Fenomenul de regenerare neuronal ă Student: Costrachevici Larisa Maria Grupa: I Cluj -Napoca 2016 2 Cuprins Introducere 3 [626034]

1
UNIVERSITATEA “ BABEȘ -BOLYAI ” CLUJ -NAPOCA
Facultatea de Biologie și Geologie
Specializarea Biochimie

Fenomenul de regenerare neuronal ă

Student: [anonimizat]: I

Cluj -Napoca
2016

2
Cuprins

Introducere

3
Introducere
Sistemul nervos nu este o rețea de elemente interconactate și specializate, este un
organ plastic, viu, care se dezvoltă, crește și se modifică încontinuu pe baza programelor
genetice cât și sub înflența mediului. Neuronul este unitatea anatomică, embriolo gică,
funcțională, metabolică și trofică a sistemului nervos. (Olteanu și Lupu, 2000 )
La mamifere cei mai mici neuroni sunt în sistemul nervos central și au un diametru de
3-4 μm, cei mai mari fiind neuronii piramidali Betz având dimensiuni de 120 μm.
Motoneuronii au un axon a cărui lungime poate ajunge pana la un metru și un
diametru de 15 -20 μm. Motoneuronii din măduva spinării realizează circa 10000 de sinapse,
iar cei Purkinje din cerebel circa 2 00000 de sinapse. Interneuronii mici au un axon scur t și un
diametru mic, au puține dendrite și realizează puține sinapse. (Sandu și Pașca. 2005 )
Numărul neuronilor din sistemul nervos este foarte mare, în creier fiind cam 11 -18
miliarde. Numai 8 -11 % sunt utilizați, iar când unii se distrug, alții le reiau funcția și îi
înlocuiesc pe primii. Neuronii sunt foarte sensibili la modificările din mediul intern, mai ales
în lipsa oxigenului.
Prin fenomeul de regenerare se înțelege refacerea structurilor distruse alterate prin
structuri indentice. Termenul de regenerare se aplică refacerii structurilor la diferite neveluri
de organizare a materie i vii, de la regenerarea organitelor celulare, la regenerarea celulară, la
cea tisulară, până la cea de organe.

Legile biologice ale regenerarii
a. Regenerarea tisulară și celulară se realizează pornind de la celule tisulare locale
diferențiate (direct prin diviziune sau se dediferențiază ) sau de la celule stem
medulare prin mobilizare, antrenare în circulație și fixare la locul leziunilor
b. Capacitatea de regenerare este cu atât mai mică cu cât organismul este mai evoluat
pe scară biologică. Animalele infer ioare pot regenera parți ale corpului sau chiar și
organe intregi. La om regenarea se poate realiza cu bine în cazul pielii, dar poate fi
și imposibilă sau realizânde -se greșit în unele cazuri.
c. Țesuturile cu un înalt grad de specializare au o capacitate ma i scăzută de a se
regenera.
d. Vârsta înainată duce la scăderea capacitații de regenerare a țesuturilor, prin
numărul mai mic de celule multiplicate la nivelul țesuturilor.

4
Sistemul nervos
Sistemul nervos și sistemul endocrin sunt cele două sisteme care asigură integrarea
organismului în mediul înconjurător și menținerea în mod constant a compoziției mediului
intern – homeostazia. (Sandu și Pașca, 2005 )
Sistemul nervos este alcătuit din sistem norvos perife ric și sistem nervos central. SNC
cuprinde creierul și mpduva spinarii, iar SNP cuprinde sistemul nervos somatic și sistemul
nervos vegetativ.

Neuronul
Țesutul nervos este alcătuit din neuroni și celule gliale.
Neuronii sunt celule diferețiate care rece pționează excitațiile, conduc și generează impulsul
nervos . Aceștia pot stabili conacte, denumite sinapse, între ei prin intermediul prelungirilor,
astfel constituind lanțuri neuronale.

Structura neuronului
Neuronal constituit din pericarion (soma ) și prelungiri neuronale.
În sistemul nervos central pericarionii neuronilor se gasesc în substanța cenușie , iar
prelungirile în substanța albă. În sistemul nervos periferic corpii neuronilor se găsesc în
ganglionii somatici și vegetativi.
Pericarionul este central trofic și receptor al neuronului. Este alcătuit din membrană
plasmatică (neurolemă ), nucleu și citoplasmă (neuroplasmă ). Prelungirile neoronale su nt
dendritele și axonul. (Sandu și Pașca, 2005 )
Neuronul este alcătuit dintr-un corp celular, numi t soma , nucleu, numeroase dendrite, dintr -o
prelungire unică, lungă, numită axon care se termină cu butonii terminali. Axonul prezintă
teaca de miel ină, celule Schwann și teaca Henle . (Sandu și Pașca, 2005 )
https://www.google.ro/search?q=neuronul&client=opera&hs=u4s&biw= 1366&bih=630&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwifj62Y9tXQAhVCEiwKHU1TDksQ_AUIBigB#imgrc=vtDHCEj0i9a7 -M%3A
Celulă Schwann

5
Proprietățile neuronului
Cele mai importante proprietăți ale neuronului sunt excitabilitatea, conductibilitatea și
degenerarea și regenerarea.

Degenerarea și regenerarea neuronului

Neuronal este o unitate morfo -funcțională care reacționează ca un întreg. Lezarea
pericarionului se repercutează asupra prelungirilor sale, acestea în leziuni foarte grave se
dezintegrează și dispar. Modificările ac estea sunt de tip degenerative, ele putând fi reversibile
sau ireversibile . La nivelul nervilor periferici degenerarea are loc simultan cu regenerarea,
acestea în anumite condiții, pot restabili continuitatea funcțională și morfologică a nervului
lezat. (Sandu și Pașca, 2005 )
Leziunile pot fi de mai multe feluri și anume: leziuni prin strivire – teaca endoneurală este
păstrată , leziuni prin secționare – teaca endoneurală este ruptă. Rezultatele regenerarii
nuronului prin strivire sunt mult mai bune decât cele prin secționare. (Sandu și Pașca, 2005 )
Acestea se refac mult mai repede la tineri decât la bătrâni, în cazul în care capetele secționate
pot fi puse în contact și tecile conjunctive endoneurale saturate. Procesele degenerative au loc
atât în segmen tal distal constituind astfel degenerescență walleriană sau anterogradă, cât și în
segmental proximal care constituie deg enerescența retrogradă. (Sandu și Pașca, 2005 )

Degenerarea neuronală
Degenerarea începe cam la 24 de ore de la începerea leziunii și este urmată de o serie de
modificări structurale , chimice, histologice, care au loc de -a lungul părții distale. Axonul și
teaca de mielină se fragmentează, iar macrofagele sunt cele care vin la locul leziunii și
fagocitează fragmentele, teaca de mielină d ispare complet. La locul leziunii rămân doar
cellule Schwann care se diferențiază în celule alungite. Celulele acestea cresc în toate
direcțiile de la capătul distal al nervului secționat , process care se produce cu o viteză de
1 mm/ zi. Spațiul dintre cele două capete secționate ale nervului dacă nu depășesc 3 mm, el
este umplut cu cellule Schwann. În partea proximală prima dată după secționare axonul se
degenerează în partea adiacentă secțiunii , până la prima sau a doua strangulație Ranvier. Apar
și reacții la corpul cellular dar sunt foarte puțin evidente. Aceasta constituie degenerescența
retrogradă. Modificările degenerative timpurii ale corpului celular semnealează moartea
neuronului. Modificările sunt caracterizate prin dezintegrări ale corpusculilor Nissl, care
dispar complet dupa o perioadă de timp de la leziune. Corpul celular se tumefiază și dispar

6
celelalte organite celulare, cum ar fi aparatul Golgi și mitoco ndriile. Corpusculii Nissl se refac
treptat, la fel și aparatul Golgi, iar celula revine la forma normală. (Olteanu și Lupu, 2000 )
Distrugerea tecii de mielină în degenerescența walleriană se desfășoară în trei etape:
a) colapsul axonului și dezintegrearea tecii de mielină;
b) are loc proliferarea celulară cu degradarea chimică a mielinei și înlocuirea lipidelor;
c) fibroza.
Degenererscența se oprește la nivelul sinapselor, excepție fiind nervul optic a cărui
degenerescență se prelungește și transsinaptic. Dege nerescența transsinaptică poate fi un
factor în patogeneza bolilor sistematice. (Badiu și Exarcu, 1978 )

Regenerarea neuronală
Regenerarea neuronului se face pe baza celulelor Schwann care își prelungesc citoplasma
sub formă de muguri, aceștia dând naștere la 50 -100 de prelungiri . Doar o ramură
înmugurită intră în teaca endoneurală format de teaca Schwann golită. (Olteanu și Lupu,
2000 ). Procesul începe dupa 2 -3 săptămâni de la lezarea nervului, creșterea fiind de
aproximativ 0,25 mm în jurul cicatr icei lezionale și de 3 -4 mm în segmental distal, astfel
regenerarea este mai rapidă în cazul zdrobirii decât în cazul secționarii. (Badiu și Exarcu,
1978 ). Procesul de regenerare are loc dacă distanța dintre segmentele neuronului lezat
este mai mică de 3 mm. De aici necesitatea apropierii capetelol prin procedeul de
neurorafie. Dacă spațiul dintre cele două capete este mai mare de 3 mm, atunci spațiul
este umplut cu țesut cicatricial care crează un obstacol, formându -se astfel o structură
tumorală, numită neurom. La bolnavii care au suferit amputații, durerile pe care le suferă
sunt cauzate de aceste formațiuni tumorale.
Uneori pot apărea și complicații, este posibil ca fibrele unui nerv motor să crească în
segementul unui nerv motor sau invers. La astfel de persoane apare sindromul “ lacrimilor
de crocodil “, acesta fiind caracterizat prin hiperlacrimație în timpul masticației. (Olteanu
și Lupu, 2000 ). La capătul axonului există conul de creștere, acesta se strecoară prin
țesuturi prin conul de creștere. Teaca de mielină începe sa se milenizeze iar neuronal sa
revină la forma inițială, dar stratul de mileină va fi mult mai subțire.
Regenerarea nu garantează o supraviețuire a neuronului de lungă durată , dacă nu reușește
să facă o sinapsă neuronul respective va muri. Regenerarea are loc în sistemul nervos
periferic, în sistememul nervos central celulele gliale, microglia și astrogila fagociteză
resturile, astfel ne mai având loc regenerarea.
Regenerarea neuronilor este un proces care se realizează destul de g reu la om și la
vertebratele superioare, în schimb la vertebratele inferioare și la nevertebrate regenerarea

7
se realizează foarte ușor. Dacă factorii care ajută la regenerarea vertebratelor inferioare ar
putea fi identificați și apoi aplicați în cazul rege nerării nervoase la om, acest lucru ar
putea face posibilă recuperarea unor leziuni cerebrale. Acest proces necesită luni, chiar
până la ani intregi pentru a se reface complet neuronul.

Cercetatorii încearcă să creeze în zona în care s -a produs leziunea tuburi artificiale din
membrane ale celulelor Schwann pentru a crea un mediu potrivit regenerării.

8

Bibliografie

Badiu, Gh., Teodorescu, Exarcu, I., Fiziologia si fiziopatologia sis temului nervos, Editura
Medicală Bucureș ti, 1978.

Carpenter, R., Reddi, B., Neurophysiology, A conceptual approach, CRC Press, 2012.

Haulică, I. și colab., Fiziologie umană, ediția a II – a, Editura Medicală București, 1996.

Kamina, P., Bazele anatomiei, Editura Litera, 2015.

Ognean, L., Fiziologie animală, Editura Risoprint, Cluj -Napoca

Olteanu, A., Lupu, V., Neurofiziologia sistemelor senzitivo -senzor iale, Editura Presa
Universitară Clujeana, Cluj -Napoca, 2000.

Sandu, V.D., Pașca, C., Kis, E., Anatomia și igiena omului, Ed itura Presa Universitară
Clujeană, 2000.