Fenomen de Cultura

Cuprins

Introducere

Capitolul 1: Cracteristici generale.

Capitolul 2: Bază Teoretică

2.1: Explicarea termenilor “cultură” , “fenomen de cultură”

Capitolul 3: Potențialul turistic

3.1 Potențialul turistic – cultural – concept

3.1.1 Criterii de indentificare ale potentialului turistic cultural

3.1.2 Obiective turistice culturale

3.2 Componentele turismului cultural

3.2.1. Monumente , Arhitectură, Artă.

3.2.2 Gastronomia tradițională, Vestimentație tradițională.

3.2.3. Manifestari etno-folclorice si importanța lor.

3.2.4 Evenimente culturale

3.3 Regionarea obiectivelor turistice culturale în România

3.3.1 Regionarea obiectivelor turistice culturale în Regiunea S-V Oltenia

3.3.1 Zona turistică Vâlcea

3.3.2 Zona turistică Gorj

3.3.3 Zona turistică Mehedinți

3.3.4 Zona turistică Dolj

3.3.5 Zona turistică Olt

3.4 Atractivitate turistică

3.5 Analiza SWOT a turismului cultural în România

Capitolul 4 : . Percepția României ca destinație turistică

4.1. Integrarea Europeană a turismului Românesc

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Europa oferă cea mai variată gamă de analiză in cadrul turismului cultural.

Motivul aceste deschideri se datorează vechimii civilizațiilor care s-au aflat pe acest teritoriu, ce nu are o extindere deosebită, dar care prezintă o evoluție a evenimentelor destul de interesantă și bogată.

Turismul cultural reprezintă un domeniu de interes, care îmbină noțiuni și cunoștințe legate de elementele culturale și de valorificarea lor turistică, din regiuni diferite de pe glob și chiar din interiorul anumitor teritorii mai restrânse.

Este necesară stabilirea elementelor care alcătuiesc patrimoniul cultural, înainte de a se trece la posibilitățile de valorificare turistică.

Analiza culturală a unei arii geografice presupune analiza tuturor elementelor care formează in ansamblu cultura.

Trebuie, de obicei, să se plece de la elemente istorico-geografice, peste care se suprapun celelalte elemente, cum sunt tradițiile, vestimentația, mentalitățile, particularități legate de locuință și locuire, arhitectura tradițională și evoluția acesteia, alimentația ca mod tradițional de reprezentare, credințele și religia în general, prin tot ceea ce presupune ea, adică ansamblul de construcții și ritualurile practicate.

Astfel că sferei culturii ii aparțin: obiceiurile, tradițiile, credințele și practicile religioase, operele de știință și artă, ornamentele, arhitectura, sculptura, pictura, artele decorative,gastronomie și vestimentație.

Cultura trebuie sa fie privită ca un factor important al dezvoltării durabile, cultura fiind un factor al creșterii calitătii vieții si al asigurării coeziunii sociale.

Analiza și prezentarea datelor legate de turismul cultural, trebuie să includă amănunte legate de evoluția culturală a unor popoare, fenomenele de aculturație, toate incluse într-un patrimoniu, care apoi poate fi valorificat turistic.

De la această premisă am plecat, încercand să pun in evidență posibilitățile de valorificare turistică a unui patrimoniu existent.

Capitolul 1: Caracteristici generale

România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiplele dovezi ale unei istorii și culturi milenare, ca și prin construcțiile dobândite de-a lungul anilor, dispune de un bogat potențial turistic valorificat într-o oarecare măsură. În timp, s-au scris multe articole si cărți, s-au întocmit hărți turistice ale României sau destinate masivelor montane, litoralului, Deltei Dunării, majorității oraselor, monumentelor naturii etc.

Cultura națională apare odată cu națiunea și reprezintă ansamblul valorilor materiale și spirituale ajunse la un sistem de apreciere care îndeplinește funcțiile sociale generale ale unei națiuni.

Specificul național al unei culturi exprimă efortul unei națiuni în direcția dezvoltării mediului cultural specific ei, posibilitățile ei creatoare, ansamblul caracteristicilor proprii ale structurii economico-sociale și ale modului ei de expresie. Prin specificul ei național, cultura unui popor

participă la cultura lumii.

O deosebită importanță pentru evoluția ulterioară a culturii în România a fost instalarea coloniilor grecești pe litoralul Mări Negre și pe cursul inferior al Dunării. Potrivit cronicilor lui Eusebiu, in anul 657 î.Hr., coloniști originari din Milet au întemeiat orașul Histria. În secolul al VI-lea î.Hr. coloniștii din Heracleea Pontică au intemeiat orașul Callatis, iar către sfarșitul aceluiași secol a luat naștere Tomis, cu participarea corăbierilor din Histria învecinată. Implantate in teritoriul geților, coloniile grecești au adus pe teritoriul acestora o serie de elemente arhitectonice, artistice și meșteșugărești, multe dintre acesta fiind absorbite de mediul autohton.

Ruinele construcțiilor și monumentele realizate de greci pe litoralul Mării Negre pot astăzi demonstra capacitatea acestora de a realiza construcții cu totul deosebite pentru acea perioadă. Acestea pot fi astăzi admirate în special pe fragmente ce se păstrează în muzee și mai puțin la fața locului.

Omul, prin evoluția sa normală și firească, are capacitatea de a transforma părți din natură in folosul său, dandu-i acesteia și o notă de frumos sau să-i imprime o notă de particularitate.

In perioada 280-270 i.Hr. s-a produs o puternică deplasare spre est a triburilor celtice, deplasare ce a influențat destul de mult viața populației din actualul teritoriu al țării noastre. Celții au transmis triburilor geto-dace o parte din experiența lor in domeniul metalurgiei și

în obținerea vaselor din lut.

Toate aceste infuențe in spațiul romanesc se datorează poziționârii României pe continent și nu fac altceva decat să îmbogățească tezaurul de care dispunem.

Este foarte important să putem înțelege și apoi prezenta lucrurile în succesiunea lor firească, să fim capabili să deosebim autohtonul de rezultatul final influențat sau modificat.

Capitolul 2: Bază Teoretică

Conceptul de turism este considerat ca un fenomen propriu perioadei contemporane, prin care se valorifică potențialul turistic al unui spatiu, turismul în sine luând forma la sfârșitul sec. XIX.

Conform Organizației Mondiale a Turimului potențialul turistic al unei țari sau regiuni este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale, si socio-economice ce exprima posibilitați de valorificare în plan turistic.

Astfel potențialul turistic cultural prezinta interes din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice antropice ce pot fi puse în valoare intrand în circuitul turistic intern sau internațional.

O primă definiție a turismului ca un proces social si economic aparține lui E.Guy Treuler și datează din 1880. Potrivit părerii lui turismul este ”un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețile naturii…rezultat al dezvoltării comerțului, industriei si perfecționarii mijloacelor de transport”.

Turismul cultural și istoric este o formă de turism care pune accentul pe acele aspecte culturale care oferă o destinație specifică, fie ea un oraș mic, un oraș, o regiune sau o țară

Acest tip de turism necesită resurse istorice și artistice precise pentru dezvoltare.

2.1: Explicarea termenilor “cultură” , “fenomen de cultură”

Dintre toate genurile de turism practicate cel mai greu de înțeles poate fi turismul cultural. Pentru a defini cât mai corect turismul cultural trebuie să analizăm cele doua componente ale sale și anume fenomenul cultural dar si termenul de cultură. Astfel că definind aceste doua elemente cat mai complex vom putea înțelege mai bine si formele de practicare a turismului cultural.

Astfel ca in Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvântul cultură vine cu explicația urmatoare : “CULTÚRĂ, culturi, s. f. 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.◊ Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice.’’

Marele sociolog roman Dimitrie Gusti oferă trei accepții ideii de cultură:

1. cultură obiectivă – prin care se ințelege un system de bunuri culturale ce formează stilul unei epoci (dat de creațiile literar-artistice, descoperirile știițifice, de apariția

unui cult religios);

2. cultură instituțională – in care se include statul, biserica, școala, armata, organizațiile economice, științifice, artistice;

3. cultură personală – ce semnifică atitudinea personală față de opera de cultură, raportul viu dintre persoane și valoarea culturală.

Fenomenul de cultură este ca o “programare colectivă a minții care produce diferențierea grupurilor umane” după cum afirmă olandezul Geert Hofstede.

In componența fenomenului cultural se incadrează – cunoașterea, înțelepciunea, educația, divertismentul ce înglobează un nucleu esențial al culturii compunându-se din : credințe religioase,ritualuri religioase, picturi,valori, literatură, obiceiuri culinare, muzica etc.

Imbinând toate aceste elemente se poate obține o primă definiție a turismului cultural : Turismul cultural este deplasarea unei personae din motive esențial culturale si care poate satisface nevoia umană pentru diversitate si duce la sporirea nivelului cultural al acelei persoane.

Din punctul meu de vedere turismul cultural este considerat parte din grupul de turism alternativ. Turismul cultural este atunci când turiștii sunt concentrați pe cultura locurilor unde se duc, de exemplu, vizita la muzee sau vedea lucruri construite mulți ani înainte de zilele noastre.

Turistul – poate fi oricare om ce se deplasează de la domiciliu spre unul sau mai multe locuri sau obiective având ca scop recreerea, odihna, cunoașterea și alte activitați decât cele pe care le îndeplinește in mod curent.

Turismul – exprima o activitate complexă care presupune delasarea, staționarea de la câteva ore la câteva zile și realizarea într-o localitate, pe un traseu sau într-o regiune a unui scop precum recreerea, odihna etc.

Patrimoniul turistic – reprezintă ansamblul de elemente naturale, sociale, economice, cultural, dar si totalitatea amenajărilor destinate activitaților turistice de pe un teritoriu.

Potențialul turistic – reprezintă totalitatea componentelor naturale și dintr-un anumit spațiu care stârnesc interesul turiștilor, ducând la realizarea unor activitați turistice.

Atracție turistica – Acest concept reprezintă un loc de interes pe care turiștii il vizitează, de obicei, pentru valoarea sa intrinsecă fiind de tip natural sau cultural,cu semnificație istorică, ori o frumusețe naturală sau construită, oferind timp liber, aventură și amuzament.

Activitatile turistice – reprezintă diverse preocupari care sunt orientate spre realizarea în bune condiții a unei forme de turism .

Regiunea turistica – este un teritoriu bine delimitat ca importanță pentru turism datorită existenței unui număr însemnat de obiective, puncte, localități legate printr-o infrastructură adecvată și in care unul sau mai multe centre turistice polarizează activitățile de acest gen.

Obiectivul turistic – este orice componentă naturală,economică,socială și cultural care prezintă interes de cunoaștere sau folosire de catre o masă de oameni pentru care se înfăptuiește o activitate turistică.

-Obiective antropice – elemente turistice de natură istorică

– elemente turistice cu însemnătate arhitectonică si artistic

– elemente turistice cu character etno-folcloric

– elemente cu character economic

– elemente artistice sau comemorative

Alte exemplee obicei, pentru valoarea sa intrinsecă fiind de tip natural sau cultural,cu semnificație istorică, ori o frumusețe naturală sau construită, oferind timp liber, aventură și amuzament.

Activitatile turistice – reprezintă diverse preocupari care sunt orientate spre realizarea în bune condiții a unei forme de turism .

Regiunea turistica – este un teritoriu bine delimitat ca importanță pentru turism datorită existenței unui număr însemnat de obiective, puncte, localități legate printr-o infrastructură adecvată și in care unul sau mai multe centre turistice polarizează activitățile de acest gen.

Obiectivul turistic – este orice componentă naturală,economică,socială și cultural care prezintă interes de cunoaștere sau folosire de catre o masă de oameni pentru care se înfăptuiește o activitate turistică.

-Obiective antropice – elemente turistice de natură istorică

– elemente turistice cu însemnătate arhitectonică si artistic

– elemente turistice cu character etno-folcloric

– elemente cu character economic

– elemente artistice sau comemorative

Alte exemple de obiective turistice culturale includ locuri istorice, monumente, temple antice, grădini zoologice, acvarii, muzee si galerii de artă, gradini botanice, clădiri și structuri (de exemplu, castele, biblioteci, foști închisori, zgârie-nori, poduri), parcuri tematice și carnavaluri, vii muzee de istorie, comunitati etnice, enclava trenuri istorice și evenimente culturale.

Capitolul 3: Potentialul turistic

3.1 Potențialul turistic – cultural – concept

Potențialul turistic este definit ca „ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-demografice și tehnico-economice, recunoscute științific, cantitativ și calitativ și dovedite ca prezentând posibilități de valorificare turistică și dând o anumită funcționalitate pentru turism”.

Conceptul de potențial turistic a fost definit și de către Organizația Mondială a Turismului dar și de alte organisme de profil din cadrul Comunității Europene ca fiind la nivelul unei țări sau zone geografice, un ansamblu de componente naturale, culturale și socio-economice care arată posibilitățile de valorificare în plan turistic și oferă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului având un rol esențial în dezvoltarea activităților de turism. Așadar, potențialul turistic poate fi numit și ”materia primă a activității turistice, făra de care nu ar exista turiști și nici forme de turism.

Obiectivele turistice antropice, existente în prezent, au fost ridicate de om în alte scopuri, însă au ajuns în aceasta ipostază de potențial turistic treptat, pe măsură ce ele au devenit caracteristice pentru o anumită regiune sau etapă istorică,socială,culturală sau tehnică.

Într-adevăr, potențialul turistic reprezintă un indicator de maximă importanță, sinonim cu oferta turistică.

3.1.1 Criterii de identificare ale potențialului turistic cultural

Pentru circa 610 monumente au fost instituite zone protejate, pentru o mai bună protecție a lor. Din punct de vedere turistic analiza si delimitarea bunurilor culturale se poate face in funcție de câteva criterii mai importante :

Locul – variabil prin poziție,extensiune, accesibilitate și care se poate referi la așezaea unui singur obiect sau monument, până la un sit, zonă istorică sau rezervație de arhitectură; analiza locului se face pornind de la continent, țară, regiune, provincie, oraș, comună, sat, cartier, muzeu, monument izolat, bun cultural mobil

Geniul tehnic – care se referă la mijloacele de care s-a slujit artistul pentru a-și realiza operele si monumentele, unde limitele, de creație sunt elastice și extensibile;de multe ori turiștii sunt deosebite de interesați să cunoască vechi tehnici artistice.

Poziția etnologică – pornește de la origini, până în contemporaneitate, unde definirea și stabilirea etapelor de evoluție a monumentelor și bunurilor culturale poate îmbrăca forme de ipoteză, iar precizările foarte exacte sunt destul de rare; în acest context pot fi menționate câteva etape-origini : preistorice, antice, evul mediu, romanicul, goticul, baroc.

Tema culturală – se referă la sursele de inspirație care au stat la baza multor bunuri culturale și care poate caracteriza o anumită cultură, in anumite perioade de evoluție istorica ; aici pot fi incluse era,evul, secolul, etapa, perioada, faza care toate conturează marile curente ale artei si culturii.

Starea de conservare și păstrare – are un rol major in valorificare, deoarece monumentele și bunurile culturale trebuie să se găseasca în cât mai buna stare pentru a fi vizitate de turiști și periodic sunt supuse unor lucrari de restaurare și conservare; multe bunuri cultural-imobie si mobile nu sunt puse în valoare, datorită stării de degradare in care se află.

Gradul de înșelegere a bunurilor culturale – este determinat de modul cum acestea sunt receptate de vizitatori și de aici rezultă și rolul lor educativ și de deschidere a orizonturilor culturale; turiștii prin cunoașterea și percepția unor noi elemente de cultură și civilizație pot respecta identitățile culturale și devin mai toleranți în raport cu alte forme de cultură.

România prin varietatea elementelor cadrului natural, dar si prin multiplele dovezi ale unei istorii si culturii milenare, ca si prin constructiile dobandite de-a lungul anilor, dispune de un bogat potential turistic, valorificat, ce-i drept într-o oarecare măsură.

Locuirea straveche a teritoriului, prezența neîntrerupta a activitaților omenești generatoare de elemente materiale in spațiu au dus in timp la conturarea unui potențial turistic antropic deosebit de apreciat, fie sferei elementelor de civilizație materială – vestigii istorice, monumente de artă si arhitectură, obiective istoice si social-culturale, sau de civilizație spirituală – obiceiuri,folclor, religie, ospitalitate.

3.1.2 Obiective turistice culturale

Acestea se împart în mai multe categorii, înglobând circa 29.435 de monumente din care 9.585 de natură arheologică, 17.708 arhitectonică.

România, o țară cu un potențial turistic imens, atât natural cât si antropic, cu obiective turistice incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, care include în prezent pe lista sa 7 monumente sau locuri din România: Delta Dunării, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighișoara, bisericile din lemn din Maramureș și fortărețele dacice din Munții Orăștiei , dar și o biodoversitate unică in Europa. (Tabel 1).

Titlu: Obiectivele turistice din România intrate în Patrimoniul UNESCO Tabel: 3.1

(Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_mondial_UNESCO_din_Rom%C3%A2nia )

Resursele culturale ale unei regiuni sau oraș trebuie sa relaționeze cu infrastructura, ce este reprezentată de hoteluri, mijloace de transport sau zone comerciale, acestea având un rol important în succesul strategiei de dezvoltare a turismului cultural.

Sectorul cultural al unei regiuni sau a unui oraș trebuie sa cuprindă :

Caracteristicile fizice ale regiunii/orașului dar și moștenirea culturală

Dotările culturale în cel mai larg sens, incluzând aici expozițiile, evenimentele, instituțiile și infrastructura cum ar fii muzeele,galeriile,teatrele,librăriile.

3.2. Componentele turismului cultural

Schema de mai jos cuprinde conținutul Turismului Cultural prezentat intr-un mod cat se poate de simplu, cuprinzând toate elementele ce trebuie urmărite in analiza completă a acestui domeniu.

Potențialul turistic cultural reprezintă ansamblul de obiective elaborate de societate care înfăptuiesc condițiile exploatării pe plan turistic.

În această categorie intră tot ceea ce a creat mai de preț omul în decursul timpului, varietatea și bogăția obiectivelor de acest fel fiind extreme de mare și în continuă creștere, grație pe de o parte descoperirii și punerii în valoare a unor monumente istorice și de artă aparținând trecutului, pe de altă parte prin includerea în această categorie a unor creații moderne. Ca și în cazul Naturii, nu tot ceea ce a realizat omul în decursul timpului, a celui istoric în situația de față, prezintă interes turistic și, în plus, unele obiective nu au avut inițial această calitate (au fost construite din cu totul alte motive), ci au dobândit-o ulterior din motive foarte variate. La polul opus, unele asem.enea obiective au fost realizate tocmai în scopuri turistice (cazinouri, parcuri de distracție gen “Disneyland” ș.a.)

Patrimoniul cultural național din România cuprinde monumente, ansmbluri și situri cu valoare extraordinară din punct de vedere istoric, artistic, estetic, dar de asemenea cuprinde și peisaje cultural importante pentru țara noastră sau pentru o regiune geo-culturală clar definită.

Obiectivele antropice sunt importante prin mai multe caracteristici. Prima dată ar trebui menționată vechimea. Toate obiectivele se raportează la o anumită etapă istorică. Aprecierea trecutului istoric este o orientare a omului modern prin care acesta își caută un suport moral de evadare dintr-un prezent destul de cenușiu într-un trecut considerat ideal, sursă de inspirație, de cunoaștere, un trecut cu valori morale superioare.

3.2.1 Monumente, arhitectură, artă

Patrimoniul cultural național cuprinde monumente,ansambluri și situri cu valoare excepțională din punct de vedere istoric, artistic, estetic, stiințific, antropologic, cât și peisaje culturale reprezentative pentu țară sau o regiune geo-culturală clar definită.În cadrul acestui patrimoniu sunt incluse bunuri imobile și mobile.

Bunurile imobile prezintă interes din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic.

Bunurile mobile includ obiecte cu semnificație istorica si documentară, valoare artistică si etnologică, stiințifica și tehnică.

Obiectivele turistice culturale de natură istorică – acestea sunt urme de cultură materială și vestigii de așezări și cetăți din epoci diferie astfel cuprind :

Vestigii ale unor așezări dacice – Sarmisegetuza dacică, Costești, grecești – Histria, Tomis, Callatis, daco-romane – Apullum, Napoca.

Ruinele uneor cetăți medievale – Suceava, Cluj-Napoca, Sibiu, Oradea , Timișoara, cetăți țărănești – Depresiunea Brașov, Podișul Hârtibaciu.

Locuri de bătălii însemnate – Călugăreni, Mărășești, Oituz, Podul Înalt

Obiective turistice cu însemnătate arhitectonică și artistică – acestea înglobează elemente ale creației umane rezultate de-a lungul secolelor ele relevând atât curente artistice naționale cât și influența unora de rang internațional care au fost adaptate, aici includem :

Biserici, mănăstiri, moschee, sinagogi dar și edificii în stilurile gotic, baroc, renascentist, romanic.

Titlu: Clasificarea Bisericilor din România în funcție de tip și localizare Tabel 3.2

Sursa : POTENȚIALUL TURISTIC al ROMÂNIEI și AMENAJAREA TURISTICĂ a SPAȚIULUI, MELINA CÂNDEA,GEORGE ERDELI,TAMARA SIMION, DANIEL PEPTENATU, EDITURA UNIVERSITARĂ,București, 2003

Pe baza Ordonanței de Guvern nr.68/26 august 1994, întărită prin legea nr. 41/1995 au fost stabilite principalele categorii de monumente :

Monumente și situri arheologice

Acestea au fost descoperite prin cercetările arheologice ce au fost făcute de-a lungul anilor și au fost conservate prin intermediul unor muzee sau colecții arheologice. În România se găsesc 28.400 de monumete din care 5.200 sunt situri arheologice. Cele mai numeroase fiind siturile arheologice dacice și romane, acestea fiind descoperite la : Satu Mare- Ciumești ; Cluj – Apahida; Dâmbovița – Cetățeni; Argeș – Popești; Alba-Iulia; Zimnicea; Constanța,etc.

Fig.3.3 Cetatea Histria

(Sursa: www.google.ro )

Monumente si ansambluri de arhitectură

Această categorie cuprinde numărul cel mai variat de bunuri culturale, deoarece repreintă diferite perioade istorice și multe curente artistice. Cele mai representative aparțin evului mediu și perioadei premoderne acestea fiind și cele ce s-au păstrat cel mai bine. În România numarul cel mai mare de monumente de arhitectură cultural este reprezentat de monumentele de cult fie prin temple,biserici, catedrale și mănăstiri. Puține sunt orașele și satele care să nu dețină un astfel de monument. Un numar mare de astfel d ebunuri culturale găsim în : Suceava, Neamț, Brașov, Prahova, Gorj.

Rezervații de arhitectură și urbanism, clădiri, monumente

Acestea se referă în mod deosebit, la vechile centre istorice prezente în orașele și unele așezări rurale românești : Sibiu, Brașov, Suceava, Sghișoara, București,Bran,Arad. De asemene celelalte menumente includ clădirile și casele memoriale care au aparținut unor valoroși astiști, scriitori, oameni de știință, medici, inducând o importantă notă de cultură pentru fiecare clădire, care din pacate astăzi sunt fosrte puțin valorificate prin turism.

Exemple de aceste monumente întâlnim la : Sinaia – Casa George Enescu; Râmnicu Vâlcea – Casa lui Anton Pan; Ipotești – Casa lui Mihai Eminescu ; București – Theodor Aman.

Fig. 3.4 Casa lui George Enescu-Sinaia Fig.3.5 Casa lui Mihai Eminescu – Ipotești

(Sursa : www.google.ro ) ( Sursa : www.google.ro )

Pentru a dezvolta potențialul acestor monumente sunt necesare acțiuni ce trebuie concentrate în amenajarea și conservarea acestora, dar și acțiuni de achiziționare de noi valori, care au aparținut acestor personalități.

Monumente de artă plastică și comemorativă

Aceste monumente ilustrează momente din istoria națională a țării fiind dedicate unor eroi sau a unor oameni de marcă a culturii. Ele cinstesc evenimente și personalități intrate în nemurire.

Multe dintre acestea aparțin unor meșteri anonimi, dar toate acestea sunt un prilej de aducere aminte pentru valorile istoriei. Din multitudinea lor pot fi menționate : București – Monumentu Aviatorilor, Alba Iulia – Grupul statuar Horea, Cloșca și Crișan, Cluj-Napoca – Statuia lui Matei Corvin.

Acestea pot fi promovate prin introducerea lor în traseele turistice interne ale orașelor dar și prin realizarea de broșuri.

Fig. 3.6 București – Monumentu Aviatorilor Fig. 3.7 Alba Iulia – Grupul statuar Horea,

Cloșca și Crișan

( Sursa : www.google.ro ) ( Sursa : www.google.ro )

Locuri istorice

Acestea se referă la spațiile unde s-au desfășurat importante bătălii,evenimente istorice, adunări populare, întruniri politice. Numărul lor este mic și nu toate sunt cunoscute și menționate în materialele de promovare turistică, de exemplu : Podul Înalt, Călugăreni, Izlaz, Milcov, Câmpia libertății de la Blaj.

Fig. 3.6 Podul Înalt Fig. 3.7 Bătălia de la Călugăreni

( Sursa : www.google.ro ) ( Sursa : www.google.ro )

Moștenirea culturală națională cuprinde circa 22 mii de monumente, circa 680 de muzee, un numar de 474 de monumente si ansambluri de arhitectură cu valoare excepțională se găsesc răspăndite in 40 de județe, 136 de monumente și situri arheologice de aceiași valoare se află în 32 de județe.

3.2.2 Gastronomie, vestimentație

Gastronomie

România dispune de un potențial gastronomic deosebit, rezultat al păstrării caracteristicilor tradiționale ale bucătăriei românești la care se adaugă numeroase influențe străine, care nu au făcut decât să îmbogățească zestrea gastronomică existentă. în bucătăria tradițională se detașează mai multe componente: locul și tehnicile de pregătire a preparatelor culinare, ustensilele folosite, materiile prime utilizate, tipurile de preparate.

Valorile gastronomice se identifică prin anumite preparate culinare prezente în marile provincii românești. Acest potențial este astăzi deosebit de complex și prezintă particularități specifice fiecărei provincii.

În Moldova sunt prezente o serie de preparate specifice, unele care au avut și influențe slave și turcești. Reprezentative sunt aperitivele din carne de porc (cârnați, tobă, piftie, drop), borșurile din pasăre care au ca adaosuri de ou și smântână, mâncarea de pui de smântână, ciulamale de carne, tocanele de caren de pasăre, sarmalele din carne de porc, învârtitele cu brânză, plăcintele poale în brâu, coltunașii cu diferite umpluturi, cozonaci, etc.

În Muntenia se recunosc o serie de influențe grecești și turcești, fiin apreciat supele de carne, legume, preparatele din ciuperci, mâncare de carne cu gutui, musacale, zacuști, preparate din carne de pasăre și vită, frigărui, fripturi de rață și gâscă cu diferite adaosuri și garnituri, prăjituri cu multă nucă, foetaje, etc.

În Transilvania, bucătăria ardelenească se caracterizează prin influențe puternice ale obiceiurilor gastronomice ale sașilor, șvabilor și maghiarilor prezenți în multe localități rurale. Mare căutare o au mâncărurile cu multe calorii și foarte aromate, pe bază de ceapă, boia dulce și iute, dominantă fiind carnea de porc. Cele mai cunoscute preparate sunt: salata ardelenească, varza de Cluj, mușchiul haiducesc ca la Mureș, ciorbă de salată verde, gulașurile, prăjiturile de tip doboș.

În Oltenia se preferă, de asemenea, carnea de porc și pasăre, cei mai căutați fiind cârnașii oltenești, ciorba de cartorfi cu cârnați, mămăliga cu brânză și smântână, plăcintele cu brânză dulce și sărată.

În Banat și Crișana se resimt influențe din partea minorităților naționale. Predomină preparate din carne de porc, dintre care se pot menționa: renumitul jambon bănățean, cârnații, patramele.

Preparatele din mămăligă cu ou , brânză, smântână se pregătesc și în Trasilvania și Moldova.

În Dobrogea, preparatele culinare au fost influențate și de prezența minorităților tătare și turce, a celor de origine slavă. Aici sunt consumate mai des preparatele din pește, carne de miel și de oaie, carne de porc. Renumite sunt: ciorbele de pește, produsel obținute din prelucrarea laptelui de oaie.

La acestea preparate se adaugă vinurile renumite din podgoriile: Cotnari, Panciu, Odobești, Jidvei, Târnava și Lechința, Mulfatlar, Ostrov, Drăgășani, etc. fiecare cu anumite soiuri de vinuri albe și roșii renumite. Un loc aparte îl dețin băuturile tari, în majoritatea făcute din prune, folosit ca aperitiv. În Muntenia și Moldova este prezentă țuica, în Ardeal pălinca, în Maramureș horincă, iar în Oaș țur.

În momentul de față există circa 39 de tipuri de băuturi spirtoase (țuică, rachiu, vinars) și peste 55 de tipuri de vin cae sunt înregistrate la Bruxelles, unde acest brevet de recunoaștere europeană se acordă în funcție de vechimea și istoria produsului, tradiția, tehnologia, piața și exporturile realizate de-a lungul timpului.

În marile restaurante situate în importante hoteluri, dar și în cele care funcționează independent, bucătăria românească tradițională nu este prea mult promovată. În multe dintre aceste unități sunt angajați ca specialiști în gastronomie persoane din alte țări, care prepară preparate ale bucătăriei clasice europene, sau alte specialități europene. Accentul este pus pe modul de prezentare a bucatelor și pe folosirea unor materii prime și condimente exotice.

Din cele prezentate rezultă că patrimoniul etnografic românesc este foarte variat, cu multe elemente de mare autenticitate și originalitate.

Vestimentația

Varietatea portului popular romanesc, este cu totul remarcabilă, fiind una din principalele preocupări ale populației romanești.

In componența costumului popular romanesc nu intră un singur gen de artă, folosind un singur fel de materie primă prelucrată in una sau mai multe tehnici, ci este vorba de un ansamblu de tehnici și de materiale care se folosesc in realizarea acestui lucru ce impresionează prin prezența lui.

3.2.3 Manifestări etno-folclorice

Etnografia se referă la originea dar și răspândirea în spațiu a artelor, credințelor și obiceiurilor din culturile populare la care se adaugă și influențele a unor distimcte grupuri etnice.

Arta populară românească prezintă forme și moduri diferite de manifestare, care diferă prin trasături specifice de la o zonă folclorică la alta, incluzând mai multe component ce relevă concepția estetică și socială a poporului roman,cum ar fi :

Vechimea locuirii în spațiul carpato-pontic-danubian

Condițiile fizico-geografice diverse

Existența unui număr mare de populație rurală,cu ocupații și mesteșuguri specifice.

La baza artei și creației populare stau notiunile de credință, tradiție, ce se transmit mai departe prin viu grai a unor gesturi,tehnici de lucru, obiecte sau obiceiuri.

Fig.3.5 Folclor din zona Sibiului

(Sursa: www.google.ro )

Teoretic arta populară poate fi definită ca o creație a unei conumități , întemeiată de o lungă tradiție, îmbinând în opera e artă esteticul și funcționalul.

Astfel că urmărind întreaga evoluție a poporului roman, a artei și a culturii sale tradiționale s-au determinat mai multe zone etnografice. O zonă etnografica se referă la un teritoriu mai mult sau mai puțin strict delimitat, ce deține anumite tradiții și cuprinde o evoluție istorico-culturală, o artă popular la care se adaugă manifestări cultural.

O primă zona etnografică în România este, Transilvania de sud – Hunedoara,Sibiu, Țara Oltului și Țara Bârsei, urmată apoi de Oltenia de nord – Gorj, Vâlcea, Muntenia de nord-est,Moldova central,Maramureș,Transilvania de nord,Crișana,Banatul de sud-est, Oltenia de sud,Muntenia de sud-vest, Dobrogea. Etc.

Toate manifestările folclorice se bazează pe existența a trei calendare:

calendarul civil cu două solstiții și echinocții, fazele lunii și alte evenimente astronomice sau meteorologice;

calendarul bisericesc, cu rolul de a ține rânduielile creștine peste an;

calendarul popular, cu adânci rădăcini în vechea istorie daco-romană, prin care se indicau perioadele cele mai favorabile pentru derularea ocupațiilor agricole și pastorale, se preciza rangul sărbătorilor și se individualizau anumite practici deosebite.

Fig.3.6 Oua tradiționale în perioada Paștelui

(Sursa www.google.ro )

În cadrul calendarului popular românesc apar mai multe tipuri de manifestări:

sărbători de iarnă (Crăciun, Anul Nou, Bobotează) – care sunt sărbătorite în întreaga țară, cu unele variații regionale. Practicile cele mai cunoscute sunt colindatul, uratul cu capra, ursul, teatrul popular al irozilor, strigătul prin sat;

sărbători agricole ale primăverii, legate de începutul anului agrar (Sântoader, Dochia, Lăzărelul, Sângeorgiu, Armindeni, Ramura Verde etc.);

sărbători pastorale ale primăverii, legate de adunatul oilor și începutul pășunatului la munte (Sângeorgiu, Focul Viu, Tânjaua, Sâmbra oilor) sau coborâtul lor toamna (Sânmedru);

sărbătorile verii, ce includ manifestările legate de bogăția recoltelor, coptul grâului (Sânzienele, Paparudele, Cununa Grâului);

sărbători ale muntelui, care se desfășoară în așezările situate pe plaiurile carpatine.

De asemenea se întâlnesc și Obiective turistice cu caracter etno-folcloric. Acestea pun în evidență obiceiuri străbune, obiective ale creației populare, festivaluri artistice populare. Trăsăturile fundamentale ale culturii populare romanesti sunt autenticitatea, originalitatea,

unitatea in varietate a fenomenelor, continuitatea toate acestea impletindu-se cu ingeniozitatea si inventivitatea reflectate in creații de civilizație materială, in datini, obiceiuri, in creația literară orală, in cantecul si dansul popular. Se pot separa:

Muzee cu profil de artă și arhitectură populară – Cele mai insemnate au caracter complex incluzand case, acareturi țărănesti, stane, instalații tehnice care datează din secolele XVII-XVIII, țesături, cusături, obiecte de uz gospodăresc etc. Prin construcții si obiecte se redă specificul satului romanesc din diferite zone etno-folclorice. Renumite sunt: Muzeul Satului din Bucuresti (primul din țară, înființat de Dimitrie Gusti in 1936), Bujoreni-Valcea, Golesti-Arges, Dumbrava Sibiului, Suceava langă cetate, Negresti-Oas, Sighetul Marmației, Curțisoara-Gorj

Construcții de lemn – în acest sens sunt porțile masive cu bogate decorări si bisericile din județele Marmures, Gorj, Harghita, Covasna, Sălaj

Ateliere de prelucrare artistic a lemnului și colecții de linguri,furculițe,furci de tors etc. – realizate de creatori populari talentați din mai multe sate din județele Olt,Vâlcea, Alba,Bihor, Hunedoara; se adaugă piese de mobilier in județele Bihor (Budureasa, Arges, Maramures).

Ceramică populară – se lucrează incă in aproape 200 de centre din toată țara, dintre care parte insemnată sunt legate de redarea artistică si tradițională. Se impun obiectele din ceramică neagră lustruită cu pietre albe de rau la Marginea (Suceava) si Poiana Deleni (Iasi); ceramică rosie nelustruită la Săcel (Maramures), ceramică albă smălțuită la Horezu, Vlădesti (Valcea), Oboga (Olt), ceramică verde de la Corund etc.

Sărbătorile populare, târgurile, concursurile larilor – importante sunt cele de la Novaci, Vaideeni, Huta Certeze, Prislop, Gura Teghii, Lopătari, Andreiasu, din satele din Mărginimea Sibiului, din Culoarul Bran-Rucăr.

sărbători folclorice – care pun în vloare o serie de sărbători tradiționale legate de anumite obiceiuri: sărbătoarea Junilor, Dubașilor, Druștelor, reînvierea naturii: sărbătoarea liliacului, salcâmilor, narciselor, teiului, de anumite jocuri populare (călușarilor, etc.);

Dansul Călușarilor

Sursa www.google.ro

târgurile – ca locuri de schimb și vânzare a unor produse obținute din păstorit, agricultură, meșteșuguri;

Titlu : Principalele zone etnografice ale României (după I.Vlăduțiu,1976) Tabel.3.3

Sursa : POTENȚIALUL TURISTIC al ROMÂNIEI și AMENAJAREA TURISTICĂ a SPAȚIULUI, MELINA CÂNDEA,GEORGE ERDELI,TAMARA SIMION, DANIEL PEPTENATU, EDITURA UNIVERSITARĂ,București 2003

3.2.4 Evenimente culturale

Festivalurile – ca manifestări artistice cu program variat, având caracter ocazional și care treptat au pierdut din legăturile cu vechile ritualuri, devenind un eveniment artistic, distractiv și de spectacol. Aceste festivaluri se împart în mai multe tipuri:

festivaluri muzicale: Festivalul cântecului și dansului popular din Ilva Mare, festivalul dansului bătrânesc de la Tg Mureș, Festivalul cântecului, dansului și portului popular din Gorj, Teleorman, Mehedinței, zilele culturii populare bihorene la Oradea, Cântecele Oltului de la Călimănești, Festivalul dansului fecioresc de la Cluj, Hora de la Prislop;

festivaluri gastronomice: festivalul vinului (Oradea), festivalul țuicii (Vălenii de Munte),

festivaluri de satiră și umor: Gura satului (Macea – Arad);

festivaluri dedicate începerii sau încheierii unor activități agro-pastorale: serbarea țăpinarilor (Prundul Bârgăului), mituțuitul mieilor (în zona montană).

Asemenea manifestări se cer organizate cu competență și atenție, în apropierea unor muzee în aer liber, în stațiuni balneare, în centre urbane istorice, devenind atracții deosebite pentru turiștii interni și străini.

3.3 Regionarea obiectivelor turistice culturale în România

România dispune de un potențial turistic diversificat și echilibrat distribuit, concentrat în special

în zona munților Carpați, Marea Neagră și în zone cu tradiții culturale vechi (Bucovina, Moldova, Transilvania, Banat, Dobrogea). Regiunile istorice dețin un potențial turistic însemnat din punct de vedere al cadrului natural, cultural și istoric, însă există diferențe semnificative de la o regiune la alta in ce privește valorificarea potențialului lor turistic, determinate atât de condițiile istorice de dezvoltare a acestora, cât și de infrastructura generală a țării, fapt care a impiedicat, deseori, dezvoltarea unor zone de mare atractivitate, în condițiile unei accesibilități reduse.

O caracteristică importantă a turismului românesc o reprezintă faptul că zonele mai slab

dezvoltate din punct de vedere economic concentrează cele mai importante obiective și atracții turistice.

a.Maramureș

În Maramureș se remarcă ca si elemente culturale arhitectura tradițională (porți, monumente, troițe), olăritul (Săcel), porturile populare, țesăturile și mai ales bisericile de lemn ( Sat Șugatag, Șiseu, Bârsana, Bogdan Vodă, Ieud ). De asemenea potențialul touristic etno-folcloric este fosrte bine pus în evidență, aici păstrându-se tradițiile, obiceiurile și portul popular. Se remarcă următoarele obiceiuri străvechi strigarea peste sat, vergelul, jocurile cu măști, tinjaua, însâmbratul oilor, înstruțatul boului, făclii și sânziene. Cele mai importante orașe ce prezintă un turism cultural cu mare potențial sunt Baia Mare, Sighetul Marmației, Vișeu de sus ,Săliștea de sus ,Dragomirești.

b.Bucovina

Bucovina deține un numar foarte mare de elemente culturale , de la manăstiri, biserici până la gastronomie, mesteșuguri, dar și festivaluri și sărbatori.

Bucovina cuprinde șapte monumente ce intră in Patrimoniul UNESCO, acestea sunt împărțite în mănăstiri și biserici : Mănăstirea Voroneț, Mănăstirea Humor, Mănăstirea Moldovița, Mănăstirea Probota, Mănăstirea Sf. Ioan cel nou din Suceava, iar bisericile ce aparțin Patrimoniului UNESCO sunt Biserica Patrăuți și Biserica Arbore.

De asemenea numeroase muzee atrag turiști în această zonă ele fiind foarte importante din punct de vedere cultural, acestea sunt Muzeul național al Bucovinei,Muzeul Etnografic al Bucovinei,Casa memorial Mihail Sadoveanu, Muzeul arta lemnului, etc. În ceea ce privește meșteșugurile Bucovina este foarte reprezentativă pentru arta țesăturilor și cusăturilor, încondeierea oualor, dar și pentru olărit. Gastronomia este foarte reprezentativă aici întâlnind numeroase feluri de mâncare tradițională, precum ciorba rădăuțeană,drobul de miel, pârjoalele,placinte etc. Sărbătorile în Bucovina se respect cu sfințenie aducând un plus de culoare și veselie acestei zone, iar ele au loc pe tot parcursul anului, acestea sunt Festivalul de artă medievală, Crăciunul în Bucovina, Paștele în Bucovina, Suitul oilor la munte, Festivalul toamna la Voroneț, Festivalul internațional de folclor.

Orașele cu potențial cultural sunt Rădăuți, Suceava, Gura Humorului , Vatra Dornei ,Câmpulung Moldovenesc.

c.Crișana și Banat

Datorită poziției lor geografice în interiorul României Crișana și Banat sunt considerate porți de intrare în țara noastră dinspre Europa, dar și datorită istoriei acestei regiuni , aici se întâlnește un puternic potențial cultural datorită amprentei habsburgice, mai ales in ceea ce privește arhitectura – Timișoara fiind denumita și "Mica Viena", iar palatal baroc care gazduieste Muzeul Țării Crișurilor din Oradea este o replică a Palatului Belvedere din Viena.. În Crișana și Banat se întâlnesc o mulține de cetăți și monumente istorice.

Orașele unde potențialul cultural este prezent sunt Oradea ,Arad ,Sălaj, Timișoara, Lugoj, Caransebeș, Reșița, Orșova, Eșelnița, Dubova

d.Transilvania

Este foarte reprezentativă din punct de vedere cultural prin orașele :

Sighișoara – ce se remarcă nu atat prin clădiri monumentale, fiindcă aici arhitectura a fost simplă comparativ cu occidentul, ci prin ansamblul de clădiri vechi care indiferent de transformările intervenite iși păstrează in bună măsură caracterul lor

inițial. Atmosfera medievală a Cetății Sighișoara este conferită de aspectul străzilor înguste, de arhitectura zidurilor și turnurilor relativ bine păstrate și de vechile sale biserici. Cel mai frumos monument și simbol al Cetății este Turnul cu Ceas. El reprezintă expresia a patru stiluri

arhitectonice: el are la bază două ganguri boltite aparținand vechiului turn scund de poartă din secolul al XIII –lea, construit in stilul romanic tarziu (sau gotic timpuriu), peste

care s–au ridicat cele patru etaje de zidărie masivă cu deschideri mici, specific gotice. În Cetate mai există trei clădiri civile cu arhitectură gotică tarzie sau din perioada Renașterii: Casa gotică (Str. Cojocarilor nr. 3- 5), Casa cu Cerb, casa din strada Tamplarilor nr. 24. Dintre acestea, cea care și–a păstrat cel mai bine fațada veche este Casa cu Cerb.

Sighișoara este considerată a fi cea mai cea mai frumoasă cetate locuită din Europa. Monumentele arhitecturale de o frumusețe rară, care amintesc de perioada medievală. Păstrarea ei în cele mai bune condiții, pană in prezent, reprezintă o dovadă clară a apartenenței locuitorilor față de acest loc privilegiat. Sighișoara are capabilitatea de a atrage turiști, in toate anotimpurile prin aceste clădiri-monumente, in care viața iși urmează cursul. Sighișoara este un muzeu in care se trăiește.

Sibiu – este un oraș al prezentului și al viitorului, prietenos cu arta contemporană, gazdă generoasă pentru festivaluri de muzică și expoziții și pentru cei aproape 2 milioane de turiști pe care ii inregistrează in fiecare an, la diverse evenimente culturale. Sibiu este perceput ca fiind un oraș al artei și culturii putand fi considerat pe bună dreptate ca fiind capitală culturală a României datorită tradițiilor seculare și patrimoniului cultural artistic pe care orașul și zona din mărginime il deține Sibiul este locul unde s-a deschis primul muzeu de pe teritoriu al Romaniei, Muzeul Brukenthal, la 25 februarie 1817. A fost al doilea muzeu deschis in Europa și poartă numele fostului guvernator de Transilvania Samuel von Brukenthal. Atmosferă unică și atractivă oferind posibilitatea de a experimenta viața culturală a unui oraș din Transilvania.

Sibiul are o istorie teatrală veche de două secole ce se regăsește in cele două teatre din prezent: Teatrul Național Radu Stanca și teatrul Gong. Ambele teatre prezintă spectacole atât în limba română cat și în limba germană.

Opt centre culturale (Centru Cultural Municipal, Centrul Cultural Județean, Centrul Cultural Studențesc, Centrul Cultural Frederich Teutsch, Centrul Cultural al Academiei trupelor de Uscat, Centrul Cultural German, Casa Ille et Villaine, Centrul european de poezie și dialog est-vest),

Asociația Scriitorilor, Uniunea Artistilor Plastici și multe alte asociații sportive și culturale, oferă un program bogat in evenimente. Ale orașe cu importanță culturală sunt:

Cluj Napoca, Alba Iulia, Deva, Brașov, Hunedoara, Târgu Mureș,Miercurea Ciuc,Covasna Turda

e.Moldova

Regiunea Moldova dispune de un bogat patrimoniu cultural, care poate fi cu succes valorificat în turism.  Moldova prezintă un amalgam de culturi, deci, de tradiții, limbi vorbite, folclor, bucătărie.Orașe cu importanță culturală sunt : Botoșani, Iași, Vaslui, Piatra Neamț, Bacău, Galați, Focșani

g.Muntenia

București – este cel mai important centru turistic al țarii.Aici se află muzee naționale de artă,istorie,științe ale naturii, geologie, case memorial, ruinele palatului și curții domnești, biserici cu valoare arhitectonică din sec. XVII-XIX, de exemplu : Sfinții Apostoli, Patriarhia, Sfântul Gheorghe Nou, Crețulescu,Stavropoleos, edificii marcante din sec. XIX-XX, Ateneul Român, Universitatea, Institutul de Arhitectură, Banca Națională, Tribunalul Suprem, Institutul Politehnic.Dar și în regiunile alăturate Bucureștiului se întâlnesc obiective culturale, de exemplu la Snagov întâlnim o mănăstire din secolul XV-XVI, la Căldărușani se află o mănăstire din secolul XVII, la Bălteni se afla centrul ceramic Piscu, la Mogoșoaia este Palatul ridicat de C.Brâncoveanu.

Târgoviște – Municipiul Targoviște se remarcă prin potențialul turistic antropic, de ordin istoric și cultural, reprezentat de monumente de arhitectură, muzee, case memoriale, case vechi boierești, monumente comemorative și instituții de artă și cultură, orașul fiind considerat uul dintre marile centre de cultură ale evului mediu romanesc, deseori acesta fiind numit de către străini “ Florența Valahă”. Potențialul turistic natural, reprezentat de pădurea Priseaca, parcul

Chindia, baza de agreement Crizantema, valea Ialomiței și Dealul Mănăstirii, intregește armonios capitalul turistic al orașului.

Orașul Targoviște constituie o zonă turistică de mare interes, dispunand de numeroase vestigii ale trecutului istoric, a unor monumente de valoare considerabilă, numeroasele muzee ca: Muzeul Scriitorilor damboviteni, Muzeul Tiparului și al cărții vechi romanești, Muzeul Vasile Blendea, Galeriile Stelea, dar și importante lăcașuri de cult. Din cauza lipsei unei politici de promovare turistica, orașul nu se bucură de un flux bogat de turiști. Forma de turism practicată fiind turismul de circulație de tip itinerant cu valențe culturale.

Bogata moștenire culturală, pe care o are Municipiul Targoviște poate reprezenta, in viitorul apropiat, o zonă importantă de atracție turistică. Turistului i se pot oferi clipe de destindere și incantare, intr-un spațiu minunat completat de o salbă de biserici și mănăstiri medievale.

Ale orașe cu importanță culturală sunt:Alexandria, Brăila, Slobozia, Slatina, Buzău , Câmpina, Giurgiu

h.Dobrogea

Dobrogea nu reprezintă doar mare și litoral, aceasta de-a lungul timpului a acumulat numeroase  monumente de la mai toate etniile care s-au situat la un moment dat pe țărmurile Mării Negre, fie că este vorba de grecii și romanii din antichitate sau de turcii otomani din evul mediu, astfel Dobrogea a devenit a devenit o provincie multiculturală, reușind să atragă numeroși turiști. Exemple de component culturale sunt : Cetatea Enisala, Mănăstirea Peștera Sf.Andrei, Mănăstirea Dervent, Monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi.

Ale orașe cu importanță culturală sunt:Constanța, Hârșova ,Isaccea , Sulina, Tulcea, Mangalia

3.3.1 Regionarea obiectivelor turistice culturale în Regiunea S-V Oltenia

Oltenia este o regiune cu o istorie foarte bogată reușind să adune de-a lungul timpului numeroase monumente, ansambluri arhitecturale si altele din categoria obiectivelor istorice astfel putem observa ca acestea se mai pastreaza acum doar in unul, doua sau trei județe. Astfel de obiective turistice sunt culele, care pot fi găsite astăzi în dealurile Olteniei, iar cea mai mare concentrare a culelor prezente până în ziua de astăzi fiind în județele Gorj si Mehedinti.

Cula este o constructie semifortificată raspandită începând cu Evul Mediu în tot spațiul balcanic. În Țara Românească, culele erau locuințele boierilor, construite cu scopul apărării averii si vietii membrilor familiilor acestora împotriva invaziilor întreprinse de catre cetele de jefuitori otomani, veniți din sudul Dunării.

Harta culelor din Oltenia

Sursa www.google.ro

Ale orașe cu importanță culturală sunt:Craiova, Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin, Râmnicu Vâlcea, Brezoi

Este una dintre cele mai complexe , având nu numai o mare încărcătură de obiective turistice, dar și multe dotări cu grad de înoire diferit ceea ce facilitează activități turistice în forme variate pe tot parcursul anului.

Poziția geografică și desfășuraea reliefului au permis realizarea, încă din vechime, a unor artere de comunicație construite pe văi,depresiuni,munți. Doua drumuri milenare treceau peste munții Vâlcan și Parâng spre Transilvania iar altul se desfășura de la Drobeta Tr. Severin pâna la Valea Oltului, astfel au început să se desfășoare activităși economice,sociale, și culturale materializate în mai multe construcții și așezăminte ce constituie o bună parte a patrimoniului antropic-cultural. Acestea fiind reprezentate de cetăți dacice și daco-romane , așezări monarhale din sec. XIV-XV , numeroase construcții din secolele XVIII-XIX, opera de artă, obiective din lemn,piatră, metal,țesături, cusături tradiționale.

Există numeroase obiective turistice în regiunea S-V Oltenia ,cum ar fi: Drumul Oltului,

Valea Lotrului până la stațiunea Voineasa, mânăstirile Horezu, Tismana, Cozia și Turnu, stațiunile balneoclimaterice Olănești, Căciulata, Călimanești, Govora, peșterile Muierii, Polovragi și Cloșani, castrul și termele romane din apropierea orașului Drobeta Turnu Severin, din timpul domniei împăratului Hadrian și complexul hidroenergetic Porțile de Fier.

Celebrele opere, de notorietate internațională ale marelui sculptor român Constantin Brâncuși (“Masa tăcerii”, “Coloana Infinitului” și “Poarta sărutului”), monumente istorice diferite, bogăția elementelor de folclor, arta populară, arhitectura pot fi elemente importante în dezvoltarea turismului itinerant.

 Regiunea Sud – Vest Oltenia dispunea, la 31 iulie 2011, de o structură de primire turistică formată din 377 unități, formate din 116 hoteluri și moteluri, 50 vile turistice, 161 pensiuni turistice și agroturistice  și 50 alte unități de cazare turistică.

Capacitatea de cazare turistică existentă la 31 iulie 2011, de 18274 locuri este corelată cu o capacitate de cazare în funcțiune de 4703 mii locuri – zile.

O componentă esențială în dezvoltarea localităților rurale o reprezintă dezvoltarea agroturismului la nivelul întregii regiuni, prin aceasta realizându-se dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale: țesut, olărit, cojocărit, pentru realizarea de produse artizanale.

Regiunea S-V Oltenia este compusă din cinci județe Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți și Vâlcea, acestea suprapunându-se peste regiunea Olteniei în întregime. Regiunea își are ca vecini în nord euroregiunea turistică centrală (județul Sibiu), în nord-vest: euroregiunea turistică de vest (județele Caraș-Severin și Hunedoara), în vest: Dunărea și Serbia, în sud: Dunărea și Bulgaria, în est: euroregiunea turistică de sud (județele Argeș și Teleorman).

Căile de acces, ce unesc cele cinci județe impun un sistem complex al regiunii, acestea fiind reprezentate prin Aeroportul de la Craiova singurul din regiunea Oltenia, magistrala feroviară București – Timișoara, magistralele rutiere: E70 spre Serbia și E81 pe Valea Oltului spre Satu Mare – Ucraina.

Principalele localități din regiune sunt formate din Craiova (310.000 locuitori), Râmnicu Vâlcea (118.000 locuitori), Drobeta Turnu-Severin (118.000 locuitori), Târgu Jiu (98.000 locuitori) și Slatina (87.000 locuitori), reședințe ale județelor componente ale acestei regiuni. Alte orașe: Călimănești, Băile Govora, Băile Olănești, Drăgășani, Băilești, Calafat, Filiași, Orșova,Baia de Aramă, Motru, Novaci, Caracal, Corabia, Drăgănești Olt, Balș.

În ceea ce privește potențialul turistic în aceasta regiune, trebuie menționat faptul că este foarte amplu din punct de vedere natural dar și antropic. Potențialul turistic natural este reprezentat prin Munți, chei și defile, pesteri, lacuri,statiuni turistice.

Dar ceea ce completează tema noastra sunt atracțiile de tip antropic, ce aparțin turismului cultural , spre exemplu :

Vestigiile istorice – cele mai interesante vestigii istorice din regiune sunt: Podul lui Traian de la Drobeta Turnu-Severin observându-se doar piciorul de pe malul Dunării, ruinele castrului roman Drobeta, ruinele cetății Severinului, cetății romane Dierna (județul Mehedinți), ruinele castrelor romane Arutela de la Călimănești și Rusidava de la Drăgășani, ruinele termelor romane (județul Vâlcea), vestigiile castrului roman de la Bumbești-Jiu, Cula Cornoiu (județul Gorj), Casa Băniei din Craiova care adăpostește Muzeul de Etnografie și Artă Populară, Casa Glogoveanu și Casa Jianu din Craiova, fântânile Popova și Jianu din Craiova, Casa Coțofenilor, Cula Poenarilor toate în județul Dolj, ruinele cetății Sucidava de la Corabia (important centru urban în perioada romano-bizantină), vestigiile orașului roman „Romula” la nord de Caracal, ruinele Curții Domnești (județul Olt).

Edificiile religioase – cele mai semnificative edificii religioase sunt: mânăstirile Horezu, Govora, Bistrița, Arnota din județul Vâlcea, Tismana, Polovragi, Lainici din județul Gorj, Gura Motrului, Strehaia, Vodița din județul Mehedinți, Bucovăț, Sadova, Jitianu, Biserica Domnească „Sf. Dumitru” în județul Dolj, Brâncoveni, Caluiu, Clocociov, Hotărani în județul Olt etc.

Edificiile culturale, monumente și statui

– Muzee: Muzeul memorial „Nicolae Bălcescu”, Muzeul viei și vinului, Muzeul satului vâlcean (județul Vâlcea), Muzeul Regiunii „Porțile de Fier” (județul Mehedinți), Muzeul Olteniei din Craiova ;

Case memoriale: „Iancu Jianu”, „Nicolae Titulescu” (județul Olt), „Constantin Brâncuși”, „Ecaterina Teodoroiu”, „Tudor Vladimirescu” (județul Gorj), „Anton Pann”(județul Vâlcea).

Monumente și statui: Ansamblul sculptural „Constantin Brâncuși”, Monumentul de la Padeș, Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu (județul Gorj), Monumentul lui Traian, Statuia lui Decebal (județul Mehedinți), Monumentele 1877 și Cobuz de la Calafat, Monumentul 1907 din Craiova etc.

Ceea ce nu trebuie neglijat în această regiune este Etnografia, ea fiind o importanta arie a culturii. Zona nordică a Olteniei este recunoscută ca o importantă arie etno-folclorică. Meșteșugurile tradiționale ocupă un loc important în economia sătească, fiind reprezentate prin prelucrarea lutului, cioplitul și sculptatul lemnului (Polovragi), dulgherit (Șomănești), dogărit. Aici sunt și centre reprezentative de ceramică: Horezu, Glogova, Ștefănești etc. Manifestări tradiționale precum urcatul oilor la munte (Novaci), Nedeia de Sf.Ilie (Polovragi), Nedeia de Sf. Maria (Tismana).

Cele trei municipii Drobeta Turnu Severin, Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea reprezintă nu numai importante centre turistice, dar și nucleele unor zone ce concentrează multe localități ce cuprind elemente culturale-istorice de importanță pentru turismul național și internațional. Dar nici Craiova sau Slatina nu trebuie omise, deoarece și acestea cuprind importante elemente, iar împreună cu cele trei municipii pot ajunge pe aceeași treaptă națională cu Bucovina, litoralul sau Munții Apuseni.

3.3.1.1 Zona turistică Vâlcea.

Această regiune s-a închegat în jurul centrului polizator Râmnicul Vâlcea și a culoarului Oltului. Deține importante caracteristici acestea fiind legate de condițiile naturale favorabile nu doar pentru o locuire dar și pentru valorificarea unui potențial turistic. De asemenea afirmarea socială, economică și culturală a trasformat orașul în cel mai însemnat centru de pe valea Oltului prin numărul mare de obiective turistice , prin dotări și prin formele de turism ce le poate asigura dar și prin activitățile aristice și științifice. Între obiecte se impun : Muzeul de istorie ( ce cuprinde piese arheologice din neolitic, de la cetăși dacice și castre romane aflate în apropiere – Buridava, Arutela ), Muzeul memorial Anton Pan, dar și biserici din secolele XV-XVII, Complexul arhitectonic al Episcopiei din sec. XIX, mai multe edificii în stiluri diferite din secolele XIX-XX, dar și Complexul muzeistic Gh. Magheru aflat în sudul orașului .

Zona turistică Vâlcea cuprinde urmatoarele componente culturale :

Vestigii istorice

Ruinele Castrului roman Arutela de la Bivolari, lângă Călimănești, aflat în apropierea unor izvoare cu ape termale, folosite în termele castrului. Important obiectiv militar roman care avea menirea să păzească sistemul de fortificații al limesului alutan și drumul roman săpat în stâncă pe Valea Oltului. Bogatul material arheologic descoperit aici atestă construirea castrului în timpul domniei împăratului Hadrian. Alte vestigii istorice: Ruinele castrului roman Rusidava de la Drăgășani, pe drumul antic ce ducea de la Romula la Apullum, Vestigiile castrului roman Rădăcinești (138 d.Hr.), Ruinele termelor romane de la Stolniceni (la 5 km de Râmnicu Vâlcea).

Edificii religioase

Mănăstirea Horezu din Romanii de Jos (la 6 km de Horezu), cel mai important ansamblu de arhitectură religioasă din epoca brâncovenească, un punct culminant al artelor din Țara Românească în sec. XVII. A fost ridicată de Constantin Brâncoveanu între 1690 – 1697. Biserica mare este decorată în exterior cu scuplturi în piatră (cu motive florale), iar pictura interioară are o mare valoare deoarece, pe lângă scenele religioase, pictorii au realizat și o galerie de portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și Cantacuzinilor. Legenda spune că, pentru a nu fi surprinși de turci, constructorii au zidit biserica numai noaptea când cântau huhurezii (de aici și numele). În jurul bisericii, au fost ridicate chiliile, casa domnească, turnul-clopotniță. Mănăstirea Cozia (la 2 km de Călimănești la 20 km de Râmnicu Vâlcea), unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura din sec. XIV și un punct de plecare pentru arhitectura de influență bizantină în Țara Românească. Biserica mare a fost zidită între 1386 – 1388 de Mircea cel Bătrân și atrage atenția prin eleganța și armonia proporțiilor, bogăția de ornamentații și excepțională valoare a picturii. Aici se afla mormântul lui Mircea cel Bătrân, unul dintre cei mai glorioși voievozi din istoria poporului român, precum și mormântul Teofanei, mama lui Mihai Viteazul. Bisericuța bolniței (în stânga șoselei), denumită și „giuvaier al veacului XVI” (datorită personalității și fineței execuției) a fost ridicată de Radu Paisie în 1543. Deține un valoros muzeu de artă religioasă, ce include și vechi tipărituri și manuscrise, obiecte de podoabă. Mănăstirea Govora (la 3 km de Băile Govora și la 20 km de Râmnicu Vâlcea), menționată într-un document încă din 1488. A fost rezidită de Vlad Călugărul și de Radu cel Mare, iar în sec. XVII, Matei Basarab o restaurează și aduce aici o tiparniță la care s-a imprimat (în 1640) „Pravila de la Govora”, cea mai veche culegere de legi tipărită în Țara Românească. În timpul lui Constantin Brâncoveanu complexul monastic a fost amplificat și s-a construit biserica actuală care păstrează o pictură interioară de mare valoare (1711). Are un mic muzeu unde se afla expuse obiecte de artă feudală, vechi manuscrise și tipărituri, obiecte de cult. Mănăstirea Bistrița (la 6 km nord de Costești), construită între 1491 – 1492 de boierii Craiovești, a fost avariată în 1508 de Mihnea cel Rău, deoarece ctitorii ei se ridicaseră împotriva acestui domnitor. Ulterior, Craioveștii au refăcut biserica. Din vechiul complex s-a păstrat doar biserica bolniței, construită de banul Barbu Craiovescu între 1520-1521. Actuala biserică este o construcție din 1856, pictată în interior de Gh. Tăttărescu. Mănăstirea Arnota (la 15 km de Horezu și la 54 km de Râmnicu Vâlcea), ctitorie a lui Matei Basarab din 1633 – 1636, domnitor al cărui mormânt se află aici. Picturile murale interioare au fost executate în 1644 de Stroe Zugravu și au o mare valoare artistică și documentară. Mănăstirea a fost un focar de cultură românească, în prezent deținând un mic muzeu de artă religioasă. Mănăstirea „Dintr-un lemn“ de la Frâncești (la 10 km de Băile Govora și la 27 km de Râmnicu Vâlcea), întemeiată la sfârșitul sec. XVI și începutul sec. XVII. Conform legendei, biserica a fost realizată dintr-un singur trunchi de stejar, de Preda Brâncoveanu între 1634 – 1635. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați între 1714 – 1716, picturi care se păstrează și astăzi. Schitul Ostrov de la Călimănești, construit pe o insulă, în mijlocul râului Olt (lângă Călimănești) de domnitorul Neagoe Basarab și soția sa, Despina. A fost terminată în 1522 după moartea lui Neagoe Basarab. O veche legendă spune că aici s-a adăpostit Teofana, mama lui Mihai Viteazul, ca să scape de turci, după moartea fiului său. Biserica Cetățuia din Râmnicu Vâlcea (sec. XV), stârnește interesul vizitatorilor prin faptul că aici au fost uciși, în 1529, voievodul Radu de la Afumați și fiul său Vlad de boierii răzvrătiți în urma încercărilor domnitorului de a schimba politica de supunere față de imperiul ottoman. Schitul Turnu (la 3 km de Călimănești), din 1676, interesante sunt chiliile săpate se sihaștri chiar în gresia muntelui. Schitul Iezer de la Băile Olănești, biserică ridicată în 1559 de domnitorul Mircea Ciobanu și soția sa, Doamna Chiajna. Biserica actuală a fost zidită în sec. XVIII. Episcopia Râmnicului din Râmnicu Vâlcea, clădirile inițiale, ridicate în sec. XVI, nu se mai păstrează. Actuala biserică mare, construită în 1856, a fost pictată de Gh. Tăttărescu. Biserica de lemn de la Băile Olănești, denumită și „Biserica lui Horea”, datează din 1746 și are o turlă de 21 m înălțime. Biserica „Sf. Nicolae” din Câineni (1733 – 1769), păstrează picturile murale inițiale, de o mare valoare, atât în interior cât și pe fațade. Alte edificii religioase: Biserica „Vovidenia” de la Dobrușa, comuna Ștefănești (sec. XV), Biserica „Sfânta Paraschiva” din Râmnicu Vâlcea (1557 – 1587), Mănăstirea Cornetu de la Racoviță (la 9 km de Brezoi și la 58 km de Râmnicu Vâlcea), din 1666.

Edificii culturale

Muzeul memorial „Nicolae Bălcescu” din Nicolae Bălcescu, comuna Milcoiu, unde s-a născut marele democrat revoluționar român, despre care Nicolae Iorga scria: „această figură palidă și tristă, în care se leagă la un loc energia patriotului, căldura de inimă și frumusețea de stil a poetului, alăturea cu răbdarea și conștiința istoricului…”. Muzeul evocă principalele momente ale revoluției de la 1848 și din viața lui N. Bălcescu. Casa memorială „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, amenajată în clădirea în care a locuit o perioadă autorul „Povestei vorbei” (casa construită la sfârșitul sec. XVIII în stil românesc). Expune obiecte care au aparținut lui Anton Pann, „cel isteț ca un proverb”. Alte edificii culturale: Muzeul viei și vinului de la Drăgășani, Muzeul satului vâlcean de la Bujoreni, muzeu etnografic în aer liber (la 6 km nord de Râmnicu Vâlcea).

Etnografie

Principalul centru etnografic al județului este Horezu (la 35 km de Râmnicu Vâlcea), cunoscut ca unul dintre cele mai reprezentative centre de ceramică din România, cu expoziție etnografică permanentă și târguri tradiționale. Meșterii locali produc ceramică de calitate superioară, cu o frumoasă decorație. Ei lucrează în special strâchini și farfurii și folosesc o gamă largă de culori și de motive decorative. Alte centre: Vaideeni (renumit pentru țesături și port tradițional popular), Bărbătești (cusut, țesut, cojocărit).

3.3.1.2 Zona turistică Gorj

Dezvoltarea zonei este facilitată de existența multor obiective turistice aflate în grad deosebit de cunosștere și de valorificare prin vizitare și în mai mica masură de nivelul realizării serviciilor turistice raportate la infrastructură. Cele mai multe oiective se găsesc în oraș dar și în localitățile de la marginea munteui spre care conduc drumuri cu grad mare de modernizare. Municipiul Târgu Jiu este astăzi un însemnat centru economic , turistic și cultural fiind renumit prin deținerea ansamblului sculptural Constantin Brâncuși, amenajat între 1936-1938, ce cuprinde : Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta Sărutului, Masa dacică, Coloana infinitului. De asemenea alte elemente culturale sunt reprezentate de Muzeul județean (cu secțiile de istorie, artă, etnografie ), Mausoleul Ecaterina Teodoroiu dar și alte monumente dedicate lui Tudor Vladimirescu și Constantin Brâncuși.

Zona turistică Gorj cuprinde urmatoarele elemente culturale :

Vestigii istorice

Vestigiile castrului roman de la Bumbești-Jiu, construit de cohorta a IV Cypria și de un detașament al Legiunii a V-a Macedonică în vremea împăratului Septimiu Sever (201 d.Hr.). Avea rolul de a păzi drumul roman din apropierea pasului Vâlcan. Cula Cornoiu de la Curtișoara (la 10 km de Târgu Jiu), monument istoric ridicat în 1745, reprezentând o casă fortificată, în scopuri de apărare. Adăpostește un muzeu etnografic, iar în apropiere se află și un Muzeu în aer liber al arhitecturii populare gorjene.

Edificii religioase

Mănăstirea Tismana din Tismana (la 10 km de Hobița), unul dintre cele mai vechi și mai vestite monumente istorice și de arhitectură feudală românească. A fost înălțată de Vlaicu Vodă Basarab, la îndemnul călugărului sârb Nicodim, între 1375 – 1378. Își trage numele de la arborii de tisa care acopereau odinioară întreaga regiune. Mănăstirea Polovragi (la 60 km de Târgu Jiu), vestită ctitorie din 1505, ridicată de Radu și Pătru, fii lui Danciu Zamona și reconstruită de Constantin Brâncoveanu în secolul următor. Azi păstrează frumoase fresce inițiale. Alte edificii religioase: Mănăstirea Lainici (la 35 km de Târgu Jiu), schit construit în sec. XV și refăcut în sec. XIX, Mănăstirea Crasna (1636), Ruinele mănăstirii Vișina (sec. XIV-XV), Biserică fortificată Vlădeni (1695), Catedrala „Sf. Voievozi” din Târgu Jiu (1764).

Edificii culturale

Casa memorială „Constantin Brâncuși” din Hobița (la 29 km de Târgu Jiu), de unde a plecat odinioară acest fiu al plaiurilor gorjene. În această zonă din Subcarpații Olteniei, cel ce a sculptat idei, devenind o glorie mondială, a găsit cele mai fertile izvoare de inspirație. Casa memorială „Tudor Vladimirescu” de la Vladimir, construcție modestă din bârne unde s-a născut, în 1780, conducătorul revoluției din 1821. Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu Jiu, aici s-a născut eroina din Jiu, care pentru curajul său a fost decorată și avansată la gradul de sublocotenent.

Monumente și statui

Amsamblul sculptural al lui Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, cel mai de seamă obiectiv turistic al orașului. Creatorul școlii moderne de sculptură, genialul Constantin Brâncuși a oferit în dar orașului Târgu Jiu câteva dintre operele sale de o inestimabilă valoare, opere pe care turiștii (români și străini) au șansa de a le vedea în aer liber. Sculpturile lui Constantin Brâncuși sunt binecunoscute și pe plan internațional. Muzeul de artă modernă din New York găzduiește o notabilă colecție aparținând acestui mare artist. În estul orașului se află: Coloana fără sfârșit (Infinită) care sugerează legătura spirituală a omului cu infinitul; este o repetare a stâlpilor de pridvor, o lume în identică și constantă perpetuare; Masa festivă, cu 6 scaune. În Grădina Publică sunt amplasate: Aleea scaunelor, 30 scaune de piatră, Masa tăcerii, cu 12 scaune și Poarta sărutului. Aceste monumente au fost create în cinstea celor care și-au jertfit viața în primul război mondial. Monumentul Padeș (la 4 km de Baia de Aramă), ridicat pe locul unde s-a adunat oastea pandurilor și unde Tudor Vladimirescu, conducătorul revoluției, a citit celebra sa proclamație de la 23 ianuarie 1821, prin care îndemna poporul la luptă. Monumentul are forma unei piramide care are în vârf o torță a recunoștinței veșnice. Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu din Târgu Jiu, ridicat în cinstea eroinei care și-a dat viața pentru apărarea țării, pe frontul din Moldova, în primul război mondial. Statuia lui Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu, unul dintre cele mai frumoase monumente ridicate conducă torului mișcării revoluționare din 1821.

Etnografie

În satele gorjene casele se mai „croiesc” și azi după frumoasele tradiții ale arhitecturii locale, locuitorii acestor meleaguri îmbracă frumosul port gorjean în zilele de sărbătoare. Dintre satele care păstrează nealterate îndeletnicirile tradiționale, amintim: Glogova (ceramică ce prezintă o cromatică variată), Stefănești (centru de ceramică roșie nesmălțuită), Polovragi (cioplitul și sculptatul lemnului), Somănești (dulgherit).

3.3.1.3 Zona turistică Mehedinți

Este situată în vestul regiunii și deține o grupare importantă de obiective în baza carora poate fi considerată cu un potențial turistic ridicat. Drobeta Turnu Severin este un centru turistic bien conturat nu numai prin obiective dar și prin nivelul de dotări și realizare a serviciilor, alt centru cu potențial turistic valoros este Orșova urmat de Baia de Aramă ce deține importante obiective naturale.

În zona turistică Mehedinți se întâlnesc urmatoarele elemente culturale :

Vestigii istorice

Podul lui Traian de la Drobeta Turnu-Severin, construit peste Dunăre, din ordinul împăratului Traian, de celebrul arhitect al antichitatii, Apollodor din Damasc. Este un pod de mari proporții care a înlesnit trecerea romanilor în vederea cuceririi Daciei. Astăzi se observă doar piciorul de pe malul Dunării. Ruinele castrului roman Drobeta de la Drobeta Turnu-Severin, lângă Podul lui Traian, castru de mari dimensiuni ce avea rolul de a asigura dominația și controlul romanilor la Dunăre. Datează din sec. II – V, din vremea împăraților Traian, Constantin și Justinian. Azi se mai văd urme ale camerelor de locuit, altarului, termelor, depozitelor. Alte vestigii istorice: Ruinele cetății Severinului de la Drobeta Turnu-Severin, puternică cetate medievală, renumită în sec. XIII – XVI, Turnul lui Justinian („Turnul Theodorei“) de la Drobeta Turnu- Severin (sec.VI), azi doar ruine, Ruinele Cetății romane Dierna de la Orșova.

Edificii religioase

Mănăstirea Gura Motrului din comuna Butoiești, monument de arhitectură veche, întemeiată între 1512 – 1521 de Harvat, logofăt în vremea lui Neagoe Basarab. Biserica actuală a fost construită în 1653, în stil moldovenesc, de vornicul Preda Brâncoveanu. În prezent găzduiește un muzeu cu obiecte religioase. Mănăstirea Strehaia, valoros monument istoric, ctitorie a lui Matei Basarab din 1645. Biserica a fost refăcută în 1690 de Constantin Brâncoveanu. Deține picturi murale din sec. XVIII – XIX. A fost unul din punctele strategice ale mișcării din 1821. Mănăstirea Vodița de la Drobeta Turnu-Severin, în cartierul Vârciorova, unul dintre cele mai vechi monumente de artă feudală românească. Ctitorie a călugărului Nicodim (1364 – 1370), a fost ridicată cu cheltuiala lui Vladislav I, domn al Țării Românești. În sec. XVIII a căzut în ruină. În 1990 a început refacerea ei după modelul celei inițiale.

Edificii culturale

Muzeul regiunii „Porțile de Fier“ de la Drobeta Turnu-Severin, cu secții de istorie (peste 50.000 de exponate privind bogatul trecut al ținutului), etnografie, artă plastică, științele naturii (include și un interesant acvariu). Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneți, muzeu memorial dedicat vieții lui Tudor Vladimirescu, conducătorul mișcării revoluționare din 1821. În această culă (casă întărită) au fost depozitate munițiile utilizate în timpul revoluției.

Monumente și statui

Monumentul lui Traian din Drobeta Turnu- Severin, cinstește memoria celui care a extins civilizația romană la nordul Dunării. Este realizat în 1906 de sculptorul D. Franassovici. Statuia lui Decebal din Drobeta Turnu-Severin, în amintirea viteazului dac, care a preferat să se sinucidă decât să se predea cuceritorilor romani. Statuia lui Apollodor din Damasc din Drobeta Turnu-Severin, omagiază pe celebrul arhitect care a trăit între 60 d.Hr – 125 d.Hr și a realizat una dintre cele mai mari construcții ale lumii antice.

3.3.1.4 Zona turistică Dolj

În județul Dolj se găsesc obiective istorice, monumente de arhitectură și de artă cum ar fi:

Muzeul Olteniei din Craiova cu secțiile de istorie, etnografie și științe ale naturii, Muzeul de Artă, depozitarul unor capodopere ale artei românești și universale,în al cărui salon "Constantin Brâncuși" este expusă celebra lucrare "Sărutul". Biblioteca din Craiova, înființată de Alexandru și Aristia Aman, alături decelelalte 400 de biblioteci existente în teritoriu, însuflețesc viața spirituală aDoljului, în cadrul manifestarilor culturale ce au loc în aceste spații se prezintăcărțile de valoare ale scriitorilor locali și naționali și se vernisează numeroaseexpoziții de artă. Filarmonica de stat Oltenia , întemeiată în anul 1850, și Teatrul de Operă șiOperetă, ființând din anul 1861, asigură, prin repertoriu și interpretare,satisfacerea exigențelor muzicale ale melomanilor.Teatrul de păpuși , fondat în anul 1949, în pofida spațiului restrâns în care îșidesfășoară activitatea, și-a câștigat o notorietate națională și internațională.

Teatrul Național din Craiova, înființat în anul 1850, a avut tot timpul o cotă deexprimare artistică de cea mai înaltă clasă. Din anul 1992 a cucerit efectiv țărilede pe toate continentele unde a dat spectacole, fiind laureatul a numeroasefestivaluri dramatice. Era normal ca Teatrul Național din Craiova să fieorganizatorul Festivalului internațional de teatru "William Shakespeare".Casa Baniei – construita in 1699, la initiativa domnitorului ConstantinBrancoveanu reprezinta unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectura deacest gen din tara. Constructia acestui monument, a fost facuta pe locul unui edificiu mai vechi care aprținea marii familii boierești a Caioveștilor. Casa Glogoveanu – este o cladire construita pe plan dreptunghiular, cu elementetraditionale specifice si o arhitectura sobra, apartinand boierilor Glogoveni. Inaceasta casa a locuit o vreme si Tudor Vladimirescu, care devenise omul deafaceri al boierului Glogoveanu. Casa Jianu- a fost construita la sfarsitul secolului al XVIII-lea (nu se cunoasteanul), de familia Jianu. Fantana Popova – a fost ridicata lui Matei Basarab, acesta refacand-o, de un de mai poarta si numele de.Fantana Basarabestilor. Cula Poenaru – ridicata in satul Almaj, a fost modificata, incaperile fiinddecorate cu picturi in fresca, inspirate din fabulele lui EsopPe lângă acestea se găsesc și rezervații naturale și monumente ale naturii: Pădurea Ciurumela de la Poiana Mare – Este o rezervatie forestiera, cusalcâmi bătrâni, apreciată pentru conținutul lemnos și dimensiunile arborilor,unici în Europa. Rezervația forestieră se află pe partea dreaptă a drumuluinațional Calafat – Bechet – Cernavodă, la circa 5 km de comuna Poiana Mare.Pădurea de salcâm care formează rezervația are o vechime de peste 90 de ani șise întinde pe o suprafață de 8 ha.

În regiunea Dolj cele mai întâlnite elemente culturale sunt :

Vestigii istorice

Casa Băniei din Craiova, cea mai veche clădire din oraș și una dintre cele mai vechi de acest gen din țară. A fost construită în 1699 din inițiative domnitorului Constantin Brâncoveanu. În prezent adăpostește Muzeul de Etnografie și Artă Populară. Casa Glogoveanu din Craiova, clădire din sec. XVIII care a aparținut boierilor Glogoveni, în care a locuit o perioadă și Tudor Vladimirescu. Casa Jianu din Craiova, se presupune că ar fi fost ridicată la sfârșitul sec. XVIII de familia Jianu. Fântâna Popova din Craiova, construită de voievodul Matei Basarab (sec. XVII). Fântâna Odobescu situată la bariera Severinului, pe DN 6, construită în 1774. Fântâna Jianu din Craiova (1800). Tradiția menționează că aici a poposit vestitul haiduc Iancu Jianu. Alte vestigii istorice: Cula Poenarilor de la Almăj (sec. XVIII), Casa Coțofenilor de la Coțofenii din Față (1653), Ruinele Castrului roman de la Răcari (sec I – III d.Hr.), Vestigii arheologice din Neolitic și Epoca bronzului la Coțofenii de Jos (din cultura Coțofeni).

Edificii religioase

Mănăstirea Bucovăț (la 5 km vest de Craiova pe DN 55), interesant monument de artă medievală construit între 1506 – 1512, cu refaceri ulterioare. Deține o cronică murală care este un unicat în ˚ara Românească. Biserica Domnească „Sf. Dumitru” din Craiova, cel mai vechi monument de arhitectură al Craiovei, ctitorie a lui Matei Basarab între 1651 – 1652, pe locul uneia mai vechi, din sec. XV. Mănăstirea Sadova, ctitorită de boierii Craiovești (sec. XV), refăcută de Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Jitianu, în comuna suburbană Podari, monument din sec. XV, rezidit de Doamna Bălașa în 1655. Alte edificii religioase: Mănăstirea Segarcea (sec. XVI), Biserica „Sf Ilie” din Craiova (1720), refăcută de Gh. Tăttărescu, Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din Craiova (1755), Biserica „Sfinții Împărați” din Craiova (1753), Biserica Madona Dudu din Craiova, construită în 1929 pe locul uneia mai vechi din 1758.

Edificii culturale

Muzeul de artă din Craiova, instalat în Palatul lui Dinu Mihail, construcție din 1867, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Operele expuse aparțin unor renumiți pictori și scupltori români și străini (Th. Aman, N. Grigorescu, Gh. Tăttărescu, O. Băncilă, {t. Luchian, I. Jalea, D. Paciurea). Un loc de seamă îl ocupă operele marelui maestru Constantin Brâncuși (șapte scuplturi, printre care și celebrul „Sărut”). Muzeul Olteniei din Craiova, înființat în 1915, dispune de valoroase exponate în cele trei secții ale sale (istorie, etnografie și științele naturii).

Monumente și statui

Monumentul 1877 de la Calafat, amintește de Războiul de Independență, de pe malul Dunării (de lângă Calafat), unde au fost trase primele salve de tun asupra Vidinului. Monumentul Cobuz de la Calafat, în cinstea eroilor Războiului de independență. Monumentul 1907 din Craiova, în Parcul Romanescu, în amintirea țăranilor care s-au jerfit pentru o viață mai bună. Alte monumente și statui: Statuia lui Tudor Vladimirescu din Craiova, în memoria conducătorului Revoluției de la 1821, Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Craiova.

3.3.1.5 Zona turistică Olt

Alte instituții culturale : Muzeul Romanațiului – Caracal, Muzeu de istorie (Corabia ), Muzeul Câmpia Boianului Drăgănești ( Olt), Casa de Cultură a Sindicatelor ( Slatina), Casa de Cultură Radu Șerban (Caracal), Casa de Cultură ( Corabia), Casa de Cultură Scornicești, Casa de Cultură a Tineretului (Slatina), Biblioteca Județeana Ion Minulescu (Slatina), Centrul Cultural Oltul, Teatrul Municipal Eugen Ionescu( Slatina).

Valorificare potențialului turistic a unei regiuni se realizează în condițiile existenței unei rețele de drumuri dese și în mare măsură modernizate. În regiunea S-V Oltenia se impun câteva drumuri principale, pe văile Oltului, Jiului și Dunării, acestea fiind rutiere și feroviare traversând zona de la est, centru, vest. Echipamentul turistic este completat prin mai multe hoteluri, moteluri,campinguri, hanuri aflate în centrele și localitățile turistice.

Zona turistică Olt este reprezentativă culturii prin elementele compuse din :

Vestigii istorice

Ruinele cetatii Sucidava din Celei – Corabia, străveche așezare geto-dacică, pe vatra uneia aparținând Culturii Coțofeni, (mileniul III î.Hr). Ulterior, așezarea a devenit un important centru militar economic și portuar roman, ajungând la stadiul de oraș în 250 d.Hr. A fost un important centru urban și în perioada romano-bizantină. Vestigiile orașului roman „Romula“ de la Reșca, (la nord de Caracal), pe vatra vechii așezări getodacicie Malava, a fost ridicat la rang de „municipiu“ (pe vremea lui Adrian) și de „colonia“ (în timpul lui Septimiu Sever). Astăzi se pot vedea ruinele clădirilor, templelor, termelor. Ruinele curții domnești din Caracal, fostă reședință domnească în timpul domnitorilor Mihai Viteazul (sec. XVI), Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Alte vestigii istorice: Ruinele curții domnești de la Brâncoveni (sec. XVII – XVIII).

Edificii religioase

Mănăstirea Brâncoveni (la 15 km de Piatra Olt), ridicată în sec. XVI, are prima mențiune documentară între 1582 – 1583. A fost rezidită de Matei Basarab în 1640 și reconstruită de Constantin Brâncoveanu în 1699. Pictura interioară a fost realizată în 1702. Mănăstirea Caluiu din Comuna Oboga, începută de boierii Craiovești la 1516 și terminată de frații Buzești în 1588. Turla bisericii reprezintă elementul dominant al edificiului. Rețin atenția portretele ctitorilor, pictate pe pereți. Monumentul a fost restaurat de mai multe ori, perzând din înfățișarea originală. Mănăstirea Hotarani din Comuna Fărcașele, ctitorie din 1588 a vornicului Mitrea, pictată în 1708, a devenit punct muzeistic. Alte edificii religioase: Mănăstirea Clocociov, construită de Mihai Viteazul în 1594, Mănăstirea Strehareț, monument reprezentativ al arhitecturii din sec. XVII (1672), Biserica „Sf. Treime“ din Caracal, (1646).

Edificii culturale

Casa memorială „Iancu Jianu“ din Caracal, organizată în casa în care a trăit vestitul haiduc, prezintă diverse obiecte și arme care înfățișează aspecte din lupta sa împotriva exploatării boierești. Casa memorială „Nicolae Titulescu“ din localitatea ce-i poartă numele, expune diverse documente și obiecte personale ale marelui om politic.

Prin toate aceste elemente prezentate , eu consider ca regiunea S-V Oltenia este o regiune cu un puternic grad ridicat în ceea ce privește turismul cultural.

3.4. Atractivitate turistică

Încadrată într-un peisaj spectaculos, armonios îmbinat, România dispune de o climă favorabilă dezvoltării și practicării turismului aproape în tot cursul anului, de o floră și o faună bogată și numeroasă, monumente istorice, de artă și arhitectură, astfel încât acesta poate satisface prin resursele sale turistice amintite, preferințele diverselor segmente ale cererii turistice atât interne, cât și internaționale.

Activitatea turistică în acest areal este susținută de o serie de resurse turistice, care pot sta la baza creării unor oferte turistice diversificate și implicit a stabilirii potențialului turistic al regiunii. Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief, ape, condiții climatice, vegetație și faună, cât și modificările acestora din urmă.

140 de țări au fost ierarhizate în Travel and Tourist Competitiveness Report 2013, în funcție de atiudinea țării respective față de turiștii străini.

Sursa www.weforum.org

Privind aceste date am dorit să analizez și atractivitatea turistică pe regiunile din România, astfel ca în tabelul următor se observă indicele pentru fiecare regiune.

După datele obținute pentru regiunile din România se observă ca majoritatea acestora merg pe aproximativ pe aceași valoare a atractivității turistice. Singurele regiuni ce se detașează fiind Maramureș, Banat și Dobrogea prezentând valorile cele mai mari , cu un indice de 0.93 în ceea ce privește atractivitatea turistică. Regiunile cu valorile cele mai scăzute sunt reprezentate de Bucovina și Oltenia , cu un indice de 0,85 atractivitate turistică.

Acest indice de atractivitate turistică înglobează mai multe elemente, pe care o regiune trebuie să le dețină pentru a avea o atractivitate turistică ridicată, aceste elemete sunt : potențial turistic biogeografic, potențial turistic hidrogeografic, climă preferabilă, potențial turistic cultural-istoric, obiective cu însemnătate arhitectonică și artistică, obiective turistice cu caracter etno-folcloric dar și potențial turistic tehnico-economic.

Deoarece regiunie din România nu dețin aceste elemente în întregime se creează discrepanța între indicii de atractivitate turistică.

3.5 Analiza SWOT a situației existente în domeniul turismului cultural în România

Pentru a se putea realiza o strategie de dezvoltare a turismului cultural într-o regiune, este necesară o analiză a situației actuale a acelei regiuni , ca destinație turistică, pentru a putea identifica categoriile în care ar trebui să se intervină pentru ca rezultatele obținute să fie în concordanță cu așteptările. În acest context, analiza SWOT este o metodă de investigare prin care se urmărește identificarea punctelor forte, a celor slabe, a oportunităților și riscurilor pe care o destinație turistică cultural , o întâlnește în procesul dezvoltării și afirmării sale pe piață. Se realizează astfel o listă a caracteristicilor atât pozitive cât și negative ale zonei analizate, acordându-se atenție fiecărei categorii de factori, pentru o bună perspectivă asupra situației reale.

Puncte tari:

Numeroase resurse turistice antropice;

Numeroase zone și arii protejate: parc natural, parc național, rezervații floristice, faunistice, forestiere, speologice, geologice;

Numeroase obiective turistice de factură religioasă (biserici și mănăstiri, cele mai vechi datând din secolul XIV);

Situri arheologice datând din perioada dacă,romană.

Numeroase obiective turistice de factură etno-folclorică, cuprinzând case tradiționale, situri etnografice, ateliere tradiționale, sărbători, tradiții și obiceiuri; Obiective turistice cu caracter economic.

Puncte slabe:

Valorificare redusă a potențialului turistic cultural;

Gradul de conservare scăzut în cazul unora dintre obiectivele turistice antropice;

Degradarea unora dintre obiectivele turistice antropice datorită presiunii umane ridicate;

Managementul deficitar în cazul unora dintre resursele antropice;

Slabă promovare a potențialului turistic, atât natural, cât și antropic ;

Oportunități:

Promovarea și includerea resurselor antropice în ofertele turistice comercializate la nivel național și internațional;

Stimularea unor întreprinzători locali pentru a investi în valorificarea resurselor turistice de factură etno-folclorică.

Riscuri:

Pierderea identității culturale în zonele cu trăsături etnografice tradiționale, sub impactul schimbărilor din prezent;

Suprasolicitarea zonelor deja intrate în circuitul turistic și acordare unei atenții scăzute celor mai puțin cunoscute.

4. Perceptia României ca destinație turistică

4.1. Integrarea Europeană a turismului Românesc

Deși România nu este o țară lipsită de experiență pe piața turistică internațională, fiind o destinație foarte cautată de turiștii străini in anii 60, 70, totuși în anii urmatori și mai ales după anul 2000, lucrurile nu mai urmau o traiectorie ascendentă, înrutațindu-se destul de mult.

La nivelul Uniunii Europene, turismul reprezintă un factor al relațiilor dintre state și popoare, un instrument de integrare economico-socială. Rezultanța acestui proces este dezvoltarea turismului în toate țările europene, concomitent cu protecția mediului și creșteea calitații serviciilor.

Dezvoltarea armonioasă a turismului românesc este corelată cu păstrarea trăsăturilor specifice ale zonei geografice și istorice unice, aflate la granița dintre Orient și Occident, sintre Nordul și Sudul Europei și sprijinirea ideii cooperării în domeniul turismului între țările în tranzit și cele cu turism dezvoltat, între țările emitente și cele primitoare de turiști.

Turismul românesc poate fi gândit prin prism celor trei componente naturale de bază – Carpații,Dunărea și Marea Neagră, la care se adaugă și componenta culturală – axată în special pe latura religioasă, etnografică și muzeală.

Un element distimctiv al artei, culturiiși civilizației românești este reprezentat de bogăția monumentelor de factură religioasă, de valori etnografice, de varietatea și originalitatea muzeelor românești care conservă cele mai prețioase mărturii ale istoriei și culturii naționale.

Pe plan european se constată o deezvoltare și o diversificare extraordinară a turismului cultural, ca urmare a deschiderii politice și economice din țările Europei centrale și de est, pe de o parte, și datorită adâncirii concurenței între aceste țări cu vechi tradiții în aceasta forma de turism. Turismul cultural este tipic în cadrul unor țari ce dețin situri naturale sau artificiale dar în special situri istorice, iar România deține acestea din plin. Obiectivele turistice de pe teritoriul românesc sunt de mare interes cultural, artistic, educativ, științific, multe dintre ele având caracter unicat pe plan european. Gradul lor ridicat de dispersie pe teritoriu face posibilă vizitarea lor prin intermediul circuitelor turistice, individual sau în grupuri organizate.

Se cer a fi promovate acele valori și bunuri culturale care exprimă cel mai bine originalitatea și adevărata identitate a culturii române.

În afara valorilor de excepție deja existente într-un cadru natural deosebit de atractiv și pitoresc , țara noastră dispune și de alte elemente ce ar putea deveni factori cheie în dezvoltarea turismului cultural. De exemplu:

Rețeaua de căi de comunicație: rutieră,feroviară,aeriană sau navală ce pot facilita acesul la zonele de interes touristic. Însă infrastructura existent nu se ridică la standardele europene din punct de vedere calitativ. În ultima perioadă s-au realizat anumite progrese în ceea ce privește modernizarea aeroporturilor – Henri Coandă, Băneasa, Arad, Constanța. S-au introdus și trenurile rapide Intercity si s-au modernizat si anumite drumuri rutiere de interes internațional (E60,E70).

Structuri turistice : hoteluri, hanuri, moteluri, camping-uri de-a lungul traseelor turistice.Deschiderea către turismul internațional impune dezvoltarea structurilor turistice și aducerea lor la nivelul exigențelor europene.

Un numar mare de monumente culturale : din care 1/3 sunt atrase în circuite turistice internaționale sau naționale, cele mai cunoscute dintre acestea se află în nordul Moldovei,nordul și sudul Transilvaniei (Maramures, Sibiu , Brașov), nordul Olteniei, Delta Dunării, litoralul Mării Negre și Carpații Românești. Resursele culturale ale României sunt în prezent insuficient mediatizate și prezentate in cataloagele touroperatorilor.Restaurarea și conservarea monumentelor, încă insuficiente, la fel și coerența unei politici de protecție a mediului și a patrimoniului cultural.

Acțiuni de restructurare au existat, dar acestea fiind în numar redus : Castelul Bran, Casa memorială George Enescu din Sinaia, Muzeul Satului din București, mănăstirile din nordul Moldovei.

Organizarea unor manifestari cultural artistice naționale și internaționale : concursuri de muzică, festivaluri, săptămâni cultural, manifestari etnografice, expoziții, acestea pot duce la creșterea interesului artiștilor străini pentru cultura românească.

Promovarea valorilor de excepție ale tezaurului cultural românesc reprezintă o sarcină importantă pentru Ministerul Culturii și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și agențiile de turim.

Țările dezvoltate din Uniunea Europeană, cu vechi tradiții în turismul culural, au propus o politică de asociere a inițiativelor directorilor de muzee, conducătorilor de activități culturale cu cele ale specialiștilor din turism. Această politica asigură un parteneriat durabil, eficace, prin unirea eforturilor în plan regional și național.

Turismul cultural este un factor important pentru integrarea României în Uniunea Europeană, ceea ce se presupune :

Amenajarea și protejarea siturilor cultural-artistice

Punerea în valoare de noi centre culturale

Dezvoltarea turismului rural

Dezvoltarea de noi itinerare și circuite

Încurajarea inițiativelor culturale

Amplificarea turismului de tip durabil în parcuri naționale

Punerea în valoare a vechilor centre istorice

Turismul cultural are impact asupra altor domenii de activitate : social-economic,cultural și politic iar reușita programelor turistice cultural

Turismul rămane pentru orașele Romaniei una dintre cele mai importante căi de dezvoltare durabilă. Sunt insă necesare programe bine stabilite care să atragă fonduri de investiții atat din țară cat și din strainătate.

Cu o cultură și o sferă istorică deosebit de bogată dar și cu un plan de management și marketing foarte bine structurat și pus la punct, orașele s-ar putea bucura de un flux de turiști destul de important. Numeroasele obiecive turistice culturale ar favoriza un grad ridicat de ocupare al

unităților de cazare și s-ar putea crea altele. Orașele medievale reprezintă un martor ocular al unei istorii zbuciumate, martor al transformărilor, iar obiectivele turistice, monumentele, clădirile vechi, lăcașele de cult reprezintă o istorie, care ar trebui intens mediatizată. Lacașurile de cultură pot deveni medii culturale pentru artele spectacolului, realizand astfel conexiunea dintre activitătile culturale, diverse și atractive, in interesul publicului. Schimbarea atitudinii publicului fată de cultură, este esențială nu numai pentru prestigiul celor care lucreaza in acest domeniu, ci și pentru intregul sistem de valori al patrimoniului cultural.

Concluzii

Turismul cultural reprezintă o modalitate de împrospătare a vieții, acesta fiind un mod de viață, o trăire intimă,un sentiment profund dar devine văzut prin acte palpabile.

Turismul cultural este o formă de turism care există de secole și care mai păstrează încă unele trăsături,dar care a evoluat enorm.Astăzi turismul cultural implică din partea turiștilor un nivel de instruire și un grad de cultură ridicat care sa permită aprecierea obiectivelor culturale din punct de vedere al arhitecturii, construcției, valorii, semnificațiilor dar și a conținutului de obiecte de artă.

Turismul cultural reprezintă un fenomen complex care se află în continua transformare și diversificare dar care totuși își pastreză elemental de bază care l-a consacrat, și anume: cultura.

Orice traseu cultural cuprinde trei elemente de bază:

Un turist ce este dispus să strabată un drum

O destinație inevitabilă, aleasă datorită unei anumite particularități

O motivație a turistului ce cauta și speră la o întâlnire misterioasă si plină de curiozități.

În urma analizai pieței turismului cultural se pot identifica urmatoarele tendințe :

Turiștii au devenit mai pretențioși în legatură cu cerințele de călătorie, dar și dispuși să cheltuie sume mai mari de bani.

Comunitățile susțin dezvoltarea turismului cultural, deoarece acesta reprezintă o sursă de venit.

Deși potențialul turistic al acestui al acestora este inepuizabil, turismul cultural in țara noastră abia cunoaște ascensiunea și, treptat incepe să atingă un nivelul acceptabil. Insă, din păcate, turismul cultural nu cunoaște o promovare intensă a obiectivelor existente atat in marile orașe, cat și in zonele rurale care pot oferi un astfel de turism.

Zestrea culturală a orașelor reprezintă o valoroasă mărturie istorică. Necunoscută incă de toți cei ce practică turismul, aceste orașe așteaptă să fie asaltate de cat mai mulți turiști. Un oraș precum Targoviște sau Sighisoara, Sibiul, Iașul, Craiova, Timisoara, Clujul și multe altele,

reprezintă o creație palpabilă a unei istorii îndelungate.

Adoptarea și crearea unor strategii de dezvoltare a turismului și promovarea intensă a obiectivelor turistice ar duce cu siguranță la un turism cu flux continuu de vizitatori, iar orașele ar cunoaște o dezvoltare economico – socială.

Astăzi turismul cultural este practicat de tineri, adulți sau pensionari toți însetați de cunoaștere.

Susținerea și promovarea patrimoniului cultural reprezintă factorul de păstrare a valorilor culturale și naționale. În acest sens, se impune adoptarea de măsuri de protejare și restaurare a patrimoniului arhitectural și asigurarea resurselor financiare în acest sens.

Actualizarea bazei de date asupra patrimoniului imobil (inclusiv a starii acestor valori culturale)

este o prioritate in vederea includerii lor in planurile de dezvoltare integrata a zonelor urbane si

a planurilor de dezvoltare turistica a diferitelor regiuni.

Responsabilizarea autorităților locale, cu stabilirea obligațiilor și răspunderilor pentru creșterea

calității vieții membrilor comunitățilo prin cultură, asigurarea transparenței totale a

programelor și proiectelor care vizează promovarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile și

restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural, sunt de asemenea necesare pentru

asigurarea succesului intervențiilor în acest domeniu.

Bibliografie

http://www.ghidulturistic.ro/zone.php?z=4

http://www.dolj.insse.ro/cmsdolj/rw/pages/turismReg.ro.do

ECONOMIE TEORETICĂ ȘI APLICATĂ Volumul XVIII (2011), No. 12(565), pp. 42-56

TURISM. TEORIE ȘI PRACTICĂ , Alexandru-Mircea NEDELEA,Mirela MAZILU, Sergiu RUSU, Editura CASA CĂRȚII DE ȘTIINȚĂ, Cluj-Napoca,2014

POTENȚIALUL TURISTIC al ROMÂNIEI și AMENAJAREA TURISTICĂ a SPAȚIULUI, MELINA CÂNDEA,GEORGE ERDELI,TAMARA SIMION, DANIEL PEPTENATU, EDITURA UNIVERSITARĂ,București 2003

ROMÂNIA POTENȚIAL TURISTIC, MIHAI IELENICZ, LAURA COMĂNESCU, EDITURA UNIVERSITARĂ , București 2006

http://www.scritub.com/geografie/turism/index.php

http://emilpop.blogspot.ro/2009/06/definitii-pentru-turismul-cultural.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_mondial_UNESCO_din_Rom%C3%A2nia

POTENȚIALUL TURISTIC AL ROMÂNIEI, MIRELA MAZILU, Curs,Craiova 2011

Turismul urban și aglomerările culturale,Asist.univ.drd.Irina POPESCU

REZULTATELE ANALIZEI DOCUMENTARE, Sectorul TURISM ȘI PATRIMONIU CULTURAL, Mai 2013, Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin POAT 2007‐2013

http://obiective-turistice.romania-tourist.info/obiective-turistice-crisana

Bibliografie

http://www.ghidulturistic.ro/zone.php?z=4

http://www.dolj.insse.ro/cmsdolj/rw/pages/turismReg.ro.do

ECONOMIE TEORETICĂ ȘI APLICATĂ Volumul XVIII (2011), No. 12(565), pp. 42-56

TURISM. TEORIE ȘI PRACTICĂ , Alexandru-Mircea NEDELEA,Mirela MAZILU, Sergiu RUSU, Editura CASA CĂRȚII DE ȘTIINȚĂ, Cluj-Napoca,2014

POTENȚIALUL TURISTIC al ROMÂNIEI și AMENAJAREA TURISTICĂ a SPAȚIULUI, MELINA CÂNDEA,GEORGE ERDELI,TAMARA SIMION, DANIEL PEPTENATU, EDITURA UNIVERSITARĂ,București 2003

ROMÂNIA POTENȚIAL TURISTIC, MIHAI IELENICZ, LAURA COMĂNESCU, EDITURA UNIVERSITARĂ , București 2006

http://www.scritub.com/geografie/turism/index.php

http://emilpop.blogspot.ro/2009/06/definitii-pentru-turismul-cultural.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_mondial_UNESCO_din_Rom%C3%A2nia

POTENȚIALUL TURISTIC AL ROMÂNIEI, MIRELA MAZILU, Curs,Craiova 2011

Turismul urban și aglomerările culturale,Asist.univ.drd.Irina POPESCU

REZULTATELE ANALIZEI DOCUMENTARE, Sectorul TURISM ȘI PATRIMONIU CULTURAL, Mai 2013, Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin POAT 2007‐2013

http://obiective-turistice.romania-tourist.info/obiective-turistice-crisana