor din sfera politică și socială, al dezechilibrelor internaționale și al proceselor tensionate determinate de acestea, formele de criminalitate transfrontalieră au luat amploare mai ales în zonele slab dezvoltate sau în cele aflate în tranziție la economia de piață. Criminalitatea transfrontalieră, cu toate subdiviziunile sale, prin modul său de structurare, flexibilitatea și deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului și economicului, prin întinderea sa mondială rapidă, prin recursul necondiționat la violență, corupție și șantaj, reprezintă un pericol direct și de mare actualitate, o amenințare chiar și la adresa societății mondiale. Alături de efortul diplomatic, umanitar, politic și chiar militarcolosal pe care îl întreprinde omenirea în lupta cu criminalitatea transfrontalieră, se înscrie și activitatea intensă a organizatelor internaționale cu vocative îndomeniul securității. La nivel O.N.U. se remarcă o preocupare constantă față de criminalitatea trasfrontalieră, care a constituit o preocupare constantă a forului mondial mai ales cu precădere dupa evenimentele din 89, care a avut ca rezultat adoptarea a mai multor convenții pentru prevenirea și combaterea flagelului reprezentat de criminalitatea transfrontalieră.
Din rapoartele diferitelor instituții si organizații din plan intern și international se evidențiază faptul că deși s-au intensificat măsurile și intervențiile instituțiilor specializate de control împotriva faptelor de criminalitate transfrontalieră, în multe zone se constată o reapariție și o multiplicare a acestora, reprezentând o problemă socială a cărei modalitate de manifestare și soluționare interesează atât factorii de control în domeniu, precum poliția, justiția și administrația, cât și opinia publică internațională. Cu toate acestea, încercarea de a combate si a elabora directii de actiune asupra fenomenului nu a dus la rezultatele scontate. Pentru evitarea unor posibile complicații pe plan internațional, încontextul hipertrofiei acestui fenomen, ar fi necesar ca societatea internațională să-și sporească eforturile în vederea adoptării unei poziții fundamentate pe o optica comună viabilă acceptată.
Pe baza acestei perspective prezentate, se consideră că securitatea oricărei zone de pe mapamond nu poate fi abordată separat de securitatea globală. Această convingere poate fi argumentată în special cu necesitatea înlăturării tuturor factorilor și surselor de insecuritate care încep să se globalizeze. Cu alte cuvinte se creează o globalizare a insecurității care nu mai poate fi gestionată numai de catre organismele din domeniu cunoscute, fiind nevoie de noi forme de cooperare și politici de securitate. În cadrul ultimilor ani, odată cu deschiderea largă a frontierelor ca urmare a integrării regionale și a acordurilor de eliminare a restricțiilor vamale, elaborarea unei legislații extrem de permisive ce nu include metode concrete de preântâmpinare a unor posibile amenințări, slaba dezvoltare economică a unor state și regiuni, instabilitatea politică și corupția din țările sărace au creat oportunități și breșe excepționale pentru expansiunea și mondializarea organizațiilor criminale.
În prezent, criminalitatea transnațională este un fenomen complex de o gravitate extremă, atât prin valoarea materială a prejudiciilor pe care le cauzează societății în ansamblul său, cât și prin forța cu care este capabilă să penetreze și să altereze climatul economic, social și chiar politic, poate afecta nu numai ordinea de drept, ci in extremis, chiar siguranța națională. Din perspectiva actualului mediu internațional conturat de catre fenomenul de globalizare, se remarcă o globalizare a criminalității care se reflectă în tendința de diversificare și extindere a activităților ilegale, deplasarea necontrolată a persoanelor, bunurilor și informațiilor, procesul liberalizării rapide a piețelor financiare, eliminarea barierelor comerciale.
Toate acestea, corelate cu mobilitatea fără precedent a fluxurilor valutare, exodul masiv de imigranți și lupta acerbă în contextual actualei economii de piață pentru profit, au reprezentat oportunități pe care criminalitatea transfrontalieră le-a exploatat rapid. Astfel s-a ajuns în situația în care comunitatea internațională a ajuns în cele din urmă să fie pusă în fața unei rețele și a unei economii subterane de mare anvergură, care se exclude de orice control al autoritaților statale sau internaționale și creează în continuare condițiile propice de spălare a banilor proveniți din afaceri ilicite precum traficul de droguri, arme, carne vie și o întreagă gamă de evaziuni fiscal
Asigurarea unui climat de securitate se bazează atât pe stabilitatea politică, economică, gestionarea eficientă a capacitaților militare, diplomatice, dar mai ales pe cumularea tuturor resurselor și cooperare. Un sistem mobil și eficient de securitate internațională, și implicit națională, va putea fi edificat numai dacă vor fi consolidate toate resursele și componentele deținute de către actorii de pe scena internațională. Politica de securitate bazată pe cooperare are drept scop prevenirea oricăror incidente sau conflicte, reducerea pericolului amenințărilor existente, cresterea capacității de reacție în timp util și multe alte beneficii punând un accent deosebit pe promovarea deschiderii și a transparenței.
Abordarea problemei criminalității organizate reprezintă un demers într-o zonă sensibilă a domeniului securității, acestă problematică este admisă în sfera problemelor ce țin de securitate din perspectiva noului concept de securitate, vehiculat și acceptat ca viabil în contextul sfârșitului Războiului Rece, această nouă abordare punând accent asupra unor noi dimensiuni ale securității și impactului crescut al factorilor de risc neconvenționali ce pot leza securitatea națională și internațională. Pornind de la aceste premise constatăm că în ultima perioadă de timp întregul substrat metodologic aferent acestei noi abordări a securității a fost suspus unei extraordinare presiuni cu privire la reorganizarea cât mai rapidă la tendințele actuale. Considerăm că societatea internațională, aflată în plină tranziție și în plin proces de transformare, precum și dinamica securității din perspectiva posibilităților operative a momentului de față, impun o readaptare a strategiei și a normelor de asigurare a climatului de ordine și siguranță internațională, vizând, în principal, reevaluarea și aprofundarea reformei la nivelul structurilor și componentelor abilitate în prevenirea și combaterea fenomenului criminalității organizate.
Construirea încrederii și solidarității internaționale ține nu atât de mult de imaginarea unor soluții spectaculoase, ci în primul rând de implicarea cu bună credință de către toate statele pe baza unei solidarități comune pentru a răspunde mai bine împreună în fața unor amenințări globale care ne privesc pe toți.
Preocupările pentru a defini și a explica crima organizată sunt justificate în sensul cunoașterii dimensiunilor și implicațiilor acestui fenomen în societate și pe această cale prin stabilirea acțiunilor și măsurilor cele mai eficiente de prevenire și combatere, atât pe plan legislativ, cât și în cel al structurilor judiciare.
Ca fenomen social, traficul de persoane este perceput diferențiat în privința structurilor, scopurilor și modalităților prin carese manifestă. Caracterul secret și bine organizat al acțiunilor întreprinse de cei care fac parte din crima organizată se impune din ce în ce mai mult în percepția colectivă, considerându-se că acest fenomen este capabil de a slăbi puterea societății, de a amenința integritatea guvernelor, de a cauza daune considerabile economiei și de a influența negativ sferele sociale și politice.
Crima organizată, în ansamblul ei, dispune de structuri diferențiate, în sensul că se pot întâlni grupuri restrânse de persoane, formate din infractori bine instruiți, ce acționează în mod independent unele de altele, dar si de structuri bine organizate ce interacționează între ele și au o largă arie de răspândire pe plan intern și internațional. Pe lângă consecințele nefaste amintite anterior se folosesc pe scară largă violența și corupția.
Provocările reprezentate de fenomenul criminalității organizate în actualul context conturat de globalizare și evoluția dinamică a secolului XXI precum și experiența din ultimii ani privind lupta împotriva acestui fenomen relevă o schimbare în maniera de abordare a problemei indicând o orientare către cooperarea internațională și angajamentele bilaterale la nivel global pentru eradicarea acestor probleme.
Situația României în ceea ce privește traficul uman este una gravă. Numerele ridicate de persoane traficate în interiorul țării precum și a celor traficate în afară accentuează poziția României ca o țară cu risc foarte ridicat ca origine, destinație sau tranzit a traficului uman. Mecanismele care există la nivel național reușesc să vină în combaterea acestui fenomen, dar datorită părții socio-economice inerente, fenomenul nu poate fi combătut fără a veni cu prevederi legale în ceea ce privește clientul, cel care cere serviciile persoanei traficate. În abordarea actuală se încercă stoparea efectelor fără a se încerca oprirea cauzei care le generează și, în ciuda rezultatelor pozitive din ultimii ani, problema rămâne ascunsă sub forma acestor clienți, care nu sunt vizibili pentru actorii sociali sau de ordine.
Mai mult, activitățile desfășurate nu sunt îndeajunse pentru a asigura o vizibilitate adecvată a acestui fenomen. Lipsa de informare a publicului general este, în continuare, unul din factorii de risc principali a traficului uman, iar proiectele desfășurate nu reușesc să compenseze această lipsă, cu atât mai mult în zonele rurale, unde accesul instituțiilor publice care desfășoară astfel de programe este puternic limitat.
Deși partea de prevenție a început să fie dezvoltată prin programe naționale de informare, campanii publice și spoturi TV, iar IGPR reușește să monteze acțiuni de destrămare a rețelelor de trafic, aspectul reintegrării sociale a victimelor este în continuare subdezvoltat. Cu un număr de peste 1000 de persoane victime ale diverselor forme de trafic uman doar în 2008, s-ar putea să existe o puternică nevoie de servicii care încă nu a fost adresată.
Lipsa unei abordări integrate a problemei, cu implicarea tuturor factorilor sociali, familie, autorități, profesori, cadre religioase și lipsa de informare a unora dintre acești factori, expun la un risc inutil persoanele vulnerabile. Campaniile de conștientizare deși folositoare, pot să meargă doar până la un punct, după care ține de fiecare individ să își însușească noțiunile care să îl țină în siguranță. Deși acest lucru pare să fie absolut normal când vine vorba de un adult, să nu uităm că un număr foarte mare de persoane traficate sunt copii care nu pot să înțeleagă lucrurile la fel ca un adult sau nu se află neapărat pe canalele de mediatizare a campaniilor de informare. În acest caz o pregătire a adulților cu care aceștia întră în contact și care pot observa detaliile și schimbările comportamentale poate fi o abordare viabilă.
Lipsa informațiilor despre modalitățile legale de a munci într-o altă țară (vârsta minimă legală, acte necesare, pregătirea profesională) îi fac pe potențialele victime vulnerabili în fața unor promisiuni de slujbe foarte bine plătite care nu necesită o pregătire specializată. Un factor care contribuie la vulnerabilitatea copiilor sunt „poveștile de succes”: cazurile persoanelor care au fost plecate în străinătate și care s-au întors după o perioadă scurtă de timp cu sume mari de bani.
O ultimă mare problemă apare sub forma stigmatizării; fără un suport din partea comunității, victima ajunge din nou și nou în situații de risc. Din păcate această problemă ține de mentalitatea fiecăruia și care, prin urmare, nu poate fi ușor schimbată; programele de conștientizare și awareness ajută la ameliorarea problemei, dar întrucât impactul acestui fenomen la nivelul societății românești este încă unul relativ recent, probabil că va mai dura până se va observă o trecere a răspunderii de pe umerii victimei pe umerii traficantului și clientului.
Bibliografie
Itty Abraham, Willem van Schenden, The Making of Ilicitness in Illicit Flows and Criminal Things, 2005, Indiana University Press
Alexis A. Aronowitz, Human Trafficking, Human Misery: The Global Trade in Human Beings, 2009, Greenwood Publishing Group
Alison Brysk, Austin Choi-Fitzpatrick, From Human Trafficking to Human Rights: Reframing Contemporary Slavery, 2012, University of Pennsylvania Press
Ion Boncu, Securitatea europeană în schimbare, provocări și soluții, București, 1995
Barry Buzzan, Popoarele, statele și teama, 2000, Ediția a doua, Editura Cartier, Chișinău
Irinel Cocoș, Traficul de persoane în Asia de Sud-Est, 2012, editura Sitech, Craiova
Melba Cuddy-Keane, Modernism, Geopolitics, Globalization in Modernism/Modernity, vol. 10, nr. 3, 2003, The Johns Hopkins University Press, Baltimore
Kathryn Cullen-DuPont, Jessica Neuwirth, Taina Bien-Aime, Global Issues: Human Trafficking, 2009, Infobase Publishing, New York
Richard H. Friman, Simon Reich, Human Trafficking, Human Security and the Balkans, 2008, University of Pittsburgh Press
Luciana–Alexandra Ghica, Marian Zulean, Politica de securitate națională–concepte, instituții, procese, 2007, Iași, Ed. Polirom.
Susan Kneebone, Julie Debeljak, Transnational Crime and Human Rights: Responses to Human Trafficking in the Greater Mekong Subregion, 2012, Routledge
Maggy Lee, Human Trafficking, 2013, Routledge
Min Liu, Migration, Prostitution, and Human Trafficking: The Voice of Chinese Women, 2013, Transaction Publishers
Kimberly A. McCabe, The Trafficking of Persons: National and International Responses, 2008, Peter Lang
Sarah Elizabeth Mendelson, Barracks and Brothels: Peacekeepers and Human Trafficking in the Balkans, 2005, CSIS
Venla Roth , Defining Human Trafficking and Identifying Its Victims: A Study on the Impact and Future Challenges of International, European and Finnish Legal Responses to Prostitution-Related Trafficking in Human Beings, 2011, Martinus Nijhoff Publishers
Kara Siddharth, Sex Trafficking: Inside the Business of Modern Slavery, 2013, Columbia University Press
Louise Shelly, Human Trafficking: A Global Perspective, 2010, Cambridge University Press
Vicențiu-Virgilius Stanciu, Terorismul și Crima Organizată Transfrontalieră, Editura Ministerului de Interne, București, 2008
Caroline Thomas, Global Governance, Development and Human Security, Sterling, VA: Pluto Press, 2000, p. 6 apud Weissberg, Matthew, op. cit., 2003
John Winterdyk, Benjamin Perrin, Philip Reichel, Human Trafficking: Exploring the international nature, concerns and complexities, 2011, CRC Press
European Journal on Criminal Policy and Research Volum 1 nr 3 , Cross-border crime, Kugler Publications, Amsterdam, 1993
Site-ografie
Conform datelor ANITP, Aspecte privind fenomenul traficului de femei în România, http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/trafic%20de%20femei%20iunie%202009.pdf, (accesat la data de 09.05.2014)
REACT, Raisin awareness and Empowerment Against Child Trafficking, Rezultatele Studiului în România, http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/studiu%20REACT_RO.pdf, (accesat 11.05.2014)
Analiza privind situația victimelor identificate în primul semestru 2011, Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, Centrul de Cercetare și Informare Publică, disponibil la http://blog.animanova.ro/29-victime-ale-traficului-identificate-intre-ianuarie-si-iunie-2011-romania, (accesat la data de 07.05.2014)
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603, (accesat la data de 07.04.2014)
http://www.ceswp.uaic.ro/articles/CESWP2012_IV2_CAU.pdf, (accesat pe dara de 03.05.2014)
http://www.criminologie.ro/INC/Lang/Romana/Study/Prevenirea%20%20criminalitatii%20-%20teorie%20si%20practica%20-%20Rezumat.pdf, (accesat la data de 09.01.2014)
https://www.dhs.gov/topic/human-trafficking , (accesat la data de 26.03.2014)
Lindsey King, International Law and Human Trafficking, pp. 1-3, disponibil la http://www.du.edu/korbel/hrhw/researchdigest/trafficking/InternationalLaw.pdf, (accesat la 15.03.2014)
http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/fight_against_organised_crime/index_ro.htm, (accesat la data de 11.01.2014)
http://fs.procuror.ro/1fe13917596cfa50d52aead4f335a08a.pdf, (accesat la data de 17.02.2014)
U.S. State Dept Trafficking in Persons Report, June 2009, http://gvnet.com/humantrafficking/Romania.htm, (accesat 02.05.2014)
http://humantrafficking.org/content/ngo_corner, (accesat la data de 25.03.2014)
U.N. News: 2.4 Million Human Trafficking Victims,Associated Press, 4 februarie 2014, http://www.humantrafficking.org/updates/893, (accesat la data de 26.03.2014)
IOM 2011 Case data on human trafficking: global figures & trends, IOM, 5 martie 2014, http://www.humantrafficking.org/uploads/publications/IOM-Global-Trafficking-Data-on-Assisted-Cases-2012.pdf, (accesat la data de 27.03.2014).
Trafficking in Persons: Global Patterns, UNODC, aprilie 2006, disponibil la adresa
The International Monetary Fund, Globalization: Threat or Opportunity, http://www.imf.org/external/np/exr/ib/2000/041200to.htm#II, (accesat la data de 09.01.2014)
International Organization for Migration, Human Trafficking: New Directions for Research, pp. 5-8, disponibil la https://www.iom.int/jahia/webdav/shared/shared/mainsite/microsites/IDM/workshops/ensuring_protection_070909/human_trafficking_new_directions_for_research.pdf, (accesat la data de 19.03.2014)
First Annual Report on victims of Trafficking in South Eastern Europe – OIM, 2005, disponibil la http://www.oim.ro/index.php/en/press/press-releases/140-human-trafficking-in-eastern-europe, (accesat la data de 07.04.2014.)
http://jurnaldeinvestigatii.blogspot.ro/2012/02/traficul-de-persoane.html, (accesat la data de 17.02.2014)
Washington is First State to Take on Escort Sites, The New York Times, 1 aprilie 2012,http://www.nytimes.com/2012/04/02/us/washington-passes-law-to-curb-sex-trafficking.html?_r=1, (accesat la data de 02.04.2014)
http://www.polarisproject.org/what-we-do/policy-advocacy/national-policy/state-ratings-on-human-trafficking-laws, (accesat la data de 22.03.2014.)
OSCE Trafficking in Humain Beings: Identification of Potential and Presumed Victims. A Community Policing Approach, Iunie 2011, diponibil la http://polis.osce.org/library/details?doc_id=3803, (accesat la data de 07.05.2014)
http://romania.usembassy.gov, (accesat la data de 02.05.2014)
Aspecte privind fenomenul traficului de femei în România, ANITP, 2009, disponibil la http://ro.scribd.com/doc/49840259/Caracteristicile-Traficului-de-Persoane-in-Romania-02-03, accesat la 09.05.2014.
Mira Sorvino, ambasador ONU împotriva traficului de persoane, aprilie 2012 disponibil la http://semneletimpului.ro/social/traficul-de-carne-vie-mai-aproape-si-mai-periculos-decat-ne-am-imaginat.html, (accesat la data de 02.04.2014.)
Raport privind situația traficului de persoane în anul 2012, disponibil la http://www.twolittlegirls.org/ufiles/2012%20trafic%20de%20prsoane%20romaniafinal.pdf, (accesat la data de 13.05.2014)
http://www.unodc.org/documents/treaties/UNTOC/Publications/TOC%20Convention/TOCebook-e.pdf, (accesat la data de 11.01.2014)
Elementele Traficului de Persoane, conform Biroul pentru Crime și Droguri al Națiunilor Unite, www.unodc.org, (accesat la 17.02.2014)
http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/Toolkit-files/08-58296_tool_1-4.pdf, (accesat la data de 19.03.2014.)
http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/HT-globalpatterns-en.pdf, (accesat la data de 01.04.2014)
Anne T. Gallagher, Understanding Exploitation, Harvard International Review XXXIII.3 (2011):4-5. disponibil la http://works.bepress.com/anne_gallagher/19, (accesat la data de 21.02.2014)
Bibliografie
Itty Abraham, Willem van Schenden, The Making of Ilicitness in Illicit Flows and Criminal Things, 2005, Indiana University Press
Alexis A. Aronowitz, Human Trafficking, Human Misery: The Global Trade in Human Beings, 2009, Greenwood Publishing Group
Alison Brysk, Austin Choi-Fitzpatrick, From Human Trafficking to Human Rights: Reframing Contemporary Slavery, 2012, University of Pennsylvania Press
Ion Boncu, Securitatea europeană în schimbare, provocări și soluții, București, 1995
Barry Buzzan, Popoarele, statele și teama, 2000, Ediția a doua, Editura Cartier, Chișinău
Irinel Cocoș, Traficul de persoane în Asia de Sud-Est, 2012, editura Sitech, Craiova
Melba Cuddy-Keane, Modernism, Geopolitics, Globalization in Modernism/Modernity, vol. 10, nr. 3, 2003, The Johns Hopkins University Press, Baltimore
Kathryn Cullen-DuPont, Jessica Neuwirth, Taina Bien-Aime, Global Issues: Human Trafficking, 2009, Infobase Publishing, New York
Richard H. Friman, Simon Reich, Human Trafficking, Human Security and the Balkans, 2008, University of Pittsburgh Press
Luciana–Alexandra Ghica, Marian Zulean, Politica de securitate națională–concepte, instituții, procese, 2007, Iași, Ed. Polirom.
Susan Kneebone, Julie Debeljak, Transnational Crime and Human Rights: Responses to Human Trafficking in the Greater Mekong Subregion, 2012, Routledge
Maggy Lee, Human Trafficking, 2013, Routledge
Min Liu, Migration, Prostitution, and Human Trafficking: The Voice of Chinese Women, 2013, Transaction Publishers
Kimberly A. McCabe, The Trafficking of Persons: National and International Responses, 2008, Peter Lang
Sarah Elizabeth Mendelson, Barracks and Brothels: Peacekeepers and Human Trafficking in the Balkans, 2005, CSIS
Venla Roth , Defining Human Trafficking and Identifying Its Victims: A Study on the Impact and Future Challenges of International, European and Finnish Legal Responses to Prostitution-Related Trafficking in Human Beings, 2011, Martinus Nijhoff Publishers
Kara Siddharth, Sex Trafficking: Inside the Business of Modern Slavery, 2013, Columbia University Press
Louise Shelly, Human Trafficking: A Global Perspective, 2010, Cambridge University Press
Vicențiu-Virgilius Stanciu, Terorismul și Crima Organizată Transfrontalieră, Editura Ministerului de Interne, București, 2008
Caroline Thomas, Global Governance, Development and Human Security, Sterling, VA: Pluto Press, 2000, p. 6 apud Weissberg, Matthew, op. cit., 2003
John Winterdyk, Benjamin Perrin, Philip Reichel, Human Trafficking: Exploring the international nature, concerns and complexities, 2011, CRC Press
European Journal on Criminal Policy and Research Volum 1 nr 3 , Cross-border crime, Kugler Publications, Amsterdam, 1993
Site-ografie
Conform datelor ANITP, Aspecte privind fenomenul traficului de femei în România, http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/trafic%20de%20femei%20iunie%202009.pdf, (accesat la data de 09.05.2014)
REACT, Raisin awareness and Empowerment Against Child Trafficking, Rezultatele Studiului în România, http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/studiu%20REACT_RO.pdf, (accesat 11.05.2014)
Analiza privind situația victimelor identificate în primul semestru 2011, Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, Centrul de Cercetare și Informare Publică, disponibil la http://blog.animanova.ro/29-victime-ale-traficului-identificate-intre-ianuarie-si-iunie-2011-romania, (accesat la data de 07.05.2014)
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603, (accesat la data de 07.04.2014)
http://www.ceswp.uaic.ro/articles/CESWP2012_IV2_CAU.pdf, (accesat pe dara de 03.05.2014)
http://www.criminologie.ro/INC/Lang/Romana/Study/Prevenirea%20%20criminalitatii%20-%20teorie%20si%20practica%20-%20Rezumat.pdf, (accesat la data de 09.01.2014)
https://www.dhs.gov/topic/human-trafficking , (accesat la data de 26.03.2014)
Lindsey King, International Law and Human Trafficking, pp. 1-3, disponibil la http://www.du.edu/korbel/hrhw/researchdigest/trafficking/InternationalLaw.pdf, (accesat la 15.03.2014)
http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/fight_against_organised_crime/index_ro.htm, (accesat la data de 11.01.2014)
http://fs.procuror.ro/1fe13917596cfa50d52aead4f335a08a.pdf, (accesat la data de 17.02.2014)
U.S. State Dept Trafficking in Persons Report, June 2009, http://gvnet.com/humantrafficking/Romania.htm, (accesat 02.05.2014)
http://humantrafficking.org/content/ngo_corner, (accesat la data de 25.03.2014)
U.N. News: 2.4 Million Human Trafficking Victims,Associated Press, 4 februarie 2014, http://www.humantrafficking.org/updates/893, (accesat la data de 26.03.2014)
IOM 2011 Case data on human trafficking: global figures & trends, IOM, 5 martie 2014, http://www.humantrafficking.org/uploads/publications/IOM-Global-Trafficking-Data-on-Assisted-Cases-2012.pdf, (accesat la data de 27.03.2014).
Trafficking in Persons: Global Patterns, UNODC, aprilie 2006, disponibil la adresa
The International Monetary Fund, Globalization: Threat or Opportunity, http://www.imf.org/external/np/exr/ib/2000/041200to.htm#II, (accesat la data de 09.01.2014)
International Organization for Migration, Human Trafficking: New Directions for Research, pp. 5-8, disponibil la https://www.iom.int/jahia/webdav/shared/shared/mainsite/microsites/IDM/workshops/ensuring_protection_070909/human_trafficking_new_directions_for_research.pdf, (accesat la data de 19.03.2014)
First Annual Report on victims of Trafficking in South Eastern Europe – OIM, 2005, disponibil la http://www.oim.ro/index.php/en/press/press-releases/140-human-trafficking-in-eastern-europe, (accesat la data de 07.04.2014.)
http://jurnaldeinvestigatii.blogspot.ro/2012/02/traficul-de-persoane.html, (accesat la data de 17.02.2014)
Washington is First State to Take on Escort Sites, The New York Times, 1 aprilie 2012,http://www.nytimes.com/2012/04/02/us/washington-passes-law-to-curb-sex-trafficking.html?_r=1, (accesat la data de 02.04.2014)
http://www.polarisproject.org/what-we-do/policy-advocacy/national-policy/state-ratings-on-human-trafficking-laws, (accesat la data de 22.03.2014.)
OSCE Trafficking in Humain Beings: Identification of Potential and Presumed Victims. A Community Policing Approach, Iunie 2011, diponibil la http://polis.osce.org/library/details?doc_id=3803, (accesat la data de 07.05.2014)
http://romania.usembassy.gov, (accesat la data de 02.05.2014)
Aspecte privind fenomenul traficului de femei în România, ANITP, 2009, disponibil la http://ro.scribd.com/doc/49840259/Caracteristicile-Traficului-de-Persoane-in-Romania-02-03, accesat la 09.05.2014.
Mira Sorvino, ambasador ONU împotriva traficului de persoane, aprilie 2012 disponibil la http://semneletimpului.ro/social/traficul-de-carne-vie-mai-aproape-si-mai-periculos-decat-ne-am-imaginat.html, (accesat la data de 02.04.2014.)
Raport privind situația traficului de persoane în anul 2012, disponibil la http://www.twolittlegirls.org/ufiles/2012%20trafic%20de%20prsoane%20romaniafinal.pdf, (accesat la data de 13.05.2014)
http://www.unodc.org/documents/treaties/UNTOC/Publications/TOC%20Convention/TOCebook-e.pdf, (accesat la data de 11.01.2014)
Elementele Traficului de Persoane, conform Biroul pentru Crime și Droguri al Națiunilor Unite, www.unodc.org, (accesat la 17.02.2014)
http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/Toolkit-files/08-58296_tool_1-4.pdf, (accesat la data de 19.03.2014.)
http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/HT-globalpatterns-en.pdf, (accesat la data de 01.04.2014)
Anne T. Gallagher, Understanding Exploitation, Harvard International Review XXXIII.3 (2011):4-5. disponibil la http://works.bepress.com/anne_gallagher/19, (accesat la data de 21.02.2014)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fenomenul de Trafic de Persoane (ID: 127893)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.