Fenomenul de Brain Drain Sub Impactul Politicilor Fiscale

Fenomenul de brain drain sub impactul politicilor fiscale

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL 1. CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND FENOMENUL DE BRAIN DRAIN ȘI

POLITICA FISCALĂ

1.1. Notiunea de brain drain

1.2. Apariția și evoluția fenomenului de brain drain

1.3 Politica fiscală

CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1.1. Fenomenul migraționist sub influența concurenței fiscale

2.2. Abordări și teorii privind fenomenul de brain drain

2.3 Măsuri de limitare a fenomenului de brain drain

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: FENOMENUL DE BRAIN DRAIN SUB IMPACUL POLITICILOR FISCALE PROMOVATE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

3.1. Prezentarea și interpretarea indicatorilor utilizați pentru cuantificarea factorilor de influență a migrației

3.2. Povara fiscală afectează migrația?

3.3. Rolul cheltuielilor publice cu educația în deciziile privind migrația și legatura cu bunăstarea populației

3.4. Estimatori econometrici

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Fenomenul de “brain drain” este un concept destul de vechi, dar care pune probleme tot mai mari în viața cotidiană. Când vorbim despre brain drain ne referim la migrația populației educate, a persoanelor înalt calificate din țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare către țările dezvoltate. Așadar, acest fenomen implică atât efecte negative asupra țărilor de origine, cât și efecte pozitive asupra țărilor de destinație.

Cercetarea realizată în lucrarea de față surprinde impactul politicilor fiscale promovate de diferite state, în special de statele Uniunii Europene, asupra fenomenului de brain drain.

“Brain gain” și “brain waste” reprezintă alți termeni care sunt utilizați în literatura de specialitate1. „Brain gain” subliniază avantajul obținut de țările primitoare și ca o consecință a fenomenului migraționist, se întâlnește termenul de „brain waste” care se referă la persoanele educate ce migrează într-o altă țară, dar nu activează în domeniul de specialitate.

Factorii determinanți ai migrării sunt mulți și diverși, dar printre cei mai importanți sunt cei economici. Țările dezvoltate care se confruntă cu lipsă de personal calificat, intră într-o concurență pentru atragerea acestuia și vor acorda facilități fiscale, condiții mai bune de lucru sau remunerare mai ridicată imigranților cu studii superioare. Dezvoltarea economiei Uniunii Europene bazate pe cunoaștere, ca factor principal de producție, a determinat o creștere continuă a concurenței dintre țări în ceea ce privește atragerea forței de muncă înalt calificată. Ca o consecință a acestui fapt, capitalul uman specializat a devenit una dintre cele mai valoroase resurse de pe piața mondială.

Acesta este unul dintre motivele care au stat la baza alegerii temei de licență, pe parcursul căreia se va încerca permanent surprinderea complexității fenomenului de brain drain precum și cauzele și efectele acestuia sub impactul politicilor fiscale promovate.

Politica fiscală promovată de un stat reprezintă un sistem de impozite, respectiv un

ansamblu de modalități de prelevare a resurselor la dispoziția statului și de distribuire a acestora în vederea îndeplinirii sarcinilor și funcțiilor care îi revin.

Politica fiscală poate fi politică fiscală expansionistă în care sunt stimulate consumul și investițiile și politică fiscală restrictivă în care acestea sunt limitate. Statul intervine în economie cu ajutorul instrumentelor de politică fiscală care se referă la numărul și varietatea impozitelor utilizate, modalitatea impunerii de către stat, facilități fiscale diverse – deduceri, scutiri, reduceri.

Dintre obiectivele politicii fiscale, obiective urmărite în permanență de către autoritățile fiscale, amintim prelevarea la bugetul statului a resurselor necesare îndeplinirii rolului și funcțiilor acestuia, stabilitate economică, realizarea unei rate ridicate a creșterii economice, reducerea șomajului, asigurarea stabilității prețurilor, realizarea echilibrului balanței comerciale.

Politica fiscală urmărește creșterea economică, iar aceasta se află în strânsă legatură cu bunăstarea populației. Întodeauna, când se analizează creșterea economică sub impactul fiscalității, se vor naște întrebări cu privire la efectele generate de politica fiscală adoptată.

Lucrarea de față este structurată în 3 capitole, primul capitol surprinde aspectele teoretice și generale aferente temei studiate, al doilea capitol prezintă stadiul actual al cunoașterii, iar cel de-al treilea capitol cuprinde analiza statistică și econometrică a indicatorilor utilizați (rata netă a migrației, rata impozitării implicite a muncii, PIB pe locuitor și cheltuielile cu educația ca procent din PIB). Pe parcursul lucrării se va vedea că exodul creierelor este un fenomen social interesant, indiferent de perspectiva din care este privit, economic sau social.

1 Lien, D.; Wong, I., “Brain drain or brain gain: A revist”, Jurnal of Population Economics, vol. 18, pg. 153-

163; Ștefănescu, P., “Brain drain. Exodul creierelor”, editura Politică, București 1982; Stănică, S. I.,

“Abordări, modele, teorii privind fenomenul de brain drain”, editura Lumen, Iași 2007

CAPITOLUL 1. CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND FENOMENUL DE BRAIN

DRAIN ȘI POLITICA FISCALĂ

1.1. Noțiunea de brain drain

Noțiunea de “brain drain”, cunoscută de asemenea și sub denumiri precum “exodul creierelor”, “drenare a inteligenței” sau “export al creierelor”, este folosită pentru a sublinia emigrarea masivă a persoanelor cu calificare înaltă și bine pregătite profesional din țări subdezvoltate sau în curs de dezvoltare către țările dezvoltate.

Cu toate că de-a lungul timpului (1500-1850)2, termenul a fost folosit pentru a desemna emigrarea personalului etnic, în prezent noțiunea de “brain drain” se referă strict la emigrarea oamenilor educați sau profesioniști, care au terminate cel puțin studiile universitare, dintr-un sector economic al unei țări în curs de dezvoltare către o țară primitoare dezvoltată.

Expresia de brain drain a apărut pentru prima dată într-un raport al Societății Regale din Londra, în anul 19633, în care se făcea referire la problemele întâmpinate de Marea Britanie datorită migrării oamenilor de știință și a specialiștilor spre Statele Unite ale Americii (SUA) . Termenul a fost folosit doar cu o semnificație economică, iar mai apoi urmează să fie privit și din perspectivă sociologică datorită clarificării rolului capitalului uman într-un stat.

Alți termeni utilizați în literatura de specialitate sunt: brain waste și descrie risipa de abilități care are loc atunci când personalul foarte bine pregătit migrează spre anumite locuri de muncă ce nu necesită abilitățile și experiența aplicate în slujba anterioară, iar brain gain este utilizat pentru a sublinia câștigul de care beneficiază țările de destinație prin imigrarea persoanelor înalt educate.

Privită dintr-o perspectiva mai largă, migrația inteligenței poate fi4:

– Brain over flow. Datorită supraproducției de personal calificat sau a subutilizării acestuia și a cererii forței de muncă efective din țara de origine o parte din creiere rămân neabsorbite în țara de origine, iar acest surplus va putea fi absorbit pe piața straină. Acest tip de migrație apare în situația în care educația este mai ieftină în țările de origine comparativ cu țările primitoare, dar și din cauza problemelor existente pe piața muncii, gradului scăzut de angajare, indisponibilitatea de locuri de muncă adecvate unde personalul să fie utilizat la capacitate maximă, toate acestea ducând la un numar ridicat de șomeri supracalificați.

– Brain export. Potrivit acestei categorii, migrația se prezintă sub forma exportului de inteligență din țara de origine, iar în schimbul exportului, țara de origine primește remitențe continuu pentru un anumit număr de ani. Această plată poate fi eșalonată pe o perioadă determinată și îmbracă forma unor remitențe de impozitare sau poate fi plătită integral odată cu plecarea persoanei din țara de origine. Prețul plătit este greu de determinat datorită costului privat si al costului social care îl formează.

– Brain excenge. Migrația creierelor poate lua forma unor schimburi de studenți și cercetători între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate sau între țări aflate în curs de dezvoltare, cu scopul unor beneficii mutuale în materie de cunoștințe, expertiză și pregătire.

– Brain drain. Această formă a migrației ocupă locul cel mai important și se referă la deplasarea personalului specilizat din țările în care a fost instruit spre țările dezvoltate în care utilizează eficient cunoștințele deținute. De menționat este faptul că nu orice persoană

2Stănică, S. I., “Revista română de sociologie – Aparitia si evolutia fenomenului de brain drain”, nr. 3-4,

București, 2011, pg. 342

3 NOTES&RECORDS, The Royal Sociaty Jurnal of the history of science, publicat în 2009

4 Iravani, M. Z., ”International Jurnal of Bussines and Social Science – Brain Drain Problem”, vol. 2, no. 15,

2011

înalt calificată și emigrantă aparține acestei categorii, ci doar cei care în țara de destinație continuă să profeseze aceeași meserie înalt specializată.

Urmărind migrația populaței se poate observa că aceasta a suferit schimbări și a îmbrăcat diverse forme5: migrații individuale determinate de factori economici (acestea se subdivid în migrații sezoniere și deplasări definitive la mare distanță) și migrații pe grupe organizate (care pot fi definitive – migrații războinice, colonizarea sau pot fi ritmice – nomadism pastoral, nomadismul pescarului). Asemenea mișcări sunt determinate de un anumit mod de viață, conturat

secole de-a rândul.

O consecință a acestor mișcări ale populației o reprezintă existența societăților multiculturale, majoritatea țărilor dezvoltate au devenit societăți multietnice, iar cele care încă nu au ajuns la acest stadiu, se îndreaptă cu repeziciune în această direcție. Se poate observa faptul că aceste interschimbări de populație joacă un rol tot mai important privit atât din perspectiva transferurilor interculturale cât și din perspectiva impactului pe care îl au aceste migrări asupra statelor de destinație și mai ales asupra statelor de origine.

Fie că este de natură temporară, fie că este permanent, fenomenul de brain drain devine o componentă importantă a vieții contemporane. Odată cu liberalizarea pieței, globalizarea și integrarea globală economică, forța de muncă devine tot mai mobilă și aceasta are ca o consecință creșterea diferențelor dintre nivelul de trai din țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.

Acest fenomen este unul foarte complex datorită eforturilor pe care le depun companiile transnaționale sau agențiile străine de recrutare de forță de muncă înalt calificată pentru a atrage specialiști în marile companii și de ai distribui ca personal în diferite zone de pe glob în care companiile și-au diversificat procesele de producție, distribuție și vânzări. Odată apărut, fenomenul nu mai poate fi stopat ci din contră el este într-o continuă dezvoltare generată de globalizare, liberalizarea pieței muncii, progresul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor, condițiilor superioare de muncă și diversității promovate de țările care vor să atragă capital uman înalt calificat.

Exodul creierelor este un fenomen interesant, indiferent de perspectiva din care este privit, economic sau social.

1.2. Apariția și evoluția fenomenului de brain drain

Migrația populației este un fenomen vechi de când lumea, dar există anumiți factori care îi determină pe oameni să ia decizia de a emigra, dintre care amintim lipsa oportunităților, crizele economice, persecuțiile religioase sau războaiele.

Un alt lucru esențial care trebuie menționat este faptul că emigranții nu sunt întotdeaua bine primiți în țările de destinație, în unele cazuri primirea este chiar ostilă, excepție fac persoanele înalt calificate care contribuie cu experiența lor la dezvoltarea economită de globalizare, liberalizarea pieței muncii, progresul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor, condițiilor superioare de muncă și diversității promovate de țările care vor să atragă capital uman înalt calificat.

Exodul creierelor este un fenomen interesant, indiferent de perspectiva din care este privit, economic sau social.

1.2. Apariția și evoluția fenomenului de brain drain

Migrația populației este un fenomen vechi de când lumea, dar există anumiți factori care îi determină pe oameni să ia decizia de a emigra, dintre care amintim lipsa oportunităților, crizele economice, persecuțiile religioase sau războaiele.

Un alt lucru esențial care trebuie menționat este faptul că emigranții nu sunt întotdeaua bine primiți în țările de destinație, în unele cazuri primirea este chiar ostilă, excepție fac persoanele înalt calificate care contribuie cu experiența lor la dezvoltarea economiei țării respective.

Privit de la distanță, se poate afirma că acest fenomen este unul normal și structural al

societății omenești de-a lungul timpului.

Efectele fenomenului de brain drain s-au observat pentru prima dată de-a lungul timpului6 în episodul în care emigranții din imperiul bizantin au transmis cunoștințele lor în ceea ce privește arhitectura, literatura, arta către lumea islamică și Italia renascentistă. Migrația forței de muncă a continuat dinspre Europa către America de Nord ceea ce a reprezentat un factor

5 Albu, A. și Hamzescu, I., “Migrația internatională a forței de muncă”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, pg. 13

6Stănică, S. I., “Revista română de sociologie – Aparitia si evolutia fenomenului de brain drain”, nr. 3-4,

București, 2011, pg. 345; Brandi, C., “The historical evolution of highly qualified migrations”, Institute of

Research and Population and Social Polities, 2000

determinant în procesul de colonizare. În consecință, se poate afirma că aceste mișcări ale populației au contribuit decisiv la răspândirea cunoștințelor.

Migrația oamenilor înalt calificați nu a avut un impact direct asupra țărilor de origine și

nici asupra țărilor de destinație până în secolul XIX deoarece țările erau diferite din punct de vedere social și economic (țările aveau în comun faptul că metodele de producție au evoluat treptat, inovația tehnologică și evoluția socială au urmat un proces lent pană la stabilizare și completitudine).

În perioada de la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX, odata cu apariția și succesul capitalismului industrial forța umană a fost înlocuită cu mijloace mecanice, sistemul de producție s-a dezvoltat rapid, iar cantitatea de cunoștințe tehnologice conținute de un produs și într- un proces de producție a început să crească.

Tot în secolul XIX se înregistrează fluxuri importante de emigranți dinspre Europa spre Lumea Nouă (America de Nord, America de Sud și Oceania, inclusiv Australia). Inovația tehnologică s-a dezvoltat cel mai rapid în Anglia, Franța, Olanda și Germania, care și-au dezvoltat atât sisteme industriale, științifice și educaționale superioare celorlalte țări, cât și sisteme noi de distribuție a mărfurilor și a cunoștințelor pe glob.

Migranții acestui secol sunt reprezentați de meșteșugarii care dețineau deprinderi tehnice și de specialiștii intelectuali, care nu au avut probleme în adaptarea la noile procese de producție. Se poate afirma că acești oameni au avut un rol foarte important în dezvoltarea industrială și culturală a Lumii Noi.

Atât la începutul secolului XX, cât și în anii următori, migrația a continuat în aceeași măsură ca și în trecut, fiind marcată de dezvoltarea noilor industrii din țările de destinație, ca urmare a sosirii personalului calificat, respectiv a emigranților.

Regimurile fasciste și naziste dintre anii 1920 și 1940 din Europa au condus la migrarea

a aproximativ 300.000 germani și austrieci în Statele Unite ale Americii (SUA). Cu toate că cei care au emigrat reprezentau clasa de mijloc și cea superioară a societății, foarte puțini au reușit să se mențină pe noile poziții din SUA, majoritatea fiind nevoiți să accepte munca fizică sau alte locuri de muncă slab remunerate care presupuneau muncă necalificată. Astfel, se poate afirma că migrarea intelectualilor din Germania nazistă nu este un exemplu de brain drain la scară largă, dar este cu certitudine un prim exemplu de “neutralizare” a creierelor (brain waste).

În anii ce urmează, SUA devine destinația principală preferată de emigranți, fiind liderul în materie de știință și tehnologie. În această perioadă, administrația americană a încurajat imigrarea personalului calificat, astfel că în 1956, guvernul a modificat legea privind imigrarea și naționalitatea, redistribuind cotele anuale de imigrare repartizate pentru diferite regiuni ale lumii. Prin urmare, cotele nefolosite în timpul unui an fiscal se puteau schimba în vize de rezidență pentru câteva categorii de specialiști veniți în SUA cu vize temporare. Aceste categorii se referă la specialiștii cu studii universitare și cei care aveau cel puțin un studiu în domeniul științific.

Între anii 1959-19657, peste 2.700 de medici au migrat din Cuba spre SUA, statul american oferindu-le acestora mai multe forme de subvenție: 12 lecții de limba engleză, cursuri de pregătire profesională și cursuri pregătitoare pentru examenul de admitere pentru profesia medicală în SUA, dar și un ajutor de 600 dolari.

Deoarece SUA a continuat să atragă personalul calificat din Europa de Vest și Canada, în cadrul primului congres organizat de Centrul European de Cercetare la Lausanne s-a pus în discuție fluxul oamenilor de știință europeni către SUA. Între anii 1965-1961, mai mult de jumătate

din oamenii de știință care s-au stabilit în SUA erau originari din Anglia si Germania .

7 Brandi, C., “The historical evolution of highly qualified migrations”, Institute of Research and Population

and Social Polities, 2000

Aceste fenomene au ridicat un semnal de alarmă în Anglia, iar în 1963, Societatea Regală Britanică a încercat să împiedice expansiunea fenomenului prin implementarea unor măsuri de creștere a oportunităților de muncă pentru oamenii de știință englezi.

Un alt factor important care a dus la amplificarea fenomenului migraționist este lipsa instituțiilor academice în țările de origine și prin urmare mulți tineri au plecat în străinătate ca să studieze. Dupa 19708, SUA primea 144.700 studenți din străinătate, în timp ce Anglia și Franța atrăgeau în jur de 40.000 de tineri.

Schimbările economice și politice de la începutul anilor 1990 au avut repercusiuni importante asupra fluxurilor de migrație a persoanelor înalt calificate.

Canada, Franța, Anglia, SUA și Australia sunt țările industrializate aflate în concurență în procesul de atragere a persoanelor înalt calificate în special în domeniul tehnico-științific și managerial. Persoanele care doresc să plece în una din aceste țări iau în considerare, înainte de a se decide asupra țării de destinație, atât avantajele oferite de aceasta, cât și politica promovată sau dezavantajele economice ale țărilor concurente.

În 1989, chinezii reprezentau grupul etnic de personal calificat cel mai mare care a imigrat în SUA. Canada a fost de asemenea destinația multor oameni de știință, în special a emigranților din Hong Kong, Franța și India, ei având un avantaj oferit de sistemul de imigrare canadian, deoarece cunoșteau limba engleză sau franceză. Australia este și ea o țară favorabilă emigranților, însă dupa 1980 au fost introduse anumite restricții cu privire la aceștia și au fost acceptați doar cei cu calificare înaltă și cei care puteau contribui semnificativ la bunăstarea și dezvoltarea statului.

Una dintre țările care a furnizat migranți calificați la nivel mondial este Rusia. Conform unui studiu OECD din 19939, Rusia a pierdut în jur de 500.000 oameni de știință între 1989 și 1991. Între 1990 și 1995, aproximativ 120.000 de oameni de știință ruși (doctori, ingineri, medici stomatologi, jurnaliști, artiști și tehnicieni) au părăsit țara.

Acest exod al creierelor care s-a produs în Rusia se datorează unor factori precum reducerea proiectelor științifice și tehnice din sectorul militar și spațial, salariilor scăzute comparativ cu costul produselor și serviciilor, condițiilor de viață mai bune în țările de destinație.

O altă problemă care amplifică migrația creierelor se observă în Asia și America Latină. Acestea au dezvoltat, cu costuri foarte mari, sisteme de învățământ superior care furnizează personal calificat, dar nu au fost create și locuri de muncă pentru aceste persoane calificate și în consecință oamenii au emigrat.

În secolul XXI, țările din Europa de Est și-au exprimat îngrijorarea privind fenomenul de brain drain. Aceste țări se aflau la inceputul anilor 1990 în situația țărilor în curs de dezvoltare: ele plăteau pentru educarea și instruirea personalului care apoi pleca în țările dezvoltate, afectând astfel sistemul propriu de dezvoltare.

Personalul calificat din țările Europei de Est a emigrat spre Irlanda și Anglia. Aceeași problemă a avut-o și Polonia după intrarea în Uniunea Europeană, când aproximativ 1 milion de polonezi, în special studenți, au migrat tot către Anglia și Irlanda. Datorită condițiilor economice și datorită faptului că se găsește greu un loc de muncă pe domeniul de specialitate a fiecărui absolvent al învațământului superior și din Franța au migrat mulți tineri către Anglia, SUA și Canada.

8 Brandi, C., “The historical evolution of highly qualified migrations”, Institute of Research and Population

and Social Polities, 2000

9 Cervantes, M., “Background Report: An Analysis on S&T Labour Markets in OECD Countries, Science

and Technology Policy Division”, 1999

În ceea ce privește România, un exemplu semnificativ de brain drain10 a fost detaliat în raportul „Politici migratorii. Lucrători calificați. Sectorul sanitar” prezentat la Roma în data de

18.12.2008 și se referă la imigrația în Italia. Conform acestui raport dintre cei apoximativ 15.000 de

medici străini care lucrează pe teritoriul Italiei, 555 sunt cetățeni români, formând un procent de

3,7%, iar asistenții medicali români reprezintă în jur de 24% (aproximativ 8.480 persoane) din

numarul total al asistenților străini ce activează pe teritoriul Italiei (aproximativ 35.000 oameni).

În urma celor enunțate se pot observa două aspecte ale fenomenului de brain drain. Primul aspect se referă la faptul că acest fenomen de migrare a persoanelor educate din țările sărace către cele bogate pune în pericol dezvoltarea statelor de origine a migranților și prin urmare exodul creierelor ar trebui stopat, lucru care a fost încercat prin introducerea taxei pe venit obținută de emigranți în străinatate. Cel de-al doilea aspect, în care sunt luate în considerare aspectele pozitive ale fenomenului, se referă la faptul că persoanele calificate pot să își desfășoare activitatea în condiții superioare și cu o mai bună remunerare în străinătate.

1.3 Politica fiscală

1.3.1 Concept, obiective, rol și instrumente ale politicii fiscale

În primul rând, pentru a analiza politica fiscală trebuie mai întâi clarificate conceptul de

politică fiscală, obiectivele, rolul acesteia, precum și instrumentele de realizare a politicii fiscale.

Conceptul de politică fiscală11 se poate defini ca fiind un sistem de impozite adoptat de către un stat, respectiv un ansamblu de modalități de prelevare a resurselor la dispoziția statului și de distribuire a veniturilor fiscale în vederea îndeplinirii sarcinilor și funcțiilor care îi revin acestuia.

Politica fiscală12 mai poate fi definită și ca o formă de intervenție indirectă a statului în

economie, pe piața bunurilor și serviciilor, pentru ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne. Această politică se referă la stimularea activității economice, a investițiilor și la asigurarea protecției sociale.

Politica fiscală constă de asemenea într-un set de decizii guvernamentale prin care se urmăreaște influențarea sau stimularea activității economice și sociale, la nivel agregat, cu ajutorul mobilității veniturilor și cheltuielilor publice. Ea cuprinde totalitatea măsurilor referitoare la cuantumul taxelor și impozitelor, dar și a modalităților de percepere și respectiv de utilizare a acestora într-o economie. Aceasta este strict și total reglementată juridic, asigurată prin forța legii și efectele aplicării ei în economie se văd imediat.

Politica fiscală este parte integrată a politicii economice și se află în interdependență cu politica bugetară, monetară, valutară, prețurilor și cu politica ocupării forței de muncă. Cu toate acestea, politica fiscală are obiective și instrumente proprii de manifestare. În funcție de politica promovată, aceasta are o influență mai mare sau mai mică asupra derulării proceselor economice și financiare și prin urmare asupra evoluției întregii societăți.

Aplicarea în practică a sistemului fiscal și asigurarea funcționării acestuia într-o manieră corectă se realizează prin intermediul unor organisme specializate ale statului și prin activitatea unor specialiști în domeniul fiscal, ținându-se cont de exigențele fiscalității la nivel național și internațional.

10 conform Asociației Naționale de Ocupare a Forței de Muncă, Ristea, B., “Politici migratorii. Lucrători calificați. Sectorul sanitar”, 2010

11 Văcărel, I. și al, “Finanțe Publice”, ediția a VI-a, editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007,

pg. 646

12 Brașoveanu, I. V., “Analize ale politicii fiscale în România și în statele membre ale UE ”, editura ASE,

2009, pg. 41

Politicile fiscale promovate se modelează după faza în care se află economia la un anumit moment de timp. În faza de recesiune economică, pentru stimularea consumului cât și a investițiilor, statul recurge la o reducere a gradului de impozitare și taxare. Pe de altă parte, în faza de boom economic, presiunea fiscală se majorează pentru a încetinii ritmul cererii de consum și al investițiilor private. Prin aceasta cresc prelevările la bugetul de stat și astfel sunt acoperite deficitele înregistrate în perioadele de recesiune.

Importanța politicii fiscale într-o economie este subliniată și de trăsăturile acesteia. În primul rând, politica fiscală este o formă de intervenție indirectă a statului în economie fiind o politică de ajustare, se aplică pe piața bunurilor și serviciilor, iar aplicarea ei are ca scop ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne. Efectele implementării se simt imediat, dar trebuie precizat că politica fiscală este relativ rigidă deoarece modificarea ei se face dificil și lent fiind strict reglementată juridic.

În al doilea rând, elaborarea politicii fiscale se bazează pe principiul eficienței. Prin măsurile promovate de aceasta trebuie să fie urmărite stabilitatea economică, protejarea veniturilor consumatorilor și susținerea dezvoltării. Impozitele reprezintă o formă de prelevare, de aceea cuantumul acestora poate încuraja sau descuraja anumite activități economice. Având un sistem fiscal dat, impozitele se măresc odata cu creșterea venitului, dar este important de precizat faptul că această creștere a impozitelor trebuie să fie inferioară creșterii venitului.

Un aspect important al deciziei de implementare a unei politici fiscale este analiza impactului acesteia asupra economiei pe termen mediu și lung. Trebuie analizate atât efectele viitoare ale reducerii presiunii fiscale cât și ale creșterii acesteia. Pe de-o parte, dacă se iau în calcul reducerea taxelor și impozitelor, respectiv o reducere a presiunii fiscale, se naște o situație care poate duce la deficit bugetar sau la accentuarea deficitului bugetar deja existent. Pentru acoperirea deficitului rezultat, statul poate recurge la împrumuturi externe și astfel datoria publică se majorează. Pe de altă parte, dacă se consideră o creștere a taxelor și impozitelor, deci o creștere a presiuii fiscale, ne aflăm în situația în care veniturile agenților economici sau ale consumatorilor se vor reduce, vor crește încasările bugetare, dar ca o consecintă va apărea inflația. Luând în considerare aceste aspecte se poate concluziona că, deși o creștere a impozitării va genera venituri suplimentare la bugetul de stat, soluția favorabilă ar fi o reducere a presiunii fiscale care va conduce la creșterea consumului și deci la o majorare a bazei de impozitare.

Politica fiscală în cadrul Uniunii Europene constă în două componente13: impozitarea directă (care rămane de competență exclusivă a statelor membre) și impozitarea indirectă (care influențează libera circulație a mărfurilor și libera prestare a serviciilor).

Impozitele directe sunt acele impozite care se suportă nemijlocit de cei care le plătesc, cum sunt impozitul pe profit sau impozitul pe salariu, iar impozitele indirecte sunt cuprinse în prețurile mărfurilor, precum taxa pe valoarea adăugată (TVA), accizele și taxele vamale.

Obiectivele politicii fiscale14 urmărite de autoritățile publice sunt unele precum modificarea proceselor economice, îndreptarea ciclului economic sau eliminarea dezechilibrelor economice. Având în vedere cele amintite putem spune că obiectivele cele mai importante ale politicii fiscale sunt:

 prelevarea la bugetul statului a resurselor necesare îndeplinirii rolului și funcțiilor

acestuia;

13 Conform site-ului oficial al Uniunii Europene http://europa.eu/legislation_summaries/taxation/index_ro.htm

14 Dimișcă, C. I., Colecția de working papers. ABC-ul lumii financiare, “Politici fiscal și bugetare de relansare a economiei României”, coordinator lucrare Moșteanu Tatiana

 stabilitatea economică, realizarea unei rate ridicate a creșterii economice, reducerea șomajului și totodată ocuparea într-o măsură cât mai mare a forței de muncă, asigurarea stabilității prețurilor și a reducerii inflației, realizarea echilibrului balanței comerciale și a balanței de plăti externe;

 reglarea economiei și redresarea creșterii economice (între politica fiscală, reglarea economiei și creșterea economică existră relații de interdependență);

 reorganizarea și readaptarea la cerințele actuale ale populației cu privire la progresul

tehnologic și performanțele economice.

O importanță deosebită o au si obiectivele sociale urmărite de politica fiscală prin diverse activități ce presupun reduceri, scutiri de impozite pentru unele categorii socio-profesionale, supraimpozitarea activităților sau produselor cu caracter distructiv asupra populației. Dacă ne raportăm la cazul României, pentru îndeplinirea acestor obiective, statul oferă scutiri de la impozitul pe venit persoanelor care activează în domeniul tehnologiei informației (IT). Deoarece instituțiile de învățământ superior din România produc specialiști redutabili în domeniul IT care sunt competitivi pe piața internațională și aleg de cele mai multe ori să activeze în străinătate unde condițiile de muncă și remunerarea sunt la un nivel superior față de cel din România, guvernul a introdus aceste facilități fiscale15 care urmăresc limitarea migrației și respectiv utilizarea capitalului uman în țară.

În ceea ce privește rolul politicii fiscale, se pot indentifica trei funcții ale politicii fiscale corelate cu rolul statului în economie16: de alocare, de distribuție și de stabilizare.

– rolul alocativ se referă la faptul că politica fiscală stabilește când statul trebuie să intervină

într-o economie pentru a corecta eșecurile pieței;

– rolul distributiv rezultă din existența unor inegalități în distribuirea veniturilor, care sunt imposibil de eliminat, astfel, pentru ca politia fiscală să îndeplinească într-o masură cât mai mare acest rol, trebuie să stimuleze agenții economici spre obținerea de rezultate pozitive în activitatea pe care o desfășoară, să ofere protecție persoanelor aflate temporar în dificultate (spirit de solidaritate) și să asigure echitatea când indivizii care participă la procesul de producție sunt remunerați în funcție de producția obținută. Toate acestea în contextul în care politica fiscală trebuie să asigure și să susțină o dezvoltare economică și o creștere a produsului intern brut (PIB) în timp;

– rolul politicii fiscale de stabilizare a vieții economice se realizează prin colectarea eficientă a

veniturilor statului precum și prin utilizarea optimă a acestora.

Politica fiscală are roluri diferite în statele dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare. Într-un stat dezvoltat, rolul politicii fiscale este de a asigura ocuparea forței de muncă și de a stabiliza creșterea economică, pe când într-un stat în curs de dezvoltare, politica fiscală este folosită pentru a se crea un climat în care creșterea economică să se facă rapid. Economiile în curs de dezvoltare se caracterizează printr-un nivel scăzut al veniturilor și investițiilor, iar în această situație, pentru asigurarea creșterii economice, guvernul trebuie să ofere mai multe resurse spre investire și/sau să redistribuie veniturile în favoarea celor săraci prin folosirea fondurilor în cadrul unor programe de asistență socială. Un alt aspect important care trebuie urmărit în procesul de

15 În baza art. 55 alin. (4) lit. l) din Codul fiscal, veniturile din salarii, ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile. Potrivit acestei dispoziții legale, încadrarea in activitatea de creație de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidarității sociale si familiei, al ministrului comunicațiilor și tehnologiei informației si al ministrului finanțelor publice.

16 Musgrave, R. , Musgrave,B., “Public Finance in Theory and Practice”, McGraw Hill Book, New York,

1984, p 6-21.

dezvoltare este crearea locurilor de muncă, mai ales în domenii care au un potențial ridicat de ocupare a forței de muncă.

În cadrul unei economii, în procesul de aplicare a impozitelor, taxelor și a celorlalte modalități de colectare a veniturilor bugetare se implementează și acționează instrumente ale

politicii fiscale manifestându-se prin mecanisme, structuri și proceduri specifice. Aceste instrumente fiscale, care sunt controlate direct și utilizate de către autoritatea publică, se referă la numărul și varietatea impozitelor utilizate, modalitatea impunerii de către stat și la facilități fiscale diverse – deduceri, scutiri, reduceri.

Instrumentele politicii fiscale se grupează în două categorii: instrumente ale politicii fiscale expansioniste și instrumente ale politicii fiscale restrictive. Dintre instrumentele politicii fiscale expansioniste amintim: scăderea elementelor de control, majorarea nivelului capitalului investit, acordarea de prime și subvenții, evoluția sistemului de securitate socială. Instrumentele politicii fiscale restrictive sunt: creșterea elementelor de control, neacordarea subvențiilor sau neacordarea beneficiilor de securitate socială.

Impozitele se caracterizează prin faptul că sunt prelevări obligatorii, definitive, nerambursabile și fără contraprestație directă din patea statului17. Acestea au un rol financiar deoarece reprezintă principala formă de obținere a veniturilor la bugetul de stat, un rol economic pentru că pot stimula sau nu producția și respectiv consumul agenților economici și un rol social prin care se redistribuie veniturile în societate urmărindu-se politica de securitate socială a guvernului.

Impozitele se clasifică în funcție de mai multe criterii18:

 dacă se referă la obiectul impunerii, atunci impozitele sunt impozite pe venit, pe avere și impozite pe cheltuieli;

 după scopul urmărit impozitele se împart în impozite financiare și de ordine;

 clasificarea după frecvența cu care se realizează presupune existența impozitelor permanente/ordinare și incidentale/extraordinare;

 după instituția care le administrează sunt impozite în statele de tip federeal (impozite federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale unei federații,

impozite locale) și impozite în statele de tip unitar (impozite ale administrației centrale de stat și impozite fiscale);

 după locul administrării impozitelor si trăsăturile de fond și de formă impozitele se împart în

impozite directe si indirecte.

Impozitele directe se așează și se percep direct de la subiecții plătitori. Acest tip de impozit se împarte în doua categorii: impozitul real (se stabileste în raport cu obiectele materiale: clădiri, fabrici, terenuri) și impozitul personal (se stabilește în raport cu situația materială a contribuabilului așezându-se asupra veniturilor sau averii).

Prin impozitele directe se urmărește repartizarea echilibrată a sarcinilor fiscale asupra contribuabililor. Când vorbim despre impozite directe se au în vedere impozitul pe profit, impozitul pe venitul microîntreprinderilor, impozitul de salarii, impozitul pe dividende și impozitul realizat de persoanele fizice. Acest impozit se aplică atât persoanelor care au domiciliul și reședința într-un anumit stat cât și asupra celor nerezidente care realizează venituri în statul respectiv, iar încasarea acestuia la bugetul de stat se realizează prin stopaj la sursă.

17 Văcărel, I. și al, Finanțe Publice, ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007, pg.

367

18 Văcărel, I. și al, Finanțe Publice, ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007, pg.

387-390

Impozitele indirecte sunt suportate de consumatorii de bunuri și servicii indiferent de veniturile, averea sau situația profesională a acestora. Aceste impozite afectează puterea de cumpărare a contribuabililor deoarece se regăsesc în prețul final al bunurilor și serviciilor. Impozitele indirecte se grupează în accize, taxa pe valoarea adăugată si taxe vamale.

Taxele sunt sume datorate statului de către contribuabili pentru anumite acte sau servicii prestate de stat și se diferențiază de impozite prin faptul că acestea reprezintă o contribuție anticipativă, stabilită în sarcina contribuabilului pentru a acoperi o parte din serviciul prestat. De asemenea, taxa este unică pentru același act sau tip de serviciu iar răspunderea pentru neplata taxei îi revine prestatorului, nu contribuabilului.

Pe lângă impozite si taxe, un alt instrument important de politică fiscală este reprezentat de cheltuielile guvernamentale care îmbracă forma unor sume pe care statul le acordă pentru satisfacerea nevoilor generale ale societății, cu titlu gratuit. Acestea se concretizează în achiziții guvernamentale, investiții guvernamentale, subvenții/ajutoare sau trasferuri.

1.3.2. Presiunea fiscală și dezvoltarea economică

Creșterea economică se află în strânsă legătură cu bunăstărea populației și reprezintă o îmbunătățire a calității vieții printr-o utilizare eficientă a resurselor economice. Aceasta poate fi măsurată prin creșterea produsului intern brut (PIB), dar cel mai potrivit indicator este PIB pe locuitor19 și se recomandă urmărirea evoluției acestuia, deoarece este important ca PIB-ul să crească mai repede decât numărul de locuitori astfel încât să putem discuta despre o îmbunătățire a calității vieții.

Întodeauna, când se analizează creșterea economică sub impactul fiscalității, se vor naște întrebări cu privire la efectele generate de politica fiscală adoptată. Una dintre acestea este:

“Politica fiscală poate genera efecte benefice asupra activității economice?”. Să presupunem că se procedează la o reducere a impozitelor și nu va fi stimulată creșterea economică, atunci deficitul bugetar se va accentua și vor apărea decalaje în creșterea economiei. Studiile efectuate20 în timp duc la concluzia că impozitele mari vor stopa creșterea economică și că o reducere a acestora are un impact pozitiv asupra creșterii economice, dar unul modest.

Creșterea economică, respectiv creșterea producției poate fi influențată prin diferite canale. Atunci când sunt aplicate cote ridicate de impozitare veniturilor realizate de persoanele juridice și fizice investițiile sunt descurajate; impozitele pot conduce de asemenea la scăderea ofertei de muncă, desurajând munca sau acumularea de educație, calificare și pregătire; impozitatea excesivă a unor sectoare cu productivitate ridicată poate duce la utilizarea ineficientă a capitalului uman prin descurajarea angajaților să activeze în astfel de sectoare.

Producția, într-o economie, este influențată printre altele, și de următoarele impozite și

taxe: impozitul pe salarii, impozitul pe capital, impozitul pe profit și taxa proporțională pe consum.

Impozitul pe salarii are ca efect o reducere a forței de muncă oferită în economie, iar o reducere a cotei de impozitare poate duce la majorarea gradului de ocupare și totodată la reducerea evaziunii fiscale; impozitul pe capital afectează rata investițiilor și duce la scăderea ratei de economisire (atunci când impozitarea dobânzilor este mai mare, consumul viitor devine mai costisitor, de aceea este stimulat consumul prezent și implict se reduc economiile); impozitul pe profit influențează rata de rentabilitate a investițiilor.21

19 Obreja brasoveanu L., “Cresterea economica. Teorii clasice si moderne, aplicatii si studii de caz”, Editura

ASE, București 2013, pg. 41

20 Obreja brasoveanu L., “Cresterea economica. Teorii clasice si moderne, aplicatii si studii de caz”, Editura

ASE, București 2013, pg. 58-70

21 Obreja Brasoveanu L., “Impactul politicii fiscale asupra cresterii economice”, Editura ASE, 2007

Politica fiscală implementată de un stat trebuie să fie acceptată de contribuabili, astfel încât aceasta să se clădească pe un parteneriat între stat și populație. În mometul în care statul nu este abuziv, iar gradul de fiscalitate este rațional, povara fiscală este mai ușor acceptată de contribuabili. Impozitarea corectă a veniturilor globale este principiul de bază pentru funcționarea acestui parteneriat. Utilizată într-un mod corespunzător, politica fiscală poate determina direcția în care se întreaptă economia dintr-o țară.

Deși toate statele au ca obiectiv bunăstarea populației, concurența fiscală poate fi nocivă pentru anumite țări. Să presupunem două state concurente X si Y, aflate aproximativ la același nivel în procesul de dezvoltare. Când statul X dorește să crească nivelul bunăstării în comparație cu statul Y, poate să recurgă la reducerea impozitelor, care implicit va genera o creștere a fluxurilor de capital. Astfel, nivelul bunăstării din țara X este superior țarii Y, dar lucrurile nu au o certitudine că vor rămâne în acest fel. Țara Y, observând schimbările, poate să adopte și ea o politică fiscală mai puțin restrictivă, să reducă nivelul impozitelor și să ajungă la un nivel al bunăstării aproximativ egal cu cel din tara X, pentru a atrage capital de la aceasta. Reducându-se net bunăstarea din țara X, aceasta poate să scadă nivelul impozitării excesiv pentru a-și recupera capitalul pierdut.

În concluzia acestei ipoteze, se poate afirma că de cate ori o comunitate scade nivelul impozitării, bunăstarea acesteia crește atâta timp cât resursele sumplimentare sunt investite în economie eficient și nu acoperă goluri deja existente, dar inevitabil apare și o înrăutățire a economiei globale, deoarece câștigul rezultat este mai mic decât pierderea celorlalte state. În urma unor reduceri succesive, ambele state vor avea de suferit deoarece va scădea oferta de bunuri publice, până la un nivel suboptimal. În literatura de specialitate22 acest fenomen poartă denumirea de „race to the bottom”.

În concluzie putem afirma că rezultatul implementării unor politici fiscale este cel mai

important și anume, măsura în care prelevările la bugetul de stat se întorc în economie pentru a contribui la o îmbunătățire a calității vieții populației și la o creștere economică reală. Impozitele și taxele implementate trebuie să ofere siguranță populației, să asigure un climat în care se pot realiza investiții, locuri de muncă și noi oportunități, atât pentru rezidenți cât și pentru nerezidenții care desfasoară activități pe teritoriul statului respectiv.

22 Troeger, V., “Tax Competition and the Myth of the Race to the Bottom”, The CAGE-Chatham House Series, no. 4, februarie 2013; Klemm, A. D., ”A parcial race to the bottom: corporate tax developements in emerging and developing economies”, publicat online, 5 iunie 2013

CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1.1. Fenomenul migraționist sub influența concurenței fiscale

Migrația este un fenomen care se manifestă încă din antichitate, iar în prezent migrația externă a devenit un fenomen social care capată amploare. Deoarece migrația are consecințe asupra mai multor domenii (demografic, geografic, sociologic și economic), aceasta a intrat în atenția cercetătorilor care au analizat fenomenul din perspective diferite. Schimbările produse sunt vizibile la nivelul vieții economice, sociale, culturale, religioase, manifestându-se atât în locul de origine, cât și în cel de destinație.

Datorită proporțiilor acestui fenomen, s-au dezvoltat diferite rețele de migrație23, care sunt preferate de oamenii care doresc să își schimbe țara de origine. Prin intermediul acestor rețele, ei au acces la informație, se integrează mai ușor în țara de destinație, își găsesc mai ușor o locuință și un loc de muncă stabil.

Referitor la implicațiile pe care le are acest fenomen din punct de vedere economic, migrația poate reprezenta un factor care determină o creștere a veniturilor populației, asigurarea unui loc de muncă și reducerea ratei șomajului în anumite domenii de activitate, creșterea nivelului de trai. Pe langă aceste efecte pozitive ale migrației, se înregistrează și efectele sale negative, respectiv exodul creierelor, pierderea de forță de muncă specializată (acest fapt este unul deosebit de important pentru țările care realizează cheltuieli ce privesc instruirea personalului, iar beneficiile aduse de aceste costuri vor intra în posesia țării în care indivizii au imigrat), pierderea calificărilor personale24 (deoarece există situații în cazul în care diplomele obținute pe teritoriul unor țari să nu fie recunoscute și în țara de destinație).

Fenomenul de brain drain se află într-o strânsă legatură cu competiția fiscală. Cu toate

acestea, cele două concepte au fost analizate separat de-a lungul timpului.

Într-un sens larg, concurența fiscală reprezintă orice context fiscal în care diferite guverne independente nu își coordonează politicile fiscale, de aceea poate fi privită ca un mijloc de a obține competitivitate la nivel mondial. În urma celor enunțate, am stabilit că această competiție nu este întotdeaua benefică, dar cu toate acestea impactul concurenței a determinat țările să creeze sisteme fiscale de impozitare atractive pentru investitori.

În funcție de rezultatele urmărite și de instrumentele fiscale utilizate, concurența fiscală are mai multe forme de manifestare. Dacă ne referim doar la scopurile urmărite, concurența se realizează pentru atragerea investițiilor străine directe și a capitalului cu grad ridicat de mobilitate. Această mobilitate este esențială pentru dezvoltarea companiilor autohtone și pentru consolidarea piețelor financiare locale, pentru stimularea exporturilor și pentru atragerea forței de muncă înalt calificate, aceasta fiind de asemenea considerată a avea un grad de mobilitate mai ridicat.

Când vorbim despre concurență raportându-ne la instrumentele fiscale utilizate, atunci

concurența se exprimă prin:

 cotele de impunere, atunci când autoritățile unui stat fixează cote de impunere mai mici în comparație cu cotele promovate de alte state;

23 Spre exemplu, Rețeaua europeană de migrație, al cărei obiectiv constă în satisfacerea nevoilor de informații ale instituțiilor comunitare și ale autorităților și instituțiilor statelor membre prin furnizarea de informații actuale, obiective, fiabile și comparabile privind migrația și azilul, în vederea sprijinirii elaborării politicilor în Uniunea Europeană (UE). De asemenea, REM va furniza aceste informații și publicului larg.

24 Nu există un sistem european de recunoaștere automată a diplomelor universitare. Guvernele țărilor Uniunii Europene răspund de sistemel de educație și au libertatea de a aplica propriile norme, inclusiv în materie de recunoaștere a calificărilor universitare.

 concurență prin baze de impunere se manifestă prin acordarea anumitor facilități atunci când se stabilește materia impozabilă (de exemplu: diferite opțiuni de înregistrare a amortizării);

 concurența prin cheltuieli publice, aceasta se concretizează prin alocarea sumelor pentru furnizarea de bunuri publice care facilitează activitatea de producție (de exemplu: investiții

în infrastructură).

Cu toate că literatura de specialitate25 analizează concurența dintre state din perspectiva fiscalității și respectiv, practicarea de către acestea a unor cote de impunere mai mici, în special pentru atragerea capitalului uman, concurența dintre state se manifestă și din prisma calității produselor oferite. De aceea, în timp, s-a observat că statele care acționează în mod independent tind să fixeze anumite standarde calitative mai mici datorită faptului că o mare parte din produse se îndreaptă către export.

Urmărind fenomenul de concurență fiscală se observă că prin intermediul acesteia sunt reduse atât nivelul impozitării care conduce la o creștere a bunăstării, cât și nivelul veniturilor la bugetul de stat, limitând astfel oferta de bunuri publice, dar această limitare trebuie să conducă la o mai bună redistribuire a resurselor în economie și de asemenea la creșterea eficienței cheltuielilor efectuate de stat.

Uniunea Europeană este formată din două categorii de state: cele vechi (Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Danemarca etc.), care au o dezvoltare economică puternică și cele care au aderat mai recent la Uniune și a căror economie este mai puțin solidă având productivitatea mai redusă (România, Bulgaria). Statele care fac parte din prima categorie vor intra automat într-o competiție de atragere a specialiștilor calificați ce aparțin statelor din Europa Centrala și de Est, fenomen definit prin conceptul de “competiție a migrației”.

Principalele metode prin care se realizează brain gain sunt:

 construirea unui sistem academic mai deschis și mai flexibil;

 informare mai bună la nivel național;

 promovarea unor burse pentru cercetătorii straini26;

 reducerea anumitor impozite (pentru cercetatori)27;

 sincronizarea veniturilor salariale a persoanelor ce activează în domenii similare;

 îmbunătățirea condițiilor reglementatoare pentru imigranți.

În ultimii ani se pot observa o serie de măsuri28 adoptate de țările membre Uniunii Europene pentru atragerea capitalului uman. În ceea ce privește impozitele și salariile, în anul 2006, Marea Britanie a majorat nivelul salariilor cercetătorilor cu doctorat cu 25%, a suplimentat fondurile pentru angajarea profesorilor universitari, a implementat măsuri de oprire în țară a studenților absolvenți prin acordarea „împrumuturilor de absolvire” și a adus schimbări la sistemul pentru permisul de muncă, dorind să atragă specialiști atât în domeniul IT, dar și personal medical.

25 Wilson J.D si Wildasin D. (2004), “Capital Tax Competition: Bane or Boon”, Journal of Public Economics 88,

pg.1065-1091; Stolojan T. și Tatarcan R., “Integrarea și politica fiscală europeană”, editura Infomarket, 2002

26 De exemplu, bursa „Seton-Watson” se acordă cercetătorilor străini și constă în asigurarea unui stagiu de practică într- o instituție de profil din România cu scopul redactării unei lucrări care analizează subiecte diverse ale societății românești. Programul este dedicat perfecționării academice, vizând doctoranzi care lucrează pe o temă românească,

pentru pregătirea lucrărilor de doctorat, cât și cercetători consacrați. În anul 2013 au fost acordate patru astfel de burse

în valoare de 3.000 euro fiecare

http://www.icr.ro/bucuresti/burse-si-rezidente/bursele-seton-watson.html

27 In Romania, companiile implicate in cercetare-dezvoltare sau cele care detin proprietatea intelectuala asupra unor active pot beneficia de doua facilitati fiscale: a) Amortizarea accelerata a activelor (maximum 50% din valoare fiscala a activului poate fi amortizata in primul an de folosinta). b) Deducerea suplimentara pentru cheltuieli eligibile aferente

activitatilor de cercetare-dezvoltare majorata, din februarie 2013, de la 20% la 50%.

http://www.dailybusiness.ro/stiri-companii/ce-facilitati-fiscale-obtin-firmele-inteligente-in-romania-97688/

28 Sursa: Giannoccolo, P. (2005), Brain Drain and Fiscal Competition: a Theoretical Model for Europe

Danemarca a recurs la reducerea impozitelor și taxelor pentru cercetători și intelectuali. Atât Suedia cât și Danemarca implementează o reducere a taxelor pe o perioadă de trei ani pentru cercetătorii de nivel superior. Germania a introdus sistemul “de carte verde” pentru a atrage 20.000 de specialiști în domeniul IT, iar Olanda a redus cu 30% impozitul aferent venitului global obținut de specialiști pe toată perioada de imigrare.

Începând cu 1 ianuarie 201229, se extinde liberalizarea pieței muncii din Germania pentru unele categorii de lucrători din România și Bulgaria. Astfel, ordonanța ministrului federal al muncii și afacerilor sociale, publicată în Monitorul Oficial Federal, prevede că absolvenții de studii superioare precum și membrii familiilor lor (îndeplinind aceleași condiții) cu drept de ședere nelimitat, nu necesită aprobare de muncă pentru exercitarea profesiilor corespunzătoare calificării acestora, iar lucrătorii acceptați în sistemul de formare profesională din Germania cu drept de ședere nelimitat nu necesită aprobare de muncă, pentru această categorie fiind eliminată obligativitatea de a dovedi că pentru același loc de muncă nu există un lucrător german.

În unele state s-a pus accentul pe investițiile în cercetare30, astfel că Irlanda a oferit o serie de scutiri pentru companiile care investesc în cercetare, iar fundația științifică Irlanda a oferit

400 milioane euro spre cercetare. În anul 1997, Franța a introdus 7.000 de posturi pentru profesori cercetători, atât pentru a împiedica emigrarea, cât și pentru a-i face pe cei care lucrează în străinătate să se întoarcă în țară. În anul 2.000, guvernul Marii Britanii, împreună cu Fundația Wolfson, au lansat un premiu de cinci ani în cercetare, în valoare de 20 milioane de lire și are ca scop atragerea cercetătorilor englezi care au migrat, dar și oprirea emigrării cercetătorilor tineri, de vârf, din Marea Britanie.

În ceea ce privește România, fenomenul migrației creierelor este destul de evident. Aceasta deoarece, pe de-o parte, nivelul remunerației obținută de indivizii bine pregătiți este scăzut, iar pe de altă parte, celelalte țări membre ale Uniunii Europene oferă condiții mult mai bune de

cercetare.

O analiză atentă asupra impactului pe care îl are concurența fiscală asupra impozitării forței de muncă înalt calificate în România, arată că numărul tinerilor care aleg să studieze în străinătate este într-o continuă creștere și majoritatea aleg, după finalizarea studiilor, să lucreze în continuare în străinătate. Dintre cei aproximativ 9.500 de studenți care învață în universități române, doar 1.500 provin din țări ale Uniunii Europene, iar ceilalți sunt originari din Republica Moldova, Israel, Turcia și Albania. Prin comparație, Republica Cehă importă de două ori mai multă inteligență decât exportă anual, iat Ungaria cu 60% mai mult. Așadar, toate aceste fenomene apar deoarece țările dezvoltate oferă tinerilor o garanție către succes și o remunerare superioară față de cea din țara de origine, sub o presiune fiscală optimă, acceptată de populație.31

Un alt aspect care trebuie menționat se referă la faptul că, deși din 2004 impozitul pe venitul din salarii se determină aplicând cota unică de 16%, contribuțiile sociale continuă să se mențină la un nivel ridicat. Acest lucru se constată și la persoanele juridice, deoarece în România guvernul aplică de asemenea o cota de 16% asupra profitului. Pe termen scurt, se constată o creștere a investițiilor străine în România, dar pe termen lung efectele competiției fiscale se vor face simțite, deoarece personalul calificat va alege să lucreze în străinatate, fără avantaje certe pentru economia sursă.

În concluzie, având în vedere aspectele enunțate, se poate afirma că probabilitatea de migrare este foarte ridicată și se apreciază că efectele fenomenului de brain drain asupra țărilor din

29 conform Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă

http://muncainstrainatate.anofm.ro/informatie-privind-liberalizarea-pitei-muncii-germane-pentru-lucratorii- din-romania-si-bulgaria-ince

30 Sursa: Giannoccolo, P. (2005), Brain Drain and Fiscal Competition: a Theoretical Model for Europe

31 Florian, R., “Migrația cercetătorilor români”, AD ASTRA Revista tinerilor cercetători români, 2004

Uniunea Europeana au o amplitudine diferită, majorând diferențele existente între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Pentru acoperirea nevoilor pieței muncii, migrația este foarte importantă, de aceea, țările dezvoltate din Uniunea Europeană se află într-o competiție de atragere a imigranților pentru completarea locurilor de muncă vacante din anumite domenii precum IT sau medicină, iar acest lucru se realizează prin impozitare și totodată prin acordarea de facilități fiscale imigranților. Politica optimă a instituțiilor Uniunii Europene este de a coordona toate statele membre spre definirea unui punct comun privind investițiile în educație și cercetare, deoarece competiția între statele care au același nivel al productivității va fi câștigată de țările care investesc în capital uman.

2.2. Abordări și teorii privind fenomenul de brain drain

Amploarea fenomenului de brain drain, precum și evoluția acestuia l-au transformat în subiectul de discuție a multor cercetători. Brain drain tinde să devină o formă de îngrijorare deoarece persoanele cu înalte calificări sunt o resursă rară în țările mai puțin dezvoltate, iar acestea suferă cel mai mult atunci când specialiștii decid să migreze.

Ideea de brain drain sugerează distribuția inegală a avantajelor și dezavantajelor migrației globale. Țările sursă sunt cele care suportă povara pierderilor capitalului uman calificat și în viziunea lor ar trebui să fie recompensate pentru contribuția netă pe care o aduc proprii cetățeni la economiile altor state. Termenul de “brain drain” este unul controversat, iar unii teoreticieni32 preferă să utilizeze termenul de “high skill migration” (migrația personalului înalt calificat) în detrimentul conceptului de brain drain. În viziunea lui David Hart, high skill migration se referă la emigranții care dețin specializări și calficări superioare și care, dacă ar fi rămas în țara natală, ar fi putut contribui semnificativ la procesul de dezvoltare al țării. Problemele în aceste analiză se nasc

atunci când se încearcă să se faca diferențierea între migrația creierelor, migrația în general sau migrația celor cu niveluri scăzute ale pregătirii profesionale. Nu există standarde universale care să poată fi aplicate în fiecare țară, standarde care să stabilească și să delimiteze clar categoria persoanelor care ar trebui să intre în rândul celor care formează high skill migration. În realitate, nu toți migranții provoacă același nivel al pierderii în ceea ce privește capitalul uman. Singurul factor care separă migrația în general și migrația persoanelor educate se referă la educația și pregătirea capitalului uman care se pierde în același timp cu emigrarea.

Oamenii care se decid să migreze fac parte din clasele de mijloc sau superioare și, în țara primitoare, tind să devină educatori, asistenți medicali, cercetători, ingineri, profesori sau politicieni. În plus, în țara primitoare, migranții înalt pregătiți se deosebesc de migranții obișnuiți prin nivelul salariilor obținute. Așa cum am menționat anterior, țările sursă au nevoie de aceste calificări în vederea dezvoltării viitoare a economiei. Făcând o afirmație foarte sintetică, se poate concluziona faptul că țările sursă consumă timp, energie și resurse financiare pentru a educa tinerii care decid să migreze, iar de pe urma “investiției” realizate beneficiază o altă țară.

În ultimii 20 de ani se observă faptul că numărul migranților cu pregătire superioară în totalul migranților crește. Chiar dacă și cele mai dezvoltate țări ale Uniunii Europene din punct de vedere politic și economic experimentează schimbul forței de muncă înalt calificate între ele, unele țări dezvoltate, ca Marea Britanie și Germania, pierd capital calificat în favoarea Statelor Unite.

32 Hart, D., “From Brain Drain to Mutual Gain: Sharing the Benefits of High Skill Migration”, Issues in Science and Technology, 2013; Kofman, E., “The invisibility of Skilled Female Migration And Gender Relations in Studies of Skilled Migration in Europe”, International Journal of Population Geography, 2000, pg. 45-49; Lowell, L., Findlay, A. and Stewart, E., “Brain Strain: Optimising Highly Skilled Migration from Developing Countries,” Institute for Public Policy Research, Asylum and Migration W.P. no. 3, 2004

În ceea ce privește investiția în sectorul educației realizată de țările dezvoltate, se poate spune că, odată cu accentuarea fenomenului migraționist al persoanelor educate, va scădea. Pe acest fond, țările dezvoltate se vor afla mereu într-o criză de personal propriu și se vor baza pe țările în curs de dezvoltare să acopere oferta de locuri de muncă. Având în vedere trendul curent al globalizării și a politicilor promovate de state, se anticipează că cererea pentru persoanele imigrante înalt educate va crește în anii următori, iar companiile multinaționale și industiile vor încerca să implementeze politici cât mai flexibile în ceea ce-i privește pe imigranți. Pe viitor, se va accentua concurența internațională pentru atragerea forței de muncă înalt calificate, mai ales acum, când se manifestă fenomenul de îmbătrânire al populației din cauza baby-boom-ului care a urmat după cel de-al Doilea Război Mondial. Aceste țări vor căuta să atragă cât mai mulți muncitori, atât profesioniști cât și necalificați, pentru a contribui la acoperirea cheltuielilor publice cu securitatea socială și, de asemenea, la dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor sociale oferite. Totuși, această abordare a problemei este una temporară, deoarece, pentru început imigranții se vor integra în rândul contribuabililor, dar mai târziu vor ajunge și ei să facă parte din rândul persoanelor în vârstă. În final, țara va avea nevoie de un număr mai mare de imigranți pentru a acoperi costurile menționate.

Fenomenul de brain drain nu este un fenomen care să afecteze doar țările în curs de dezvoltare. În multe țări dezvoltate33, muncitorii originari încep să se simtă amenințați de numărul mare de imigranți calificați care intră în țară deoarece acum ei trebuie să concureze cu un număr mai ridicat de persoane pentru ocuparea locurilor de muncă. Aceștia au motive serioase de îngrijorare, deoarece, după cum am menționat, chiar țările dezvoltate înclină spre imigrare prin politicile promovate. De asemenea, mulți tineri promițători pleacă în aceste țări dezvoltate să studieze, se întegrează atât în cultura și stilul de viață, cât și în câmpul muncii și nu se mai întorc niciodată în țara de origine.

Atunci când se discută acest fenomen, trebuie evidențiate și avantajele rezultate în urma manifestării acestuia nu doar asupra țărilor primitoare ci și asupra țărilor de origine.

Potrivit unei abordări diferite34 cu privire la brain drain se poate afirma că, deși fenomenul de brain drain este de obicei privit ca o pierdere permanentă a forței de muncă înalt calificate și a oamenilor educați (care reprezintă forța vitală de conducere a fiecărei țări), acesta prezintă și efecte pozitive dacă sunt implementate politici adecvate care să il controleze. Ceea ce trebuie precizat este că efectele negative nu pot fi eliminate în totalitate, dar măsurile adoptate pot conduce la minimizarea daunelor și la transformarea fenomenului de brain drain în “brain circulation” (circulația creierelor). Aceasta are ca efect încurajarea fluxurilor migratorii temporare și benefice, care în final conduc la consolidarea dezvoltării înregii regiuni. Mai mult, această circulație a forței de muncă înalt calificate poate contribui la îmbunătățirea mediului social și politic, care el însuși reprezintă un factor deciziv în dezvoltarea fenomenului.

Brain drain prezintă efecte pozitive asupra creșterii economiei țării sursă deoarece ar putea conduce la stimularea productivității și la formarea capitalului uman. Chiar dacă emigrarea forței de muncă înalt calificate favorizează încetinirea creșterii economice și scăderea nivelului bunăstării populației pe termen scurt, aceasta poate acționa ca un factor determinant al deciziilor guvernului în ceea ce privește majorarea investițiilor în educație cu scopul de a îmbunătății piața muncii și de a majora calitatea aptitudinilor deținute de muncitori. Bineînteles, efectele pozitive ale migrației populației educate sunt mult mai evidente în cazul în care persoanele înat educate se întorc în țara de origine. Beneficiile obținute în urma revenirii în țara natală, remitențele obținute, precum

33 Cazurile Spaniei, Italiei și Angliei, unde cetățeni acestpra cer să fie preferați imigranților la angajare pe fondul crizei financiare curente

34 Horvat, V., “Brain Drain. Threat to Successful Transition in South East Europe? ”, Southeast European

Politics, vol. V, 2004, pg. 76-93

și efectele produse pe piața muncii sunt cele mai importante caștiguri realizate de țara sursă în urma manifestării fenomenului migraționist. Capitalul intelectual nu este singura formă de capital care revine în țară, pe langa acesta, capitalul financiar și social ocupă un loc destul de important deoarece migranții realiză economii de-a lungul perioadei în care trăiesc și muncesc în străinătate și pot investii aceste economii în țara natală. De asemenea, experiența dobândită lucrând într-o țară dezvoltată se poate dovedi foarte folositoare în activitățile viitoare ale migranților.

În concluzie, pe fondul celor enunțate, se poate afirma că există trei forme prin care

sunt cuantificate efectele pozitive ale migrației pentru țările sursă:

 migranții întorși din străinătate, prin capacitățile și experiența dobândite peste hotare, contribuie la stimularea productivității;

 emigranții care rămân în țara gazdă contribuie la dezvoltarea economiei prin remitențe;

 transferul cunoștințelor sau a tehnologiei țărilor în curs de dezvoltare determină creșterea și dezvoltarea economiei.

Aceste efecte pozitive pot fi întărite și chiar utilizate de o țară mai puțin dezvoltată dacă sunt implementate politici adecvate. Mai mult, este de menționat faptul că majoritatea acestor efecte se produc în momentul în care se realizează trecerea de la “brain drain” la “brain circulation”.

Cu toate acestea fenomenul de brain drain prezintă un număr superior al efectelor negative în comparație cu cele pozitive, iar acesta trebuie modelat astfel încât să conducă spre un flux migratoriu benefic atât pentru țările sursă cât și pentru cele de destinație. Pentru a se ajunge în acest stadiu, statul trebuie să creeze condițiile optime cu privire la circulația creierelor prin încurajarea emigranților să revină în țară, prin creșterea investițiilor în știință și educație, să creeze canale de contact cu diaspora și chiar să inițieze măsuri de discriminare pozitivă pe termen scurt pentru ocuparea forței de muncă, în ceea ce privește impozitarea sau oferirea de locuințe.

Dat fiind faptul că fenomenul de circulație al creierelor depinde în mare măsură de

politica economică și socială din fiecare țară, această transformare a fenomenului este foarte greu de realizat. Diferențele dintre gradele de dezvoltare dintre țări sunt destul de mari, iar avantajele rezultate în urma circulației creierelor sunt foarte greu de transferat țărilor mai puțin dezvoltate, mai ales pe termen scurt.

O altă abordare cu privire la brain drain este cea care se referă la factorii determinanți ai acestuia, în principal la cei de natură fiscală. Pentru explicarea mecanismului de manifestare a fenomenului de brain drain sub impactul politicilor fiscale promovate, prezentăm modelul descris de Dăcea R. și al., în lucrarea “The Impact of the Fiscal Competition on the migration in The European Union” (2008) 35:

 Se studiază cazul specific Uniunii Europene în care mobilitatea persoanelor înalt calificate este

liberă cu scopul de a identifica posibile efecte negative generate de interacțiunea dintre concurența fiscală și fenomenul de brain drain;

 Modelul analizează o economie deschisă, luându-se în considerare un singur bun, analizat prin mijloare de măsurare a eficienței muncii depuse pentru realizarea acestuia:

 Se presupune că decizia de a obține o pregătire superioară aparține fiecărei persoane, așadar cetățenii decid dacă vor urma sau nu studii superioare;

 De asemenea, se presupune că rata salariului pe eficiența muncii este independentă de timpul

de lucru t, dar și de productivitatea muncii sau a nivelului tehnologiei λt:

Wt = λtW

35 Dăcea, R.; Stanciu, C. și Mitu N. E., “The Impact of the Fiscal Competition on the migration in The

European Union”, European Research Studies, Issue (4) 2008

 Aspecte referitoare la abilități. Persoana i deține abilități cuprinse în intervalul (e, t). Se presupune că toate generațiile au abilități latente care fac parte din această distribuție și că abilitățile copiilor sunt independente de cele ale părinților;

 Aspecte referitoare la educație. Se presupune că toți cetățenii au aceleași preferințe și același acces la tehnologie, chiar dacă ei au abilitățile latente diferite; cei care investesc în educație obțin de la e la t unități de eficiență; mai mult, se presupune că cetățenii care nu investesc în educație au o singură unitate a eficienței muncii și costul educației poate fi scris ca un număr c;

 Guvernul poate influența deciziile de educare impozitându-i pe cei calificați sau acoperind o parte din costurile studiilor. Oferind subvenții pentru educație, costul acesta se reduce și devine c- , unde reprezintă mărimea subvenției;

 Fie Tt rata marginală a impozitelor specialiștilor din generația t. Introducând impozitul, rata

salariului pentru eficiența muncii devine:

 Aspecte privind migrația. Se presupune că migrația este permisă doar personelor educate; probabilitatea unei migrații de succes al unei persoane educate, născută în țară A, , este independentă de numărul de migranți potențiali; în același timp, se ignoră costurile de mobilitate, deci persoanele educate decid dacă migrează sau nu în funcție de diferențele salariale pe care le pot primi. Salariul potențial este influențat de politica fiscală a statului de destinație și de diferențele de tehnologie deținute de state;

În concluzie, cetățenii educați ar prefera să rămână în țara A dacă:

, unde B este țara de destinație, iar , a-salariul

Deci, există mai multe situații:

I. Toate persoanele educate vor dori să migreze în țara A dacă: II. Toate persoanele educate vor dori să migreze în țara B dacă: III. Nu există migrație dacă:

Diferențele înregistrate între țări, în ceea ce privește nivelurile de productivitate, sunt foarte ridicate, de aceea se manifestă un flux unidirecțional al migrației populației educate dinspre țările mai puțin dezvoltate. Posibilitatea ca bunăstarea celor care rămân în țările în curs de dezvoltare, sau subdezvoltate să se reducă este, de asemenea, un motiv de îngrijorare. Ceea ce trebuie menționat este faptul că, nivelul bunăstării celor care nu migrează scade doar în cazul în care contribuția emigranților la producția națională a fost mai mare decât nivelul venitului acestora. În acest caz, politica optimă a Uniunii Europene este de a introduce o “taxă pe brain drain” cu scopul de a compensa pierderea permanentă a capitalului uman al țărilor sursă.

2.3 Măsuri de limitare a fenomenului de brain drain

Inovația în domeniul tehnologiei, costurile din ce în ce mai scăzute ale transportului și comunicației, extinderea comerțului și interdependența financiară dintre țări au condus la alimentarea fenomenului migraționist și la libera circulație a bunurilor, capitalului și oamenilor. Așadar, puterile economice (companiile multinaționale) au fost "forțate", pentru a supraviețui pe piață, să își extindă activitățile dincolo de granițele țării. Această tendință este susținută de migrația persoanelor care posedă cunoștiințe și abilități superioare. Mai mult, în contextul economiei de astăzi, puterea este acelora care dețin informația, iar utilizarea adecvată a cunoștiințelor este cerința care stă la baza acestui nou tip de economie. Prin urmare, fenomenul de brain drain nu poate fi stopat, însă efectele produse de acesta trebuie gestionate într-o măsură cât mai eficientă.

În ceea ce privește limitarea fenomenului, este important să se realizeze trecerea de la brain drain la brain circulation, fapt ce este posibil prin crearea de oportunități în țara natală. Nuclee potențiale de dezvoltare pot fi implementate prin orientarea către cercetare și inovare care să se bazeze pe prioritățile naționale și pe nișe de oportunitate36:

– adoptarea unui sistem de educație care să suporte aceste nuclee potențiale de dezvoltare și să atragă studenți atât din interiorul țării cât și de peste hotare;

– alegerea unei conduceri a statului care să ofere comunității științifice naționale oportunități pentru dezvoltare științifică și tehnologică neîntreruptă.

– amânarea migrației prin prelungirea duratei de studiu sau chiar prin obligarea absolvenților să participe la anumite stagii de practică după încheierea acestora cu scopul de a-i “restitui” statului o parte din cheltuielile realizate prentru educație;

– descurajarea migrației se poate realiza prin acordarea unor facilități fiscale atât salariaților cât și firmelor care activează în țară;

– dezvoltarea mijloacelor de comunicație, în special a internetului, care fac posibilă oferirea de consultanță și servicii de către specialiștii unei țări fară să fie necesară deplasarea fizică a acestuia și totodată oferă posibilitatea peroanelor educate de a fi remunerate corespunzător.

Cercetătorii și persoanele cu înaltă pregătire profesională care au emigrat pot fi stimulați să se întoarcă în țara de origine și pot reprezenta un factor important în dezvoltarea țării. Așadar, reîntoarcerea lor presupune adoptarea unor masuri. Una dintre acestea ar putea fi acordarea unor subvenții care să genereze investiții în cercetare și dezvoltare, să fie folosite impreună cu anumite facilități fiscale (stimulente fiscale). Cele mai interesate în implementarea acestor măsuri sunt țările care pierd în urma dezvoltării fenomenului de brain drain, respectiv țările mai puțin dezvoltate.

În ceea ce privește modul de gestionare al exodului creierelor la nivelul țărilor dezvoltate se observă implementarea unor măsuri care duc la sporirea concurenței dintre statele Uniunii Europene. În primul rând, concurența țărilor se amplifică prin schimbarea politicilor de imigrare (un exemplu în acest sens poate fi Franța care a introdus o viză științifică specială, iar deținătorii de vize științifice sunt scutiți de emiterea unui permis de muncă). În al doilea rând, tot cu privire la facilitățile oferite cercetătorilor și familiilor lor, unele țări oferă cursuri gratuite de limbă (exemplu: Grecia). O altă modalitate de a intra în concurența pentru atragerea forței de muncă înalt calificate, dar în special a tinerilor absolvenți este oferirea de granturi și burse (spre exemplu, Marea Britanie alocă în jur de 62 milioane lire pentru studenții străini și 254 milioane lire pentru proprii elevi, ceea ce conduce la un raport destul de important, un student străin la patru studenți naționali). În ceea ce privește nivelul salarizării și al impozitării, există mai multe țări care oferă reduceri de impozit mai ales pentru muncitorii instruiți și cercetători (Danemarca, Suedia, Olanda).

În viitorul apropiat, când mobilitatea globală va crește, interesele privind aceste probleme se vor intensifica. Pentru o mai bună înțelegere a tendinței recente de migrare a persoanelor educate presupune studierea fenomenului luându-se în considerare date statistice noi și îmbunătățite. Pe de-o parte, pentru realizarea studiilor și pentru o analiză a datelor concludente este necesar accesul la recensământul unui număr cât mai ridicat de țări. O imagine corectă asupra fenomenului s-ar forma dacă instituțiile publice competente, atât din țara destinatară cât și din țara sursă, ar efectua o statistică mai detaliată a persoanelor imigrante și emigrante. Pe de altă parte, calitatea datelor statistice trebuie verificată printr-o anchetă a persoanelor specializate.

36 Lowell, L., “Policy responses to the International Mobility of Skilled Labour”, International Migration

Papers 45, 2004

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: FENOMENUL DE BRAIN DRAIN SUB IMPACUL POLITICILOR FISCALE PROMOVATE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

Expresia sentimentelor persoanelor despre o țară se concretizează în decizia de a locui sau nu în comunitatea respectivă. Dacă indivizii iau decizia de a migra este un semn de nemulțumire și plecând speră la un standard de viață mai înalt, de asemenea, dacă indivizii aleg să rămână într-un stat oferă votul lor de încredere acelei comunități. Datele statistice referitoare la migrație, oferă o imagine de ansamblu în ceea ce privește statele pe care le preferă migranții, precum și statele pe care le lasă în urmă.

Presiunea migraționistă s-a majorat în ultimii ani și se presupune o intensificare a acesteia în perioada următoare datorită creșterii diferențelor salariale, a oportunităților și a caracteristicilor demografice din țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate. A înțelege și a măsura consecințele migrației, atât din perspectiva țărilor sursă cât și a celor destinatare, este o sarcină destul de complicată.

Acest studiu tratează problema migrației din două perspective. În primul rând se bazează pe implicațiile și efectele asupra țărilor sursă și a celor primitoare. Obiectivul principal al nalizei îl reprezintă urmărirea politicilor fiscale implementate care conduc la evoluția fenomenului migraționist, cu toate că, din motive referitoare la magnitudinea fenomenului nu există date statistice la nivelul fiecarei țări care să prezinte numărul emigranților și al imigranților precum și scopul pentru care au decis să migreze. Astfel analiza efectuată va surprinde mișcarea populației prin indicatorul ratei nete a migrației.

În al doilea rând, studiul se bazează pe problema foarte controversată a brain drain-ului. Migrația forței de muncă înalt calificate este considerată cauza principală pentru privarea țărilor în curs de dezvoltare de capitalul cel mai important, respectiv de capitalul uman. Cu toate acestea, există și unele părți pozitive ale fenomenului exprimate sub forma remitențelor, persoanelor calificate care se întorc în țara lor, calității guvernanței sau a creșterii investițiilor în educație.

Până în momentul de față, nu există studii care să reușească să estimeze adevăratul cost al brain drain-ului și mărimea efectelor acestuia asupra țărilor sursă. Motivul principal este acela că nu există baze de date sigure care să ateste fenomenul pentru un numar mare de țări și pe o perioadă de timp cât mai indelungată. Problema rămane, în esență, teoretică. Din fericire, astăzi este posibilă formarea unei viziuni asupra fenomenului și intensității acestuia datorită datelor cu privire la migrația populației și gradului de cuprindere al populației educate în total forță de muncă.

Scopul lucrării este de a identifica măsura în care politica fiscală, prin intermediul instrumentelor acesteia, influențează fenomenul de brain drain. Acest fenomen are repercusiuni atât asupra țărilor de origine cât și asupra țărilor de destinație. De aceea bunăstarea populației se va evidenția prin indicatorul PIB pe locuitor, fenomenul de brain drain se va exprima prin utilizarea a doi indicatori, și anume, migrația populației și cheltuielile cu educația, iar politica fiscală va fi introdusă în analiză prin folosirea indicatorului ratei impozitării implicite a muncii.

De-a lungul timpului ratele nete ale migrației au evoluat sub influența mai multor factori precum clima, nivelul veniturilor, oportunitățile de angajare, orientările politice, demografia (vârsta, rasa și distribuția etnică a populației), politica fiscală și cheltuielile publice. Mulți dintre acești factori sunt determinați de natură sau sunt foarte greu de influențat de către politica statului. Cu toate acestea, oficialii guvernamentali influențează o serie de aspecte foarte importante pentru cetățenii unei tări, printre care nivelul presiunii fiscale și serviciile publice oferite de stat pentru “prețul plătit” de către contribuabili. Politica fiscală influențează populația în a lua decizia de a migra? Oamenii vor migra către statele care au un nivel al taxelor și impozitelor mai ridicat, dar care asigură calitatea serviciilor publice și protecție socială? Sau vor căuta țările în care povara fiscală este cât mai redusă?

Răspunsurile acestor întrebări diferă de la individ la individ37. Pe de-o parte, unii indivizi preferă statele care promovează un nivel ridicat al impozitării datorită bunurilor și serviciilor oferite și preferă protecție din partea statului într-o măsură cât mai extinsă, iar pe de altă parte sunt indivizi care preferă ca statul să le asigure doar strictul necesar (de exemplu, servicii de ordine publică sau pompieri) pentru impozitele plătite, celelalte servicii rămânând în seama indivizilor sau a sistemului privat.

3.1. Prezentarea și interpretarea indicatorilor utilizați pentru cuantificarea factorilor de influență a migrației

Uniunea Europeană este o alegere potrivită pentru analiza migrației populației deoarece a fost adoptată o directivă privind drepturile cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere în statele membre, dar și reducerea formalităților administrative, păstrându-se doar aspectele lor esențiale, limitarea refuzului intrării în țară sau exprimarea dreptului de ședere și introducerea unui nou drept de ședere permanentă38, fapt care duce la amplificarea fenomenului migraționist.

Fenomenul de brain drain este analizat pe o perioadă de 18 ani (1995-2012). Urmărind situația schimbului de capital uman dintre țările Uniunii Europene se remarcă faptul că, în perioada analizată, rata migrației nete prezintă atât valori pozitive, cât și valori negative. Acest indicator a fost calculat ca o diferență dintre imigranți și emigranți pe o perioadă de timp (un an), raportată la

1000 de locuitori39. Atunci când indicatorul prezintă valori pozitive înseamnă că în statul respectiv sunt mai multi imigranți decât persoane care emigrează, iar dacă prezintă valori negative, situația este inversă, țara exportă mai mult capital uman decât importă.

Analizând ratele de migrație nete (anexă, grafic 3.1.1) ale statelor membre, se remarcă

faptul că Luxemburg prezintă cea mai ridicată valoare medie a indicatorului, situație datorată și faptului că Luxemburg este o țară mică, cu aproximativ 640.600 locuitori, iar valoarea medie negativă și cea mai scăzută a indicatorului se înregistrează în Lituania, o țară relativ mică și cu o populație de aproximativ 2.980.000 în prezent. Valori înalte ale acestui indicator sunt înregistrate și în Cipru (11,26) și Spania (8,15), prezentând un trend ascendent până în anul 2007, an în care criza financiară își face simțită prezența în toată Europa, iar aceste rate tind să se reducă. În anul 2012, ultimul an inclus în această analiză, oferă cea mai recentă imagine asupra fenomenului migraționist care prezintă faptul că Luxemburg rămâne țara preferată de migranți, dar Spania și Cipru nu mai prezintă același interes, atingând valori ale indicatorului foarte scăzute (-3 și, respectiv, -0,7). În ceea ce privește analiza țărilor care prezintă deficit la acest aspect, cele mai recente date indică faptul ca Lituania continuă să nu fie atractivă pentru populația migratoare, în aceeași situație aflându-se atât Letonia cât și Irlanda (cu ratele de migrație nete de -5,8 și, respectiv, -7,6).

România prezintă fluctuații importante ale acestui indicator. La începutul perioadei de analiză, din 1995 și până în 2000, rata migrației se menține negativă, dar apropiată de 0 (în 1995

37 Dahlberg, M; Eklof M.; Fredriksson P.; Jofre-Monseny J., “Estimating Preferences for Local Public

Services using Migration Data”, Jurnal of Political Economy, 2006

38 Conform Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 privind

dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.

39 Modul de calcul al indicatorului este redat în exemplul următor: se presupune la data de 1 ian 2011 că țara

A are 1.000.000 locuitori, iar pe parcursul anului imigrează 20.000 de oameni și emigrează 10.000, se nasc

10.000 copii și nu este înregistrat niciun deces. La data de 1 ianuarie 2012 populația totală este de 1.020.000. În acest caz, rata migrației nete va fii (20.000-10.000)/1.010.000=0,0099. Aceasă valoare este raportată la un singur individ, iar daca se dorește raportarea la 1000 locuitori: 0,0099*1.000=9,9. Aceste rate oferă o persepctivă asupra impactului pe care îl are migrația asupra populației statelor.

rata migrației nete este de -0,9, iar în 2000 atinge nivelul de -0,2). În perioada următoare, 2000-

2007, fenomenul migraționist se intensifică, înregistrându-se valori negative importante atât în anul

2001 (-25,2), cât și în anul 2007 (-21,9) când România devine stat membru al Uniunii Europene. Privind datele recente disponibile, la nivelul României se observă o îmbunătățire a evoluției indicatorului, iar în anul 2012, pentru prima dată pe parcursul perioadei analizate, se înregistrează o valoare pozitivă a ratei migrației nete de 0,8. (anexă, grafic 3.1.2)

În ceea ce privește povara fiscală a statelor analizate, indicatorul utilizat este rata impozitării implicite a muncii (implicit tax rate on labour). Acest indicator însumează totalitatea impozitelor directe, indirecte și totalitatea contribuțiilor sociale prelevate de la angajator și angajat din venitul salarial raportat la compensația totală a angajaților care lucrează într-un anumit teritoriu economic.40

Urmărind datele culese (anexă, tabel 3.1.3) se observă faptul că ratele de impozitare implicită a muncii variază de la țară la țară, în funcție de politica fiscală promovată de fiecare stat în parte, de nivelul de dezvoltare al fiecărei țări, sau de comportamentul și modul de viață al contribuabililor. Cea mai scăzută rată a impozitării se înregistrează în Malta având nivelul mediu, în perioada de analiză, de 21,11%, înaintea acesteia clasându-se Portugalia (23,02%), Cipru (23,55%), Regatul Unit (25,69%) și Irlanda (26,80%), iar presiunea fiscală cea mai importantă se înregistrează în Suedia, unde nivelul indicatorului atinge valoarea medie de 43,90%, fiind urmată de Belgia (43,11%), Finlanda (42,23%), Italia (41,88%) și Austria (40,51%). (anexă, grafic 3.1.3)

Cele mai recente date înregistrate, respectiv datele aferente anului 2012, oferă o imagine asupra nivelului de impozitare a muncii din perioada curentă. Astfel, țara care pune cea mai importantă presiune fiscală asupra muncii este Italia, o țară dezvoltată, cu o rată a impozitării de

42,32%, iar țara care înregistrează cea mai scăzută valoare a indicatorului, și anume 22,65%, este

Malta, o țară în curs de dezvoltare.

Pentru formarea unei imagini de ansamblu a distribuției acestor cote de impozitare la nivelul țărilor Uniunii Europene am realizat figura 3.1.1. “Distribuția cotelor implicite de impozitare a muncii” din care se observă faptul că țările nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda), precum și Europa Centrală prezintă cotele de impunere cele mai ridicate.

Sursa: Comisia Europeană – Eurostat, “Taxation trends in the European Union Data for the EU

Member States and Norway”, 2012 – Prelucrare proprie

40 Heijmens P.; Acciari P., “Examination of Macroeconomic Implicit Tax Rate on Labour Derived by the

European Commission”, Working Paper no. 04, 2004

În ceea ce privește situația României, nivelul indicatorului pe perioada analizată este unul constant, situat în jurul valorii de 29% (anexă, tabel 3.1.4). După anul 2008 se poate observa o ușoară creștere a ratelor de impozitare a muncii, iar în 2012, indicatorul atinge nivelul maxim din perioada analizată, respectiv valoarea de 31,41%. (anexă, grafic 3.1.4)

Un alt factor foarte important în această analiză este reprezentat de cheltuielile publice cu educația. Deoarece la nivel, atât european, cât și mondial nu există date statistice referitoare la amploarea fenomenului de brain drain, pentru studierea acestuia se introduc în analiză cheltuielile statului în ceea ce privește educația41. Prin aceasta se urmărește determinarea nivelului de educație a indivizilor statelor și importanța oferită nivelului de calificare a forței de muncă.

Cheltuielile publice pentru educație în produsul intern brut într-un an financiar evidențiază proporția din realizarea financiară națională anuală alocată de guvern dezvoltării educației.

Prin analiza datelor referitoare la cheltuileile medii publice cu educația pe perioada

1995-2012 se observă o concentrație a acestora în jurul nivelului de 5% din PIB (anexă, tabel 3.1.5). Țările dezvoltate prezină valori superioare mediei Uniunii, pe când țările în curs de dezvoltare dețin niveluri inferioare acestei medii. Nivelul cel mai înalt al indicatorului se regăsește în Danemarca, valoriile sunt superioare pe toată perioada de analiză, media ponderilor fiind de 8,27%. Danemarca este urmată de Suedia (7,11%), Cipru (6,56%) și Finlanda care prezintă, de asemenea, valori superioare mediei Uniunii Europene. Cel mai mic nivel a cheltuielilor cu educație se întâlnește în Grecia (3,40%), iar valori apropiate de nivelul Greciei se observă în România (3,50%), Luxemburg (3,65%) și Bulgaria (3,88%). (anexă, grafic 3.1.5)

Cheltuielile cu învățământul reprezintă ponderea cea mai importantă în bugetul statului. Investițiile în resurse umane sunt investiții pe termen mediu și lung în forța de muncă și ocupă un loc din ce în ce mai important atât în țările în curs de dezvoltare cât și în țările dezvoltate.

În ceea ce privește situația din România, se poate afirma că nivelul cheltuielilor cu educația ca procent din PIB sunt destul de reduse, lucru comun țărilor în curs de dezvoltare (anexă, tabel 3.1.6). Pe toată perioada de analiză, nivelul indicatorului se situează în jurul valorii de 3,5%, atingând valoarea maximă de 4,25% în 2007, după care acesta prezintă un trend descendent, ajungând la valoarea de 3,07% în ultimul an de analiză. (anexă, grafic 3.1.6)

Forța de muncă înalt calificată în totalul forței de muncă dintr-o țară prezintă un trend crescător de-a lungul perioadei analizate, lucru evidențiat prin urmărirea evoluției acesteia pe perioada de analiză (anexă, figura 3.1.2). Specificul fiecărei țări analizate se remarcă și prin diferențele dintre ponderea forței de muncă feminină și masculină în totalul forței de muncă (anexă, graficele 3.1.7). Astfel în țări precum Belgia, Danemarca, Estonia și Finlanda numărul femeilor educate care participă la viața economică este superior numarului bărbaților, iar în țări precum Austria și Luxemburg situația este inversă, bărbații angajați care dețin calificări superioare depășesc numărul femeilor.

Ultimul indicator introdus în analiză se referă la bunăstarea populației, unul dintre motivele principale determinante ale deciziei de a migra. Produsul intern brut reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor produse într-o economie, dar mărimea acestui indicator nu aduce informații relevante pentru comparație deoarece nu ține cont de cantitatea și calitatea factorilor de producție

41 Beine, M; Docquier, F; Rapoport, H, “Brain Drain and Human Capital Formation in Developing Countries: winners and losers”, The Economic Jurnal, 2008, pg. 631-651; Docquier, F “Brain Drain and inequality across nations”, IZA Discution Paper no. 2440, 2006; Ortega, F; Peri, G, “The Causes and Effects of International Migrations: Evidence from OECD Countries 1980-2005”, Working Paper no. 14833, National Bureau of Economic Research, 2009

utilizați sau de alte elemente caracteristice țării (suprafață, populație, cultură)42, de aceea, indicatorul utilizat va fi PIB per capita (pe locuitor).

Urmărind datele disponibile la nivelul Uniunii Europene (anexă, tabel 3.1.8), se observă că valoarea medie cea mai înaltă a bunăstarii se înregistrează în Luxemburg, nivelul indicatorului

fiind de 73.906 dolari pe locuitor. Valori medii ridicare ale acestui indicator se înregistreză și în Danemarca (43.947 dolari/loc.), dar și în Suedia (38.702 dolari/loc.), iar valorile cele mai scăzute se întâlnesc în România (4.573 dolari/loc.) și Bulgaria (3.669 dolari/loc.). Clasamentul țărilor din punct de vedere al bunăstării exprimată prin indicatorul PIB/locuitor este prezentat în anexe, graficul 3.1.8.

La nivel mondial, PIB pe locuitor este un indicator care permite compararea economiilor, cu toate că au un număr diferit de locuitori, în funcție de prosperitate. Necesitatea utilizării acestui indicator derivă din faptul că numărul de locuitori este foarte important pentru stabilirea unei legături între producția totală a unei țări și nivelul bunăstării acesteia. Spre exemplu43, în anul 2012 produsul intern brut al SUA a fost de 16,72 trilioane dolari, făcând-o să pară cea mai prosperă țară din lume. Însă, unul dintre motivele care au determinat prosperitatea Americii a fost că aceasta reprezintă a treia cea mai populată țară din lume (dupa China și India). Așadar Statele Unite trebuie să împartă producția deținută la 319 milioane de oameni, PIB-ul pe locuitor astfel determinat este de 52,000 dolari, iar America devine, defapt, a 13-a cea mai prosperă țară din lume. Uniunea Europeană este a 2-a cea mai prosperă economie a lumii, după America, o economie formată din 28 de state, cu o producție brută internă de 15,83 trilioane dolari. Nivelul indicatorului PIB pe locuitor este de doar 34.500 deoarece trebuie să impartă produsul obținut la aproximativ 209 milioane de oameni. (anexă, figura 3.1.3)

În ceea ce privește bunăstrarea populației la nivelul României, valorile indicatorului

înregistrate pe perioada de referință sunt printre cele mai scăzute valori aferente țărilor Uniunii Europene (anexă, tabel 3.1.9). Indicatorul prezintă un trend ascendent, așadar, pornind de la valoarea de 1.564 dolari/locuitor înregistrată în 1995, în 2012 se atinge nivelul de 8.437 dolari/locuitor. (anexă, grafic 3.1.9)

3.2. Povara fiscală afectează migrația?

Nivelul impozitării dintr-un stat reprezintă un factor de influență în deciziile de migrare, însa nu trebuie analizat singular deoarece acesta este așezat lângă nivelul salariilor realizate, al prețurilor și al costului migrației. Forța de muncă nu este la fel de omogenă sau mobilă precum capitalul, iar restricțiile pe care le întampină imigranții odata ajunși într-o țară fac ca studiul impactului taxării asupra migrației să fie și mai greu de realizat la nivel mondial. Așadar, cea mai adecvată analiză a migratiei internaționale a forței de muncă înalt educate se poate realiza la nivelul Uniunii Europene. Țările membre Uniunea Europene se bucură de libertatea de mișcare în interiorul acesteia și, cu toate că există unele similitudini cu privire la politicile fiscale promovate, nivelul impozitării diferă de la o țară la alta.

Studii cu referire la impactul impozitării asupra migrației s-au realizat încă din 1956, cand Tiebout44 a afirmat că, atunci când guvernele intră în competiție prin stabilirea unor nivele de impozitare, oamenii vor migra în acele țări în care consideră optimă respectiva impunere, doar în momentul în care consideră că nivelul bunăstării lor se poate majora în urma migrării. În viziunea lui, migrația ar trebui să se producă numai din două cauze: preferințele individuale ale populației se

42 Brașoveanu, L., “Creșterea economică. Teorii clasice și moderne, aplicații și studii de caz”, Editura ASE, București,

2013, pg. 38-41

43 Amadeo, K., “Why the Largest Economies Aren’t the Richest per Capita”, About.com, News and Issues 2013

44 Tiebout, C., “A Pure Theory of Local Expenditure”, Journal of Political Economy, Vol. 64, No. 5, 1956, pg. 416-424

schimbă (datorită înaintării în vârstă sau a educației) și/sau echilibrul dintre nivelul contribuțiilor plătite statului și bunăstarea resimțită se deteliorează.

Mai târziu, în anul 1969, Oates45 propune teoria conform căreia micșorarea impozitelor pe venit, a impozitelor locale, precum și creșterea investițiilor în bunuri și servicii

publice conduc la o inhibare a migrației indusă de impozitare, iar în 2006, Schmidheiny46, afirmă că doar populația înstărită prezintă probabilități ridicate de a migra spre țări care promovează un nivel scăzut al impozitării cu scopul de a evita plata unor impozite ridicate.

Un studiu realizat foarte recent de Thompson Jeffrey47 susține că impozitele nu reprezintă un factor decisiv în dezvoltarea fenomenului migraționist. El consideră că cei mai importanți factori care alimentează fenomenul sunt cei economici și cei legați de viața de familie. Nivelul impozitării pare să influențeze alegerea țării în care urmează o persoană să migreze după ce a luat această decizie, dar impactul este unul destul de scăzut. Dacă statul utilizează resursele colectate pentru a creea locuri de muncă, pentru a reduce șomajul și rata criminalității, impactul negativ al impozitării poate fi ingnorat cu ușurință.

În Europa fenomenul migraționist este unul care pe zi ce trece capătă amploare48. Uniunea Europeană cuprinde state care prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește cultura, educația, știința și tehnologia, precum și “prețul” serviciilor oferite de stat (exemplu: povara fiscală medie a perioadei analizate în Suedia este de 43,90%, iar în Malta de 21,11%). Așadar, aceste fenomene sunt corelate? Impozitele și taxele influențează deciziile indivizilor de a migra?

Se consideră seriile de date ale anilor 2000 și 2012 pentru o analiză statistică a fenomenului migraționist și a influenței nivelului impozitării implicite a muncii asupra acestuia (anexă, tabel 3.2.1). Statele analizate se pot împărți în două categorii: state care prezintă nivelul cel mai ridicat ale indicatorului presiunii fiscale49 și state în care povara fiscală are un nivel mai scăzut50. Fiecare categorie este caracterizată de faptul că, teoretic51, cele cu gradul de fiscalitate ridicat vor determina emigrația, iar cele cu grad de fiscalitate scăzut vor atrage imigranți.

Fenomenul migraționist este influențat de factorii amintiți într-o masură mai mică sau mai mare, în funcție de specificul fiecărei țări. Prin analizarea numărului emigranților și al imigranților din țările studiate în funcție de povara fiscală a anilor de analiză, se observă unele similitudini între state. În țările precum Belgia, Bulgaria, Finlanda, Portugalia, Franța, Letonia, Slovacia, Slovenia, Suedia și Ungaria, în care rata impozitarii implicite scade, numărul imigranților se majorează într-o masură mai mare față de numarul emigranților (care prezintă variații destul de scăzute). Exemplul cel mai elocvent în acestă situație este cazul Portugaliei care, în anul 2000 la o rată a impozitării de 22.31% înregistrează 10.660 de emigranți și 57.660 imigranți, iar în 2012, an în care rata impozitării se majorează până la 25,58%, numarul emigranților devine 51.958, iar cel al imigranților atinge valoarea de 14.606. În plus, ceea ce se mai poate observa din analiza statistică se referă la numărul persoanelor care migrează din țările cu povara fiscală ridicată, astfel Lituania înregistrează rata migrației nete cea mai critică, fiind urmată de Letonia.

45 Oates, W., “The Political Economy of Fiscal Federalism”, Oxford University Press, Vol. 8, No. 4

46 Schmidheiny, K., ” Income segregation from local income taxation when households differ in both preferences and

incomes”, Regional Science and Urban Economics, Elsevier, vol. 36, 2006

47 Thompson, J., “The impact of taxes on migration”, Political Economy Research Institute, 2011

48 Malmstrom, C., “Transformarea migrației într-un factor determinant pentru dezvoltare”, Comisia Europeană, 2013

49 Această categorie cuprinde țările: Suedia, Finlanda, Belgia, Italia, Ungaria, Republica Cehă, Lituania, Danemarca, Austria, Franța, Germania, Bulgaria, Estonia, Slovenia.

50 Această categorie cuprinde tările: Croația, Letonia, Slovacia, Olanda, Grecia, Polonia, Spania, Luxemburg, România,

Irlanda, Regatul Unit, Portugalia, Cipru, Malta

51 Vedder, R., “Taxation and migration”, The Taxpayers Network, 2006

Un alt aspect care întărește ideea că presiunea fiscală are influențe asupra migrației rezultă din faptul că țări precum Austria, Italia sau Regatul Unit prezintă aceleași fluxuri nete migratorii la rate ale impozităii aproape neschimbate.

În anul 2012 topul țărilor cu impozite ridicate se menține aproximativ același, doar Olanda și Croația schimbă categoria din care făceau parte prin creșterea indicatorului fiscalității, iar Lituania și Bulgaria trec în categoria stetelor cu presiune fiscală mai redusă.

Dacă se consideră numărul imigranților din primele 10 țări din prima categorie și numărul imigranților din ultimele 10 țări din cea de-a doua categorie, precum și rata medie a impozitării acestora, în cele două perioade analizate se va observa că țările cu impozitare redusă atrag mai mulți imigranți față de celelalte.

Comisia Europeană – Eurostat, “Taxation trends in the European Union Data for the EU Member

States and Norway”, 2012 – Prelucrare proprie

Chiar dacă introducem în analiză și emigranții, migrația netă din zona țărilor cu

impozite scăzute va fi superioară celelaltei zone prin comparație.

Comisia Europeană – Eurostat, “Taxation trends in the European Union Data for the EU Member

States and Norway”, 2012 – Prelucrare proprie

În țările în care indicatorul presiunii fiscale se majorează din anul 2000 până în anul

2012, se observă un flux mai ridicat al emigranților și o reducere a numărului imigranților, semn că țara nu mai aste la fel de atractivă pentru forța de muncă. Ca prim exemplu, putem urmarii cazul Ciprului: în anul 2000 nivelul impozitării implicite este de 21,57%, numărul emigranților este de

11.268, iar în anul 2012, impozitarea implicită devine 26,67%, iar numărul emigranților se majorează la 18.105. Un al doilea caz este reprezentat de situația Spaniei, când în anul 2000 existau

36.605 emigranți, iar în anul 2012 Spania înregistrează un număr al emigranților de 446.606 la o

creștere a presiunii fiscale cu aproximativ 3 puncte procentuale.

Important este de menționat faptul că nivelul cel mai ridicat al migrației se înregistrează în țările cu venit mediu, acolo unde populația are atât inițiativă să migreze cât și mijloacele bănești necesare. Țările în care venitul este ridicat (în care nu există stimulente pentru migrare) și țările în care veniturile sunt foarte mici (unde constrâgerile salariale devin o barieră) înregistrează nivelul cel mai mic al migrației. Aceste afirmații se aplică atât pentru migrația în general cât și pentru migrația creierelor.

În concluzie, se poate afirma faptul că există o legătură între nivelul impozitării din fiecare stat membru al Uniunii Europene și evoluțiile ratelor de migrație nete. Deși, în general, populația migratoare preferă să se indrepte spre state în care nivelul impozitării este mai redus, există și cazuri particulare în care oamenii decid să migreze în țările nordice, spre exemplu, datorită facilităților oferite de aceste state și de serviciile publice pe care le pot obține. Cetățenii care migrează din Danemarca și Suedia pot fi influențați într-o oarecare măsură de politica fiscală promovată de aceste state, însă motivele determinante pot fi cele familiale, sau chiar legate de climă. Așadar, în contextul globalizării și a tendinței de omogenizare a pieței muncii factorii determinanți ai deciziei de migrare sunt diverși și complecși.

3.3. Rolul cheltuielilor publice cu educația în deciziile privind migrația și legatura cu bunăstarea populației

Fenomenul de brain drain care se manifestă în țările în curs de dezvoltare este subiectul principal a mai multor discuții politice din ultimii ani, dar informații concrete cu privire la magnitudinea acestui fenomen nu sunt cunoscute datorită lipsei de date statistice cu privire la migrația oamenilor educați care, odata ajunși în țara primitoare, ocupă un loc de muncă în domeniul aferent pregătirii lor.

Datorită acestor împrejurări, William J. Carrington și Enrica Detragiache în lucrarea "How big is the brain drain?"52 au încercat să cuantifice fenomenul prin utilizarea datelor referitoare la educația obținută de populație în țara de origine și la modul cum aceste nivele ale educației influențează decizia de a migra.

Cu toate că datele folosite în analiza acestora au fost destul de sumare și totodată cu un nivel al calității destul de redus (deoarece la nivelul fiecărei țări indicatorii se calculează diferit, iar calitatea informațiilor nu poate fi verificată), au reușit să formeze o imagine asupra magnitudinii cu care se manifestă fenomenul de brain drain. În urma estimăriilor realizate, cei doi ajung la concluzia că nivelul de educație al populației are un impact redus asupra deciziei de migrare, respectiv, consideră că indivizii care dețin un nivel scăzut al studiilor (în această categorie fiind incluse și persoanele care nu primesc deloc educație) au în general acces limitat la migrația internațională și migranții tind să fie mai educați decât populația din țara lor de origine. Pentru majoritatea țărilor (studiul a fost realizat pentru 61 de state în curs de dezvoltare, utilizând informațiile preluate de la Barro și Lee – 1993, datele U.S. census și informațiile cu privire la migrație oferite de OECD) se constată faptul că cele mai înalte rate ale migrației aparțin indivizilor care dețin studii superioare. Brain drain este foarte ridicat în America Centrala și în unele țări din Africa.

O altă întrebare care se naște în discuție atunci când este analizat fenomenul de brain

drain este "de ce țările au diferite nivele ale bunăstării?". În urma studiilor efectuate (de Romer și

52 Carrington, W.; Detragiache, E., ”How Big is the Brain Drain”, International Monetary Fund, WP. 102,

1998

Lucas 1988, 1994)53 se pune în evidență rolul important pe care îl deține în economie capitalul uman. În plus față de acest lucru, mai important este nivelul educației deținută de acesta, deoarece investițiile în inteligență sunt pe termen lung, iar deținătorii acesteia urmează să fie remunerați superior. De aici se poate deduce și ideea că un nivel foarte scăzut al educației poate fi unul dintre factorii care contribuie la menținerea sărăciei și că o majorare a cheltuielilor pentru educație în țările în curs de dezvoltare ar putea duce la creșteri ale bunăstării mai rapide și la majorarea nivelului salariilor.

În țările în curs de dezvoltare, populația înalt educată este într-o masură destul de scăzută, iar în țările membre OECD (Austria, Belgia, Canada, Republica Ceha, Danemarca etc) și Statele Unitite traiesc cei mai mulți cercetători, ingineri, doctori și fizicieni. În plus la acest brain drain a țărilor în curs de dezvoltare, există și situații în care un numar mare de oameni care dețin calificări medii aleg sa migreze. Aceste fenomene sugereaza faptul ca nu doar nivelul educației este deciziv în deciziile de migrare.

Haque and Kim (1995)54 au dezvoltat un model conform căruia, bunăstarea populației influențează într-o proporție majoritară decizia de a migra și astfel ajung la concluzia că persoanele educate care lucrează în țări sărace tind să emigreze către țări bogate, iar acest exod al creierelor reduce nivelul salarizarii și pe termen lung afectează bunăstarea populației țărilor sărace.

În viziunea acestor autori, politica fiscală promovată de țările sărace, reformele pe piața muncii sau restricțiile salariale ale angajaților publici trebuie sa fie realizate avându-se în vedere posibilitățile ridicate de emigrare.

Importanța indicatorilor prezentați, a cheltuielilor cu educația și a bunăstării populației, ocupă un loc superior în analiza fenomenului de brain drain sub impactul politicilor fiscale promovate la nivelul Uniunii Europene.

Din analiza datelor rezultă unele legături care se pot evidenția între numărul persoanelor

care migrează și bunăstarea populației măsurată prin indicatorul PIB pe locuitor. Asemănător analizei realizate asupra ratei impozitării implicite a muncii, am urmărit evoluția migrației din anul

2000 și anul 2012 prin prisma bunăstarii prezente în cele 28 de state analizate. Impactul acestui indicator asupra fenomenului migraționist este diferit de la o țară la alta, având influențe mai puternice sau mai reduse asupra fiecăreia (anexă, tabelul 3.2.2). Astfel, în țări precum Austria și Bulgaria, la o creștere semnificativă a PIB-ului pe locuitor (de la 23.974 dolari la 46.792 dolari în cazul Austriei și, respectiv, de la 22.697 dolari la 43.399 dolari în cazul Belgiei) numărul imigranților se majorează semnificativ, iar numărul emigranților se menține constant, sau chiar se reduce. Cazul Finlandei este asemănător, la o creștere a bunăstării populației, numărul imigranților se dublează, iar numărul emigranților se reduce cu 3,25%. Dacă ne raportăm la situațiile din Franța și Germania, din analiza statistică se observă că în Franța numărul imigranților se majorează odată cu majorarea indicatorului PIB pe locuitor, dar în Germania, impactul evoluției nivelului bunăstării se manifestă diferit influențând într-o măsură importantă populația propriei țări prin reducerea numărului de emigranți de la 674.038 la 240.001 persoane. Legături mai evidente între bunăstarea populației și deciziile migranților de a se stabili într-o țară străină se mai pot observa și în Luxemburg, Slovacia și Suedia.

Bunăstarea populației prezintă un trend crescător în fiecare stat, dar această creștere nu trebuie să fie asociată imediat cu o îmbunătățire a nivelului de trai al populației, deoarece există o multitudine de factori care influențează nivelul acestui indicator cum ar fi inflația.

53 Lucas, R,"On the mechanics of Economic Development". Journal of Monetary Economics, 1988; Romer, P., "The Origins of Endogenous Growth". The Journal of Economic Perspectives, Vol 8, No. 1, 1994

54 Haque, N.; Kim, S., “Human Capital Fligh:Impact of Migration on Income and Growth”, International

Monetary Fund, Vol. 42, No. 3, 1995

În ceea ce privește situația României, în anul 2000 nivelul PIB-ului pe locuitor atingea nivelul de 1.662 dolari/locuitor, iar rata migrației nete se situa în jurul valorii de -0,2, dar în anul

2012, nivelul indicatorului se majorează la 8,437 dolari/locuitor, iar rata migratiei nete este de 0,8.

Asadar se poate observa că ratele migrației nete și bunăstrarea populației evoluează în aceeași direcție, legătura dintre indicatori fiind una pozitivă.

Cheltuielile publice cu educația reprezintă un indicator important în studiul efectuat deoarece prin intermediul acestuia se încearcă o cuantificare a fenomenul de brain drain, dar și realizarea unei imagini asupra amplitudinii și a modului în care indicatorul influențează deciziile de migrare a forței de muncă. Acestea sunt influențate de anumiți factori care se manifestă diferit în cele 28 de state analizate55: factori demografici (creșterea continuă a populației de pe glob), factori economici (modernizarea și perfecționarea proceselor tehnologice au condus la necesitatea unei forțe de muncă înalt calificată) și factori sociali și politici (principiile avute în vedere de guverne, nivelul învațământului obligatoriu).

Perioada de analiză, 1995-2012, prezintă la nivelul Uniunii Europene diferite valori ale acestui indicator care se situează în jurul mediei Uniunii (5,15% din PIB). Așadar țara care investește cel mai mult în educație este Danemarca (8,27% din PIB), urmată de Suedia (7,11% din PIB) și Cipru (6,56% din PIB), iar țările care prezintă valori scăzute ale acestui indicator sunt Luxemburg (3,65% din PIB), România (3,50% din PIB) și Grecia (3,40% din PIB).

Utilizând același procedeu de identificare a evoluției ratelor de migrație nete sub influența indicatorilor prezentați, ponderea cheltuielilor cu educația în PIB prezintă o influență mai redusă și greu de determinat din analiza statistică deoarece indicatorul nu prezintă fluctuații importante în această perioadă, fiecare țară menținând un anumit nivel al alocării resurselor publice pentru educație. Ceea ce se poate observa, ca fenomen la nivelul Uniunii Europene, este că, deși, teoretic56, o creștere a cheltuielilor cu educația ar determina o scădere a ratelor de migrație, în

realitate lucrurile stau puțin diferit. Cheltuielile cu educația prezintă o evoluție crescătoare în majoritatea statelor Uniunii, dar acest lucru nu determină o scădere a ratelor nete ale migrației și, din potrivă, conduc la o scădere a acestora. Acest fenomen se poate explica prin faptul că persoanele educate dintr-o anumită țară consideră că pot să evolueze pe plan profesional intr-o altă țară, iar fenomenul de brain drain se intensifică odată cu majorarea numărului de persoane înalt pregătite și educate.

Realizând o comparație între anul 2000 și anul 2012 (anexă, tabel 3.2.3) , comparație pe care am utilizat-o și la analiza indicatorilor prezetați anterior, se pot observa câteva situații reprezentative ale legăturii dintre nivelul cheltuielilor pentru învățământ și fenomenul migraționist. În anul 2000, cheltuielile cu educația în Cipru au atins nivelul de 5,42% din PIB și rata netă a migrației avea valoare de 5,7, iar în anul 2012 cheltuielile cu educația, ca procent din PIB, se majorează la 7,87% și rata netă a migratiei scade foarte mult, atingând valoarea negativă de -0,7. Un alt exemplu elocvent în acest sens este și cazul Irlandei, unde la o creștere a cheltuielilor pentru învățământ, rata netă a migrației scade foarte mult (de la 8,4 la -7,6), același lucru se poate observa și în Spania (rata migrației scade de la 9,7 la -3).

Trebuie menționat faptul că impactul cheltuielilor cu educația asupra migrației totale este mai redus decât impactul acestora asupra fenomenului de brain drain. Cu cât numărul persoanelor dintr-un stat care dețin un nivel înalt al educației și calificării este mai ridicat, cu atat este mai posibilă dorința de a emigra în cazul în care țara de origine nu poate să ofere oportunități forței de muncă înalt calificate. Țara de origine, deși investește în capitalul uman, nu poate să

55 Văcărel, I, “Finanțe publice”, ediția a IV-a, editura Didactică și Pedagogică, 2006, pg. 192

56 Carrington, W.; Detragiache, E., “How big is the brain drain?”, International Monetary Fund, IMF

Working Paper 1998

susțină o creștere în ceea ce privește numărul de locuri de muncă. Unele țări au observat acest fenomen și prin urmare au încercat să îndrume tinerii spre domenii necesare în activitatea economică și de viitor prin nivelul salarizării pe pozițiile de entry-level57. În Polonia, salariile pentru absolvenți variază între 750 și 1.250 euro, fiind căutați specialiști în domeniul telecomunicațiilor, biotehnologiei și managementului. Germania formează specialiști în domeniul telecomunicațiilor și

IT-ului, oferindu-le remunerații de până la 3.000 euro, iar cele mai bune șanse de a accede la poziții de top manager sunt în economie, drept și inginerie. În ceea ce privește măsurile adoptate de Franța, tinerii absolvenți care activează în domenii ca retail, IT, consultanță și domeniul bancar primesc salarii cuprinse între 1.900 și 4.000 euro.

Se poate determina cu adevărat cât de amplu este fenomenul de brain drain? Care țări și ce regiuni sunt afectate cel mai mult? Migranții profesioniști care locuiesc în străinătate afectează bunăstarea unei țări, sau numărul lor este prea mic pentru a face acest lucru? Politica fiscală promovată, precum și investițiile în educatie pot influența fenomenul? Din nefericire, de fiecare dată când încercăm să raspundem la aceste întrebări ne lovim de o bariera: nu există date statistice care să prezinte numărul migranților educați din totalul migrației internaționale. Unele țări nu urmăresc populația odată ce au emigrat, iar altele, chiar dacă dețin statistici cu privire la imigranți, mărimea indicatorului este calculată în moduri diferite, de unde rezultă și nevoia, nu doar de date statistice, ci și de un sistem calitativ superior. Acestea fiind spuse, lipsa datelor statistice limitează sever orice cuantificare precisă a acestui fenomen, însă, folosind indicatori ca rata implicită a impozitarii, cheltuielile cu educația, rata netă a migrației și bunăstarea populației (PIB/locuitor) se încearcă surprinderea acestui fenomen într-o măsură cât mai vastă.

În urma cercetării efectuate se observă că în ultimul timp se acordă o importanță tot mai ridicată relației care se stabilește între migrația internațională, brain drain și creșterea economică. Din moment ce educația este, de cele mai multe ori, considerată un factor deciziv în ceea ce privește creșterea economică pe termen lung, faptul că persoanele care dețin un nivel ridicat al cunoștințelor decid să emigreze este în detrimentul țărilor sursă. Potrivit acestei abordări, emigrarea pe scară largă a specialiștilor din țările mai puțin dezvoltate spre cele dezvoltate tinde să producă reduceri atât la nivelul veniturilor locuitorilor țării sursă, cât și în ceea ce privește dezvoltarea economică pe termen lung a acestea.

Ca o masură care vine în întâmpinarea acestei abordări, se poate afirma că în țările în curs de dezvoltare, care prezintă un potențial scazut de progres, este foarte puțin probabil ca emigranții să se întoarcă. Acest lucru poate duce la slăbirea stimulării tinerilor pentru a obține o educație superioară. Totodată, din moment ce la nivel mondial se pune tot mai mare preț pe educație, permițând migrația celor mai educați din țările în curs de dezvoltare spre cele dezvoltate ar putea, de fapt, să stimuleze dorința de a studia. Care dintre aceste două scenarii are probabilitatea mai mare de manifestare este mai greu de precizat, însa un lucru este cert, pentru dezvoltarea de lungă durată a unei economii, politicile statelor trebuie să se orienteze către creșterea nivelului de educație al oamenilor.

Richard Adams, în lucrarea “International Migration, Remittances and the Brain Drain” (2004)58 a surprins într-o imagine destul de clară fenomenul de brain drain și ajunge la o serie de concluzii. Prima constă în faptul că nivelul migrației internaționale continuă să crească în fiecare an. Chiar dacă nu există baze de date concrete cu privire la modul în care evoluează fenomenul migraționist, Fondul Monetar Internațional a creat o bază de date care înregistrează anual cuantumul remitențelor trimise în țările natale de către muncitorii emigranți. În ultimii 20 de ani, aceste

57 Cristescu, R., “Cât de motivați sunt tinerii intelectuali să rămână în țară?”, LegislatiaMuncii.ro, 2011

58 Adams, R., “International Migration, Remittances and the Brain Drain”, The World Bank, Policy Research

Working Paper 3069, 2003

înregistrări arată că suma remitențelor trimise în țară cresc cu aproximativ 3,86% de la an la an în cele 24 de state cuprinse în analiză (din SUA și țări membre OECD).

A doua concluzie se referă la faptul că fenomenul migraționist implică, în mod categoric, și migrația creierelor. Atât în Statele Unite cât și în țările OECD, persoanele cu studii

inferioare reprezintă mai putin de 30% din totalul imigranților. Majoritatea imigranților din ambele regiuni studiate (67% în SUA și 88% în țările OECD au o educație secundară sau chiar mai înalta). Din punct de vedere al educației, migranții internaționali reprezintă o forma de capital uman care este mult superioară persoanelor rămase în țara sursă.

Un alt aspect care rezultă în urma analizei efectuate este că migrația internațională nu tinde să cuprindă în masură foarte mare migrația persoanelor înalt educate din țările exportatoare de forță de muncă. Pentru 20 de țări din cele 24 analizate, mai puțin de 10% dintre persoanele înalt educate au migrat spre SUA și tările OECD. Un factor deciziv care a condus la acestă concluzie se referă la faptul că țările mari, exportatoare de forță de muncă, dețin și un număr ridicat al populației și totodata gradul de cuprindere al persoanelor educate în totalulul populației este destul de ridicat. De exemplu, cea mai mare exportatoare de forță de muncă din cadrul acestui studiu este China, iar faptul că migrează o parte din cetățenii specializați afectează foarte puțin dezvoltarea acesteia.

Fenomenului migraționist implică brain drain. Spre exemplu, în țările care sunt localizate în apropierea Statelor Unite (Republica Dominicana, Guatemala, Jamaica și Mexic) migrația preia o mare parte din persoanele educate. Același fenomen se întamplă și în cazul țărilor vecine statelor OECD (Maroc, Tunisia) în care migrația conduce la pierderea a peste 10% dintre persoanele care dețin calificări superioare.

Ultimul aspect discutat în cadrul acestui studiu se referă la legăturile care se stabilesc între brain drain, așezarea geografică a țărilor sursă și a celor primitoare, mărimea populației (în special numărul specialiștilor). În cele mai multe cazuri, țările mai puțin populate aflate în

apropierea economiilor dezvoltate ale altor state suferă cele mai înalte rate în ceea ce privește fenomenul de brain drain.

3.4. Estimatori econometrici

Datele utilizate în această analiză sunt date anuale, pe o perioada de 18 ani (1995-2012). Sursele de proveniență a datelor sunt Eurostat – pentru rata migrației nete și cheltuielile cu educația ca procent din PIB; Banca Mondială – pentru PIB/locuitor și Comisia Europeană – pentru rata impozitării implicite a muncii (anexă, baze de date). Rata impozitării implicite a muncii și cheltuielile cu educația se exprimă procentual, rata migrației reprezintă fluxul migraționist raportat la 1.000 de persoane, iar PIB-ul pe locuitor reprezintă nivelul bunăstării măsurat în dolari (pentru estimarea corectă a ecuației, datele aferente acestei serii de timp au fost logaritmate, prin acest procedeu transformându-se în elasticități).

În acest moment al studiului, se poate afirma că nivelul impozitării, al bunăstării, dar și investițiile în educație influențează decizia persoanelor de a migra, însă fenomenul migraționist nu s-a manifestat doar datorită acestor factori ci și sub influența altor factori care nu au fost luați în considerare (ex: rata șomajului, clima).

Înintea estimării ecuațiilor am analizat seriile de date din perspectiva staționarității.

Pentru ca o serie de timp să fie staționară ea trebuie să îndeplinească anumite condiții59:

– media seriei de timp să fie constantă (observațiile trebuie să fluctueze în jurul mediei);

– varianța seriei să fie constantă.

59 Voineanu, V. și al., “Teorie și practică econometrică”, editura Meteor Press, 2006, pg. 368

Din punct de vedere econometric, o serie este staționară dacă un șoc asupra seriei este temporar (se absoarbe in timp) și nu permanent. În cazul în care seria nu este staționară, prin diferențiere, se obține o serie staționară. Astfel, ordinul de integrare al seriei reprezintă numărul de diferențieri succesive necesare pentru obținerea unei serii staționare (sau numărul de radăcini unitare ale seriei). În econometrie cele mai întâlnite serii nestaționare sunt integrate de ordinul I (necesita o singura diferențiere, au o singură rădăcină unitară). De asemenea, există serii de timp trend-staționare: serii de timp care pot fi făcute staționare prin eliminiarea/scăderea trendului seriei.

Aplicând Panel unit root test: Summary asupra seriilor de timp pe care urmează să le introduc în model se observă că, pentru un prag de 5%, seriile de date aferente ratelor migrației, cheltuielilor cu educația și bunăstării sunt staționare, iar seria de date corespunzătoare ratelor de impozitare este nestaționară. Așadar am realizat pentru seria nestaționară, o nouă serie de date formată din prima diferentă a înregistrărilor disponibile.(anexă, tabel 3.4.1)

Astfel, pentru început am realizat un model care prezintă ca variabilă dependentă migrația, iar ca variabilă independentă rata implicită de impozitare a muncii.

În urma estimării ecuației prin metoda celor mai mici pătrate cu ajutorul programului e- views 7, se observă că variabila independentă este semnificativă, având o probabilitate mai mică de

5%. Ipoteza nulă conform căreia parametrul poate fi exclus se respinge, iar semnul coeficientului este negativ ceea ce ne duce la concluzia că migrația este invers proporțională în raport cu presiunea fiscală.

Atunci când rata impozitarii se majorează, rata netă a migrației scade, ceea ce presupune că numărul imigranților din țara respectivă se va reduce, iar numărul emigranților va crește. Fenomen care are efecte negative asupra dezvoltării economice pe termen lung a statului respectiv. Rezultatele sugerează, de asemenea, că un stat poate limita manifestarea fenomenului prin simpla reducere a nivelului impozitării.

Pentru continuarea modelului și pentru încercarea de a surprinde fenomenul de brain drain, se vor introduce în analiză cheltuielile pe care le efectuează statul, respectiv sectorul public, pentru educație.

Rezultatele pe care le-am obținut întăresc încă o data ideea că atât nivelul taxelor cât și nivelul cheltuielilor publice pentru educație influențează migrația. Folosind acest model pot spune că am surprins într-o anumită măsură fenomenul de brain drain. Atunci când nivelul impozitării crește este descurajată imigrația și încurajată emigrația, iar în acest model cheltuielile pentru învățământ acționează într-o manieră pozitivă, atunci când cheltuielile pentru educație se majorează, nivelul ratelor nete ale migrației cresc.

În continuare pentru a surprinde încă un aspect important în analiză, am introdus în model, bunăstarea populației măsurată prin indicatorul PIB/loc. În acest stadiu, toate cele trei variabile sunt semnificative, având probabilitățile sub nivelul de 5%.

Ecuația finală rezultată este:

rata_migratiei=-25.12-0.13*drata_impozitarii+3.46*logpib_loc-0.40*cheltuieli

R2=0,28, F-statistic=67,8, Prob(F-statistic)=0,0000

Variabila care cuantifică nivelul impozitării se menține negativă ceea ce implică faptul că nivelul înalt al taxării conduce la rate negative ale migrației nete, cheltuielile cu educația prezintă valori negative, respectiv la o creștere a nivelului acestor cheltuieli ratele de migratie nete vor scădea, iar în ceea ce privește bunăstarea populației, atunci când nivelul acestui indicator se majorează, ratele de migrație se vor majora și ele.

Testul Jarque-Berra ia în considerare atât coeficientul de asimetrie cât și cel de aplatizare și verifică în ce măsură distribuția empirică poate fi aproximată cu o distribuție normală. Ipoteza nulă a acestui test presupune că eșantionul de date provine dintr-o distribuție normală pentru care coeficientul de asimetrie (skewness) este zero (distribuția normală este simetrică) și kurtotica (Kurtosis) este 3 (dacă acest indicator are o valoare superioară lui 3, atunci distribuția se numește leptokurtotica, iar dacă acesta este inferior lui 3, distribuția se numește platikurtotică).

Conform rezultatelor testului Jarque-Berra, erorile nu sunt distribuite normal. Distribuția normală a erorilor este importantă în special când se dorește realizarea de prognoze având la bază ecuația econometrică estimată.

Matricea coeficienților de corelație simplă reprezintă intensitatea legăturilor între toate perechile de variabile. Acestă matrice, care descrie realiția care ar putea să existe între variabilele incluse în analiză, are scopul de ilustra dacă tendința ascendentă a unei variabile implică o tendință ascendentă, descendentă sau nici o tendintă asupra unei alte variabile.

Valorile elementelor matricei sunt cuprinse între -1 și 1, trecând prin 0, care indică o neasociere între cele două variabile (independență). O valoare a coeficienților de corelație apropiată de -1 indică o corelație negativă puternică (tendința unei variabile de a se reduce semnificativ atunci cânt cealaltă variabilă se majorează), iar o valoare a coeficineților de corelație apropiată de 1 indică o corelație pozitivă puternică (tendința variabilei dependente de a se majora atunci când variabila independentă se majorează). Astfel, conform matricei rezultate (anexă, tabel 3.4.2) se poate afirma că variabila independentă care influențează pozitiv rata netă a migrației în cea mai mare măsură este bunăstarea populației (PIB/locuitor).

Analiza astfel realizată evidențiază faptul ca o politică fiscală restrictivă în care nivelul poverii fiscale este înalt conduce la migrația oamenilor în general, dar și a celor educați. În ceea ce privește fonomenul de brain drain pe care am încercat să îl cuantific folosind acești indicatori, se poate afirma că este cu atât mai pronunțat cu cât nivelul cheltuielilor cu educația cresc, pe fonul unor economii care nu pot absorbi forța de muncă înalt calificată, iar bunăstarea oferită de acestea nu se ridică la nivelul așteptărilor persoanelor educate.

Concluzii

Fluxul internațional al migrației persoanelor educate din țările în curs de dezvoltare spre țările dezvoltate prezintă tendința de intensificare în ultimul timp pe fondul creșterii competiției globale pentru atragerea forței de muncă înalt calificate.

Fenomenul de brain drain și mobilitatea capitalului uman au implicații importante în ceea ce privește dezvoltarea viitoare a unui stat. Problemele cu privire la această temă se pot structura în două categorii. Prima categorie cuprinde subiectele referitoare la brain drain vs brain gain și încercarea de a reține sau de a atrage forța de muncă înalt calificată, iar cea de-a doua categorie cuprinde temele referitoare la contribuția pe care o aduce diaspora cu privire la transferul de tehnologie, cunoștințe, capital financiar sau chiar remitențe.

Cu toate că fenomenul de brain drain este un subiect de actualitate, lipsa datelor statistice impune limite importante în ceea ce privește analiza empirică a acestuia. Diferența principală dintre țări constă în posibilitățile de a pătrunde cu succes pe piața muncii dintr-un stat provenind din țări străine și cu un alt nivel al educației. Factorii care afectează calitatea capitalului uman sunt cheltuielile cu educația superioară și bunăstrarea populației ca indicatori măsurabili.

Prin studiul realizat anterior se demonstrează faptul că o presiune fiscala ridicată poate conduce la emigrare, iar pe termen lung acest fenomen afectează evoluția și dezvoltarea economiei. Migranții tind să facă parte din categoria oamenilor educați, deci migrația indusa de promovarea unor politici fiscale restrictive poate conduce spre brain drain și la o reducere a calității medii a capitalului uman rămas în țara sursă.

În timp ce rezultatele obținute sugereaza că nivelul ridicat al taxelor afectează negativ nivelul de viață al populației, conducând la emigrare, trebuie menționat faptul că migrația reprezintă o măsură de protecție deoarece limiteaza deciziile statului cu privire la presiunile puse asupra

contribuabililor (dacă taxele se majoreaza într-o mare măsură, forța de muncă, dar și capitalul, vor

migra).

În urma cercetării realizate se pot desprinde o serie de concluzii. În primul rând, politica fiscală promovată de statele cuprinse în analiză poate influența într-o măsură mai mică sau mai mare fenomenul migraționist și implicit exodul creierelor. Factorii care alimentează dezvoltarea fenomenului de brain drain sunt diverși, dar printre cei mai importanți sunt gradele de impozitare a muncii, bunăstarea populației și nivelul educației dintr-un stat.

În al doilea rând, pentru că presiunea fiscală este exprimată prin indicatorul ratei implicite de impozitarea a muncii, se poate afirma că nivelul acesteia este important în ceea ce privește deciziile de migrare. Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să stabilească un nivel optim al acestui indicator, acceptat de populație și care să nu conducă spre emigrare.

Bunăstarea populației, măsurată prin indicatorul PIB pe locuitor reprezintă factorul cel mai important în analiza efectuată. Forța de muncă înalt calificată se îndreaptă spre țările în care există multiple oportunități de construire a carierei, care oferă condiții superioare de muncă și care, în final, îi oferă un standard de viață superior celui pe care l-ar fi avut daca ar fi rămas în țara de origine.

Un alt aspect de menționat este că “motorul” principal care susține dezvoltarea unui stat este reprezentat de gradul de cuprindere a forței de muncă înalt calificate în total forță de muncă. Cheltuielile publice cu educația trebuie să se realizeze cât mai eficient, respectiv să susțină domeniile esențiale în economie și totodată, împreuna cu acestea, statul trebuie sa aibă capacitatea de a absorbi pe piața muncii studenții absolvenți. În cazul în care nu se realizează acestă legătură, investițiile în educație conduc inevitabil la brain drain. Datorită accesului permanent la informație, oamenii educați vor căuta să își dezvolte abilitățile și cunoștințele, iar dacă acest lucru nu este posibil în țara lor vor alege calea migrației.

Datorită beneficiilor oferite țărilor prin dobândirea statutului de state membre ale Uniunii Europene, oamenii se pot deplasa liber pe piața muncii. Din acest motiv, statele membre intră într-o competiție pentru a atrage personal înalt calificat. Acestă concurență fiscală se manifestă prin politicile promovate cu privire la imigranți, politici care trebuie gestionate la nivel european pentru a fi evitată o concurență dăunatoare statelor surprinsă prin expresia "race to the bottom".

Exodul creierelor nu poate fi oprit, așadar problema se pune din punct de vedere al gestionării acestuia prin restructurarea politicilor referitoare la migrație, prin acordarea facilităților fiscale sau prin implementarea de programe care să îi stimuleze pe cei plecați să se întoarca în țara natală.

Analiza efectuată la nivelul țărilor membre Uniunii Europene pune în prim plan țările care prezintă valorile cele mai ridicate și favorabile ale indicatorilor precum și țările care prezintă valori inferioare mediei Uniuni, care exprimă situația nefavorabilă în care se află acestea.

Valoare cea mai ridicată a numărului imigranților în comparație cu populația totală se înregistrează în Luxemburg, Cipru și Spania, iar cea mai săzută se observă în Lituania, Letonia și Irlanda. În ceea ce privește situația României, de-a lungul perioadei analizate (1995-2012), au existat fluctuații importante ale acestui indicator, dar în anul 2012 se observă o îmbunătățire semnificativă a ratei migrației nete, respectiv o reducere a numărului emigranților.

Presiunea fiscală cea mai pronunțată se înregistrează în Suedia, Belgia și Finlanda, iar rate de impozitare mai reduse sunt promovate în țări precum Malta, Portugalia si Cipru. În ceea ce privește cheltuielile cu educația, țările dezvoltate prezintă valori superioare mediei Uniunii Europene, în timp ce țările în curs de dezvoltare prezintă cele mai scăzute rate ale acestui indicator. Statul care investește cel mai mult în educație este Danemarca, urmat de Suedia și Cipru, iar în sens contrar, statele care investesc într-o măsură mai scăzuta în educație sunt Grecia, România și Bulgaria.

Gradul de cuprindere al forței de muncă înalt calificate în totalul forței de muncă se majorează de la un an la altul, semn că statele apeleaza la dezvoltarea economică inteligentă și de durată, având consecințe favorabile asupra creșterii bunăstării populației. Astfel, se observă că cele mai înalte valori ale indicatorului PIB pe locuitor se întâlnesc în Luxemburg, Suedia și Danemarca, iar cele mai scăzute rate se înregistrează în Romania și Bulgaria.

Analiza fluxurilor migratorii prin prisma indicatorului ratei implicite a impozitării pune în evidență faptul că în unele state (Belgia, Bulgaria, Finlanda etc.), în momentul în care rata impozitării implicite a muncii se reduce, numărul imigranților se majorează într-o masură mai mare decat numărul emigranților. De asemenea, în țările în care indicatorul presiunii fiscale se majorează, se observă că numărul emigranților este superior celui imigranților, semn că țara nu mai este la fel de atractivă pentru forța de muncă.

Un alt aspect care rezultă din analiza efectuată, este că, deși teoretic, o creștere a cheltuielilor cu educația ar determina o scădere a ratelor migrației, în realitate aceste investiții conduc la alimentarea fenomenului privind circulația capitalului uman. Cheltuielile cu educația prezintă o evoluție crescătoare la nivelul Uniunii Europene, lucru care conduce la creșterea ratelor migrației populației educate.

Fenomenul de brain drain prezintă implicații la nivelul fiecărei țări a Uniunii Europene, așadar statele membre trebuie să colaboreze pentru limitarea efectelor nocive ale acestuia asupra țărilor în curs de dezvoltare. Această colaborare trebuie să se concretizeze în implementarea unor politici fiscale acceptate de populație, care să conducă la creșterea nivelului de viață prin dezvoltare și inovare.

Bibliografie

Cărți:

 Albu A. și Hamzescu I., “Migrația internatională a forței de muncă”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987

 Brașoveanu, I. V.,“Analize ale politicii fiscale în România și în statele membre ale UE”,

editura ASE, 2009

 Dobrescu A. și al., “Circulația forței de muncă în spațiul economic european”, Editura Pro

Universitară, București, 2009

 Obreja Brașoveanu L., “Cresterea economica. Teorii clasice si moderne, aplicatii si studii de caz”, editura ASE, București 2013

 Obreja Brasoveanu L., “Impactul politicii fiscale asupra cresterii economice”, Ed. ASE, 2007

 Stolojan T. și Tatarcan R., “Integrarea și politica fiscală europeană”, Editura Infomarket, 2002

 Vintilă G. și al., “Fiscalitate”, Editura Economică, București, 2002

 Văcărel,I. și al, “Finanțe Publice”,ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București,

2007

 Voineanu, V. și al., “Teorie și practică econometrică”, Editura Meteor Press, 2006

Articole:

 Alexander D. K., ”A partial race to the bottom: corporate tax developements in emerging and

developing economies”, publicat online, 5 iunie 2013 http://link.springer.com/article/10.1007%2Fs10797-013-9286-8#page-1

 Adams, R. H., “International Migration, Remittances and the Brain Drain – A Study of 24

Labour-Exporting Countries”, Policy Research Working Paper 3069, 2004

https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/18161/multi0page.pdf?sequence=1

 Amadeo, K., “Why the Largest Economies Aren’t the Richest per Capita”, About.com, News

and Issues 2013 http://useconomy.about.com/od/glossary/g/Gdp-Per-Capita.htm

 Beine, M; Docquier, F; Rapoport, H, “Brain Drain and Human Capital Formation in

Developing Countries: winners and losers”, The Economic Jurnal, 2008

http://perso.uclouvain.be/frederic.docquier/filePDF/BDR_EJ08.pdf

 Brandi, C., “The historical evolution of highly qualified migrations”, Institute of Research and

Population and Social Polities, 2000 http://www.irpps.cnr.it/it/system/files/The_historyofhighskilled.pdf

 Carrington, W.; Detragiache, E., “How big is the brain drain?”, International Monetary Fund,

IMF Working Paper 1998 http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/wp98102.pdf

 Cervantes, M., “Background Report:An Analysis on S&T Labour Markets in OECD Countries,

Science and Technology Policy Division”, 1999

http://www.oecd.org/dataoecd/37/54/2751230.pdf

 Cristescu, R., “Sunt motivați tinerii intelectuali să rămână în țară?”, LegislatiaMuncii.ro, 2011 http://legislatiamuncii.manager.ro/cat-de-motivati-sunt-tinerii-intelectuali-sa-ramana-in-tara.html

 Dahlberg, M; Eklof M.; Fredriksson P.; Jofre-Monseny J., “Estimating Preferences for Local

Public Services using Migration Data”, Jurnal of Political Economy, 2006

 Dăcea, R.; Stanciu, C. și Mitu N. E., “The Impact of the Fiscal Competition on the migration in

The European Union”, European Research Studies, Issue (4) 2008 http://www.ersj.eu/repec/ers/papers/08_4_p9.pdf

 Dimișcă, C., Colecția de Working Papers. ABC-ul lumii financiare, “Politici fiscal și bugetare de relansare a economiei României”, coordinator lucrare Moșteanu Tatiana

http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC1_2013/Lucrari/2.10.pdf

 Docquier, F “Brain Drain and inequality across nations”, IZA Discution Paper no. 2440, 2006

http://ftp.iza.org/dp2440.pdf

 Florian, R., “Migrația cercetătorilor români”, AD ASTRA Revista tinerilor cercetători, 2004

http://www.ad-astra.ro/journal/6/florian_migratia.pdf

 Giannoccolo, P., ”Brain Drain and Fiscal Competition: a Theoretical Model for Europe”, 2005

http://www.dse.unibo.it/it

 Haque, N.; Kim, S., “Human Capital Fligh:Impact of Migration on Income and Growth”, International

Monetary Fund, Vol. 42, No. 3, 1995

http://www.jstor.org/discover/

 Hart, D., “From Brain Drain to Mutual Gain: Sharing the Benefits of High Skill Migration”,

Issues in Science and Technology, 2013 http://issues.org/23-1/d_hart/

 Heijmens P.; Acciari P., “Examination of Macroeconomic Implicit Tax Rate on Labour

Derived by the European Commission”, Working Paper no. 04, 2004

http://ideas.repec.org/p/tax/taxpap/0004.html

 Horvat, V., “Brain Drain. Threat to Successful Transition in South East Europe? ”, Southeast

European Politics, vol. V, 2004 http://www.seep.ceu.hu/archives/issue51/horvat.pdf

 Iravani, M. R., “Brain Drain Problem”, International Jurnal of Bussines and Social Science, vol. 2, no. 15, august 2011.

http://ijbssnet.com/journals/Vol_2_No_15_August_2011/32.pdf

 Kofman, E., “The invisibility of Skilled Female Migration And Gender Relations in Studies of

Skilled Migration in Europe”, International Journal of Population Geography, 2000 http://is.muni.cz/el/1423/jaro2013/SOC469/um/Kofman_invisibility.pdf

 Lien, D.; Wong I., “Brain drain or brain gain: A revist”,Jurnal of Population Economics, vol.18

 Lowell, L., “Policy responses to the International Mobility of Skilled Labour”, International

Migration Papers 45, 2004

http://www.ilo.org /groups/public/ed_protect/protrav/migrant/documents/publication/.pdf

 Lowell, L., Findlay, A. and Stewart, E., “Brain Strain: Optimising Highly Skilled Migration from Developing Countries,” Institute for Public Policy Research, W.P. no. 3, 2004

http://www.ippr.org/publications/brain-strainoptimising-highly-skilled-labour-from-developing- countriesworking-paper-3-of-the-asylum-and-migration-series

 Lucas,R,"On the mechanics of Economic Development" Journal of Monetary Economics, 1988

 Malmstrom, C., “Transformarea migrației într-un factor determinant pentru dezvoltare”, Comisia Europeană, 2013

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-450_ro.htm

 Musgrave, R. , Musgrave,B., “Public Finance in Theory and Practice”, McGraw Hill Book,

New York, 2011, p 6-21.

http://asrarchowdhury.com/wp-content/uploads/2013/08/Holley-H.-Ulbrich-Public-Finance-in- Theory-and-Practice-2011.pdf

 Oates, W., “The Political Economy of Fiscal Federalism”, Oxford University Press, Vol.8,No.4

 Ortega, F; Peri, G, “The Causes and Effects of International Migrations: Evidence from OECD Countries 1980-2005”, W. P. no. 14833, National Bureau of Economic Research, 2009

http://www.econstor.eu/bitstream/10419/31360/1/605405476.pdf

 Ristea, B., “Politici migratorii. Lucrători calificați. Sectorul sanitar”, 2010

http://muncainstrainatate.anofm.ro/politici-migratorii-lucr-tori-califica-i-sectorul-sanitar

 Romer, P., "The Origins of Endogenous Growth". The Journal of Economic Perspectives, Vol. 8, No. 1,

1994

http://www.jstor.org/discover/

 Schmidheiny, K., ” Income segregation from local income taxation when households differ in both

preferences and incomes”, Regional Science and Urban Economics, Elsevier, vol. 36, 2006

 Stănică, S. I., “Revista română de sociologie – Aparitia si evolutia fenomenului de brain drain”,

nr. 3-4, București, 2011

http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr3-4-2011/09-SStanila.pdf

 Tiebout, C., “A Pure Theory of Local Expenditure”, Journal of Political Economy, Vol. 64, No.

5, 1956 http://www.jstor.org/discover/

 Thompson, J., “The impact of taxes on migration”, Political Economy Research Institute, 2011

http://www.peri.umass.edu/fileadmin/pdf/published_study/Migration_PERI_April13.pdf

 Troeger, V., “Tax Competition and the Myth of the Race to the Bottom”, The CAGE-Chatham

House Series, no. 4, februarie 2013 http://www2.warwick.ac.uk/fac/soc/economics/research/centres/cage/onlinepublications/briefing/02

13bp_troeger1.pdf

 Vedder, R., “Taxation and migration”, The Taxpayers Network, 2006

http://www.taxpayersnetwork.org/_Rainbow/Documents/Taxation%20and%20Migration.pdf

 Wilson J.D si Wildasin D., “Capital Tax Competition: Bane or Boon”, Journal of Public

Economics 88, 2004, http://www.bus.umich.edu/otpr/wp2001-11paper.pdf

Site-uri Web:

 http://europa.eu/legislation_summaries/taxation/index_ro.htm

 http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/free_movement_of_persons_a sylum_immigration/l14568_ro.htm

 http://europa.eu/youreurope/citizens/education/university/recognition/index_ro.htm

 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tsdde23

0&plugin=0

 http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD

 http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_figdp&lang=en

Bibliografie

Cărți:

 Albu A. și Hamzescu I., “Migrația internatională a forței de muncă”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987

 Brașoveanu, I. V.,“Analize ale politicii fiscale în România și în statele membre ale UE”,

editura ASE, 2009

 Dobrescu A. și al., “Circulația forței de muncă în spațiul economic european”, Editura Pro

Universitară, București, 2009

 Obreja Brașoveanu L., “Cresterea economica. Teorii clasice si moderne, aplicatii si studii de caz”, editura ASE, București 2013

 Obreja Brasoveanu L., “Impactul politicii fiscale asupra cresterii economice”, Ed. ASE, 2007

 Stolojan T. și Tatarcan R., “Integrarea și politica fiscală europeană”, Editura Infomarket, 2002

 Vintilă G. și al., “Fiscalitate”, Editura Economică, București, 2002

 Văcărel,I. și al, “Finanțe Publice”,ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București,

2007

 Voineanu, V. și al., “Teorie și practică econometrică”, Editura Meteor Press, 2006

Articole:

 Alexander D. K., ”A partial race to the bottom: corporate tax developements in emerging and

developing economies”, publicat online, 5 iunie 2013 http://link.springer.com/article/10.1007%2Fs10797-013-9286-8#page-1

 Adams, R. H., “International Migration, Remittances and the Brain Drain – A Study of 24

Labour-Exporting Countries”, Policy Research Working Paper 3069, 2004

https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/18161/multi0page.pdf?sequence=1

 Amadeo, K., “Why the Largest Economies Aren’t the Richest per Capita”, About.com, News

and Issues 2013 http://useconomy.about.com/od/glossary/g/Gdp-Per-Capita.htm

 Beine, M; Docquier, F; Rapoport, H, “Brain Drain and Human Capital Formation in

Developing Countries: winners and losers”, The Economic Jurnal, 2008

http://perso.uclouvain.be/frederic.docquier/filePDF/BDR_EJ08.pdf

 Brandi, C., “The historical evolution of highly qualified migrations”, Institute of Research and

Population and Social Polities, 2000 http://www.irpps.cnr.it/it/system/files/The_historyofhighskilled.pdf

 Carrington, W.; Detragiache, E., “How big is the brain drain?”, International Monetary Fund,

IMF Working Paper 1998 http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/wp98102.pdf

 Cervantes, M., “Background Report:An Analysis on S&T Labour Markets in OECD Countries,

Science and Technology Policy Division”, 1999

http://www.oecd.org/dataoecd/37/54/2751230.pdf

 Cristescu, R., “Sunt motivați tinerii intelectuali să rămână în țară?”, LegislatiaMuncii.ro, 2011 http://legislatiamuncii.manager.ro/cat-de-motivati-sunt-tinerii-intelectuali-sa-ramana-in-tara.html

 Dahlberg, M; Eklof M.; Fredriksson P.; Jofre-Monseny J., “Estimating Preferences for Local

Public Services using Migration Data”, Jurnal of Political Economy, 2006

 Dăcea, R.; Stanciu, C. și Mitu N. E., “The Impact of the Fiscal Competition on the migration in

The European Union”, European Research Studies, Issue (4) 2008 http://www.ersj.eu/repec/ers/papers/08_4_p9.pdf

 Dimișcă, C., Colecția de Working Papers. ABC-ul lumii financiare, “Politici fiscal și bugetare de relansare a economiei României”, coordinator lucrare Moșteanu Tatiana

http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC1_2013/Lucrari/2.10.pdf

 Docquier, F “Brain Drain and inequality across nations”, IZA Discution Paper no. 2440, 2006

http://ftp.iza.org/dp2440.pdf

 Florian, R., “Migrația cercetătorilor români”, AD ASTRA Revista tinerilor cercetători, 2004

http://www.ad-astra.ro/journal/6/florian_migratia.pdf

 Giannoccolo, P., ”Brain Drain and Fiscal Competition: a Theoretical Model for Europe”, 2005

http://www.dse.unibo.it/it

 Haque, N.; Kim, S., “Human Capital Fligh:Impact of Migration on Income and Growth”, International

Monetary Fund, Vol. 42, No. 3, 1995

http://www.jstor.org/discover/

 Hart, D., “From Brain Drain to Mutual Gain: Sharing the Benefits of High Skill Migration”,

Issues in Science and Technology, 2013 http://issues.org/23-1/d_hart/

 Heijmens P.; Acciari P., “Examination of Macroeconomic Implicit Tax Rate on Labour

Derived by the European Commission”, Working Paper no. 04, 2004

http://ideas.repec.org/p/tax/taxpap/0004.html

 Horvat, V., “Brain Drain. Threat to Successful Transition in South East Europe? ”, Southeast

European Politics, vol. V, 2004 http://www.seep.ceu.hu/archives/issue51/horvat.pdf

 Iravani, M. R., “Brain Drain Problem”, International Jurnal of Bussines and Social Science, vol. 2, no. 15, august 2011.

http://ijbssnet.com/journals/Vol_2_No_15_August_2011/32.pdf

 Kofman, E., “The invisibility of Skilled Female Migration And Gender Relations in Studies of

Skilled Migration in Europe”, International Journal of Population Geography, 2000 http://is.muni.cz/el/1423/jaro2013/SOC469/um/Kofman_invisibility.pdf

 Lien, D.; Wong I., “Brain drain or brain gain: A revist”,Jurnal of Population Economics, vol.18

 Lowell, L., “Policy responses to the International Mobility of Skilled Labour”, International

Migration Papers 45, 2004

http://www.ilo.org /groups/public/ed_protect/protrav/migrant/documents/publication/.pdf

 Lowell, L., Findlay, A. and Stewart, E., “Brain Strain: Optimising Highly Skilled Migration from Developing Countries,” Institute for Public Policy Research, W.P. no. 3, 2004

http://www.ippr.org/publications/brain-strainoptimising-highly-skilled-labour-from-developing- countriesworking-paper-3-of-the-asylum-and-migration-series

 Lucas,R,"On the mechanics of Economic Development" Journal of Monetary Economics, 1988

 Malmstrom, C., “Transformarea migrației într-un factor determinant pentru dezvoltare”, Comisia Europeană, 2013

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-450_ro.htm

 Musgrave, R. , Musgrave,B., “Public Finance in Theory and Practice”, McGraw Hill Book,

New York, 2011, p 6-21.

http://asrarchowdhury.com/wp-content/uploads/2013/08/Holley-H.-Ulbrich-Public-Finance-in- Theory-and-Practice-2011.pdf

 Oates, W., “The Political Economy of Fiscal Federalism”, Oxford University Press, Vol.8,No.4

 Ortega, F; Peri, G, “The Causes and Effects of International Migrations: Evidence from OECD Countries 1980-2005”, W. P. no. 14833, National Bureau of Economic Research, 2009

http://www.econstor.eu/bitstream/10419/31360/1/605405476.pdf

 Ristea, B., “Politici migratorii. Lucrători calificați. Sectorul sanitar”, 2010

http://muncainstrainatate.anofm.ro/politici-migratorii-lucr-tori-califica-i-sectorul-sanitar

 Romer, P., "The Origins of Endogenous Growth". The Journal of Economic Perspectives, Vol. 8, No. 1,

1994

http://www.jstor.org/discover/

 Schmidheiny, K., ” Income segregation from local income taxation when households differ in both

preferences and incomes”, Regional Science and Urban Economics, Elsevier, vol. 36, 2006

 Stănică, S. I., “Revista română de sociologie – Aparitia si evolutia fenomenului de brain drain”,

nr. 3-4, București, 2011

http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr3-4-2011/09-SStanila.pdf

 Tiebout, C., “A Pure Theory of Local Expenditure”, Journal of Political Economy, Vol. 64, No.

5, 1956 http://www.jstor.org/discover/

 Thompson, J., “The impact of taxes on migration”, Political Economy Research Institute, 2011

http://www.peri.umass.edu/fileadmin/pdf/published_study/Migration_PERI_April13.pdf

 Troeger, V., “Tax Competition and the Myth of the Race to the Bottom”, The CAGE-Chatham

House Series, no. 4, februarie 2013 http://www2.warwick.ac.uk/fac/soc/economics/research/centres/cage/onlinepublications/briefing/02

13bp_troeger1.pdf

 Vedder, R., “Taxation and migration”, The Taxpayers Network, 2006

http://www.taxpayersnetwork.org/_Rainbow/Documents/Taxation%20and%20Migration.pdf

 Wilson J.D si Wildasin D., “Capital Tax Competition: Bane or Boon”, Journal of Public

Economics 88, 2004, http://www.bus.umich.edu/otpr/wp2001-11paper.pdf

Site-uri Web:

 http://europa.eu/legislation_summaries/taxation/index_ro.htm

 http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/free_movement_of_persons_a sylum_immigration/l14568_ro.htm

 http://europa.eu/youreurope/citizens/education/university/recognition/index_ro.htm

 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tsdde23

0&plugin=0

 http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD

 http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_figdp&lang=en