Fenomenul de Inflatie In Romania Si Uniunea Europeana

Economie

Fenomenul de Inflatie In Romania Si Uniunea Europeana

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE

Aceastǎ lucrare intitulatǎ” Fenomenul de inflație în România și Uniunea Europeană. Impactul inflației asupra mediului de marketing european.” are ca scop identificarea evoluției inflației la nivelul României prin realizarea unei comparații cu celelalte state ale Uniunii Europene pentru a se putea determina direcția de evoluție a economiei românești. Pe baza acestei analize, se poate face o diagnoză a mediului de marketing european.

Lucrarea cuprinde 3 capitole.

Primul capitol poartǎ numele de „Inflația: o perspectivǎ teoreticǎ asupra fenomenului” și ilustreazǎ aspecte teoretice și metodologice cu privire la:definițiile inflației, cauzele apariției inflației, tipologia inflației, efectele inflației. Capitolul se încheie cu prezentarea principalelor mǎsuri antiinflaționiste și de combatere a inflației.

Capitolul 2 prezintǎ o serie de aspecte ce au în vedere metodologia de determinare a inflației. Astfel, sunt ilustrate aspecte teoretice cu privire la modul de stabilire a indicelui prețurilor de consum și a indicelui armonizat al prețurilor de consum.

Ultimul capitol prezintǎ analiza inflației la nivelul statelor Uniunii Europene. Dupǎ trecerea în revistǎ a principalelor aspecte ce caracterizeazǎ modul de funcționare al Uniunii Europene este realizatǎ analiza comparativǎ a evoluției inflației în România și statele din Uniunea Europeanǎ.

Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii principale cu privire la evoluția mediului de marketing din perspectiva inflației din România și din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene.

Lucrarea poate constitui un punct de plecare în analiza aprofundatǎ a efectelor pe care le joacǎ inflația în dezvoltarea economicǎ a oricǎrei societǎți. Fenomenul inflației trebuie studiat cu atenție pentru a se putea identifica factorii care pot influența în sens negativ evoluția economicǎ, dar și pentru a identifica acele elemente care permit dezvoltarea pe termen lung a economiei.

CAPITOLUL 1: INFLAȚIA: O PERSPECTIVĂ TEORETICĂ ASUPRA FENOMENULUI

DEFINIȚIILE INFLAȚIEI

Economia globală a secolului XXI se caracterizează printr-un grad foarte ridicat de competitivitate în cadrul tuturor ramurilor de activitate. Activitățile economice sunt acele elemente ce generează evoluția economică la nivel internațional. O activitate economică este “un domeniu fundamental și complex al activității umane care cuprinde ansamblul faptelor, actelor și reacțiilor oamenilor, concretizate în comportamente și decizii referitoare la atragerea și folosirea resurselor economice rare, în vederea producerii, distribuției, schimbului și consumației de bunuri, în funcție de nevoile și interesele lor”.

În prezent, sunt desfășurate nenumărate activități ce au ca scop dezvoltarea durabilă a economiei. O economie dezvoltată permite creșterea nivelului de trai al oamenilor și implicit la creșterea bunăstării societății. Un sistem economic optim este reprezentat de cel ce furnizează maximum din elementele de care oamenii au nevoie.

Cu toate acestea, echilibrul economic este afectat de apariția unor amenințări care perturbă desfășurarea optimă a relațiilor și activităților economice. Una dintre cele mai importante dezechilibre economice este reprezentată de inflație.

Este foarte important ca după momentul în care inflația a fost adusă în limite considerate normale să fie fundamentate noi căi de trecere și de dezvoltare de la nivelul de stabilitate economică și monetară la o creștere economică veritabilă. Se consideră că inflația este rezultatul direct al existenței unui exces de monedă.

Inflația este considerată a fi acea dezordine ce generează toate dezordinele existente în viața economică, fiind un fenomen economic de temut. Se presupune că inflația este rezultatul creșterii continue și anormale a indicelui general al prețurilor.

În opinia lui Keynes, inflația este analizată prin realizarea de legături cu fluxurile reale macroeconomice, tendința dată de creșterea continuă a prețurilor fiind corelată direct cu utilizarea totală a mâinii de lucru

CAUZELE APARIȚIEI INFLAȚIEI

Inflația prin cerere

"Inflația prin cerere (demand-pull inflation) este acea inflație care rezultă din creșterea cererii agregate. Creșterea cererii agregate este explicată de unii specialiști prin creșterea veniturilor bănești ale populației".

Există 2 categorii de reacții pe care companiile producătoare le pot avea la creșterea cererii agregate:

Creșterea preponderentă a producției;

Creșterea preponderentă a prețurilor.

Dacă economia este caracterizată, la un moment dat, de existența unui nivel ridicat al șomajului și de existența unor capacități de producție ce sunt slab utilizate, o eventuală creștere a cererii agregate poate determina sporirea producției într-un ritm ce depășește ritmul de creștere a prețurilor ceea ce determină crearea unei oferte elastice ce asigură un echilibru în cadrul pieței de bunuri. Această situație poate fi utilizată ca o premisă în diminuarea șomajului și relansarea economiei.

Dacă oferta de produse este inelastică (nu există modalități de producție slab utilizate) iar șomajul este scăzut, companiile vor reacționa la creșterile cererii prin practicarea de prețuri care cresc ceea ce conduce la apariția unui pușeu de natură inflaționistă. Se consideră că această situație durează un timp scăzut deoarece prețurile nu pot crește în mod continuu ca urmare a limitei impuse de veniturile disponibile. Inflația va fi diminuată ca urmare a faptului că cererea agregată va fi oprită de nivelul salarial și, astfel, prețurile vor avea tendința de a scădea.

Totodată, inflația prin cerere este provocată de un așa numit șoc al cererii. Acest șoc poate determina o creștere semnificativă a tuturor cheltuielilor guvernamentale pe parcursul unei anumite perioade de timp. Efectul acestui lucru poate fi reprezentat de existența unei singure creșteri a nivelului prețurilor urmată de o menținere a acestui nivel de prețuri. Sunt necesare alte șocuri ale cererii pentru a exista riscul menținerii inflației.

Acest tip de inflație caracterizează perioadele de boom economic sau de creștere economică, atunci când există posibilități limitate de creștere a dimensiunilor pe care le are producția și când creșterii cererii îi corespunde o creștere a prețurilor.

Structura cererii agregate este următoarea:

Creșterea volumului de cheltuieli de consum efectuat de populație;

Creșterea nivelului de investiții realizat de companii, având efecte de producție întârziate;

Creșterea excesivă a achizițiilor guvernamentale (cheltuielilor publice), cu precădere a celor ce nu sunt productive;

Creșterea semnificativă a exporturilor.

Existența unui exces de cerere în cadrul pieței poate fi rezultatul următoerelor cauze:

Emisiuni excesive de monedă ceea ce are ca efect apariția unei inflații prin monedă;

Expansiuni ale creditului bancar ceea ce are ca efect apariția unei inflații prin credit;

Apariția unui fenomen de scădere a înclinației spre economisire ceea ce are ca efect apariția unei inflații prin dezeconomisire;

Generarea unei inflații prin monedă este cauzată de menținerea și introducerea în circulație a unui excedent de masă monetară prin comparație cu volumul total de produse din cadrul unei piețe, depășindu-se nevoile specifice circulației bănești. Aceasta este o situație specifică deficitelor bugetare mari. Pentru finanțarea acestora se recurge la împrumuturi oferite de banca centrală care are ca rol emiterea unei cantități optime de monedă. În acest caz, inflația apare deoarece statul se împrumută pentru a putea consuma și nu pentru a realiza o producție de servicii și de bunuri suplimentare. De asemenea, rezervele de valută cresc în momentul apariției unui excedent foarte mare al nivelului de exporturi față de cel al importurilor, acest lucru generând acoperirea de emisiuni noi de bani ce nu au corespondent pe piața de mărfuri.

Inflația prin credit este rezultatul unei dezvoltări exagerate în ceea ce privește creditul bancar ceea ce generează supradimensionarea volumului de bani de cont. Acest tip de inflație este o consecință a expansiunii de credite ce au ca destinație investiții considerabile în economie, investiții care dacă nu sunt realizate în timp optim vor genera o activare în plus a cererii specifice de consum. Cererii de consum îi va corespunde o anumită ofertă care nu apare la momentul potrivit ceea ce implică apariția fenomenului de creștere a prețurilor în cazul celor mai multe bunuri de consum.

În același timp, o creștere puternică a creditelor ce au ca scop consumul generează același rezultat. Inflația prin monedă și cea prin credit pot fi analizate ca fiind același tip de inflație, respectiv monetară deoarece au ca și element comun o creștere a nivelului de venituri nominale ale agenților economici și ale populației, aceste venituri aflându-se la baza excedentului de cerere.

Inflația prin dezeconomisire apare ca urmare a existenței tendinței populației de a economisi mai puțin datorită previziunilor pesimiste ce au în vedere conservarea referitor la puterea de cumpărare pe care o au economiile, dar și a existenței unor factori ce au o natură psihologică și subiectivă. Prin acest comportament rezultă o creștere a ponderii pe care o are consumul în veniturile totale ale populației, consum ce are tendința de a depăși oferta disponibilă de bunuri și care va produce creșterea prețurilor bunurilor.

Inflația prin costuri

"Inflația prin costuri, prin ofertă (cost-push sau supply-side inflation), apare în situația în care costurile de producție cresc independent de cererea agregată. Dacă firmele sunt confruntate cu o sporire a costului, ele vor răspunde parțial prin creșterea prețului de vânzare și parțial prin reducerea volumului activității".

În situația în care companiile producătoare se confruntă cu sporirea costurilor, acestea vor răspunde prin realizarea unei creșteri a prețului de vânzare și prin diminuarea volumului de activitate. Măsura de creștere a prețurilor și de diminuare a producției depinde de modul în care evoluează cererea agregată.

O cerere agregată inelastică va determina o reducere mică a producției, transferând costurile mari de producție în cadrul prețurilor de vânzare care vor deveni mai mari și generând o inflație prin costuri.

Dacă cererea agregată se caracterizează printr-un nivel relativ elastic în comparație cu modul de evoluție al prețurilor atunci companiile trebuie să diminueze volumul de producție ceea ce generează consecințe negative pentru procesul de ocupare a forței de muncă în cadrul ramurilor respective. Se observă astfel că creșterea costurilor de producție generează fie inflație, fie șomaj.

Un rol foarte important în analiza inflației prin costuri este reprezentată de modul de modificare a costurilor.

Dacă se constată o singură creștere a costurilor, această creștere va determina doar o creștere a prețurilor pe care le vor avea bunurile. După ce nivelul de creștere a fost propagat, va avea loc o stabilizare a prețurilor și o inflație zero.

Dacă, însă, costurile cresc succesiv și există o cerere inelastică, inflația se va menține pe o perioadă foarte mare de timp și va fi greu de eliminat. Dacă cererea este elastică, apare fenomenul șomajului ca urmare a scăderii producției.

Se poate observa că în comparație cu inflația prin cerere, în cazul inflației prin costuri sunt generate efecte diferite asupra ocupării și a producției. Dacă în cazul inflației prin cerere, se ajunge la un grad ridicat de ocupare a locurilor de muncă și la o creștere economică de natură inflaționistă, în cazul inflației prin costuri se ajunge la o restrângere a numărului de locuri de muncă și la o scădere a producției.

Cauzele inflației prin costuri sunt reprezentate de:

Mărirea salariilor într-un ritm mai mare decât cel de creștere a productivității muncii. Apare o presiune a costurilor de producție dacă forța de muncă este remunerată mai mult decât productivitatea pe care o generează. Dacă politica salarială nu este fondată pe criterii economice se produc tensiuni inflaționiste. Pentru a nu exista inflație, este necesar ca dinamica productivității să fie egală (cel mult) cu dinamica salariilor.

Creșterea de natură excesivă a profitului: caracterizează, de obicei, companiile mari care pot impune prețuri mari pentru produsele comercializate, prețuri ce pot reprezenta costuri de achiziție în cazul altor agenți economici.

Creșterea prețurilor pe care le au materialele și materiile prime: se aplică pentru produsele ce sunt aduse prin importuri și care au prețuri ce se pot repercuta asupra acelor costuri de producție pentru produsele finite de natură indigenă – inflație importată. Dacă moneda națională se devalorizează apare un efect inflaționist ce implică o ieftinire a exporturilor și o scumpire a importurilor.

Politica de amortizare accelerată: prin utilizarea de amortismente descrescătoare pentru a se preveni uzuri premature sunt generate costuri mari în perioada de început a utilizării de mijloace fixe.

Existența unei presiuni fiscale ridicate: impozitele indirecte ce se regăsec în cadrul prețurilor de vânzare pe care le au produsele și o eventuală creștere a acestora are efecte directe asupra nivelului acestora.

TIPOLOGIA INFLAȚIEI

Ca orice fenomen economic, inflația există sub forma mai multor tipuri. Astfel:

În funcție de modul în care funcționează mecanismul pieței există:

inflație reprimată: apare atunci când guvernul încearcă să împiedice creșterea salariilor și a prețurilor, având loc o reprimare a cererii în exces;

inflație deschisă: are în vedere practicarea de prețuri fixe iar orice exces al cererii determină o creștere a salariilor și a prețurilor;

În funcție de intensitatea inflației:

inflație târâtoare: atunci când ritmul mediu anual al creșterii prețurilor produselor de consum se situează sub 3%;

inflație moderată: atunci când ritmul mediu anual al creșterii prețurilor produselor de consum se situează sub 6%; ;

inflație rapidă: atunci când ritmul mediu anual al creșterii prețurilor produselor de consum se situează sub 10%;;

inflație galopantă: atunci când ritmul mediu anual al creșterii prețurilor produselor de consum se situează peste 10%;

hiperinflatie: atunci când ritmul mediu lunar al creșterii prețurilor produselor de consum se situează peste 50

În funcție de așteptările inflaționiste:

inflație neanticipată: presupune o creștere a prețurilor ce nu a fost anticipată de agenții economici;

inflație anticipată: presupune o creștere a prețurilor ce a fost anticipată de agenții economici;

În funcție de corelația existentă între ritmul de creștere al salariilor și ritmul de creștere al prețurilor:

inflație dezechilibrată:

inflație echilibrată;

În funcție de cauzele ce generează inflația: inflație provocată de costuri și inflație ce este provocată de cerere.

EFECTELE INFLAȚIEI

Efectele inflației diferă în funcție de caracteristicile economice și sociale existente într-o anumită societate. Aceasta poate avea atât efecte pozitive asupra economiei (atunci când există o rată mică de inflație), dar și efecte negative care pot afecta economia și dezvoltarea societății într-o manieră negativă într-un interval de timp lung și foarte lung.

Cele mai importante efecte ale inflației sunt reprezentate de:

Scăderea pe care o are puterea de cumpărare a oamenilor – aceasta generează:

Scăderea nivelului de trai;

Scăderea nivelului de vânzări;

Diminuarea profiturilor companiilor;

Apariția de presiuni sociale în direcția creșterii salariilor.

Redistribuirea avuției și a venitului – reprezintă un process în care unii agenți economici câștigă, iar alți agenți pierd ca urmare a unei creșteri inegale a veniturilor și a prețurilor.

Inflația descurajează procesul de economisire și stimulează procesul de consum. Acest lucru este determinat de două cauze principale:

Cauză psihologică: este pierdută încrederea în monedă;

Cauză economică: există o anumite presiune a prețurilor ce cresc pe lichiditățile disponibile.

Inflația are ca efecte existența tendinței de plasare a anasamblului de disponibilități bănești în cadrul unor bunuri neproductive și o fugă de la lichidități. Acest lucru determină încetinirea sau stagnarea creșterii economice.

De asemenea, există 6 costuri (efecte) ce caracterizează inflația moderată anticipată:

Primele cheltuieli (pierderi sociale) cauzate de inflație au în vedere deprecierea inflaționistă ce caracterizează banii pe care îi deține populația. Atunci când prețurile sunt stabile, populația știe cât are de plătit pentru anumite bunuri. În schimn, în momentul în care prețurile se află într-un proces de creștere, oamenii nu mai știu care e prețul correct și caută în mai multe surse ceea ce generează un cost social.

Apare necesitatea de calculare și recalculare în mod frecvent a prețurilor și a operațiunilor de afișare a prețurilor.

Inflația reușește să vicieze corelațiile istorice ce există între prețurile relative ale bunurilor și serviciilor.

Potențarea riscului și a incertitudinii în economie. O dată cu creșterea inflației cresc dificultățile companiilor în a previziona costurile și încasările.

Inflația determină realizarea de redistribuiri arbitrare ale veniturilor și ale și avuției între stat, companii și gospodării.

Inflația generează costuri politice și psihologice.

După cum se poate observa, efectele și costurile inflației pot influența pe termen lung evoluția economiei. Este necesară o analiză profundă a acestor efecte pentru a putea combate cu eficiență acest fenomen important.

1.5 MĂSURI ANTIINFLAȚIONISTE ȘI DE COMBATERE A INFLAȚIEI

Politicile de natură antiinflaționistă pot fi împărțite în funcție de mai multe criterii ce au în vedere:

După sensul și intensitatea procesului;

După instrumentele și metodele utilizate;

După nivelul de anticipare al inflației;

După doctrina socială și economică.

Deși cel mai tentant mijloc de oprire a inflației este reprezentat de blocajul prețurilor, nu se recomandă această metodă deoarece poate avea efecte greu de controlat.
Cele mai eficiente politici antiinflaționiste sunt reprezentate de:

Politicile antiinflaționiste ce au în vedere controlul cererii agregate presupun utilizarea de instrumente monetare și fiscale potrivite. Astfel, aceste instrumente au în vedere:

blocajul monetar: implică o restricționare a creșterii de masă monetară. Acest lucru se poate obține fie în mod indirect prin intermediul ridicării ratelor de dobândă (politica banilor scumpi), fie în mod direct prin intermediul încadrării creditului în interiorul anumitor limite. O austeritate de natură monetară are rezultate dacă se aplică într-un interval de timp mare și dacă situația economică poate permite existența unei rate a șomajului destul de ridicate.

blocajul de cheltuieli publice: existența unui număr redus de piețe publice aferente sectorului privat presupune existența unei activități scăzute a acestui sector și un nivel ridicat al șomajului.

blocajul costurilor salariale și al veniturilor.

Politicile antiinflaționiste ce au în vedere oferta agregată determină efecte profunde și durabile. Aceste efecte profunde sunt obținute pentru că măsurile implementate au vizat cauzele principale ce stau la baza creșterii prețurilor:

concurență;

productivitate;

management;

costuri.

Demararea și întreținerea procesului se realizează prin intermediul unor măsuri de menținere a marjei de profit și de reducere optimă a costurilor care au ca scop fie creșterea ofertei agregate fie scăderea acesteia.

Acestea reprezintă cele mai utilizate politici antiinflaționiste. Cu toate acestea pentru a putea lupta eficient cu inflația este necesară înțelegerea optimă a fenomenului, precum și a condițiilor economice ce caracterizează societatea.

CAPITOLUL 2: METODOLOGIA DE DETERMINARE A INFLAȚIEI

2.1 INDICELE PREȚURILOR DE CONSUM

La ora actuală, principalul instrument utilizat în procesul de măsurare a inflației este reprezentat de indicele prețurilor de consum.

"Indicele prețurilor de consum (IPC) exprimă modificarea medie ponderată a cheltuielilor pe care o familie de talie mijlocie din mediul urban le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistență, în concordanță cu nivelul și structura nevoii sociale istoricește determinate". Indicele prețurilor de consum (anual) are rolul de a măsura „evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor cumpărate și a tarifelor serviciilor utilizate de către populație în anul curent față de anul precedent (sau alt an ales ca perioadă de referință).
Acest indice este determinat ca raport, exprimat procentual, între indicele mediu al prețurilor din anul curent și indicele mediu al anului precedent (sau alt an ales ca perioadă de referință).”.

În ceea ce privește IPC, nomenclatorul de produse se structurează în 3 nivele mari de agregare (grupe, posturi, sortimente):

Grupa de mărfuri alimentare: 360 de sortimente și 54 posturi;

Grupa de mărfuri nealimentare: 947 sortimente și 112 posturi;

Grupa de servicii: 423 sortimente și 56 posturi.

Indicele prețurilor de consum este un indice Laspeyres și se calculează după următoarea formulă:

Unde:

Q0 – structura ce ilustrează coșul de produse care reflectă nevoia socială caracteristică perioadei de bază

P1 – prețul pe care îl are produsul în peroada curentă

P0 – prețul pe care îl are produsul în perioada de bază

Indicele prețurilor de consum a fost ales ca instrument de măsurare a inflației datorită următoarelor motive:

Modul de calcul al acestui indice dispune de o largă bază informațională, precum și de o metodologie simplă;

Consumatorii percep inflația ca fiind o consecință a creșterii prețurilor bunurilor și serviciilor.

Toate țările care au economie de piață au organisme specializate în calcularea și supravegherea IPC.

Deși la o primă impresie IPC are doar un conținut statistic, de calculare și de observare a modului în care evoluează prețurile, în realitate, acesta joacă un rol foarte important din punct de vedere social-economic. Astfel, factorii de decizie și categoriile sociale variate se angrenează într-o luptă continuă încearcă să își impună interesele cu privire la modul de formare a prețurilor.

Înainte de toate, indicele prețurilor de consum este utilizat de guverne ca fiind un "criteriu de apreciere a reușitei sau nereușitei politicii sale economice". Este cunoscut faptul că dinamica prețurilor ilustrează mersul pe care îl are economia, precum și care este conjunctura prețurilor. Modul de gestionare a economiei naționale se află, de altfel, sub răspunderea guvernului.

Totodată, IPC este utilizat de către patronat în activitatea de negociere cu salariații și cu sindicatele, precum și la realizarea de analize comparate între dinamica productivității pe care o are munca și dinamica prețurilor. Sindicatele au ca scop urmărirea în mod continuu a evoluției înregistrate de IPC deoarece o creștere a prețurilor de consum influențează salariile angajaților.

Întrucât nu este posibil ca fiecare bun să fie luat în evidență, în practică se recurge la utilizarea de modalități de calcul a ratei inflației și a indicelui prețurilor de consum.
Primul pas în construirea unui astfel de model este reprezentat de alegerea grupelor de mărfuri care vor face parte din eșantion și de precizarea acelor mărfuri ce sunt reprezentative pentru grupele analizate. Al doilea pas implică acordarea de ponderi pentru fiecare grupă, dar și pentru mărfurile cuprinse în aceste grupe. Al treilea pas presupune precizarea modalității de observare directă referitoare la piețe și la frecvența de înregistrare a nivelurilor prețurilor pentru mărfurile ce fac parte din eșantion. Al patrulea pas implică stabilirea prin lege a metodei de calcul al IPC și a organelor specializate în studierea acestuia.

Tabel 2.1

Model de calcul a ratei inflației, respectiv a ratelor de creștere a prețurilor de consum

Sursa: Angelescu, Coralia, Ciucur, Dumitru, Dinu, Marin, Gavrilă, Ilie, Ghiță, Paul Tănase, Popescu, Constantin, op.cit., p. 308

Din exemplul de mai sus se observă că există o creștere medie pentru prețurile de consum de 270%. Aceasta rezultă din creșterile diferențiate pentru prețurile mărfurilor ce sunt reprezentative și cuprinse în cadrul eșantionului, precum și din ponderea specifică fiecărei grupe de bunuri.

Modul de calcul al IPC în România

Indicele prețurilor de consum ia în calcul doar acele elemente care intră în procesul de consum direct al populației.

Activitățile de observare și de înregistrare a tarifelor și a prețurilor se realizează de către anchetatori specializați, în cadrul celor 41 municipii din România ce sunt reședință de județ. Nomenclatorul de localități a fost realizat ținându-se cont de datele referitoare la volumul de vânzări de servicii și de mărfuri, dar și de numărul de locuitori din cadrul acestor localități, prin respectarea ansamblului de restricții de reprezentativitate.

În cadrul eșantionului de unități de observare sunt incluse 2 categorii de unități.
Prima categorie de unități cuprinde:

piețele țărănești;

magazinele;

unitățile de prestări servicii.

Acestea utilizează prețuri libere pentru produsele nealimentare, agroalimentare, alimentare și servicii (o parte din acestea).

Cea de a doua categorie de unități are în vedere acele unități ce prestează servicii care obișnuiesc să practice tarife unice/țară și care se stabilesc prin intermediul actelor normative, al notelor de negociere sau prin intermediul prețurilor unice (gaz metan, energie electrică etc).
Determinarea indicelui prețurilor de consum se realizează prin agregarea succesivă a indicilor sortimentali. Acești indici se calculează ținându-se cont de prețurile sau tarifele nominale ce au fost înregistrate pentru produsele ce constituie obiect de interes pentru consumul direct al locuitorilor.

Nomenclatorul sortimentelor este format din aproximativ 1442 poziții reprezentative, ca frecvență de consum și proporție, în funcție de nivel de instruire, obiceiuri, cultură, educație, componența și mărimea familiei. S-au ales acele sortimente care să permită reprezentativitatea pe întregul an. Ponderile ce sunt utilizate pentru realizarea agregării reies din cadrul structurii cheltuielilor bănești ale locuitorilor ce se află în legătură efectivă cu achiziționarea de mărfuri și cu plata serviciilor ce sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor specifice de trai.

2.2 INDICELE ARMONIZAT AL PREȚURILOR DE CONSUM

În momentul în care România a aderat la Uniunea Europeană s-a constatat creșterea importanței ce este acordată utilizării indicelui armonizat al prețurilor de consum deoarece pentru a intra în zona euro trebuie să se țină cont de o serie de criterii printre care se numără și criteriul de convergență ce are în vedere inflația. Banca Centrală Europeană a definit stabilitatea prețurilor ca o consecință a existenței unei valori de sub 2% pentru creșterea anuală a indicelui armonizat al prețurilor de consum.

Datorită consecințelor semnificative pe care inflația le are asupra unei societăți, este necesar ca aceasta să fie gestionată și controlată într-un mod cât mai eficient. Acest lucru implică utilizarea unei măsuri armonizate pentru inflație care să presupună utilizarea de metode și definiții comune cu scopul obținerii de rezultate ce pot fi comparate.

Modul de măsurare a inflației trebuie să prezinte relevanță în procesul de formulare a politicii economice și să fie comun pentru tot spațiul Uniunii Europene din care face parte și România.

În cadrul Uniunii Europene pentru a putea măsura inflația se utilizează indicele armonizat al prețurilor de consum – IAPC. Conceptul de armonizat semnifică faptul că la nivelul tuturor statelor ce sunt membre ale Uniunii Europene este utilizată același tip de metodologie pentru calcularea indicelui. Prin intermediul indicelui armonizat al prețurilor de consum permite realizarea de comparații pertinente între situațiile economice ale țărilor membre.

Metodologia calculării indicelui prețurilor de consum a fost armonizată în cadrul Uniunii Europene. Acest indice contribuie la determinarea ratei de inflație în cadrul zonei euro și la stabilirea obiectivului de inflație pentru Banca Centrală Europeană.

Pentru asigurarea relevanței indicelui IAPC este necesară măsurarea exactă a comportamentului de consum ce poate fi observat zilnic în cadrul gospodăriilor. Pentru a realiza acest lucru, instituțiile de statistică din fiecare țară au ca sarcină realizarea unui coș de servicii și de bunuri care să reflecte un model de consum ce este reprezentativ pentru toate categoriile de gospodării din cadrul țării respective. Acest coș de cumpărături trebuie să includă prețuri ale unor bunuri și servicii ce sunt achiziționate uzual (alimente, chirie, îmbrăcăminte), dar și a unor bunuri ce servicii ce nu sunt obișnuite dar care sunt cumpărate în mod repetat (reparații, prime de asigurare etc.).

Compoziția coșului de cumpărături pentru IAPC

Pentru a se permite urmărirea îndeaproape a evoluției prețurilor se recurge la selectarea unui eșantion reprezentativ de comercianți cu amănuntul și de magazine din cadrul a mai multor municipii, sate și orașe. În cadrul acestor locații este creat un coș de servicii și de produse concrete. Nu este necesar ca acest coș să fie identic în cadrul fiecărei locații. Conținutul acestor coșuri presupune un proces de actualizare regulat care să reflecte schimbarea fiecărui model de consum.

Modul de înregistrare a prețurilor produselor din coșul IAPC

Prețurile serviciilor și bunurilor sunt înregistrate la anumite intervale regulate de timp. În Germania, de exemplu, există un număr de circa 600 de persoane specializate care trebuie să viziteze lunar 30 000 de locații de vânzare dispuse în cadrul a 188 de municipalități. Sunt urmărite, de asemenea, și prețurile cuprinse în cataloage sau cele disponibile online. Per total, în fiecare lună sunt înregistrate mai mult de 300 000 de prețuri.

Calcularea ansamblului de valori ponderate ale produselor din coșul IAPC

Ponderea componentelor coșului de cumpărături diferă deoarece achiziționarea de alimente se realizează zilnic, combustibil se achiziționează săptămânal sau asigurările se achită anual. Rezultă că deși în cadrul coșului IAPC se regăsește un eșantion reprezentativ din produsele achiziționate, trebuie să se țină cont de cantitatea achiziționată din fiecare produs. Astfel, ponderea atribuită pentru fiecare produs are rolul de a reflecta importanța pe care respectivul produs o joacă în bugetul unei familii. Pentru a se permite reflectarea importanței pe care fiecare produs o are în cadrul coșului de cumpărături, produsele se clasifică în mai mult de 100 de categorii. Pentru a se măsura inflația în ansamblu, acestea sunt grupate la rândul lor în 12 categorii principale (de exemplu, alimente și băuturi fără alcool, cultură și recreație, transport etc.). Schimbările ponderate și totalizate ale prețurilor produselor cuprinse în coș determină indicele prețurilor de consum. IAPC reprezintă o cifră medie, în cadrul gospodăriilor putând fi înregistrate rate de inflație mai scăzute sau mai ridicate.

Figura 2.1

Ponderea grupelor de produse ce sunt incluse în cadrul coșului IAPC

Sursa:

Comisia Europeană Afaceri Economice și Financiare, Măsurarea inflației în UE, disponibil la adresa web: http://ec.europa.eu/archives/economy_finance/inflation/measuring_ro.htm#, accesat la data de 11 mai 2015

Principalele elemente componente ale indicelui armonizat al prețurilor de consum sunt reprezentate de:

Prețurile pentru bunurile de consum: 61,1%;

Prețurile pentru servicii: 38,9%.

Între modul de calcul al indicelui prețurilor de consum și cel de calcul al indicelui armonizat al prețurilor de consum nu există diferențe semnificative. Coșul de cumpărături specific indicelui armonizat al prețurilor de consum cuprinde aceleași produse, diferența este dată de faptul că aceste produse sunt grupate în 12 categorii în cazul IAPC și în 3 categorii principale în cazul IBPC. Prin utilizarea celor 2 indici – (IPBC, IAPC)*100-100 – rezultă rata inflației în conformitate cu fiecare indice.

Indicele armonizat al prețurilor de consum are rolul de a măsura modificările ce apar la nivelul prețurilor serviciilor și bunurilor comercializate în România. Coeficienții de ponderare sunt derivați din cadrul structurii cheltuielilor cu bunurile și serviciile de către consumatorii străini și români.

Astfel, IAPC are la bază principii interne ale conceptului de consum, luându-se în considerare consumul realizat în cadrul tuturor gospodăriilor din țară indiferent de naționalitate, venit, statut social (mai puțin ambasadele străine din România). Rezultă că definiția indicelui armonizat ia în considerare atât consumul persoanelor rezidente, cât și cheltuielile realizate de către vizitatorii străini pe teritoriul românesc. Conceptual, acest lucru reprezintă o diferență față de indicele clasic al prețurilor de consum care ia în considerare doar cheltuielile efectuate de rezidenți indiferent dacă acestea au fost realizate în țară sau dincolo de granițele acesteia. Cheltuielile efectuate în afara țării sunt analizate ținându-se cont de informațiile cuprinse în balanța de plăți și ilustrează, de fapt, consumul de servicii de transport și servicii turistice în străinătate (cheltuielile de altă natură realizate în străinătate nu sunt deocamdată contabilizate).

În ceea ce privește sfera de cuprindere a indicelui armonizat al prețurilor de consum, acesta acoperă doar consumul monetar ce aparține populației. Există o serie de consecințe practice ale folosirii conceptului IAPC:

– Excluderea achitării taxelor și impozitelor către țară care nu constituie contravalori ale serviciilor și bunurilor;

– Sunt excluse plățile de comisioane și de dobânzi aferente fiecărui credit (acest lucru se datorează faptului că aceste dobânzi sunt considerate a fi costuri de finanțare și nu cheltuieli de consum);

– Sunt înregistrate acele niveluri de prețuri ce sunt achitate în mod efectiv de către consumatori (astfel sunt luate în considerare și prețurile produselor din perioada de reduceri).

În cazul indicelui simplu al prețurilor de consum este luat de asemenea în considerare consumul monetar dar din care, însă, se exclud:

– Consumul realizat din resursele proprii;

– Cheltuieli ce au caracter de acumulare și de investiții;

– Dobânzile aferente creditelor;

– Amenzi;

– Impozite;

– Rate de asigurare;

– Cheltuieli specifice pentru plata muncii referitor la producția agricolă.

Indicii IPC și IAPC reprezintă indici Laspèyres ce au bază fixă, cu diferențe în ceea ce privesc sistemele de ponderare.

În cazul IAPC este folosită clasificarea consumului individual pe destinații (COICOP) ce este convenită de OECD/CEE/Eurostat care are ca scop asigurarea comparabilității ansamblului de indici la nivelul Europei. Această clasificare include 12 diviziuni ce sunt structurate în cadrul a 39 grupe și 93 clase de servicii și de bunuri. Ponderile ce sunt utilizate sunt specifice pentru România și nu ilustrează media coșului european. Astfel, se respectă principiul de asigurare a reprezentativității ansamblului de cheltuieli specific fiecărei economii.

Pentru ambii indici, ansamblul de sisteme de ponderare ce sunt folosite în anul "t" au la bază rezultatele obținute în cadrul anchetei bugetului gospodăriilor ce au fost realizate pentru anul "t-2", actualizându-se anual.

În cazul IAPC, datele sunt completate cu ajutorul informațiilor ce au în vedere consumul realizat de către turiștii străini în teritoriul românesc și care sunt oferite de către Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism. Datele specifice IAPC sunt calculate de Institutul Național de Statistică după care sunt furnizate către Oficiul de Statistică al Comunităților Europene -Eurostat- ținându-se cont de metodologia agreată de oficiul de statistică începând cu anul 2001. Pentru perioadele anterioare, datele se estimează ținându-se cont de IPC-ul național.

Așa cum se observă, indicele prețurilor de consum se caracterizează printr-o complexitate foarte ridicată. Acest indice contribuie la măsurarea ratei inflației și, implicit, este necesară analiza continuă și elaborată a elementelor care contribuie la formarea inflației. O politică de măsurare și de combatere a inflației ce nu este corespunzător dezvoltată poate afecta în mod negativ și pe termen lung dezvoltarea societății în ansamblul său.

În urma intrării României în Uniunea Europeană, indicele prețurilor de consum a fost adaptat în conformitate cu cerințele uniunii. Astfel, pentru a se permite comparabilitatea rezultatelor economice ale României cu cele obținute la nivelul întregii Europe a fost creat indicele armonizat al prețurilor de consum.

CAPITOLUL 3: ANALIZA INFLAȚIEI LA NIVELUL STATELOR UNIUNII EUROPENE

3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeană a luat naștere ca urmare a deciziei de a pune capăt multitudinii de războaie sângeroase desfǎsurate de țările vecine, rǎzboaie care au generat cel de-al II-lea Război Mondial. Anul 1950 a reprezentat începutul unificǎrii țărilor europene din punct de vedere politic și economic prin crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Statele fondatoare sunt reprezentate de:

Belgia;

Germania;

Franța;

Luxemburg;

Olanda;

Italia.

Deși totul a început prin existența unei uniuni de naturǎ economică, aceastǎ comunitate europeanǎ a devenit, în timp, o entitate ce desfǎșoarǎ activități în cadrul a numeroase domenii, de la dezvoltare pânǎ la politica specificǎ de mediu. Această importantǎ modificare este reflectată de schimbarea, în anul 1993 a numelui de Comunitate Economicǎ Europeanǎ (CEE) la cel de Uniunea Europeană.

La baza Uniunii Europene se aflǎ statul de drept. Întreg ansamblul de acțiuni întreprinse sunt bazate pe tratate. Asupra acestor tratate trebuie sǎ convinǎ toate statele ce fac parte din Uniunea Europeanǎ, într-o manierǎ voluntarǎ și democraticǎ. Acordurile statelor membre ale UE au naturǎ de obligativitate (din punct de vedere juridic) și au ca rol stabilirea obiectivelor Uniunii Europene în toate domeniile de activitate.

De peste 50 de ani, Europa se bucură de prosperitate, stabilitate și pace. Populația beneficiază de utilizarea unei monezi europene comune: euro.

Controalele din cadrul frontierelor dintre statele ce sunt membre ale Uniunii Europene au dispǎrut oferind cetățenilor dreptul de a circula liber în aproape toatǎ Europa și au posibilitatea de a munci în cadrul oricǎrei țǎri membre.

Motorul economic principal al Uniunii Europene este reprezentat de piațǎ internǎ sau piața unicǎ. Acest lucru faciliteazǎ libera circulație a serviciilor, bunurilor, persoanelor și capitalului. Piața unică sau „internă” este principalul motor economic al UE, facilitând libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor. Un obiectiv deosebit de important este reprezentat de de dezvoltarea continuǎ a acestor resurse care sǎ permitǎ valorificarea avantajelor oferite.

La ora actualǎ, Uniunea europeanǎ cuprinde urmǎtoarele state:

Austria;

Bulgaria;

Belgia;

Cipru;

Cehia;

Estonia;

Danemarca;

Finlanda;

Franța;

Grecia;

Germania;

Irlanda;

Italia;

Letonia;

Luxemburg;

Malta;

Lituania;

Portugalia;

Olanda;

Marea Britanie;

Polonia;

Spania;

Slovacia;

Suedia;

Ungaria;

Slovenia;

Croația;

România.

Uniunea Europeanǎ are la bazǎ un cadru instituțional ce este unic la nivel mondial și în care:

Consiliul European are ca rol stabilirea priorităților generale; acesta reunește laolaltǎ liderii europeni și cei naționali;

Alegerea deputaților europeni se realizeazǎ prin vot direct, iar aceștia trebuie sǎ reprezinte interesele tuturor cetățenilor la nivelul Parlamentului European;

Comisia Europeanǎ se ocupǎ de promovarea intereselor Uniunii Europene; membrii Comisiei sunt numiți de cǎtre guvernele naționale;

Guvernele se ocupǎ cu promovarea intereselor statelor membre; acest lucru se realizeazǎ în interiorul Consiliului UE.

Crearea și punerea în aplicare a legislației europene presupune implicarea a 3 instituții:

Parlamentul European: acesta reprezintă cetățenii Uniunii Europene, iar membrii acestuia sunt aleși în mod direct de cǎtre cetǎțeni;

Consiliul Uniunii Europene: reprezintă statele ce sunt member ale UE. Prin rotație, fiecare stat membru deține președinția Consiliului;

Comisia Europeană: reprezintă ansamblul de interese ale Uniunii Europene.

3.2 ANALIZA COMPARATIVĂ A EVOLUȚIEI INFLAȚIEI ÎN ROMȂNIA ȘI STATELE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

În cele ce urmeazǎ vor fi prezentate valorile inflației statelor mebre ale Uniunii Europene prin realizarea unei analize comparative.

Inflația în Uniunea Europeanǎ (27 de țǎri membre) în perioada 2007 – 2014 este prezentatǎ în tabelul de mai jos.

Tabel 3.1

Inflația în Uniunea Europeanǎ în perioada 2007 – 2014

Inflația în România în perioada 2007 – 2014 este prezentatǎ în tabelul de mai jos.

Tabel 3.2

Inflația în România în perioada 2007 – 2014

Se poate observa cǎ nivelul cel mai mare al inflației în România a fost înregistrat în anul 2008, având o valoare de 7,91%. La nivelul aceluiași an, media inflației în Uniunea Europeanǎ a fost de 3,28%, mai micǎ decât în cazul României. Cel mai mic nivel al inflației în România a fost înregistrat în anul 2014 (1,37%), în timp ce în cadrul Uniunii Europene valoarea a fost de 0,44%. În cazul României, se poate observa cǎ începând cu anul 2010, inflația a cunoscut un trend descendent.

În ceea ce privește inflația din cadrul Uniunii Europene, cea mai mare valoare a fost înregistratǎ tot în anul 2008: 3,28%. Cea mai micǎ valoare a fost înrgistratǎ în anul 2009 (0,3%). Un trend descendent este înregistrat și în cazul inflației la nivelul Uniunii Europene începând cu anul 2011.

Figura 3.1

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014

Dacă luăm în considerare indicele armonizat al prețurilor de consum în perioada 2007-2014 pentru categoria alimente și băuturi alcoolice, România a înregistrat cel mai mare nivel al inflației la nivelul anului 2008 -9,54%-, în timp ce nivelul cel mai scăzut a fost înregistrat în anul 2014: -0,13%.

Cu excepția anilor 2012 și 2014 când inflația din România a fost mai mică (2,72% în 2012 și -0,13 în 2014) decât în Uniunea Europeană (3,37% în 2012 și 0,55 în 2014). Cel mai mare nivel al inflației în Uniunea Europeană a fost atins tot în anul 2008, ajungând la o valoare de 6,02%, în timp ce valoarea cea mai mică a fost înregistrată în anul 2014 (0,55%). Cea mai mare diferență între media indicelui armonizat al prețurilor de consum din România și cea din Uniunea Europeană (pentru categoria de alimente și băuturi alcoolice) a fost înregistrată în anul 2010 (diferență de 5,55 puncte procentuale).

Tabel 3.3

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: alimente și bǎuturi alcoolice

Figura 3.2

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: alimente și bǎuturi alcoolice

Pentru categoria de bunuri industriale (fără energie), în România cea mai mare valoare a inflației a fost de 4,11% în anul 2009 (în Uniunea Europeană inflația a fost de 0,52%). În anul 2014, a fost înregistrată cea mai mică valoare a inflației de 1,55% (în Uniunea Europeană inflația fost de 0,06%). În cazul României, începând cu anul 2010 s-a înregistrat un trend descendent al inflației în cazul bunurilor industriale (fără energie).
În ceea ce privește Uniunea Europeană, pentru bunurile industriale, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistrată în anul 2011, având o valoare de 0,85%. Cea mai mică valoare a fost înregistrată în anul 2014 (0,06%).

Cea mai mare diferență între inflația înregistrată în România și cea înregistrată în Uniunea Europeană poate fi observată la nivelul anului 2009 (diferență de 3,59 puncte procentuale).

Tabel 3.4

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: bunuri industriale (fǎrǎ a fi inclus sectorul de energie

Figura 3.3

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: bunuri industriale (fǎrǎ a fi inclus sectorul de energie

Referitor la inflația ce are în vedere categoria de energie, în România cea mai mare valoare a indicelui agregat al prețurilor de consum a fost înregistrată în anul 2008, având o valoare de 9,84%. În același an, media în cadrul Uniunii Europene a fost mai mare decât în România, cu o valoare de 11,00%. Cea mai mică valoare a inflației în România a fost înregistrată în anul 2014 (2,34%). În același an, valoarea inflației înregistrate la nivelul Uniunii Europene a fost mai mică, având o valoare de -1,64%. În cazul Uniunii Europene, cea mai mare valoare a inflației pentru energie a fost înregistrată în anul 2011 (11,37%), fiind mai mare decât valoarea înregistrată de România în același an (9,28%). Cea mai mică valoare a inflației pentru Uniunea Europeană a fost înregistrată în anul 2014, ca și în cazul României. Cea mai mare diferență între valorile inflației între România și Uniunea Europeană a fost înregistrată în anul 2013 (diferență de 3,49 puncte procentuale), atunci când România a înregistrat o inflație medie de 4,16, aceasta fiind mai mare decât media Uniunii Europene din același an: 0,67.

Tabel 3.5

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: energie

Figura 3.4

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: energie

În ceea ce privește categoria de produse ce au în vedere serviciile, cea mai mare medie a inflației a fost înregistrată în anul 2008, având o valoare de 9,55%. În același an, la nivelul Uniunii Europene a fost înregistrată o inflație medie de 3,10%. Diferența la nivelul acestui an constituie diferența cea mai mare între mediile inflației înregistrate în România și Uniunea Europeană în perioada 2007 – 2014.

Cea mai mică valoare a inflației pentru servicii în România a fost înregistrată în anul 2013 și are o valoare de 2,65%. În același an, în Uniunea Europeană a fost înregistrată o inflație medie mai mică (1,73%).

Cel mai mare nivel al inflației în cadrul Uniunii Europene a fost înregistrat în anul 2008 (3,10%), în timp ce cel mai scǎzut nivel al inflației a fost înregistrat în anul 2014 (1,42%), atunci când România a înregistrat o valoare a inflației mai mare (1,42%).

Tabel 3.6

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: servicii

Figura 3.5

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: servicii

La nivelul ultimului semestru al anului 2014, România ocupǎ ultimul loc în clasamentul țǎrilor membre ale Uniunii Europene în funcție de rata inflației. Astfel, România a înregistrat o ratǎ a inflației de 1%. Țara cu cea mai micǎ inflație este reprezentatǎ de Grecia (-2,5%).

Figura 3.6

Inflația în UE și România în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: servicii

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: alimente și bǎuturi nealcoolice, la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Bulgaria și Letonia (13,5). România a avut o inflație de 3,9. Cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ de Franța (1,4).

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Letonia (18,2) iar cea mai micǎ de Franța (5,1). România a avut o inflație de 9,5. Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a Maltei (6,4) și cea mai micǎ a Slovaciei (-3,8). România a avut o inflație de 3,3.

În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în Regatul Unit (3.4), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Irlanda (-4,6). În România, inflația a avut valoarea de 2.3.

Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în Estonia (9,4) și cea mai micǎ inflație în Irlanda (1,2), în timp ce România a avut o inflație de 6,1.

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în Republica Cehǎ (7,4), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Irlanda (0,6). România a avut o inflație de 2,2.

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Republica Cehǎ (4,4) și cea mai micǎ inflație în Grecia (0,2). În România a fost marcatǎ o inflație de 3,4.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în Republica Cehǎ (2,1), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Croația (-2,4). România a avut o inflație de -1,4.

Tabel 3.7

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: alimente și bǎuturi nealcoolice

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.7

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: alimente și bǎuturi nealcoolice

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: bǎuturi alcoolice, tutun și narcotice, la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de România (14,9). Cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ de Bulgaria (0,8).

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Letonia (36,9) iar cea mai micǎ de Cipru (0,00). România a avut o inflație de 9,7. Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a României (21,2) și cea mai micǎ a Austriei (1,3).

În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în România (34,3), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Irlanda (-2,6). Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în Spania (10,2) și cea mai micǎ inflație în Bulgaria (0,3), în timp ce România a avut o inflație de 8,9.

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în Ungaria (14,4), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Bulgaria (0,3). România a avut o inflație de 4,4.

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Ungaria (12,2) și cea mai micǎ inflație în Bulgaria (1,2). În România a fost marcatǎ o inflație de 7,00.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în Malta (7,7), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Italia (0,3). România a avut o inflație de 6,1.

Tabel 3.8

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: bǎuturi alcoolice, tutun și narcotice

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.8

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: bǎuturi alcoolice, tutun și narcotice

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: îmbrǎcǎminte și încǎlțǎminte, la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Croația (5,1). România a avut o inflație de 3,3. Cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ de Polonia (-7,2).

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Bulgaria (10,5) iar cea mai micǎ de RegatulUnit (-6,6). România a avut o inflație de 3,00. Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a Irlandei (11,8) și cea mai micǎ a Lituaniei (-8,3). România a avut o inflație de 2,4.

În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în Estonia (2,9), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Irlanda (-9,4). În România, inflația a avut valoarea de 1,9.

Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în Estonia (9,4) și cea mai micǎ inflație în Portugalia (-3,9), în timp ce România a avut o inflație de 1,9.

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în Estonia (5,6), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Portugalia (-5,2). România a avut o inflație de 1,6.

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Estonia (4,4) și cea mai micǎ inflație în Polonia (-4,7). În România a fost marcatǎ o inflație de 1,8.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în Cipru (2,6), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Croația (-3,9). România a avut o inflație de 1,8.

Tabel 3.9

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: îmbrǎcǎminte și încǎlțǎminte

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.9

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: îmbrǎcǎminte și încǎlțǎminte

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: întreținerea casei, apǎ, electricitate, petrol și alte gaze, la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Letonia (16,4). România a avut o inflație de 10,00. Cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ de Malta (-0,1).

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Letonia (29,4) iar cea mai micǎ de Olanda (2,4). România a avut o inflație de 9,90. Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a Lituaniei (11,5) și cea mai micǎ a Irlandei și Ciprului (-7,6). România a avut o inflație de 6,3.

În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în Cipru (13,3), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Irlanda (-1,6). În România, inflația a avut valoarea de 5,2.

Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în Grecia (9,4) și cea mai micǎ inflație în Suedia (2,00), în timp ce România a avut o inflație de 7,6.

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în Croația (10,1), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Suedia (0,2). România a avut o inflație de 6,0.

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Estonia (8,9) și cea mai micǎ inflație în Ungaria (-6,5). În România a fost marcatǎ o inflație de 7,6.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în Regatul Unit (3,00), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Ungaria (-7,7). România a avut o inflație de 2,8.

Tabel 3.10

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: întreținerea casei, apǎ, electricitate, petrol și alte gaze

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.10

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: întreținerea casei, apǎ, electricitate, petrol și alte gaze

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: sǎnǎtate, la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Ungaria (20,2). România a avut cea mai micǎ inflație de -2,3.

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Republica Cehǎ (31,0) iar cea mai micǎ de Belgia (-1,1). România a avut o inflație de -0,9. Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a Letoniei (17,9) și cea mai micǎ a Republicii Cehia (-3,5). România a avut o inflație de 5,0.

În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în România (5,8), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Portugalia (-1,6). Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în Luxemburg (11,9) și cea mai micǎ inflație în Letonia (-2,6), în timp ce România a avut o inflație de 2,4.

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în Olanda (12,2), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Grecia (-1,6). România a avut o inflație de 1,0.

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Spania (6,9) și cea mai micǎ inflație în Germania (-4,0). În România a fost marcatǎ o inflație de 1,5.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în Estonia și Ungaria (3,5), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Bulgaria (-3,9). România a avut o inflație de 1,9.

Tabel 3.11

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse:

sǎnǎtate

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.11

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse:

sǎnǎtate

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: transport, la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Letonia (8,7). România a avut o inflație de 1,70. Cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ de Slovacia (-2,0).

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Bulgaria (15,0) iar cea mai micǎ de Portugalia (1,7). România a avut o inflație de 10,5. Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a României (3,1) și cea mai micǎ a Ciprului (-7,3). În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în Grecia (15,6), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Slovacia (-0,2). În România, inflația a avut valoarea de 12,0.

Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în România (11,6) și cea mai micǎ inflație în Slovenia (2,1).

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în Italia (6,5), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Danemarca și Grecia (0,2). România a avut o inflație de 5,8.

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Cipru (2,3) și cea mai micǎ inflație în Estonia (-2,5). În România a fost marcatǎ o inflație de 0,8.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în România (2,3), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Bulgaria (-3,5).

Tabel 3.12

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: transport

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.12

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: transport

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: comunicații, la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Finlanda (7,1). România a avut o inflație de -3,4. Cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ de Italia (-8,4).

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de România (8,4) iar cea mai micǎ de Austria (-8,6). Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a României (12,1) și cea mai micǎ a Finlandei (-5,4).

În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în Regatul Unit (4,9), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Malta (-9,7). În România, inflația a avut valoarea de 2,6.

Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în Regatul Unit (4,00) și cea mai micǎ inflație în Malta (-9,7), în timp ce România a avut o inflație de 2,6.

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în România (4,9), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Franța (-9,0).

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Regatul Unit (3,0) și cea mai micǎ inflație în Franța și Estonia (-9,6). În România a fost marcatǎ o inflație de -0,7.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în Austria (6,3), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Lituania (-6,3). România a avut o inflație de 1,3.

Tabel 3.13

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: comunicații

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.13

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: comunicații

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: activitǎți recreative și culturǎ , la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Bulgaria (4,1). România a avut o inflație de 2,1. Cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ de Franța (-1,7).

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Letonia (6,7) iar cea mai micǎ de Portugalia (-2,5). România a avut o inflație de 2,5. Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a Bulgariei (5,3) și cea mai micǎ a Franței (-1,6). România a avut o inflație de 4,6.

În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în România (3,9), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Letonia (-4,9).

Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în România (3,2) și cea mai micǎ inflație în Bulgaria (-3,7).

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în Croația (3,2), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Bulgaria (-4,6). România a avut o inflație de 1,4.

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Polonia și Croația (2,4) și cea mai micǎ inflație în Bulgaria și Grecia (-2,8). În România a fost marcatǎ o inflație de 1,8.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în Estonia (2,3), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Bulgaria (-2,5). România a avut o inflație de 1,7.

Tabel 3.14

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: activitǎți și culturǎ

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.14

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: activitǎți și culturǎ

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: educație, la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Germania (22,2). România a avut o inflație de 5,2. Cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ de Olanda (0,8).

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Letonia (21,1) iar cea mai micǎ de Austria (1,3). România a avut o inflație de 5,6. Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a Letoniei (18,0) și cea mai micǎ a Austriei (-9,6). România a avut o inflație de 9,1.

În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în Malta (7,8), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Austria (-4,2). În România, inflația a avut valoarea de 6,4.

Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în Luxemburg (6,7) și cea mai micǎ inflație în Croația (-5,9), în timp ce România a avut o inflație de 3,7.

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în Regatul Unit (8,7), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Germania (-3,6). România a avut o inflație de 3,0.

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Regatul Unit (17,2) și cea mai micǎ inflație în Grecia (-4,1). În România a fost marcatǎ o inflație de 4,3.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în Regatul Unit (10,2), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Estonia (-16,0). România a avut o inflație de 6,0.

Tabel 3.15

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: educație

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.15

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: educație

În ceea ce privește inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: restaurante și hoteluri, la nivelul anului 2007 cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Letonia (14,3). România a avut o inflație de 5,1. Cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ de Malta (-0,6).

Pentru anul 2008, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ de Bulgaria (17,2) iar cea mai micǎ de Germania (1,7). România a avut o inflație de 5,9.

Cea mai mare inflație în anul 2009 a fost cea a Bulgariei (7,6) și cea mai micǎ a Estoniei (-1,4). România a avut o inflație de 6,5.

În anul 2010, cea mai mare inflație a fost înregistratǎ în Malta (5,5), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost înregistratǎ în Letonia (-5,9). În România, inflația a avut valoarea de 4,2.

Anul 2011 a marcat cea mai mare valoare a inflației în Estonia (5,5) și cea mai micǎ inflație în Slovenia (-2,7), în timp ce România a avut o inflație de 2,6.

În anul 2012, inflația cea mai mare a fost înregistratǎ în Estonia (6,6), în timp ce inflația cea mai micǎ a fost înregistratǎ în Croația (-0,6). România a avut o inflație de 2,2

Anul 2013 marcheazǎ cea mai mare inflație în Germania (6,5) și cea mai micǎ inflație în Grecia (-2,1). În România a fost marcatǎ o inflație de 3,9.

În anul 2014, cea mai mare valoare a inflației a fost înregistratǎ în Estonia (4,5), în timp ce cea mai micǎ inflație a fost obținutǎ de Grecia (-1,6). România a avut o inflație de 3,3.

Tabel 3.16

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: restaurante și hoteluri

Eurostat, HICP, disponibil la adresa web:

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do, accesat la data de 11 mai 2015

Figura 3.16

Inflația în țǎrile Uniunii Europene în perioada 2007 – 2014 pentru categoria de produse: restaurante și hoteluri

CONCLUZII

Lucrarea de fațǎ are ca scop identificarea evoluției inflației la nivelul României prin realizarea unei comparații cu celelalte state ale Uniunii Europene pentru a se putea determina direcția de evoluție a economiei românești. Pe baza acestei analize, pot fi elaborate noi direcții de acțiune și de îmbunǎtǎțire a activitǎților de marketing.