Feminismul islamic [628166]

Feminismul islamic
Postolache Alexia -Ștefana
RISE, an ul III, gr.I

Abstract : Când vorbim despre femei musulmane, trebuie să evităm simplificări banale și
să eviden țiem diferențe le în cadrul unei presupuse identități islamice sau musulmane. În Islam
nu există o egalitate completă între bărbați și femei în ceea ce privește drepturile și îndatoririle,
ci o supunere absolută a femeilor față de bărbați. Cu toate a cestea, există diferite poziții în
interiorul Islamului în ceea ce privește problema femeilor. Feminismul islamic este o mișcare
născută la sfârșitul secolului al XX -lea care susține diferen țele dintre bărbați și femei pe baza
unei reinterpretări de gen a textelor sacre ale islamului și propune reforma legilor și instituțiilor
patriarhale în numele Islamului. Fatama Mernissi este considerată un exponent al feminismului
islamic. Propunerea ei educațională vizează abilitarea femeilor prin redescoperirea islamului
irațional și umanist.
Cuvinte cheie : Femei musulmane; feminism; Islam; Fatema Mernissi.

Vorbind despre femei musulmane expune riscul de a ipoteza estereotiparea unui grup de
oameni ca și cum ar fi compus din elemente identice în timp și spațiu. În schimb, realitatea arată
că este vorba de oameni cu diferite povești, motiva ții, așteptări și aspirații. Femeile musulmane
diferă între ele în perioada în care au trăit, pentru țara de origine, pentru vârstă, pentru clasa
socială, pentru starea civilă, pentru tipul de cale existențială, intelectuală, de muncă și religioasă
pe care fiecare din cauza contextului social, politic, economic și geografic în care sunt inserați,
trăiesc sau au trăit un context în care Islamul este doar una dintre variabile (de exemplu, dacă se
află într -o situație de emigrare, dacă trăiesc într -o țară islamică sau într -o țar ă occidentală).
Femeile musulmane nu sunt u n întreg omogen și, prin urmare , primul lucru de făcut este de a
dezvăluiți esențialismu l, așa cum a dorit Edwa rd Said . adică „a depăși etichetele categorice” și
„esențele stabile”, pentru a învăța să respingă reprezentările care îngheață aceste femei într -o
imagine monolitică și stereotipată. Nici islamul, nici relațiile și rolurile de gen nu pot fi analizate
ca imuabile și fixate. Islamul este supus unor interpretări, iar relațiile de gen sunt construcții
culturale dinamice și sunt supuse negocierii continue în timp și spațiu. Orice dispute subiective

trebuie, de asemenea, luate în considerare cu privire la noțiunile de aute nticitate culturală și
religioasă. Pentru a face acest lucru, este esențial să luăm în considerare modul în care femeile
musulmane își construiesc identitatea personală și religioasă în mișcarea dublă de includere în
unele comunități imaginate, locale și t ransnaționale și excluderea de la altele, într -un proces
articulat de autoconstruire și diferențiere de celălalt. De fapt, se pot vedea o multitudine de
moduri de a trăi experiența religioasă de către femeile musulmane. Adesea, sunt utilizate ca un
banner al revendicărilor de identitate de către comunități întregi, afirmații care sunt toate jucate
pe corpul lor și asupra comportamentului pe care ar trebui să -l adopte în opinia altora (Salih,
2000). Se știe că femeile joacă un rolul central ca emițătoare a s imbolurilor culturii și identității
etnice, ale căror granițe sunt definite în jurul unor probleme precum sexualitatea, căsătoria și
familia. Când vorbim despre femei musulmane, prin urmare, este necesar să se evite simplificări
simple și să se evidențieze diferențele în interiorul unei presupuse „identități” (musulmane,
arabe, islamice) pentru a nu crește aria de ură, prejudecăți, marginalizare etnică și socială și
stereotip ( Sandrucci ).
I. Problema feminină în Islam
În Islam nu există o egalitate completă între bărbat și femeie la nivelul drepturilor și
îndatoririlor, ci o sub -misiune totală și absolută e xplicită a femeii către bărbat. Hossein
Mehrpour susține că este necesar să înțelegem dacă această lipsă de egalitate între bărbați și
femei este rezultatul discriminării sau dacă se datorează unor dife rențe înnăscute, datorită
faptului că fiecăruia dintre cele două sexe i s -au atribuit sarcini sociale diferite în funcție de
atitudinile lor. Coranul nu legitimează diferențele de valoare între bărbați și femei, astfel încât
unele legi islamice ar putea fi revizuite și o astfel de revizuire nu ar fi contrară concepției
autentice a islamului . În islam există diverse poziț ii în jurul prob lemei feministe.
1. Pe de o parte sunt cei care consideră inegalitatea dintre sexe o voință divină. Conform acestei
perspective, femeile și bărbații ar fi egali în ceea ce privește obligațiile și îndatoririle
religioase, în timp ce în treburile pământești bărbații ar f i superiori femeilor. Datorită acestei
superiorități, bărbatul, în calitate de susținător economic al femeii, ar avea dreptul să
pedepsească cazul nesupunerii, chiar și să o bată.
2. O parte a forțelor radicale și progresiste, inclusiv unele feministe, susțin că Islamul ar fi
intrinsec patriarhal al inamicului drepturilor femeilor.

3. O poziție intermedi ară este cea a multor „feministe isla mice” care sunt interesate de o
reinterpretare a textelor sacre și de o reinterpretare a istoriei islamice încă de la începuturile
sale, cu scopul de a arăta modul în care diferitele forme de opresiune la care sunt supu se
femeile din lumea musulmană, ele nu ar trebui să fie atribuite islamului (care în sine nu mai
este opresiv față de alte religii), ci mai degrabă unei interpretări misoginice și nefavorabil e a
textelor sacre pentru femei. Conform acestei poziții, există o concepție egalitară între
genurile din Islam, spre deosebire de relația ierarhică dintre sexe, codificată de jurisprudența
islamică în structura căsătoriei. De fapt, abia după moartea lui Muhammad, femeile
musulmane au începu t să experimenteze o supunere din ce în ce mai mare la normele
patriarhale și, în același timp, o excludere din zonele publice.

II. Feminismul islamic: poziții contrastante
Feminismul islamic nu trebuie cons iderat un oximoron inacceptabil. Este o mișcare
născută la sfârșitul anilor ‘80 ai secolului XX: revendică egalitatea între bărbați și femei pe baza
unei reinterpretări de gen a textelor sacre ale islamului și propune reforma legilor și instituțiilor
patriarhale în numele Islamului. Religia, reinterpretată dintr -o perspectivă feministă, este
considerată de mulți musulmani drept cea mai eficientă armă pentru afirmarea egalității de gen î n
secolul XXI. Această mișcare trebuie să fie plasată în istoria activismului femeilor din lumea
islamică, datând de la sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului XX. Feminismul
islamic susține că discriminarea împotriva femeilor nu derivă din m esajul islamic și din
învățăturile profetului, ci este produsul interpretărilor patriarhale ale textului, efectuate de -a
lungul secolelor de elite masculine restrânse, care au câștigat dreptul de a interpreta mesajul
religios. și să legifereze, pe baza uno r lecturi care neagă punctul de vedere feminin și ascund
rolul jucat de femei în diferite momente ale istoriei islamice . Importanța unui tip de muncă
exegetică pe surse religioase, o lucrare de reinterpretare care are ca scop să fure de la bărbați
posibilitatea de a stabili ce mesaj stă la baza Coranului și a Sunnei. Drepturile femeilor și ale
islamului, potrivit acestor savanți, sunt departe de a fi incompatibile: susțin că promovarea
condiției de femeie a făcut parte din mesajul Islamului la originea sa; în secolele următoare
apariția islamului se formează unul paradigmatologic -juridic misogin, care se îndepărtează
profund de învățăturile profe tului Muhammad . Conform unei interpretări împărtășite în general
de femeile musulmane, cuvintele din Coran au găsit urmăriri mai presus de toate, în măsura în

care au permis bărbaților și familiei patriarhale să -și consolideze puterea, în timp ce nu ar fi găsit
părțile cele mai favorabile pentru femei . Acest lu cru s -ar fi întâmplat și din cauza excluderii
femeilor de la puterea de a interpreta și legifera. Prin urmare, o nouă exegeză a textelor și istoriei
Islamului are ca obiectiv recuperarea unui rol și a unui spațiu pentru femei pe teren religios.
Mișcarea pe ntru drepturile de gen trebuie considerată parte integrantă a unei reînvieri mai
musulmane și este oferită ca o contribuție la reforma a culturii și societăților islamice . Potrivit
lui Ruba Salih în lumea musulmană putem distinge 3 tipuri diferite de activism feminin: acela
Islamist, musulman și laic. Majoritatea copleșitoare a activiștilor din lumea musulmană resping
termenul de mișcare feministă care preferă mișcarea femeilor, Fatima Merniss i (1992) este
considerată una dintre cele mai reprezentative feministe islamice la nivel internațional.
În studiile sale, ea nu pune niciodată la îndoială potențialul egalității inerente islamului.
Potrivit acesteia, ierarhiile masculine sunt cele care controlează sensul Coranului și, to tuși,
istoria Islamului încă de la înființare a văzut femeile eliberate de legile legate de văl. , în fața
poligamiei, confinării domesti ce și supunerii față de soț . Nawal el Saadawi (2002), psihiatru
egiptean de inspiraț ie marxistă , examinează opresiunea femeilor din societățile islamice,
atribuindu -i nu prea mult caracterului – creștini esențiali și unici ai religiei islamice – ceea ce nu
ar fi mai mult misogin decât celelalte mari religii monoteiste – ci mai degrabă la inte relația dintre
diferite forme de opresiune (clasă, sexuală și națională). Galaxia activismului islamist este
extrem de diversă în ea: există cei care pretind crearea Statelor Islamice și există cei care doresc
să afirme o viziune religioasă a soci etății din statele seculare; unele organizații recurg la lupta
armată, altele se declară neviolente. În această realitate variată, prezența femeii – care pare
devotată și militantă – crește atât la bază, cât și în poziții de conducere .
În concluzie, feminismul islamic în complexitatea sa nu poate fi înțeles ca un design
politico -cultural uniform și clar, ci mai degrabă ca un proiect fluid, larg și variat, ca un c ontainer
al pozițiilor diferite . Defapt ar fi mai corect să vorbim despre feminismul islamic ca un fenomen
în schimbare perpetuă, nu asimilabil unei identități fixe și coerente, dar reprezentabil doar ca una
dintre numeroasele poziții ale discursului, o strategie de auto -poziț ionare care este determinată
de context.

Bibliografie
1. Badran M. (2009), Feminism in Islam: Secular and Religious Convergences
,Oneworld, Oxford.
2. Cooke M. (2001), ”Wome n claim Islam: creating Islamic feminism through lite –
rature ”, Routledge , New York -London.
3. Davids N. (2014), ”Are Muslim women in need of Islamic feminism? In con si-
deration of a re -imagined Islamic educational discourse ”, din «British Journalof
Religious Education»
4. Mojab S. (2011), ”Theorizing the politics of ‘Islamic Fem inism” ,pg. 124-146.
5. Rhouni R. (2010 ),”Secular and Islamic Feminist Critiques in the work of Fatema
Mernissi , Brill, Leiden
6. https://bit.ly/2XaqrXj