Fenomenul Coruptiei

Cuprins

Pag

Introducere …………………………………………………………………………………………………………….. 3

Capitolul I: Noțiuni generale privind corupția …………………………………………………………. 4

1.1. Definiții ale corupției…………………………………………………………………………………….. 4

1.2. Tipuri de corupției………………………………………………………………………………………… 6

Capitolul II: Cauze ale corupției ……………………………………………………………………………… 9

Capitolul III: Măsuri de diminuare a corupției ………………………………………………………… 13

Capitolul IV: Percepția cetățenilor privind corupția în România ……………………………… 16

Capitolul V: Metodologia…………………………………………………………………………………………. 20

Capitolul VI: Analiza datelor…………………………………………………………………………………… 30

Capitolul VII: Concluzii și recomandări ………………………………………………………………….. 57

Bibliografie: ……………………………………………………………………………………………………………. 59

INTRODUCERE

Am ales să studiez această temă deoarece corupția este unul dintre cele mai vechi fenomene de pe glob care afectează fiecare țara, într-o masură diferită, indiferent de regimul politic al acelei țări, coruptia fiind omniprezentă. Cred eu că fiecare persoană a fost tentată la moment dat să cadă pradă acestei “boli” sau a auzit la un moment dat despre ea. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu ne dăm seama, fenomenul coruptiei ne afecteaza pe toti, în mod direct sau indirect.

De asemenea este foarte important ca fiecare dintre noi să întelegem care sunt factorii ce influențează corupția si cum poate fi diminuată.

În aceasta lucrare mă voi axa în mare parte pe percepția oamenilor cu privire la corupția din administrația publică, deoarece fiecare dintre noi am interacționat sau dacă nu, va trebui să interacționăm la un moment dat cu anumite instituții publice, pentru a ne rezolva anumite probleme, iar pe baza acelor experiențe ne creem o anumită imagine despre instituțiile respective, fie ea bună sau rea.

Obiectivele cercetării sunt următoarele:

Care este părerea oamenilor în legatură cu nivelul corupției din administrația publică;

Care sunt factorii care îi influențează pe oameni să aibă o anumită părere despre corupția din instituțiile publice;

Părere oamenilor privind cauzele care determină apariția corupției în administrația publică;

Cum cred cetățenii că poate fi redusă corupția din administrația publică;

La partea teoretică în primul capitol “Noțiuni privind corupția” vom vedea diferite definiții ale coruptiei, și care sunt tipurile acesteia.. În capitolul doi vedem care sunt cauzele corupției din domeniul administratiei. La capitolul trei o să vedem cum poate fi prevenită corupția. În timp ce la capitolul patru o să vedem care este părerea oamenilor, privind nivelul corupției din Romania, și care sunt principalii factori care duc la o asemenea părere.

Partea practică cuprinde capitolul cinci care la rândul lui acest capitol cuprinde metodologia folosită. Capitolul șase cuprinde analiza datelor. În ultimul capitol avem concluzii și recomandări.

La partea practică ca și metodologie voi folosi sondajul de opinie și anume chestionarul.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CORUPȚIA

1.1. Definiții ale corupției

În acest capitol sunt prezentate principalele definiții ale corupției, deoarece pentru a studia un fenomen este esențial să înțelegem ce înseamnă.

Cu siguranță când vorbim despre corupție nu putem afirma că există doar o singură definiție a acesteia, deoarece definirea corupției este diferită de la țară la țară și de la autor la autor, definirea ei fiind influențată de intensitatea corupției din acea țară, de domeniile în care se regasește cel mai des, de aspectele culturale ale țării si asa mai departe. Nancy Park (1997) spune că “există o dilemă continuă referitoare la cum conceptualizăm, definim și comparăm concepul corupției între culturi și de-a lungul istoriei” (p.968)

Poate cea mai cunoscută definiție a corupției este aceea lansată de Banca Mondială (WB1), care definește curupția ca fiind “folosirea abuzivă a funcției oficiale în vederea unui câstig personal” (World Bank apud Mora, C., Țiclău, T., Balica, D. 2010, p, 192 ), în timp ce Radu Nicolae definește corupția drept “o exercitare abuzivă (…) a puterii de a lua decizii publice în scopul creșterii sau menținerii puterii sau a surselor acesteia (bogăția și status-ul) – pentru câștig individual privat sau politic- care afectează negativ scopul sau valorile (principiile fondatoare) sistemului social și/sau politic” (2010, p. 40).

Dacă facem o comparație între cele două definiții date de Banca mondială și Radu Nicolae deșii la prima vedere definiția BM pare mai vagă amândouă fac referire la folosirea unei presoane sau a mai multora care dețin o funcție publică, a puterii conferite de acea funcție pentru câștiguri personale care vor avea ca și efect inevitabil afectarea unui grup mare de persoane. De exemplu dacă un politician este prins ca a prejudiciat statul cu o sumă mare de bani, automat sunt afectați (în mod indirect) în mare masură oamenii de rând, deoarece acei bani care au fost furați de politicianul respectiv ar fi trebuit să ajungă la bugetul statului, urmând ca mai apoi să fie folosiți la buna funcționare a țării.

Alte două definiții ale corupției ne sunt oferite de către Guvernul Romaniei, în Strategia Națională Anticorupție 2005-2007.

Prima definitie este acea conform căreia corupția înseamnă „devierea sistematică de la principiile de imparțialitate și echitate care trebuie să stea la baza funcționarii administratiei publice și care presupune ca bunurile publice să fie distribuite în mod universal, echitabil și egal”. (Guvernul României, “Strategia Națională Anticorupție 2005-2007)

Cea de-a doua definitie este „substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei părți disproporționate a bunurilor publice în raport cu contribuția lor”. ( Guvernul României, “Strategia Națională Anticorupție 2005-2007)

Prima definiție face referire la faptul că funcționarii publici nu trebuie să se abată de la principiile de baza ale administatiei publice (imparțialitatea și echitatea), de aici rezultând faptul că serviciile oferite de administratia publică trebuie să fie egale pentru fiecare cetațean în parte, în timp ce din cea de-a doua definiție rezultă că esti considerat corupt dacă înlocuiești cele două principii menționate mai sus cu anumite comportamente prin care să favorizezi anumite persoane prin oferirea de bunuri publice intr-o măsura mult mai mare, decât sunt îndreptățite respectivele persoane.

O altă definiție pe care o regăsim în cartea scrisă de Radu Nicolae “Corupția și politicile anticorupție” este următoarea “un oficial corupt deviază de la îndatoririle formale ale funcției publice (în care a fost ales sau numit) pentru câștiguri private, pecuniare sau de status (pentru sine, familie, clică); sau violează regulile pentru exercitarea unui comportament ce privește sfera lui privată” (Nye. 1967, apud Radu Nicolae 2010, p. 33).

Chiar dacă fiecare definiție legată de corupție este diferită toate încearcă să surprindă faptul că fiecare persoană trebuie să acționeze în condițiile legii, să respecte principiile instituției în care lucrează, și să nu pună interesul privat în fața interesului public.

1.2. Tipuri de corupție

În continuare am să vorbesc despre tipurile de corupție, deoarece cu cât înțelegem cât mai bine și cât mai multe aspecte ale corupției, vom fi capabili să ne dăm seama cum funcționeaza aceasta. În cartea „Corupția și anticorupția în sistemul juridic”, (2009, pp. 54-58) de Cristi Danileț găsim următoarele tipuri de corupțe:

1. Mica și marea corupție:

a. Mica corupție: numită și corupția birocratică sau administrativă, deoarece acest tip de corupție nu are un efect asupra majorității celorlalte persoane. Aceasta se intalnește la nivelul administrației publice, între cetățean și funcționar (spitale, primării…). Danileț G. afirmă că “acest tip de corupție se porduce cel mai des prin darea-luarea de mită”. (p. 55), sumele nefiind foarte mari.

b. Marea corupție: mai este numită si corupția politică, este mult mai periculoasă decăt mica coruptie deoarece, acest tip de corupție se practică de către persoane plasate în varful ierahiei unei țări (judecători, parlamentari, etc,), prin urmare acțiunile lor au un efect asupra întregii societăți.

2. Corupția sistemică si cea sporadică:

a. Corupția sistemică: se întâlnește în organizații care sunt conduse de către pesoane corupte, prin urmare acest tip de coprupție se produce deoarece, persoanele din organizație treacă cu vederea actele de corupție petrecute în organizație, prin urmare, pentru majoritatea persoanelor angajate într-o astfel de instituție neexistând o altă alternativă tind să se integreze și să se supună practicilor interne ale organizației fară să mai tină seama de codul de etică extern.

b. Corupția sporadică: este opusul corupției sistemice, deoarece aceasta apare ocazional nu este implicată întreaga organizație, și nu afectează, decât pe persoanele implicate la nivel moral.

3. Corupția funcțională și cea disfuncțională:

a. Corupția funcțională: apare atunci când există o birocrație excesivă care împiedică rezolvarea rapidă a problemelor cetățenilor. Spre exemplu pentru a nu astepta foarte mult în rezolvarea unei probleme, oamenii tiind să ofere o atenție funcționarului public, astfel evitând să parcurgă toate etapele pe care il obligă legea și care multe dintre ele sunt inutile.

b. Corupția disfuncțională: după cum îi spune si numele aceast tip de corupție are ca și efect îngreunare activităților.

4. Corupția în sectorul public și cea în sectorul privat:

Cristi Danileț afirmă faptul că corupția în sectorul public cuprinde și ea la rândul ei 4 forme:

a. Corupția administrativă: actionează în sectoare precum administrația publică centrală sau locală, autoritați vamale, sănătate, si presupune faptele și actele ilegale, realizate de funcționarii publici.

b. Corupția în justiție: aceasta actionează în sectoare precum parchete, insanțe și autoritățile judecătorești.

c. Corupția economică: este practicată de către diferiți agenți economici, care interprind acțiuni ilegale, cum ar fi abuzul de putere, frauda, falsuri in evidentele contabile, și acționează în sectoare precum, sectorul petrolier, financiar- bancar, agricultura.

d. Corupția politică: cuprinde doar partidele politice și parlamentul. Activitățile care pot fi incluse aici sunt acelea de finanțare a partidelor politice, politizarea administrației, imunitațiile parlamentare, etc.

Corupția în sectorul privat: apare datorită activitațiilor ilicite ale companiilor naționale sau multinaționale, care încearcă să obțină anumite facilități de la sectorul public, astfel descurajând investițiile si competiția.

5. Corupția activă și cea pasivă:

a. Corupția activă: presupune oferirea de către o persoană a unui folos necuvenit unui funcționar public (darea de mită, cumpărarea de influență).

b. Corupția pasivă: aceasta este opusă coruptiei active, si se manifestă atunci când un funcționar public solicită primirea de foloase necuvenite, în vederea oferirii unui bun sau serviciu (luarea de mită, traficul de influență).

6. Corupția neagră, cenușie și albă:

a. Corupția neagră: apare atunci când comportamentele ilegale sunt respinse atât de către opinia publică cât și de elite.

b. Corupția cenușie: acest tip de corupție apare atunci când doar elitele societății doresc pedepsirea actelor ilegale.

c. Corupția albă: nici elitele și nici opinia publică nu doresc pedepsirea actului ilegal. Un bun exemplu pe care îl vedem la noi în România este cel din domeniul sănătății, în care este ceva obișnuit să dai mici atenții medicului, pentru a fi îngrijit cât mai bine.

CAPITOLUL II

CAUZE ALE CORUPȚIEI

“Este dificil să construim o teorie comprehensivă a corupției din moment ce cauzele și efectele corupției sunt puternic legate de anumite circumstanțe unice fiecărei țări în care apare” (Miller, Grredeland, Ase, Koshechkina, 1998, p. 653, apud Nicolae, R. 2010, p. 98 ). Această afirmație face referire la faptul că nu putem creea o teorie unică care să se aplice tuturor țărilor, deoarece pentru fiecare țară trebuie creată o teorie proprie, bazată pe cultura, valorile, tipul de regim potitic, economia si multi alti factori care influențează corupția în țara respectivă.

Totuși autorii Mora, C. Țiclău, T. și Balica, D., discută în cartea “Studiul Administrației Publice” (2012, pp. 193-195) despre următorii factori care amplifică fenomenul corupției, pe care o să încerc să-i explic:

Nivelul de intervenție al statului în economie

După spusele autorilor acest factor pornește de la premiza următoare”cu cât statul este mai implicat în economie, introduce mai multe norme, reguli, cu atât cei afectati vor avea motivația de a încerca să captureze statul” (Mora, Țiclău, Balica, 2012, pp. 193-194). Cu alte cuvinte putem spune că intervenția statului în economie este invers proporțională cu nivelul corupției. Și anume, cu cât statul intervine mai rar cu atât corupția este mai mică. Explicația este următoarea: dacă statul aplică noi legi, reguli, oamenii vor fi tentați să încalce acele legi și reguli pentru a economisii timp și bani, astfel crescând nivelul corupției.

Istoria democratică

Explicația acestui factor face referire la faptul că statele democratice au un grad mai scăzut de corupție. Persoanele care traiesc în state cu regimuri democratice au un grad mai mare de libertate astfel scazându-le nevoia, interesul de a încerca să “pacălească” statul, pe când în țările cu regim comunist șansele sunt mult mai mari ca, corupția sa fie mai crescută, deoarece drepturile oamenilor sunt mult mai scăzute acestia fiind nevoiți să le încalce pentru a obține anumite servicii.

Calitatea aparatului birocratic (politizarea administrației publice)

După spusele autorilor conform unor studii pentru a avea un aparat birocratic mai eficient trebuie ca funcționarii publici să fie recrutați și promovați pe baza sistemului de merit. (Pelligrini, Gerlah, 2008, apud Mora, Țiclău, Balica, 2012. p. 195), și nu pe criterii politice, astfel se asigurându-se o mai bună eficientizare a sistemului birocratic. Dacă funcționarii sunt alesi pe criterii politice aceștia vor fi loiali partidului care i-a numit în funcția respectivă, astfel crescând riscul de politizare a administrației publice și crescând totodată riscul de a apărea anumite fapte de corupție făcute de către funcționar la presiunile partidului.

Salarile personalului bugetar

Logica acestui factor este următoarea: dacă ai un salariu mai mare vei fi mai puțin tentat să iei mită, pe când cei cu salarii mai mici vor încerca să-și suplinească acele salarii cu anumiți bani sau bunuri primite ilegal. Aici eu spun că da, acest factor influentează corupția dar și că este în strânsă legatură cu mentalitatea indivizilor. Spre exemplu dacă un funcționar public are un salariu de 1.000 pe lună acesta nu poate fi catalogat drept corupt. Este decizia lui dacă iși asumă numite riscuri pentru a-și suplinii acel venit. Unii o vor face alții nu, totul depinde de mentalitatea persoanei.

Din studiul realizat de asociația “Asistență și Programe pentru Dezvoltarea Durabilă- Agenda 21”, în parteneriat cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici reiese faptul că 65,1% dintre cetățenii chestionați consideră legislația deficitară ca fiind principalul factor care influențează corupția fiind urmată îndeaproape de salarizarea necorespunzătoare. ( Badea, C. , Copoeru., 2010. p. 17).

Legislația deficitară este una marile cauze ale corupției, deoarece o legislație abiguă, care are multe lacune, le poate oferii persoanelor care sunt corupte anumite portițe de ieșire. Pentru a avea o administrație publică mai eficientă trebuie ca legislația să nu permită loc de interpretări. Cu cât legile sunt mai clare cu atât cei care vor fi prinși încălcându-le vor avea mai puține șanse de a scăpa.

Un alt factor care conform cetățenilor influentează corupția este lipsa unor mecanisme de evaluare, monitorizare și control al activitații. Acest factor este foarte prezent în instituțile publice, unde este foarte greu să evaluezi, să monitorizezi, și să controlezi activitatea funcționarilor publici, deoarece respectivii lucrează pentru a oferii bunuri și servicii publice, nu urmăresc profitul, iar concurența lipsește sau este minimă, astfel neputându-se face o evaluare clară.

Doar 35.7% dintre cei intervievați consideră că existența unui sistem netransparent de luare a decizilor și lipsa de transparență dintre instituții și cetățeni 34.1% consideră că acești doi factori influențeaza corupția. Am spus doar, deoarece eu consider că acești doi factori au o influență mult mai mare decât a reieșit din studiul celor de la APDD –Agenda 21. Pentru a avea o administrație publică mai eficientă și mai puțin coruptă trebuie sa asigurăm un grad mai ridicat de transparență.

În constituție se precizează faptul că “dreptul peroanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngădit” (Constituția României, Capitolul II “Drepturile și libertățile fundamentale”, Articolul 31), de aici reiese ideia conform căreie fiecare instituție publică este obligată prin constituție să asigure toate informațiile de interes public pe care cetățenii au dreptul să le cunoască.

În raportul realizat de către Direcția Generală Anticorupție privind “Percepția corupției în România” oamenii au perceput alte cauze care influențează corupția.

( Direcția Generală Anticorupție. 2012, p. 17).

Pe primul loc cu un procent de 88% este obisnuința societății de a da sau lua mită. Această este o mare problemă la noi în Romania. Mentalitatea românilor a rămas aceea ca pe vremea comunismului în care pentru a ți se face o favoare trebuia să dai ceva la schimb. Un exemplu pe care încă îl întâlnim este următorul: Un polițist de la rutieră te oprește pentru viteza excesivă. Majoritatea oamenilor pentru a nu-și pierde permisul, încearcă să-i ofere o sumă de bani polițistului.

Alte două cauze care sunt la egalitate conform parerii cetățenilor 87% cu doar un procent mai puțin decât prima cauză și care merg mână în mână sunt tolerarea/ acceptarea de către șefi a unori abateri, si lipsa sancțiunilor. Am spus că aceste doua cauze merg mână în mână deoarece este logic faptul că dacă un sef acceptă ca angajații lui să primescă anumite cadouri nu-i va sancționa. Aici putem lua exemple din instituții publice, unde anumiți unii funcționari primesc anumite cadouri, sau chiar bani, iar sefii lor trec cu vederea chiar dacă cunosc practicile din instituție.

O altă cauză este ineficiența structurilor de control. Aici pornim de la premiza conform căreia dacă structurile specializate în combaterea corupției sunt ineficiente, este logic că vor exista mai multe cazuri de corupție. Un control mai ridicat din partea acestor structuri, poate duce la scăderea corupției, deoarece aceste acțiuni ale respectivelor structuri vor fi mediatizate, iar oamenii vor avea o reținere mai mare în a da și a primii, anumite bunuri sau bani.

Conform raportului birocrația este pe locul 5 din 10 cu un procent de 84% la egalitate cu cauza precedentă. Birocrația este o cauză a corupției deoarece oamenii vor dorii să scurteze toate acele proceduri pe care trebuie să le parcurgă pentru a primii anumite bunuri sau servicii de la instituțiile publice. Astfel ei vor fi tentați să corupă funcționari publici pentru a primii într-un timp cât mai scurt bunul sau serviciul de care au nevoie sau invers, funcționarul public va cere anumite foloase necuvenite, pentru a oferii acel bun sau serviciu mai repede decât daca ar respecta toate prevederile legale.

Se poate observa, după cum am spus și la începutul capitolului, faptul că există mai multe cauze care determină apariția corupției, iar pentru a putea diminua corupția este necesar să înțelegem aceste cauze.

CAPITOLUL III

MĂSURI DE DIMINUARE A CORUPȚIEI

Dacă în capitolul anterior am văzut care sunt cauzele corupției în acest capitol vom vedea care sunt măsurile de combatere a corupției. Aceste măsuri la fel ca și în cazul factorilor care influențează corupția sunt multiple. Nu există o singură măsură pe care să o aplicăm și care să stopeze corupția. Corupția nu poate fi înlăturată complet, ci doar diminuată.

În cartea “Studiul Administrației Publice” avem prezentate următoarele măsuri pentru lupta împotriva corupției: (Mora, Țiclău, Balica, 2012, pp.196-197)

Îmbunătățirea stimulentelor pozitive

Această primă metodă pornește de la ideia conform căreia un salariu mai mare iți reduce nevoia de a apela la fapte de corupție pentru a-ți suplini venitul. Eu sunt de părere că pâna la un anumit prag de salarizare este o metodă bună. Spun acest lucru deoarece avem extrem de multe exemple care contrazic această metodă. Vedem la televizor, în presă… peste tot funcționari publici cu posturi importante și salarii mari care au fost prinși luând mită. De aceia afirm că metoda aceasta trebuie aplicată doar celor cu salarii de-a dreptul mici, excluzându-i pe cei care au salarii mai mult decât modeste.

Creșterea sancțiunilor pentru corupție

Dacă sancțiunile sunt mult mai severe, funcționarii publici se vor gândii de două ori inainte să ceară sau să primească foloase necuvenite. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple este necesar după cum spun și cei trei autori „crearea unor organisme speciale precum Agenția Națională de Integritate și Departamentul Național Anticorupție” (Mora, Țiclău, Balica, 2012, p. 197), deoarece nu are nici un rost să crescă sancțiunile pentru corupție dacă nu există suficinte organisme care să lupte impotriva corupției, astfel crescand riscul de a fi prins.

Limitarea monopolurilor

Se stie că o cauză a corupției este existența monopolurilor. De aceea limitarea monopolurilor este o măsură de combatere a corupției. Autorii Mora, Țiclău, Balica afirmă că “oferirea mai multor “surse de distribuție” a bunurilor și serviciilor publice, poate fi realizat prin creșterea competiției între sectorul public și cel privat”( Mora, Țiclău, Balica, 2012, p. 197). Cu alte cuvinte este bine să avem o competiție cât mai mare în oferirea de bunuri și servicii, deaoarece prin această modalitate se elimină supremația monopolurilor, iar cetățenii au posibilitatea de a alege.

Clarificarea puterii discreționare

Face referire la faptul că cetățenii ar trebui să fie informați asupra drepturilor pe care le au în raport cu instituțiile publice, și clarificarea a cea ce are dreptul să facă sau nu un funcționar public.( Mora, Țiclău, Balica, 2012, p. 197). Aceasta este o masură importantă pentru combaterea corupției deoarece un cetățean care iși cunoaște drepturile va fi mult mai greu de influențat, drept urmare va știi dacă ceea ce i se cere sa facă este legal sau nu.

Creșterea transparenței

În România Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică oferă dreptul fiecărui cetățean, de a solicita informații de interes public. Creșterea transparenței, este un factor cheie pentru combaterea corupției deoarece cu cât știe mai multă lume despre activitățiele pe care o instituție le desfășoară cu atât este mai greu ca în acea instituție să existe practici de corupție.

În studiul privind percepția corupției în Romania realizat de Direcția Generala Anticorupție, la întrebarea “Cât de eficiente credeți că sunt următoarele măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției din cadrul Ministerului Administrației și Internelor?” 57% dintre persoane au considerat că sancționarea imediată a tuturor abaterilor este o soluție foarte bună, 32% ca fiind o soluție bună 5% ca fiind o soluție proastă și 6% ca fiind o soluție foarte proastă. Logica din spatere acestor cifre stă în faptul că pentru a micșora nivelul corupției în rândul funcționarilor publici, aceștia trebuie sancționați imediat după ce au fost prinși deoarece, daca nu se face acest lucru, se poate încuraja in mod indirect practicare corupției. Spre exemplu daca un funcționar a fost prins de către sef ca a primit foloase necuvenite iar acesta nu il sancționează imediat, ceilalți funcționari vor consedera că pot să practice și ei corupția fară a fi sancționați.

Ce-a de-a doua masură pentru combaterea corupției conform cetățenilor este cu un procent de 51% ca fiind foarte bună prezentarea cazurilor de corupție în mass-media, 31% consideră această masură ca fiind destul de bună, 9% destul de proastă iar 9% o consideră o masură proastă. Aceasta este o măsură foarte bună deoarece prin prezentarea cazurilor de corupție în mass-media, un număr foarte mare de oameni vor vedea care sunt sancțiunile pe care le primesc persoanele corupte, astfel reducând dorința oamenilor, datorita fricii, de a practica astfel de acte de corupție.

( Direcția Generală Anticorupție, 2012, p. 27).

Pe locul trei se află sancționarea cetățenilor care dau spagă. 49% dintre persoane consideră această metodă de combatere a corupției ca fiind foarte bună, urmați de cei 36% care spun că este o metodă bună, pe urmă 9% consideră metoda destul de proastă, iar 6% susțin că măsura este foarte proastă.

O altă metodă de combatere a corupției care reiese din acest studiu este realizarea unor campanii de informare a populației. Acestă metodă este cosiderată de 40% dintre cei chestionați ca fiind foarte bună, tot 40% o consideră o soluție destul de bună, 12% consideră că această metodă este destul de proastă, în timp ce 8% afirmă că această metodă este foarte proastă.

Eu consider această metodă ca fiind foarte bună, deaoarece o mai bună informare a cetățenilor asupra fenomenului de corupție, asupra efectelor pe care le produce acesta și a sancțiunilor pe care le pot primii cei care practică asemenea actiuni, previne riscul ca anumite persoane să practice acte de corupție fară să-și dea seama, deoarece nu stiu ceea ce înseamnă a fi corupt sau coruptibil.

Creșterea salariilor se află pe ultimul loc, fiind după părerea cetățenilor cea mai slabă metodă de combatere a corupției. Doar 33% dintre aceștia consideră această metodă ca fiind foarte bună, tot 33% o consideră o metodă bună, în timp ce 20% afirmă ca aceasta metodă este destul de proastă, iar restul de 14% o consideră o metodă proastă.

CAPITOLUL IV

PERCEPȚIA CETĂȚENILOR PRIVIND CORUPȚIA ÎN ROMANIA

În acest capitol o să vedem care este părerea cetățenilor, când vine vorba despre nivelul corupției din Romania, și care sunt principalii factori pe care se bazează când se informează asupra acestui fenomen.

Rezultatele studiului privind Indicele de percepție al corupției pe anul 2014, oferit de către organizația mondială anticorupție Transparency Internațional, plasează România pe locul 69 din 175 de țări cu un scor de 43 (0, însemnând foarte corupt iar 100 foarte “curat” adică necorupt), la egalitate cu țări precum Brazilia, Italia, Grecia, Bulgaria, Senegal și Swaziland, menținânudu-ne pe aceiași linie ca și anul precedent. (la fel locul 69 și scorul de 43), pe primul loc situându-se Danemarca cu un scor de 92. (Transparency Internațional. “Corrupțion percepțions index 2014). Prin urmare cetățenii nu consideră România ca fiind o țară în care nivelul corupției începe să scadă, ei rămânand la fel de pesimiști ca și anul precedent.

Conform aceleiași organizații Transparency Internațional, dintre persoanele intervievate, jumatate consideră că oficialii publici și funcționarii publici sunt corupți/extrem de corupți, pe primul loc situându-se partidele politice ca fiind cele mai corupte. ( Transparency Internațional. “Global Corrupțion Barometer, 2013, Național”).

În Eurobarometrul special (2014) realizat de Comisia Europenă pe 1.030 de cetățeni români, privind corupția, 42% sunt total de acord cu faptul că există corupție în instituțiile publice centrale din țara noastră, 40% tind sa fie de acord, în timp ce doar 5% tind sa fie în dezacord, 1% susțin că sunt total în dezacord, și restul de 12% au răspuns că nu știu. Cât despre instituțiile locale, un procent de 44% sunt total de acord cu faptul că există corupție în respectivele instituții, 39% tind să fie de acord, 4% tind să fie în dezacord, 2% afirmă că sunt total în dezacord, iar 11% nu știu. (Comisia Europeană “Special Eurobarometer 79.1” , 2014.).

Dacă facem o comparație între răspunsurile respondenților privind nivelul corupției din instituțiile publice centrale și locale vedem că diferența este foarte mică. Un procent foarde mare de 82% sunt total deacord sau tind să fie de acord cu faptul că există corupție în insituțiile centrale, în timp ce 83% din aceiași respondenți sunt total de acord sau tind să fie de acord că există corupție în instituțiile locale din țara noastră, diferența după cum am spus este foarte mică, doar (1%). Cei optimiști sunt extrem de puțini, doar 6% tind să fie în dezacord sau dezacord total, cu faptul că există corupție în instituțiile publice centrale sau locale din România. Diferența dintre cei care au răspuns nu știu este de doar un singru procent în „favoarea” instituțiilor locale. Prin urmare putem observa, pesimismul ridicat al romanilor când vine vorba atât despre corupția din instituțiile centrale cât și locale.

Raportul privind corupția în Romania realizat de către Direcția Generală Anticorupție ne arată că 11% din totalul de 1153 de persoane intervievate consideră că în următorul an nivelul corupției va scădea, 37% au spus că va rămâne la fel, în timp ce 44% au zis ca nivelul coruptiei va crește, iar 9% au spus că nu stiu sau nu raspund.( Direcția Generală Anticorupție “Raport privind percepția corupției în România”, 2012, p. 6). Se poate observa o diferanță de 33% între cei care consideră că nivelul corupției va scădea și cei care cred că aceasta va crește. Diferența este mare și ne arată pesimismul oamenilor cu privire nivelul corupției din anul următor.

Toate aceste păreri legate de corupție sunt rezultatul unor factori care influențează în măsuri diferite cetățenii și îi determină să ajungă la respectivele păreri despre corupție.

Un studiu privind percepția cetățenilor asupra corupției din instituțiile publice realizat de asociația “Asistență și Programe pentru Dezvoltarea Durabilă- Agenda 21”, în parteneriat cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici arată că 73, 54% din persoanele chestionate (1096) consideră că mass- media este principala sursă de informare cu privire la corupție și strategia națională anticorupție urmată de prieteni, colegi, membrii ai familiei cu un procent de 42,82%, internet 40, 51%, ONG-uri 24, 82%, guvern și alte instituții ale administrației centrale 17,93%, iar pe ultimul loc aflându-se intituțiile administrației publice locale cu doar 14,36%.

( Badea, C. , Copoeru, 2010, p 15).

Am luat această întrebare pentru a ne face o părere despre care sunt factorii cei mai importanți cu privire la modul în care oamenii se informează asupra fenomenului de corupție, deoarece atunci când îți bazezi informațiile pe anumite surse ești automat influențat de acele surese, fie că recunoști fie că nu.

Dupa cum reiese din întrebare un factor foarte important este mass-media. O explicație cu privire la procentul mare pe care l-a obținut fiind aceia că mass-media este prezentă peste tot (cu toții avem un televizor, un radio…), influențând o mare parte din populația româniei. O altă posibilă explicație, reiese din prima: dacă mass- media este foarte prezentă, oamenii o să vadă, asculte anumite informații fără să depună un efort în a le căută. Un bun exemplu este cel al clubului Colectiv în care au murit peste 60 de persoane, iar multe altele fiind încă în stare gravă. Majoritatea posturilor de televiziune se învârt numai în jurul acestui subiect: cine a fost de vina?, cum a dat primarul Sectorului 4 din București autorizația de funcționare clubului respectiv? Toate aceste dispute din mass-media influențează în foarte mare masură percepția cetățeniilor cu privire la corupția din primăria Sectorului 4, și oamenilor care lucrează în acolo.

Alti factori care reies din studiul APDD- Agenda 21 și care ne influențează imaginea despre corupția din administrația publică și nu numai sunt familia, grupul de prieteni, colegii. Este în natura noastră ca și oameni să socializăm unii cu alții, să facem schimb de idei, pareri, dar asta nu înseamnă că tot ceea ce auzim este și adevărat.

Foarte puțini dintre respondenți consideră credibile ONG-urile, guvernul si alte instituții ale administrației centrale și locale.

Un alt factor care ne modelează viziunea asupra corupției este acela al experientelor personale cu instituțiile publice și cu funcționarii publici din cadrul lor. Este logic faptul că dacă în trecut am avut experiente nu tocmai plăcute cu funcționarii publici, pe viitor o să avem aceiași impresie despre ei. Spre exemplu dacă un funcționar public al unei instituții ne-a cerut o sumă de bani pentru a ne rezolva anumite probleme, pe viitor vom presupune că toți funcționarii sunt corupți, și că nu-și respectă obligațiile fără a li se oferii o sumă de bani sau alte atenții. Aici se poate include și cât de des interacționăm cu instituțiile publice. Această idee pornște de la premiza conform căreia cu cât interacționezi mai des cu cineva cu atât începi să il întelegi mai bine și să fi mai îngâduitor dacă face un lucru nu tocmai corect. La fel și cu instituțiile publice, dacă interacționam mult mai des decât majoritatea oamenilor se poate ca părerea noastră despre intituțile respective să se schimbe în bine, deoarece cu cât petreci mai mult timp într-un loc începi să înțelegi cum funcționeaza lucrurile, care sunt regulile din respectiva instituție și astfel nu vei mai avea o parere foarte obiectivă despre instituție și funcționarii din cadrul ei.

În studiu, realizat de DNA privind percepția corupției în România ne informează că “există o diferență majoră în percepții și cunoștințe corecte față de corupție: există o percepție privind generalizarea corupției, dar cunoștințele corecte despre ce înseamnă corupție sunt foarte reduse”. ( Direcția Generală Anticorupție, 2012, p. 31).

Cu alte cuvinte majoritatea oamenilor au anumite idei, păreri despre corupție dar acele idei și păreri nu sunt verificate, pentru a vedea dacă sunt si corecte ci sunt doar presupuneri, pe care le au datorită factorilor care îi “modelează” sa aibă respectivele păreri și idei.

Conform teoriilor, rapoartelor și studilor prezentate mai sus am dedus următoarele ipoteze:

IPOTEZA1. Cu cât cetățenii iși iau mai multe informații despre corupție din mass-media cu atât consideră că instituțiile publice sunt mai corupte.

IPOTEZA2. Oamenii care interacționează mai des cu instituțiile publice sunt de părere că nivelul corupției din instituțiile publice este mai scăzut.

IPOTEZA 3. Cu cât sancțiunile privind faptele de corupție sunt mai mari cu atât oamenii consideră că nivelul corupției în rândul funcționarilor publici este mai mic.

Vreau să aflu dacă oamenii care consideră că nivelul sancțiunilor privind corupția este ridicat sunt de părere ca funcționari publici sunt mai puțin corupți.

IPOTEZA 4. Oamenii consideră că lipsa transparenței dintre instituții și cetățeni crește gradul de corupție din instituțiile publice.

Cu cat transparenta este mai mică cu atât corupția este mai mare

IPOTEZA 5. Oamenii consideră că o salarizare deficitară crește gradul corupției în rândul funcționarilor publici.

Bibliografie

1. Badea, C. , Copoeru, I., “Percepția cetățenilor asupra corupției din instituțiile publice: cauze, practici, prevenire ”, 2010, pp 15-17, (Online) accesibil la adresa http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Proiecte/Incheiate/Coruptia%20ne%20priveste%20pe%20toti/studiu%20perceptie.pdf, accesat la data de 24. 10. 2015;

2. Comisia Europeană “Special Eurobarometru 79.1 rezultatele pentru România” , 2014 (Online) accesibil la adresa http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_397_fact_ro_ro.pdf accesat la data de 19.04. 2016

2. Constituția României, Capitolul II “Drepturile și libertățile fundamentale”, Articolul 31, privind “Dreptul la informație”, (Online) accesibil la adresa http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba31, accesat la data de 06. 11. 2015.

3. Cristi Danileț, “Corupția și anticorupția în sistemul juridic”, Editura C.H.Beck, 2009, pp 54-58; (Online) accesabil la adresa http://www.kas.de/wf/doc/kas_18040-1522-2-30.pdf?100111121352 accesat la data de 05.04. 2016.

3. Direcția Generală Anticorupție “Raport privind percepția corupției în România”, 2012, pp 17-27, (Online) accesibil la http://www.mai-dga.ro/index.php?i=1678&t=69&s=0&m=0&y=0, accesat la data de 24. 10. 2015;

4. Guvernul României, “Strategia Națională Anticorupție 2005-2007”, Online accesibil la adresa http://gov.ro/ro/obiective/strategii-politici-programe/strategia-nationala-anticoruptie-2005-2007&page=1, accesat la data de 24. 10. 2015;

5. Legea, 52 din 2003, privind transparența decizională în administrația publică, (Online) accesibilă la adresa http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/52-2003.php, accesată la data de 10.11. 2015;

6. Mora, C., Țiclău T., Balica D., “Studiul administrației publice”, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2012, pp 192-197;

7. Miller, William L. ; Grredeland, Ase B. ; Koshechkina, Tatyana Y. (1998), “Foolish to Give and Yet More Foolish Not to Take. In-Depth Interviews whit Post- Communist Citizens on Their Everyday Use of Bribes and Contacts”, în Europe- Asia Studies, vol. 50, nr. 4 p. 653, apaud Nicolae, R. “Corupția și politicile anticorupție”, Edutura Polirom, București, 2010, p. 98;

8. Nicolae, R. “Corupția și politicile anticorupție”, Edutura Polirom, București, 2010, pp 33-40;

9. Nye, J.S (1967), “Corrupțion and Political Development: A Cost-Benefit Analysis”, The American Political Science Review, vol. 61, nr. 2, iun., pp 417-427, apud Radu Nicolae, “Corupția și politicile anticorupție”, Edutura Polirom, București, 2010, p.33.

10. Park, Nancy E. “Corrupțion in Eighteenth-Century China”, în The Journal of Asian Studies, vol. 56, nr. 4, nov., (1997), p. 968 [Online] disponibil la adresa http://www.researchgate.net/publication/248653651_Corruption_in_Eighteenth-Century_China, accesat la data de 22. 10. 2015.;

11. Pellegrini, L., Gerlagh, R., “Causes of corruption: a survey of cross-country analyses and extended results”, 2008, Economics of Governance, Vol. 9(3), pp. 245-263, apud Mora, C., Țiclău, T., Balica, D. “Studiul administrației publice”, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2012, p, 195.;

13. Transparency Internațional. “Corrupțion percepțions index 2014”, (Online) acesibil la http://www.transparency.org/cpi2014/results, accesat la data de 8. 11. 2015;

14. Transparency Internațional. “Global Corrupțion Barometer, 2013, Național”, (Online) accesibil la https://www.transparency.org/gcb2013/country/?country=romania, accesat la data de 8. 11. 2015;.

15. World Bank (WB1), “Helping Countries Combat Corrruption: The Role of the World Bank”, apud Mora, C., Țiclău, T., Balica, D. “Studiul administrației publice”, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2012, p. 192.