Feminismul Criminal

Alegerea temei

In aceasta lucrare am ales o tematica deosebit de importanta ca gravitate, valoare si importanta deoarece omorul inglobeaza o gama deosebit de vasta in principii infractionalitate.

Seriozitatea acestui fapt conduce la necesitate analizarii acestei ramuri, reusind sa intelegem si sa clarificam unele fapte de o gravitate deosebit de importanta. Omorul sau uciderea este o actiune de o severitate iesita din comun. Modul prin care se poate ajunge la fapta de subminare a vietii persoanei rezulta din tipul de analiza criminalistica si ideile ce au decurs la comiterea unei astfel de fapte.

Tipologia de infractionalitate este deosebit vasta dar in momentul in care se ajunge la ucidere denota riscul social, vulnerabilitatile tipologiei umane in analiza unor principii elementare de etica si comportament in societate. Abordaea acestei lucrari aduce spre lumina intelegerea mai vasta a criminalitatii in general iar in unele situatii chiar modul de a privi uciderea umana in diferite grupuri si societati. O viziune mai clara asupra acestui principiu ne face sa intelegem si sa privim infractionalitatea in general ca o cauza-efect, deoarece orice actiune umana poate schimba cursul unor evenimente viitoare.

Ratiunile ce au dus la incriminarea uciderii omului au fost definite in dreptul penal special si nu numai.

Metododele de analiza abordate in aceasta lucrare difera deoarece vom incerca sa abordam metodele logice elementare, bazate pe principii etice si morale, incercand sa lamurim in pasi simpli importanta din prisma convetuirii sociale.

Metoda istorica ne face o structurare simpla a modului cum a fost inteleasa si abordata aceasta infractiune in diferitele perioade ale timpului si valoarea ce i-a fost atribuita.

Metoda comparativa ne invata sa privim situaria prin modul unor elemente identice sau diferite la doua institutii juridice. Existand posibilitatea ca doua instante sa dea sentinte diferite ale aceleiasi fapte, ori fapte identice.

Metoda sociologica ne ajuta sa lamurim faptul ca uciderea este inteleasa diferit, lamurirea fiind adusa de catre sociologi prin metodele de interpretare a populatiei in functie de clasele sociale si practica teritoriala.

Domeniul cunoasterii legilor de catre cetateni si organele de stat ne ajuta sa ne cream o imagine generala mai clara asupra problemei.

Fenomenul criminal

Crima

Evolutia actuala a societatii umane scoate in evidenta faptul ca desi lupta inpotriva criminalitatii sa intensificat, faptele incriminate comise dau impresia ca directia in care ne indreptam trebuie abordata cu rabdare si pasi mici. Imactul mentalitatii criminale tratat cu indiferenta in decursul timpului se rasfrange uneori inca si asupra mentalitatii sociale umane din ziua de astazi, datorita faptului ca in unele zone nivelul social de dezvoltare si informare infractionalitatea si criminalitatea in special nu reflecta o importanta vitala pentru membrii acelui teritoriu, risc deosebit de important pentru societatea moderna.

Cercetarile sociologice amanuntite efectuate pe diferite zone teritoriale ofera rapoarte finale intr-o continua schimbare, ne ajuta sa intelegem in urma unor concluzi ca in zonele cu un numar ridicat de populatie infractionalitatea criminala este intr-o continua crestere. Acest aspect in lupta criminalitatii sa accentuat denotand ca un unele situatii un numar foarte mare de membri incriminati au un nivel de studii si cultura mediu sau slab. Criminalitatea poate intruchipa diferite forme aratand in ultima perioada un numar din ce in ce mai ridicat de omoruri comise prin tehnici performante subantelegandu-se ca infractionalitatea este intr-o continua transformare si evolutie ajungandu-se la metode straine tarii noastre de actionare in materie de criminalitate.

Confuzia si degringolada ce a urmat schimbarii regimului communist au favorizat in Romania aparitia unui nou tip de individ, individual rautacios, necinstit, lacom arogant si avar fara limite si mai ales agresiv, in multe situatii chiar incapabil sa recunoasca si sa respecte valoarea sociala legala ori morala in drumul sau prin societate.

Pentru astfel de persoane schimbarea orientarilor sociale a demascat caracterul macabru ducand la o accentuate orientare antisociala a propriei personalitati. Tipologia persoanelor persoanelor lipsite de scrupule in obtinerea facila si lipsita de prejudecati a rezultat intr-o necesitate permanenta de adaptare si schimbare a procedurilor juridice, scop ce denota o avansare grava a mediului infractional in societatea noastra de astazi. Fabulosul mechanism infractional de criminalitate se dovedeste a fi deosebit de greu de stapanit fiind foarte dificil de combatut demascandu-se in unele situatii chiar acte de coruptie si o birocratie greoaie a institutiilor responsabile.

Organizatiile de tip mafiot au gasit in Romania o tara cu un areal vulnerabil datorita mentalitatii post-comuniste definind identitati ce sunt slab pregatite si bine motivate in dorinta de a comite infractiuni fiind dispuse sa comita infractiuni mergand chiar pana la omor, oameni fara scrupule ce sunt dispusi oricand sa suprime viata uneia ori a mai multor persoane pentru satisfacerea unor scopuri, executarea unor ordine, si in unele situatii chiar opunand rezistenta in decursul anchetelor necolaborand cu autoritatile.

Tipologia umana de a incerca sa obtina beneficii neluand in calcul posibilele consecinte au dus la antrenarea si formarea unor indivizi deosebit de periculosi, violenti in unele situatii mergand pana la comiterea altor crime cu scopul de a schimba cursul anchetelor prin bruscare, constrangerea organelor de ancheta penala, ori prin iterventia la nivelori superioare de schimbare a cursurilor anchetei denotand ramificatiile criminalitatii organizate si a coruptiei.

In societatea actuala cercetarea criminological este fortata sa avanseze permanent, fiind constransa de imprejurari sa faca fata nivelului tot mai ridicat si mai performant de comitere si interpretare a infractionalitatii organizate.

Fluxul continu de membri ce tranziteaza spatiile Uniunii Europene antreneaza o practica deosebit de importanta, fapt ce a dus la o performizare a contextelor in care se comit crimele, situatii in care organele de ancheta si urmarire penala trebuie sa fie intr-o stransa colaborare cu cele internationale.

Nivelul de cultura scazut caracterizeazat prin membri cu studii joase arata ca oameni cu un comportament simplu ce nu cunosc si nici nu sunt dispuse sa respecte legile tarii comit omoruri in deosebi din scopuri materiale, ceea ce denota un nivel al saraciei grave si al lipsei de moralitate elementara ascuns in pretexte de multe ori ridicole.

Infractionalitatea ridicata sa evidentiat in multe situatii in medii unde consumul de bauturi alcoolice este deosebit de ridicat aratand tendinta membrilor de a se sustrage realitatii cotidiene precare, moment in care fiind sub influente bahice interpreteaza actiuni ori gesture ale celorlalti membri gresit ,explodand’’ intr-o violenta animalica exceptionala cazata pe frustrari si pe o realitate distorsionata promovata gresit in lungi perioade de timp.

In mediile slab dezvoltate informtional exista principii confor carora vechile practici si mentaliati inca mai predomina dezvoltand concepte de grup slab constituite legal evidentiandu-se lipsa normelor morale si juridice de buna conduita.

Actul de ucidere umana creeaza un vid de responsabilitate in mediul in care se produce producand oroare fata de celelalte persoane, in unele situatii provocand acte de repulsie fata de criminal.

Producerea actului antisocial denota un esec al procesului de socializare dar observam ca motivele sunt mult mai complexe, teoriile din literature de specialitate ne face sa meditam mai mult asupra acestui aspect. Criminologia moderna acorda o importanta esentiala dezvoltarii mentalitatii criminale, a procesului ce conduce la realizarea acestui declin.

Caracteristicile infractionale ne conduc la ideea unor categorii fixate functie de interesele societatii in care traiesc, rata de infractionalitate axandu-se cu precatere pe persoanele mai tinere.

Criminalul

In infractionalitatea criminala criminalul joaca un rol extreme de important deoarece crima este fapta efectuata, iar criminalul este executantul propriu zis al faptei. Criminalul este un pion deosebit de important in actul de justitie deoarece scopul esential este acela de stopare a actiunilor lui posibil viitoare prin punerea inculpatului sun acuzare si retinere fapt ce reflecta din actiunea sa.

In Romania infractorii comit actiuni de o gravitate deosebita, numarul lor fiind intr-o continua crestere.

Rata criminalitatii in randul tinerilor este intr-o continua transformare evidentiindu-se principii dintre cele mai naïve. Criminalii tineri cu varste intre 18 si 30 de ani comit cele mai multe fapte, actiuni ce denota o nervozitate ridicata bazata pe dezvoltarea personala rapida. Importanta acestei situatii denota o lipsa acuta de informare si antrenare a populatiei in cunoasterea regulilor elementare de conduita in societate. Minorul ce a comis o fapta de suprimare a vietii trece prin transformari colosare in perioada urmatoare, moment in care unii autori sunt constienti de fapta facuta dar incearca sa o pastreze ascunsa de parinti asteptandu-se la mustrare. Caracterul mincinos la tineret se naste din primii ani de viata, initial se manifesta involuntar neexistand inca format capacitatea de distinctie dintre o fapta buna si una negative, repetabilitatea acestor practice creeaza brese in comportamentul minorului observand intr-un final ca a scapat de mustrarea parintilor mintind. Realizarea existentei unei fapte comise este primul element incipient de constientizare a faptelor si actiunilor sale, actiuni ce sunt inca guvernate si conduse dupa instincte primare’’ vreau asta, imi trabuie asta,, fapt ce se concretizeaza direct in fapte neavand inca format obiceiul de a analiza situatia din prisma bine rau, trecand la actiunea propriu zisa deoarece ea este privita doar ca o necessitate sau dorinta.

Datorita acestui sistem principial de organizare si dirijare a minorului exista posibilitatea ca unele omoruri sa se produca accidental neexistand inca format caracterul de analiza fapt pentru care minorul nu constientizeaza repercusiunea actiunii sale(copilul in varsta de 4 ani se joaca in interiorul automobilului aflat in garajul casei, automobilul este ridicat pe un cric montat sub roata din fata dreapta moment in care copilul jucandu-se porneste motorul si actioneaza din greseala pedala de aceleratie situatie in care automobilul se dezechilibreaza de pe cric strivindu-si tatal aflat sub masina. Copilul observa ca masina sa miscat si fuge in casa nerealizand faptul ca parintele sau a decedat).

Autorii cu varste intre 16 si 20 de ani comit un numar de infractiuni deosebit de ridicat datorita transformarilor psiho-fizio-chimice organice. Corpul tanrarului este permanent intr-o continua schinbare biologica si psihica. Cazurile de omor comise de tineri sunt in general datorita starii emotionale deosebit de exarcebate, comportamentul lor fiind permanent in miscare, intr-o activitate emotionala intensa. Nevoia de afirmare incepe sa-si faca aparitia in acceasi perioada cu ideile si preconceptele de maturitate, situatie riscanta uneori, datorita numarului ridicat de riscuri ce isi asuma individual fiind inca slab dezvoltat organic nefiind antrenat sa faca fata situatiilor violente, el se antreneaza in situatii cat mai riscante de multe ori teribiliste avand impulsul sa raspunda fiecarei provocari, nereanalizand situatia din punct de vedere legal, etic ori moral.

Tinerii cu inclinatii spre violenta sunt in multe cazuri impulsive, formandu-si obiceiuri de dominare psihica ori fizica, riscul violent este deosebit de ridicat ajungand la situatia sa comita fapte de subminare a fietii doar prin simplul fapt fa a indraznit altcineva sa i se opuna. Crearea ruminatiilor negative fiind deosebit de riscanta, autorul incepe sa aiba falsa imagine ca este are sub dominare persoane ori zone ajunge la ideea ca este in putere sa comita acte de justitie personala facandu-si dreptate conform unor coduri create in interiorul grupului sau. Criminalitatea ridicata din unele zone rau famata creeaza tineri cu preconcepte conform caruia moartea unui om neavand prea mare valoare punand accentual mai mult pe importanta regululor din interiorul grupului din care face parte ( intr-o zona rau famata unde consumul de droguri este foarte ridicat unul din membrii unei grupari are o parere diferita fata de prietenii lui. Caracterul dur incapatanat il impulsioneaza sa isi sustina ideea pana la capat situatie ce degenereaza intr-un scandal mare. Pe fondul consumului de bauturi alcoolice si a substantelor psihotrope liderul grupului sare la ,,subalternul sau’’ aplicandu-I cateva lovituri in zona fetei lasandu-l cu tumefieri, buza sparta si nasul rupt motivandu-l ca la lovit in fata ca sa-l vada toata lumea facandu-l de rusina si creandu-i o imagine proasta fata de ceilalti oameni. Drept raspuns victima stiind ca liderul are grave probleme cu legea se duce la politie dand declaratie si divulgand secretele grupului infractional. In momentul cand se intoarce in cartier este lovit iar de acelasi individ fiindu-I aplicate mai mult lovituri de cutin in zona gatului si a inimii provocandu-I moartea. Oamenii de pe strada cunoscuti observand situatia si stiind ca autorul este p persoana deosebit de periculoasa aleg sa se intoarca cu spatele tratand situatia cu indierenta sperand sa nu fi fost vazuti la locul comiterii omorului, mesajul transmis autorului fiind clar,, nu am vazut nimic, cine incalca regulile grupului plateste cu viata’’).

Gama motivelor comise de autorii tineri este foarte variata, unele fiind de natura pasionala, uciderile din gelozia oarba fiind si ea incriminata. Persoanele tinere pun mare pret ,,ipotetic vorbind’’ pe sentimente, fiind sub dominatia unor mari sperante in unele cazuri autorii pot fi pusi brusc in fata realitatii dure afland ca persoana cea mai importanta lor are ganduri si sentimente catre alti membri din societate. Socul momentului este dominat de o repulsie oarba starnind sentimente de gelozie si nervi datorita faptei petrecute autorul fiind intr-un moment de slabiciune si confuzie face actul capital ucigand persoana de multe ori brutal. Momentul petrecerii omorului pune capat unei situatii de normalitate intre membri si schimba total cursul evenimentelor. Unciderea unui om cu intentie este un act de o brutalitate iesita din comun mirand si in acelasi timp starnind valuri de reactii umane catre ceilalti membri ai societatii. Daca un barbat ucide o femeie sau invers denota razbunarea, fiind considerata de autor ca o rasplata in multe cazuri autorul nu regreta fapta ceea ce reflecta riscul ce il reprezinta criminalul in societate. Exista varianta ca din gelozie ori nervi autorul sa ucida ,,concurenta’’ fiind sub mari influente de posesivitate comportamentala. Acest gen de crime se isca brusc, instant actiuni ce sunt puse in miscare fara premeditare, autorul decurgand la aceste gesture intr-un moment de furie oarba.

Teribilismul nu are limite, autorul fiind intr-o continua afirmare exacerbate tinde sa faca actiuni de un risc deosebit de mare punandu-si de multe ori viata in pericol fara a avea un pret bine stabilit, riscurile la care se supune sunt dominate de senzatia falsa de adrenalina moment in care accepta de multe ori provocari ce pot schimba viitorul pentru totdeauna.

Oamenii sunt diversi caracterele difera fiecare om observand viata diferit, intelegerea unor legi bine stabilite nefiind luata in seama se comit actiuni cu final tragic.

Sa observat ca barbatii in special comit un numar mult mai mare de omoruri din motive uneori de neinteles la o prima observatie.

Nivelul social precar duce la o mentalitate violenta, consumul de bauturi alcoolice fiind inceput de la varste fragede. Omorurile comise sub influenta bauturilor alcoolice este intr-o continua crestere, neantelegerile iscate de multe ori de la lipsa banilor, problemele sociale cotidiene, stresul in continua crestere, influenta preluata din filme, moda desenelor animate violente adresate catre copii mici formeaza un individ lipsit de scrupule, frustat care incet dar sigur este dominat de ganduri frustrante este nevoit sa-si creeze o ,, masca’’ dura a unui individ dispus sa treaca peste oricine, oricum , si in orice conditii imagine falsa fiind, in mod repetat in timp autorul incepe sa se creada in realitate personajul pe care il intruchipeaza.

"Omul este cel mai putin el insusi atunci cand vorbeste in numele sau. Da-i o masca si iti va spune adevarul."
Oscar Wilde

Criminalul poate fi orice persoana indiferent de gradul social care il poarta ori functia ce o ocupa. Orice om are sentimente, trairi intense frumoase sau mai putin frumoase, viata intre ceilalti oameni ne face mai sensibili oferind afectivitate, involuntar asteptand la randul nostrum aceeasi rasplata. Nivelul de dezvoltare sociala a creeat din omul simplu un om complex, situatie in care de multe ori nu ne putem da seama de adevaratul risc ce ni l-am asumat intercaland in viata de zi cu zi cu tot felul de indivizi. Valul de informatii din ultii ani a modelat psihicul uman in mii de obiceiuri unele deosebit de nocive. Mentalitatea umana actuala a imbracat forme de o complexitate greu de definit moment in care unii autori de omruri traiesc in societate avand un comportament deosebit de impecabil, buni cunoscatori ai psihologiei comportamentale, maestri in arta miciunii, incadrati de membrii societatii unde traiesc in persoane calme, linistite, milostivi, deloc violenti. Acesti indivizi ce au un astfel de comportament deosebit de correct lucreaza in ascuns ca criminali profesionisti. Buni cunoscatori a stiintelor exacte experti de domeniu se pot integra perfect in orice mediu social cu usurinta neatragand atentia nimanui. Criminalii profesionisti au in general cunostinte deosebit de bine structurate stapanind cu usurinta normele juridice, limbile straine, chimia, fizica, matematica, psihologia nu de putine ori dand dovada de o avansat baza de cunostinte strategice si o pregatire deosebit de minutioasa in arta uciderii fara arme. Fiind buni experti in anatomia umana si nu numai put cu usurinta sa-si insceneze diferite afectiuni pentru o perioada pentru a trece neobservati cu scopul sustragerii din zona unde a comis omorul.

Crima perfecta nu exista si nici criminalul perfect, existand in schimb criminalisti mai bines au mai putin bine pregatiti. Chiar si cei mai bine pregatiti criminali pot fi descoperiti daca cazul urmarit este instrumentat de organe cu o experienta vasta.

In psihologia criminala functioneaza un principiu foarte bine definit,, daca vrei sa stii cum a actionat si gandit autorul trebuie sa gandesti ca el sis a te pui o perioada in pielea lui’’ principiu care este bazat pe cunostintele adunate despre autor ori modul de lucru la fata locului. Criminalitatea organizata detine in structurile ei oameni de domeniu, unii fiind fosti mercenari, membri din vechile structure ale fortelor armate din spatiile estice, oameni cu o vasta experienta in domenii dintre cele mai variate.

Un rol aparte i-a fost acordat constituției biopsihologice în delincvență de Olof Kinberg în lucrarea sa ”Probleme de bază ale criminologiei” și de către Benigno di Tullio în lucrarea ” Principii de criminologie clinică” , unde sunt descrise construcții criminale de personalitate cu trăsături ca: egofilia, impulsivitatea și lipsa de empatie. Ei acordă întâietate factorilor psihologici și mezologici din prima perioadă a vieții individului. Tipul picnic din clasificarea lui Kretschmer ar fi înclinat spre o criminalitate de tip viclean, cel astenic spre o criminalitate patrimonială iar cel atletic spre o criminalitate brutală. Tipul excitabil din clasificarea lui Pavlov ar fi înclinat spre heteroagresivitate, cel inhibabil spre autoagresivitate iar tipul endomorf din clasificarea lui Sheldon către reacții lente spre deosebire de tipul mezomorf înclinat spre reacții rapide.

,, http://www.criminalistic.ro 27.06.2015’’

Criminalul poate intruchipa multe forme, iar motivele ce duc la comiterea faptelor criminale sunt deosebit de vaste. Exista diferente intre faptele facute pe categorii de varsta deducand important ace o acorda fiecare persoana faptei sale pe principii de varsta, sex, gen, religie, orientare politica, ocupatie, clasa sociala din care face parte victima, si nu in ultimul rand nevoii excessive de afirmare.

Pentru a putea fi tras la raspundere criminalul trebuie sa dovedeasca ca nu este pus sub interdictie judecatoreasca, ca a avut discernamant in momentul comiterii faptei ori a fost in cunostinta de cauza cu fapta ce sa produs sau era sa se produca ulterior, analizant puterea fiecaruia de anticipare.

In momentul comiterii omorului in unele situatii criminalul constientizeaza fapta ce a comis-o, situatie importanta psihologic si judiciara deoarece se poate stabili nivelul de risc ce il reprezinta faptasul in societate.

Criminalul tot criminal ramane indiferent cum a comis fapta, asocierea cu actiunile colaterale cazand pe plan second ca importanta.

In societatea moderna observam o tendinta infractionala comisa de persoane cu studii superioare, unele fiind bune cunoscatoare a stiintelor juridice, fapt pentru care identificarea devine deosebit de periculoasa dovedindu-se o buna opozitie din partea autorilor prin interpreterea si interpelarea situatiilor difuze avand ca scop necooperarea cu organele judiciare invocand tot felul de motive plauzibile ce conduc la o analiza deosebit de greoaie deoarece criminalii moderni sunt buni cunoscatori in structurile superioare coruptibile.

Scurt cuprins istoric

Din antichitate si pana astazi omul a incearcat sa realizeze cai de evolutie catre o societate cat mai stabila si transparenta. Mentalitatile diferite au colorat istoria cu concepte mai mult sau mai putin eficace. Nivelul de dezvoltare in trecut era simplist situatie in care crima avea o importanta scazuta.

In epoca tribala pedepsele nu erau scrise dare existau sanctiuni aplicate de catre membrii acesteia ajungand in unele cazuri pana la excluderea din societate. Viata era grea si oamenii depindeau unii de altii pentru supravietuire iar cand o persoana era exclusa din societate ea era oarecum condamnata la moarte neavand prea multe sanse se supravetuire singura fara protectia grupului.

Conturul primelor norme a aparut in societatea romana conform principiului nulla poena sine lege in interiorul unor societati care au reusit sa modeleze intreaga lume antica. Lovirea cu pietre era o alta sanctiune practicata in antichitate, iar atunci cand ea a devenit un obicei sa extins in intraga comunitate avand putere de regula de drept aplicata obligatoriu.

In perioada statala pedeapsa a devenit o metoda intimidanta remarcadu-se prin atrocitati iar pedeapsa publica devenind mijloc de mentinere a disciplinei, de aparara a autoritatii clerice si militare.

Pedepsele erau deosebit de violente, tortura fiind practicata pe o scara larga iar delicventii erau inchisi in canale sau mine parasite fiind considerate masuri preventive pana in ziua judecatii.

Bataia cu bicul cu vergele ori cu nuiele in public, mutilarile corporale prin taierea limbii,taierea urechilor a degetelor ori a membrelor, scoaterea ochilor, jupuirea pielii, spanzurarea, decapitarea, despicarea corpului, rastignirea, inecul, arderea pe rug erau pedepsele cele mai des aplicate in lumea barbara, importanta majora fiind decesul prin crumzime creand o situatie de teama continua fata de institutiile statului si aplicarea legii.

In unele concepte faptele de crima puteau fi iertate pentru unele sume de bani ori actiuni ce motivau superiorii ierarhici catre o trecere mai usoara peste acest fapt.

Interpretarea actului social in decursul istoriei a cunoscut multe schimbari fapt pentru care in unele perioade omorul nici nu a fost incriminat mergandu-se pe premise ca nu este o ilegalitate asasinatele fiind dese in acele vremuri.

Pe perioada inchizitiei crima era des practicata fiind ucise,,legal’’ mii de persoane sub simpla suspiciune de fapte ilegale, acuzatii neavand sansa la o aparare decenta ori in multe cazuri neavand nici dreptul de a ridica cuvantul in apararea sa.

Criminalii ce lucrau in slujba ordinului comiteau acte de o atrocitate desavarsita fiind motivate ca ucigand persoane de alta religie nu pot fi trasi la raspundere iar faptele rele putand fi iertate contra unor sume de bani.

Nimeni nu-si punea problema daca moralitatea ori respectul catre alta fiinta umana e necesar, societatea creeand adevarate masacre in numele credintei ori in numele unor principii deseori false denotand faptul ca orice om ce nu convenea sistemului era inlaturat rapid cu ajutorul oamenilor specializati in astfel de fapte.

Diferitele concepte au formulat principii si idei, care in decursul timpului s-au transformat in legi, ordine, ori coduri. Comportamentul uman in cadrul societatilor a fost si este edictat de norme, sanctiuni si pedepse, si este vazut ca o reactie naturala asupra membrilor ce comit atingere valorilor grupului.

Apararea persoanei, si îndeosebi a vietii constituie o preocupare constanta si comuna a tuturor sistemelor de drept, viata fiind ocrotita de lege atât ca fenomen biologic, cat si moral si mai presus de toate ca fenomen social a oricarei societati moderne ea este o conditie indispensabila a însasi existentei societatii omenesti.

In societatea de astazi exista norme ce reglementeaza foarte clar comportamentul social ce trebuie sa-l respecte fiecare individ,situatie ce denota un sistem bine inchegat.

,,Conduita morală nu înseamnă pur și simplu exigența de a renunța anume la plăcerile vieții, ci mai degrabă interesul plin de solicitudine pe care-l depune cineva ca să făurească o soartă mai bună pentru toți oamenii.’’ – Albert Einstein

La inceputul secolului XIX exista principiul conform caruia orice om cu omoare avea dreptul la duel, initial acest gen de actiuni practicate de clasele superioare nu erau incriminate dar dovedindu-se ca numarul mortilor era intr-o continua crestere iar motivele pentru a ucide erau clar false sa militat pentru stoparea acestui gen de practice, ele mentinandu-se inca o buna perioada ascunse de ochii justitiei.

Clasele sociale medii si joase comiteau crimele din motive mult mai josnice reducandu-se in unele situatii pana la a fi ucis doar pentru jaf ori reglari de conturi, lipsa respectului catre o anuita persoana era pedepsita cu moartea. Membrii ce comiteau crime si apartineau claselor sarace erau aspru pedepsiti, fapt ce contravinea prinicpiilor practice claselor superioare ajungand sa se plateasca chiar si unele amenzi formale daca crima era comisa de o persoana din clasa superioara iar victima era din alta clasa sociala. Luptele de bande pentru zonele teritoriale reduse la cartiere ori strazi rau famate se soldau in unele situatii cu victime umane in numar mare deoarece violenta in grupuri mari producea un numar record de decese datorita busculadelor si numarului ridicat de infractori inarmati.

Anchetele politiei se soldau in foarte multe cazuri cu netragerea la raspundere a faptasilor deoarece pregatirea precara a poitistilor si numarul lor redus intr-o societate deosebit de violenta se incheia cu neputinta descoperirii autorului.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului in Articolul 3 spune:
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Nimeni nu are dreptul sa ucida o alta persoana decat daca se incadreaza strict in normele prevazute de lege.

Orice crima sub orice forma ar fi ea este incriminata de codul penal special iar raspunderea delictuala nu poate fi inlaturata.

Constitutia României, adoptata în decembrie 1991 si modificata la 19 octombrie 2003 in urma referendumuluiea reglementeaza si garanteaza dreptul la viata în art.22:

Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică

Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.

Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

Pedeapsa cu moartea este strict interzisă.

Partea specială a Codului penal cuprinde norme care, spre deosebire de cele generale, nu prevăd reguli ce se aplicăla modul ge-neral, tuturor faptelor ce prezintă pericolul social al infracțiunii, ci reglementează lupta împotriva in-fracționalității chiar prin stabilirea acestor fapte, precum și prin stabi-lirea sancțiunilor aplicabile celor ce le

săvârșesc.

Putem defini partea speciala dreptului penal ca fiind acea parte ce cuprinde ansamblul normelor penale și în care sunt stabilite faptele de pericol social ce constituie infracțiuni, precum si sancțiunile ce se aplica celor care le săvârșesc. Între partea specialăși cea gene-rala dreptului penal existăo strânsa legătură.

Astfel, ambele constituie părți ale aceleiași ramuri de drept și urmăresc aceeași finalitate, apararea unor valori fundamentale în existența cărora societatea este interesată în mod vital: suveranita-tea, independența, unitatea statului, persoana și drepturile sale, dreptul de proprietate, precum și întreaga ordine de drept.

sursa: Charles Panati, Cartea sfârșiturilor, Ed. Orizonturi, București, 2005, pag 110-112

https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/04/21/istoria-pedepsei-capitale/ (06.09.2015)

In legea româneasca de învatatura paricidul se referea la uciderea parintilor, copiilor, fratilor, sotiei sau sotului si se pedepsea cu moartea, judecatorii hotarând numai asupra modului în care se va executa pedeapsa.

In Legiuirea Caragea in Partea cincea Cap 1 pentru omor spune:

,,. Mai inainte cugetat omor se zice, cind il face ucigasul cu gind de a omori, si ne-cugetat cel impotriva.

Cine va face omor cugetat, singur sau dimpreund cu altul, sä se omoare.,, (Legiuirea Caragea )

Codul penal din 1865 incrimineaza faptele contra vietii ca :

Art. 1. Infractiunea ce se pedepseste cu lege cu pedepsele:

Munca silnica

Recluziunea

Detentiune si degradatiune civica se numeste crima.

Codul penal din 1865  incrimina urmatoarele fapte:

parintuciderea;

omorul simplu

pruncuciderea;

otravirea;

omorul comis cu precugetare sau gândire

omorul fara voie.

Codul penal intrat în vigoare în 1936 incrimina urmatoarele fapte:

omorul în forme aggravate

determinarea la sinucidere

omorul simplu

oferta de omor

omorul la rugamintea victimei

omorul din culpa

pruncuciderea

omorul din mila pentru suferintele victimei

sinuciderea prin tragere la sorti

CARTEA I: Despre pedepsele si efectele lor, titlul I:

Despre natura pedepselor 

Pedepsele pentru crime sunt:

Munca silnica pe toata viata

Munca silnica pe timp marginit dela 5 pana la 20 ani

Recluziunea intr'o casa de munca, dela 5 ani pana la 10 ani

Detentiunea dela 3 ani pana la 10 ani

Degradatiunea civica dela 3 ani pana la 10 ani.

III dreptul comparat in materia infractiunii de omor

Partea specială a Codului penal cuprinde norme care spre deosebire de cele generale nu prevăd reguli ce se aplică la modul general, codul penal reglementează lupta împotriva infracționalității chiar prin stabilirea acestor fapte, precum și prin stabilirea sancțiunilor aplicabile celor ce le săvârșesc.

Putem defini partea speciala a dreptului penal ca fiind acea parte ce cuprinde ansamblul normelor penale și în care sunt stabilite faptele de pericol social ce constituie infracțiuni, precum si sancțiunile ce se aplica celor care le săvârșesc.Între partea specialăși cea gene-ralăa dreptului penal existăo strân-sa legătură.

Astfel, ambele consti-tuie părți ale aceleiași ramuri de drept și urmăresc aceeași

finalitate, apararea unor valori fundamentale în existența cărora societatea este interesatăîn mod vital: suveranita-tea, independența, unitatea statului, persoana și drepturile sale, dreptul de proprietate, precum și întreaga ordine de drept.

Legistlatia romana beneficiaza de o simplificare majora fata de legile straine de referinta.

Codul penal italian prevede in doua articole circumstantele agravante. In Art. 576 si 577 omorul este considerat grav, pedepsele fiind mult mai mari incepand de la majorarea detentiunii cu o treime si ajungand pana la detentia pe viata.[ codul penal italian ]

Codul penal german, incrimineaza ca infractiuni contra vietii: omorul agravat, loviturile mortale, omorul comis în conditii atenuante, omorul la cerere, avortul, genocidul, abandonul si omorul din culpa.

O concluzie importanta distingem din analiza istorica de drept comparat asupra infractiunilor contra vietii, si anume ca unele state incrimineaza faptele de omor simplu, omorul agravat si omorul din culpa, dar in acelasi timp pruncuciderea este incriminata

numai de legistlatiile unor state, precum Romania sau Italia, iar legistlati din Frantceze, Germania si Spania includ pruncuciderea in acuzatia de omor.

Codul penal spaniol incrimineaza omuciderea in urmatoarele forme: omorul cu circumstante agravante, omorul simplu, omorul din culpa, omorul la cerere si indemnul la sinucidere. Dupa cum observam exista o asemanare intre reglementarea spaniola si reglementarea romana, cu exceptia neincriminarii pruncuciderii.

A doua concluzie se refera la formele agravante, pedepsele incepand de la 15 la 25 de ani. Daca se constata ca incalca mai multe circumstante agravante pedeapsa incepe de la 20 a 25 de ani, omorul siplu fiind incadrat de la 10 la 15 ani.

In codul penal roman circumstantele agravante sunt:

– săvârșirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună

– săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzime, prin violențe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public

– săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor

– săvârșirea infracțiunii pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA

– săvârșirea infracțiunii din motive josnice

– săvârșirea infracțiunii în stare de beție anume provocată în vederea comiterii faptei

Ocrotirea vietii prin normele de drept penal

Codul penal partea speciala,

consideratii

Dreptul penal ca ramura a sistemului de drept este alcatuit din doua mari parti:

Partea generala si partea speciala, existand avand o legatura foarte stransa intre ele datorita multor particularitati.

In unele legistlatii europene s-a prevazut o singura forma agravanta a infractiunilor de omor si omor calificat, conceptiune ce grupeaza elemente circumstantiale agravante ale omorului deosebit de grav din reglementarea anterioara cat si o parte din cele ale omorului califiat. S-a renuntat insa la o parte a elementelor circumstantiale agravante

specifice omorului din reglementarea actuala deoarece ele se gasesc in continutul faptelor agravante generale, fie datorita reglementarii lorin alte texte, ori pentru ca nu se jusifica (omorul comis in public).

Unii autori francezi sunt inclinati sa sustina ideea existentei a doua drepturi penale, dar un asemenea punct de vedere nu a fost si nu este sustinut de literatura noastra juridica.

Literatura de specialitate romana admite separarea dreptului intr-o parte generala si una speciala considerand ansamblul dreptului penal ca fiind o ramura cu caracter unitar.

Partea generala a dreptului penal cuprinde norme ce reglementeaza in general combaterea infractionalitatii, prin intermediul mijloacelor de drept penal.

Partea speciala a dreptului penal este un ansamblu de norme juridice ce descriu faptele de pericol social fiind incadrate in capitolul infractiuni, si prevad sanctiuni penale aplicabile membrilor ce le savarsesc.

‘’Dreptul la viață reprezinta un drept fundamental al omului, care, prin importanța sa depășește sfera interesului personal, având relevanțăpentru întreaga societate. De aceea, aceste drept fundamental capătăo dimensiune socială, garantarea sa fiind necesarăprin tratatele și convențiile internaționale, dar si prin normele dreptului intern. Interesant de stabilit este momentul din care începe protecția dreptului la viață, aspect care atrage în diferitele legislații incriminarea sau nu a faptei de avort. De asemenea, prezintăimportanțădeterminarea conținutului acestui drept, în sensul de a stabili dacă el include îi dreptul de a muri al unei persoane. ,,

,,PROTEJAREA DREPTULUI LA VIAȚĂ–DREPT FUNDAMENTAL AL OMULUI – PRIN NORMELE PENALE Lect.univ.dr. Ruxandra RăducanuUniversitatea din Craiova Facultatea de Drept și Științe Administrative ‘’

OMORUL

,,Viata omului nu este proprietatea nimanui, ci uzufructul tuturor’’

( Vitaque mancipio nulli datur omnibuz usu) Titus Lucretius

Prin aceste rostiri cu doua milenii in urma s-a atras atentia asupra caracterului fundamental si esential al vietii.

Omorul este infractiunea ce consta in suprimarea cu intentie a vietii unei persoane.

omorul prezinta întotdeauna aceleasi caracteristici, si anume:

-actiunea de a ucide cu intentie o fiinta omeneasca,

-actiune ce are ca rezultat moartea victimei-în realizarea

Legea specifica clar împrejurarile care constituie elemente circumstantiale a infractiunii de omor, cerând astfel anumite modalitati normative agravate ale acesteia.

’’Aceste elemente circumstantiale se alatura ca cerinte esentiale, fie laturii obiective a infractiunii, fie alaturii subiective. In alte situatii împrejurarile agravante privesc subiectul activ sau pasiv al infractiunii ori relatia care exista între cei doi subiecti,,.

,, Ion Dobrinescu – Infractiuni contra vietii persoanei, Editura Academiei, Bucuresti, 1987.’’

Obiectul juridic generic al gruparii infractiunilor contra persoanei il constituie ansamblul acelor relatii sociale strans legate de apararea unor valori sociale de prima marime, cum sunt : viata, integritatea corporala , sanatatea, libertatea cu diferitele ei fatete, onoarea si demnitatea persoanei.

S.Kahane in V. Dongoroz III, Partea speciala,p. 171.

Formarea existenta si dezvoltarea acestor valori sociale de prima marime si importanta

pentru societatea umana organizata, a relatiilor sociale indisolubil legate de aceasta au

impus si justifica combaterea cat mai eficienta si prin mijlocirea dreptului penala celor

mai periculoase fapte care le primejduiesc si prin acestea pericliteaza insasi existenta

umana. Constitutia Romaniei protezeaza si garanteaza drepturile fundamentale ale cetatenilor sai.

Obiectul juridic special al infractiunii de omucidere il constituie, asadar, relatiile sociale a caror formare existenta si dezvoltare nu poate fi conceputa fara apararea vietii persoanei importiva oricaror fapte de suprimare a acesteia savarsite cu intentie.

G. Antoniu, Comentariu in G. Antoniu II, vol I, p.69

Aceste drepturi sunt numite si drepturi personale nepatrimoniale sunt inseparabil legate de persoana omului. Prin aceste drepturi se garanteaza si ocroteste persoana omului, atat sub plan material cat si spiritual.

Obiectul material al infractiunii este si ramane exclusiv corpul uman. Conditia esentiala ceruta corpului uman este de a fi in viata, Nu semnifica insa catalogarea vietii ca obiect material al infractiunii, includerea si tratarea acesteia sub acest titlu.Viata este o conditie esentiala care confera corpului uman si impotriva caruia este indreptata actiunea de ucidere calitatea de obiect material al infractiuniifara a transforma aceasta calitate in obiect material.

A afirma insa ca in cazul omuciderii ,, intereseaza nu numai aspectul social al vietii, cat si cel biologic ’’ nu se pare nu numai indoielnic in raport cu obiectul juridic special al acesteia, dar si deosebit de riscant. Indoielnic pentru ca prin incriminarea omului,legea penala protejeaza viata biologica a omului, care prin ea insasi reprezinta valoarea sociala suprema, si nu valentele ori virtutile sociale ale acesteia,cum s-ar putea intelege intr-o asemenea formulare.

De asemenea, locul sau timpul savârsirii faptei intereseaza în unele cazuri existenta infractiunii în forma simpla, iar în altele, existenta unor forme mai grave (de pilda,

savârsirea omorului în public face ca fapta sa se încadreze în prevederile art.175 din Codul penal)

In ceea ce priveste definirea si determinarea obiectului material al omuciderii, in doctrina s-au purtat discutii aprinse in legatura cu considerarea ca tentativa a situatiei particulare, care in dreptul nostru este apreciata ca infractiune putativa si in care faptuitorul

actioneaza cu intentia de a ucide asupra unei persoane care nu mai este in viata, imprejurare necunoscuta de autor.

Pornind si bazandu-se pe de o parte pe pozitia subiectivaa faptuitorului care a actionat cu intentia de a ucide, iar pe de alta parte pe necesitatea protejarii eficiente si aparare a ordiniisociale, a valorilor pe care ea se intemeiaza, in doctrina si practica judiciara francezas-a decis ca intr-o asemenea situatie sa savarsit si trebuie angajata raspunderea penala pentru infractiunea de tentativa de omor.

Aceasta opinie si solutie provine nu numai din spiritualizarea incriminarii si raspunderii penale care se fundamenteaza pe intentia culpabila, periculozitatea sociala a faptuitorului dar si pe o intetegere aparte a notiunii de tentativa.

Imposibilitatea materiala de producere a rezultatului ssocialmente periculos cerut de lege pentru existenta infractiunii consumate de omor, nu trebuie considerata in aprecierea existentei tentativei, aceasta fiind realizata ori de cate ori exista celelalte elemente, inceputul executarii si absenta desistarii. In aceasta conceptie tentativa nu depinde de rezultat ci de intentia reala a faptuitoruluiexteriorizata, obiectivata.

Oricat de seducatoare ar putea fi pentru unii autori care desi nu au acceptat-o fara rezerve

au considerat-o, aceasta conceptie subiectiva nu a fost impartasita de doctrina si jurisprudenta romana.

Nu poti ucide sau incerca sa ucizi decat o persoana umana in viata. Orice speculatie fundamentala pe necesitatea protectiei sociale si pozitia subiectiva a faptuitorului care a actionat cu intentia de a ucide, nu pot justifica extrapolarea raspunderii penale pentru o presupusa tentativa de unidere a unei persoane care nu se mai afla in viata.

Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana care indeplineste conditiile pentru a raspunde penal, fara ca legea sa impuna vre-o calitate speciala a acesteia.

Infractiunea poate fi savarsita de catre o singura persoana care are calitatea de subiect activ singular, ori de catre mai multe persoane, in diferite forme ale participatiei penale.

Coautor

Instigator

Complice

Fiecare dintre participanti este subiect activ al infractiunii cu calitatea si raspunderea penala specifica formei de participare realizata prin activitatea proprie.

Coautorul este persoana ce savarseste nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala.

Pentru incadrarea de coautor individul trebuie sa fie prezent si el la locul faptei si sa participe activ la actiunea ce duce la decesul victimei.

Coautoratul presupune savarsirea nemijlocita, impreuna a faptei prevazute de legea penala de doua sau mai multe persoane care lucreaza in baza vointei comune.

Din savarsirea faptei penale prevazuta de lege in coautorat intelegem cooperarea atat sub aspect obiectiv cat si subiectiv.

 Actele de executare directa a faptei ce descriu latura obiectiva din continutul infractiunii.
 Acte prin care se contribuie indirect la savarsirea faptei,

in conditiile in care caracterul lor este motivat, necesar si indispensabil in realizarea actiunii tipice. Aceste acte nu sunt descrise prin norma de incriminare a faptei.
dovedirea vointei commune a coautorilor, cooperarea in plan material dintre coautori trebuie sa fie dublata de cooperarea si pe plan psihic, prin vointa comuna care sa-I provoace in savarsirea faptei. Sub aspect subiectiv, coautoratul poate fi propriu cand toti coautorii savarsesc fapta sub aceeasi forma de vinovatie sau impropriu cand lucreaza cu forme de vinovatie diferite.
In cazul infractiunilor proprii coautoratul este posibil doar in conditiile in care toti participantii au calitatea ceruta de lege si contribuie nemijlocit la savarsirea faptei.
In cazul infractiunilor praeterintentionate coautoratul subzista in masura in care in raport cu fiecare participant este relevata intentia in ce priveste realizarea faptei initiale, cat si culpa in privinta urmarii mai grave.

In cazul infractiunilor din culpa sunt formulate mai multe opinii. In prima opinie este exclus coautoratul in cazul acestor infractiuni intrucat nu exista vointa lor de a coopera la producerea acestui rezultat, prin lipsa unei coordonari intelectuale in vederea aparitiei sale.

Conform celei de a doua opinii se sustine posibilitatea coautoratului la aceste infractiuni, considerandu-se ca nu se poate nega existenta unei vointe comune a participantilor la savarsirea faptei.

Coautoratul este exclus un urmatoarele categorii :
Infractiunile cu autor exclusiv unic :

infractiunea de marturie mincinoasa,

infractiunea de purtare fara drept de decoratii,

uniforme sau semne distictive.

INSTIGATORUL

Consta in activitatea de determinare cu intentie la savarsirea de catre o alta persoana a unei fapte pedepsita de legea penala.
Conditii :
Determinarea sa fie executata, iar datorita determinarii autorul convins sa comita o fapta prevazuta de legea penala.

 Actiunea trebuie sa fie reala, efectiva, adica sa conduca la insusirea hotararii de producerii a actului antisocial scopul fiind acela de producere a faptei penale de catre o alta persoana.

Instigatorul mai este denumit autor moral iar persoana instigata este autorul material al faptei penale.
Determinarea trebuie sa fie neaparat urmata de executare, prin comiterea de catre cel influentat a unei fapte penale, ca fapta consumata sau ca tentativa pedepsibila.
Activitatea de determinare poate fi realizata prin recurgere la anumite mijloace, de catre o singura persoana ori mai multe persoane, asupra unei alte persoane sau mai multor persoane.
Instigarea poate fi catalogata in mai multe moduri

-Instigare simpla ori calificata 

-Imediata sau mediata 

-Directa si indirecta

-Instigarea evidenta sau ascunsa

Instigare individuala sau colectiva

-Instigare cu un singur instigator sau cu mai multi instigari 

-Instigarea aparenta

-Instigare urmata de executare

-Instigarea neurmata de executare

Instigatea simpla

Instgarea simpla se petrece im momentul in care mijloacele de executare a instigarii sunt simple. Simplitatea instigarii consta in faptul ca instigatorul nu depune un efort consistent in actiunea sa. Instigarea simpla poate fi redusa la rugaminti ori indemnuri.

Instigarea calificata

Consta in situatia in care instigatorul este nevoit sa foloseasca mijloace deosebite. Pentru incadrarea corecta in instigare calificata instigatorul trebuie sa fi oferit daruri ori sa fi exercitat presiuni asupra autorului omorului.

Exercitarea presiunilor asupra autorului nu trebuie sa fie de o gravitate si seriozitate mare in asa fel incat sa nu se ajunga la constrangere.

Instigarea imediata

In instigarea imediata instigatorul care mai poarta denumirea se de autor moral al faptei trebuie sa se adreseze in mod nemijlocit instigatorului pentru convingerea acestuia la savarsirea faptei.

Instiarea mediata

Instigarea mediate exista in situatia in care instigatorul intervine prin determinarea altei persoane. In situatia in care mediatorul transmite hotararea infractionala si se limiteaza doar pana la acest punct el devine automat complice, iar cand la determinarea instigatorului mediatorul are si o contributie personala devine automat coinstigator.

Instigarea directa

Instigarea directa se petrece atunci cand instigatorul spune clar autorului lamurind-l ce actiune trebuie sa faca. Instigarea directa este oarecum o instigare dirijata deoarece autorul primeste indicatii directe si clare de la instigator.

Instigarea indirecta

Este acea instigare in care autorul nu primeste indicatii in mod direct si explicit in ideea savarsirii faptei, ci indirect provocandu-i autorului o stare de spirit fiind influentat sentimental, moment in care in mintea autorului se naste hotararea de a savarsi infractiunea.

Instigarea evidenta, deschisa sau explicita

In cazul instigarii explicite instigatorul insi expune in mod deschis scopul motivand instigatul spre convingerea faptei. Motivele pot fi multe la fel si tipologia de limbaj folosita dar ceea ce urmarim este modul de executare.

Instigarea ascunsa sau insidioasa

Se intelege prin faptul ca instigatorul nu divulga adevaratele motive instigatului, obtinand determinarea autorului omorului, fara ca acesta sa realizeze caracterul infractional al faptei sale la care a fost determinat.

Instigarea individuala

Aceasta instigare se intampla in cazul unei convingeri asupra unei singure persoane ori asupra unui numar determinat de persoane. Ceea ce este de retinut este ca numarul de persoane influentate este un numar cunoscul instigarea nefiind aplicata pe un numar necunoscut de membri.

Instigarea colectiva

Se caracterizeaza prin determinarea unui numar necunoscut de persoane ce savarsesc una sau mai multe infractiuni. Datorita gravitatii sale dedus din modul de operare instigarea publica este incriminata separate ca infractiune de sine statatoare avand denumirea de instigare publica. Instigarea colectiva nu mai reprezinta o forma de participatie ce ar fi conditionata de savarsirea de catre instigat a infractiunii fapt consumat ori cel putin a unei tentative pedepsibile.

Instigarea urmata de executare

Concordanta instigarii trebuie sa fie succesiva adica instigatorul trebuie sa fie primul ce intervine asupra instigatului cu ideea, situatie in care instigatul trebuia sa nu se mai fi gandit la aceasta fapta penala, situatie in care instigatul termina cu finalizare producerea decesului.

Instigarea neurmata de executare

Determinarea la executare asupra instigatului trebuie sa existe, acceptul dat de instigat lamureste instigatorul ramanand cu ideea ca autorul omorului va duce fapta pana la final, dar ulterior autorul realizeaza gravitatea faptei si impiedica producerea ei in mod voluntar din alte motive netrecand la executare. (lipsa unor conditii climatice favorabile ).

Instigarea cu un singur instigator

Actiunea de instigare trebuie sa fie facuta de catre un singur instigator neexistant posibilitatea ca in producerea faptei penale sa fi existat unul sau mai multi instigatori.

Totalul numarului de instigatori participanti pentru producerea acelei fapte trebuie sa fie neaparat unu. Daca pe parcursul instigarii de catre un instigator mai intervin si alti instigatori cunoscandu-se intre ei sau nu instigarea devine colectiva.

Instigarea cu mai multi instigatori

Numarul de instigatori ce participa efectiv la convingerea autorului crimei trebuie sa fie neaparat multiplu, nu are importanta daca instigatorii aveau relatii de cunostinta unu fata de altul sau nu, scopul principal fiind ca insigatorii sa fi intervenit innainte de trecerea efectiva la producere a faptei penale de catre autor.

Instigarea aparenta

In situatia in care instigatul primeste instigarea efectuata de catre instigator lasandu-se determinat aparent dar urmarea executarii faptei nu apare, faptasul renuntand la ideea insuflata de catre instigator se numeste instigare aparenta. Instigarea aparenta nu se termina cu executarea omorului deoarece ideea nu este pusa in aplicare de criminal.

Nereusinta instigatorului de a sadi in constiinta faptasului convinngerea de producere a faptei penale decesul victimei nu se materializeaza.

Instigarea trebuie sa se realizeze cu intentie

Activitatea de instigare se comite intotdeauna cu intentie, instigarea din culpa neexistand.
Cand cel instigat trece la executarea faptei lucrand de pe aceeasi pozitie psihica ca si instigatorul, instigarea este proprie.

Cand cel instigat savarseste fapta prevazuta de legea penala cu forma de vinovatie a culpei sau fara vinovatie penala instigarea este improprie.

Pluralitatea de subiecti activi

Participatia implica in al doilea rand o pluralitate de subiecti activi, contributia a doua sau mai multe persoane. Conditia este indeplinita din moment ce exista o pluralitate de subiecti activi, indiferent daca acestia au indeplinit aceeasi formula de cooperare, caz in care participatia este simpla sau in diferite forme:

autor si instigator, caz in care participatia este complexa sau eterogena. Numarul acestora trebuie sa fie de cel putin doi, in cazul infractiunilor care ar putea fi savarsite de o singura persoana si superior numarului necesar pentru savarsirea infractiunii in cazul pluralitatii naturale sau pluralitatii constituite, peste care se suprapune eventual participatia.

Cazul in care participatia presupune existenta a cel putin doau persoane, nu este necesar ca ambele sa fie si infractori. Fiind suficient ca unul dintre ei sa aiba aceasta calitate, pe de o parte sa indeplineasca conditiile generale si speciale pentru existenta subiectului activ al infractiunii, iar pe de alta parte, sa fie savarsita fapta cu vinovatie sub forma intentiei.

In situatia in care participatia imbraca forma instigarii sau a complicitatii, este de ajuns ca cerintele privind calitatea de infractor sa fie indeplinite numai de instigator sau complice.

Neindeplinirea acelorasi cerinte de catre autor nu are efect asupra existente participatiei si nu influenteaza pozitia juridica a celuilalt participant.

Subiectul pasiv al infractiunii de omor este persoana a carei viata a fost suprimata ca urmare a actiunii ori inactiunii subiectului activ. Nici in ceea ce priveste subiectul pasiv legea nu impune existenta unei anumite calitati speciale, ea acordand protectie din acest punct de vedere tuturor persoanelor fara vre-o anume conditionare.

Din litera si spiritul legii rezulta neindoios subiectul pasiv al uciderii nu poate fi decat o persoana in viata, pentru ca numai acesteia ii poate fi suprimata viata.

Pe cale de consecinta nu constituie infractiune de omor suprimarea fatului si nici actiunile ori inactiunile savarsite, exercitate asupra unui cadavru, in amvele cazuri neexistand subiect pasiv faptele putand costitui dupa caz infractiune de intrerupere a cursului sarcinii si profanarea de cadavre sau morminte.

Aceasta impune dererminarea celor doua momente esentiale care marcheaza viata persoanei: nasterea si moartea acesteia.

Stabilirea acestora nu a fost si nu este deloc facila ea provocand aprinse si sustinute contrverse. In ultimul timp acestea si in special cele referitoare la momentul mortii au renascut sub impulsul si influenta progreselor stiintelor medicale si in deosebi a operatiilor de translant de inima.

Desi o asemenea discutie excede preocuparilor si posibilitatilor noastre de abordare si tratare, cercetarea problematicii revenind stiitelor medicale, de rezultatele ei si urmand a

tine seama, doctrina juridica si jurisprudenta, reluarea discutiei exclusiv din punctul de vedere al stiintei dreptului ni se pare a fi ai mult decat oportuna, necesara.

Indiscutabil in momentul de debut al vietii persoanei este nasterea ei, care nu reprezinta un anumit moment, ci un progres care cuprinde faze fiziologice care se desfasoara intr-un anumit interval de timp. Din acest dat s-au nascut discutii cu privire la problema de a sti in care moment pe parcursul acestui processe poate vorbi de o persoana independenta fiziologic sau de un fat.

Opinia clasica care castigase teren suficientpetru a se impune la un moment dat, a avut in vedere criteriile expulzarii ale separarii fatului de corpul mamei si alrespiratiei.

Opusul acesteia s-a sustinut ca nu este posibil sa se fixeze teoretic si in abstract momentul aparitiei vietii, al copilului, acest moment fiind conditionat de particulatitatile procesului nasterii in fiecare caz i parte.

Intr-o alta opinie sa considerat ca in perioada cuprinsa intre declansarea prcesului nasterii urmata de desprinderea treptata a fatului de organismul matern si nasterea propriu zisa,

expulzarea acestuia, desi acesta nu are existenta extrauterina este fiziologic independent astfel incat actul de ucidere indreptat impotriva lui este considerat omor.

Latura obiectiva

„In redactarea prevederilor art 188 C.pen. de o conciziune demna de relevat, legiuitorul a recurs la determinarea elementului material al infractiunii prin apelarea la denumirea actiunii infractionale, fara nici o alta precizare.

Din aceasta redactare rezulta ca elementul material al omuciderii consta in fapta persoanei care cu intentie ucide o alta persoana.

Fapta de ucidere a unei persoane poate fi dusa la executare si finalizare printr-o actiune gen sugrumare, otravire, ori orin o atitudine pasiva. Omisiunea , ca modalitate de realizare a elementului material al omuciderii, este realizata numai in situatia in care atitudinea de pasivitate survine atunci cand faptuitorul este obligat sa intervina, pentru a inlatura cauza care a provocat moartea persoanei.

Procedeele sau mijloacele folosite de faptuitor pentru exercitarea actiunii sau inactiunii de ucidere de o diversitate deosebita, dependenta si limitata deseori doar de imaginatia acestuia, nu conditioneaza existenta infractiunii,ele putand si trebuind a fi avute in vederea la stabilirea in cocncret a gravitatii faptei si individualizarii juridice a pedepsei.

Actiunea sau inactiunea care constituie element material al laturii obiective, procedeele de realizare ale acesteia se inscriu in notiunea generala de agresivitate care caracterizeaza si defineste omuciderea”.

,,I. Dobrinescu op. Cit., p.25’’

Ele pot fi din pacate si fatise, adeseori sunt fatise, directe, deosebit de brutale de o agresivitate si violenta aparte, dar si ascunse, insidioase, rafinate in raport cu procedeele si mijloacele alese pentru pnerea in executare a intentiei de a ucide.

Astfel faptuitorul poate actiona fie direct, nemijlocit asupra subiectului pasiv, uciderea fiind rezultatul acestei actiuni directe, fie indirect, mijlocit, prin declansarea, actionarea s-aupunerea in miscare, intrebuintarea unei energii, forte, aimate sau neanimate de origine sau de natura animala, mecanica fizica s-au chimica.

,, R.M. Stanoiu op. Cit., p. 182.

Mai rar si mai greu de dovedit violenta psihica poate fi si nu rareori este folosita pentru uciderea unei persoane.

Multitudinea, diversitatea procedeelor si mijloacelor prin care se poate si se realizeaza elementul material al omuciderii, imusa de realitatea criminala, a fost aceptata, recunoscuta si confirmata, sustinandu-se cu justificat temei, ca aceasta poate imbraca haina actiunii directe nemijlocite a faptuitorului care a lovit victima cu un obiect apt de a ucide, intr-o zona vitala, ucigand-o, fie asociindu-si la propria actiune factori externi care concura la provcarea decesului.

Latura subiectiva

Consta in infractiunea conta persoanei ce poate fi savarsita cu intentie, cu praeterintentie sau din culpa.

Latura subiectiva a infractiunii de mor consta in intentia directa sau indirecta. Problema stabilirii formei de vinovatie este deosebit de importanta, deoarece doar asa se poate delimita omorul de alte infractiuni contra vietii. Nu exista o metoda stiintifica prin ibtermediul careia sa se scata in evidenta intentia agentului, pentru ca este aproape imposibil, la nvelul stiintei actuale, a se dovedi un proces psihologic in mod nemijlocit.

Intentia directa sau eventuala trebuie sa fie relevanta, adica dorinta in sens larg a autorului de a produce oartea unei persoane, in lipsa acestui fapt moartea victimei este din culpa.

Intentia si elementul particular in cazul omorului se va deducae din din latura obiectiva, s-au mai concret din intreaga fapta

Intentia faptuitorului poate fi dedusa din urmatoarele fapte:

-folosirea unui instrument apt pentru producerea mortii

-zona corporala unde au fost aplicate loviturile

-numarul si intensitatea aplicarii loviturilor

-alte imprejurari preexistente

De regula mobilul cu care a actioat infractorul cu scopul urmarit de acesta sau scopul urmarit de acesta nu prezinta relevanta pentru existenta infractiunii,ci doar pentru dozarea pedepsei.

Mobilul si scopul comiterii omorului nu sunt elemente de tipicitateale continutului de baza al omorului, dar ele pot releva pericolul social al infractorului reflectandu-se in general in sanctiunea concret aplicata.

Sub aspectul actiunii sau inactiunii infractionale actiunea trebuie sa fie apta pentru producerea decesului victimei, deoarece in cazul loviturilor cauzatoare de moarte actiunea nu produce in mod obisnuit moartea persoanei. Moartea fiind doar elementul circumstantial.

Raportului de cauzalitate in cazul de omor procesul cauzal este direct deoarece exista o legatura rapida de la cauza la efect, factorul cauzal fiind chiar factorul declansator.

Pozita psihica omorul trebuie sa se comita cu intentie, iar loviturile cauzatoare de moarte sa se produca cu praeintentie.

Formele infractiunii

Actele preparatorii

– forma actelor preparatorii

– forma tentativei

– forma infractiunii consummate, infractiunii epuizate.

Omorul savarsit cu premeditare

In intervalul de tomp cuprins intre momentul luarii hotararii de a savarsi omorul si momentul executarii actiunii, faptuitorul trebuie sa realizeze acte preparatorii materiale sau morale , apreciind ca nu timpul este essential premeditarii ci intensitatea si determinarea cu care infractorul doreste sa puna in aplicare planul criminal.

Legea pedepsește cu detențiune pe viață sau detențiune severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Pentru existenta premeditarii este necesar sa fie indeplinite doua conditii cumulative.

Ca incaderarea juridical sa fie corecta, autorul trebuie neaparat sa fie hotarat, sa se fi gandit dinainte la comiterea crimei, la planificarea ei cu buna stiinta, creand ruminatii din timp, perioada in care au fost create planuri, idei, calcule, tehnici, metode de scapare.

Decizia de a comite fapta trebuie sa fie luata intr-un interval de timp dinainte de producerea decesului.

Hotararea de a pune in aplicare planul trebuie sa se materializeze prin anumite activitati planificatorii, pregatirea de materiale, cumpararea de produse pentru confectionarea armei, achizitia armei, saparea unei gropi.

Momentul uciderii unei personae intervine in situatia in care autorul sa gandit in trecut la ceasta decizie prin analiza ei logica, gandul la eventuale repercusiuni asupra victimei ori asupra sa, cautarea de motive intemeiate psihica ce conduc la o motivare plauzibila interioara, convingatoare, asumarea raspunderii in momentu in care va fi prins, daca va fi prins, acceptarea de a incalca factorii etici si morali ori religiosi, cautarea de scuze

motivationale, deoarece orice om normal are si simte in interiorul sau repulsie fata de faptele antiociale, etice ori morale pe care le comit.

In majoritatea lor autorii au considerat ca premeditarea presupune o luciditate in aprecierea faptei, cugetarea, evaluarea faptelor si hotararea, marcheaza prin esenta sa periculozitatea sociala a autorului si a pozitiei sale.

In acceptiunea genarala premeditarea inseamna pregatirea si stapanirea de sine lucida, netulburata de emotiile puternice ale autorului.

Jurisprudenta a preluat si confirmat agravanta faptei, prin riscul ce il reprezinta gravitatea sa. Conceptiunea din practica juridica lamureste ca doar prin luarea deciziei de a materializa fapta se creeaza un act antisocial premeditat, deosebit de periculos.

Tentativa din punct de vedere penal se pedepseste doar in momentul in care actele preparatorii de executare a omorului au fost puse in aplicare, situatie in care victima a reusit sa scape initial din capcana intinsa de autor dar i-au fost aplicate alte lovituri de cutit, moment in care a survenit decesul.

De aici intelegem ca din momentul hotararii de a savarsi fapta si pana in momentul trecerii ei in executare, trebuie sa treaca o perioada de timp, ea trebuie sa fie suficient de semnificativa pentru a reiesi justificarea logica si a permite o chibzuinta ei.

In situatia in care un faptuitor justifica o perioada de gandire foarte scurta, poate mult prea scurta pentru reusita de materializare a oricarei actiuni, timpul scurs trebuie sa fie suficient si semnificativ pentru premeditare.

Procesele afective au o prezenta marcanta in viata unui om, moment in care de cele mai multe ori duc la rezolutii infractionale, sunt categorisite din principiu in emotii ori trairi, ambele apartinand regnului animal, incluzand de asemenea aici si omul, atitudini puse fata in fata cu evenimentele lumii obiective si subiective.

In literatura judiciara autorul se incadreaza in cele mai multe situatii in doua variante clasice.

Starile psihice de calm, momentul in care faptasul trece din starea de planificare la starea propriu zisa de actiune si executare a actului antisocial, autorul are o gandire limpede, calma, judecand orice decizie la rece, in multe situatii lucrand cu o precizie si meticulozitate deosebita.

Stari aflate sub influenta unor puternice emotii sau tulburari, situatie in care autorul trece la actiunea propriu zisa sub influenta nervilor, a geloziei ori a unei situatii care il forteaza sa avanseze planul imediat.

Existenta ca autorul sa se afle in cele doua stari in acelasi moment, si sa actioneze sub amandoua impulsurile este exclusa.

Retinerea savarsirii omorului cu premeditare nu este incompatibil cu retinerea starii d provocare.

Retinerea poate fi savarsta si in cazul infractiunii deviate savarsite in modalitatea aberatio ictus ori error in personam.

Premeditarea poate fi o circumstanta personala, care nu se rasfrange asupra celorlalti participanti, cu exceptia in care participantii au participat la executarea actelor preparatorii cunoscand scopul acestora, moment ce devine o circumstanta reala.

Situatia in care si ceilalti participanti au participat la executarea actelor actiunea devine o circumstanta reala.

Omrul savarsit din interes material

Se pedepseste cu detentiune pe viata sau inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Uciderea unei persoane pentru satisfacerea ori realizarea unor interese materiale, pentru obtinerea de valori sau pentru stingerea unor datorii este fara indoiala o actiune injusta, abjecta ce denota un caracter lipsit de scrupule si pericolul social ce il reprezinta autorul in societete.

Caracterul sinistru cu care poate fi caracterizata aceasta fapta denota fara indoiala riscul de a lasa in libertate o persoana ce este dispusa sa suprime viata altui om doar pentru dorinta de a-si insusi bunuri cu pretul de a ucide oameni.

Scopul faptasului este acela de a castga foloase materiale palpabile sau cu consecinte ce pot duce la sporirea partimoniului faptuitorului sau stingerea unor obligatii fata de victima.

Existenta motivarii faptasului este esentiala si subanteleasa deoarece ea sta la baza decizionala a faptasului ce a dus la suprimarea vietii.

Moartea victimei este un eveniment producator de efecte juridice, situatie in care faptasul urmareste sustragerea de bunuri, moment in care se sting unele drepturi ori obligatii, situatie ce denota un transfer aparent licit in patrimoniul criminalului prin uciderea victimei.

Elemenul circumstantial de calificare a omorului constand in interesul material urmarit de catre faptuitor, desi are sau poate avea tenta baneasca ramane unul subiectiv. Relevant

pentru existenta modalitatii agravante a omorului este prezenta scopului, a interesului material urmarit, si nu realizarea acestuia.

Speta

O viata de om si o prada de … 170 000 de lei

In anul 1999 in luna martie , intr-un sat din cartierul Bucurestiului, Elisabeta T. in varsta de 79 de ani, a fost gasita de fiul sau, moarta in casa. Batrana locuia singura intr-o maghernita fara curent electric si fara apa. Fiul sau insistase de nenumarate ori ca mama sa sa vina si sa locuiasca la el. pana la urma Elisabeta sa hotarat sa se mute intr-o casa amenajata la tara, in apropiere de Rosiorii de Vede. Iultimele zile petrecute acolo aveau sa-i fie fatale. Desi batrana traia dintr-o pensie de 400.000 de lei, batrana a devenit usor victima a doua tinere care erau convinse ca batrana ascunde averi. Cadavrul victimei a fost descoperit de fiul sau care a venit intr-o zi impreuna cu sotia lui sa ia cateva lucruri din casa mamei. Femeia fusese legata la gura si avea un calus din carpe indesat in gat, de la care i sa tras si moartea.

Ancheta demarata ulterioravea sa scoata la iveala inteaga poveste si pe autoarele faptei. Marinel C. de 26 de ani si Gheorghita F. in varsta de 30 de ani cunoscute ca Geta

si Muta s-au dovedit a fi autoarele omorului. Cele doua se cunosteau din copilarie, fiind

bune prietene. Mai mult geta facuse si puscarie la viata ei, asa incat comiterea infractiunilor era ceva obisnuit entru ea. Reantalnindu-se dupa ce Geta a iesit din inchisoare si afland de presupusa avera a batranei, cele doua au pus la cale un plan. Astfel, intr-una din seri, acestea s-au dus acasa la femeie si desi nu se cunosteau cele 3 au discutat la lumina lumanarilor. Batrana atinsa de senilitate, a acceptat discutia cu cele doua intruse. Si pentru ca ora se facuse tarzie cele doua fete iau promis batranei ca pleaca numai daca le va da toti banii din casa. Elizabeta Ticheru a refuzat si a inceput sa strige, moment in care tinerele au imobilizat-o cu hainele gasite pe pat. Au luat suma de sub saltea 170.000 de lei si cateva haine din casa pe care apoi le-au vandut.

Omorul savarsit pentru a se sustrage sau pentru a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse.

Omorul savarsit pentru a se sustrage sau pentru sustragerea altei persoane de sub urmarirea penala denota metoda infioratoare la care este nevoit sa se preteze inculpatul incercand sa evite asumarea raspunderii pentru faptele sale, moment in care autorul spera ca prin suprimarea vietii victimei poate sa se sustraga urmaririi penale ori a executarii unei pedepse.

Prin ducerea la bun sfarsit a actiunii, inculpatul suprima viata altei persoane fiind periclitate si vatamate relatiile sociale normale si supunerea lor la un risc deosebit.

Executarea unei pedepse presupune existenta unei hotarari definitive de condamnare la o pedeapsa (detentiune pe viata, inchisoare ori amenda)

Este necesar sa nu fi intervenitnici o cauza care sa inlature executarea pedepsei sau consecintele condamnarii.

Este o circumstanta personala, care nu se rasfrange asupra celorlalti participanti, cu exceptia situatiei in care toti participantii au actionat in considerarea aceluiasi scop.

Pentru incadrarea corecta a acestei fapte autorul trebuie sa realizeze omorul in scopul impiedicarii procedurii judiciare, arestare sau executare a pedepsei

Tragerea la raspundere a faptuitorului in limitele legii este o actiune de drept, justa, si normala, o obligatie corelativa a organelor specializate ale statului si sa dea socoteala pentru faptele prevazute de legea penala pe care le-a savarsit sau pentru care este suspectat de acestea.

Conditionarea calificarii omorului de ucidere a unei persoane particularizeaza si circumscrie latura subiectiva a infractiunii, in sensul ca ceasta nu poate fi savarsita decat cu intentie directa calificata de scop.

Omorul savarsit pentru a inlesni sau ascunde savarsirea altei infractiuni.

Pentru ca aceasta fapta sa fie considerata agravanta, autorul trebuie sa produca decesul victimei cu scopul de a se sustrage urmaririi penale. Urmarirea penala trebuie sa fie inceputa anterior producerii omorului, deoarece doar in aceste conditii autorul se poate incadra la agravanta fapta.

Agravanta mai poate fi si situatia in care autorul reuseste sa suprime viata victimei pentru comiterea unei piraterii, ori talharii, moment in care autorul decide sa faca uz de forta pentru a incerca sustragerea urmaririi penale.

Tot la acest capitol intra si omorul facut de autor cu scopul de a masca ori elimina potentialii martori ce pot avea un rol esential in decursul anschetei, omor ce a fost facut de catre alt autor cu scopul inlesnirii urmaririi penale.

Aceasta circumstanta este personala si nu se rasfrange si celorlalti participanti decat cu exceptia in care participantii au actionat in acelasi scop.

Situatia in care o persoana decide sa recurga la gestul de suprimare a altei vieti cu scopul de a ascunde sau intarzia o ancheta intarzierea punerii in executare a unei decizii judecatoresti vadeste o periculozitate sociala accentuata a omorului si a autorului acestei fapte.

Existenta primii conditii de incadrare a gravitatii faptei se subantelege din litera legii cu prevederea pentru a inlesni sau ascunde savarsirea unei alte infractiuni .

In situatia in care decesul victimei survine dintr-un act facut de autor iar autorul nu incearca sa ascunda nici o alta infractiune executata anterior omorului, incadrarea juridica se schimba, urmarindu-se o noua incadrare a faptei.

Legiuitorul a considerat mai grav si a incriminat distinct situatia unui omor facut cu intentia de a ascunde o alta fapta facuta de autor, aratand o valoare mai ridicata din punct

de vedere al gravitatii comiterii ultimei fapte.

Hotararea comiterii primei infractiuni denota calitatea comportamentului inuman al autorului, situatie in care se dovedeste ca fapta a fost facuta cu intentie si in cunostinta de cauza.

Nu este posibil a se vorbi despre savarsirea unei infractiuni care a ramas in faza intelectiva, a hotararii de a fi comisa

Daca o persoana are ganduri ce nu le exterorizeaza, nematerialezundu-le in fapte concrete in actiuni sau inactiuni nu poate fi acuzat deoarece nu exista dovezi, nu are semnificatie penala si nu poate fi controlat probator.

Situatia in care uciderea unei vieti poate fi legata cu producerea altui omor savarsit de catre acelasi autor, iar pentru prima crima autorul nu si-a ispasit fapta poate fi catalogata ca omor calificat.

Legea lamureste foarte clar prin termeni simpli pentru a inlesni sau ascunde gravitatea faptei autorului lasat liber in societate.

Pentru o lamurire mai exacta a termenilor legii, conditionarea foarte exacta a metodei de ucidere nu este importanta, precum nici nivelul de sadism care sa petrecut la comiterea omorului, deoarece in acest text importanta o da motivarea prin care autorul ucide pentru a se sustrage ori ascunde si nu metoda folosita.

Scopul uciderii poate avea nuante personale, in momentul producerii omorului se ia in calcul daca au existat si alti participanti, daca acestia au cunoscut sau au prevazut fapta si nu au luat nici o decizie ceea ce constituie o agravanta aparte.

Subiectul omorului incadrat in aceasta modalitate agravanta cunostea situatia si a pasit din momentul planificarii prin cel al pregatirii propriu zise oprindu-se dupa decesul victimei. Aceasta actiune poate fi catalogata ca fiind facuta doar cu intentie directa calificata de scop

Omorul savarsit de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune de mor sau o tentativa de infractiune de omor

Gravitatea faptei autorului denota un risc iesit din comul deoarece faptuitorul a dat dovada de o periculozitate deosebita reusind sa suprime o viata si neoprindu-se decide sa mai comita un omor ori o tentativa de omor.

Daca o persoana a mai comis un omor anterior incadrarea juridica este deosebit de grava, intentia directa ori indirecta avand o valoare mare de decizie in decursul anchetei.

Pentru incadrarea corecta a faptuitorului in acest capitol autorul trebuie sa mai fi savarsit neaparat un omor si sa nu isi fi executat pedeapsa pentru prima crima, sa existe o decizie judecatoreasca clara de hotarare a sentintei in cazul primului omor.

O prima conditie importanta este ca faptuitorul sa mai fi savarsit initial o inractiune de omor, omor calificat, ultraj sau ultraj judiciar in forma tentativei sau ca infractiune consumata, fie ca autor fie ca instigator ori complice

In situatia in care victima reuseste sa scape cu viata din atacul initia dar este ucisa printr-un atac final de catre autor, perioada in care dintre atacul initial si cel final victima nu a reusit sa fuga tentativa se absoarbe in omor consumat.

Pentru o lamurire cat mai exacta a acestui text trebuie sa intelegem ca nu este obligatoriu ca amandoua crimele sa fie facute in acelasi interval de timp.

Daca amandoua crimele mor imediat una dupa alta in acelasi loc ori in aceeasi perioada incadrarea juridica este schimbata deoarece se potriveste mai bine faptei de ucidere a doua sau mai multe persoane.

In reglementarea data prin art. 177 C.pen. din 1968 infractiunea de pruncucidere a fost considerata ca fiind in esenta tot o omucidere, tot un omor contituind o modalitate normativa aparte a acestuia, cu un regim sanctionator propriu mai pland savarsita de un subiect activ calificat, mama in conditii deosebite, asupra unui subiect pasiv de asemenea calificat.

Ca o noutate in noul cod penal uciderea de catre o mama a copilului nou nascut nu mai este considerata si prevazuta ca o infractiune contra vietii persoanei, facand parte din gruparea celor savarsite asupra membrilor de familie.

Tentativa de omor este pedepsita de codul penal roman si denota gravitatea faptei deoarece decizia si hotararea de a pune in aplicare tentativa de omor denota o persoana ce este dispusa oricand sa suprime viata altui om, si numai norocul in multe situatii a facut ca victima sa scape cu viata ramanand marcata cu sechele si traume de pe urma faptuitorului.

Usurinta cu care unele persoane comit asasinate dovedeste inca o data nivelul ridicat de risc deoarece este foarte cunoscut faptul in ultimii ani criminalitatea organizata din Romania si nu numai a crescut ca nivel de dotare si pregatire profesionala.

In mediile de infractionalitate ridicata, mentalitatea gresita precum ca viata umana nu are o valoare foarte mare produce anual nou generatii de infractori si viitori criminali.

In momentul in care uciderea unui om se incadreaza in limitele legii de a absolvi faptasul de rapunderea penala printr-o situatie justificativa nu atrage dupa sine caracterul agravand al omorului deoarece fapta nu constituie infractiune.

Perioada de timp scursa intre cele doua fapte nu nu atenueaza si nu indeparteaza in vre-un fel raspunderea penala a faptasului deoarece trecerea timpului nu face faptasul mai putin periculos.

Intelegand incidenta deplina a faptelor criminalului, legiuitorul a optat pentru incadrarea juridica ca omor calificat fiind incadrat ca fapta agravanta justificand importanta protectiei sociale .

Caracterul personal al circumstantei care conditioneaza calificarea omorului, exclude extinderea si actiunea ei asupra participantilor, ei raspunzand in aceste conditii numai daca antecedentul cerut este realizat si de catre ei.

Omorul savarsit asupra a doua sau mai multor persoane

Pentru a intelege mai bine caracterizarea si implicatiile omorului savarsit asupra a doua sau mai mlte persoane trebuie sa ne formam o imagine de ansamblu asupra gravitatii faptei.

Uciderea mai multor persoane se caracterizeaza printr-un ansamblu de actiuni si norme ce conduc la o gravitate enorma a faptelor criminale. Producerea mai multor crime savarsite de catre un singur autor reprezinta un risc pentru societate din prisma convngerilor gresite formate ori motivate de ucigas transformandu-l intr-o persoana de un risc deosebit.

Actiunea comisa cu intentie se caracterizeaza prin caracterul abject al ucigasului, excluzand motivatiile ori scuzele ce pot fi invocate de criminal ce au condus la decesul mai multor persoane atata timp cat ele puteau fi evitate.

O prima conditie de incadrare in fapta agravanta este ca ucigasul sa fi fost constient de ceea ce se intampla si de neluarea nici unei masuri ce ar fi condus la evitarea decesului.

Ucigasul ce a produs faptele cu buna stiinta denota un comportament iesit din comun reprezentand un risc pentru societatea umana.

Comiterea cu intentie a doua sau mai multe crime se caracterizeaza prin decesul mai multor victime intr-un timp relativ scurt una fata de alta in aceleasi imprejurari sau in aceleasi conditii.

In aceasta categori poate fi catalogata si comiterea fara intentie a crimelor criminalul negandindu-se la eventuale accidente ce pot survei prin neglijenta sa.

Intentia indirecta de a ucide este incriminata deoarece pluralitatea de victime se subantelege din finalizarea actiunii.

Unitatea de imprejurare joaca un rol esntial in stabilirea si icadrarea faptei deoarece decesul mai multor persoane trebuie sa se produca in acelasi loc.

Pluralitatea de victime este soldarea actului final cu decesul a doua sau mai multe persoane, reflectand in egala masura caracterul deosebit de periculos al faptasului.

Pentru a pf valabila aceasta incadrare autorul trebuie sa se incadreze in urmatoarele conditii:

In urma activitatii infractionale trebuie sa cedeze cel putin 2 victime

Daca in urma activitatii infractionale nu se produce decesul niciunei persoane se va incadra la tentativa de omor.

In momentul in care actiunea vizeaza doua sau mai multe persoane si si se produce moartea unei singure persoane nu se poate incadra la fapta agravanta neexistand pluralitatea de victime.

Intentia joaca un rol important in stabilirea gravitatii faptei, motivarea fiind autorul a depus efort in pregatirea terenului pentru producerea unei capcane, investind timp, idei, bani, si materiale pentru confectionarea capcanei, lucru facut cu buna stiinta de autor.

In cazul infractiunilor complexe cel mai important este definita de continutul tentatiei, motiv pentru care autorul trebuie sa dea dovada de o ferocitate iesita din comun, stiind dinainte ca actiunea sa va duce la suprimarea mai multor vieti si nu face nimic pentru a impiedica actiunea, in unele cazuri dovedind o minte diabolica si un caracter sadic ce nu acorda sansa supravetuirii nici unei victime.

In literatura de specialitate tentativa nu are o reglementare stricta, existand doar prevederi in materie ce urmeaza a fi aplicate tuturor infractiunilor susceptibile de aceasta forma imperfecta de realizare a lor

Daca stam sa analizam tentativa din punctul obiectiv tentativa se trage din pregatirea unor acte preparatorii materiale de savarsire a faptei care au fost intrerupte pe parcursul desfasurarii faptelor de faptas, victima ori o persoana intervenienta fapt penttru care a dus la salvarea vietilor victimelor sau simplul noroc ca capcana sa nu nu fi functionat dintr-un motiv de greseala constructiva.

Infractiunea se considera consumata cand sa realizat continutul obiectiv si subiectiv al acesteia, momentul consumarii fiind diferit la infractiunile de atitudine formale pentru existenta carora nu se cere survenirea unui rezultat, infractiunea se consuma in momentul in care actiunea sau inactiunea care definesc coontinutul obiectiv s-au consumat integral, iar in cazul infractiunilor materiale conditionate de producere a unei urmari prevazute de lege, infractiunea se consuma in momentul in care executatrea terminandu-se a survenit rezultatul prevazut de lege ca element constitutiv.

Din aceasta conditionare subiectiva nu trebuie insa trasa concluzia necesitatii existentei de lan iceput a intentiei de a ucide doua sau mai multe persoane, fiind suficient ca aceasta pozitie subiectiva sa fie prezenta in succesiunea actiunilor.

In acest sens sa considerat si sa decis existenta agravantei in cazul in care cu intentia de a ucide faptuitorul aplica unei persoane mai multe lovituri de cutit, iar cand o alta persoana intervine, si ii cere socoteala pentru fapta savarsita ii aplica si acesteia lovituri de cutit, nefiind necesar ca ambele acte sa fie urmarea hotararii infractionale initiale, anticipate, ci numai ca intentie de a ucide doua sau mai multe persoane.

Avand caracter real, circumstanta de calificare a omorului se rasfrange asupra participantilor daca acestia au cunoscut-o sau au prevazut-o.

Omorul savarsit asupra unei femei gravide

Omorul savarsit asupra unei femei gravide este o fapta de o gravitate deosebita.

Orice femeie ce se afla in perioada de graviditate poarta in ea o viata, motiv pentru care in situatia uciderii unei femei gravide ne punem intrebarea daca nu cumva prin actul criminal ucidem doua suflete? Legiuitorul a lamurit un pic mai bine acest aspect din punctul de vedere juridic.

Legea cere existenta sarcinii indiferent de perioada ei de dezvoltare, motivand expres ,, indiferent de natura sau varsta acesteia ,,

Conditia principala si esential care este necesara pentru incadrarea faptei este sa se produca decesul unei femei gravide si ca autorul sa fi cunoscut starea de graviditate a femeii.

In momentul in care suprimarea vietii se intampla dar faptasul nu este constient de starea femeii incadrarea in fapta agravanta nu se va petrece. Fapta criminala efectuata si incheiata scoate la lumina informatia ca autorul era in necunstinta de cauza autorul va fi cercetat sub aspectul savarsirii de omor simplu ori omor calificat functie de detaliile anchetei.

Daca autorul avea posibilitatea sa cunoasca starea victimei ori era de datoria lui sa stie de situatia femeii fapta se transforma in cauza agravanta.

Datorita imprejurarilor de cauza autorul a actionat conform principiului aberatio ictus cazul de suprimare a vietii va fi catalogat ca omor simplu deoarece faptuitorul cu toate ca incerca sa intreprinda o actiune sau inactiune nu a putut anticipa moartea femeii.

Momentele si starile sufletesti ale fiecarui om difera de la moment la moment dar in sitautiile normale de convetuire unitara ca societate trebuie sa acordam o atentie sporita persoanelor vulnerabile. Viata unui copil inseamna sperantele de viitor ale fiecarui parinte. Graviditatea este o stare fiziologica care exista si se caracterizeaza prin siguranta deosebita in care se afla femeia in timpul savarsirii omorului. Situatia in care autorul incearca sa produca o crima ce este atribuita altei persoane si cade victima femeia fara ca autorul sa fi anticipat asta, incadrarea juridica a autorului nu va fi de ucidere a unei gravide deoarece el nu era in cunostinta de cauza in momentul acela, posibilitatea existand ca autorul sa confunde victimele.

Omorul savarsit prin cruzime

Suprimarea unei vieti este un fapt ce se poate petrece oricui, in cele mai multe cazuri prin fara intentie, dar exista oameni in societate ce dau dovada de o cruzime iesita din comun.

Omorul prin cruzime dovedeste ca faptuitorul cunoaste situatia reala in care se afla si nu intreprinde nici o masura pentru stoparea acesteia, motiv pentru care el da dovada de o manifestare umana negativa de exceptie. In literatura de specialitate exista voci care sustin ideea ca un timpul unui omor savarsit prin cruzime autorul pierde contactul cu realitatea manifestandu-si instinctele animalice ucigase si situatii in care autorul pregateste din timp materiale ce ar ajuta la torturarea victimei ore in sir pana la deces, actiune ce necesita o logica si o precizie iesita din comun.

Nivelul animalic de manifestare a actelor de cruzime reusesc in cele mai multe cazuri sa starneasca oroarea anchetatorilor si a opiniei publice semanand spaima si dezgust asupra faptasului. Importanta majora in acest aspect o implica stabilirea starii de moment in care se afla ucigasul in momentul efectuarii crimei, motiv pentru care expertiza psihologica devine o necesitate. Suferintele suferite de victima sunt de cele mai multe ori si psihice deoarece faptasul actioneaza prin intimidare, dand exemple verbale victimei in viata inca de metodele de tortura ce urmeaza sa le execute pe ea.

Pentru o incadrare corecta a situatiei trebuie dovedit ca actele de cruzime au fost efectuate in timp ce victima era inca in viata, situatie in care victima a decedat datorita torturilor si durerilor insuportabile suferite.

Omorul comis atat prin cruzimi, cat si prin supunerea victimei la tratamente degradante se va retine incidenta art.77 lit.

Tentativa este incriminata, indiferent de catalofarea ca fiind perfecta ori imperfecta.

Consumarea infractiunii se dovedeste in momentul decesului victimei, situatie in care daca decesul nu intervine omorul nu este savarsit.

Infractiunea este unica in felul ei si existenta unei pluralitati de elemente circumstantiale nu conduc la retinerea concursului de infractiuni, fapta savarsita reprezentand o infractiune unica

Pedeapsa pentru omor savarsit prin cruzime este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea obligatorie a exercitarii unor drepturi.

Uciderea la cererea victimei

’’ Cauza durerii, ca si a bucuriei, nu are ca singura sursa numai realitatea palpabila, ci si cugetarea; aceasta, la randul ei, ne creeaza necazuri infinitsuperioare. Suferinta fizica, insotita de suferinta morala se pot anihila reciproc, in timp ce o durere moralavolenta se cere adesea compensata printr-o suferinta fizica manifestata. Astfel se explica starile depresive care conduc la sinucidere, ca manifestare exterioara a durerii, menita sa anihileze suferinta morala si de neconceput intr-o stare de fericire sau echilibru’’ Arthur Schopennhauer

Continut legal

,,Uciderea savarsita la cererea explicita,serioasa, constienta si repetata a victimei care sufera de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestata medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani’’.

Statul protejeaza prin lege toti cetatenii sai indiferent de boala ori suferinta care o are si interzice expres uciderea la cerere a muribundului.

Muribundul este acea persoana ce se afla in agonie, in coma profunda, ireversibila si constient sau nu viata ii este protejata in limitele legii avand posibilitatea de a fi subiect pasiv al infractiunii de omor.

O definitie a eutanasiei este ,,uciderea săvârșită sub impulsul unui sentiment de milă, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care suferă de o boală incurabilă a carei moarte este din aceasta cauza inevitabila

Din istoria primitiva am inteles ca multe triburi barbare practicau o oarecare eutanasie sub forma obiceiuli ca ,, Nou-născuții bolnavi sau cu diferite deficiențe erau asasinați într-un mod teribil, fiind acceptați numai copiii capabili de a face față războiului.’’

Eutanasia sau crima infaptuita in numele compasiunii inseamna provocarea mortii unei persoane, avand consimtamantul acesteia. Problema se pune in cazul bolnavilor aflati in stadiile terminale ale unor boli incurabile (cum ar fi de exemplu cancerul), acestia suportand suferinte constante si intolerabile, fara speranta de a obtine o ameliorare a starii lor.

Ucidere victimei la cerere este considerat un act inuman si injust deoarece nimeni nu are dreptul sa ia viata altei persoane sub nici o scuza excluzand orice motivare.

Dreptul la viata este un drept absolut, conform principiului ca o sinucidere reusita nu poate fi incriminata prin netragerea mortului sub urmarirea penala, in aceasta idee sa cazut de acoord ca in astfel de situatii consimtamantul nu are relevanta.

Subiectul activ are o valoare deosebit de mare deoarece este identic cu infractiunea de omor, el putand fi constituit din orice persoana capabila de raspunderea penala ce intocmeste criteriile legii deoarece este singura si unica conditie ceruta.

Infractiunea de omor are un spectru foarte larg de intindere, ea poate fi atat constituita de catre un singur autor, cat si de mai multi, sub toate formele ei. instigare, complicitate si coautorat.

Obiectul infractiunii

Obiectul juridic special: viata persoanei si relatiile sociale in legatura cu dreptul la viata al altei persoane

Viata oricarei persoane este un bun inestimabil de o valoare absoluta, dreptul la viata este protejat si garantat si protejat prin lege.

Dreptul la viata este inscris in Declarația Universală a Drepurilor Omului și în Legea fundamentală a statului – Constituția

In logica art 22 din noul cod penal, viata persoanei nu nu intra in categoria valorilor de care aseasta poate dispune, ceea ce face sa nu poat fi retinut consimtamantul victimei drept cauza justificativa in caz de eutanasie.

Orice persoana aflata in viata poate fi considerat obiectul material al infractiunii.

Subiectul pasiv poate fi ocupat de orice persoana fizica, responsabila, care sufera de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestata medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat.

Nu este suficient ca victima sa sufere de o boala incurabila sau sa aiba o infirmitate grava, ci trebuie in plus ca aceasta sa o supuna la suferinte fizicesau psihice permanente si greu de suportat, neexistand nici o sansa de ameliorare.

Latura obiectiva

Eutanasia poate fi de doua feluri: activa si pasiva .

Eutanasia activa reprezinta comiterea unor acte in vederea provocarii mortii (cum ar fi: scoaterea din functiune a unui aparat, administrarea unui medicament intr-o doza capabila sa antreneze moartea, administrarea unei injectii letale.), in urma unei cereri repetate si a unei reflectii indelungate a unui pacient.

Eutanasia pasiva consta in neacordarea sau intreruperea unui tratament, stiind ca astfel urmeaza sa se produca moartea pacientului in cauza, in special in cazul in care "solutia" ar consta in incercarea de mentinere in viata a unui pacient printr-un tratament agresiv si inutil – practica de altfel condamnata de etica medicala, cu atat mai mult cu cat persoana in cauza a refuzat acest tratament

Urmarea imediata

Urmarea imediata a actului antisocial finalizat cu succes este decesut victimei.

Legatura de cauzalitate

Cauzalitatea reprezinta efectul unei actiuni ori inactiuni din care sa rezulte ca subiectului activ ia fost suprimata viata.

Latura subiectiva

Trebuie sa se dovedeasca intentia de a ucide prin efectuarea oricarei actiuni doveditoare.

Daca infractorul face o confuzie de persoane ucigand o alta persoana in locul celei ce a fost rugat in mod repetat sa o ucida nu se va retine raoarea drept cauza de neimputabilitate, insa se va retine comiterea infractiunii de ucidere la cererea victimei, iar nu pe cea de omor ori omor calificat.

Formele infractiunii

Actele preparatorii producerii decesului si tentativa nu sunt incriminate.

Determinarea sau inlesnirea sinuciderii

Fapta ce determina ori inlesneste sinuciderea unei persoane, cu obtinerea suprimarii vietii, este pedepsita de noul cod penal cu inchisoare de la 3 la 7 ani.

Viata umana este un dar de o valoare inestimabila, si datoria tuturor cetarenilor este de a proteja viata in toate formele ei. In situatia in care o persoana afla de tentativa de suicid a altei persoane, si efectueaza actiuni ori inactiuni ce favorizeaza ducerea planului pana la capat cu intentia criminala, este considerat ca partas la uciderea sinucigasului.

Determinarea

Determinarea de a actiona prin orice mijloc ce ar putea conduce la motivarea victimei cu scopul de a-si suprima viata este considerata o fapta penala, motivarea existand in aducerea de noi convingeri, asupra victimei cu intentia da a o determina sa-si ia singura viata, scop urmarit dar nedeclarat de catre autor.

Daca actiunea miseleasca de determinare ori inlesnire sa petrecut de fata cu un minor care nu a implinit varsta de 13 ani se considera fapta agravanta, situatie in care minorul poate ramane cu sechele, traume ori sa nu-si dea seama de gravitatea faptei traind cu convingerea ca este o fapta normala, situatie in care ar putea sa produca si el la randul lui aceleasi convingeri devenint un infractor in viitor. Convingerile urmate de emotii si motivari pot produce pe acelasi principiu acte de suicid.

Pedeapsa pentru inlesnirea sau determinarea suicida se pedepseste conform codului penal cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Literatura de specialitate a evidentiat cu precadere doua mari cauze importante de producere a suicidului.

Cauzele patologice caracterizeaza pe individ ca fiind o persoana cu afectiunice conduc catre suicid, in acest domeniu doar literatura stiintifica de specialitate se poate pronunta existand studii avansate ce incearca sa explice cauzele reale ale acestei devieri comportamental sociale.

Situatiile in care cauzele sociale conduc la suicid autorul trece printr-o perioada nedefinita de timp nefasta caracterizata de suparari, probleme, ingrijorari, stres, situatii la care autorul nu mai reuseste sa le reziste psihic conduc la ganduri suicidale, fapt pentru care se produce actul antisocial.

In unele domenii actele de suicid sunt bine implementate in formarea si definirea oamenilor ca membri ai unor organizatii de spionaj, moment in care autorul vazand ca nu mai are scapare si evitand capturarea lui in viata pentru sustragerea de informatii apeleaza constient la actul final ce pune capat vietii.

Au fost semnalate in decursul timpului acte de suicid efectuate in grupuri organizate, bazate pe principii religioase, membrii traind in medii gresit influentate ajung la convigeri ca ceea ce fac e actiune corecta.

,,Sidley defineste actul de parasuicid ca fiind o actiune sau un sir de actiuni deliberate, cu caracter autodistructiv. Studiile clinice au identificat unii factori de risc pentru repetarea comportamentului parasuicidar: somaj, antecedente parasuicidare, absenta unei relatii maritale, consumul de droguri sau alcool.’’

Relatiile social umane sunt caracterizate prin norme de protectie a vietii persoanelor, existand organe abilitate ce se ocupa special de tratarea membrilor care prezint astfel de simptome.

Obiectul infractiunii

Obiectul juridic special este identic cu cel al infractiunii de omor.

In societatea noastra actul de suicid este un act deliberat scapat de sub control intr-un moment de slabiciune, caracterizat de renuntarea la viata prin convingerea ca sinuciderea este singura scapare. Autorul ce apeleaza la determinarea sau inlesnirea actelor de suprimare a vietii unei victime actioneaza gresit producand efecte egale cu cel al infractiunii de omor.

Obiectul material este persoana aflata inca in viata, facandu-se referire expres la corpul ei, care sa sinucis ori a produs doar o tentativa de sucid.

Subiectul activ

In cadrarea actului de suicid este identica cu actul de omor propriu zis, rezumandu-se la termenul de orice persoana ce este capablia sa actioneze singura in toate formele de participatie ocazionala.

Subiectul pasiv poate fi orice persoana asupra careia se exercita actiunea de determinare sau inlesnire a suicidului.

Uciderea din culpa

Formă de vinovăție care constă în faptul că infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-1 acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce (culpa cu prevedere) sau nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-1 prevadă (culpa simplă).

Imprudenta

Varianta a culpei, forma neintentionata a vinovatiei, care consta in prevederea de catre faptuitor a rezultatului faptei sale, pe care insa nici nu-l doreste si nici nu-l accepta, sperand fara temei, printr-o examinare superficiala a situatiei, ca ceasta nu se va produce.
Sinonim: usurinta

Uciderea din culpa este produsul nerespectarilor normelor de siguranta aflate in vigoare, ce se materializeaza prin producerea unui omor.

In societatea moderna nivelul tehnologic de dezvoltare a ajuns la un stadiu ridicat.

Normele de siguranta ce nu sunt respectate produc stari de pericol din ce in ce mai frecvente mai grave si mai acute.

Gravitatea frecventei nerespectarii si neasumarii raspunderii de catre persoanele competente si responsabile ce au in grija si raspunderea lor atributii care ar trebui sa evite pierderile de vieti omenesti,reprezentand pericolul social.

Valoarea sociala ce poate fi lezata prin conduita neglijenta sau usuratica, urmarea grava si ireparabila a acestora a impus si justifica incriminarea uciderii din culpa.

Obiectul juridic special

Se refera la relatiile social-umane ale fiecarui individ, drepturi si obligatii care deopotriva sunt toti obligati sa le respectae prin normele juridice clar stabilite ce au scopul evitarii accidentelor si pierderilor de vieti omenesti.

Corpul persoanei reprezinta obiectul material iar normele juridice de reglementare sunt identice cu cele ale infractiunii de omor.

Subiectul activ poate fi orice persoana ce are capacitate de raspundere penala.

Existenta coautoratului este posibila in cazul retinerii culpei comune a mai multor persoane la savarsirea faptei tipice.

Posibilitatea de raspundere penale in situatia ambilor participanti este posibila deoarece exista sansa ca vina sa o poarte ambii participantii, fiecare cu gradul sau de raspundere.

Participatia improprie este posibila : persoanele care au determinat, inlesnit sau ajutat in orice mod, cu intentie, la savarsirea uciderii din culpa fiind sanctionate penru instigare, respectiv complicitate la infractiunea de omor.

Subiectul pasiv poate fi orice persoana ce a suferit accidentul si sa soldat cu decesul victimei.

Latura obiectiva reprezinta uciderea unei persoane printr-o actiune ori inactiune avand acelasi continut, element material, urmare imediata, si legatura cauzala cu infractiunea de omor.

Consumarea actiunii nu poate exista decat in momentul cand fapta a fost cosumata prin decesul victimei.

Agravanta intervine in momentul in care nu sunt respectate normele de siguranta sociale, norme strict reglementate de lege fapt pentru care prin se ajunge la suprimarea vietii.

**********************************************

Importanta investigarii criminalistice a omorului

Din moment ce omul a inceput sa interactioneze cu ceilalti membri in interiorul unei comunitati stabile a inteles ca este expus la comiterea de fapte antisociale de catre ceilalti membri. Necesitatea de protectie sociala a fost definita prin interventia imediata a sanctiunilor ca raspuns-cauza-efect la incercarea de stopare a comiterii de fapte antisociale intr-o perioada cat mai scura prin activitati represive de eliminare a membrului vinovat dintre ceilalti participanti la viata cotidiana.

Importanta acestei decizii trebuie inteleasa si lamurita deoarece suntem nevoiti sa facem distinctia intre pedepsirea celui vinovat prin curajul nebun ce la dovedit ca principiu ori sanctiunea ca producere a decesului victimei. Nevoia de eliminare din societate fiind necesara si urgenta ajungem la ideea de inchidere a autorului in cel mai scurt timp pentru a se evita producerea unei noi fapte ori tentativa de sustragere urmaririi penale.

Importanta moralei in societate are un caracter aparte antrenand membrii societatii la ganduri si principii ce constrang intregaga societate catre respectarea unor norme de intelegere si colaborare avand doar efect psihic de automotivare ori denigrare.

In ancheta criminologica o importanta deosebita o are stabilirea naturii ei pentru a intelege fapta comisa si incadrarea ei juridica este necesara sa obtinem informatii clare si precise facand distinctie intre autori si coautori, incadrarea faptei ca omor, lovire sau vatamare corporala.

Importanta deosebita se subantelege prin natura actiunii ei reflectand gravitatea, fapta sociala domina de la bun inceput soarta faptasului stabilind pe parcursul anchetei daca autorul poate fi tras la raspundere sau nu, iar daca tragerea la raspundere este posibila gravitatea faptei prin metodele cum a decurs fapta.

Stabilirea imprejurarilor in care s-a comis fapta

Imprejurarile in care sa comis fapta denota situatia si riscul pe care il reflecta autorul deoarece daca fapta a fost facuta cu premeditare se subantelege ca riscul social este ridicat

Urmeaza :

Alegerea temei

Schema ori planul lucrarii

Cuprinsul

Formularea titlului

subiectul cercetarii

Lucrarea de licență/dizertație va avea o lungime cuprinsă între 50 și 60 de pagini și va conține minimum 5 titluri la bibliografie. Aceasta va cuprinde:

pagină de titlu, care va fi și coperta lucrării;

pagină de cuprins;

un capitol introductiv, în care se va prezenta și argumenta tema lucrării, modul de abordare, precum și perspectivele teoretice alese;

capitolele vor începe pe pagină nouă.

conținutul propriu-zis al lucrării, organizat în capitole și subcapitole în funcție de cerințele specifice ale abordării;

un capitol de concluzii ce va sintetiza rezultatele demersului propus;

un capitol de referințe, ce va conține lista completă a surselor bibliografice citate înlucrare.

anexe, daca este cazul.

Prezentarea temei si sublinierea importanței problemei – în câteva fraze trebuie demonstrată importanța subiectului ales, dat fiind că nu orice subiect are o importanță științifică reală;

Prezentarea, pe scurt, a structurii lucrarii – pe capitole, subcapitole – cu titlul acestora;

Expunerea – succintă și consistenta – a lucrarilor parcurse si a stadiului problemei, din perspectiva lecturilor noastre. Este necesară, întîi din probitate profesională, care ne obligă să prezentăm ipotezele predecesorilor noștri; in al doilea rând, această prezentare a stadiului cercetării ne servește nouă înșine pentru cunoașterea subiectului;

Prezentarea intențiilor noastre. După ce am prezentat importanța problemei și stadiul cercetării, se impune prezentarea propriilor noastre intenții. Ele rezultă, de altfel, în mod indirect încă din precedenta secțiune unde istoriografia este prezentată critic. Aici, delimitarea noastră devine limpede, arătând ceea ce ne propunem noi: în continuarea, în completarea sau în opoziție cu ceea ce s-a făcut până la demersul nostru.

Se va mentiona metoda pe care dorim sa o urman si, daca se impune, dificultățile menționate, precum și mulțumirile pe care le

Sectiunea I: Aspecte procesuale, precedente legislative si situatii tranzitorii

Sectiunea a II-a: Aspecte criminologice

Sectiunea a III-a: Aspecte criminalistice

Criminalitatea in lume, procentaje, principii, metode de ancheta diferite, mentalitati, procentaje pe tari, tipuri de crime, incriminati, omorul in afara tarii, explicatii,..

Bibliografie

http://www.stiucum.com/drept/drept-penal/Pluralitatea-de-infractori35576.php