Fenomene atmosferice de risc specifice sezonului rece în Câmpia Vlăsiei [305231]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:

Conf. Dr. Adrian Tișcovschi

Absolvent: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie

Programul de studii: Meteorologie-Hidrologie

An: III

Grupa: 315

LUCRARE DE LICENȚĂ

Fenomene atmosferice de risc specifice sezonului rece în Câmpia Vlăsiei

Îndrumător științific:

Conf. Dr. Adrian Tișcovschi

Universitatea din București

2018

Cuprins

1. Aspecte generale……………………………………………………….………………………5

1.1 Motivul alegerii studiului………………………………………………………………….5

1.1.1 Introducere…………………………………………………..……….……………5

1.1.2 Istoricul stațiilor meteorologice……………………………….…..………………6

1.2 Factorii genetici ai climei………………………………………….………………………8

1.2.1 Factori radiativi……………………………………………………………………8

1.2.2 Bilanțul radiativ sau radiația solară efectivă……………………………….….…..9

1.2.3 Principalii centri barici de acțiune ai atmosferei asupra Romaniei…………..……9

1.2.4 Principalele mase de aer care actioneaza asupra teritoriului Romaniei………….11

1.2.5 [anonimizat]…………………………………………………………..12

2. Evidențierea și analiza parametrilor meteorologici……………………………..……………19

Temperatura aerului……………………………………………………………………19

2.1.1 [anonimizat] ……….19

2.1.2 Oscilațiile Neperiodice ale Temperaturii Aerului…………………….………….25

2.1.3 Temperaturi maxime absolute………. …………………………………………………………..27

2.1.4 Temperaturi minime absolute…………………………………………………….29

2.1.5 Amplitudinea anuală a temperaturilor medii lunare……………………………….30

2.1.6 Numarul mediu lunar și anual de zile cu temperature caracteristice………………31

2.2 Umezeala aerului……………………………………………………………………..…33

2.3 Precipitațiile atmosferice…………………………………………………………..……35

2.4 Nebulozitatea atmosferica…………………………………………………………..…..37

2.5 Durata de strălucire a soarelui………………………………………………………..…40

2.6 Cantitatăți maxime de precipitații……………………………………………………….41

2.7 Viteza și direcția vântului………………………………………………………….……42

3. Fenomene atmosferice de risc specific sezonului rece în Câmpia Vlăsiei……………………43

3.1 Viscolul…………………………………………………………………………………..43

3.2 Chiciura…………………………………………………………………………………..46

3.3 Poleiul……………………………………………………………………………………47

3.4 Ploaia înghețată…………………………………………………………………..….…..48

3.5 Inversiunile termice………………………………………………………………………48

3.6 Bruma……………………………………………………………………………………49

3.7 Gerul……………………………………………………………………………………..51

3.8 Corelații între parametri meteorologici și fenomenele atmosferice de risc………………52

4. Concluzii…………………………………………………………………………………..…55

5. Bibliografie…………………………………………………………………………………..56

Aspecte Generale

Motivul alegerii acestui studiu

1.1.1 INTRODUCERE

Lucrarea „Fenomene atmosferice de risc specifice sezonului rece în Câmpia Vlăsiei” a fost realizată cu scopul de a pune la dispoziție informații privind analiza principalelor caracteristici climatice ale acestei regiuni.

Pentru elaborarea acestei lucrări au fost utilizate datele obținute de la ANM pentru intervalul 1971-1980 de la cele două stații „București Băneasa și București Filaret” și cateva elemente grafice din perioada 2017-2018 disponibile pe pagina Administrației Naționale de Meteorologie.

Orașul București se află exact în partea centrală a Câmpiei Vlăsiei. Acest fapt determina o multitudine de diferențieri climatice și topoclimatice care apar în această zonă, la distanțe relativ mici. Orice oraș iși dezvoltă propriul topoclimat, reprezentat de diferențe între zona urbană și cea periferică din punct de vedere al parametrilor meteorologici precum temperatura, precipitații, viteza și direcția vântului, nebulozitate și umezeala relativă.

Astfel, această lucrare are rolul de a evidenția aceste diferențe, prim raportarea la datele meteorologice disponibile. Analiza si interpretarea acestora redau caracteristicile climatice ale zonei Câmpiei Vlăsiei.

Totodată, lucrarea are scopul de a explica apariția fenomenelor de risc caracteristice sezonului rece. Cu ajutorul interpretării grafice a datelor, se pot evidenția cauzele apariției proceselor, fenomenele ce apar ca urmare a proceselor, repercursiunile acestor fenomene de risc, impactul lor asupra societății și măsuri pentru diminuarea efectelor negative.

Metodele utilizate în elaborarea acestei lucrări au fost urmatoarele: prelevarea și prelucrarea statistică a datelor, metoda grafică și cartografică prin intermediul cărora s-a scos în evidență dinamica elementelor meteorologice, metoda analizei comparative cu ajutorul căreia au fost analizate șirurile de date și metoda corelației.

Istoricul stațiilor meteorologice

Stația meteorologică București Băneasa este o stație poziționată în partea de nordică a orașului, în zona de periferică. Aceasta se află lângă sediul Administrației Naționale de Meteorologie.

Această stație meteorologică se află la o altitudine de 90m, având coordonatele geografice: latitudine 44ș30’ și longitudine 26ș08’.

Numărul climatologic al stației este: 430608

Stația meteorologică București Filaretse află poziționată în partea sudică a orașului, pe Dealul Filaret, în interiorul parcului Carol.

Această stație meteorologică se află la o altitudine de 82m, având următoarele coordonate geografice: latitudine 44ș24’ și longitudine 26ș05’.

Numărul climatologic al stației este: 420605

Fig. 1 Platforma stației meteorologice București Băneasa
Sursa: Arhiva personală

Fig. 2 Stația meteorologică București Filaret
Sursa: Arhiva personală

Fig. 3 Stația Meteorologică București Filaret, Sursa: rezistenta.net

Fig. 4 Stația meteorologică București Băneasa, Sursa: meteoplus.ro

Factori genetici ai climei

1.2.1 Factorii radiativi

Conform volumului din 2008 din “Clima României”, radiația solară globală este reprezentată ca fiind suma dintre radiația directă și cea difuză. Aceasta se exprimă în kilocalorii/cm2. Cele mai ridicate valori se înregistreazâ în lungul litoralului și în Delta Dunării (135 kcal/cm2), în timp ce în Dobrogea se înregistreaza aproximativ 130kcal/cm2, în Câmpia Romana în jur de 125kcal/cm2, în Campia de Vest și Podișul Getic între 120‐125kcal/cm2. Valori mai reduse se înregistrează în Podișul Moldovei, între 115și120 kcal/cm2, apoi în Depresiunea Colinara a Transilvaniei, în jur de 115 kcal/cm2, iar cele mai mici valori din România se înregistrează în aria montană, sub 110 kcal/cm2.

Prin absorbție și difuzie se modifică intensitatea radiației solare în momentul traversării stratului atmosferic, lungimile de undă ale acesteia fiind diferite.

1.2.2 Bilanțul radiativ sau radiația solară efectivă

Bilanțul radiativ reprezintă schimbul energetic dintre suprafața activă și învelișul atmosferic. Valorile bilanțului radiativ sunt diferite de la zi la noapte în funcție de sezon. Bilanțul radiativ este pozitivziua și negativ noaptea, iar valorile acestuia diferă de la vară la iarnă.

Cele mai ridicate valori ale bilanțului radiativ se înregistrează în anotimpul cald, respectiv în zilele senine, în zona de Sud-Est și Sud, urmănd ca acestea să scadă treptat spre zona nordică.
Ecuația bilanțului radiativ se exprimă astfel:

B = S sin h0 + D – Rs + Ea – Rl – Ep

unde:

B = bilanțul radiativ;

S = radiația solară directă

h0= unghiul de înalțime al Soarelui deasupra orizontului;

D = radiația solară difuză;

Rs = radiația solară reflectată de undă scurtă;

Ea = radiația emisă de atmosfera de unda lungă;

Rl= radiația reflectată de undă lungă;

Ep = radiația de undă lungă emisă pe suprafața terestră.

(Clima Romaniei, 2008)

1.2.3 Principalii centri barici de acțiune ai atmosferei asupra Romaniei

Anticiclonul Azorelor -reprezintă o formațiune barică de mare persistență cu o grosime importantă a stratului de aer pe care îl cuprinde, de până la câțiva kilometri. Aceasta arie anticiclonală iși are nucleul în Oceanul Atlantic, deasupra arhipelagului cu acelasi nume, având o origine dinamică, și se extinde vara mult spre nord și spre est, ajungând până deasupra Europei Centrale.

Astfel, anticiclonul Azorelor acționează în general între 20 și 40° latitudine N, extinzandu‐se mult spre nord îm sezonul cald, în timp ce iarna se restrânge semnificativ.

Ciclonul Islandez – Se formează în partea de nord a Oceanului Atlantic, având nucleul deasupra Islandei. Această formațiune barică se dezvoltă sau restrange în funcție de anticilonul Azorelor. Cele doua formațiuni barice actionează asupra teritoriului european, inclusiv prin intermediul vanturilor de vest, determinând circulația vestică ce antrenează mase de aer umed, cu frecvente formațiuni noroase care determină producerea de precipitații.

Ciclonul Mediteranean – Are un caracter de semipermanență și de dezvoltă în bazinul central‐vestic al Mediteranei. Actionează de regulă când formațiunile anti‐ciclonale se restrâng (Azorelor, Nord African). În aceste condiții, avansează spre nord și nord-est, ajung deasupra Marii Negre, unde se reîncarcă cu umiditate și capătă un caracter retrograd. În aceste condiții se reorientează pe o direcție nord‐est, sud‐est, și sud, astfel vara și la începutul toamnei provoacă apariția precipitaților cu caracter torențial.

Anticiclonul Siberian – Este o formațiune anticiclonală care se dezvoltă deasupra uscatului Europei de Est și migrează spre lanțul carpatic pe care nu reușește să îl treacă decât parțial în depresiunile intramontane ale Orientalilor. Vremea determinată de acesta este stabilă, senină, dar foarte rece, și este precedat de crivăț și viscol. Aceasta masa anti-ciclonală are o dimensiune redusă, de până la 2000 de metrii, motiv pentru care nu se resimte dincolo de lanțul carpatic.

1.2.4 Principalele mase de aer care actioneaza asupra teritoriului Romaniei

Asupra Romaniei actioneaza 4 mari tipuri de circulatie a maselor de aer:

Circulația Vestică – Acest tip de circulație se manifestă când în partea de Sud a Europei se instalează un câmp de presiune ridicată, iar în zona nordică se instalează câmpuri de presiune scăzută.

Aceasta circulație se caracterizează prin formatiuni noroase și instabilitate atmosferică, determinând dar blanda în sezonul rece, în timp ce în sezonul cald instabilitatea este dublată și de producerea precipitatiilor sub forma unor ploi persistente, numite ploi mocănești.

Circulația Polară – Se realziează în momentul în care anticiclonul Azorelor se deplasează spre Nord pe fondul unei retrageri a ciclonului Islandez, ce se deplaseaza și el spre Nord. Mai mult, aceasta circulație apare când deasupra Scandinaviei acționează anticiclonul scandinav.

În aceste condiții va predomina o circulație dinspre N‐NV spre S‐SE. Acest tip de circulație antrenează mase de aer umede și răcoroase, ce determină nebulozitate, temperaturi modeste și producerea de precipitații slabe cantitativ.

Dacă aceste formațiuni ce cuprind fronturi foarte reci intră în contact cu unele calde, vara apar precipitații sub formă de averse, însoțute de fenomene orajoase. Dacă anticiclonul se unește cu cel scandinav, teritoriul Romaniei este invadat de aer foarte rece, atât iarna cât și vara.

Circulatia de vară – Această circulație aduce timp frumos, stabilitate atmosferică, temperaturi relative ridicate și lipsa precipitațiilor atmosferice. Presupune totuși și apariția unor particularități. În primul rând este vorba de o circulație sud-estică, atunci când aerul cald pătrunde peste Marea Mediterană, determinând astfel producerea unor ierni blande cu temperaturipozitive și precipitații mixte sau lichide, în timp ce vara se pot produce ploi sub formă de averse însoțite de fenomene orajoase. Această particularitate se regasește în sudul și sud-vestul Romaniei (Oltenia și Banat), unde se resimt influențele mediteraniene.

Circulația de blocare – Apare atunci când deasupra Europei vestice și centrale, acționează un câmp de presiune ridicată, ceea ce impiedică înaintareaciclonilor de deasupra Atlanticului sau Mediteranei. Astfel, aceasta circulație presupune stabilitate atmosferică pe timoul verii, cer senin și lipsa precipitațiilor. Iarna, stabilitatea se manifestă prin cer variabil sau acoperit, umiditate ridicată dar precipitații reduse. În sezonul rece, circulația de blocare presupune și stabilitatea maselor estice, caracteristice anticiclonului est-european. Astfel în jumatatea estică a țării se instalează un timp calm, senin, fără precipitații, însă cu temperaturi coborâte, determinând astfel și apariția inversiunilor termice.

1.2.5 Factorii fizico-geogafici

a) asezarea geografică

Orașul București se află în zona sudică a României. Acesta se află situate în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est de aceasta se află Câmpia Bărăganului, în partea de vest se află Câmpia Găvanu Burdea, iar în sud este delimitat de Câmpia Burnazului.

În perioada Pleistocenului superior, aluviunile existente au fost acoperite cu straturi de loess, iar la începutul perioadei Holocenului, depresiunea ce se afla în locul Câmpiei Române era complet exondată. În acest timp, rețelele hidrografice își prelungesc cursurile și intensifică eroziunea liniară în pătura de loess existentă, fragmentând astfel destul de puternic câmpia.

Fig. 5 și 6 Așezarea geografică a Câmpiei Vlăsiei în cadrul României, Sursa: hartă topografică scara 1:50000, ediție 1989 (desecretizată) DTM

b) relieful

Câmpia Bucureștiului are altitudinile cuprinse între 100 și 115 de metri în zona nord-vestică și 50 și 60 de metri în partea de sud-est. Orașul propriu-zis se desfășoară la altitudini cuprinse între 58 și 90 de metri.

Peste jumatate din suprafața acestuia se încadrează în intervalul altitudinal de 80–100 m, iar pantile existente nu depășesc de 2 grade. Fragmentarea este mai accentuată în zona estică, unde se ajunge chiar și la 1,5 km/Km².

Relieful este unul din factorii principali în funcție de care apar modurile de utilizare a terenului.

Fig. 7 Modul de utilizare al terenului în Câmpia Vlăsiei, Sursa: www.eea.europa.eu/clc2012

c) hidrografia

Dâmbovița este principala arteră hidrografică a municipiului București. Râul își are izvoarele în Munții Făgăraș, la confluența brațelor Boarcășu și Valea Vladului. Acesta se varsă în râul Argeș în apropiere de Budești, în Județul Călărași.

Râul Dâmbovița străbate următoarele unități de relief: Grupa Carpațiilor Meridionali, formând limita dintre grupa Munților Bucegi și grupa Făgăraș; Subcarpații, formând limita dintre Subcarpații de Curbură și Subcarpații Getici; și, în final, Câmpia Română.

Râul străbate orașul București pe o distanță de aproximativ 22 de km, traversând orașul de la nord-vest către sud-est.

Deși este sursa principală de apă potabilă din București, râul a ridicat de-a lungul vremii numeroase probleme, datorită proceselor rezultate odată cu traversarea orașului. Ca urmare a acestora, cursul Dâmboviței a suferit o serie de modificări, întregul curs fiind canalizat în prezent.

La trecerea prin orașul București, râul a fost barat pentru formarea Lacului Morii. În aval de acest lac, râul a fost canalizat de-a lungul întregii porțiuni de albie ce traversează capitala.

În aval de capitală, Dâmbovița are ca afluent Colentina, în lungul caruia se află mai multe lacuri.

Lacul Herăstrău este unul din lacurile aflate în lungul Colentinei. Acesta a fost amenajat prin asanarea zonei mlăștinoase ce se afla pe atunci la marginea Bucureștiului. Lacul este alimentat din râul Colentina, este folosit pentru activități sportive sau pentru agrement și are o suprafață de 74 de hectare

Lacul Floreasca este un lac din capitală, aflat și el în lungul Colentinei, ce are o suprafață de 70 de hectare, lungimea de 3 kilometri, lățimea între 100-800 de metri, o adâncime maximă de 5 metri, un volum de 1.600.000 m³ și un debit de aproximativ 2,5 m/s. .

Lacul Morii este un lac de acumulare ce a aparut în principal pentru protecția orașului București împotriva inundațiilor. În trecut lacul permitea realizarea unei zone de agrement în aproprierea cartierului Crângași și permitea deasemena asigurarea unui debit de scurgere controlabil pe râul Dâmbovița.

Lacul a fost realizat cu ajutorul unui baraj de 15 metri înălțime, format în principal din beton, prelungit cu diguri de pământ paralele cu o lungime totală de 7 km. Suprafața totală lacului este de aproximativ 246 de hectare, iar volumul de apa este de aproximativ 14,7 milioane m³.

d) Solurile

Fig. 8 Tipurile de sol prezente în arealul Câmpiei Vlăsiei

Sursa: Harta solurilor României, scara 1:200000, ediția 1986, ICPA

Fig. 9 Harta Geologică a orașului București

Sursa: Prelucrare ArcGis

Principalele tipuri de soluri întâlnite în Câmpia Vlăsiei sunt cernoziomurile cambice si aluviale, solurile brun-roșcate, solurile podzolite, cele gleice si pseudo-gleice. Zona orașului este așezată în cea mai mare parte pe un tip de sol brun roșcat.

Așa cum este indicat și în figura de mai sus, cea mai mare parte a arterelor hidrografice se află în lungul văilor ce sunt formate din nisipuri argiloase, nisipuri de dune sau pietrișuri, acestea fiind elemente ce pot fi ușor drenate de către râu. Depozitele loessoide se află la nivelul teraselor, ele reprezentând acumulările ce a fost drenate în timp de catre râuri.

e) Vegetația

Vegetația predominantă în această zonă de câmpie este influiențată direct de factorii meteorologici precum: cantitatea de precipitații, regimul anual al temperaturii, umezeala relativă, numărul de zile caracteristice, nebulozitate, etc.

Principalul tip de vegetație prezent este vegetația de tranzitie, reprezentată de arbori și arbuști ce apar spontan. În zonele periferice întâlnim poieni, fânețe, păduri de foioase, pășuni, livezi și vițe de vie. O foarte mare parte a zonei este acoperită de terenuri agricole.

Fig. 10 Tipurile de vegetație din Câmpia Vlăsiei

Sursa: hartă topografică 1:25000, ediția 1989 (desecretizată), DTM

Evidențierea si analiza parametrilor meteorologici

2.1 Temperatura aerului

2.1.1 Regimul anual al temperaturii medii lunare, semestriale și anotimpuale

Tabel Nr. 1 Medii lunare și anuale ale temperaturii aerului la stația meteorologică București Filaret pentru perioada 1971-1980,

Sursa: Date ANM, 2017

Din punct de vedere al temperaturilor medii, tabelele de la cele două stații meteorologice ne indică foarte clar faptul că avem de aface cu un regim termic marcat de ierni relativ reci, cu temperaturi preponderent negative în ianuarie, și cu temperaturi destul de ridicate vara, mai ales în zona Filaret, aflată aproape de centrul orașului.

Tabel Nr. 2 Medii lunare și anuale ale temperaturii aerului la stația meteorologică București Băneasa pentru perioada 1971-1980,

Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 11 Temperaturi medii lunare la stația meteorologică București Filaret în perioada, 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 12 Temperaturi medii lunare la stația meteorologică

București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Graficele temperaturilor medii lunare realizate mai sus la cele două stații meteorologice evidențiază aproximativ aceleași caracteristici, cu mențiunea că la București Filaret temperaturile sunt exclusiv mai ridicate decât la Băneasa.

La stația meteorologică de la Filaret, temperaturile oscilează între -1,5⁰C în luna ianuarie și 21,8⁰C în iulie, cu o amplitudine termică de 23,3⁰C, iar la Băneasa temperaturile oscilează între -2⁰C în ianuarie și 21,3⁰C în iulie, amplitudinea termică fiind aceeași.

Fig. 13 Variațiile temperaturii medii anuale la stația meteorologică

București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 3 Variația temperaturii medii anuale la stația meteorologică București Filaret, în perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM 2017

Din variațiile temperaturii medii anuale la cele două stații meteorologice se o alternanță a anilor mai reci si mai calzi comparativ cu media multianuală. Aceste alternanțe se stabilesc în funcție de mediile multianuale de la cele două stații, valoarea de 10,9⁰C la Filaret și de 10,3⁰C la Băneasa. Se observă cum anii mai calduroși sunt 1971, 1972, 1975, 1977, 1979, cei mai reci sunt 1973, 1976, 1978, 1980 iar anul 1974 are aceeași valoare medie ca cea multianuală.

Fig. 14 Variațiile temperaturii medii anuale la stația meteorologică

București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 4 Variația temperaturii medii anuale la stația meteorologică București Băneasa, în perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM 2017

Valoriile semestriale urmează și ele același regim termic, lunile de vară fiind caracterizate de temperaturi medii de 20-21⁰C, iar cele de iarnă situându-de în jurul pragului de 0⁰C. Media pe lunile de iarnă este de 0,1⁰C la Filaret si de -0,4⁰C la Băneasa.

Tabel Nr. 5 Temperaturi medii anotimpuale si semestriale la stația meteorologică București Filaret pentru perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 6 Temperaturi medii anotimpuale și semestriale la stația meteorologică București Băneasa pentru perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Oscilațiile Neperiodice ale Temperaturii Aerului

Fig. 15 Abaterile mediilor din fiecare an față de media multianuală la stația

Meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 16 Abaterile mediilor din fiecare an față de media multianuală la stația

Meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului se referă în primul rând la abaterile temperaturilor medii anuale față de media multianuală de la fiecare stație. Observăm cum la ambele stații abaterea pozitivă maximă s-a înregistrat în 1975, fiind de +0,8⁰C, iar abaterea minimă cea mai semnificativă este de -0,8⁰C la Filaret și -0,9⁰C la Băneasa, în anul 1980.

Fig. 17 Variația anuala a mediei temperaturii aerului față de media multianuală la stația meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 18 Variația anuala a mediei temperaturii aerului față de media multianuală

La stația meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

Variația anuală a temperaturii aerului în funcție de variația multianuală indică si ea caracterul variabil al temperaturii, respectându-se în linii mari regula comform căreia după un an mai rece, urmează unul mai cald și viceversa, regulă valabilă la ambele stații meteorologice. La Băneasa temperaturile medii anuale variază de la 11,1⁰C în 1975 la 9,4⁰C în 1980, iar la Filaret, acestea sunt cuprinse între 11,7⁰C în 1975 și 10,1⁰C în 1980.

Temperaturile Maxime Absolute

Tabel Nr. 7 Mediile lunare ale valorilor maxime la stația meteorological București Filaret în perioada 1971-1980, sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 8 Temperaturi maxime lunare absolute la stația meteorologică București Filaretîn perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Din puct de vedete al temperaturilor maxime, stația meteorologică de la București Filaret este caracterizată de veri mult mai călduroase, datorate amplasătii stației în zona centrală a orașului, în preajma cunoscutei insule de căldura din centrul capitalei. Acest fapt atrage după sine temperaturi maxime absolute foarte ridicate, maxima absolută din intervalul studiat fiind de 38,2⁰C în luna august a anului 1977. Temperaturi caniculare au fost înregistrate in toate lunile de vară iar temperaturile maxime absolute au depasit 30⁰C în nu mai puțin de 6 dintre lunile anului ( mai, iunie, iulie, august, seprembrie, octombrie). Maximele absolute din timpul iernii sunt și ele extrem de ridicate, luna ianuarie a anului 1972 aducând o maximă absolută de 15,2⁰C.

Tabel Nr. 9 Mediile lunare ale valorilor maxime la stația meteorological București Băneasa în perioada 1971-1980, sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 10 Temperaturi maxime lunare absolute la stația meteorologică București Băneasa

În perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

La stația meteorologică de la Băneasa, situația este ușor diferită, temperaturile maxime absolute fiind cu 0,5-1⁰C mai scăzute decât la Filaret, datorită amplasării stației meteo în zona periferică a orașului. Maxima absolută este aici de 37,5⁰C, înregistrată, în mod normal, în aceeași luna a aceluiași an ca și în situația precedentă, în timp ce maxima absolută din timpul lunii ianuarie nu depașeste 14,5⁰C.

2.1.4 Temperaturile Minime Absolute

Tabel Nr.11 Mediile lunare ale valorilor minime la stația meteorological București Filaret în perioada 1971-1980, sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 12 Temperaturi minime lunare absolute la stația meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Iernile din zona sudică a României sunt caracterizate de episoade de ger datorate activitâții anticiclonice din nord-estul Europei.

Astfel, în condiții de cer senin, temperaturile minime scad uneori foarte mult. Minima absoluta a lunii ianuarie la stația meteorologică de la Filaret este de -21,5⁰C, înregistrată în anul 1980, care a fost, de altfel, și cel mai rece an din cei pe baza carora au fost calculati acești parametrii (1971-1980).

Tabel Nr.13 Mediile lunare ale valorilor minime la stația meteorological București Băneasa în perioada 1971-1980, sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 14 Temperaturi minime lunare absolute la stația meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Pe de altă parte, la Băneasa, temperaturile minime sunt cu mult mai scăzute decât în cazul stației de la Filaret, minima absolută fiind în acest caz de -22,4⁰C, în ianuarie 1980. Spre deosebire de Filaret, la Băneasa chiar și în timpul verii, minimele au scăzut sub 10⁰C, în timp ce în 8 din cele 12 luni ale anului s-au înregistrat valori minime absolute sub limita înghețului.

2.1.5 Amplitudinea anuală a temperaturilor medii lunare

Din punctul de vedere al amplitudinii anuale a temperaturilor medii lunare putem observa cum lunile cu cele mai mari amplitudini de temperatura sunt februarie, martie și noiembrie, cu diferențe care ating chiar și valoarea de 7 ⁰C. Amplitudinile lunare anuale sunt semnificative, datorită caracterului continental al climei. Acestea scad și cresc rapid de la lună la lună și de la anotimp la anotimp. Totodată, remarcăm cum valorile de la stația meteorologică București Băneasa au o amplitudine ușor mai ridicată decat cele de la Filaret. Acest lucru se poate explica prin prisma faptului că temperaturile scad mult mai mult la stația Băneasa în timpul sezonului rece, datorită amplasării acesteia în zona nordică, periferică. La ambele stații, amplitudinile termice anuale ating valoarea de 23,3⁰C.

2.1.6 Numărul mediu lunar și anual de zile cu temperaturi caracteristice

Tabel Nr. 15 Numărul lunar de zile specifice la stația meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980

Sursa: Date ANM, 2017

Ca și în orice alte zone, stația meteorologică de la București Filaret este caracterizată de prezența zilelor cu temperaturi caracteristice (de iarnă, de îngheț, de vară și tropicale).

Cele mai multe zile de iarnă, cu temperaturi maxime negative, au fost înregistrate în anii 1972 și 1973 (22 de zile), cele mai multe zile de îngheț (temperaturi minime neative) au fost înregistrate în 1973 (111), cele mai multe zile de vară ( maxime de peste 25⁰C) au fost în 1975 (127), considerat si cel mai cald an, iar cele mai multe ziel tropicale, cu maxime de peste 30⁰C au fost înregistrate în 1972 (43 de zile).

Tabel Nr. 16 Numărul anual de zile specifice la stația meteorologică București Filaret în perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

Tabel Nr. 17 Numărul lunar de zile specifice la stația meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

La Băneasa, așa cum era de așteptat, numarul de zile de iarnă și de îngheț este ceva mai mare decât la Filaret, iar zilele de vară si cele tropicale sunt mai puține. Astfel, numărul maxim de zile de iarnă este de 29 în 1972, cel de zile de îngheț este de 130 în 1973, cel de zile de vară de 121, în 1975 iar cel de zile tropicale este de 40, în 1972 și 1977.

Tabel Nr. 18 Numărul anual de zile specifice la stația meteorologică București Băneasa în perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

2.2 Umezeala aerului

Umezeala sau umiditatea aerului este definită prin conținutul de vapori de apăexistenți la un moment dat în atmosferă. Este o însușire importantă a aerului atât din punct de vedere meteorologic cât și bioclimatic.Gradul de umiditate are o mare importanță din punct de vedre meteorologic,deoarece vaporii de apă influențează bilanțul radiativ-caloric al aerului, prin absorbțiaradiațiilor de undă lungă iar prin condensare generează norii, ceața, precipitațiile lichideși solide.

Tabel Nr. 19Valorile medii lunare ale umezelii relative la stația meteorologică București Băneasa, pentru perioada 1971-1980, sursa: Date ANM 2017

Tabel Nr. 20 Valorile medii lunare ale umezelii relative la stația meteorologică București Filaret pentru perioada 1971-1980, sursa: Date ANM 2017

Fig.19 Valorile lunare multianuale ale umezelii relative la stația meteorologică București Băneasa (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 20 Valorile lunare multianuale ale umezelii relative la stația meteorologică București Filaret (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Din graficele realizate la cele două stații meteorologice, se remarcă foarte mici diferențe între acestea, valorile fiind puțin mai ridicate în cazul stației meteo de la București Filaret, fapt datorat evapotranspirației și prezenței nucleelor de condensare în zona urbană, unde se află această stație. Valorile maxime sunt atinse în lunile de iarnă (88-89%) iar cele minime în lunile de vară (71-72%).

2.3 Precipitațiile atmosferice

Acesta reprezintă produsele de condensare sau sublimare ale apei din atmosfera care cad din nori si ajung pe suprafata Pamantului. Formele de precipitații sunt: ploaia, zăpada (ninsoarea), lapovița, grindina, ploaia înghețată, măzărichea, sau chiciura.

Tabel Nr. 21 Cantitățile medii lunare ale precipitaților la stația meteorologică București Băneasa pentru perioada 1971-1980, sursa: Date ANM 2017

Tabel Nr. 22 Cantitățile medii lunare ale precipitaților la stația meteorologică București Filaret pentru perioada 1971-1980, sursa: Date ANM 2017

Fig. 21 Cantitațile de precipitații lunare multianuale la stația meteorologica București Băneasa (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 22 Cantitațile de precipitații lunare multianuale la stația meteorologica București Filaret (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

În ceea ce privește cantitatea precipitațiilor atmosferice, remarcăm cum cele mai mari valori se înregistrează în perioada mai-iunie (aproximativ 90 mm în decursul unei luni calendaristice), în timp ce valorile cele mai scăzute se înregistrează în luna februarie (aproximativ 30 mm). Remarcăm ușoare diferențieri ale cantităților de precipitații între cele doua stații meteorologice, acestea fiind mai însemnate în cazul stației meteorologice de la Băneasa în special în lunile iulie și august. Aceste diferențieri de pot explica pe fondul neuniformității maselor de aer încărcate de umiditate, datorat instabilității termice pronunțate din perioada iulie-august. Valorile de încadrează în normele caracteristice zonei Câmpiei Vlăsiei. Deseori, în timpul verii, această zonă de confruntă cu fenomenul de secetă.

2.4 Nebulozitatea atmosferică

Norii sunt reprezentați de aglomerări de particule de apă fine, de cristale de gheață mici, sau de de cristale și picături ce se află în suspensie în atmosferă. Prin caracteristiceile lor, aceste sisteme coloidale instabile sau stabile, influiențează puternic celelalte elemente meteorologice, deasemenea și caracteristicile climatice.

Norii constituie sursa precipitațiilor, reduc intensitatea fluxului radiativ, iar noaptea aceștia sunt responsabili de micșorarea intensității radiației efective, fapt ce conduce la moderarea temperaturilor.

Tabel Nr. 23 Valorile medii lunare ale nebulozității la stația meteorologică București Băneasa pentru perioada 1971-1980, sursa: Date ANM 2017

Tabel Nr. 24 Valorile medii lunare ale nebulozității la stația meteorologică București Filaret pentru perioada 1971-1980, sursa: Date ANM 2017

Fig. 23 Valorile lunare multianuale ale nebulozității la stația meteorologică București Băneasa (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 24 Valorile lunare multianuale ale nebulozității la stația meteorologică București Filaret (perioada 1971-1980) Sursa: Date ANM, 2017

Din punct de vedere al valorilor nebulozității, acestea au aproape în fiecare luna valori mai ridicate la stația meteorologică de la Băneasa, comparativ cu cea de la Filaret. Astfel, la stația de la Filaret minimul este înregistrat in luna august (4 zecimi), maxiul este înregistrat în februarie (7,2 zecimi), în timp ce media este de 5,5 zecimi. La Băneasa, valoarea minimă și cea maximă coincid din punct de vedere al momentului în care se produc ( iulie respectiv februarie), însă au valori diferite (4,4 în august și 7,4 în februarie). Valoarea medie aici este de 5,9 zecimi.

2.5 Durata de strălucire a soarelui

Tabel Nr. 25 Durata de strălucire a soarelui la stația meteorologică București Băneasa pentru perioada 1971-1980, Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 25 Valorile lunare multianuale ale duratei de strălucire a soarelui la stația meteorologică de la București Băneasa (perioada 1971-1980)Sursa: Date ANM, 2017

Parametrul meteorologic intitulat durata de strălucire a soarelui ne indică faptul că valorile sunt invers proporționale cu cele ale nebulozității. Astfel, cu cât nebulozitatea este mai ridicată, dutata de stralucire a soarelui este mai scăzută (valorile minime fiind înregistrate în decembrie, de 71,7 ore și în februarie, de 72,8 ore, iar cele maximele sunt înregistrate în lunile de vară, valorile depășind 260-270 de ore.

2.6 Cantitatea maximă de precipitații

Tabel Nr. 26 Cantitățile maxime de precipitații pentru fiecare lună în perioada 1971-1980 la stația meteorologică București Băneasa, sursa: Date ANM, 2017

Cele mai mari cantități medii de precipitații redau caracterul climei prezente în Câmpia Vlăsiei. Sub influiența anumitor mase de aer (cicloni mediteraneni), pot avea loc cazuri în care cantitățile de precipitații înregistrate sa depășească cu mult normele climatologice. Astfel, din tabelul de mai sus se observă cum valorile cele mai ridicate se întâlnesc în perioada mai-iunie, iar cele mai scăzute valori apar în semestrul rece, în lunile ianuarie, februarie si decembrie

2.7 Viteza si direcția vântului

Vântul reprezintă mișcarea orizontală (advecție) a aerului aflată în concordanță cu suprafața terestră, având tendința de a echilibra contrastele barice prezente în atmosferă.

Vântul este rezultatul interacțiunii mai multor forțe, dintre care cea a diferenței de presiune, generează mișcarea, iar cealaltă (forța de advecție datorită rotației Pământului, forța de frecare și forța centrifugă) îi modifică direcția și viteza.” (Esențial în meteorologie și climatologie, 2007)

Graficele realizate cu ajutorul datelor ANM pe perioada 1971-1980 indică o frecvență a vântului predominant est-nord-estică și, într-o mai mică măsură, vest-sud-vestică. Viteza medie este ceva mai ridicată în zona stației de la Băneasa (oscilează între 2 și 4 m/s), în timp ce viteza medie de la stația București Filaret are valori între 1 și 2,5 m/s. Astfel, caracterul de adăpost pe care il formează zona urbană se redă perfect în valorile masurate la stația de la Filaret.

Fig.26 Viteza si frecvența vântului la stația meteorologică București Băneasa (perioada 1971-1980), Sursa: Date ANM, 2017

Fig. 27 Viteza si fracvența vântului la stația meteorologică București Filaret (perioada 1971-1980), Sursa: Date ANM, 2017

3. Fenomene atmosferice de risc specifice sezonului rece în Câmpia Vlasiei

3.1 Viscolul

Acesta este un vânt puternic însoțit de spulberarea și transportul zăpezii deasupra suprafaței solului. Reprezintă o furtună severă caracterizată de temperaturi scăzute, vânt puternice, și ninsori abundente. Cele mai multe fenomene de acest tip sunt înregiunile aflate dincolo de cercul polar de Nord. Prin definiție, diferența dintre un viscol și o furtună de zăpadă este redată de puterea și intensitatea vântului. Acest fenomen este prezent pe arii destul de extinse și în spațiul României în perioada iernii, zonele cele mai expuse fiind Estul Câmpiei Române, Moldova, Dobrogea și spațiul montane.

În cele mai frecvente cazuri, viscolele sunt însoțite de ninsori abundente care reduc mult vizibilitatea. Acestea devin hazarde naturale atunci când prin efectele datorate vânturilor puternice, spulberării zăpezii și acumulării acesteia sub forma troienelor apar pagube materiale însemnate și pierderi de vieți omenești. Viscolul perturbă de cele mai multe ori atât traficul rutier și feroviar, cât și pe cel aerian, adeseori acestea fiind întrerupte pentru anumite perioade de timp. Vânturile puternice produc ruperea arborilor și întrerupere a livrării curentului electric  și aprovizionării populației. Localitățile pot să rămână blocate pentru mai multe zile, drumurile de acces fiind acoperite de zăpadă. Teritoriile din zonele temperate, subpolare și polare sunt cele mai expuse, în fiecare iarnă, viscolelor puternice, care produc perturbări majore ale activităților umane. În zona Câmpiei Vlăsiei, cel mai puternic viscol înregistrat a fost cel din iarna anului 1954. Acest episod a ramas în istorie prin cantitatea uriașă de zăpadă ce a căzut în acel interval. In București, stratul de zăpadă uniform depăsea 1 metru înalțime iar troienele formate în urma viscolirii zăpezii depășeau 2 metri.

Fig. 28 Grosimea stratului de zăpadă dupa episodul de viscol din 16.01.2017

Sursa: Date ANM 2017

Asa cum reiese și din această hartă, zona Câmpiei Vlăsiei este predispusă fenomenului de viscol ce apare episodic în sezonul rece, fapt datorat poziționării geografice a acesteia în aproprierea zonei Bărăganului, zonă ce reprezintă deseori un punct de intersecție al Ciclonului Mediteraneean și al Anticiclonului Est-European.

Astfel, odată ce acestea se întâlnesc, masa de aer cald și umed tinde să se omogenizeze cu cea rece și uscată provenită din nordul continentului, dând naștere unor vânturi puternice, odată cu apariția precipitațiilor. În medie, caracteristic acestei zone corespunde un numar de 2-3 eposiade de viscol pe an (1-2 în luna ianuarie și 1 în luna februarie).

Datorita direcției predominante a vântului ce bate din direcția N-E, zonele cele mai afectate de viscol se află în Nordul si Nord-Estul Câmpiei Vlăsiei, stratul de zăpadă fiind mai scăzut, neuniform, aparând troienele, asa cum este prezentat în harta de mai sus la stația București Afumați.

Fig. 29 Evoluția vitezei vântului în cursul lunii ianuarie, 2017

Sursa: Date ANM 2017

Exemplificarea grafică a vitezei vântului pentru intervalul lunii ianuarie 2017 redă legătura dintre fenomenul de viscol, viteza vântului si evoluția stratului de zăpadă. Asftel, graficele și hărțile redate de ANM indică intensificarea puternică a vântului în zona orașului București în dimineața zilei de 17 ianuarie 2017, urmat de acumularea unui strat de zăpadă consistent, de aproape 40 de centimetri.

Fig. 30 Stratul de zăpadă format în urma episodului de viscol din dimineața zilei de 23 matrie 2018, Sursa: ANM

3.2 Chiciura

Reprezintă fenomenul ce este caracterizat de depuneri solide la nivelul solului sau al obiectelor, în prezența umidității ridicate a aerului, atunci când temperatura solului și a aerului coboară sub 0șC. Fenomenul de chiciură apare în perioada noiembrie – martie, având un impact semnificativ în principal asupra liniilor de înaltă tensiune, pomiculturii și asupra agriculturii.Aceasta se caracterizează printr-o depunere solidă, formată prin înghețarea vaporilor de apă sau prin înghețarea picăturilor suprarăcite la nivelul unei suprafețe. Aceasta poate să apară în condiții de vreme calmă, unde temperaturile devin negative. Acest chiciura poate aparea sub două forme: chiciură moale și chiciură tare. Chiciura moale are aspect fie cristalin fie pufos, aceasta rezultând prin sublimarea vaporilor, în timp ce chiciura tare (granulară) are un aspect de omăt, devenind în scurt timp compactă. Chiciura este atât un produs de sublimare, cât șiunul deîngheț. Aceasta se formează și în condițiile advecției masei de aer cu temperaturi scăzute peste aerul cald, determinând astfel producerea ceții sau aerului cețos, timp în care are loc sublimarea vaporilor de apă din atmosferă sau solidificarea particulelor fine de apă ce se află în componența ceții sau a aerului cețos. Condițiile pentru formarea acesteia sunt următoarele: timp calm, temperaturi negative, vant slab (sub 1m/s, pentru apariția ceții), aer cețos, umezeala relativă ridicată. Chiciura este destul de des întălnită in cadrul Câmpiei Vlăsiei, fiind o zonă propice apariției episodice a acesteia.

Fig. 31 Chiciura formată în sezonul rece în București

Sursa: https://calinhera.wordpress.com/2014/02/05/chiciura-dimineata-mfc/

3.3 Poleiul

Acesta reprezintă unul dintre fenomenele de risc cele des întâlnite în zona Câmpiei Vlăsiei. Acesta se defineste ca reprezentând depunerile de gheață provenite din solidificarea picăturilor de apă la nivelul solului. Fenomenul apare atunci când picăturile de apă traversează un strat de aer destul de gros cu temperaturi negative în mișcarea lor descendentă. Vântul favorizează depunerea poleiului, contribuind astfel la înghețarea rapidă a apei la nivelul solului.

3.4 Ploaia înghețată

Reprezintă un fenomen meteorologic ce apare tot mai mai des, în care picăturile de ploaie suprarăcite îngheață instantaneu la depunerea pe sol sau pe obiecte cu temperaturi negative. Acest fenomen mai poartă denumirea de Freezing Rain. Condițiile de apariție ale acestui fenomen sunt următoarele: existența unui strat de aer cu temperaturi ridicate la altitudine pentru ca precipitațiile sa fie în stare lichidă, un strat de aer rece aflat la bază care să ajute la suprarăcirea precipitațiilor lichide și temperaturi negative la nivelul solului. Acest fenomen este destul de des întâlnit în zona Câmpiei Vlăsiei.

Fig. 32 Fenomenul de ploaie înghețată în București, Sursa: http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/social/freezing-rain-in-bucuresti-gheata-peste-tot-72736.html/

3.5 Inversiunea termică

Aceasta reprezintă un fenomen meteorologic ce poate avea loc la nivelul straturilor troposferei joase și poate să apară de obicei atunci când aerul este suprarăcit la bază.

În principiu temperatura descrește în troposferă odată cu creșterea în altitudine. Fenomenul de inversiune termică apare atunci când temperatura crește proporțional cu altitudinea. Acesta apare odată cu răcirea puternică a suprafeței terestre în urma proceselor radiative. În cazul în care viteza vântului este destul de slabă, turbulența va fi și ea slabă iar aerul de la nivelul solului se va răci mai repede comparativ cu aerul din altitudine. Inversiunile termice apar cel mai des în sezonul de iarnă deasupra zonelor continentale. Convecția termică nu este prea pronunțată astfel încât să se dezvolte formațiuni cumuliforme, norii specifici în acest caz fiind cei sub forma unor pături deasupra bazei stratuluide inversiune (nori Stratus). Dacă masa de aer are o umezeala relativă scăzută, cerul poate rămâne senin.

O situație favorabilă apariției inversiunii este redată de circulația anticiclonală, moment în care mișcarea este una descendentă. Iarna poate aparea fenomenul de ceață persistentă deasupra zonelor continentale.

În zona Câmpiei Vlăsiei, fenomenul de inversiune termică apare în momentul în care ceața persistentă acoperă o mare parte din Câmpia Romană. Astfel, radiația solară este împiedicată să ajungă la sol iar temperaturile rămân mult mai scăzute în comparație cu zonele de deal sau de munte din Subcarpații Getici și din Carpații Meridionali.

3.6 Bruma

Bruma este formată prin procesul de condensare urmat de înghețarea vaporilor de apă ce iau naștere la suprafața solului suprarăcit.Bruma este fenomen un climatic al sezonului rece care apare ca un strat de cristale albicioase ce iau forma unor ace, pene sau solzi pe obiecte sau pe suprafața solului. Aceasta se produce prin condensarea și solidificarea vaporilor de apă din aer pe sol. Pentru formarea brumei sunt necesare următoarele condiții: umezeală relativă mare (peste 80%) și nebulozitate foarte redusă, vânt cu viteze reduse (până la 2m/s).

Bruma dispare de pe suprafața solului, de cele mai multe ori, prin procesul de topire, dar și prin procesul de evapotranspirație. Ea apare de fapt în loc de rouă în sezonul de iarnă, când temperatura aerului a atins limita de îngheț.

Fig. 33 Bruma de dimineață, Sursa: https://pixabay.com/ro/iarb%C4%83-frost-rece-natura-bruma-851956/

Pe suprafața Câmpiei Vlăsiei, bruma ia naștere în urma a numeroase situații sinoptice tipice ce se caracterizează prin invazii de aer polar, subpolar sau arctic. Aceasta se poate produce aici atât iarna, cât și toamna târziu sau primăvara. Timpul senin influențează mult apariția fenomenului de brumă, deoarece intensifică radiația nocturnă, determinând scăderea temperaturii aerului și solului sub limita de îngheț.

Cele mai frecvent, bruma se semnalează în momentul în care temperatura aerului are valori de la -2°C pana la -3 °C, deși pot exista și cazuri în care bruma apare la temperaturi pozitive de 2-3 °C.

În condițiile unei umidități ridicate, de peste 80%, bruma se produce la temperaturi ușor negative ale solului, apropiate de 0 °C. De asemenea, se poate forma și în condițiile unei umidității relative scăzute, însă temperatura trebuie să fie cu mult sub pragul de îngheț. Spre exemplu, la o umiditate relativă a aerului de 50%, temperatura suprafeței solului trebuie să fie de cel puțin -10°C pentru ca bruma să se formeze. Ca și condiții geografice, bruma apare, de obicei, la baza depresiunilor, a culoarelor și a văilor de munte, unde aerul rece se acumulează și persistă pentru mult timp, favorizând dezvoltarea inversiunilor termice.

3.7 Gerul

Deși Câmpia Vlăsiei este poziționată în sudul României, deseori această zonă se confruntă cu fenomenul de ger. Gerul se definește prin temperaturi minime ce scad sub -10°C. Luna ianuarie este cea mai predispusă apariției gerului în zona Câmpiei Vlăsiei, însă acest fenomen poate aparea pe tot parcursul celor 3 luni de iarnă. Episodic, temperaturi minime sub -10 °C pot aparea chiar și în lunile noiembrie sau martie. Un exemplu pentru această situație este reprezentat de dimineața zilei de 1 martie 2018, cand la stația meteorologică de la București Filaret minima a fost de -15,9°C, iar la București Băneasa aceasta a ajuns la -21,7°C.

Fig. 34 Episodul de ger din dimineata zilei de 1 martie 2018, Sursa: Date ANM 2017

3.8 Corelații între parametri meteorologici si fenomenele de risc

Orice fenomen are la baza un precursor sub forma unui proces. Procescul apare în urma caracteristicilor parametrilor meteorlogici. Astfel, există o legatură foarte strânsă între valorile parametrilor meteolorologici si fenomenele de risc ce iau naștere în urma proceselor declanșate. Spre exemplu, există o strănsă legatură între valurile de ger, episoadele de viscol si depunerea stratului de zăpadă. Pentru început, pentru apariția fenomenului de viscol, trebuie sa fie prezentă interferența a două mase de aer cu caracter total diferit: o masă de aer cald și încărcată cu precipitații (ciclon mediteranean) și o masa de aer rece și uscată (anticiclonul Est-European). Astfel, caracteristicile parametrilor meteorologici ale celor două mase de aer pun în mișcare procesele de turbulență caracterizate de intensificări ale vitezei vântului, ce au ca scop uniformizarea maselor de aer. Ulterior, formațiunile noroase ajung prin procesul de condensare să dea naștere precipitaților. Astfel, ia naștere fenomenul de viscol, caracterizat de caderi masive de zăpadă și intensificări puternice ale vântului.

Acest fenomen se continuă de cele mai multe ori cu următorul scenariu: ciclonul își epuizează forța iar zona afectată în prealabil de viscol devine dominată de anticiclon, caracterizat de vreme rece și stabilă. Astfel, odată cu lăsarea nopții, procesul de răcire radiativă este accentuat de prezența stratului de zăpadă si de vremea calmă, senină și fără vânt. Prin urmare, apar valurile de frig caracterizate de zile cu temperaturi negative și de nopți cu temperaturi ce scad sub limita gerului.

Fig. 35 Evoluția temperaturii aerului în data de 10 ianuarie 2017 la stația meteorologică București Băneasa, sursa: Date ANM

Fig. 36 Evoluția vitezei vântului în data de 10 ianuarie 2017 la stația meteorologică București Băneasa, Sursa: Date ANM

Fig. 37 Evoluția gradului de nebulozitate în data de 10 ianuarie 2017 la stația meteorologică București Băneasa, Sursa: Date ANM

Un foarte bun exemplu de prezentare a legăturii dintre paramentri meteologici și fenomenele de risc este episodul de viscol ce a avut loc în data de 10 ianuarie 2017 în orașul București, prezentat în figurile de mai sus. Conform datelor ANM de la stația meteorologică București Băneasa, observăm cum dimineața zilei respective a fost una geroasa, cu temperaturi de sub -15…-20°C, timpul fiind unul calm, fără vânt și cu nebuloitate redusă. Ulterior, asupra zonei a acționat un ciclon mediteranean unde, în prezența masei de aer foarte rece deja existentă, s-a format fenomenul de viscol prin creșterea vitezei vântului, creșterea gradului de nebulozitate și apariția precipitațiilor, așa cum ne este prezentat în setul de date.

Fig. 38 Stratul de zăpadă format în urma viscolului din data de 10 ianuarie 2017 la stația meteorologică București Băneasa, sursa: Date ANM

Odată cu lăsarea serii, temperatura nu a început să scadă, zona fiind încă sub influiența ciclonului mediteranean, iar stratul de zăpadă format a fost unul consistent, așa cum este prezentat în imaginea de mai sus. Astfel, ziua de 10 ianuatie 2017 a fost un exemplu de înlănțuire a parametrilor atmosferici ce au dat naștere viscolului: temperaturi prealabil scăzute, creșterea temperaturii odată cu apariția ciclonului, intensificarea văntului, apariția precipitațiilor. Se observă cum cele mai scăzute temperaturi din acel interval au fost înregistrate în momentele de calm atmosferic, fără intensificări ale vântului și fără nebulozitate atmosferică.

Concluzii

Lucrarea „Fenomene atmosferice de risc specifice sezonului rece în Câmpia Vlăsiei” a fost realizată cu scopul de a pune la dispoziție informații privind analiza principalelor caracteristici climatice ale orașului.

Pentru elaborarea acestei lucrări au fost utilizate datele obținute de la ANM pentru intervalul 1971-1980 de la cele două stații „București Băneasa și București Filaret” și cateva elemente grafice din perioada 2017-2018 disponibile pe pagina Administrației Naționale de Meteorologie. Prin intermediul analizei asupra datelor obținute, au putut fi efectuate analize asupra principalelilor parametrii meteorologici precum: temperature aerului, umezeala relative, cantitatea de lunară de precipitații, viteza și direcția vântului, nebulozitate, durata de strălucire a soarelui, cantitatea maxima de precipitații, numărul de zile specifice, etc.

Analiza graficelor si rezultatelor obținute ne redau caracterul climatic general al regiunii Câmpiei Vlăsiei. Astfel, putem observa cum principalele fenomene atmosferice de risc specific sezonului rece sunt reprezentate de viscol, brumă, chiciură, ploaie înghețată, poleis au ghețus. Acestor fenomene li se alătură uneori fenomenul de inversiune termică între câmpie și zonele mai înalte ce apare atunci când în sezonul rece apare fenomenul de ceață, acesta acoperind o zonă foarte largă.

Totalitatea acestor fenomene de risc redau caracterul climatic al Câmpiei Vlăsiei, acestea nefiind neobișnuite, însă putând reprezenta un pericol în cazul în care acestea nu sunt conștientizate. Prin urmare, studiul lor are rolul de a preveni conștientiza frecvența și intensitatea acestor fenomene, în scopul prevenirii

Bibliografie

Bogdan O., Niculescu E., ,,Riscurile climatice din România”, Editura Sega – International, București, 1999;

Ciulache S., Ionac N. ,,Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice”, Editura Șt. București, 1995;

Ciulache, S. ,,Orașul și clima”, Editura ,,Stiințifică și Enciclopedică”, București 1980;

Ciulache, S., Ionac, N. ,,Fenomene atmosferice de risc”, Editura Universității din București, 1995;

Ciulache, S., Ionac, N. ,,Meteorologie grafică”, Editura Universității din București, 1995;

Ciulache, S., Ionac, N. ,,Esențial în meteorologie și climatologie”, Editura Universității din București, 2006;

Ciulache S. ,,Topoclimatologie și Microclimatologie”, Editura Universității din București, 1971;

Ciulache S. ,,Mereorologie și climatologie” , Editura Universitară, București, 2002;

Coteț, V. Petre ,,Câmpia Română – studiu de geomorfologie integrată”, Editura Ceres, București, 1976;

Diaconu D., Tiscovschi A., ,,Meteorologie și Hidrologie – Lucrări practice”, Editura Universitară, București, 2004

Fărcaș I. ,,Clima urbană” , Casa Carții de Știință, Cluj-Napoca, 1999

Fărcaș I., ,,Meteorologie-Climatologi. Structura si dinamica atmosferei”, Editura Universității din Cluj-Napoca; 1990

Grecu F. & colab., ,,Hazarde și riscuri naturale”, Editura Universitară, București, 2009