Fenomenul de Evaziune Fiscala

Definiția care este dată de legislația din țara noastră fenomenului evaziunii fiscale este: " sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice si persoanele juridice române și străine, denumite contribuabili. Ca fenomen, evaziunea fiscala se întâlnește deopotrivă atât pe plan național, cât și pe plan internațional.

Aplicarea sistemului fiscal are în vedere activitatea organelor specializate ale statului, respectiv a aparatului fiscal și exercitarea unui control fiscal sistematic, exigent și intransigent.

Un sistem fiscal are următoarele caracteristici: aplicare exclusivă, aceasta însemnând că el se aplică într-un teritoriu geografic determinant, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un anumit sistem bugetar și autonomia tehnică, aceasta înseamnând că sistemul fiscal este autonom din punct de vedere tehnic, respectiv că el cuprinde toate normele de așezare, încasare și lichidare pentru punerea sa în practică.

Procedeele folosite de către plătitori pentru a se sustrage obligațiilor fiscale care le revin sunt diverse și în permanentă adaptare la evoluția legislației fiscale, evoluția relațiilor economice si a sistemului informațional contabil. Cu toate acestea, se pot identifica două mari categorii; procedee licite și procedee ilicite.

Evaziunea fiscală are o dimensiune ridicată în România, doar în cazul CAS, TVA și impozitului pe venit ea reprezentând peste 9% din PIB. Dacă România ar colecta impozitele și taxele pe care le are la un nivel de peste 90%, ar avea venituri bugetare ca procent din PIB aproapiate de media europeană. O reformă profundă a administrării taxelor și impozitelor în România țintită în direcția creșterii gradului de colectare a taxelor este absolut necesară.

Suntem în prezența evaziunii fiscale legale atunci când un venit este stabilit în funcție de unele criterii exterioare, ori după anumite norme medii și care determină un venit impozabil inferior celui real.

Cazurile de evaziune fiscală legală, mai frecvente sunt următoarele: alcătuirea fondurilor altele decât cele care se justifică din punct de vedere economic, micșorând astfel venitul impozabil; practica unor companii de a investi o parte din profitul care este realizat de acestea în cumparare de mașini și echipamente tehnice pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit, măsură care este menită să stimuleze acumularea; asocierile familiale.

Prin astfel de soluții sunt speculate prevederile legale care reglementează cote de impunere mai mici sau chiar stabilesc reduceri sau scutiri de impozit pentru veniturile până la un anumit plafon; venitul total al membrilor familiei poate fi împărțit, în mod egal între aceștia, indiferent de contribuția fiecăruia la realizarea lui, pe această cale obținându-se o diminuare a cuantumului impozitului venit care este datorat statului; constituirea de depozite de păstrare și administrare de către părinte sau tutore a unor fonduri în favoarea copilului minor. Venitul aferent depozitului, deși este supus impunerii, impozitul plătit este mai mic în comparație cu ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat; folosirea, în anumite limite, a prevederilor legale cu privire la donațiile filantropice, indiferent dacă acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei părți din veniturile realizate de la impunere; un contribuabil are posibilitatea să opteze fie pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, fie pentru sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporație.

Armonizarea politicilor fiscale în toate statele membre Uniunii Europene este influențată de anumite restricții, precum și de diferențele dintre structurile fiscale ale statelor membre și structurile economico-sociale. Este posibil ca dezechilibrele fiscale existente în prezent în multe state membre Uniunii Europene să necesite în perioada următoare o abordare unitară la nivelul Uniunii. Prin politica fiscală se evită concentrarea activităților economice doar în anumite zone și se încearcă uniformizarea interesului economic pentru o mai ușoară distribuție a populației, iar atenuarea diferențelor economico-sociale dintre diferite zone ale unei țări constituie unul din obiectivele politicii fiscale.

Consiliul fiscal urmărește cu atenție rezultatele procesului de reformă din cadrul aparatului administrativ de colectare a taxelor și impozitelor, o creștere a eficienței colectării atât din perspectiva încasării veniturilor, dar și din punctul de vedere al costurilor asociate fiind în măsură să genereze, pe termen mediu, spațiu fiscal. Adoptarea unor decizii legate de eventuale reduceri de taxe sau de majorare a unor cheltuieli în baza potențialelor creșteri de eficiență trebuie să aibă loc după ce procesul de reformă se dovedește ireversibil și capabil să genereze rezultate pe termen lung.

Cel mai ușor pot să se eschiveze de la impozitare industriașii, comercianții, liber-profesioniștii, fermierii care iși declară veniturile printr-o declație semnată doar de ei. Salariaților le este mult mai greu să se sustragă de la plata parțială sau integrală a impozitelor, căci lor li se impun impozitele pe baza unor declarații semnate de un tert-intreprinzatorul. In sanul profesiunilor necomerciale, contabilii erau in capul listelor persoanelor urmarite cu mai mult de 25% din condamnari. Aceste urmariri erau fondate pe fapte de complicitate. În rândul liber profesioniștilor, evaziunea fiscal se concentra în rândul avocaților, medicilor și notarilor care impreuna însemnau 45% din condamnările penale din acest sector.

Măsuri importante de îmbunătățire a procesului de colectare au fost deja implementate încă din anul 2005 în țara noastră prin accelerarea procesului de execuție silită și faliment și întărirea constrângerilor bugetare atât asupra intreprinderilor publice, dar și asupra celor private. Continuarea și accelerarea procesului de reforma a administrației fiscale reprezintă o prioritate principală. Obiectivul major al acestui proces de reformă îl reprezintă îmbunătățirea colectării impozitelor, contribuțiilor și taxelor cu scopul creșterii veniturilor bugetare. Se intenționează îmbunătățirea serviciilor de asistență către contribuabili cu scopul creșterii conformării voluntare și reducerii costurilor tranzacționale ale agenților economici în relația cu administrațiile fiscale.

Cu cât absorbția fondurilor europene este mai înaltă și colectarea veniturilor fiscale este mai bună cu atât mai mult se poate combate efectul inițial pro-recesionist al unui deficit bugetar mic. Veniturile fiscale ar putea fi majorate prin creșterea impozitelor pe drepturi de autor, îmbunătățirea eficienței cheltuielilor bugetare ar fi un plus.

Lucrarea de față analizează fenomenul evaziunii fiscale, având în vedere efectele negative, se urmăresc cazurile în care ea se manifestă, analizează fenomenul evaziunii fiscale în perioada 2011-2013 precum și etalarea metodelor de prevenire, diminuare și combatere a evaziuni fiscale. .

În capitolele de teorie ale lucrării am realizat expunerea unor concepte referitoare la fenomenul de evaziune fiscală și la legătura acestuia cu fenomenul de presiune fiscală. Am realizat clasificarea formelor și tehnicilor de sustragere de la plata obligaților fiscale care sunt utilizate de către cei care fac evaziune, sunt detaliate pe diverse forme de impozite

Capitolul de studiu de caz face referire la activitatea de evaziune fiscală din țara noastră. Am făcut o analiză a evoluției fenomenului de evaziune fiscală care a fost înregistrat pentru perioada 2011-2013 și a fost detaliată pe principalele taxe și impozite.

Pentru efectuarea lucrării am analizat în primul rând rapoartele de activitate întocmite de Consiliul Fiscal în perioada analizată. De asemenea am consultat cursurile si cărțile referitoare la fenomenul evaziuni fiscale, siteuri de specialitate și legislația care se aplica la momentul actual. Partea teoretică este realizată pe baza ultimelor cărți și publicații apărute în domeniu.

Capitolul I

Fenomenul de evaziune fiscală

1.1. Noțiunea de evaziune fiscală

Termenii care definesc evaziunea fiscală sunt diverși, încercându-se de fiecare dată o împărțire a modurilor de manifestare a acesteia astfel: evaziune fiscală, fraudă fiscală, criminalitate economică.

În cazul evaziunii, contribuabilul încearcă să se situeze într-o poziție cât mai favorabilă, în sensul de a beneficia de cât mai multe avantaje oferite de reglementările fiscale în vigoare. Evaziunea presupune astfel utilizarea ”procedeelor legale, a unor neajunsuri ale legislației pentru evitarea plății unor obligații fiscale ”.

Neglijarea manifestărilor evaziunii fiscale și lipsa unui control eficient în acest domeniu pot să ducă la amplificarea acestui fenomen, ajungându-se chiar până la frauda fiscală sau la crima fiscală sau economică. Indiferent de amploarea sa, evaziunea fiscală reprezintă un fenomen tot mai des întâlnit, cu implicații negative multiple, cum ar fi: nerealizarea prevederilor la partea de venituri fiscale, cu efecte asupra apariției sau creșterii deficitului bugetar; afectarea stabilității economiei respectivei țări; realizarea unor inechități în plan social care, în condiții normale, s-ar atenua dacă s-ar plăti impozite; afectarea puterii de cumpărare a monedei naționale etc. Sub aspect social, practicarea faptelor de evaziune fliealâ da cătfa unii contribuabili determină apariția sau, mat degrabă, mărirea inegalităților între aceștia putând genera chiar ii

unele tensiuni sociale.

Principalul obiectiv al statului nostru este reprezentat de creșterea capacității de absorbție a economiei, a resurselor disponibile atât din impozitele și taxele colectate de la buget, cât și din fondurile nerambursabile primite de la Uniunea Europeană.

Politica bugetară trebuie să sprijine programul de reformă economică și macrostabilizare prin menținerea deficitului bugetar la un nivel prudent, îmbunătățirea colectării și creșterea veniturilor bugetare. Obiectivul principal al politicii fiscal bugetare este susținerea procesului de convergență nominală și reală, creșterea investițiilor atât în infrastructura fizică, dar și în cea umană și instituțională și îmbunătățirea corelației între resursele de care dispune țara noastră și modul în care acestea sunt utilizate pentru a atinge obiectivele majore de politică economică. Pe termen lung obiectivul politicii fiscale îl reprezintă consolidarea finanțelor publice în vederea creșterii rolului stabilizator prin reducerea deficitelor.

Incidența activităților subterane asupra inegalităților sociale este ambiguă. Dacă unele activități subterane avantajează clasele defavorizate, altele contribuie la îmbogățirea gospodăriilor cu venituri ridicate. Totuși, se pare că tendința generalâ este de accentuare a inegalităților sociale. Deși, de pe urma evaziunii fiscale, pe termen scurt, evazioniștii au de câștigat, în timp ce statul, respectiv bugetul acestuia are de pierdut, pe termen lung, perdanți sunt si ceilalți contribuabili care nu recurg la evaziune fiscală, „prin ridicarea posibilă a fiscalității pentru complinirea resurselor financiare publice diminuate de evaziune".

Din punct de vedere politic, evaziunea fiscală poate avea drept efect asupra puterii publice pierderi care constau nu numai în nerealizarea resurselor bugetare, ci și în nerealizarea programului politic de guvernare si în împiedicarea îndeplinirii unor aspirații firești pentru puterea publică: putere, glorie, credibilitate și are avantaje materiale sau spirituale.

Sistem fiscal al unei țări are următoarele caracteristici:

exclusivitatea aplicării.

“Această caracteristică presupune faptul că sistemul fiscal se aplică într-un teritoriu geografic bine determinant, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un anumit sistem bugetar.”

autonomia tehnică

Această caracteristică presupune faptul că sistemul fiscal este autonom din punct de vedere tehnic, el cuprinde toate normele de așezare, încasare și lichidare pentru punerea sa în practică. Dacă sistemul fiscal îndeplinește toate aceste caracteristici care sunt făcute de către organele proprii ale teritoriului în care se aplică, există o autonomie fiscală completă, respectiv suveranitate fiscală. Orice stat care este suveran din punct de vedere politic și fiscal poate să realizeze o putere fiscală absolută sau suveranitate fiscală.

1.2. Manifestarea evaziunii fiscale

Percepția fiscalității este cu totul alta în societatea românească, atât din cauza distribuirii dezechilibrate a poverii fiscale din punctul de vedere al plătitorului, respectiv angajații și cei cu venituri medii duc greul, deși au devenit din ce în ce mai puțini în raport cu pensionarii și agricultorii, cât și a faptului că ineficiența colectării îi privilegiază tocmai pe cei care fac evaziune fiscală, nu pe cei care își achită corect dările.

Companiile românești alocă, în medie, 198 de ore pe an pentru achitarea impozitelor către stat, de circa trei ori mai puțin decât firmele din Bulgaria. Indicatorul măsoară timpul necesar pentru pregătirea, completarea documentelor și plata impozitelor pentru impozitul pe profit, datorat de firme, taxa pe valoarea adăugată și pe vânzări, impozitele pentru venituri și contribuțiile sociale. În luna martie 2011, România a semnat Pactul Euro Plus, care plafonează deficitul bugetar și datoria publică a statelor membre UE la 3% din PIB și respectiv 60% din PIB. Aceste constrângeri vor fi legalizate la nivel național.Totuși, efortul de a atinge un deficit bugetar de 1,9% din PIB în 2012 și nivele mai mici în anii următori, va fi unul considerabil.

Cu cât absorbția fondurilor europene este mai înaltă și colectarea veniturilor fiscale este mai bună cu atât mai mult se poate combate efectul inițial pro-recesionist al unui deficit bugetar mic. Veniturile fiscale ar putea fi majorate prin creșterea impozitelor pe drepturi de autor, îmbunătățirea eficienței cheltuielilor bugetare ar fi un plus.

Având în vedere legătura strânsă dintre nivelul cotelor de impozit și dimensiunile pe care le poate căpăta evaziunea fiscală, s-a constatat că un impozit excesiv distruge materia impozabilă. Evaziunea fiscală este de două feluri :

Evaziunea „legală" sau tolerată;

Evaziunea ilicită, având caracter fraudulos.

Se mai numește: „evaziune fiscală la adăpostul legii".

Statul, prin puterile publice, poate și să incite la evaziune fiscală urmărind, în principal, două scopuri: un scop „pozitiv" argumentat de intenția de a stimula formarea capitalului; un scop „negativ" reflectat în sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot.

Denumirile folosite în mod frecvent nu trebuie să ducă la interpretarea că legea permite acest fenomen nociv pentru economie, ci faptul că e posibil datorită unor scăpări ale legilor, fiind mai desă în perioade în care apar noi categorii de întreprinderi, noi impozite sau când se recurge la acordarea de facilități fiscale.

În practică, situațiile de evaziune fiscală bazate pe interpretarea legii sunt foarte diverse și numeroase, ținând cont că inventivitatea contribuabililor crește o dată cu sporirea sarcinilor fiscale. Unii autori (Mrejeru, Th, Florescu D, 2013): consideră că există o psihologie a contribuabilului de a plăti doar ceea ce nu poate să nu plătească.

Evaziunea fiscală frauduloasă este acțiunea prin care contribuabilul încalcă prevederile legale cu scopul de a nu plăti impozitul datorat. În practică, sunt situații când este destul de dificil de realizat o delimitare între evaziunea fiscală „legală" și cea ilegală, între ele existând o continuitate. Astfel, se consideră că se pot identifica trei zone în care pot fi încadrați contribuabilii: zona albă – pentru cei corecți; zona neagră pentru cei incorecți și zona gri – în care se încadrează acei contribuabili care, prin abilitate, ocolesc legea fiscală, reușind să se sustragă parțial de la plata impozitelor datorate.

Această disociere are meritul că ajută la sensibilizarea diverșilor factori de decizie politică și a celor din administrație, în căutarea mijloacelor adecvate de limitare și combatere a evaziunii fiscale.

Astfel, evaziunea fiscală licită trebuie să fie prioritatea factorilor de decizie politică, respectiv partide politice, Parlament și, în al doilea rând, în cel al forurilor administrative, respectiv Guvernul. Frauda fiscală trebuie să preocupe în primul rând pe cei care reprezintă forul legislativ care răspunde de realizarea politicii fiscale a statului, care poate fi atinsă în situația când evaziunea fiscală este scăpată de sub control. Dimensiunile evaziunii și fraudei fiscale diferă de la o țară la alta, în funcție de legile fiscale ale perioadei. “În Franța, de exemplu, la începutul anilor 1990, frauda fiscală era estimată la aproximativ 3% din PIB, iar din aceasta doar 20% reușea să fie depistată și recuperată de controlul fiscal.”

Ca și formă de manifestare a evaziunii fiscale, economia subterană se estima tot la începutul anilor 90 la 8% din produsul național brut în Marea Britanie, 9% în Franța, Germania și Olanda, la 12 % în Belgia și 13 % în Suedia.

În țara noastră, în perioada actuală, evaziunea fiscală reprezintă un fenomen de proporții, cu implicații reale și alarmante în viața economico-socială. În anul 1998, evaziunea fiscală identificată s-a ridicat la 2.035 mil.lei, provenind în cea mai mare parte din sustragerea de la plata TVA (33,4% din total) și de la plata impozitului pe profit (31,7% din total). Din punctul de vedere al contribuabilor care au recurs la practicarea evaziunii fiscale, doar 3,7% s-a datorat persoanelor fizice, partea covârșitoare a evaziunii (96,3% din total) fiind depistată la persoanele juridice.

1.2.1.Tehnici de fraudare fiscală

Având în vedere multitudinea faptelor de natura evaziunii fiscale, din analiza cazurilor practice instrumentate de organele cu atribuții de control s-au identificat principalele domeniile, mecanisme și tehnici utilizate diverși contribuabili pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

în domeniul achizițiilor intracomunitare

Metodele uzuale de realizare a fraudelor în domeniul achizițiilor intracomunitare sunt următoarele:

„utilizarea firmelor „fantomă", în mod direct pentru realizarea achiziției, fie intermediar, companii asupra cărora sunt axate debite deosebit de importante la bugetul statului, care rămân în acest fel restante;

forme care sunt întâlnite de multe ori în care același grup de persoane au în vedere controlul întregii rețele de ademenea companii, înființând unele noi o dată cu falimentarea celor care au acumulat debite la bugetul statului;

se are de multe ori în vedere slaba standardizare la nivel UE a documentelor care însoțesc transporturile, prin completarea în mod voit a comercianților cu omisiuni sau greșeli, care au drept scop slaba descoperire a beneficiarilor.”

Constatările Direcției Antifraudă ANAF scot în evidență un comportament fiscal neglijent al multor operatori economici și în multe cazuri operațiuni organizate, în mod profesional, ce semnalează fraudarea bugetului statului. Astfel, s-au semnalat cazuri în care destinatarii declarați ai mărfurilor nu au recunoscut tranzacțiile sau, în alte cazuri, beneficiarii s-au dovedit a fi firme fantomă.

S-a constatat că unele firme având sediul social declarat în București sau împrejurimi, desfășurau în fapt activitate în diverse zone din țară, mărfurile deplasându-se direct în respectivele orașe, unde urmau să fie distribuite direct comercianților cu amănuntul, eventual eliberându-se, formal, acte în numele altor societăți comerciale.

Multe dintre firmele implicate în acest gen de achiziții intracomunitare au desfășurat activități în intervalul dintre două termene de depunerea a declarațiilor fiscale, iar la verificările operative efectuate de Direcția Antifraudă au prezentat evidențe primare ce atestau formal înregistrarea operațiunilor în cauză. Un alt aspect semnificativ rezultat din verificări este implicarea în mod pasiv a unor companii destul de cunoscute care acceptă mărfurile provenite din aceste tranzacții, contribuind astfel la prejudicierea bugetului de stat prin asigurarea unui volum mare de desfacere societăților cu un comportament fiscal inadecvat.

în domeniul producției și comercializării petrolului, carburanților și a altor componente petroliere

În cadrul acestui domeniu, evaziunea fiscală a fost descoperită mai ales prin folosirea unei alte destinații decât cea care a fost declarată a uleiurilor minerale care au fost cumpărate și vânzarea lor sub forma carburanților, fără însă a fi plătite accizele.

Toate aceste verificări duc de multe ori la la concluzia că cei implicați în acest gen de fraudă au apelat la modalități diverse, cum ar fi:

utilizarea unor rețele de firme „fantomă", în cadrul cărora se realiză forma de substituire;

realizarea de rapoarte de producție cu date care sunt false, acestea fiind destinate mascării acestor operațini ;

livrări de mărfuri care sunt făcute în altă formă sau în alt ambalaj decât cel pentru care s-a acordat licența inițial, vânzarea ilicită a amestecurilor sub formă de carburanți prin stațiile personale de vânzare cu amănuntul.

Are loc astfel crearea unui circuit comercial fictiv, se evită accizele la intrare și se încasează prețuri foarte mari pentru produse rafinate având alți parametri calitativi decât cei normali. Un mod de operare asemănător a fost pus în practică și în cazul vânzării de combustibil către rafinării, fără plata taxelor speciale de transport

O altă formă de fraudare este livrarea de produse petroliere direct dintr-o rafinărie, pe baza avizului de însoțire a mărfii, fără întocmirea facturii fiscale. În realitate, produsele petroliere sunt achiziționate direct din rafinărie de către o societate comercială care, după ce le trece prin mai multe verigi comerciale pentru a li se pierde urma, le vinde direct prin stații Peco private.

în domeniul producției și comercializării alcoolului și băuturilor alcoolice

Controalele care au loc în domeniul producției și comercializării alcoolului și a băuturilor alcoolice au identificat producători neautorizați de băuturi alcoolice. O tehnică des folosită de evazioniști este și cea a producerii alcoolului și a băuturilor alcoolice, în spații neautorizate, din materii prime neevidențiate în contabilitate, urmată de disimularea produselor finite și comercializarea acestora împreună cu loturi legal procesate și marcate fiscal. De asemenea, au fost identificate mini tipografii destinate producerii de banderole fiscale false, care urmează să fie folosite atât pentru distribuirea propriilor produse, cât și a comercializării ilicite a acestora.

în domeniul producerii și comercializării de țigarete și produse din tutun

În domeniul produselor din tutun, evaziunea fiscală este manifestată în special prin comercializarea clandestină a țigaretelor introduse ilegal în țară, care proveneau din țări din fostul spațiu sovietic, dar și prin redirijarea acestora către spațiul european, unde prețul țigărilor este mult mai mare. Verificările la importatori de utilaje specifice producției de țigarete au condus la găsirea unor fabrici clandestine care prelucrează tutun brut achiziționat de la producători particulari, a căror producție figurează ca fiind exportată.

în domeniul valorificării deșeurilor industriale reciclabile

Datorită faptului că reciclarea deșeurilor metalice determină diminuarea costurilor în sectorul metalurgic, achiziția acestei materii prime este de interes deosebit, atât pe piața internă, cât și pe cea externă. În multe cazuri s-a constatat existența unor rețele care procedează la comercializarea ilicită a deșeurilor recuperabile prezentând centrelor de colectare, ca documente justificative, facturi de la societăți de tip fantomă sau borderouri de achiziție de la persoane fizice, completate cu date fictive. De asemenea, firme de tip fantomă sunt introduse în lanțul comercial pentru a se îngreuna identificarea furnizorilor reali.

în domeniul exploatării, gestionării, prelucrării, comercializării masei lemnoase

Verificările în acest domeniu au scos în evidență procedee de comercializare pe piața neagră a unor însemnate cantități de material lemnos prin următoarele procedee: lipsa marcajelor aplicate de organele silvice; achiziționarea de lemn fără acte de proveniență; prelucrarea, cu complicitatea deținătorilor de gatere, a materialelor lemnoase recoltate de deținătorii de fond forestier, fără înregistrarea în gestiune; introducerea în lanțul comercial a societăților de tip fantomă în vederea împiedicării identificării furnizorilor și/sau a beneficiarilor reali.

în domeniul comerțului cu cereale, produse de morărit și panificație

Rezultatele controalelor efectuate de autoritățile competente în acest domeniu au scos în evidență o serie de nereguli practicate de unele grupuri de persoane sau firme, organizate și constituite după principiul rețelelor de contrabandă care acționează pe raza mai multor județe, cu privire la: neîntocmirea sau întocmirea incompletă a documentelor care atestă și însoțesc cantitățile recoltate, din câmp și până la înmagazinare; neutilizarea documentelor aprobate prin actele normative și nerespectarea modului de completare a acestora, atât pe timpul transportului, cât și la depozitare, prelucrare și comercializare.

în domeniul jocurilor de noroc și cazinourilor

Jocurile de noroc sunt de multe ori un paravan pentru operațiuni de spălare a banilor sau pentru schimburi ilicite de valută. Deoarece sunt rulate sume mari în intervale scurte de timp, acest lucru îngreunează surprinderea momentului operațiunii.

în domeniul importului de mărfuri

Fraudele care au fost constatate în domeniul importului de mărfuri au fost făcute prin însușirea integrală a diferenței dintre prețurile scăzute care sunt înscrise în facturile de import și prețurile practicate pe piața românească.

Au fost identificate cazuri de firme care sunt înmatriculate în capitală în numele cărora au fost făcute într-un interval relativ scurt de timp un număr impresionant de operațiuni de import având drept scop cantități semnificative de mărfuri nealimentare, dintr-o gamă variată: produse de uz gospodăresc, electrocasnice, electronice, textile, îmbrăcăminte, încălțăminte, papetărie, jucării, cosmetice etc.

Obligațiie fiscale aferente, respectiv TVA și impozit pe profit sunt sustrase astfel de la plata către buget.

În cazul TVA, mecanismul principal prin care se procedează la sustragerea de la plată este reprezentat fie de majorarea fictivă a TVA deductibilă, fie de reducerea fictivă a TVA colectată. O pondere importantă revine și rambursărilor ilegale de TVA. Câteva dintre tehnicile de fraudare ale acestui impozit au în vedere: vânzările fără facturi; necuprinderea în baza de calcul a TVA a tuturor facturilor sau a tuturor operațiunilor care intră în sfera TVA; aplicarea voită, în mod eronat a deducerilor de TVA sau deduceri repetate în baza aceluiași document; utilizarea defectuoasă a formularisticii TVA; diminuarea TVA prin stornări fără documente legale; cereri de rambursare a TVA nejustificate;

În cazul impozitului pe profit, sunt vizate următoarele operațiuni: „reducerea bazei de impozitare prin diferite mijloace, deducerea unor cheltuieli persoanale ale patronilor, acționarilor sau chiar a salariaților; neînregistrarea în evidențele contabile a tuturor veniturilor realizate; calcule greșite privind stocul scriptic și cel faptic sau între prețurile de livrare și cele practicate în mod real; neînregistrarea în contabilitate a unor diferențe favorabile de curs valutar sau de preț sau a diferențelor stabilite prin actele de control; neînregistrarea în documentele contabile a obligațiilor privind impozitul pe profit datorat și nevirarea la termenenele legale a impozitului pe profit etc.”

În ceea ce privește accize, frauda fiscală este realizată prin necuprinderea în baza de impozitare, total sau parțial, a sumelor impozabile, calcularea necorespunzătoare sau necalcularea accizelor la alcool și băuturi alcoolice, neincluderea în prețul de vânzare al produselor impuse cu accize a valorii acestora, neînregistrarea în contabilitate a obligației de plată a accizelor, sustragerea de la plata accizelor prin trecerea unor produse accizate în categoria unora neimpuse cu accize etc.

Impozitele pe venit și salarii sunt fraudate prin următoarele metode: necuprinderea în baza de impozitare a tuturor veniturilor realizate; nereținerea și nevirarea impozitului pe salarii în cazul persoanelor angajate temporar, cu normă sau cu un anumit număr de ore de muncă, a celor cu contract de colaborare; neimpozitarea veniturilor acordate salariaților cu titlu de venituri de natura stimulentelor; nerespectarea legislației privind stabilirea bazei de impozitare, cumulul și deducerile personale; neînregistrarea obligațiilor de plată a impozitului pe salarii

        1.3. Evaziunea fiscală și fenomenul corupției

Corupția reprezintaă utilizarea abuzivă a puterii publice în scopul obținerii, pentru sine ori pentru altul, a unui câștig necuvenit: abuzul de putere în exercitarea atribuțiilor de serviciu; fraude; favoritismul; conflictul de interese etc.

Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția, semnată de România la data de 27 ianuarie 1999, definește corupția, care prevede atât sectorul public, cât si sectorul privat, în cele doua modalitați de savârsire, activă si pasivă.

Formele de corupție, în funcție de sectoarele vulnerabile sunt: administrativă, în justiție, economică și politică. Pot fi riscuri pentru persoanele cu drept de decizie și cele cu atribuții de control faptele ce constituie:

“infracțiuni de corupție:

luarea de mită; darea de mită;

primirea de foloase necuvenite;

traficul de influență; promisiunea, oferta sau oferirea de bani, de daruri sau alte foloase în mod direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă ca are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu;

promisiunea, oferirea în mod direct sau indirect, de bani sau de bunuri unui funcționar al unui stat străin ori al unei organizații publice internaționale, pentru a duce ala îndeplinire sau a nu îndeplini un act care are în vedere datoriria sa de serviciu, pentru a obținer un folos care este necuvenit în ceea ce privește anumite operațiuni economice internaționale;

infracțiuni asimilate infracțiunilor de producție;

infracțiuni care au o legătură directă cu corupța sau cu infracțiunile care sunt asimilate faptelor de corupție;

infracțiuni privind interesele financiare ale Comunităților Economice “

Persoanele cu atribuții de control sunt obligate:

să înstiințeze instituțiile statului în domeniu, după caz, organul de constatare a săvârșirii infracțiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezultă indicii că s-a efectuat o operațiune sau un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală;

în cursul efectuării controlului să procedeze la asigurarea și conservarea urmelor infracțiunii, a corpurilor delicte și a oricăror mijloace ce pot servi organelor de urmărire penală.

Pentru a putea preveni abaterile și deficiențele, apărarea patrimoniului, pentru a cunoaște modul de respectare a legalității cu caracter economic și financiar, a stabiliri răspunderea pentru pagube sau nerespectare disciplinei de gestiune, creșterii eficienței, controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice.

Organele competente în combaterea fenomenului corupției trebuie să aibă în vedere luarea urmatoarelor măsuri:

adaptarea legislației la cerințele unui sistem fiscal modern;

controlarea cu prioritate a marilor contribuabili, prin creșterea calității controlului;

formarea profesională temeinică a inspectorilor fiscali într-un cadru organizatoric propriu;

dezvoltarea serviciilor de informare și asistență fiscală pentru educarea contribuabililor din punct de vedere fiscal;

direcționarea controalelor spre contribuabilii din a căror evidențe rezultă că volumul vânzărilor este mai mic decât volumul cumpărărilor, situație care nu poate fi acceptată pe termen lung;

unificarea legislației fiscale și o mai bună sistematizare și corelare a acesteia cu ansamblul cadrului legislativ din economie;

eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziune fiscală și o mai bună corelare a facilităților fiscale;

În legislația fiscală trebuie să se regăsească, pe lângă prevederile punitive, și cele care pot determina un comportament economic normal, care să conducă la limitarea ariei evaziunii fiscale. Este necesară reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finanțelor Publice, astfel încât să se elimine paralelismele și suprapunerile din activitatea organelor de control financiar și fiscal, în ceea ce privește supravegherea fiscală, controlul fiscal și combaterea evaziunii fiscale și asigurarea coordonării unitare în profil teritorial și la nivel central a tuturor activităților de control.

Se impune astfel trecerea în prim plan a controlului prin excepție și pe plan secundar a controlului permanent și excesiv. Se dorește și implementarea unui sistem informatic care să furnizeze datele necesare pentru identificarea, analiza și combaterea fenomenului evazionist.

Fenomenul evazionist fiind unul complex, cu implicații negative pe diverse planuri, el trebuie urmărit în permanență de către organele abilitate atât la nivel național cât și internațional, pentru a putea fi combătut în mod cât mai eficient.

Capitolul II

Cauzele, factorii favorizanți, efectele și forme de combatere a evaziunii fiscale

    2.1. Cauzele si factorii favorizanți ai evaziunii fiscale

Cauzele acestui fenomen sunt numeroase. Dintre acestea se menționează următoarele:

„mărimea excesivă a sarcinilor fiscale. În comparațiile internaționale, eficiența unui sistem fiscal nu se măsoară prin importanța venitului fiscal;

insuficienta educație a contribuabililor

lipsa unui control eficient, bine organizat, realizat cu personal foarte bine pregătit;

existența unei legislații defectuoase, care, prin omisiunile ei, permite sustragerea de la plata unor impozite.”

Statul consideră impozitul un mijloc de asigurare a cheltuielilor de importanță națională și urmărește majorarea veniturilor bugetare colectate în acest fel. În același timp, contribuabilul percepe impozitul ca pe o constrângere, o obligație a cărei achitare determină reducerea veniturilor sale, drept pentru care urmărește minimizarea sa, pe cât posibil.

În acest moment se naște tendința de a evita aceste impozite și de vorbă până la faptă, respectiv la evaziune fiscală, linia de demarcație este trecută pe nesimțite. Atunci când contribuabilul nu mai face față la impozite, acesta se sustrage de la plată, uneori acesta fiind singura soluție care îi permite continuarea afacerii sau asigurarea subzistenței.

Calitatea sistemului fiscal este dată de respectarea principiilor impozitării, respectiv principiul avantajului, care se referă la respectarea raportului cost avantaje ale cetățeanului individual față de stat. Contribuția fiecărui cetățean trebuie să fie direct proporțională cu beneficiile obținute din utilizarea sau consumarea bunurilor publice și principiul capacitatii de a plăti, care se referă la faptul că perceperea impozitelor de la un contribuabil trebuie să fie direct proporțională cu capacitatea lui de plată.

       2.2. Efectele evaziunii fiscale

Obligațiile fiscale ale contribuabililor sunt stabilite prin legislația elaborată la nivelul fiecărei țări sau entități independente, din punct de vedere juridico-administrativ. Evaziunea și frauda fiscală se manifestă atât în interiorul acestora, cât și în afara lor. O practică foarte răspândită în lumea afacerilor constă în înființarea unor filiale în țări în care nivelul fiscalității este mai redus decât în țara în care funcționează compania-mamă.

Relațiile dintre sediul principal și filială pot fi reale sau fictive. Acest procedeu permite sustragerea de la impozitare (sau impozitarea cu cote reduse) a profitului realizat scriptic în oaza fiscală. La origine, filialele din aceste zone au servit extinderii societăților- mamă în străinătate, ca mijloc de refugiu pentru capitalurile destinate a fi repatriate sau reinvestite. Ulterior, au început să fie utilizate ca mijloc de evaziuni fiscale.

Pentru a servi acestui scop, filialele au fost orientate spre țări cu monedă stabilă, unde nu se efectua un control al schimburilor care dispuneau de un sistem bancar fiabil și ale căror guverne încurajau investițiile străine pe teritoriul lor, țări care, în același timp, practicau niveluri reduse la impozitele asupra profiturilor sau dividendelor.

Evaziunea fiscală internațională este astfel o formă a evaziunii fiscale, iar paradisul fiscal poate fi soluția de realizare. Este dificil de apreciat dacă existența paradisului fiscal (sau oazei fiscale) este de domeniul evaziunii fiscale „legale" sau „frauduloase". Această formă de evaziune, pe de o parte, nu este acceptată de guvernele acelor țări care pierd importante resurse financiare publice pe care le-ar folosi la finanțarea propriilor cheltuieli publice, iar pe de altă parte, este stimulată de guvernele altor țări prin elaborarea unor regimuri fiscale atractive și permisive, obținând avantaje economice și sociale.

Paradisul fiscal poate fi orice țară care este considerată ca atare și care se vrea astfel. In realitate, orice țară poate deveni, la un moment dat, paradis fiscal dacă urmărește un anumit obiectiv economic sau poate să înceteze de a mai fi, dacă intenționează acest lucru. Paradisurile fiscale se pot clasifica în principale și secundare. Paradisurile fiscale principale cuprind următoarele categorii :

“țări care nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor și sporului de capital pentru persoane fizice (Bahamas, Bermude, Insulele Cayman, Principatul Monaco ș.a);

țări în care taxele sunt stabilite pe o bază de teritorii. In aceste țări, contribuabilii beneficiază de o exonerare a impozitului pe profitul obținut prin operațiuni realizate în afara teritoriului (Liberia, Malaiezia, Costa Rica, Panama, Filipine ș.a);

țări în care cotele de impunere sunt reduse, fiind astfel stabilite de statele în cauză sau ca urmare a aplicării unor reduceri de cote datorate încheierii unor acorduri fiscale privind dubla impunere internațională (Elveția, Liechtenstein, Antilele olandeze, Irlanda ș.a.);

țări care oferă avantaje specifice societăților tip holding sau off-shore (Țările de Jos, Singapore, Luxemburg);

țări care dau avantaje doar anumitor societăți (Antigua, Grenada, Jamaica, Barbados ș.a).”

Această grupare are la bază principalele dispoziții fiscale care le conferă statutul de oaze fiscale, multe țări aparținând mai multor asemenea grupe. In cadrul paradisurilor fiscale secundare se includ atât țări mici, cât și altele industrializate care practică, în general, niveluri ridicate la diverse forme de venit, dar dispun și de unele dispoziții legale cu caracter particular, care pot fi utilizate de către investitori în operațiunile de tax-planning.

In ceea ce privește țările mici, care au și o populație redusă numeric, apelează la una din următoarele posibilități: aplică niveluri reduse la cotele de impozite; nu aplică nici un fel de impunere fiscală; nu impozitează anumite venituri ale persoanelor fizice sau juridice; acordă facilități fiscale substanțiale pentru activitățile desfășurate în anumite domenii. Dintre aceste țări fac parte: Vatican, Polinezia franceză, Haiti, Jamaica, Taiwan ș.a.

Țările cu economie dezvoltată, care devin ele însele atractive pentru unele activități desfășurate de anumite societăți, demonstrează că în viața economică primează interesul material. State ca Franța, Belgia, Austria, Italia, SUA acordă facilități fiscale substanțiale pentru atragerea capitalului străin sau creșterea exporturilor.

2.3. Metode de combatere a evaziunii fiscale

Baza normativă actuală pentru protecția intereselor financiare comunitare impotriva fraudei este formată din următoarele acte legislative:

Codul Penal

Codul Vamal al României, Legea 86/2006

Legea 82/1991 privind contabilitatea, republicată în 2008

Legea 500/2002 privind finanțele publice, versiune consolidată cu Legea numărul 314/2003, Legea numărul 96/2006

Legea 50/2013 privind modificarea Legii 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscal

Ordonanța numărul 119/1999, republicată și actualizată privind auditul intern și controlul financiar preventiv

Ordonanța de urgență numărul 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale

Hotărârea de Guvern numărul 1.211/2006 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului numărul 793/2005 privind aprobarea Strategiei naționale de luptă antifraudă pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

Hotărârea de Guvern numărul 793/2005 privind aprobarea Strategiei naționale de luptă antifraudă pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

La data de 2011, a fost adoptată Declarația unică 112 și a fost realizată Campania de informare și promovare a acestei declarații .

În 2011, martie a fost publicată Ordonanța de Urgență numărul 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată.

În anul 2013, Parlamentul României a adoptat Legea 50/2013 prin care modifică Legea 241/2005, se dublează sancțiunile pentru fapte de evaziune fiscală: Se impune continuarea procesului de reorganizare a autorității fiscale din România care să asigure creșterea capacității de exercițiu în administrarea sistemului fiscal, sporirea vitezei de reacție la stimulii interni și externi și a capacității de adaptare la cerințele unei administrații fiscale modeme și performante.

Se mai impune și creșterea gradului de stimulare și motivare a aparatului de inspecție fiscală prin corelarea importanței sociale, a dificultăților, presiunii neuropsihice și condițiilor în care se desfășoară această activitate cu nivelul de salarizare, asigurarea condițiilor pentru stabilizarea personalului și sporirea disponibilității pentru continuarea activității în domeniul fiscal, cât și întărirea rolului și funcțiilor administrației fiscale, creșterea capacității de administrare a veniturilor bugetare, prin:

– luarea în considerare a evziunii fiscale ca factor major de risc la adresa securității naționale și înăsprirea legislației de sancționare severă a acestui fenomen;

– aplicarea cu strictețe a măsurilor de executare silită în situația ignorării cronice a legislației fiscale, neachitării la termen a obligațiilor ori perpetuării fenomenului de evaziune fiscală.

Deși legislația României nu conține o împărțire clară și analizare separată a fraudelor și neregularităților pe baza împărțirii în venituri și cheltuieli, analiza actelor normative analizate va urmări alinierea la normele europene.

Potrivit Ordonanței numărul 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, republicată și actualizată, unul dintre instrumentele folosite de guvern în combaterea fraudei este auditul intern. Această procedură are scopul de a proteja fondurile publice împotriva pierderilor ce pot avea loc datorită erorilor sau fraudelor. Auditul intern este efectuat de o diviziune specială, care este organizata în cadrul fiecărei instituții publice și constă din una sau mai multe persoane angajate în acest scop sau contractate pentru audit și care nu sunt niciodata implicate în activitatile pe care le verifica. Auditul intern ar trebui efectuat conform instrucțiunilor aprobate de Ministrul Finanțelor și ar trebui să se bazeze pe principiile de independență și etică .

Garda Financiară a fost înlocuită cu Direcția generală antifraudă fiscală. Aceasta a fost înființată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în baza OUG nr. 74/26.06.2013 și respectiv, HG nr. 520/24.07.2013 cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.

Astfel, structura nou-înființată a început efectiv să își desfășoare activitatea la finele anului 2013, inițiind în luna decembrie acțiuni de control pe întreg teritoriul țării, pe linia prevenirii și descoperirii evaziunii fiscale, la agenți economici care desfășoară activități de comerț en-gros, en-detail, producție, alimentație publică, comerț cu bijuterii/ ceasuri/ metale prețioase, în zone comerciale care prezintă risc din punct de vedere fiscal, precum și la case de schimb valutar. A participat totodată și în cadrul echipelor mixte la acțiunile inițiate în cooperare cu Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism și Inspectoratul General al Poliției Române.

Evaziunea fiscală apare mai ales în perioade de criză economică. Având în vedere că nu s-a putut opri deficitului bugetar în anul 2010, față de 2009, și în contextul unei înrăutățirii a crizei internațional, criza datoriilor suverane izbucnind în acel an, o măsură drastică a fost luată la jumătatea anului 2010, respectiv TVA a fost majorată la 24% de la 19%.

Consolidarea fiscală este văzută din punctual de vedere al creșterii angajamentelor bugetului public, aceste angajamente incluzând rambursări de datorii, arierate și datorii față de angajații din sectorul public. În ultimii ani, inflația din România a ajuns la un nivel apropiat de media inflației din Uniunea Europeană. Astfel, crescând veniturile fiscale, prin combaterea evaziunii fiscale în principal a dobândit o dimensiune de strategie politică în România. Importanța creșterii veniturilor fiscale-bugetare este analizată împreună cu nevoia de a imagina o structură mai optimă a impozitării. Deși Uniunea Europeană impune respectarea legii competiției și interzicerii schemelor de ajutor, provocarea creșterii competitivității atât la nivel național cât și la nivel UE necesită o politică fiscală mai flexibilă.

Combaterea evaziunii fiscale și oficializarea unei părți a economiei gri ar putea să ajute la repararea inechității în societatea românească. Veniturile fiscale ar putea fi mărite prin creșterea impozitelor pe drepturile de autor și utilizarea mai bună a impozitelor pe teren. Creșterea veniturilor fiscale trebuie să fie combinată cu o mult mai mare eficiență a cheltuielilor publice. Există o mare pierdere a resurselor publice în România datorată alocării defectuoase a resurselor, a incompetenței etc.

În anul 2013, veniturile bugetare realizate de ANAF au fost de 173.154,4 mil.lei, cu 3,2 % peste nivelul veniturilor încasate în anul 2012(167.803 mil. Lei Veniturile bugetului de stat au fost de 117.289,5 mil. lei; ritmul nominal de creștere înregistrat a fost de 2,9 % față de anul 2012. Contribuția cea mai importantă la formarea veniturilor bugetului de stat o aduce TVA, cu o pondere de 44%, urmată de impozitul pe venit (19,1%) și accize (17,9%).Încasările din impozit pe venit, de 22.513,9 mil.lei, au înregistrat un ritm de creștere de 8,6% față de anul precedent.

La impozitul pe profit s-au încasat 10.893,2 mil. lei, cu 68,5 mil.lei (0,6% ) mai mult decât în anul 2012 (10.824,7 mil.lei). Încasările din taxa pe valoarea adăugată au fost de 51.428,0 mil. lei, cu 912,0 mil.lei (1,8%) mai mari decât încasările din anul 2012.

Realizările administrației fiscale în anul 2013 sunt următoarele:

Figura 2.1. Realizări ANAF 2013

(Sursa,http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/RAPORT_PERFORMANTA_2013.pdf)

În domeniul accizelor, față de anul precedent, încasările au fost mai mari cu 4,2 % ( + 844,9 mil. lei), respectiv 21.016,5 mil. lei în anul 2013 față de 20.171,6 mil. lei în anul 2012. În anul 2013, la bugetul asigurărilor sociale de stat, veniturile au fost de 37.851,2 mil. lei, în creștere cu 6,1% comparativ cu 2012 (35.681,2 mil. lei). Veniturile bugetului Fondului național unic de asigurări de sănătate au fost de 16.574,2 mil. lei, înregistrând o scădere de 1,3% față de anul 2012 (16.799,2 mil. lei).

Comparativ cu anul 2012, la bugetul asigurărilor pentru șomaj s-a înregistrat o creștere a veniturilor cu 5,1%, de la 1.370,2 mil. lei la 1.439,6 mil. lei. În domeniul executărilor silite, anul 2013, din executare silită s-au încasat 16.420,4 mil. lei, cu 7,1% mai puțin față de anul 2012 :

somații comunicate : 11.227,3 mil. lei;

conturi bancare poprite : 4.745,5 mil. lei;

popriri venituri terți: 413,1 mil. lei;

valorificări sechestre bunuri mobile/imobile: 34,7 mil. lei.

Cea mai eficientă modalitate de executare silită s-a dovedit a fi comunicarea somației, care a condus la încasări de 68,4% din totalul veniturilor din executare silită. Din executare silită, la bugetul asigurărilor sociale de stat s-au încasat 4.357,0 mil. lei, reprezentând 26,5% din totalul încasarilor din executare silită.

Din sumele încasate la bugetul de stat, prin executare silită, de la debitori persoane juridice, un procent de 46,6%, respectiv suma de 4.605,5 mil. lei, o reprezintă sumele încasate de la debitorii mari contribuabili și un procent de 19,6%, respectiv suma de 1.934,3 mil. lei, de la contribuabilii mijlocii.

Activitatea de inspecție fiscală a pus în practică o serie de măsuri de creștere a eficienței acțiunilor de verificare, începând cu mai buna elaborare a programelor de control pe baza analizei de risc și încheind cu creșterea calității actelor de control, inițiind astfel un adevărat lanț al calității pentru întregul proces.

Administrația fiscală a continuat eforturile pentru modernizarea accesului la serviciile sale, sprijinind în special accesul electronic: sunt create condiții tehnice pentru declarare electronică, cu excepția unui număr restrâns de declarații care sunt depuse de un număr mic de contribuabili și au frecvență și valoare redusă și este în curs de extindere plata electronică.

Serviciile electronice promovate în continuare de A.N.A.F. sunt o oportunitate pentru o conformare rapidă, sigură și economică. A.N.A.F. asigură asistența necesară contribuabililor la utilizarea serviciului de depunere on-line adeclarațiilor.

Fraudele existente în economie în sectorul instituțiilor publice, în activitatea agenților economici, în domeniul bancar, în sectorul fondurilor mutuale și de investiții impun întărirea controlului parlamentar și guvernamental asupra activității economice și financiar-valutare.

Respectând însă dreptul contribuabililor de a decide în funcție de preferințe sau posibilități, sunt păstrate în același timp și căile tradiționale – la ghișeu, prin poștă. ANAF a pus în practică un Program de cooperare și consultare, adresat practicienilor și specialiștilor din domeniul impozitului pe venit, prin care să fie sprijinit procesul de îmbunătățire a transparenței, de informare corectă și la timp, în scopul evitării erorilor, precum și pentru creșterea încrederii în administrația fiscală.

Capitolul III

Combaterea și limitarea evaziunii fiscale în România

Analiză efectuată pentru perioada 2011-2013

3.1. Aspecte generale

În țara noastră, colectarea este destul de slabă a acestora deoarece nu se încasează bani la buget în mod concret, fiind o bază de impozitare destul de redusă.

Așa cum rezultă din un plan de raportări de la Bănca Mondială care este dennumit – Paying taxes 2013, țara noastră se află pe poziția 136 din 183 de state în ceea ce privește privința neplata taxelor și a impozitelor către stat (în creștere față de locul 154 ocupat în anul precedent).

Se observă o îmbunătățire în ceea ce privește angajații care trebuie să se ocupe cu colectarea acestor taxe față de anii trecuți atât în ceea ce privește numărul de administrații financiare, numărul de angajați din acestea, dar și prin prisma ușurinței cu care companiile reușesc să își achite taxele.

Tabelul 3.1. Structura veniturilor și cheltuielilor bugetare (% din 100%) în anii 2011-2013

(Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2014/RAPORTBUGET_2014.pdf)

Politica bugetară care a fost promovată pentru anul 2011 a fost o politică prudentă, restrictivă care a avut în vedere continuarea eforturilor de consolidare fiscală pentru atingerea unei ținte de deficit bugetar de 4,4% din PIB. Veniturile bugetare s-au obținut prin menținerea neschimbată a cotelor de impozitare pentru impozitul pe profit, impozitul pe venit și TVA, lărgirea sferei de aplicare a contribuției de asigurări de sănătate de 5,5% la pensiile mai mari 740 lei lunar cu impact asupra FNUS, suplimentarea veniturilor bugetare prin combaterea evaziunii fiscale, îmbunătățirea colectării și administrării impozitelor.

Cheltuielile bugetului general consolidat ale anului 2013 au avut o creștere de 4,8%, dar ca procent în PIB acestea s-au diminuat cu 0.4 puncte procentuale față de anul 2013.

 3.2. Combaterea si limitarea evaziunii fiscale la impozitele directe

 3.2.1. Evaziunea la impozitul pe profit

Veniturile care vin din impozitul pe profit pentru perioada 2011-2013 se prezintă astfel:

Tabelul 3.2. Venituri din impozit pe profit 2011-2013 (mld. lei)

(Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2014/RAPORTBUGET_2014.pdf)

Reprezentare grafică:

Figura 3.1. Venituri din impozit pe profit 2011-2013 (mld. lei)

Cea ce s-a încasat din impozitul pe profit a avut creștere destul de mică de la an la an în cei trei ani analizați, deoarece au fost efectuate regularizări la impozitul pe profit care este datorat de către băncile comerciale și de evoluția relativ slabă a încasărilor de la firme care au avut o performanță financiară slabă în perioada 2011-2013.

Nivelul veniturilor care au fost încasate din impozitul pe profit este mai mic decât cel încasat în perioada de dinaintea crizei economice, aceasta fiind observată și de nivelul indicelui de eficiență a colectării care a avut o reducere destul de importantă în perioada analizată. Figura de mai jos arată legătura directă dintre eficiența colectării și situația economică pentru perioada 2011-2013.

Figura 3.2. Cota implicită de impozitare și indicele de eficiență a colectării aferente impozitului pe profit 2011-2013

Dacă se privește în comparație cu alte state din Uniunea Europeană, în ultimul an pentru care se dispun date financiare, respectiv 2013, țara noastră se află pe locul 7 în cadrul acestui top, același loc pe care se clasa și în anul 2012.

Gradul de eficiență colectării impozitelor este situat în jurul a 20 de procente și are o rată implicită de impozitare de trei procente. Această rată implicită de impozitare este calculată ca fiind raportul dintre impozitele directe care sunt achitate de către companii și excedentul brut din exploatare din conturile statului, ca și o aproximare utilizată în baza de impozitare efectivă.

Tabelul 3.3. Impozitul pe profit, eficiența taxării state UE

(Sursa, Comisia Europeană, Eurostat, MFP, calcule Consiliul fiscal )

Țara noastră, ca și majoritatea celorlalte state a avut o creștere ușoară e eficienței în ceea ce privește colectarea comparativ cu anii anteriori, excepție făcând Slovacia, aceasta înregistrând o scădere a indicelui de eficiență de colectare a impozitului pe profit în situația în care a fost majorată cota de impozitare de la 19 puncte procentuale în decursul anului 2012 la 23 puncte procentuale în anul 2013.

   3.2.2. Evaziunea la impozitul pe salarii

Analiza evaziunii fiscale în ceea ce privește impozitul pe salarii are în vedere expertiza din punct de vedere statistic cu privire la forța de muncă privește companiile private, exceptând sectorul bugetar. Analizele sunt redate in graficul de mai jos:

Figura 3.3. Evoluția salariaților în economia subrerană 2011-2013

(Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2014/RAPORTBUGET_2014.pdf)

În decursul lui 2012, în țara noastră se înregistrau erau aproximativ 1,45 milioane de persoane care lucrează fără forme legale, respectiv circa 23 procente din totalul persoanelor care activează în câmpul muncii.

În anul 2013 numărul acestora a crescut cu foarte puțin. Această statistică este doar pentru companiile private și nu cuprinde sectorul bugetar, respectiv administrație publică, sănătate, educație și o parte din servicii. Cifra din anul 2012 cu privire la persoanele din Analiza experților cu privire la prețul muncii în firmele private este estimată pe baza faptului că ponderea salariaților din companiile cu un număr mai mare de patru salariați în total salariați raportați de angajatori s-a menținut în 2013 la nivelul mediu din perioadă 2007-2012.

Contribuțiile la fondul de asigurări sociale pentru perioada 2011-2013 este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabelul 3.4. Contribuțiile la fondul de asigurări sociale (mil. lei)

(Sursa, calcule Consiliul fiscal )

Încasările din contribuțiile sociale a fost scăzută în decursul anului 2013 de majorarea care a fost programată a sumelor care au fost transferate către Pilonul II de pensii dar și de restituirea sumelor care au fost colectate în mod ilegal de la pensionari care reprezentau contribuțiile la asigurări sociale de sănătate ca urmare a deciziei Curții Constituționale din luna aprilie 2012.

Se observă din tabelul de mai sus că pe parcursul anului 2013 veniturile din contribuții sociale care au însumat 58.26 miliarde lei au avut o creștere față de anul 2012 cu circa 8 procente, mai exact cu 4.25 miliarde lei.

Armonizarea politicilor fiscale în toate statele membre Uniunii Europene este influențată de anumite restricții, precum și de diferențele dintre structurile fiscale ale statelor membre și structurile economico-sociale.

Este posibil ca dezechilibrele fiscale existente în prezent în multe state membre Uniunii Europene să necesite în perioada următoare o abordare unitară la nivelul Uniunii. Totuși, o unificare globală nu poate fi viabilă într-un interval scurt de timp. Este cunoscut faptul că atunci când fiscalitatea este rezonabilă, stabilă și ușoară, ea poate genera progrese tehnico-materiale, stimulează investițiile și determină o creștere a locurilor de muncă, dar și o modernizare tehnologică, necesară la cicluri tot mai scurte.

   3.2.3. Combaterea si limitarea evaziunii fiscale la impozitele indirecte

                    3.2.3.1. Evaziunea la TVA

Evaziunea fiscală la taxa pe valoarea adăugată este definită ca fiind diferența dintre nivelul teoretic al taxei pe valoarea implicită în dimensiunea activității economice, inclusiv economia neobservată și veniturile din taxa pe valoarea adăugată colectate la bugetul de stat. Evoluția atât a cotei implicite de impozitare, cât și a indicelui de eficiență a colectării aferente a taxei pe valoarea adăugată în țara noastră pentru perioada 2011-2013 se prezintă astfel:

Figura 3.4. Cota implicită de impozitare și indicele de eficiență a colectării aferente TVA 2011-2013

Nivelul evaziunii fiscale diferă în funcție de domeniile de activitate (legume- fructe, construcții, panificație, etc.), iar acestea trebuie verificate în vederea corectării acestor deficiențe.

Tabelul 3.5. TVA, eficiența taxării state UE

(Sursa, Comisia Europeană, Eurostat, MFP, calcule Consiliul fiscal )

Așa cum se observă din tabelul de mai sus, taxarea TVA pentru anul 2013, de 56 puncte procentuale este scăzut celui care este înregistrat în Estonia, care este de 83 puncte procentuale, Slovenia 71 puncte procentuale și Cehia cu 71 puncte procentuale.

România a colectat în decursul anului 2013 8.47% din PIB din venituri provenite din TVA față de 8.45% din PIB în Estonia, 8.64 puncte procentuale, în Slovenia, 9.22 puncte procentuale în Bulgaria. Cota de TVA în țările amintite este de 20%, comparativ cu cota TVA din țara noastră care este de 24%.

3.2.3.2. Evaziunea la Accize

În ceea ce privește accizele și taxa pe viciu la alcool și țigări, se observă din analizele efectuate de economiști că cea mai importantă contribuție se găsește în domeniul comerțului ilicit cu țigarete, acesta aflându-se în medie la circa 20 puncte procentuale din piață în perioada 2008-2013.

Tabelul 3.6. Venituri din accize 2011-2013 (mld. lei)

(Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2014/RAPORTBUGET_2014.pdf)

Reprezentare grafică:

Figura 3.5. Venituri din accize 2011-2013 (mld. lei)

Veniturile care au fost colectate la bugetul de stat provenind din accize au adunat în decursul anului 2013 21,1 miliarde lei, aceasta reprezentând 3,36 puncte procentuale din PIB, reprezentând o realizare care se află sub așteptările acestor încasări, deoarece nivelul bugetat inițial este de 22,4 miliarde lei, așa cum s-a întâmplat cu colactarea TVA.

Cât despre evaziunea la alcool, aceasta a fost în medie în jur de 45 puncte procentuale din piață, observându-se o creștere importantă la alcoolul etilic și produsele de distilare.

În cazul produselor intermediare evaziunea este foarte mare în anii analizați, ea crescând foarte rapid în urma creșterii accizei de la 51,8 euro/hl la începutul anului 2011 la 165 euro/hl în 2012, acest lucru conducând la o prăbușire a veniturilor din accize la această categorie. La nivelul accizelor din alcool, deși în perioada 2011-2013 cuantumul accizelor a crescut în mod rapid, veniturile din accize colectate au crescut foarte puțin (doar cu 9% în perioada 2011-2013).

Plata impozitelor și taxelor a fost în 2013 la nivelul de 64,3%, în ușoară îmbunătățire față de 2012 când s-a atins un minim al ultimilor 12 ani. Cel mai mic grad de conformare se înregistrează la TVA, de doar 50,0% TVA încasat din obligațiile teoretice de plată a TVA în 2013. La TVA, ca și la accize și taxa pe viciu la alcool și tutun se vede o creștere a gradului de colectare în perioada analizată. CAS și impozitul pe profit înregistrează o scădere a colectării în perioada analizată.

În ceea ce privește impozitului pe venit și impozitului pe profit, în perioada analizată se observă o oprire a gradului de colectare și o scădere accentuată.

Consiliul fiscal are în vedere urmărirea cu atenție a rezultatelor procesului de reformă din cadrul aparatului administrativ de colectare a taxelor și impozitelor, o creștere a eficienței colectării atât din perspectiva încasării veniturilor, dar și din punctul de vedere al costurilor asociate fiind în măsură să genereze, pe termen mediu, spațiu fiscal. Adoptarea unor decizii legate de eventuale reduceri de taxe sau de majorare a unor cheltuieli în baza potențialelor creșteri de eficiență trebuie să aibă loc după ce procesul de reformă se dovedește ireversibil și capabil să genereze rezultate pe termen lung.

3.3. Efectele generate de arierate

Arieratele sunt "impozite, restanțe și datorii bănești care nu sunt achitate la timp" sau „restanțe care sunt adunate în timp, ca urmare a neachitării obligațiilor față de furnizori, bănci, bugete." Astfel, arieratele sunt pondere în Produsul Intern Brut și se poate deduce că acestea pot să determine anumite blocaje financiare care au de multe ori efecte în economie, putând să fie afectat echilibrul financiar al unei țări, rentabilitatea și eficiența activității companiilor și în cele din urmă încasări mai reduse la bugetul de stat.

Figura 3.6. Situația arieratelor 2011-2013

(Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2014/RAPORTBUGET_2014.pdf)

Se observă din Figura 3.6. că arieratele au crescut în perioada 2011-2013 atât la nivelul companiilor de stat cât și la nivelul celor private aproximativ.

În perioada analizată au fost implementate mai multe scheme de stingere în lanț a arieratelor bugetare. Conform acestora, au fost transferate sume importante din bugetul de stat către bugetele locale și către anumite companii de stat și ministere, astfel încât aceste transferuri să conducă la stingerea unor obligații restante către buget.

Firmele de stat sunt cei mai mari datornici la bugetele de asigurări sociale ale statului, totalul datoriilor restante către bugetul general consolidat însumând peste 1,9 puncte procentuale din Produsul Intern Brut (11,3 mld. lei) în decembrie 2012, din care 1,13 puncte procentuale din PIB erau către bugetele de asigurări sociale (6,6 miliarde lei). În general, firmele de stat nu își plătesc la timp datoriile către bugetul general consolidat, în special față de bugetele de asigurări sociale și față de alte companii de stat.

3.3.1. Fenomenului corupției

Corupția în general și mai ales la nivelul autorităților fiscale prezintă o puternică influență într-o anumită măsură și la nivelul veniturilor bugetare prin scăderea bazei de impozitare, corupția crescând costurile afacerilor și ducând la încetinirea creșterii economice. În acest sens au fost luate măsuri de stopare a fenomenului corupției prin înființarea de servicii de control fiscal. Acestea sunt organizate în birouri în funcție de mărimea acestora, numărul contribuabililor repartizați, gradul de conformare voluntară și disciplinară a contribuabililor în achitarea obligațiilor către bugetul de stat, răspândirea contribuabililor în teritoriu și concentrarea acestora în anumite zone, orașe și municipii.

Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații, publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

Îndicele corupției în țara noastră pentru perioada analizată se prezintă astfel:

Tabelul 3.7. Indicele Corupției în România, locul ocupat în clasament

(Sursa: Transparency International-Corruption Perceptions Index)

Conform raportului Transparency International referitor la Indexul percepției corupției la nivelul anului 2013, dintre statele membre UE în topul primelor 10 state cu cel mai mic indice al corupției se află Danemarca și Finlanda pe primul loc, Suedia (ocupând locul patru), Norvegia (ocupând locul șapte) și Olanda (ocupând locul nouă).

În ceea ce privește fenomenul corupției, studiile teoreticienilor arată legătura dintre corupție și restricții asupra capitalului, în special acele restricții care sunt generate cu ajutorul taxelor aplicate capitalurilor. În țările care au un indice mare al corupției, restricțiile care sunt aplicate factorului capital sunt în general mari datorită abilității scăzute a statului de a colecta veniturile fiscale. În aceste condiții indivizii încearcă să eludeze presiunea fiscală prin corupție.

Economia subterană

Țara noastră rămâne o țară cu o pondere redusă a veniturilor fiscale în PIB, de 32-33%, în timp ce nivelul aproximat al evaziunii fiscale este unul printre cele mai ridicate dintre țările membre ale Uniunii Europene. Autoritățile pun adesea în discuție subiectul evaziunii fiscale, însă aceasta continuă să rămână o gravă piedică în calea creșterii veniturilor bugetare.

În următorul tabel voi prezenta ponderea economiei subterane în PIB pe de-o parte în primele trei state din țările membre OECD cu cele mai mari venituri bugetare colectate, iar pe de cealaltă parte în țările care au aderat la Uniunea Europeană în anul 2004, precum și România și Bulgaria care au aderat în anul 2007.

Tabelul 3.8. Ponderea economiei subterane în PIB, 2011-2013

(Sursa, http://ec.europa.eu/atoz_en.htm)

La nivelul anului 2012, țara noastră are o pondere a economiei subterane cu 2.3 puncte procentuale mai mică decât Bulgaria, însă cu 11.2 puncte procentuale mai ridicată decât media la nivelul Uniunii Europene. În comparație cu țările care au aderat la Uniuniea Europeană în anul 2004, se observă că toate înregistrează nivele mai reduse decât țara noastră în ceea ce privește ponderea economiei subterane în PIB, iar media la nivel european este cu zece puncte procentuale mai scăzută.

Comisia Europeană a făcut o serie de recomandări statelor membre pentru reducerea economiei subterane. Într-o perioadă de consolidare fiscală, când multe țări trebuie să reducă cheltuielile și să majoreze veniturile, amploarea fenomenului economiei subterane este și o problemă de corectitudine.

La finalul anului 2012, Comisia Europeană a pregătit o inițiativă referitoare și la paradisurile fiscale, în vederea stopării extinderii acestui fenomen.Economia subterană scade potențialul constituirii veniturilor publice. Pierderile suferite de bugetele statelor în curs de dezvoltare și industrializate sunt sintetizatăe în tabelul de mai jos:

Tabelul 3.9. Rata de diminuare a veniturilor fiscale în veniturile fiscale potențiale datorată economiei subterane

(Sursa, http://ec.europa.eu/atoz_en.htm)

Astfel, veniturile care nu sunt colectate la buget sunt considerabil mai mari în țările în curs de dezvoltare, considerând veniturile necolectate la o medie de 25 puncte procentuale din veniturile fiscale potențiale ale unei țări.

La începutul anului 2013 printre modificările codului fiscal s-a aprobat și creșterea procentului deductibilității de la 20 la 50 puncte procentuale a cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea, fapt ce ar trebui să stimuleze efectiv aceste activități și nu să deschidă portițe altor inginerii de diminuare artificială a bazei impozabile. Sistemele fiscale vor fi în principal influențate de era internetului și a comerțului electronic, îmbătrânirea populației și efectele acesteia asupra pieței muncii și stabilității bugetare, creșterea competiției fiscale și schimbările climatice.

În România, ca și în alte țări din estul europei, aceste tendințe nu au fost pe deplin luate în considerare în stabilirea arhitecturii sistemului de impozite, taxe și contribuții. În acest sens specialiștii consideră oportună studierea impactului pe care l-ar avea taxarea acestora în vederea creșterii pe termen lung a sustenabilității constituirii resurselor fiscale ale României.

În acțiunile desfășurate în perioada 05-31 decembrie 2013 au fost implicați peste 300 de inspectori antifraudă pentru desfășurarea acțiunilor menționate, care au efectuat controale unui număr de peste 3000 de contribuabili, atât la sediile principale cât și la sediile secundare și punctele de lucru ale acestora, în urma cărora s-au luat următoarele măsuri:

au fost aplicate 3.230 amenzi contravenționale în valoare totală de peste 14 mil. lei;

au fost efectuate confiscări de sume și numerar, valoarea estimată a acestora fiind de peste 4,5 mil. lei;

s-a dispus suspendarea activității unui număr de 223 agenți economici;

În cadrul acțiunilor comune desfășurate cu Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism și cu Inspectoratul General al Poliției Române au fost implicate 147 echipe de control din direcțiile regionale antifraudă, acestea având o contribuție semnificativă în ceea ce privește confiscarea de către structurile menționate a unor cantități de aproximativ 60 kg aur și 5 kg argint și respectiv, a unor sume de 644.566 lei, 254.310 euro și 2.440 lire sterline. Pe domeniile de activitate cu grad ridicat de risc la evaziunea fiscală, situația se prezintă astfel:

6.265 mii lei – producerea și comercializarea mărfurilor agroalimentare;

62 mii lei – exploatarea și prelucrarea lemnului;

22 mii lei – producerea și valorificarea alcoolului și a produselor din alcool;

20 mii lei – transport;

13 mii lei – construcții și materiale de construcții;

12 mii lei – producerea și comercializarea produselor din tutun;

4 mii lei – turism;

12.532 mii lei – alte domenii

3.3.2. Administrarea marilor contribuabili

În decursul anului 2013, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a administrat 1.986 societăți din toată țara, la care se adaugă administrarea sediilor secundare înregistrate fiscal ca plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor datorate de contribuabilii care au înființate asemenea sedii. În cursul anului 2013 s-a asigurat colectarea sumei de 79.459,3 mil. lei, acestea reprezentând totalul veniturilor realizate de către această direcție exclusiv taxa pe viciu.

Contribuția cea mai mare la formarea veniturilor o au sumele atrase la bugetul de stat (75,9%), urmate de sumele atrase la bugetul asigurărilor sociale de stat (16,5%), bugetul asigurărilor sociale de sănătate (6,9%) și bugetul asigurărilor pentru somaj (0,7%). Au fost elaborate și difuzate comunicate de presă privind obligațiile fiscale ale contribuabililor, care decurg din reglementările în materie. Au fost elaborate proceduri fiscale simplificate la impozitul pe venit, în domeniul gestiunii taxei pe valoarea adăugată, al înregistrării fiscale a contribuabililor. Serviciile electronice promovate în continuare de către A.N.A.F. sunt o oportunitate pentru o conformare rapidă, sigură și economică. Au fost puse la dispoziția contribuabililor, gratuit, prin publicare pe site, o serie de ghiduri care să faciliteze conformarea contribuabililor persoane fizice:

"Ghidul privind declararea și plata contribuțiilor sociale de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente"

„Ghidul activităților comerciale și profesiilor liberale"

"Ghidul obligațiilor fiscale ale asociațiilor de proprietari"

„Ghidul contribuabililor persoane fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor (închirieri și arendă)"

În decursul anului 2013, gradul de conformare voluntară la declarare și la plată a crescut cu 3,1 puncte procentuale (de la 87,27% la 90,39%) și, respectiv, cu 1,9 puncte procentuale (de la 77,90% la 79,75%), față de anul 2011.

Numărul de controale desfășurate de Garda Financiară în anul 2013 a fost de 124.652 Rezultatele obținute s-au concretizat în 1.344 măsuri asigurătorii, în valoare de 2.037,1 mii. lei (cu 29,7% mai mult decât în anul 2012), un număr de 38.678 amenzi aplicate, în valoare de 83,1 mii. lei. De asemenea, confiscările de bunuri și numerar au avut o valoare estimativă de 194,1 mii. lei (+45 puncte procentuale). O evoluție pozitivă față de perioada similară din 2011 au avut prejudiciile constatate (de la 2.818,5 mii. lei, la 3.851,2 mii. lei) și valoarea măsurilor asigurătorii (de la 1.570,2 mii. lei la 2.037,1 mii. lei), înregistrându-se creșteri de 36,6% și, respectiv, de 29,7 puncte procentuale.

Nivelul evaziunii fiscale a continuat să rămână ridicat chiar dacă taxele vamale au scăzut, ca urmare a acordurilor comerciale la care Uniunea Europeana este parte, documentul indicând ca acest fapt este posibil prin diferite modalități de evaziune, inclusiv cu ajutorul organelor vamale.

Una dintre modalitățile considerate clasice de evaziune constă în diminuarea valorii mărfurilor în vamă prin transferuri de la anumite poziții tarifare cu cote ridicate către poziții tarifare cu cote reduse, prin complicitatea furnizorului extracomunitar, care înscrie în facturile externe valori mult mai mici decât cele reale, un exemplul indicat în acest sens fiind mărfurile provenite din China și Turcia, sau prin complicitatea organelor vamale, care încadrează ele însele mărfurile la poziții tarifare la care taxele vamale sunt inferioare celor aferente mărfurilor efectiv importate.

Valoarea în vamă a mărfurilor importate are afecte directe și asupra taxei pe valoarea adăugată datorată în vamă de către importator. Altă modalitate de evaziune fiscală prezentată în documentul autorităților este declararea nereală a naturii mărfurilor importate, metoda utilizată cu precădere în cazul produselor accizabile (țigări, alcool), a celor foarte scumpe (parfumuri) sau a produselor contrafacute (țigări, tricotaje, parfumuri). În aceste situatii, importatorii declară mărfuri de o cu totul alta natură decât cele importate, valoarea în vamă a mărfurilor declarate în baza unor documente de achiziție fictive fiind mult inferioară mărfurilor importate în realitate.

În decursul anului 2013 echipele canine au efectuat în medie 458 controale/echipă asupra mijloacelor de transport, în urma cărora au fost aplicate amenzi și confiscate bunuri în valoare de 5,5 milioane lei (1,2 milioane euro). Nivelul evaziunii fiscale a continuat să rămână ridicat chiar dacă taxele vamale au scăzut, ca urmare a acordurilor comerciale la care Uniunea Europeana este parte, documentul indicând ca acest fapt este posibil prin diferite modalități de evaziune, inclusiv cu ajutorul organelor vamale.

Pentru o mai bună gestionare a activității financiare a companiilor din țara noastră au fost asimilate Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Uniunea Europeană este preocupată pentru armonizarea între Directivele Europene și Standardele Internaționale de Raportare Financiara (IFRS). IFRS sunt obligatorii pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate.

O mare parte din țările membre ale Uniunii Europene aplică reglementări contabile naționale conforme cu Directivele Europene, la întocmirea situațiilor financiare individuale, iar Standardele Internaționale de Raportare Financiară sunt folosite pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate. Situațiile financiare obținute prin aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară fac obiectul auditului financiar. Avantajele adoptării IAS/IFRS sunt următoarele :

se asigură o mai bună comparabilitate a informațiilor financiare;

crește transparența informaților contabile ceea ce va conduce la noi oportunități de afaceri;

companiile vor putea să intre pe piețele de capital din întreaga lume fără să mai existe greutăți și cheltuieli pentru convertirea setului de documente financiare

3.4. Posibilități de imbunătățire a controlului financiar-fiscal privind combaterea evaziunii fiscale

În perioada interbelică, noțiunea de evaziune fiscală era inclusă în cea de fraudă. Economiștii din zilele noastre delimitează însă cele două noțiuni, considerând că evaziunea fiscală reprezintă totalitatea manifestărilor având drept scop evitarea plății unor impozite, aceasta având două componente majore: evaziunea fiscală licită și frauda fiscală, respectiv evaziune fiscală ilicită.

Sistemul fiscal reprezintă expresia voinței politice a unei comunitați umane care este organizată pe un teritoriu determinat, care dispunde de independența necesară pentru a putea legifera veniturile bugetare. Orice sistem fiscal are următoarele caracteristici: exclusivitatea aplicării lui care presupune faptul că el se aplică într-un teritoriu geografic determinant, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un anumit sistem bugetar; autonomia tehnică, ceea ce înseamnă că sistemul fiscal este autonom din punct de vedere tehnic, adică el cuprinde toate normele de așezare, încasare și lichidare pentru punerea sa în practică.

În anul 2014 a crescut numărul acțiunilor de inspecție fiscală care au vizat controlul cu prioritate, al contribuabililor cu grad mare de risc fiscal. Numărul verificărilor a fost de 98.625, în creștere cu 1,9 puncte procentuale comparativ cu anul 2012. Obligațiile suplimentare au fost stabilite la valoarea de 6.498,4 mii. lei, iar pierderea fiscală a fost diminuată cu suma de 1.294,1 mii. lei.

S-au dispus măsuri asigurătorii pentru suma de 3.488,0 mii. lei în creștere față de anul 2011 cu 842,6 mii. lei. Pentru contravențiile și infracțiunile depistate s-au aplicat 14.510 amenzi contravenționale, valoarea acestora însumând 23,2 mii. lei și au fost transmise 3.309 sesizări penale, prejudiciul aferent sesizărilor penale înaintate fiind de 4.502,1 mii. lei.

Garda Financiară s-a desființat începând cu luna noiembrie 2013.

Numărul de controale desfășurate de Garda Financiară în anul 2012 a fost de 124.652 Rezultatele obținute s-au concretizat în 1.344 măsuri asigurătorii, în valoare de 2.037,1 mii. lei (cu 29,7% mai mult decât în anul 2011), un număr de 38.678 amenzi aplicate, în valoare de 83,1 mii. lei. De asemenea, confiscările de bunuri și numerar au avut o valoare estimativă de 194,1 mii. lei (+45 puncte procentuale). O evoluție pozitivă față de perioada similară din 2011 au avut prejudiciile constatate (de la 2.818,5 mii. lei, la 3.851,2 mii. lei) și valoarea măsurilor asigurătorii (de la 1.570,2 mii. lei la 2.037,1 mii. lei), înregistrându-se creșteri de 36,6% și, respectiv, de 29,7 puncte procentuale.

Măsuri de combatere a evaziunii fiscale:

Controlul persoanelor fizice cu averi sau cu venituri mari;

În lunile iulie-septembrie 2013 au fost elaborate eșantioanele care au intrat în programul de îmbunătățire a conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi sau cu venituri mari. Compartimentele de verificări fiscale din cele 40 de județe au format eșantioane de căte 50 de persoane fizice și apoi, de la 1 octombrie au demarat verificarile pe baza informațiilor care sunt deținute sau obținute de Fisc cu privire la averile deținute și cuantumul impozitelor plătite.

Combaterea fraudei la T.V.A., în special frauda intracomunitară;

Îmbunătățirea analizei de risc;

Implementarea controlului comerțului electronic;

Depistarea contribuabililor neînregistrați care desfășoară activitate comercială;

Verificarea contribuabililor persoane fizice care au efectuat tranzacții imobiliare;

Crearea unui punct unic la nivelul agenției prin care să fie monitorizate toate sesizările cu privire la fapte de natura infracțiunilor transmise organelor de cercetare și urmărire penală;

Verificarea persoanelor afiliate prin intensificarea acțiunilor de verificare a prețurilor de transfer, asigurarea procedurii amiabile si de arbitraj;

Cooperare cu structurile naționale cu atribuții în combaterea fraudei fiscale; îmbunătățirea actului de control;

Dezvoltarea activității de informații fiscale si cooperare administrativă; întărirea controlului vamal prin: implementarea politicii de securitate IT;

Dezvoltarea de sisteme TIC transeuropene interoperabile; creșterea eficienței acțiunilor echipelor mobile, prin prezența mai activă în teren și prin efectuarea controalelor în trafic. Ar trebui să se aibă în vedere îmbunătățirea eficienței și dinamicii colectării veniturilor; creșterea conformării voluntare prin:

Stimularea depunerii on-line a declarațiilor și a plăților electronice;

Unificarea sistemelor de administrare a creanțelor persoanelor juridice cu cel al persoanelor fizice;

Controlul și îmbunătățirea calității serviciilor furnizate contribuabililor; crearea politicii de calitate a serviciilor;

Introducerea de standarde de calitate pentru serviciile furnizate; Optimizarea proceselor de activitate;

Finalizarea dematerializării dosarului fiscal; Realizarea în mediu electronic a licitațiilor bunurilor imobile sechestrate ale debitorilor;

Continuarea aplicării sistemului stabil de înlesniri la plata obligațiilor pentru contribuabilii aflați în dificultate generată de lipsa temporară a disponibilităților bănești; îmbunătățirea administrării specializate;

Elaborarea de studii privind nivelul de satisfacție a contribuabililor privind serviciile de asistență; Dezvoltarea comunicării interne.

O parte din obiectivele amintite se vor realiza în cadrul proiectului multianual cu Banca Mondială. Reforma legislației fiscale în următoarea perioadă va acorda prioritate consolidării câștigurilor de competitivitate care sunt obținute prin introducerea cotei unice și a continuării procesului de aliniere la prevederile acquis-ului comunitar. Procesul de diminuare suplimentară a contribuțiilor la asigurările sociale va continua pe termen mediu în paralel cu majorarea către nivelul cotei unice a ratelor de taxare statutorii pentru celelalte surse de câștiguri.

Obiectivul principal este reprezentat de creșterea gradului de transparență și predictibilitate a politicii fiscale din România și crearea unui mediu de afaceri nediscriminatoriu. Măsuri importante de îmbunătățire a procesului de colectare au fost deja implementate în anul 2005 în țara noastră prin accelerarea procesului de execuție silită și faliment și întărirea constrângerilor bugetare atât asupra intreprinderilor publice, dar și asupra celor private. Continuarea și accelerarea procesului de reforma a administrației fiscale reprezintă o prioritate.

Obiectivul major al acestui proces de reformă îl reprezintă îmbunătățirea colectării impozitelor, contribuțiilor și taxelor cu scopul creșterii veniturilor bugetare. Se intenționează îmbunătățirea serviciilor de asistență către contribuabili cu scopul creșterii conformării voluntare și reducerii costurilor tranzacționale ale agenților economici în relația cu administrațiile fiscale.

Cu cât absorbția fondurilor europene este mai înaltă și colectarea veniturilor fiscale este mai bună cu atât mai mult se poate combate efectul inițial pro-recesionist al unui deficit bugetar mic. Veniturile fiscale ar putea fi majorate prin creșterea impozitelor pe drepturi de autor, îmbunătățirea eficienței cheltuielilor bugetare ar fi un plus.

Concluzii

Evaziunea fiscală ilicită, nelegitimă constă în eludarea legislației fiscale,aceasta fiind sancționată de lege, în scopul ascunderii ilegale, parțial sau total, a materiei impozabile pentru reducerea sau eliminarea obligațiilor fiscale ce le au.

Sustragerea în mod legal de la impozit se face în virtutea faptului că statul a forat multiple "fisuri" sau "supape" care permit ca sume importante să fie exonerate de impozit sau impuse cu cote reduse. Eficacitatea impozitului depinde de psihologia și cultura juridica și mentalitatea contribuabililor, de perfecțiunea sistemului fiscal și de competența aparatului administrativ.

Un loc important în cadrul unei politici fiscale revine opțiunilor privind structura sistemului de impozite și importanța ce revine fiecărui impozit, atât în formarea resurselor financiare publice, cât și în influențarea vieții economice și sociale. Veniturile bugetului de stat și ale bugetelor locale se realizează în procesul repartiției produsului social, care cuprinde distribuirea primară și redistribuirea acestuia. În procesul redistribuirii, produsului național încasează impozite, taxe, contribuții de la agenții economici cu capital privat, de la unitățile și organizațiile cooperatiste, precum și de la grupele de populație în mod diferențiat.

În condițiile actuale, statul nu mai poate interveni în economie prin măsuri administrative, ci numai prin folosirea unor instrumente economice, financiare și fiscale. Astfel, statul folosește instrumente financiare și fiscale prin care exercită controlul sistematic asupra agenților economici și asupra contribuabililor persoane fizice. Controlul financiar și fiscal trebuie să asigure ordinea, disciplina economică și financiară, combaterea și prevenirea evaziunii fiscale sub toate formele sale, combaterea contrabandei etc. Acest control trebuie să fie sistematic, ferm, operativ, principal, exigent și intransigent.

Controlul trebuie sa fie ferm, sistematic, operativ, inopinat, principial, exigent și intransigent. Trăsăturile sistemului fiscal sunt următoarele:

universalitatea ca sfera de cuprindere a impunerii să cuprinda toți cetățenii care realizează venit din aceeași sursă sau au în proprietate acelasi tip de avere, precum și a întregii baze de calcul;

unitatea impunerii- așezarea unui anumit tip de impozit să se facă după criterii unitare pentru toți deținătorii unui anumit obiect impozabil;

echitatea fiscală- asezarea impozitelor și taxelor să se facă potrivit principiului justeții sociale, fără discriminări de ordin etnic, religios sau politic.

Aplicarea sistemului fiscal are în vedere existența și activitatea organelor specializate ale statului, respectiv ale aparatului fiscal. Sistemul fiscal trebuie să fie organizat pe baza anumitor principii, să îndeplinească anumite funcții și să coresăundă cerințelor puse în fața sa în perioada respectiva. Combaterea evaziunii fiscale are în vedere un amplu proces de stopare și de înlăturare a cauzelor care produc sau pot favoriza faptele ce contravin legislației fiscale în vigoare.

O bună cunoaștere a cauzelor și condițiilor favorizante ale evaziunii fiscale creează posibilitatea luării de măsuri pertinente, rapide și eficiente de înlăturare sau cel puțin limitare a acestui fenomen. În cazul TVA, acestea ar putea fi următoarele: exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată înainte de înregistrarea ca plătitori de TVA; diminuarea taxei colectate prin stornări fără documente legale; necalcularea TVA pentru echipamentul de lucru acordat salariaților, plătit de aceștia; necalcularea și neachitarea taxei pe valoarea adăugată aferentă ratelor de leasing; deduceri repetate în baza aceluiași document; neînregistrarea în evidența contabilă a taxei pe valoarea adăugată colectată; necalcularea TVA pentru livrările de gaz către centrale termice sau către agenți economici, motivăndu-se că destinația finală este consumul populației, fară a se justifica aceasta prin documente legale.

Fenomenul evaziunii fiscale nu poate fi complet eradicat și aceasta pentru că legi fiscale perfecte nu există, iar inventivitatea contribuabilului nu are limite și, mai mult decât atât, oricât de drastice ar fi sancțiunile aplicate întotdeauna vor exista contribuabili pentru care câștigurile din fraudarea fiscului vor depăși riscurile la care aceștia se expun. Calitatea sistemului fiscal este dată de respectarea principiilor impozitării, respectiv principiul avantajului, care se referă la respectarea raportului cost avantaje ale cetățeanului individual față de stat. Contribuția fiecărui cetățean trebuie să fie direct proporțională cu beneficiile obținute din utilizarea sau consumarea bunurilor publice și principiul capacitatii de a plăti, care se referă la faptul că perceperea impozitelor de la un contribuabil trebuie să fie direct proporțională cu capacitatea lui de plată.

Lupta împotriva evaziunii fiscale are în vedere limitarea acesteia și a efectelor sale negative pe de o parte pe planul prevenirii, iar pe de altă parte pe planul represiunii fenomenului. Perfecționarea sistemului fiscal se poate realiza prin îmbunătățirea politicii fiscale și bugetare și prin reducerea presiunii fiscale. Perfecționarea controlului fiscal, ca pârghie de combatere a evaziunii fiscale, trebuie să urmărească, în primul rând: organizarea structurilor de control fiscal; specializarea personalului din structura controlului fiscal și motivarea corespunzătoare a acestuia; asigurarea mijloacelor de acțiune necesare, cum ar fi dotare tehnică, baze de date ușor accesibile, sistem informațional flexibil.

Prin Legea pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție se menționează trei categorii de infracțiuni, anume:

infracțiuni de corupție: luarea și darea de mită, traficul de influență, primirea de foloase necuvenite;

infracțiuni asimilate celor de corupție: stabilirea unei valori diminuate a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă inclusiv în cadrul acțiunii de executare silită, reorganizare sau lichidare judiciară; acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; folosirea unei funcții de conducere într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, pentru a obține foloase necuvenite etc.;

infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție: tăinuirea bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni de corupție sau asimilate; spălarea banilor, abuzul în serviciu; bancruta frauduloasă; evaziunea fiscală; traficul de droguri; trafic de persoane.

Controlul financiar și fiscal trebuie să se bazeze pe niște principii și reguli foarte stricte, astfel încât să nu se limiteze în a constata rezultatele negative, abaterile sau lipsurile, ci el se consideră încheiat atunci când se elimină deficiențele constatate, luându-se o serie de măsuri pentru îmbunătățirea activității în dorința de a ajunge la rezultate performante.

Astfel se va putea urmări, cu precădere, eliminarea cauzelor care au determinat sau favorizat manifestarea cazurilor de evaziune fiscală și nu abordarea unei viziuni simpliste, prin focalizarea doar asupra efectelor.

BIBLIOGRAFIE

Balaban, C. (2013), Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de teorie și practică judiciară, Editura Rosetti, București

Bostan I, (2010), Controlul finanicar al afacerilor, Editura Economică

Cârlescu N (2013), Evaziunea Fiscală. Comentarii și exemple practice, Ed. CH Beck

Filip Ghe. (2001), Politici Fiscale, Editura Sedcom Libris, Iași

Miricescu, E. (2012), Fiscalitate. De la lege la practică, Editura CH BECK, București

Mrejeru, Th, Florescu D. (2013), Evaziunea fiscală, Editura Universul Juridic, București, p.14

Nica, A., Șerbănescu, C. (2013), Fiscalitate-de la lege la practică, Editura Economică, București

Pătroi, Dragoș, Biriș, Gabriel, (2011), Controverse actuale în fiscalitate, Editura CH BECK

Legea 50/2013 privind modificarea Legii numărul 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

www.fiscalitatea.ro

http://www.consiliulfiscal.ro/publicatii-opinii-2013.pdf

http://www.mfinante.ro/execbug.html?pagina=buletin

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/RAPORT_PERFORMANTA_2013.pdf

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsitentaContribuabili_

http://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/acasa /

http://www.wall-street.ro/tag/evaziune-fiscala.html

http://www.customs.ro/UserFiles/BULETIN%20Informativ%20NR%2013.pdf

http://www.agerpres.ro/economie/2012/11/27/romania-urca-18-pozitii-in-raportul-paying-taxes-2013-13-43-28

http://bnro. ro/Publicatii-periodice-204.aspx

http://www.ceccarbucuresti.ro/userfiles/directiva%204.pdf