Femeia, Victima A Traficului DE Persoane

FEMEIA, VICTIMĂ A TRAFICULUI DE PERSOANE

Cuprins

I. Femeia, victima a traficului de persoane:

1.1. Notiuni introductive

1.2. Repere istorice

1.3. Evolutia fenomenului

1.3.1.Romania o țară de tranzit

1.3.2. Rolul globalizării în fenomenul traficului de persoane

1.4. Proeminenta fenomenului traficului de persoane in statele democratice

Spania, Italia, Austria,Polonia, Asia, Croația

II. Traficul de persoane, elemente specifice

„libertatea de a-ți refuza libertatea”

2.1. Manifestari ale traficului de persoane

2.1.1. Varietatea de forme

2.1.2. Traficul de persoane și prostituția adesea confundate

2.1.3. Comerțul în scopul căsătoriilor forțate

2.1.4. Traficul de persoane in scopul prelevării de organe

2.1.5. Traficul de persoane ca problema a migrației

2.1.6. Prostituția de lux ca forma de trafic

2.2. Profilul traficantului

2.3. Etapele traficului de persoane

2.4. Cauzele traficului

2.5. Consecințe ale traficului

III. Femeia, victima a traficului de persoane in context juridic și legislativ

3.1. Cadru legislativ

3.1.1. Legislația internațională

3.1.2. Legislația națională

3.1.3. Măsuri întreprinse pentru combaterea cauzelor și efectelor traficului de femei

3.2. Practica de prevenire și intervenție

3.3. Traficul de persoane incalcarea dreptului la viata – Necesitatea reglementării infracțiunii de omor

3.4. Obligația de a extinde limitele de pedeapsă

3.5. Incriminarea cererii de trafic de persoane – o cauza a dezvoltarii fenomenului

3.6. Forme de manifestare ale traficului de persoane din prisma drepturilor încălcate

IV Traficul de persoane și asistența socială

V. Metodologie

Operationalizarea conceptelor

Intrebarile si metodele cercetarii

Obiective

Ipoteze

Grupuri tinta

Studiu de caz. Femeia, victima a traficului de persoane

Analiza interviurilor

Concluzii

Bibliografie

Listă de abrevieri

alin. – aliniat

art. – articol

CEJ – Curtea Europeană de Justiție

Convenția – Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Curtea – Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

DIICOT – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

ICCPR – International Covenant on Civil and Political Rights

ILO – International Labour Organization

nr. – număr

ONU – Organizația Națiunilor Unite

op. cit. – operă citată

Protocol – Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului cu persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

ș.a. –și altele

Introducere

„Bilanț” la sfârșit de an 2014 – prima jumatate a anului 2015: Fenomenul traficului de persoane a luat amploare in ultimii ani , conform statisticelor cele mai recente ( sfarsit de an 2014 – prima jumatate a amului 2015 ) Un fenomen care ridica nu doar probleme morale ci si penale.

Rațiunea tratării acestei teme- Femeia, victima a traficului de persoane, raportat o gamă larga de drepturi incalcate si la legislatia și încălcata, a fost acela că majoritatea statelor lumii nu accepte ideea conform căreia traficul cu ființe umane a redeschis problema sclaviei. Bineinteles, majoritatea statelor interzic sclavia sub toate formele, iar la nivelul Uniunii Europene s-a reglementat prohibirea ei prin ridicarea la rangul de drept fundamental al omului de a nu fi supus sclaviei sau muncii forțate și prin convenții , dar aceste reglementari nu au primit o aplicare concretă a acestor reglementări. Termenii de „servitute” și de „sclavie” au rămas mult timp doar o „formă fără fond”. Cu toate acestea este evident ca a existat un scop din partea celor care au redactat pactele si conventiile internationale si este greu de crezut si acceptat faptul că ele au fost rezultatul unui exces de zel sau a unei atitudini de „show-off”.

Cu durere putem afirma ca acest scop nu a fost înțeles cu adevarat de către autoritățile naționale, , fie din neștiință față de victimele traficului fie din cauza prejudecăților, cmai ales că în numeroase situații femeiole, victime ale traficului de persoane sunt considerate răspunzătoare pentru ceea ce li se întâmplă.

După zile mistuitoare de criza economica, politica, sociala, război, nenumarate intrebari si victime în rândul credinciosilor de pretutindeni, după completa prezentare a tuturor obiectivelor impuse de operațiunea “Iesirea din criza” „Masacrul civil” din Romania (fără a ne afunda prea mult în „nisipurile mișcătoare” ale conflictului) a pus din nou “la mijloc” „ civilii neajutorați – între dărâmături, înconjurați de nimicul sinistru format din pământul arid, sârmă ghimpată și ziduri.”Mii de familii raman fara locuri de munca, cu asistență medicală insuficienta, iar singura varianta ramane pentru multi dintre noi Dumnezeu. Doar credinta mai tinte vii pentru orice „rachetă rătăcită”. Din partea Occidentului – pasivitate și declarații letargice.

Acesta constituie numai unul din „episoadele”, care ne fac să ne îndreptăm privirea astăzi, mai mult ca niciodată spre tema licentei : Femeia, victima a traficului de persoane, Indiferent de manifestările lui, acest fenomen rămâne îngrijorător datorită amploării și persistenței lui, motiv pentru care de câteva secole se încearcă eliminarea sa; iar mai nou, în urma presiunilor venite din partea așa-ziselor state liberale prin legalizarea prostitutiei, libera circulatie

Prin această lucrare structurata pe V capitole, ne propunem să deslușim în ce măsură societatea de astăzi întelege si i-a atitutine asupra fenomenului traficului de persoane.

In primele doua capitole vom aborda o parte teoretica, definind conceptele de trafic de persoane din perspective generale, insa avand in vedere delimitarile conceptuale, proemineta fenomenului, traseul istoric, apoi partea ce tine de manifestările fenomenului , de factorii ce influențează dezvoltarea fenomenului, cauzele și efectele acestuia, iar in urmatoarele 3 capitole vom analiza aspecte din legislație și jurisprudență

Avem în vedere dezvoltarea unui fenomen ai cărui factori esențiali dau naștere unei boli a societății contemporane.

De asemeni, prin lucrarea de față ne propunem să facem acest subiect mai vizibil in cercetarea românescă atât din perspectiva asitenței sociale cât si din pesrpectiva juridică, atat de importanta în evoluția traficului.

I. FEMEIA, VICTIMA A TRAFICULUI DE PERSOANE

1.1. Notiuni introductive

”Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale”.

Declaratia universala a drepturilor omului – art. 3

Exista eforturile din partea tuturor statelor lumii in vederea stoparii și prevenirii acestui fenomen, însă cu toate acestea problematica traficul de persoane ia amploare, iar ingrijorator este faptul ca efectele sale asupra fiintei umane devin din ce în ce mai grave.Putem chiar sustina ca demnitatea umana ajunge să fie anihilată . De aceea ne vine ușor să considerăm traficul de persoane o crimă împotriva umanității.

De ce? Mai ales datorita numeroasele drepturi încălcate. Astfel ajungandu-se de cele mai multe ori la suprimarea vieții victimelor, iar esența traficului de persoane este faptul că acesta transformă ființa umană în marfă, fără știrea sau fără permisiunea acesteia.Datorita gravelor implicații, problematica fenomenului traficului de persoane a favorizat numeroasele încercări de întelegere și de definire din partea statelor lumii și a organizațiilor mondiale. Totodată Uniunea Europeană a dezvoltat un ansamblu de instrumente la nivel operational cat si legislativ pentru a lupta cât mai eficient pentru combaterea acestui fenomen, toate acestea s-au realizat în strânsă legătură cu acțiunile purtate de organizațiile internaționale, dintre care putem enumera Concluziile Consiliului din 8 mai 2003 cu privire la lupta împotriva traficului cu ființe umane sau Recomandarea Consiliului din 28 noiembrie 2003 cu privire la ameliorarea metodelor de prevenire și de anchetă operațională în lupta împotriva criminalității organizate legate de traficul cu ființe umane. Putem afirma cu tarie ca există o multitudine de definiții ale noțiunii de trafic de persoane, definiții ce sunt incluse în numeroasele texte legale, adoptate în acest domeniu.

Alături de traficul de droguri și arme, corupție, economie subterană, evaziunea fiscală sau fraudele financiare, traficul de persoane reprezintă una dintre cele mai bine organizate activități infracționale. Desi nu constituie un fenomen nou, schimbările prin care au trecut țările din Sud-Estul și Centrul Europei au dus la o creștere semnificativă a acestui curent în spațiul european. Înca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, existau rapoarte care insemnau răpirea și vinderea de femei si minori din zonele locuite in Țara Galilor de catre evrei dar și din alte țări ale Europei, victimele acelei forme se trafic ajungand în bordelurile din intrraga lume.. Înca din anii 1860 in Caraibe si America Latină,Brazilia și Argentina și Brazilia, exista date despre astfel de cazuri. Factorii care au generat aparitia si evolutia fenomenului traficului de persoane, au ramans in principiu aceiasi, insa globalizarea si industrializarea a consolidat alte si alte cauze constant, iar zonele aflate in declin au devenit practic o pepiniera pentru retelele de traficanti.. Astfel instabilitatea din domeniul politic, social și cultural au provocat o accentuare a sărăciei și a ratei șomajului, precum și o distribuție inegală pe piața muncii a bărbaților și a femeilor. Pe lângă aceste cauze mai pot fi incriminate gradul ridicat de corupție a autorităților, o slabă administrare a sistemului vamal și lipsa unei legislații adecvate. Toate acestea au determinat dezvoltarea traficului de ființe umane.

“Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.” – aceasta este definiția traficului de persoane în Directiva UE 2011/36/UE

Fundamentul tuturor strategiilor impotriva traficului de persoane trebuie sa fie drepturile omului abordate din perspectiva celor care au nevoie ca drepturile lor să fie protejate și promovate. Centrarea drepturilor omului în analiza noastra, ne obliga să luăm în considerare nevoile persoanelor traficate.

Potrivit Europol, traficul de persoane este una din cele mai profitabile activitati de criminalitate organizata din UE, fiind situat, în funcție de venituri, pe al treilea loc în lume, surclasat doar de către traficul de droguri și de cel de armament, cu un profit ilicit cuprins între 6 și 9 miliarde dolari. Totodată, potrivit datelor UNODC, traficanții de ființe umane obțin anual un profit ilicit de circa 8 miliarde dolari, comparabil cu profitul din traficul de droguri. Creșterea cererii de servicii sexuale, de forță de muncă ieftină, dorința de a obține profit cu investiții minime, sunt tot atâția factori care influențează în mod direct intensificarea activității rețelelor de trafic.

Adesea traficul de persoane și prostituție sunt confundate de aceea incercam sa delimitam conceptele. De asemeni nivelele migratiei au luat amploare și complexitatea lor, atât a celor legale cât și a celor ilegale, într-o societate in continua dezvoltare a făcut ca această diferență să fie mai dificil de acceptat. La nivel global s-a dezvoltat o piață pentru serviciile ilegale de migrație, dar mecanismele și formele de organizare sunt încă puțin cunoscute. Migranții ilegali care folosesc aceste servicii sunt expuși atât furnizorilor de servicii fară scrupule și autorităților; linau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.” – aceasta este definiția traficului de persoane în Directiva UE 2011/36/UE

Fundamentul tuturor strategiilor impotriva traficului de persoane trebuie sa fie drepturile omului abordate din perspectiva celor care au nevoie ca drepturile lor să fie protejate și promovate. Centrarea drepturilor omului în analiza noastra, ne obliga să luăm în considerare nevoile persoanelor traficate.

Potrivit Europol, traficul de persoane este una din cele mai profitabile activitati de criminalitate organizata din UE, fiind situat, în funcție de venituri, pe al treilea loc în lume, surclasat doar de către traficul de droguri și de cel de armament, cu un profit ilicit cuprins între 6 și 9 miliarde dolari. Totodată, potrivit datelor UNODC, traficanții de ființe umane obțin anual un profit ilicit de circa 8 miliarde dolari, comparabil cu profitul din traficul de droguri. Creșterea cererii de servicii sexuale, de forță de muncă ieftină, dorința de a obține profit cu investiții minime, sunt tot atâția factori care influențează în mod direct intensificarea activității rețelelor de trafic.

Adesea traficul de persoane și prostituție sunt confundate de aceea incercam sa delimitam conceptele. De asemeni nivelele migratiei au luat amploare și complexitatea lor, atât a celor legale cât și a celor ilegale, într-o societate in continua dezvoltare a făcut ca această diferență să fie mai dificil de acceptat. La nivel global s-a dezvoltat o piață pentru serviciile ilegale de migrație, dar mecanismele și formele de organizare sunt încă puțin cunoscute. Migranții ilegali care folosesc aceste servicii sunt expuși atât furnizorilor de servicii fară scrupule și autorităților; linia dintre exploatarea persoanelor migrante și traficate este tot mai neclară, iar nevoia de o protecție solidă a drepturilor omului a devenit tot mai acută. Migrația forței de muncă a crescut puternic, cele mai multe previziuni se așteaptă la o creștere a acesteia, și nu la o scădere, în ciuda restricțiilor și a dificultăților de asigurare a documentelor și a locurilor de muncă, precum și a eforturilor de combatere și gestionare pentru un astfel de fenomen. Cu toate acestea, este clar faptul că restricțiile și dificultățile, în loc să încurajeze oamenii să își asume mai multe riscuri în dorința lor de a migra, expun mai mult indivizii la traficul de persoane.

Potrivit unui articol al ONU4, sunt mai mult de 185 de milioane de migranți internaționali în lume, iar jumătate dintre aceștia sunt femei. OIM estimează că în anul 2050 vor fi mai mult de 230 de milioane de oameni în afara țărilor de origine. Însă cum mulți migranți sunt ilegali, iar statisticile sunt marcate de diferite erori standard, amploarea reală a acestui fenomen este necunoscută insa aproximata la o valoarea de 7 ori mai mare.

Vom incerca in continuare sa aratam cateva dintre mecanismele care pot fi asociate cu fenomenul traficului de persoane.

1.2. Repere istorice

Putem spune ca apariția sclaviei si dezvoltarea unui drept de propietate nou al carui obiect central este insasi fiinta umana a existat inca din antichitate din dorința oamenilor de a-și manifesta superioritatea rasei față de alte populații, si de a domina. Ca urmare a miscarilor abolitioniste sclavia a fost considerata desființată insă ea reprezintă în mod sclavia cert o situație care încă nu și-a găsit rezolvare, fiind abandonată doar vechea sa formă si înlocuită, așa cum o numim astazi cu „sclavie modernă”. Spre deosebire de sclavul din vechile societați sclavagiste, nouă formă de ”sclavie modernă” se individualizează datorită faptului că sclavul de astăzi are un preț mult mai mic comparativ cu cel anterior, insa nu putem spune acelasi lucru si despre profiturile celor care exploatează persoana, castigurile acestora fiind extrem de mari. Se presupune, ca in statele lumii occidentale exista programe si modalitati de a combate acest amplu fenomen, insa cu regret si dezamagire gasim foarte multe situații de sclavie, de trafic de persoane chiar si in tarile cele mai evoluate. Spre uimirea multora, în ultimii ani, numeroase branduri internationale, bine cunoscute, specializate mai ales pe confectionarea produselor de imbracaminte, au fost acuzate ca folosesc minori aflati sub varsta legala de munca dar si persoane adulte fortate sa faca acest lucru pentru a-și imbunatatii si maximiza profiturile.

In secolul al XVI-lea a fost folosit pentru prima dată termenul de trafic de fiinte umane cu sensul de comerț, dar fără a avea conotație negativă. Conceptul de trafic a primit în secolul al XVIII-lea, sensul de vânzare ilegală a mărfurilor, iar abia în spre secolul XX el se referă la comerțul cu ființe umane care erau vândute ca sclavi. Insă încă de la inceputul secolului al XIX –lea acest tip de trafic se manifesta sub forma răpirilor sau vânzărilor de copii sau tinere femei din țări ale Europei Centrale și de Est. Din anul 1989 fenomenul supranumit „comerțul cu sclavii albi” a intrat în atenția autorităților internaționale când la Londra are loc Congresul internațional pentru lupta împotriva traficului de femei.

În anul 1904, la Paris, majoritatea statelor din Europa au semnat o Convenție Internațională ce prevedea lupta cu comerțul de sclave albe, acesta a reprezentat consecința traficului și migrarii voluntare a femeilor albe din Europa spre țările arabe și Europa de Est, în calitate de concubine sau prostituate, situatia alertând guvernele mai multor state europene. În acea perioada, traficul însemna mișcarea sau transportarea femeii pentru scopuri imorale, adică prosituție. Deși inițial, definiția presupunea traversarea hotarelor tării de proveniență, în 1910, un alt acord de colaborare, semnat la Paris în data de 4 mai de catre 34 de state, a venit cu o nouă definiție, care recunoștea că traficul de femei poate avea loc și în cadrul hotarelor unei țări. Mai tarziu, acest termen – comerț cu sclave albe – s-a extins și asupra noțiunii de trafic în general: importul de femei dintr-o țară în alta sau în calitate de “mirese prin corespondență”, de servitoare, chelnerițe, dansatoare, fotomodel, care de cele mai dese ori sfîrșesc cu “angajarea” forțată, prin înșelăciune sau amenințare, în industria sexului. Astfel, sunt elaborate și semnate mai multe convenții și acorduri ce definesc noi interpretări ale acestui fenomen și stabilesc noi modalități de conlucrare în vederea contracarării fenomenului

1.3.Evolutia fenomenului

”Nimeni nu va fi tinut in sclavie nici in servitute; sclavajul si comertul cu sclavi sint interzise sub toate formele lor.”

Declaratia universala a drepturilor omului art 4.

Chiar dacă aduce atingere libertății unei persoane,prin intensitatea sa, starea de sclavie se distinge de starea de servitute sau de robie, întrucât, sclavia nu presupune existența unui drept de proprietate asupra persoanei aservite. De aceea putem afirma ca unei persoane aflate în robie sau servitute îi sunt afectate demnitatea și libertatea în sens concret, însă nu îi este total știrbită personalitatea juridică. Astfel, persoana aflata in servitute nu devine sclav, deci nu devine obiectul stăpânului său, așa cum spune ne arata definiția, este obligat să trăiască, pe domeniul/proprietatea altei persoane din vari considerente. Întrucat victima retelelor de crimă organizată îsi pierde controlul asupra existenței sale nemaiavand personalitate juridica, traficul de persoane se apropie mai mult de noțiunea de sclavi, persoana fiind transformată într-un obiect de comerț.

Exista insa si situații în care, ca urmare a traficului, persoana se află în stare de robie ca (acestea sunt mai ales cazurile celor care sunt obligați să lucreze în slujba altorapersoane pentru a-si achita anumite datorii), aceste situații sunt insă foarte rare, agresorii avand interesul sa a obtine ei insisi profituri cat mai mari, profituri ce se obțin prin tranzacționarea ființelor umane, S-a dovedit in ultimii 20 de ani, prin cercetarile si demersurile internaționale împotriva sclaviei faptul că ea ca formă de exploatare a persoanei a fost accentuată mai ales de relocarea indivizilor din locurile de rezidență, uneori în țara de proveniență dar cel mai adesea peste granita acesteia.

Consideram că migranții ilegali sunt cei mai expuși riscului, multe situatii de trafic sau sclavie fiind facilitate de fenomenul migrației ilegală în sine. Organizația Națiunilor Unite defineste astazi sclavia ca fiind posesiune parțială ori totală a unei persoane sau a mai multora.

.

In Romania, fenomenul traficului de persoane a luat amploare la inceputul anilor 1990, odata cu caderea regimului comunist, si cu accesul la libera trecere a granitelor tarii. Acest fenomen a fost favorizat in tara noastra si de esecul politicilor sciale aflate atunci in degringolada, imposibilitatea de a sustine populatia vulnerabila atragand dorinta acestora de a imigra, trecerea la economia de piata a generat un numa ridicat de categorii sociale aflate in situtii de risc, iar pozitia geografica – intre Europa de vest si Asia, o pozitia favorabila rutelor de trafica contribuit si ea la cresterea acestul fenomen.

Cateva structuri au inceput să reacționeze in mod sistematic și țintit la fenomenul traficului de persoane de la sfarșitul anilor 1990, inceputul anilor 2000. Au fost create servicii specializate de asistență cu sprijinul UNICEF si OIM pentru victime furnizate de organizații neguvernamentale De asemeni in anul 2004 prin inființarea Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog și a Direcției de Investigații a Infracțiunilor au fost create structuri speciale și in domeniul combaterii criminalității organizate Criminalității Organizate .Agenția Națională Impotriva Traficului de Persoane si 15 centre regionale, care are atribuții de coordonare, evaluare și monitorizare a aplicării politicilor in domeniul traficului de persoane a fost inființată in 2006 . S-a pus atunci accentul in deosebi pe formarea specialistilor precum si pe organizarea campaniilor de informare si conștientizare a publicului larg.

“Din ce in ce mai mult, traficul de persoane este considerat a fi o afacere, de cele mai multe ori controlată de crima organizată, care incearcă să obțină maximum de profit din ceea ce considera a fi „bunul” ei, principiul care-i guvernează acțiunile fiind „low risk-high profit” (ANITP, 2013, p. 5).

Într-o abordare generală, conceptul de trafic de persoane include toate acele fapte sau acțiuni – de la racolare pană la transferarea intr-o altă țară a persoanelor – care se desfășoară prin utilizarea forței, amenințării, abuzului de putere, prin folosirea șantajului, inșelăciunii sau prin orice altă formă de constrangere

In diverse cazuri de exploatare a femeiilor, copiilor si barbatilor, traficul de persoane a fost intens mediatizat conform AntiSlavery International. In cadrul acestor campanii media , este foarte des mentionat faptul ca persoanele traficate pot fi constrânse să își părăsească locuințele, iar de cele mai multe ori acestea își caută de muncă departe de casă din cauza lipsei de oportunități; astfel căzând pe mâna traficanților.

Traficul de ființe umane reprezintă deci o formă de sclavie, strâns-legată de alte segmente ale criminalității organizate (traficul de droguri, traficul de armament, spălarea de bani ș.a.), care a atins cote alarmante la nivel mondial, cifra oficiala reprezentând femeile și copiii traficați anual prin rețele transfrontaliere din țările în curs de dezvoltare către Occident a fost estimată la câteva sute de mii, insa in realitatea cifra este de sase ori mai mare.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, în noiembrie 2014, afirma că cca 280 de mii de femei au căzut victime rețelelor de trafic balcanice.

Organizația Internațională pentru Migrație arată că cele mai importante țări de origine pentru traficul de femei sunt Moldova, România, Ucraina, Rusia și Bulgaria. Centrul acestui gen de comerț este România, datorită poziției geografice care o face țară de tranzit și datorită existenței unui număr mare de persoane sărace, dispuse să facă orice pentru bani.Sclavia este interzisă de peste un secol, însă aceasta a luat noi forme.

Kevin Bales estimează că 27 de milioane de oameni sunt victime ale sclaviei contemporane. Fenomen a ajuns la cele mai inalte cote, iar statisticile reale asupra sclaviei contemporane sunt foarte greu de găsit mai ales datorită naturii ilegale, ascunse ale fenomenului.

Sunt ONG-uri care estimeaza numarul de victime ca fiind peste 250 de milioane de persoane, insa avand in vedere faptul ca lucrărilor cu privire la sclavia contemporană tratează o singură formă de sclavie, cifrele în ceea ce privește victimele pot fi mult mari dacă avem în vedere munca copiilor sau munca forțată.

Romania o tara de tranzit

Datorita pozitiei sale intre fosta Iugoslavie si fosta Uniune Sovietica, cele doua arii geografice confruntate cu fenomenul „triplei tranzitii”, Romania a devenit o tara de tranzit. Acest fenomen al triplei tranzitii a implicat nu numai transformarea statului si a societatii intr-o societate democrata ci si o transformare a economiei intr-una de piata dar si consolidarea unui stat national, statele implicate in aceasta transformare s-au confruntat cu stari de razboi si miscari sociale ce au favorizat dezvoltarea crimei organizate ce includea si traficul de fiinte umane, ele devenint totodata locuri sigure pentru aceste retele.

Exista o legatura indubitabila intre situatia socio-economica a tarilor de origine a traficului de fiinte umane si existenta unei „piete „ in tarile de destinatie

Rolul globalizării în fenomenul traficului de persoane

În unele cazuri legătura traficului de persoane cu globalizarea este evidenta, asa cum in altele nu este. La perfecționarea metodelor de racolare a victimelor și la reinventarea formelor tipice de trafic de persoane un rol insemnat a avut globalizarea și transformările care afectează continuu societatea modernă,. Formelor clasice reprezentate de vanzarea si cumpararea de persoane s-au adăugat și alte subforme, precum traficul pentru prelevarea de organe, căsătoria forțată, adopțiile ilegale.

Toate formele contemporane de sclavie sunt influentate in mod negativ de Globalizarea. Si totusi, globalizarea influenteaza in diferite feluri sclavia in functie de fiecare tip de sclavie în

parte. Exista deci, in fiecare tara din lume, modalitati de combatere a sclaviei contemporane, insa acest lucru variază într-o anumită măsură. Totodata exista si modalitati comune de combatere a sclaviei contemporane , exemple ce pot fi urmate – lobby-ul pentru validarea, implementarea legilor internaționale; pentru introducerea și implementarea legilor naționale pentru pedepsirea și prevenirea sclaviei.

Ca forma de trafic de persoane – migrația forțată sau munca forțată în urma migrației consimțite, în timp ce călătoriile consimțite în vederea obținerii unui loc de muncă sunt văzute ca simple forme de migrație; însă călătoriile ilegale reprezintă contrabandă.

Unele miscari feministe contesta cu cerbicie noțiunea de consimțământ susținand că prostituția ar trebui considerată trafic, pe când alții, precum Doezema, sunt de părere că un element necesar noțiunii de trafic este constrangerea.

Această ultimă perspectivă considera traficul ca fiind în legătură cu prostituția, însă nu în totalitate caci adesea tipul de muncă pe care persoanele traficate ajung să o facă este aceeași ca și în industria sexului,dar nu neaparat.

In epoca socialista, locurile de munca erau asigurate, insa dupa prabusirea Uniunii Sovietice a crescut si numarul somerilor, majoritatea fiind femei, iar lucratorii angajati au inceput sa isi primeasca salariile cu intarziere sau deloc, situatie ce a dat nastere unui grad de saracie ce a atins cote dramatice in aceste state.

De asemeni putem considera ca fiind o alta legatura intre trafic si globalizarea captalimului creșterea din ce în ce mai mare a liberei circulației a capitalurilor, circulatie ce nu este intotdeauna însoțită de liberă circulație si a persoanelor, legile cu privire la migrație devenind din ce în ce mai limitate în anumite tari, avand in vedere toate aceste date cunoastem faptul ca persoanele cu o situație economica precară nu au avut șansa de a fi migranți legali, situatie ce i-a adus in pragul de a-si inmana economiile unor retele mafiote ce le-ar putea facilita accesul pe piata muncii in tarile vestice.

Faptul ca retelele mafioto- criminale isi pot transfera capitalurile in diferite tari ale lumii spalandu-si banii intr-o economie globala fare bariere si reglementari a favorizat cresterea acestor bande criminale si iata o noua legatura cu globalizarea.

1.4. Proeminența fenomenul traficului de ființe umane în statele democratice

Desi nenumărate instituții și numeroși cercetători fac eforturi comune in vederea obținerii datelor corecte despre dimensiunile și prevalența fenomenului putem vorbi numai cu aproximație

Obstacolele care ingreunează cercetarea fenomenului sunt multiple: probleme legate de definițiile folosite in diferite țări și de către diferiți cercetători; caracterul subteran al fenomenului; probleme metodologice limitate care pot fi folosite din cauza greutății obținerii datelor . În ciuda caracterului aproximativ al estimărilor, rezultatele sunt inspăimantătoare. In perioada 2002–2011, Oficiul Internațional de Muncă (ILO, 2012) a raportat un număr de 20.9 milioane de persoane, dintre care intre 700 000 și 2 milioane de femei și copii cad, anual victime traficului internațional in lume (IOM,2001). Pe baza activităților sale de monitorizare, Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a estimat între 700,000 și 4 milioane de persoane anual sunt victime ale traficului de persoane.

Statisticile reale în ceea ce privește traficul de persoane sunt destul de greu de găsit și, de multe ori, ele pot să nu ilustreze în mod real amploarea fenomenului.

In toate tarile exista rapoarte cu privire la traficul de persoane, iar reprezentantii mai multor organizatii au realizat o clasificare a tarilor in care acest fenomen ia amploare. Astfel sunt identificate trei nivele:

Guverne care nu respectă legile care implică traficul de persoane și nu fac eforturi pentru a se încadra în standardele legii.

Guverne care pentru protectia victimelor traficate respectă în totalitate standardele minime definite de legile aferente;

Guverne care depun eforturi semnificative pentru a se asigura că sunt în conformitate cu standarde legii însă nu respectă în totalitate legea ;

S-a stabilit ca începand din anul 2003 Guverne care nu respectă legile care implică traficul de persoane și nu fac eforturi pentru a se încadra în standardele legii,vor fi supuse anumitor sancțiuni , aceste tari fiind de tipul trei.

Organizatia Internationala a Migratiei a publicat rapoarte ce au in vedere munca infantila, iar in anul 2000 au fostr traficati peste 1,2 milioane de copii din lumea intreaga . Pe scarea larga, astfel de cifre demonstreaza ca traficul de persoane reprezinta o problema extrem de grava, afectand intreaga societate. De asemeni observam ca este necesara o mai mare implicare in cercetarea si investigarea acestor probleme de catre gubernele statelor si de catre agentiile internationale.

În cazul traficului de persoane forma cea mai prezentă în întreaga lume și cu implicațiile cele mai grave este cea din industria sexului sau mai bine spus, prostituția forțată. Noile realități dezvăluie apariția unui nou fenomen și anume turismul sexual având ca victime atât femei traficate, dar și copii. Statele europene nu sunt străine de această practică, Olanda fiind țara în care se raportează cele mai dese situații de călătorii în scopuri sexuale, iar în Cehia piața prostituției cu copii cehi, slovaci, moldoveni este în continuă dezvoltare”

Perspective interculturale: Spania, Italia, Austria, Polonia , Asia, Croatia,

Toate aceste tari se diferentiaza atat din punct de vedere geografic, cat si istoric, politic dar mai ales economic.

Marea majoritatea sunt insa membre ale Uniunii Europene – fapt important, deoarece legile Uniunii Europene prevăd liberă trecere în toate țările de pe teritoriul ei. de asemeni

asigură un cadru de cooperare între instituțiile UE, instituțiile guvernamentale, autoritățile competente precum și cu ONG-urile naționale și internaționale. Însă este evidentă și necesară o cooperare mai bună în interiorul spațiului Schengen, acolo unde controlurile vamale interne au fost abolite pentru statele membre UE (cu excepția Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei).

România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Georgia și China sunt țările-surse ale traficului, dar și Nigeria, țările din Europa de Est- Moldova, Belarus și Ucraina.

Spania

Având în vedere apropierea dintre Spania si Africa de Nord, rutele de trafic includ adesea Spania ca destinație sau țară de tranzit pe continentul european. Victime ale traficului, în special femeile tinere, sunt recrutate din Europa de Est și America de Sud, cu promisiunea unui loc de muncă în Spania. Traficanții fortand apoi femeile sa devina prostituate. Insulele Canare rămâne una dintre rutele cele mai folosite pentru imigranții ilegali din Vestul Africii. Spania și Italia numaranduse printre țările receptoare majore pentru persoanele traficate în general din Nigeria, în special pentru industria sexului , fie pentru muncă, sau traficul de organe.

Mirajul unei vieti mai bune, atrage multe victime in Spania In mai 2009 , politia spaniola a spart una din bandele principale de trafic de femei ce recruta victime din Nigeria. Codul penal interzice infracțiunilor legate de prostituție. Codul interzice cineva de la inducerea altul pentru a intra în sau de a continua să se implice în prostituție dacă inducerea este de constrângere, exploatare a unei situații sau greutăți, sau abuz de poziție de superioritate. Pedeapsa este o amendă și închisoare de doi la patru ani. Dacă făptuitorul este un funcționar public, sentința include descalificarea din funcția publică pentru șase până la 12 years. inducere, promovarea, stimularea, sau facilitarea prostituției unui minor este de asemenea interzisă și se pedepsește cu închisoare de la unu la patru ani și o amendă.

În conformitate cu Legea 35/1995, victime ale infracțiunilor violente și infracțiuni sexuale au dreptul de a primi ajutor economic și de alte tipuri de asistență. Actul prevede că victimele să fie cetățeni sau rezidenți spanioli. Astfel, aceasta nu se aplică victimelor traficului individ care sunt străini, cu excepția cazului în țara lor de origine recunoaște măsuri similare. Într-un astfel de caz, actul ar trebui să se aplice pe bază de reciprocitate. În ianuarie 2009, guvernul spaniol a pus în aplicare planuri noi ce sa refera la judecarea imediata a celor condamnați pentru implicare în traficul de ființe umane. Această schimbare în cod penal spaniol permite, de asemenea, victime ale traficului de ființe umane sa depune mărturie inainteea procesului efeîn fața pefectiv. In acest moment Spania participă la inițiativa dedicata Traficululi de persoane – G6 , initiativa la care participa de asemeni Irlanda, Marea Britanie, Polonia, Italia, și Țările de Jos. Aceste țări, susținute de Interpol, Europol, Eurojust doresc sa creeze sprijin pentru victimele traficului de persoane prin campanii de sensibilizare, ca parte din initiativa.

Austria

Pentru traficul de fiinte umane, Austria esta atât o tara de tranzit cat si o tara de destinatie, poziția sa geografica favorizand acest lucru.. Iar dacă Austria este doar o țară de tranzit, victimele sunt traficate în Italia, Franța și Spania.. Potrivit statisticilor, victimele din Austria sunt traficate cel mai des pentru exploatareasexuală, muncă forțată, iar aici este inclus și traficul de copii. De obicei, victimele sunt femei din țări mai sărace, acolo unde lipsa educatiei,violenta domestica,lipsa posibilitatilor de angajare, sau inegalitatile de gen au afectat persoana, din țările din sud-estul Europei, dar și din America Latina și Africa. Atunci când vorbim despre traficul de copii, acesta are ca scop cerșetoria, exploatarea sexuală pentru prostituție, profitul obținut din adopțiile ilegale sau mariajul aranjat cu minori

Guvernul austriac respecta in totalitatea legea privind protecția victimelor si este implicat activ in combaterea acestui fenomen luand masuri interdisciplinare cu privire la sanctionarea dar mai ales preventia traficului de persoane. Rapoartele TIP din anii 2001-2009 ne arată că Austria este clasificată ca fiind țară de rangul 3 . Elementele de bază ale modelului guvernului austriac sunt coordonarea tuturor activităților la nivel național, regional și internațional prin creșterea gradului de conștientizare, prin urmărirea penală a traficanților , prin organizațiile specializate, prin urmarirea si pedepsirea celor ce instigă, sunt complici sau încearcă să comită un astfel de delict .

Organizatia LEFO-IB este un ONG la nivel national specializat în sprijinirea femeilor-victime ale traficului, prin aceasta organizatie Austria încearcă să ofere suport specializat victimelor traficului de persoane, acestea primesc servicii de suport (sociale, psihosociale și medicale) precum și asistență juridică pe parcursul întregului proces. Acest ONG reprezinta prima legătură cu victimele traficului si mentine legaturi stranse cu alte organizații care se ocupă de sprijinirea acelorasi probleme, in special acordat victimelor. Mai multe Organizații specializate pe caest fenomen ce ia amploare cooperează cu țările de origine ale victimelor pentru a se asigura ca starea de reabilitare a acestora este favorabila. De asemeni justitia este foarte implicata in aceasta problema, procurorii fiind instruiti special pentru a cunoaste abordarea potrivita necesara victimelor traficului de persoane. In cadrul politiei a fost dezvoltat un program de protecție pentru victimele care solicita si doresc să coopereze cu organele de poliție, protocol stabilit de Ministerul Federal de Interne.

Atunci cand ne gandim la protectia victimelor putem considera Austria ca fiind o tara model. In acest stat victimelor eliberanduli-se un permis de sedere cu o valabilitate de 30 de zile calendaristice cu posibilitatea de prelungire, timp in care victima sa se poata recupera, reintegra si readapta la viata sociala. Acest permis nu este conditionat de acceptul sau dorinta victimei de a colabora cu justitia ori organele de politie, astefl oferind victimei libertatea de a se repozitiona si de a-si recastiga stima de sine.

Italia

In ultimul deceniu, in Italia fenomenul traficului de persoane in scopul exploatarii sexuale a suferit o serie de schimbari structurale, care l-au indepartat tot mai mult, dupa cum observa Ambrosini, de conceptele de trafic de femei si sclavie utilizate anterior, care se raportau la experiente diferite si care extrag din substanta lor istorica nu numai forta simbolica , rezonantele emotionale si puterea de sugestie, ci si riscurile de neclaritate analitica si fragilitate juridica.

De-a lungul ultimelor două decenii, Italia s-a confruntat cu fenomenul în continuă creștere al traficului de ființe umane, atât în calitate de țară de destinație, cât și ca "poartă de acces" către alte destinații europene. Fiind vorba despre un fenomen ilegal, nu putem oferi date statistice absolut valabile. Singurele date oficiale existente se referăla persoanele traficate identificate, fiind vorba despre date colectate de către Departamentul pentru Egalitatea de Șanse în cadrul proiectelor care vizează protecția victimelor și de către Direcția Națională Anti-Mafia, obținute în contextul aplicării procedurilor penale în acest domeniu. numărul femeilor străine care practică prostituția în stradă este cuprins între 19.700 și 24.700 de persoane. Incepând din 2000 este activ Numărul verde național Anti-trafic 800 290 290, un serviciu telefonic gratuit (apelabil 24 de ore din 24, pe întreg teritoriul național), care pune la dispoziția victimelor și a celor care doresc să le ajute toate informații cu privire la suportul și asistența prevăzute de legislația italiană și funizate în scopul ieșirii din situația de exploatare sexuală și de muncă forțată.

Sistemul juridic italian vine in ajutorul victimei si prevede două tipuri de programe speciale pentru persoanele traficate: un program pe terme scurt si un program pe termen lung. Ambele programe sunt gestionate din punct de vedere tehnic și financiar de către Comisia Interministerială pentru sprijinirea victimelor traficului de persoane, supuse violențelor și exploatării. Prin programul scurt se acorda victimelor un prim ajutor menit să asigure victimelor, cu titlu provizoriu, condiții adecvate de cazare, hrana și de asistență medicală, în vederea recuperării fizice și psihologice a acestora. Program de sustinere pe o durata de trei lui cu posibilitatea de prelungire pe inca trei luni. Cel de-al doilea program- de lunga durata, este acordat pentru o perioada de 18 luni insa doar celor ce aleg sa colaboreze cu autoritatile in vederea stoparii traficului de persoane. Conform datelor de la Departamentul pentru Egalitatea de Șanse, între 2000 și 2007, 13.517 persoane traficate (dintre care 938 minori) au aderat și au participat la proiectele de protecție socială. Numărul victimelor de naționalitate română primite este de 3.157.

Polonia

Membră a Uniunii Europene, Polonia reprezintă o țară de origine, de tranzit dar și de destinație. În general victimele traficate sunt originare din Belarus, Ucraina, Rusia, Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bulgaria, România, și unele sunt din Asia, din tari precum Kenya, Senegal, Sri Lanka ori Costă Rica, Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Italia, Țările de Jos, Spania, Suedia și Japonia. Dat fiind faptul ca tema lucrarii noastre este Femeia, victima a traficului de persoane, putem afirma , luand in considerarea statisticile tarii, faptul că exploatarea sexuală în scopul prostituției este principalul motiv al traficul de persoane în aceasta țară. În cazurile în care Polonia este țara de origine, femeile traficate sunt transportate în țările din Vestul Europei, Japonia și America de Nord cu scopul exploatării sexuale comerciale, în timp ce unele victime, bărbați și femei sunt traficate în Austria, Germania,Belgia, Franța, Spania, Suedia, Țările de Jos și Israel cu scopul exploatării prin muncă forțată39.

Polonia este o țară de rangul 1 din anul 2002, exceptând anul 2001 când a fost țară de rangul 2.

În ultimii ani, Polonia a făcut eforturi mari pentru respectarea standardelor minime ale legii

cu privire la incriminarea traficului de persoane; a facut progrese semnificative pentru protejarea victimelor si a întărind tratatele internaționale. „Programul Național pentru Combaterea și Prevenirea Traficului de Ființe Umane”, a fost aprobat in anul 2009, ca in 2010 să fie infiintat „Grupul inter-minesterial pentru combaterea și prevenirea traficului de persoane” – compus si administrat de reprezentați ai guvernului, experți din poliție și profesioniști a unor ONG-uri.

Fundatia La strada este una din organizațiile reprezentative oferind suport pentru victimele traficului si oferă o serie mare de programe ajutătoare, cum ar fi suport social, medical, emoțional precum și ajutor juridic ca scop principal reducerea victimelor din Polonia. .

personalul din vămi precum și procurorii au primit informații specifice cu privire la modul de

Victimele traficului de persoane beneficiază de un permis temporar de ședere, avand o valabilitate de 60 de zile. De asemenea victimele care doresc sa coopereze cu autoritațile pot beneficia de un program pentru protectie

Asia

Traficul de ființe umane în regiuni precum Asia de Sud-Est au fost mult timp o problemă pentru zona si inca este răspândită astăzi. S-a observat că situația economica a continua sa creasca si odata cu ea cererea de forță de muncă în sectorul industrial și in sectorul turismului sexual- extrem de afectat. Un amestec de persoane provenite din medii sărace, avand dorința de a avea o oarecare siguranta si o perspectiva de imbogatirte au creat un mediu propice pentru traficanții de persoane deschizandu-le drumul în regiunea Asia de Sud-Est. Multe națiuni din regiune au luat măsuri preventive pentru a pune capăt traficului de ființe umane în interiorul granițelor lor și de a pedepsi traficanți ce operează acolo. Thailanda este o țară sursă și de tranzit țară atunci când vine vorba de muncă forțată și exploatarea sexuală. Ea fiind una dintre cei mai mari furnizori de muncă forțată din regiunea Asia de Sud-Est și din întreaga lume. Cele mai multe persoane victime ale traficului de persoane sunt in special femein, aduse din țările aflate in sud-estul Asiei, cum ar fi Myanmar, Malaezia, Laos, Vietnam și Cambodgia. Femeile leg adesea sa migreze în mod voluntar Thailanda, fara a sti insa ca pot ajunge victiem ale traficului abligate la muncă forțată sau vândute industrie de sex. Laos este etichetat ca o țară sursă pentru traficantii de femei și copii in special pentru industria sexului și industria muncii forțate.  70 la suta din migranții din Laos sunt de sex feminin si multe dintre ele sunt căutate pentru utilizarea forței de muncă interne. În Thailanda nu există o protecție a muncii pentru lucrătorii casnici, ceea ce poate duce la riscuri pentru femei imigrante din Laos. Cambodgia este o țară sursă pentru migranți din cauza niveluri ridicate de șomaj și sărăcie. Acest lucru este aproape nativ, ei avand puține oportunități in tara mama și deci un nivel ridicat de risc pentru traficul de ființe umane. Multe femei cambodgiene sunt traficate în industriile sexuale sau pentru munca fortata, in timp ce barbatii sunt traficati pentru pescuit, domenii agricole și de construcție in sectoare dinregiunea Asiei de Sud-Est Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special femei și copii (uneori denumită Protocolul antitrafic) este un protocol creat de ONU în scopul de a ajuta natiunile cu probleme de trafic de persoane.Principalele scopuri ale protocolului sunt de a crea un ghid pentru a iniția măsuri preventive de prevenire și combatere a traficului de ființe umane în interiorul granițelor țărilor. Protocolul este, de asemenea, utilizate pentru asistența și protecția victimelor traficului de ființe umane asociate cu, creând în același timp, de asemenea, cooperarea între părți ale statului. Toate națiunile în Asia de Sud-Est au semnat și ratificat acest protocol, cu excepția Thailandei

Croația

A favorizat fenomenul traficului de persoane , fiind implicata in Razboiul Balcanic.

Este mai putin o tara de destinatie, fiind vizata mai ales ca tara de tranzit pentru femeile victime ale traficului de persoane , de provenienta din Slovacia, Bulgaria, Romania, Moldova, Ucraina, victime ce ajung sa fie traficata in tari precum Franta, Olanda, Italia, Danemarca

In marea majoritatea a cajurilor, victimele cad prada traficului in scopuri sexuale.

In anul 2008, Croatia a ajuns o tara de rangul 1 datorita eforturilor sala, asta dupa ce in anul 2004 se afla pe Lista de supraveghere ( Watch List ), in perioada anilor 2003-2007 ramanand pe pozitaia ragului 2.

Progrese au fost realizate în ceea ce privește traficul de ființe umane. Un plan de acțiune pentru combaterea traficului de persoane a fost adoptată de către Guvern în decembrie 2007. O nouă procedură de operare standard (SOP) a fost elaborat în comun de către Ministerul de Interne, procurorul de stat, precum și Ministerul de Servicii Sociale. Un nou protocol a fost, de asemenea, întocmit și semnat între Ministerul de Interne, Ministerul de Servicii Sociale și partenerii lor ONG-urilor. Mai multe ateliere și inițiative de sensibilizare au fost organizate în perioada, inclusiv la nivel regional. Treisprezece victime au fost descoperite în anul 2007.

În ceea ce privește accesul victimelor la justiție, Parlamentul a adoptat o nouă Lege privind asistența juridică a acestora in mai 2008 si vizează îmbunătățirea sistemului.Legea prevede o acumulare semnificativă a structurilor de implementare a acesteia, precum și adoptarea mai multor legi precum si furnizarea efectivă a asistenței juridice este prevăzută pentru a fi la dispoziția victimelor începând cu o februarie 2009.

Pentru a prevenii traficul de persoane a fost initiata o serie de evenimente si programe sustinute chiar si in liceele din tara, de asemeni a foat aprobata o gama de programe ce ofera suport victimelor prin furnizarea de servicii medicale, psihologice , juridice pe intreg programul de protectie. Astfel de programe fiind sustinute si prin intermediul ONG –urilor , cum este Asociatia Rosa.

O gamă de inițiative de sensibilizare au fost focalizate pe prevenirea traficului de persoane: pentru femei și a fost instituit în liceele din Croația un program de educație pentru prevenirea traficului de persoane50.

ROSA, un ONG local, oferă suport victimelor traficului de persoane prin furnizarea de servicii legale, medicale și psihologice, de-a lungul programului de protecție a victimelor.

Din legea pentru straini aflam ca unei potențiale victime adulte a traficului de persoane i se acorda un permis de sedere pentru o durate de 90 de zile și 30 de zile pentru perioada de reflecție.

Pentru poliție și administrația vamală o mare provocare o reprezintă identificarea victimelor traficului de persoane, de aceea sunt organizate workshopuri si programe de specializare.

Pentru a contribuii la descoperirea rutelor de tranzit și a grupurilor de crimă organizată, legile din Uniunea Europeană, Planul de acțiune și tratatele internaționale prin intermediul Europol și Eurojust, trebuie să stabilească niște standarde comune.

Conchidem prin faptul ca toate aceste state ar trebui sa se centreze pe masurile legale adoptate atat la nivel european cat si la nivel international pentru prevenirea si stoparea traficului de persoane, fenomen si i-a amploare la nivelul intregii lumi.

II. TRAFICUL DE PERSOANE, EEMENTE SPECIFICE

2.1. Manifestari ale traficului de persoane

Traficul de persoane este vazut adesea ca o boală a societății a cărei existență si evolutie nu poate fi negată, ci mai degrabă conștientizată și combatută.

In Codul Penal, art. 12 și art. 13 ale Legii nr. 678/2001, traficul de persoane este definit ca fiind: „Infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sauprimirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire,

fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se

apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de

alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei specializate și sunt recunoscute ca victime ale violenței, fapt ce nu ar fi posibil și în cazul traficului cu migranți care sunt deportați în țara de origine.

Putem caracteriza traficul de persoane ca fiind un fenomen complex, dispus pe stadii multiple avand diferite forme de manifestare, de asemeni aceastea multistadialitate, in functie de gravitatea situatiilor incriminate permite sancțiuni graduale. Fenomenul traficului de persoane poate fi adesea asociat cu multiple alte forme si fenomene infracționale, cum ar fi terorismul

mondial sau criminalitatea organizată transnațională. Avand in vedere complexitatea sa, traficul de persoane permite multiple perspective de analiza, cum ar fi din punct de vedere juridic, din perspectiva drepturilor omului, psihologica, sociologica, economica. Aceste fenomen ce ia amploare cu fiecare zi este generat și întreținut de diverse alte fenomene sociale, precum coruptia, sărăcia, lipsa educatiei și discriminarea, sub toate formele.

Din perspectivă juridică: Sclavia,abuzul de incredere asupra victimei, munca forțată, agresiunea fizică și psihică, sunt doar cateva din ingredientele ce desemneaza traficul de persoane.

Din perspectiva drepturilor omului, Acest fenomen reprezinta presupune încălcarea statutului fundamental al existenței umane din care deriva toate drepturile si libertatile, mai exact statutul de ființă umană. Victima este transformată într-un obiect ce este tranzacționabil și usor manipulabil, ea este deposedată de orice drept fundamental legal și este folosita în orice scop și in orice condiții independente de voința victimei insa compatibile cu statutul de marfă.

Din perspectivă psihologică, Traficarea poate avea efecte devastatoare asupra psihicului uman, datorita experiențelor traumatizante la care victima este supusa. Simptomele asociate sunt – sindromul de stres post-traumatic (PostTraumatic Stress Disorder): șocul, izolarea, tentativa de suicid, depresia, teama, anxietatea, negarea, furia, disocierea si lista poate continua.

Din perspectivă sociologică, avand in vedere ca traficul de persoane desemnează un proces social el implică diferiti actori ce de obicei au relatii stabilite, dar si numeroase etape. Migratia internationala este un exemplu de factor asociat acestui fenomen

Din perspectivă economică,acest fenomen implică aspecte ce tin de existența unor interese financiare ilegale, a unor rețele locale, naționale, regionale și internaționale dar si de circulația ilicită a banilor , sau spalarea acestora, lista insa poate continua .

Fenomenul este prezent sub multe forme care s-au dezvoltat în ultimii ani.

De asemeni, putem clasifica traficul de persoane si in functie de scopul pe care il au retele de trafic: – ca exploatare sexuala a victimei in scop comercial

– pentru aranjarea casatoriilor de tipul blind date, in acest caz femeile sunt folosite adesea in scopl exploatarii sexuale, ca menajera in scopuri domenstice, ori ca mame surogat

– exploatarea victimei prin transplanturilor de organe si tesuturi umane

– prin folosirea victimei in scopul exploatarii prin munca, sclavie, pentru asa numita economie subterana sau neagra

– avand ca scop adoptiile ilegale;

Varietatea formelor de trafic este data si de numarul victimelor implicate, de aspectul national sau international, de modalitatile de racolare in care sunt implicate fie persoane juridice cum sunt companiile de spectacole – cazul dansatoarelor sau actritelor racolate, agentiile de turism , agentiile de modeling si hossting, agentiile de recrutare a fortei de munca, sau cazul in care sunt implicate persoane fizice – exemplu, fiind o cunostinta, un agent de recrutare, loverboy.

Daca analizam traficul de persoane luand in considerare modalitatea de organizare a traficanților, el poate îmbraca următoarele forme:

− traficul ocazional, cînd se reduce doar la transportarea victimelor pe teritoriul tarii sau in afara ei.

Cand traficantii sunt bine organizati, cunoscand deja rutele din afara granitei si sunt asociati in grupari mici dimensiuni.

Cand traficul se realizeaza prin rute greu de depistat, sub supravegherea traficantilor bine organizati, mai ales in afara granitelor tarii.

Adesea migratia voluntara este confundata cu traficul voluntar, insa este o totala contradictie, avand in vedere faptul ca nici o persoane normala si responsabila nu ar accepta sclavia, munca fortata, exploatarea sexuala in scopuri comerciale, desi avem toate aceste premize, migratia voluntara este adesea o parghie in mana traficantilor pentru viitoare victima.

Trafic de persoane și prostituția adesea confundate

Exploatarea sexuala sau prostitutia fortata este manifestarea cea mai des intalnita a traficului de persoane.Am delimitat prostitutia fortata de prostitutia propriu-zisa, datorita faptului ca in cel de-al doilea caz, persoana care practica prostitutia cunoaste si isi asuma ceea ce face, vorbim deci acord liber consimtit al persoanei. Datorita faptului ca prostitutia sau in spectru larg, industria sexului este o problema vizibila mai ales prin castigurile fabuloase obtinute de catre traficantii de persoane dar si prin numarul extrem de mare de victime anuale, o perioada destul de lunga si importanta din istorie ea a fost considerata si recunoscuta singura forma de trafic acceptama in majoritatea statelor lumii. Victimele acestei forme de trafic,sunt supuse situatiilor de degradare umana, ajung sa isi piarda stima de sine, sunt abuzate fizic si psihic, iar criminalitatea infractionala merge pana intr-acolo incat persoanele abuzate ajung adesea sa isi piarda viata, acestea sunt doar cateva din exemplele ce duc la considerentul ca exploatarea sexuale este una din cele mai complexe si agresive modalitati de manipulare si abuz adus fiintei umane .

Prostitutia reprezinta un subiect documentat si foarte bine reglementat in marea majoritatea a statelor, insa acest fenomen tinde sa ia amploare fara a cunoaste vreo rezolvare desi normele juridice , legislative din spatiul Uniunii Europene, cer acest lucru si sanctioneaza aspru comertul sexual fortat, exista carente majore in aplicare si aplicabilitatea acestora.

Fenomenul prostitutiei este cercetat si documentat inca din perioada antica , prostitutia fiind considerată a fi cea mai veche meserie din lume. In societatea de astaziea este practicata in toate tarile indiferent daca sunt bine dezvoltate din punct de vedere economic sau social.

Asemeni violentei sau abuzurilor, transplanturilor de organe , deviantei sau traficului de persoane, dependentei de droguri, alcool ori jocuri de noroc, efectele prostitutiei se răsfrâng atât asupra femeilor sau minorelor care o practică – prin probleme grave de sănătate sau violență, până la deces, dar in special intregii societății, prin contribuirea la dezvoltarea altor probleme sociale, medicale sau diminuarea controlului social. In cazul prostitutie mascate, a prostitutiei de lux victimele asumate ajung sa ne spune ca se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni -3 ani fapta persoanei ce isi castiga existenta intretinand raporturi sexuale in mod voit si asumat cu alte persoane, in scopuri comerciale (contra unei sume de bani). Traficantii ce se folosesc de alte persoane ca unelte mijlocitoare a acestor castiguri, exploatand adesea femeia si minori, astfel de activitati se pedepsesc cu inchisoarea de la 3 la 12 ani.

Am stabilit ca exista diferente esentiale intre traficul de persoane si prostitutie, vom enumera in continuare aspectele principale ce fac diferanta intre cele doua fenomene , astfel in cazul traficului de persoane victima este fortata sa intretina relatii sexuale cu diverse persoane, asa numitii ”clienti”, deci in acest caz nu putem vorbi despre acordul( vointa ) persoanei, persoana traficata fiind in acest caz un subiect pasiv, in schimb in cazul prostitutiei, persoana care practica aceasta ”indeletnicire” face acest lucru constient, avand un scop bine stabilit, in general pentru a-si castiga si asigura conditiile de trai, fiind subiect activ. Cel mai frecvent, femeile aflata in situatia de a practica prostitutia au suferit diverse traume in copilarie, chiar si abuzuri sexuale si din motive economice ajung sa se complaca in sitiatie. Efectele pe care prostitutia le are asupra celor ce o practica sunt adesea devastatoare fiindu-le afecatata atat sanatatea fizica cat si cea psihica.

Pe langa difernetele deja mentionate anterior , traficul de persoane presupune adesea si constrangerea fizica si psihica, victimele sunt sechestrate in tarile de destinatie sau chiar in tara de provenienta fiindu-le retinute documentele de identitate, prin folosirea manipularii sau o violentei fizice sunt izolate de familie si prieteni. In general victimele sunt tinere cu o situatie economica precara, aflate in cautarea unui loc de munca in strainatate, ajunse in situatia victimelor traficului ele nu isi pot alege sau selecta clientii. Diferentierea prezentata este extrem de importanta si necesara atat din perspectiva organelor de politie sau a instantelor de judecata cat si a celor ce ajuta la recuperarea victimei traficului. In cazul nostru, din perspectiva asistentului social. Abordarea persoanelor ce practica sau au practicat voit sau fortat prostitutia este importanta prin prisma tratamentului acordat si a masurilor de protectie dar si a pedepselor in conformitate cu prevederile legale. Cunoastem cu totii sensul clasic al exploatarii sexuale, insa acest tip de exploatare capata noi si noi forme inregistrandu-se cresteri alarmante ale abuzului asupra corpului uman. Ne referim aici la prostitutia de lux, ”celebrele” fete folosite pe post de clienti falsi in cluburile de noapte sau ca hostess dar si la diversele forme de pornografie realizate in vederea producerii si difuzatii materialelor porngrafice, filme sau noua metoda numita videochat, victimele fiind fortate sa adopte un comportament explicit sexual pentru atragerea ”clientilor”. La nivel mondial, aceasta forma de exploatare nu este recunoscuta , dar este evident ca ea afecteaza la fel de puternic, precum prostitutia, drepturile omului.

In ultimii ani, o alta forma a prostitutiei ce cunoaste o dezvoltarea accentuala este turismul sexual, cea mai agresiva si cunoscuta modalitatea fiind cea in care sunt implicate femei si minori.Aceasta afacere atat de profitabila isi are piata in tarile in care legislatia in privinta exploatarii secuale este lacunara, costurile si riscurile ce le implica procurarea acestui tip de servicii sexuale fiind estrem de mic. In statele din lumea a treia , cel mai adesea, autoritatile inchid ochii cand vine vorba despre turismul sexual, caci in mod direct sau indirect, datorita coruptiei si prin ”bunavointa ” traficantilor , reprezentantilor ce ar trebui sa se ocupe de bunul mers al lucrurilor ,le revin anumite beneficii economice prin fluxului mare de vizitatori straini. Astfel putem stabili si considerentul conform caruia exista un numar mic de condamnari penale in ceea ce priveste turismul sexual. Este cert ca nu se constientizeaza sau nu se vrea asumata constientizarea pericolului acestui tip de exploatare sexuala.

In continuare vom prezenta unul dintre cele mai mediatizate scandaluri legate de comencializarea turismului sexual, scandal de care este legat numele unei celebre companii americane de turism – Big Apple Oriental Tours, care aranja clientilor americani, servicii de turism sexual in tarile asiatice, evident contra unei sume consistente de bani. In mod explicit, reprezentantii companiei aranjau pentru clientii lor serviciile cerute, adesea in spateloe acestora aflandu-se tinere traficate de asa numiti ”mamasani”, uneori ”femeile” fiind minore. Autoritatile americane nu au demarat nici o investigatie desi era bine cunoscuta activitatea companiei, iar agentia de turism reprezenta doar paravanul ”legal” al afacerii in cadrul turismului sexual ce aducea profituri considerabile, motivand prin faptul ca legislatia nu prevede incriminarea turismului sexual.

Eliot Spitzer, procurorul general la acea vreme, in anul 2003 , cu ajutorul unei organizatii internationale pentru drepturile omului printr-o campanie foarte bine pusa la punct de catre acestia, a reusit sa obtina o Hotarare Civila de restrictionarea a oricarui tip de publicitate ce avea legatura cu acea companie. In anul 2004, tot Eliot Spitzer a reusit sa obtina acuzarea reprezentantilor companiei, insa Decizia Marelui Juriu a fost aceca ca in acest caz nu exista o lege aplicabila. In anul 2006, s-a pastrat motivatia unei legislatii incompetente ce a dus la o noua achitare a celor doi, desi procurorul general a depus eforturi majore in vederea condamnarii acestora.

In ceea ce priveste incriminarea conceptului de turism sexual, aceasta speta a fost una de referinta, iar legiuitorul american, a inclus in normele referitoare la turismul sexual ca forma de trafic in anul 2007 o norma ce prevede ca orice serviciu care faciliteaza sa practica turismul in vederea prostitutiei sau prostitutiei fortate este pedepsita indiferent daca se afla intr-o jurisdictie internationala sau daca prostitutia a fost legalizata in jurisdictia acelui stat.

Comerțul in scopul casatoriilor forțate

Aceasta este o modalitate, deja mai putin noua, a traficului de persoane. Ca forma de manifestarea ea are ca fundament comertul cu fete tinere, uneori chiar minore, in vederea incheierii casatoriilor fortate. Scopul unei astfel de casatorii fiind acela de exploatare sexuala, mama surogat, munca fortata in treburi domestice, grija fata de copii sau batrani.

Multe legislatii nu reglementeaza si nu sanctioneaza aceasta forma de trafic, desi nu reprezinta un fenomen nou. Atunci cand apare sanctiunea ea se realizeaza in mod indirect avand ca fundament alte infractiuni incriminabile. In Uniunea Europeana, Malta este singurul stat care recunoaste si defineste aceasta forma de trafic.

Organizatia Natiunilor Unite, prin Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru intocmirea aceasteia si inregistrarea casatoriilor, a fost prima institutie ce a semnalat periculozitatea acestui amplu fenomen. Conventia mai sus mentionata, subliniaza importanta consimtamantului liber explimat ala ambilor soti si impune statelor membre, obligatia de a stabili o varsta minima pentru realizarea casatoriei. Este ingrijorator faptul ca in statele europene, autoritatile nu recunosc gravele implicatii pe care le comporta aceasta forma de trafic si comenrt cu fiinte umane, in special cu minore. Consecintele unui astfel de mariaj fortat atenteaza la un drept fundamental al persoanei, dreptul la viata privata si la familie, extinzandu-se si asupra dreptului la sanatate si la educatie, am amintit dreptul la sanatate in special pentru cazut tinerelor mame care raman insarcinate la o varsta ce nu permite dezvoltatea normala a unei sarcini, si construirea unui familii. Prin ”crimele de onoare” si prin nasterea timporie, adesea neasistate medical, propriile familii incalca dreptul femeii la viata.

Fara a face acuzatii nefondate, consideram ca in acest domeniu este insuficient efortul legislativ al tarii noastre, iar specificarea unui limite de varsta nu ofera legiuitorului posibilitatea incriminarii casatoriilor fortate. In ceea ce priveste incriminarea traficului de persoane realizat prin metoda mariajelor fortate in care cel mai adesea copiii devin fiinte subjugate sexual,moral si social , atata România, cât și celelalte state europene ar trebui să își reconsidere sistemul legislativ, național dar si international cel putin la nivelul Uniunii Europene și să sancționeze în mod clar această practică.

Traficul de persoane in scopul prelevării de organe

”Cand vom vedea sfarsitul nedreptatii? Cand cei care nu sunt victimele sale vor simti atata ofensa ca aceia care sunt” Solon

La inceputul anului 2015, un scurt raport de stiri, trecut aproape neobservat in mass media, mi-a atras atentia: medicii de transplant din China s-au angajat in recoltarea de organe de la prizonierii de constiinta fara consimtamantul acestora, in timp ce victimele erau inca in viata, Am fost nedumerita, fapt ce ma facut sa sa citesc versiunea intiala a Recoltarii sangeroase, un raport ce prezenta detalii ale anchetei cu privire la acuzatiile mentionate anterior, raport scris David Matas si David Kilgour. Aceste detalii m-au facut sa studiez mai atenta aceasta problema ce ia amploare la nivelul tuturor statelor, traficul in scopul prelevarii de organe sau tesuturi este probabil cel mai controversat aspect al exploatarii umane. Acest tip de trafic, implica in termeni generali, prelevarea organelor sau tesuturilor in schimbul unei sume de bani.

În anul 1996, Comisia pentru Drepturile Omului a solicitati tuturor statelor membre ale U.E. sa intareasca legislatia existenta sau sa adopte legi noi in scopul incriminarii traficului de organe si tesuturi, desi la nevel international exista numeroase discutii legate de aspectul moral si de beneficiul pe care il aduc sanatatii si sperantei de viata. Aceiasi comisie ( Comisia privind repturile omului ) si Biomedicina, au recunoscut in 1997 deci in anul imediat urmator primei solicitari, impactul extrem d eimportant pe care traficul de oragane si tesuturi il are asupra demnitatii si integritatii umane. Toti atunci s-a statuat faptul ca este interzisa obtinereara de castiguri si foloase materiale prin comercializarea corpului si a tesuturilor corpului uman.

Chiar inainte de ratificarea Conventiei privind Drepturile Omului si Biomedicina, tara noastra a incriminat acest tip de trafic prin legea nr. 2/1998 – in prezent abrogata. Desi sistemul juridic romanesc prezinta numeroase lacune si deficiente in varii domenii putem fi mandri de incriminarea realizata in tara noastra.

Prin noua lege 95/2006, în accepțiunea noastră, cadrul legal din România este racordat in materie de trafic de organe si tesuturi la standardele internaționale, fiind printre putinele sau chiar singurele legislații care incriminează chiar si modalitatea de vânzare și cumpărare de organe și țesuturi umane prin internet. De asemeni, România, prin actiunea sa intr-o situatie concreta a aplicat norma existenta, ne referim aici la speta Sabyc, astfel situaria ramanand de referință la nivel internațional.

Ca si in cazul exploatării sexuale, putem remarca dezvoltarea unui nou tip de turism in scopul prelevarii de organe si tesuturi umane . Organizatia The United Network for Organ Sharing ne dezvolta cea mai cuprinzatoare definitie a acestie forme de trafic spunandu-ne ca ea a devenit o forma de comert a organismului uman datorita lacunelor legislative si posibilitatii de a eluda normele juridice. In ceea ce priveste acest tip de comert ilegal, dezvoltat asa cum am aratat la la nivel international, nu există, din pacate, o inițiativă legislativă europeană concretă. O cauza acestui dezinteres de legiferare ar putea-o proba faptul ca statele U.E sunt cel mai adesea ocolite de astfel de calatori, maia les pentru riscurile ce le comporta prelevarea ilegala de organe. O piata semnificativa exista asa cum ama aratat inca de la inceput in Asia, Filipine sau Iran, ele avand un sistem deschis al vanzarii si cumparatii de organe umane.

Prin aceasta noua forma de trafic, fenomenul primeste un nou inteles, iar sintagma ”trafic de carne vie” se apropie de intelesul actual prin natura obiectului central – corpul uman si natura sa.

Dreptul de a dispune de propriul corp este afectat de aceasta modalitatea de trafic, fapt intarit și definit de CEJ initiat de Țările de Jos împotriva Parlamentului European și a Consiliului Europei prin hotararea că ” organismul uman este indisponibil si inalienabil” si de asemeni se stabileste ca ”este necesar liberul consimtamant al donatorului si al donatarului ”, avand toate aceste date, conchidem ca orice persoana poate fi supusa unei interventii chirurgicale doar cu acordul sau, fara a exista constrangeri de natura fizica sau psihica”

In ultimii ani, prelevarea de organe si tesuturi a primit noi acceptiuni, iar acordul donatorului contra unei sume de bani contravine conceptului de – donare de organe. Exemplul cazului Sabyc inculpatii au fost condamnati de catre instantele romanesti pentru trafic ilegal cu ovule, medicii acuzati, isi racolau victimele in acest caz, prin anunturi publicitare

Traficul de persoane ca problemă a migratiei

In dictionarul explicativ al limbii romane, termenul de migratie ne reprezinta deplasarea populatiilor, in masa, pe pe un teritoriu pe altul. Datorita factorilor naturali, economici sau politici are loc deplasarea. Termenul fiind de provenienta francesa si latina

Asa cum am mentionat si anterior, in perioada imendiat urmatoare caderii regimului comunist, mai exact la inceputul anilor 1990, in Romania, ca si in alte tari din Europa,in special din centru si estul Europei, a fost ridicata „bariera” granitelor prin eliminarea restricțiilor severe impuse de regimul comunist la trecerea frontierei , migratia a capatat deci alt sens, de asemeni acest fenomen al migratiei si traficului a fost influentat un buna masura de instabilitatea și incertitudinea caracteristice priei etape a procesului de tranziție. Criza economică de atunci, la fel ca si cea de acum, a încurajat mii de cetateni români să emigreze la muncă în țările vestice si nu numai.

Putem deci considera ca forma extrema a migratiei ilegale – traficul de persoane.

Daca luam in considerare obiectivele de dezvoltare si protejare a demnitatii persoanelor ca fiinte umani, pe termen mediu si lung, consecintele sunt dramatice. Traficul de migranți presupune organizarea și deplasarea unui grup de persoane în vederea obținerii unei sume de bani, pe când traficul de persoane este caracterizat de folosirea forței sau a înșelăciunii și are ca scop exploatarea victimei.

În ultimii ani, a început să se dezvolte un nou fenomen, cel al prostituției de lux care

se ascunde în spatele saloanelor de masaj erotic și este destinat unei anumite categorii de clienți

și anume celor care își permit să plătească un preț ridicat pentru acest tip de servicii. În general,

această problemă este însoțită de altele, cum ar fi SIDA, consumul de droguri sau lipsa locuinței,

ceea ce duce la îngreunarea reabilitării unei victime.

În limitele acestei metode, prevenirea traficului de persoane presupune prevenirea ieșirii/intrării, respectiv, staționării ilegale a persoanelor într-o țară. acest context strategia de combaterea traficului de persoane devine o luptă împotriva migrării ilegale. Astfel, mai multe state (atît țări de origine, cît și de destinație) duc o politică restrictivă

2.2.Profilul traficantului

Lupta impotriva traficului de persoane este in continua ascensiune si nu au aparut schimbari majore desi tarile implicate au facut eforturi pentru stoparea sau reducerea acestui fenomen ce ia proportii la toate nivelurile, ramanad pentru retelele de traficanti o afacere profitabila. Preturile visctimelor traficate sunt uneori extrem de mici si ajung sa fie vandute si revandute la nesfarsit.

Avand in vedere profitabilitatea acestei ”afaceri”, foarte multe persoane, uneori chiar foste victime ajung sa isi doreasca si chiar sa devina traficanti. Statisticile arata ca persoanele cercetate pentru trafic de persoane au varsta cuprinsa intre 20-45 de ani si sunt adesea persoane din proximitatea viitoarelor victime – membrii ai fameilie, prieteni etc

Este foarte greu sa stabilim caracteristicile fizice ale unui traficant,avand in general un aspect ingrijit, o situatie materiala buna, poate chiar o poveste de succes, ei au posibilitatea de a sustine povestile prin care isi racoleaza victimele. Nivelul educatiei nu poate fi stabilit cu exactitatea, unii dintre ei avand studiile liceale finalizate, iar altii studiile universitare, in cazul celor ce nu au urmat cursurile universitarea, abilitatile dobandite in medii informale ii ajuta foarte mult, insa statisticile arata, ca foarte multi recrutori sunt persoane ce au fost abuzate de familie, emotional sau fizic, fapt ce le-a scazut stima de sine si au incercat sa si-o recapete sau sa se impuna ajungand in pozitia agresorului si urmand chiar studii universitare pentru a-si sporii increderea in fortele propri. Cel mai adesea, traficantii folosesc tehnici de manipulare, aratand victimei chiar empatie si solutii de rezolvare a problemelor acestora, ei patreaza aparenta pana in tara de destinatie pentru a nu trezi suspiciunea victimei si a autoritatilor, ca metoda de control, dupa ce persoana ajunge sa fie traficata, recrutorii devin agresivi atat in limbaj cat si in comportament.

2.3. Etapele traficului de persoane

Da, cand vorbim despre traficul de persoane trebuie sa avem in vedere parcurgerea unor etape ce au la randul lor specificitatea fiecareia in parte.

In prima faza, victima este racolata prin livrarea anumitor promisiuni, in special gasirea unui loc de munca cu o remuneratie multumitoare. Atunci cand nu este racolata, victima este rapita. Urmatoarea etapa,in genere la scurt timp dupa racolare, pentru a evita razgandirea sau sfaturile familiei, are in vedere transportarea victimei in afara granitelor de origine sau nu.

Tranzacționarea are loc ulterior,de regula victimele sunt plasate altor traficanti iar din acest moment putem spune ca debuteaza si exploatarea acesteia. Izolarea prin sechestru este cea mai intalnita forma de scalvie, victimelor fiindu-le confiscate actele de identitate si accesul la orice forma de comunicare cu exteriorul. Pentru a descuraja victima in orice demers de a alerta autoritatile aceasta este amenintata, agresata fiziz, si maniputata

In general cei ce se ocupa de recrutarea victimelor sunt barbati cu barste cuprinse intre 25-40 de ani, femei cu varste intre 18-45 de ani si sunt cel mai frecvent angajatii unor firme fantoma, reprezentand insa retele de trafic.

Victimele sunt rectrutata atat dim mediul urban cat si dim mediul rural, insa in mediul rural accesul persoanelor necunoascute este imediat observat, fapt ce ingreauneaza traficul, iar in astfel de cazuri recrutorul trebuie sa fie o persoana cunoscuta victimei sau cercului de prieteni, pentru a trece de bariera controlului social.

O data cu trecererea timpului si cu dezvoltarea mediului informatic si virtual , modalitatile de recrutare au devenit din ce in ce mai variate si mai complexe, de la oferirea unui job bine platit pana la atragerea domnisoarelor prin noile mijloace de socializare, precum facebook-ul sau site-urile matrimoniale. Evident, traficantii se folosesc de varianta promisiunilor false pentru a-si atrage victimele si de puterea exemplului persoanal sau al unor persoane apropiate victimei, care se presupune ca s-au realizat. In general posibilelor victime li se ofera locuri de munca in industria hoteliera ( turism ), modeling, hostess, ingrijitoare de batrani, bone, precum si job-uri in agricultura sau fabrici. Persoanele traficate ajung sa fie santajate si amenintate ca familiile lor vor avea de suferit sau vor afla cu ce se ocupa, sunt indatorate si fortate sa munceasca pentru a-si achita asa zisele datori.

In cea de-a doua etapa a traficului, cel mai adesea recrutorii sunt cei care fac toate demersurile necesare trnsportului victimei, ei se ocupa de acte,astfel ajung sa detina cumva controlul. Intoatdeauna victimele sunt insotite pana la preluarea de catre viitoarul cumparator.

Vanzarea victimei are ca si criteriu aspectul fizic si varsta, in functie de ele varianza si pretul, aceasta este o etapa extrem de importanta, are loc de obicei in tara de destinatie si acum incepe si etapa in care sunt maltratate, abuzate fizic si sexual. Adesea, abia in aceasta etapa victimele constientizeaza ce se intampla.

Exploatarea fizica, psihica, sociala, economica este urmatoarea etapa a traficului, ea reprezinta un intreg proces prin care victimele sunt supuse unor agresiuni inumane. Prostituarea este un din formele de exploatare. Victimele nu au voie sa cunoasca imprejurimile in care se afla si sunt ademenite intr-un cerc al falselor datorii asa cum am specificat si anterior, datorii ce se presupune ca vor genera si revanzarea catre un alt traficat care va vrea la randul sa sa isi recupereze ”investitia”. In cazurile favorabile, cu ajutorul politie sau al unui client binevoitor, victimele ajung sa evadeze.

Organizatia Internationala pentru Migratie, cu sprijinul consulatelor realizeaza repatrierea , considerata si ultima etapa. Victimele primesc din partea Consulatelor un pasaport consular care le permite repatriea. In tara, visctimele vor primi sprijin din partea OIM, dar si alte servicii specializate.

2.4.Cauzele traficului de femei

Putem vorbi despre o varietate foarte mare de cauza ale traficului de persoane, dar daca am restrange da doua cele mai importante cauze acestea ar fi saracia si nivelul de trai. Instabilitatea economica determina numarul mare de someri, dubleaza nivelul saraciei si scade valaoare salariilor, fapt ce indeamna si practic arunca persoanele fara un loc stabil de munca in bratele traficantilor, putem deci afirma ca situatia economica influenteaza evolutia traficului de persoane.

Alti factori ce au ca punct de plecare aspectul social sau rational, care tine de persoana umana, educatia, familia monoparentala, traumele din copilarie, dependenta de droguri sau alcool, favorizeaza dezvoltarea fenomenului traficului .

Vom enumera mai jos mai multe cauze ale fenomenului.

– Nivelul de trai – majoritatea victimelor provin din familii ce se confrunta cu mari dificultati materiale, fie au o famile numeroasa, sunt abandonate de partenerul de viata sau parintii acesteia sunt someni, deci neavand prosibilitati.

– Lipsa locurilor de munca este o alta cauza majora. Nivelul scazut al salariilor si lipsa de pregatire a femeilor creand un mediu propice dezvoltarii traficului.De asemeni discriminarea de gen afecteaza foarte mult.

– Educatia foarte multe din victimele racolate nu au o calificare adecvata sau o experieta potrivita fact ce le face mult mai vulnerabile, aceasta din urma fin inversul proportionalitatii educatie.

40 % din femeile ce crad prada traficantilor au varsta curinsa intre 15-20 de ani, vedem deci ca procentajul de minore este mult mai mare, in ultimii ani varsta scazant pana la pragul de 12 ani.

– Victimele provin adesea din familii in care antecedentele penale, alcolismul si lipsa afectiunii sunt o constanta, astel, cautand siguranta si dragoste cad rapid in mana traficantilor abili in orefrirea unui comportament afectiv, empatic

– O foarte mare influenta o au persoanele apropiate care le sunt adesea modele de succes victimelor.Foarte multe tinere au accesat povesti in care migratia de succes le-a fascinat si astfel gradul de vulnerabilitatea a crescut.

– dubutul vietii sexuale inca din adolescenta precum si agresiunii sexule reprezinta un factor facilitator.

-Dorinta de independenta, fata de parinti, soti fac din victime o prada usoara.

– Ineficienta controlului judiciar.

Pe piata muncii, exista o cerere de oferta a unei categorii de sex masculin, astfel putem spune ca s-a creat o foarte mare discrepanta in raport cu cererea pentru persoanele de sex feminin. De asemeni, anunturile existente, pun cu precadere accentul pe aspectul fizic si mai putin pe pergatirea profesionala, varsta fiind un alt criteriu important pentru angajator, deci experinata paleste, iata cu in acest mediu femeile cad cu usurinta prada traficantilor, proxenetilor, vedem deci cat de mare este legatura traficului de persoane cu mediul social.

Migratia masiva a femeilor aflate in cautarea unui loc de munca a fost accentuata si de schimbarile politice din ultimii 25 de ani, iar oferirea unui loc de munca in strainatate pare adesea o salvarea pentru multe din persoanele abordate de traficanti. Vulnerabilitatea a crescut si datorita lipsei de implicare a autoritatilor atunci cand victima se afla in situatii de violenta in familie sau abuz sexual. In general victimele provin din mediul urban, avand studiile liceale finalizate sau chair universiatre, iar cele din mediul rural doar clasele primare in marea majoritate sa situatiilor.

2.5.Consecintele traficului

Nu putem vorbi despre consecinte pozitive, victima traficului de persoane cunoaste diverse forme de abuz ce au consecinte atat asupra sanatatii fizice cat si celei psihice.

In cazul abuzului fizic, acesta poate provoca rani pana la accidente vascular cerebrale ce pot afecta victima pe toata durata vietii, ajungand in unele cazuri chiar si la deces.

Cel mai des intalnite sunt abuzurile sexuale, acestea provocant rani fizice grave, iar faptul ca vitima nu se poate proteja poate duce la aparitia sarcinilor nedorite dar si la infectii cu boli precum HIV/SIDA..

Abuzul psihologic, are si el consecinte extrem de grave, ducand adesea la pierderea increderii de sine sau a increderii vis a vis de celelalte persoane, pt aparea astefel idei de suicid, sentimente de vinovatie, depresii, satri anxioase.

Abuzul social este si el pe lista traficantilor, astfel e controlandu-si victimele, aceasta forma de abuz naste sentimentul de izolare, insingurare.

Concluzia noastra este aceea ca toate aceste forme de abuz au ac si consecinta trauma fizica si psihica.In plan emotional socul creaza reactii de tipul stresului post-traumatic, de aceea este foarte importanta abordarea victimei in cadrul consilierii, identificarea tuturor acestor incidente reprezentand un pas spre vindecare. Vorbim despre vindecare, insa aceste exeperiente traumatice, etrem de dureroase nu pot fi uitate si ignorate, ele se pot transforma ulterior in simptome grave in cazul in care sunt negate

Ca si exemplu – sindromul post-traumatic poate aparea in momentul in care victima constientizeaza ca urmeaza sa faca niste schimbari in plan personal sau social, ele pot aparea in momentul evenimentului sau daca starea este reprimata poate sa apara la o perioada de timp dupa eveniment sau chiar la cativa ani distanta. Un eveniment traumatizant va da nastere unor reactii fizice si emotionle ce pot fi tinute sub control, insa se pot manifesta ulterior ca o continuarea a evenimentului.

Putem diferentia stresul post traumatic de stresul obisnuit. In cazul primei variante din punct de vedere simptomatic supravietuitorul traumei va resimtii simtomele pe o perioada mai indelungata, caracterul victimei se va schimba , iar vulnerabilitatea persoanei se va accentula.

Simptomele sunt comune anxietatii si pot fi fizice sau de natura emotionala. Exemplu -Uscarea gurii, transpiratia, sindromul sufocarii, panica, greata, crestearea ritmului cardiac, iritare, teama , emotii, incapacitatea de a lua decizii, deznadejdea.

Victima aflata in situatia de declanasare a sindromului post traumatic are tendinta de evitare , de disocierea pentru a scapa de unele amintiri impovaratoare, persoana care a trecut printr-o experinata ce a avut un puternic impact asupra sa ( traumatizant ) este constienta de toate trairile sale insa prin hiperactivitate, somnolenta, neatentie, asemeni starilor de depresie, persoana disociaza.. Pentru a trata simptomele trebuie sa traiasca durerea, sa o asume si sa o verbalizeze, astel durerea este integrata.

Evident ca anumite schimbari au loc si la nivel afectiv, vor aparea probleme la concentrare, cosmarurile si insomniile, depresia , deci izolarea, furia acumulata in moentul trairii efective a traumei va genera inhibarea anumitor trairi ulterioare, astfel persoana va devenii frustrata, nemultumita, avand stima de sine scazuta si teama de a comunica ceea ce simte.

Tratamentele aplicate victimelor traficului au fost adesea asemanate cu tratamentele aplicate fostilor detinuti politici sau celor inchisi in lagarele de concentrare. Victimele vor trai sentimentul de groaza, distrugerea sentimentului autonomiei datorita faptului ca tot ceea ce victima are nevoie trebuie sa primeasca acordul traficantului, si enumar aici, hrana, medicatia etc, iar sentimentul de autoizolarea reperezinta o reminiscenta a faptuli ca victima este privata de comunicarea si comuniunea cu alte persoane.

Sustinem cu fermitatea concluzia conform careia traficul de persoane atrage grave consecinte asupra integritatii umane, fiindu-i incalcate drepturile fundamentale, iar efectele acestui fenomen complex sunt proportionale cu durata si intensitatea evenimentelor si tratamentelor la care a fost supusa victima, insa la toate acestea se adauga capacitatea si mai bine spus rezistenta persoanei in fata problemelor cu care se confrunta, durere, deznadejde, izolare.

III . FEMEIA, VICTIMĂ A TRAFICULUI DE PERSOANE ÎN CONTEXT JURIDIC SI LEGISLATIV

3.1. Cadru legislativ

O primă măsură care se ia pentru rezolvarea unei probleme sociale este cea legislativă. Astfel, avem: legislația internațională și cea națională, care se adaptează la cea internațională.Vom enumera mai jos cadrele actual si evolutia acestora.

Legislația internațională

● Există un prim acord, din 18 mai 1904, privind traficul de femei, semnat de 18 state Acordul internațional de la Paris cu privire la reprimarea traficului de femei.

● Sase ani mai tarziu, in 4 mai 1910 este semnata, de catre 34 de state – Convenția internațională cu privire la reprimarea traficului de femei.

Problema fenomenului traficului de femei s-a pus inca de la inceputul secolului XX, iar odata cu amploarea luata de fenomen la inceputul anilor 1990 s-a vazut si necesitatea adoptarii unor reglementari la nivel european.

● Recomandarea Consiliului European nr. 11 din 2000, alcatuita din măsuri ce se impune sa fie adoptate in vederea combaerii traficului cu scopul exploatarii sexuale – in speta a femeii

● In 28 septembrie 2001, Organizatia Internațională privind Migrația a realizat, datorită amploarei fenomenului traficului de persoanea, Strategia Balcanică având ca obiectiv stoparea migrației ilegale, protejarea celor traficate etc. In cadrul intalnirii dintre tarile membre si Consiliul Europei, au fost adoptate 28 de masuri de combatere, printre care organiarea campaniilor de informare, furnizarea serviciilor de asistenta sociala a victimelor

● Vizarea unor campanii mediatice impotriva traficului de femei a fost cuprinsa si in Recomandarea 1545 din anul 2002

● Consiliul European adopta Decizia-cadru nr. 692/2002 ce are in vedere combaterea traficului de ființe umane.

● Traficul cu persoane este interzis prin art. Nr. 5 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

● În septembrie 2002 prin Declarația de la Bruxelles, se precizează nevoia de colaborare dintre statele membre se dezvolta practici de preventie si combatere a traficului pus in legatura aici cu exploatarea sexuala, privarea de libertatea si sclavia., toate evident in vederea stoparii fenomenului

● Protocolul de la Palermo pentru Prevenirea, Stoparea și Pedepsirea Traficului de ființe umane în special femei și copii este semnat tot in anul 2002 ca supliment al Convenției ONU împotriva Crimei Organizate Transnaționale.

● În 20 octombrie 2003 Consiliului Uniunii Europene, ratifica inițiativa privind combaterea traficului de ființe umane, avand ca specificitatea traficul de femei, prin care statelor membre li se cere să furnizeze data reale cu privire la fenomen, sa adopte masuri de protejare a victimelor si sa ia masuri concrete pentru a combate traficul, vazut deja ca pe o forma de dispretuire a drepturilor omului. Se aloca atunci fonduri speciale pentru asistarea femeilor si copiilor traficati.

Legislatia naționala:

”● Legea 678/2001 – prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Traficul de persoane este definit prin aceasta lege ca fiind : recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate, sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Integritatea si demnitatea persoanei, cat si drepturile fundamentale ale acesteia sunt violate prin fenomenul de trafic.

Această lege reprezintă principalul instrument de politică penală cu privire la traficul de ființe umane și cuprinde norme de incriminare, dispoziții care explică termenii specifici și expresiile folosite. Potrivit legii, aceasta intră în vigoare din momentul publicării (11 decembrie 2001), apoi în termen de 60 de zile Guvernul trebuie să adopte un regulament de aplicare al acesteia. Această lege a fost obiectivul Planului Național de Acțiune pentru combaterea traficului de ființe umane aprobat prin Hotărârea de Guvern numărul 1216/2001, urmând ca ulterior cadrul legislativ să fie întregit prin prevederile Regulamentului de aplicare a legii numărul 678/2001 aprobat prin Hotărâre de Guvern numărul 299/2003 și prin dispozițiile Planului de Național de Acțiune.”

Art 3. Prevede faptul ca legea, ONG-urile, autoritatile, reprezentantii societații civile, instituțiile publice vor desfasura constant o activitatea de preventie si stopare a fenomenului.

Art 6. Sustine necesitatea integrarii pe piata muncii a persoanelor cu risc de a fi traficate, in special a celor marginalizate ce provin din zone sau medii defavorizate

In acest sens, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, alaturi de Ministerul finantelor verifica si elaboreaza măsuri ce ar putea stimula agentii economici sa angajeze persoane aflate in riscul de a fi traficate sau victime ale traficului ce au urmat cursuri de calificare. Totuși o mai buna colaborare între ministe ar fi benefica întregului sistem de asistenta sociala, si protectie a victimelor prezumate.

Art. 12 – traficul de persoane se pedepsește penal in tara noastra conform legii cu închisoare de la 3 la 12 ani și cu interzicerea unor drepturi, infracțiunea de trafic de persoane este definită astfel: „Constituie infracțiune de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământul persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește

cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.” De asemeni, prin alineatul (2) b) este reglementata pedeapsa de la 5-15 ani și interzicerea unor drepturi în funcție de gravitatea vătămării corporale sau al gradului de afectarea a victimei

În Legea numărul 678/2001 sunt cuprinse definițiile cu privire la traficul de ființe umane așa cum le vom prezenta în continuare:

Potrivit articolului 12:

(2) Traficul de persoane se poate săvârși de două sau mai multe persoane împreună,de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu prin afectarea sănătății și integrității corporale a victimei;

(3) Dacă fapta a cauzat moartea victimei sau aceasta din urmă săa sinucis, pedeapsa este cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi;

Potrivit articolului 16 din lege, răspunderea penală a făptuitorului nu este îndepărtată dacă

acesta a avut consimțământul victimei.

Existenta instrumentelor juridice internaționale au favorizat adoptarea legii 678 in țara noastra, legislatia precedenta nefiind eficienta.

Aplicarea acestei legi a inceput in martie 2003, până atunci victimele ce refuzu sa declare împotriva traficanților au fost acuzate cel mai adesea de prostituție.

● Convenția ONU privind combaterea criminalității a fost semnata în decembrie 2000 decembrie 2000, tot atunci fiind semnate și două Protocoale privind traficul cu migranți, respectiv pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului cu persoane

● Planul național pentru prevenirea, combaterea și sancționarea traficului de persoane, s-a elaborat in baza unuia din protocoalele semnate atunci, la realizarea acestui plan au participat principalele autorități guvernamentale precizate în legea 678/2002 și autoritățile neguvernamentale, implicate în acest amplu domeniu.

Măsuri întreprinse pentru combaterea cauzelor și efectelor traficului de femei

● Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă surprinde dreptul cetățeanului în alegerea locului de muncă și a profesiei dar si protecția persoanelor cu risc de șomaj, de asemeni angajatorilor le sunt oferite măsuri de stimulare a creării de noi locuri de muncă. Lege ce contribuie la reducerea somajului deci la o cauza a dezvoltării traficului

● Planul Național Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale.

Acest plan, are ca ținta anumite obioective menite sa previna si sa reduca sărăcia prin promovarea incluziunii sociale. Iata o alta masura venita in sprijinul combaterii traficului prin creșterea nivelului de trai.

● Legea 116/2002 – prevenirea și combaterea marginalizării sociale. Prevede garantarea accesului tinerilor la educațir, la o locuință, un loc de muncă etc.

Urmatoarele acte normative reglementeaza traficul de femei in țara noastra:

Codul Penal;

Constituția României;

Legea numărul 678/2001 cu privire la prevenirea și combaterea traficului de

persoane;

Hotărârea numărul 1216/2001 privind aprobarea Planului Național de acțiune pentru

combaterea traficului de ființe umane;

Legea numărul 565/2002 cu privire la ratificarea Convenției ONU împotriva

criminalității transnaționale organizate;

Legea numărul 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;

Legea numărul numărul 211/2004 cu privire la măsurile pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor;

Legea numărul 287/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului numărul 79/2005 pentru modificarea și completarea Legii 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;

Decizia Președintelui ANITP numărul 1/2007 publicată în Monitorul Oficial pentru aprobarea programului de îmbunătățire a asistenței victimelor traficului de persoane. Acest act normativ susține prin fonduri nerambursabile organizațiile neguvernamentale în vederea îmbunătățirii serviciilor specializate traficului de ființe umane;

Decizia președintelui ANITP numărul 4/2007 cu privire la aprobarea criteriilor de

evaluare și acreditare a proiectelor de prevenire a traficului de persoane

In scopul combaterii și prevenirii traficului de persoane țara noastra a adoptat treptat cadrul legislativ necesar.Astfel eficinetizarea dispozitivului national a favorizat consolidarea legaturilor internationale, Romania inregistrand numeroare progrese in lupta cu gruparile mafiote

In aprilie 2009, mai exact in data de 27, în Parlamentul țării noastre a fost înființat grupul parlamentar pentru combaterea traficului de persoane, avand ca principal scop sprijinirea demersurilor si activitatilor specifice prin mijloace guvernamentale . Acest grup reprezintă România la propunerile Uniunii, ia parte la eficientizarea sistemelor administrative si a activitatilor societatii civile in scopul unei bune colaborari.

3.2 Practica de interventie si prevenire

In anul 2000 Uniunea Europeana, Organizatia Natiunilor Unite, Natiunile G8 si Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa au inceput abordarea fenomenului traficului de persoane, au elaborat legi si au incheiat protocoale de colaboarea intre guvernele statelor membre. Protocolul ONU a reprezentat unul din primele documente ce au in vedere prevenirea, stoparea si pedepsirea celor ce fac parte din retelele de trafic in spacial al copiilor si femeilor si practica aceasta forma de sclavie moderna, de asemeni la Paleromo s-a semnat un act aditional impotriva criminalitatii .

Alte programe de preventie si stopare a fenomenului au fost adoptate si implementate de catre UNICEF, OIM, ONG-uri si alte Organizatii interguvernamentale, urmarindu-se totodata si monitorizarea migrantilor fiind un factor important al cresterii fenomenului.

Tot in anul 2000 semnarea actului Trafficking Victims Protection Act a reprezentat pentru Statele Unite ratificarea propriei politici cu privire la traficul de persoane, astfel si-au organizat propriul program de monitorizarea printr-un raport anual de evaluare a statelor ce au relatii directe cu SUA, ordonandu-le in trei categorii, iar in functie de punctajul obtinut de fiecare in parte Statele Unite prin guvern, hotarasc cum le este afectata situatia ajutoarelor acordate catre acea tara, a imprumuturilor, asistenta oferita prin intermediul USAID. Aceasta initiativa implememntata de SUA, a fost adesea criticata, literatura de specialitate subliniind faptul ca ajutorul international nu poate avea ca moneda de schimb lupta anti trafic.

In Uniunea Europeana au fost dezvoltate politici nationale ce au in vederea un dialog consecvent si profund intre statele membre, atat prin reprezentatnii guvernului, cat si prin ONG-uri m deoarece pentru combaterea acestui fenomen ce afecteaza tot mai multe femei si copii, este necesara o forma de colaboarea atta nationala cat si internationala Iar pentru a înțelegere mai profunda , avand o perspectiva sensibila la experiențele femeilor și a condițiilor materiale, tara noastra are nevoie sa dezvolte constant programe de informare si preventie a fenomenului

Protocolul Națiunilor Unite ca anexa la Convenția Națiunilor Unite așa cum mai este cunoscut Protocolul de la Palermo este în întregime baza legislației privind prevenire și combaterea traficului de persoane.

Răspunderea ăn ceea ce privește combaterea judiciară pe domeniul traficului de persoane este în mâna Miniterului Administrației și Internelor și a Ministerului Public DIICOT – Directia ăentru investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are în vedere sesizarea instanțelor judecătorești, se ocupă de urmărirea penală, iar procurorii si ofiterii de poliție se ocupa de informarea victimei cu privire la drepturile pe care aceasta le are, asistență, protecție, fie venite din partea statului fie din partea unor ONG-uri.

Monitorizarea traficului de persoane, de migranti, de organe, dar si cercetarea activitatilor penale este responsabilitatea Serviciului de Combaterea a Traficului de persoane, componenta a DCCO- Directia pentru Combaterea Criminalitatii Organizate (M.A.I ). Pentru a combate criminalitatea transfrontaliera, prin colaboarearea mai multor state (Albania, Bosnia Herțegovina, Bulgaria, Ungaria, Macedonia, Republica Moldova, Slovenia, România, Turcia, Grecia ), s-a infiintat la nivel european Centrul regional al Inițiativei de Cooperare Est-europene -SECI .

Putem spune ca si in cazul asigurării protecției emoționale a victimelor în timpul audierilor, structurile de urmarire penala si institutiile sau ong-urile care ofera protectie si suport victimelor, au dat dovada de o buna colaborare, in general audierile realizandu-se in prezenta psihologilo, a managerilor de caz, iar atunci cand situatia ar putea favoriza victima dandu-i o stare de confort, siguranta si stabilitate, audierea se realizeaza chiar in centrele de consiliere. Daca audierea victimei se va realiza in afara granitelor tarii, prin cooperarea internationmale foarte buna, aceasta beneficiaza de suportul managerului de caz pe toata durata audierii si a procesului la care este supusa.

Desi tara noastra a facut progrese semnificative in ultimii ani, imbunatatind legislatia ce are in vedere stoparea fenomenului, protectia victimei, pedepsirea traficantilor, lipsa fondurilor, disponibilitatea de a-i asigura victimei un adapost, posibilitatea de repatriere si reintegrarea a acesteia au ingreunat procesul de evolutie datorita lipsurilor materiale.

Putem spune ca si evolutia victimelor s-a imbunatatit considerabil odata cu noua abordare venita in sprijinul acesteia, astfel in centrele de suport si consiliere, au gasit intelegere, au fost tratate cu respect iar daca lucrurile ar evolua in acelasi sens, cu siguranta situatia s-ar imbunatatii, pentru acest lucru este insa nevoie de o perioada mai indelungata de abodare si consiliere, ceea ce duce la o crestere inevitabila a costurilor.

In tara noastra principalii centrii activi sunt:

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – prin intermediul acesteia se organizeaza cosntant campanii naționale de prevenire și de conștientizare cu privire la traficul de persoane în cu cooperare cu organizații internaționale, instituții guvernamentale sau parteneri media;

Organizații internaționale percum UNICEF, OIM- Organizația Internațională pentru Migrație,

Biroul Internațional al Muncii în domeniul exploatării prin muncă a copiilor;

Biserica Ortodoxă Română – a derulat mai multe programe prin care sau organizat conferinte, semninarii avand ca tema traficul de persoane in scopul prevenirii si stoaparii fenomenului, a realizarea de materiazat diferite materiale cu scop informativ, preventiv și de implicare comunitară în școli, licee, universitati și parohii;

In anul 2008 reprezentanti ai Bisericilor Crestine din Europa de Est si ai mai multor organizatii din tara dar si internationale s-au intalnit la semninarul international „Acțiunea creștină împotriva traficului de persoane. Combaterea traficului de ființe umane – dincolo de aparențe“ orgaizat la Patriarhia Romana, s-a subliniat atunci nevoia de cooperare si de combatere a traficului,” nevoia de implicare conjugată a tuturor factorilor implicați în acest fenomen, prin adoptarea unei atitudini incluzive și integrative, prin care să se asigure asistența, ajutorarea și protecția victimelor. Mesajul Patriarhului a arătat nevoia vindecării spirituale a victimei, căci numai un suflet vindecat poate fi o persoană liberă și sociabilă.”

Societatea civila s-a implicat prin campadii desfasurate de ONG-uri ca : Forumul Român pentru Refugiați și Migranți  Salvați copii România, Caritas București, Aidrom, Alternative Sociale, Fundația Rațiu pentru Democrație

3.3. Traficul de persoane incalcarea dreptului la viata – Necesitatea reglementării infracțiunii de omor

Incalcarea dreptului la integritatea fizica si psihica cel mai adesea nu trezeste uimirea societatii in cazul traficului de persoane, desi sunt inregistrate un numar mare de decese in cazul comertului cu fiinte vii. In genearal , majoritatea sistemelor legislative incrimineaza traficul de persoane din prisma incalcarii unor drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la demnitate, la integritate psihica sau fizica, la viata privata sau la educatie , iar lista poate continua insa autoritatile ar trebui sa revizuiasca legislatia penala a statelor avand in vedere faptul ca dreptul la viata este un drept fundamental uman, cel mai important drept am putea spune.

Faptul ca legiuitorul se limiteaza practic la a sanctiona traficul de persoana din perspectiva exploatarii sexuale, a prelevarii de tesuturi si organe umane sau a muncii fortate explica oarecum inexistenta unei legislatii adecvate, insa fara a sanctiona toate efectele traficului , in special a acestui tip de omor reprezinta la nivel european neindeplinirea obligatiei legislative, implementarea unor norme juidice incomplete nefiind folositoare, lacunele existente in codurile europene penale fiid sanctionabile.

Cunostem faptul ca principalele instrumente de lucru, din punct de vedere legislativ, in cazul traficului de persoane sunt conventiile sau deciziile cadru, ele avand pentru statele membre UE forta obligatorie, insa sunt adesea transpuse tardiv, deci introducerea unui astfel de act ar ramane practin fara utilitatea avand in vedere intrumentele mentionate anterior.

Recunoasterea impactului puternic reprezentat de tranzactiile cu persoane consideram ca este eminamente esentiala, deoarece atitudinea pasiva incurajeaza dezvoltarea clanurilor de crima organizata.

In genere legislatie europeana nu incrimineaza atingerile voluntare ale vietii umane, mai exact acest tip de omor cauzat de fenomenul traficului, din pacate, toate codurile penale europene au regrementari similare . Luand drept exemplu codurile penale din Finlanda, Croatia si Romania, constatam ca ele nu includ o astfel de forma de omor, insa in Franta exista o reglementare, destul de larga ce-i drept, prin art. 221, pct. 8 include ca circumstanta agravanta omorul comis de un grup de crima organizata ,pct. 10 sanctioneaza infractiunea de suprimare a vietii unei persoana ce refusa sa se angajeze intr-un mariaj fortat, insa este o initiativa apreciabila fiind un prim pas in sanctionarea corecta a omorului comis de traficanti.

In marea majoritatea a sistemelor de drept, inclusiv in Roamnia, cauzarea mortii unei persoane traficate inste incadrata intr-o situatie de omor simplu, neavand circumstante agravante.

Obligația de a extinde limitele de pedeapsă

Comertul cu fiinte umane atenteaza la o gama larga de libertati si drepturi ale persoanei, de aceea, traficul de persoane poate fi considerat o crima impotriva umanitatii, o amenntare uriasa asupra securitatii, bunastarii si dezvoltarii tuturor statelor lumii

Stabilirea limitelor de pedeapsa, modul de executare a santiunilor si armonizarea la nivel international a acestora, sunt aspecte importante in prevenirea traficului de persoane.

Statele europene, au avut obligatia de a stabili sanctiuni eficiente odata cu recunoasterea traficului de persoane ca infractiune, primul pas fiind reperezentat de introducerea acestuia in categoria infractiuni grave. Un lucru foarte important este faptul ca s-a hotarat la nivel international ca statele membre sa aplice un prag limita pentru sanctiuni, avand ca reper Directiva 2011/36/UE a Parlamentului si a Consiliului privind prevenirea si combaterea trafiului de persoane si protejarea victimelor, astfel pragul minim este de 5 ani iar formele agravate fiind la pragul de 10 ani. Acceptarea reglementarilor mentionate, a atras obligatia statelor de a-si restructura santionabilitatea traficului de persoane, in plus, o parte din autoritatile implicata au intridus si amenda penala in plus la sanctiunile cu privarea de libertate.

Vom enumera mai jos cateva exemple de state care au o astfel de sanctionabilitate.

In Albania , Codul Penal sanctioneaza traficul de persoane cu un minim de 5 ani de privare de libertatea sau 15 ani in cazuri agravate, de asemeni, cel inculpat este nevoit sa achite echivalentul sumei cuprinse intre 14000 de euro si 35 000 de euro.

Franta practica pedeapsa privativa de libertate, maximum 7 ani pentru forma de baza a traficului , remanrcam faptul ca raportat la gravitatea faptei este un maxim mic, insa putem aprecia facptul ca pedeapsa este oarecum echilibrata de o amenda de 150000 de Euro.

Conchidem ca este necesara la nivelul U.E. o armonizarea a sistemului de sanctionare a traficului de persoane, astfel incat sa existe o limita mult mai drastica a pedeapsei privative de libertate, iar sanctiunile pecuniare de asemeni ar trebui uniformizate.

Cu dezamagire s-a descoperit faptul ca sunt state ce au aderat la reglementarile internationale insa nu si-au modificat sistemul ce sanctioneaza fenomenul traficului, in aceasta situatie aflandu-se chiar tara noastra, pentru ca nu prevede minimul de 5 ani de detentie, legiuitorul roman ignora faptul ca indiferent de forma este o ingractiune grava si desi traficul de persoane care a avut ca urmare moartrea sau sinuciderea victimei este incriminat cu o sanctiune identica omorului calificat. In cazut in care nu este vorba de omor sanctiunea minima este de 3 ani , doar pentru forme grave fiind de 5 ani. Aspectul care ne revolta si mai tare este acela ca aceste persoane ce au transformat in scalvi sute de persoane poat primi libertatea conditonata, executand doar o parte a pedepsei aplicabile sau in cazut in care pedeapsa este sub valorarea a 4 ani de executare acestia se incadreaza in cadegoria celor ce pot beneficia de suspendarea pedepsei si ajung sa nu mai execute nici macat o zi. Toate aceste fapte sunt reale, nu simple ipoteze fiind dovedite de jurisprudenta romaneasca.

Incriminarea cererii de trafic de persoane- o cauza a dezvoltarii fenomenului

Cererea reprezinta un rol important in dezvoltarea traficului, insa ea a fost foarte mult timp ignorata, s-a ignorat faptul ca traficul de persoane este si o cauza a numaruluii din ce in ce mai mare de cereri , avand in vedere ca traficul de persoane este o afacere profitabila, s-au racolat din ce in ce mai multe vitime, autoritatile neglijand aspectul legat de faptul ca cererea da amploare fenomenului, acest lucru a facut ca anumite state sa incrimineze și chiar sa pronunțate sentințe împotriva celor care au solictat și beneficiat de servicii ale victimelor sclaviei moderne. Suedia fiind un astfel de teritoriu, prin sistemul sau, mult timp, în Europa, ea a reprezentat singura tara care incrimina infracțiunea de „cumpărare de sex”, si nu s-a oprit acici aplicând în acest sens amenda penală sau închisoarea de maxim 6 luni.

Apreciem art.19 din Convenția Consiliului Europei privind lupta impotriva traficului de persoane, articol ce incurajeaza incriminarea folosirii serviciilor unei persoane atunci cand este cunoscut ca persoana este victima traficului , este posibil ca reperul statelor europene sa fie chiar legislatia Suediei.

De asemeni, art. 9 alineatul 5 din Protocolul de la Palermo, solicita in mod obligatoriu si sanctionabil descurajarea exploatarii persoanelor. Astfel „statele părți adoptă sau întăresc măsurile legislative sau de altă natură, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural, pe calea unei cooperari bilaterale ori multilaterale, pentru a descuraja cererea care favorizează orice formă de exploatare a persoanelor, în special a femeilor și copiilor”.

In anul 2010, s-a decis ca si in tara noastra sa se reglemeneteze norma cu privire la cererea de persoane traficate, modificandu-se legea in aceasta materie , insa articolul ce se vrea a sancționa cererea si cumpararea de servicii cu persoane traficate nu este suficient de clas in nu respecta cernitele internationale, deoarece este pedepsita fapta de cunoasterea a faptulhi caserviciile sunt prestate de o victima , iar fapta de a cere sau cumparea astfel de servicii nu este sanctionata, ceea ce cu siguranta atrage interpretare eronate ale normelor juridice in cauza.

Apreciem faptul ca este necesar sa recunoastem faptul ca persoanele traficate devin simple marfuri ce sa cer, se vand si se cumpara, autoritatile fiint imperativ solicitate sa perceapa acest lucru si mai ales faptul ca datorita acestei dezvoltari a cererii si ofertei va creste si piata traficului de persoane, deci retelele de crima organizata.

Comparand toate aceste date, conchidem ca pentru a stopa expansiunea acestor afaceri ileagale este necesara incriminarea cererii, mai ales a celor interesati de servicii sexuale . Este adevarat si ingrijorator faptul ca tranzactiile s-au mutat din plan real in plan virtual, incriminarea fiind astfel ingreunata de dezvoltatea mijloacelor electronice, mai ales datorita faptului ca ofera atat protectia vanzatorului cat si a cumparatorului prin anonimat.

Difuzarea materialelor pornografice este pedepsita in tari precum Franta, Belgia, Danemarca, chiar si in Cipru, insa nu se pedepsesc si cumparatorii.

Asa cum am mentionat si in capitolele anterioare, sclavia moderna se dezvolta si in altfel de medii, cum ar fii prin agentiile matrimoniale, turismul sexual

Sub cupola comertului cu persoane se ascunde sclavia secolului XXI, traficantul devenint propietarul victimei, cel care are drept de viata si de moarte asupra ei. Victima devenind din acel moment o sursa de venit pentru traficant, astefl dezvoltandu-se o afacere extrem de profitabila in scurt timp. Cand ne uitam la statisticile sanctiunilor aplicate traficantilor, putem observa ca țara noastra se confrunta cu o practica judiciara lacunara, traficul de persoane sa fiind tratat de autoritati cu destul de multa indiferenta prin prisma sanctiunilor si a interesului acordat, mai ales ca asestea sunt interesate de indeplinirea conditiilor impuse de U.E. – abunda de condamnari iar neglijeaza problemele reale ale sclaviei moderne fiind insuficient anchetate structurile si actele de crima organizata.

Forme de manifestare ale traficului de persoane din prisma drepturilor încălcate

La nivel internațional, prin reglementarea drepturilor omului, s-a dorit un impact deosebit asupra statelor ce au aderat, mai ales asupra sistemului juridic al acestora deorece prin aderare si acceptare a aparut si reglementarea la nivel intern. Țara noastră a înțeles importanța aplicarii cu prioritate a tratatelor internationale si a drepturilor statuate de acestea, o dovata fiind chiar Constitutia Romaniei prin articolul 20 , consacrat acestui aspect, tot la rang constitutional sunt ridicate si diferitele conventii internationala la care Romania este parte, semn ca importanta le-a fost acceptata.

Astfel, cauzele ce au ca obiect lezarea drepturilor omului sunt rezolvate in prima instanta de catre Instantele Judeatoresti, iar daca atitudinea statului de provenienta aduce prejuditii victimei incalcand principiile internationale, cauza merge la Strasbourg.

Inaltul comisar ONU, Mary Robinson sustine ca traficul de persoane afecteaza drepturile fundamentale ale omului, respectiv – ”Dreptul la viata, la demnitate, la libertate de miscare, la siguranta persoanei, la sanatate, la conditii de munca onorabile, la egalitate, la justitiabilitatea umana, vedem iata, periculozitarea accentuata a acestui fenomen ce atenteaza la toate drepturile inerente omului, indiferent de varsta, de sex, de nationalitatea sau rasa”.

Noile modalitati de infaptuire a traficului de persoane faciliteaza neputinta de a rastrange drepturile incalcate, iar gravitatea si numarul de drepturi incalcate au ca si principala cauza intesitatea manifestarii fenomenului si degajarea sau lipsa de reactie a institutiilor statului.

1. Dreptul la viață

CEDO, hot. Streletz, Kessler si Krenz c Germaniei, 22 martie 2001 – ”dreptul la Viata constituie un atribut inalienabil al persoanei umane” , insasi secretarul ONU – Mary Robinson promoveaza acest prim drept,si nu intamplator, intarind chiar prin afirmatia – dreptul la viata „formează valoarea supremă pe scara drepturilor omului”. Impasibilitatea autoritatilor nu este acceptata cand ne referim la lezarea acestui drept fundamental de catre retelele de crima organizata, statele avand sarcina pozitiva de a promova si de a lua masuri concrete in acest sens, incriminand orice fapta aduce atingere vietii. Iar ca si îndatorire negativa, statele au datoria de a nu aduce atingere vietii si de a realiza anchete asteptate pentru pedepsirea persoanelor responsabile de moartea altei persoane

Conchidem ca in materie de sclavie moderna jurisprudenta tarilor UE este saraca.

Prin mijloace comisive conturate printr-o violenta extrema dar si faptul ca cei tinuti in captivitatea nu beneficiaza de hrana, adapost, ingrijiri medicale sau sunt tinuti sub administrarea de stupefiante – avem aici cazul mijloacelor omisive , suprimarea vietii suporta varii modalitati.

Interesul detasat al societatii si interesul personal de supravietuire sunt cele doua aspecte ce implica dreptul la viata , prin interesul societatii intelegem insasi supravetuirea statului.

Este clar si evident faptul ca prin traficul de persoane este incalcat dreptul la viata, iar statul are obligatia de a asigura supravietuirea si bunul mers al societatii.

Cum?

Prin cadrul legislativ propus si utilizat.

Prea putin s-a vorbit asiciat fiind cu traficul de persoane, despre atingerea dreptului la viata ce apare in problematica avortului fara consimtamantul mamei, aici fiind lezate trei tipuri de interese – al copilului nenascut, am mamei si al societatii

Al copilului nenascut – condamnat la moarte sigura.Cel mai adesea termenul legal de intrerupere a sarcinii nu este respectat, atta mama copilului cat si a mamei fiind in pericol. Exista insa si situatia in care mama ascunde existenta sarcinii pentru a-si proteja copilul, asa cu exista si situatia in care femeia este fortata sa ramana insarcinata, ca ulterior copilul sa aiba aceiasi destinatie ca si a mamei sale, practic devine scalv comandat, inca inainte de a se naste.

Este evidenta utilitatea si scopul persoanei traficate – producerea de profit pentru gruparile de crima organizata.

Asa cum am enumerat pe scurt, este lezat dreptul mamei la viata prin imposibilitatea de a-si pastra copilul dar si dreptul de a dispune de propriul corp.

Diminuarea natalitatii afecteaza interesul societatii, mentinerea obiectivului pentru care femeile au fost traficate face ca acestea sa fie fortate de renunte la sarcina.

2. Dreptul la viață privată și de familie

Exista o stransa legatua intre notiunea de viata privata si de familie, tinta fiind relatiile cu semenii si intimitatea persoanei, insa atunci cand vorbim despre definirea vietii private , aceasta reuneste doua aspecte esentiale, acela de viata privata persoanala si viata privata sociala. Curtea de justitie a delimitat viata personala dandu-i o interpretare vasta, exemplu fiind dreptul la integritate psihica si fizica

Victima este supusa unor mijloace de coercitie chiar daca nu se provoaca decesul prin determinarea dependentei de droguri, violenta psihica si fizica, aceste abuzuri sunt rar denunțate si pedepsite, desi integritatea persoanei este protejata prin articolul 8 din Conventia drepturilor Omului, iar impacul suferintelor traite de victima este dublat de suferinta emotionala.

Este evident facptul ca traficantii incalca dreptul persoanei de a dispune de propriul corp printr-o serie de abuzuri , vedem deci ca este incalcat dreptul la viata privata personala prin prisma faptului va este un drept ce include si dreptul persoanei de a dispune de propriul corp, enumeram aici abuzurile la care sunt supuse victimele prostitutiei si pornografiei, mai exact abuzurile sexuale ce au ca efect subjugarea persoanei supuse acestei maltratari. In tara noastra traficul de persoane in scopul prostitutiei este incriminat de legea anterior prezentata (678/2000 )

Viata privata sociala a victimelor traficului de persoane este afectata prin prisma faptului ca nu au posibilitatea de a stabili relatii cu persoane din exterior, singurele persoane cu care pot vorbi fiind persoane aflate in aceeasi situatie, victime, astfel persoana se afla in imposibilitatea de a lega relatii afective cu cei din exterior, scopul fiind lipsa accesului la autoritatile ce ar putea sa intervina.

In cazul traficului de persoane este afectat dreptul la familie , victima neavand posibilitatea de a se angaja in relatii de casatorie, cel putin nu liber consimtite. Dreptul la familie poate fi privit si in sens negativ si in sens pozitiv, in sens negatim ne referim la libertatea de a nu incheia o casatorie , iar in sens pozitiv la posibilitatea de a intemeia o familie prin casatorie

De cele mai multe ori, persoanele minore, in special femeile , peste 99% din astfel de cazuri sunt victime ale acestei forme de trafic, declaratiile unor victime de origine asiatica stau marturie ,ele aveau resedinta in Marea Britanie, insa datorita legislatiei europene care nu permite casatoria fara acordul liber consimtit si criteriul varstei, erau transportate in tarile din care proveneau pentru a fi casatorite contra unei sume de bani.

3.Dreptul la ocrotirea sănătății

”Orice fiinta umana trebuie sa aiba dreptul la un mediu cu minimum de riscuri pentru sanatate si sa aiba acces la servicii de sanatate care pot sa previna ori sa alinesuferinta sa, sa iti trateze bolile si sa sprijine mentinerea si promovarea sanatatii de lungul vietii sale” – aceasta este definitia recenta data de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Acestui drept i este oferita o definitie in sens larg, iar state nu au un acord general , insa in situatia traficului de persoane este acceptata faptul ca dreptul la sanantate este incalcat in mod evident. Din pacate, definitia prezentata nu se refera la dreptul de a fi sanatos, ea se refera la dreptul oricarei persoane de a avea acces, in cel mai inalt grad la sanatate si servicii de sanatate.

In țara noastră, dreptul la sănătate este prevăzut in articolul 34 din Constituția României si completeaza dreptul la integritatea psihica si fizica.

Victimelor nu li se asigura hrana zilnica corespunzatoare, sunt inchise in spatii inchise si nu beneficiaza de asistenta medicala, astfel victima aflata sub autoritatea traficantului va suferii de boli ale nutritiei, ficatului, pancreasului, vor dezvolta micoze si alte bacterii infectioase.In cazul abuzurilor sexuale vor dezvolta boli cu transmitere sexuala, ele devenind un pericol pentru sanatatea publica prin prisma clientilor ce vor contacta la randul lor bolile cu pricina.

Si celor obligati sa munceasca in medii externe le este afectata sanatatea, ei fiind adesea expusi unor medii nocive, toxice, ce vor dauna sanatatii lor fizice si psihice pe termen lung. Enumeram in continuare boli precum scolioza, boli ale plamanilor .

In cazul persoanelor traficate nu poate fi vorba sub nici un aspect despre o viata decenta, securitatea alimentara, lipsa unei locuinte intregesc dezumanizarea victimelor, iar dreptul la sanatate este i stransa legatura cu nivelul de trai. De cele mai multe ori, privarea victimelor de aceste drepturi fundamentare conduce la deces sau suicid.

4. Dreptul la demnitate

Demnitatea umană este recunoscută și proclamată in numeroase acte nationale si internaționale, astfel Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării semenilor hotaraste in mod oficial ca demnitatea umana desi nu este o valoare funsamentata a drepturilor omului nu poate fi incalcate sau acceptata prin aceasta noua forma de sclavie a secolului XX.

Se recunoaste tot mai des ca traficul de persoane incalca demnitatea umana, iar forma cea mai daunătoare este reprezentată de exploatarea sexuală, insa toate acestea se intampla chiar cu un scop precis, al traficantului pentru a-i anula victimei încrederea in sine,integritatea psihica si fizică, astfel ajungând să nu se mai opună traficantilor, ba mai mult, să se supună. O consecință a încălcării demnității este faptul ca victima va ajunge sa considere că merită ceea ce i se întâmplă, iar o persoana care trece foarte repede prin aceste stari de descumănire va devenii si foarte ușor de controlat, fiindu-i afectata libertatea de gândire.

Raportandu-ne la subiectul nostru, femeia victima a traficului de persoane, conchidem faptul ca prostituția este o formă a traficului ce afecteaza demnitatea umană in cel mai inalt grad, victima este depersonalizată devenint propietatea proxenetului isi pierde libertatea de a gandi, de a dispune de propriul corp, deci umanitatea.

5. Dreptul de a nu fi supus sclaviei, muncii forțate și stării de servitute

Existenta sclaviei si dezvoltarea unor comportamente aplicate victimei, ce lipsesc persoana de liberul arbitru sunt recunoscute de Conventia relativa la abolirea sclaviei si a altor tratamente analoge, astfel dreptul de a nu fi supus sclaviei este reglementat prin numeroase acte normative si este considerat un drept fundamental.

Rareori traficul de peroane este asociat cu noțiunea de sclavie, deși esxista un numar foarte mare de state a caror jurisprudenta sanctioneaza traficul de persoane, astfel, in fața instituțiilor europe rar a fost invocată scalavia moderna ca situatie de negare a libertații umane.

CEDO, a adoptat in cazul R. Rusia Cipru – speta in care atat Rusia cat si Cipru se fac vinovate de o nesanctionarea si nerespectarea drepturilor omului , o hotararea novatoare in care s-a statuat faptul ca intra in obligatia fiecarui stat sa cerceteze infractiunile ce pot conduce la retelele de trafic de persoane si s-a hotarat ca articolul 4 din Conventia Drepturior Omului este incalcat prin vanzarea de oameni. In speta mai sus mentionata se vorbeste despre cazul unei dansatoare pe nume Oxana, de origine din Rusia, ajunsa în Cipru prin filiera directorului de cabaret in care a si ajus la lucreze, acesta din urma i-a inlesnit fetei obtinerea permisului de sedere. Evident durata permisului ilegal de sedere a expirat insa tanara a continuat sa lucreze in cabaret desi ajunsese in Cipru cu o viza in domeniul artistic. Fata a cedat la un moment dat si a parasit cabaretul lasand un bilet in care anunta faptul ca isi doreste sa plece in tara natala, la cateva zile dupa gasirea biletului, directorul cabaretului a gasit si fata intr-un local din oras, au mers impreuna la politie pentru a o deporta, in scopul de a aduce o alta fata pentru slujba din cabaret. Organele de politie au sesizata tunci faptul ca fata intrase ilegal in tara insa nu au retinut-o aceasta plecant impreuna cu directorul , dimineata fata a fost gasite pe asfaltul din fata blocului in care locuia, moarta, insa autoritatile au inchis repede cazul, fara a cerceta daca fata a fost victima traficului de persoane, de si aceasta prezenta in urma autopsiei urma de violenta, fapt ce demosntreaza ca nu a fost vorba de un suicid.

Conchidem ca nu trebuie confundata munca fortata cu starea de servitute sau de sclavie, acestea avand o ampla semnificatie denota lipsirea totala de liberatate, exploatarea prin munca fortata este adesea confundata cu sclavia mai ales datorita faptului ca persoana este la dispozitia traficantului, insa intre cele trei nu putem pune semnul egalitatii, munca fortata putand fi o stare de sina statatoare sau partea integranta a sclaviei. Anterior am mentionat faptul ca munca fortata nu este inglobata in traficul de persoane deoarece persoana exploata prin munca devine un obiect al traficantului.

6. Dreptul la educație

Este un drept foarte cunoscut si recunoscut la nivel național si internațional, tara noastra l-a reglementat prin art. 32 din Constituția Romnaniei, iar la nivel internațional atat in Conventie, in Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene art. 1457 dar si in Tratatul de la Lisabona .

Educatia poate fi considerata o piedica in calea traficului de persoane, dezvoltarea persoanei si conturarea persoanalitatii depinzand in cel mai inalt grad de accesul persoanei la o institutie de invatamant, promisiunile false, venite din partea traficantilor putant fi constientizate mult mai usor de catre o persoana cu un grad de educatie.

Prin acest drept se impune statelor sa creeze institutii de invatatmat la care sa aiba acces toti tinerii, iar parintii au obligatia de a-si inscrie copilul in carul unei institutii de invatatmant obligatoriu si de a-l indruma pe aceasta cale.

In cazul minorilor exploatati, este clar ca le este incalcat acest drept, uneori insasi cadrul familiei, pe motivul saraciei, nu ofera tanarului posibilitatea de a frecventa activitatile scolare.

In astfel de cazuri, statul trebuie si ar putea sa intervina acordand sprijiin financiar insa in foarte multe state europene implicarea acestora este inexistenta sau insuficienta, tot statul ar putea efectua constant contoale soldate cu amenzi acelora ce denota dezinteres prin neinscrierea copiilor intr-o forma de invatatmant, contribuind astfel la dezvoltatrea traficului.

IV TRAFICUL DE PERSOANE ȘI ASISTENȚA SOCIALĂ

Asistenta victimelor traficului de persoane si protectia acestora inglobeaza doua tipuri de criterii ce au ca fundament conditia umana, astfel asistenta sociala structureaza un ansamblu de masuri, programe, institutii si activitati de protectie si sustinere temporala a persoanelor victime ale traficului, acestea aflandu-se in imposibilitatea de a se reintegra prin mijloace proprii , ele nu pot duce o viata activa neavand suport moral, social, afectiv, datorita anumitor motive de natura psihologica. Atunci cand ne referim la protectia sociala avem in vedere un ansamblu de institutii, masuri, politici menite sa asigure si sa stimuleze reintegrarea persoanei

Persoanelor care au fost identificate ca fiind victime ale traficului de persoane primesc ajutor specializat din partea institutiile de specialitatea care le acorda suport si servicii pentru a depasi situatia de risc si criză , de aseameni asistarea victimelor se va realiza cu ajutorul personalului calificat in recuperarea si reabilitatea acestor probleme si a serviciilor de profil din cadrul institutiilor, a centrelor de asistenta si protectie sau din partea ONG-urilor ce desfasoara activitati pe acest segment si detin centre si adaposturi menite sa vina in sprijinul victimelor.

Un rol foarte important este al managerului si al managementului de caz ale carui etape sunt evaluarea situatiei prin care a trecut victima si a nevoilor acesteia, sunt identificate resursele comunitatii si ale victimei pentru a vedea daca pot face fata situatiei, victima va intra in contact cu institutiile si persoanele care ofera servicii specializate traumei prin care trece, cu sprijinul acestora victima va dezvolta aptitudinile necesare pentru a face faca situatiei si un plan persoanal.

In cazul traficului de persoana conchidem ca victima are nevoie de o echipa multidispciplinara care sa poata intervenii la rezolvarea problemelor acesteia. Echipa multidisciplinara trebuie sa contina un medic, un jurist, un psiholog, asistentul social si un reprezentant al organelor de politie, asistentul social sau psihologul fiind managerul de caz,cel care ca coordona echipa si va avea urmatoarele atributii pe toata durata procesului la care este supusa victima- Va avea o legatura permanenta cu victima si va monitoriza constant cazul, va gestiona buna colaborarea dintre cei implicati in echipa , impreuna organizant planul serviciilor necesare fiecarei victime in parte in functie de nevoile acesteia;va evalua necesarul furnizorilor de specialitatea, mai exact serviciile si posibilitatile acestora; va stabili obiectivele si criteriile de evaluare ale acestora; iar la final reevaluarea ampla a cazului.

In tot procesul de recuperare si reintegrare, victima are nevoie sa inteleaga ca sentimentele si trairile pe care le are sunt firesti pentru situatia in care se afla, iar asistentul social are un rol foarte important , revenindu-i responsabilitatea de a asculta si evalua situatia victimei, astfel in cat acesata sa aiba sentimentul de libertatea si incredere necesare dezvoltarii favorabile a cazuuli, fara insa a inchega o relatie sentimentala cu aceasta sau de dependenta, prin cooperare si incredere asistentul social va strange inforamtiile necesare pentru intocmirea dosarului victimei, invormatii ce vor ramane confidentiale.Tot prin intermediul asistentului social victima se va apropia de familie si prieteni fara a avea sentimentul de abandon sau respingere.

Programele din domeniul asistenței sociale

In general marea majoritate a programelor sunt realizate de ONG-uri sau prin ONG-uri si sunt caracterizate prin oferirea naumitor servicii, exemplu- asistare psihologica, adaposturi pentru victime, programe pentru calificare profesionala.

Pentru a combate traficul de femei si pentru a le asigura victimelor un asistenta de care au nevoie ar trebui sa fie construite mai multe centre de primire specializate. De asemeni, numarul ONG-urilor implicate in acasta problema ar trebui sa fie mult mai mare, iar ele sa fie specializate in activitati consilierea si calificare profesionala , traumatologie.

In ultimii ani s-a observat o dezvoltare a traficului prin prisma prostitutiei de lux, a povestilor de succes la care tinerele fete sunt expuse constant atat in mediul privat dar mai ales prin sursele media, tv, ziare, care promoveaza astfel de povesti cu ”zane”, de aceea este necesara furnizarea unor materiale menite sa informeze si sa sensibilizeze publicul larc, cu privire la efectele nocive ale aceste forme de prostitutie mascata. Desi au fost realizate la un oarecare nivel astfel de campanii, promovarea acestora a fost insuficienta, ele ar trebui sa fie promovate prin persoana marcante atat din lumea media cat si de catre politiciei si mai ales trebuie expuse povestile celor care sunt dispusi sa impartaseasca celorlati experinata propie, astfel tinerele fete nu vor simtii prin aceasta campanie o acuza, un deget indreptat impotriva lor in scopul de a le judeca, ci vor incepe sa isi puna intrebari, vor primi raspunsuri si vor sti ce trebuie sa faca mai departe pentru a se feri de traficantii mascati in spatele unor povesti cu iubiti potenti finaciar, a unei cunostinte ce s-a realizat afara prin modeling sua hostess.

Avem multe cai de atac si preventie insa cel mai adesea persoanele care ar trebui sa se ocupe de acest lucru nu au pregatirea necesara sau chiar pasiunea pe care ar trebui sa o aiba orice asistent social sau psiholog, caci dincolo de veniturile materiane necesare traiului decent, recompensa celor ce practica aceasta meserie este in principal bucuria de a lasa ceva bun in urma lor, evident fara a suferii de foame sau alte nevoi ce ar putea sta in calea realizarii tintei propuse. De aceea pregatirea si informarea persoanelor implicate cu privire la domeniu este imperios necesara, Dincolo de pregatire acestea trebuie sa fie dispuse sa faca acest lucru pe temen lung, caci schimbarile ce au loc in legislatie si domeniul juridic necesita pregatire, rigoare, si oameni daruiti, care sa poata invata si evolua constant.

-Sistemul educational trebuie folosit ca o punte de promovare, ca o rampa de lansare a informatiilor cu provire la traficul de persoane in randul tinerior, deci a peroanselor celor mai vulnerabile si supuse unei alegeri gresite.

– Colaborarea dintre institutiile statului si ONG-urile implicata in combaterea si prevenirea traficului de persoane trebuie sa fie constanta si de cea mai buna calitatea, toate acestea venind in spijinul si ajutorul imediat al victimei prin folosirea atributelor specifice fiecareia. De aceea pentru a evita disfunctionalitatile se cere o buna cunoastere a partenerilor de lucru ( ONG- institutii de stat )

– Victima trebuie sa beneficieze de conditii speciale de audiere, ce respecta viata privata a acesteia pentru a evita experiantele traumatizante.

Asistarea si protectia victimelor

Reinsertia scolara a victimelor traficului este asigurata de Inspectoratele Scolare , subordonate Ministerului Educatiei si Cercetarii.

Repatrierea victimelor este responsabilitatea Ministerului Afacerilor Externe, care acorda la cerere, cetatenilor romani victime ale traficului asistenta, prin intermediul Consulatelor Romaniei si misiunilor diplomatice.

Compensatiile financiare pentru victime sunt gestionate de catre Ministerul Justitiei, la fel si asistenta psihologica asigurata prin servicii de probatiune.

Calificarea profesionala si reintegrarea in campul muncii revine Ministerului Familiei, Muncii si Protectiei Sociale, prin Ocuparea Fortei de Munca.

Asistenta medicala gratuita este implementata prin Directiile de Sanatate Publica din cadrul Ministerului Sanatatii.

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copiilor , asigura victimelor asistenta sociala

ONG-urile prin fonduri proprii sau venite din colaborarea cu institutiile statului agigura cea mai mare parte a asistentei sociale oferite victimelor traficului.

Din necesitatea existenței unui cadru care sa redea unitatea in oferirea de asistenta si protectie victimelor traficului, a aparut mecanismul national de identificare a victimelor acestui fenomen in centrul caruia se afla insasi victima dar si ong-urile si institutiile ce tin de sprijinirea acesteia.

În prezent Romania dispune de un sistem multi-nivel de culegere si prelucrarea a datelor cu privire la victimele traficului, gestionat in intregime de A.N.I.T.P. Datele existente in acest sistem provin de la MAI, ONG-uri partenere, DGASPC-uri.

O dată cu eliminarea frontierelor interne, pericolul criminalității organizate precum și

dificultățile întâmpinate în combaterea acesteia au devenit mai evidente. Criminalitatea

organizată este un fenomen care s-a dezvoltat la nivel internațional cu o viteză foarte mare și

reprezintă în continuare o amenințare majoră.135

Problema traficului de persoane este una complexă care implică și alte procese

problematice cum ar fi gestionarea migrației și a frontierelor, crima organizată, piața muncii,

conflicte armate sau apartenența etnică. Această problemă nu ar putea fi eliminată decât prin

modalități eficiente de acțiune în cadrul sectorului de securitate care să respecte drepturile

omului. Responsabilitatea în ceea ce privește combaterea traficului de persoane revine tuturor

actorilor din sectorul de securitate. De exemplu, creșterea cererilor de persoane pentru traficul de

persoane poate fi un efect al desfășurării forțelor armate dintr-o anumită zonă. Poliția și agențiile

de informare joacă un rol important în colectarea informațiilor, demascarea rețelelor de traficanți

sau arestarea suspecților. Deasemenea, un alt rol important îl joacă poliția de frontieră în

identificarea victimelor traficului de persoane precum și a traficanților.136

Poliția este angajată în lupta împotriva traficului de persoane prin Inspectoratul General

al Poliției Române care cuprinde: Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, Centrul de

Cooperare Polițienească Internațională, Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității,

Inspectoratul General al Poliției Române și Oficiul Român pentru Imigrări.137

Alte contribuții pe care le putem preciza sunt campaniile de prevenire la care poliția

participă în mod activ. De exemplu, campania de prevenire a traficului de persoane: „Traficul de

persoane nu iartă” s-a desfășurat în cadrul proiectului european „Reducerea numărului de victime

române și bulgare traficate în Spania și Italia”. Campania a avut ca obiectiv reducerea numărului

de victime din România și Bulgaria care sunt exploatate în Spania și Italia. De asemenea

campania a urmărit informarea populației, atât la nivel internațional, cât și național, în țările de

destinație și de origine, cu privire la existența traficului de ființe umane, la formele pe care le are,

precum și riscurile pe care acesta le presupune. Grupul țintă este reprezentat atât de femei, cât și

de bărbați care ar putea deveni victime oricărei forme de trafic.138

Ca urmare a creșterii fenomenului din ultimii ani, diferite organizații au încercat să

implice în mod activ populația tânără, vulnerabilă în lupta împotriva traficului de persoane. Un

exemplu este Organizația „Caritas” București care a lansat în anul 2012 un concurs pentru tinerii

din liceele din capitală prin care elevii își puteau prezenta ideile referitoare la campanii de

prevenire a traficului de persoane. Concursul a fost în cadrul Proiectului transcontinental „Lupta

împotriva traficului de persoane și a turismului sexual” și au participat 17 parteneri din 3 țări

europene (România, Spania, Italia) și două țări din America Latină – Argentina și Brazilia.

Obiectivele concursului au fost sensibilizarea persoanelor tinere precum și realizarea unui proiect

media pe care să se bazeze o campanie de prevenire pe această temă. 139

O altă formă de implicare a cetățenilor în lupta împotriva traficului de persoane o

reprezintă campaniile de informare din școli, unde se organizează sesiuni de informare atât cu

profesorii cât și cu elevii. Un exemplu bun este campania de prevenire din orașul Suceava

organizată de șeful Compartimentului de Prevenire a Criminalității din cadrul IPJ Suceava.

Campania se va desfășura atât în oraș, cât și în orașele din județul Suceava, urmând apoi în

mediul rural. Cei care vor coordona discuțiile în acest sens voi fi polițiștii de proximitate care îi

vor informa pe tineri cu privire la etapele prin care trece o victimă, pericolele la care se expune o

persoană când acceptă să lucreze în străinătate prin diferite agenții false. Deasemenea ei vor

viziona și un film care conține mărturii ale unor victime și vor primi pliante și sfaturi prin care să

evite să cadă în plasa traficanților.140

Traficul de persoane: operaționalizarea conceptelor

Partea practică a acestei lucrări are în vedere analiza fenomenului de trafic din

perspectiva traficului pentru prostituție. Astfel, nu tratăm problematica traficului pentru organe

sau pentru alte scopuri precum cele de exploatare prin muncă, ci abordăm doar aspectele care

privesc exploatarea sexuală. Din acest motiv vom folosi sintagma „trafic de persoane” cu sensul

de „trafic pentru prostituție”.

În ceea ce privește actorii implicați în acest fenomen îi vom defini după cum urmează:

prin „traficant” vom înțelege persoana care se ocupă cu racolarea, transportarea și vânzarea sau

folosirea femeilor în scopuri sexuale. Această activitate este desfășurată prin diferite forme de

manipulare și constrângere care, de cele mai multe ori pot fi cumulate: amenințări, violențe,

dependența indusă de droguri, izolare socială.

Vom considera „victimă” a fenomenului de trafic persoana care se supune în mod

involuntar exploatării pentru prostituție; este subiectul abuzurilor mai sus menționate în urma

manipulării acesteia în ceea ce privește scopul părăsirii domiciliului personal (victimei i se

promite fie un loc de muncă în străinătate, fie posibilitatea unei relații de tipul căsătoriei).

4.2. Întrebările și metodele cercetării

Având în vedere cadrul teoretic propus în secțiunile anterioare, studiul nostru își propune

să analizeze câteva dintre problemele pe care le ridică acesta și anume: Cum se manifestă

traficul de persoane în anumite țări precum România? Care sunt cauzele lui și cum pot fi

combătute? Cât de proeminent este acest fenomen în România? În ce măsură recunos

autoritățile locale importanța combaterii traficului de persoane? Care ar fi portretul clasic al

traficantului, respectiv al victimei traficului de persoane în țara noastră?

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări, lucrarea de față optează pentru un tip de

cercetare calitativ, care oferă posibilitatea explorării unui fenomen în profunzime. Astfel,

studiul nostru se va baza pe tehnica anchetei sociologice bazată pe interviu.

Interviul reprezintă o tehnică de cercetare comună în științele sociale întrucât oferă

oportunitatea de a dobândi o cunoaștere preliminară asupra diferitelor fenomene sociale în lipsa

unor ipoteze prestabilite. Ca și chestionarul, interviul presupune adresarea unor întrebări

subiecților de cercetare în vederea obținerii unor răspunsuri care să ilustreze realitățile

fenomenelor sociale. Spre deosebire însă de chestionar, interviul implică totdeauna obținerea

unor informații mult mai detaliate și bine explorate decât structura de tip grilă a

chestionarelor141.

În plus, în timp ce tehnica chestionarului oferă valoare statistică datelor obținute, având

posibilitatea de a genera rezultate generalizabile la nivelul populației analizate, cea a interviului

nu permite obținerea unor astfel de date. În schimb, concluziile obținute pe baza acestui

instrument pot constitui baza unor viitoare cercetări cantitative. Interviurile pot fi desfășurate

atât individual, cât și în cadrul unui grup și datorită gradului de libertate pe care îl oferă,

reprezintă una dintre cele mai valoroase metode calitative de cercetare a pieței142.

Există mai multe clasificări ale interviului, în funcție de diferite criterii ale cercetării143.

Din punctul de vedere al conținutului comunicării, se poate face distincție între interviul de

opinie și interviul documentar144. Madeleine Grawitz sugerează o tipologie a interviurilor,

bazată pe următoarele caracteristici145:

Interviul clinic – caracterizat printr-un număr redus de întrebări, formulare spontană a

întrebărilor, volum mare de informații. El are un rol exploratoriu în cercetare și este

utilizat în faza inițială a investigațiilor, pentru găsirea acelor informații care să orienteze

demersul de cercetare.

Interviul în profunzime – vizează doar un aspect, un fenomen sau element. Scopul

interviului în profunzime nu este de a se obține răspunsuri la întrebări sau de a testa

ipoteze sau de a evalua. La baza interviurilor în profunzime este interesul în a înțelege

experiența trăită de oameni și felul cum înțeleg ei acea experiență146.

Interviul cu răspunsuri libere – tema este mai bine conturată, interesul pentru persoană

tinde să scadă în favoarea celui pentru o temă anume.

Interviul centrat – tema este foarte bine conturată, întreaga discuție se desfășoară în jurul

temei.

Interviul cu întrebări deschise – este un interviu structurat, respondentul nu are libertate

la ansamblul discuției ci doar la formularea răspunsului.

Interviul cu întrebări închise – face parte din categoria interviurilor structurate, se

apropie de structura chestionarului.

Dintre acestea, tipul de interviu pe care îl alegem este cel în profunzime, centrat, cu

întrebări atât închise, cât și deschise.

Cercetarea noastră își propune să exploreze problematica traficului de persoane din

perspectiva autorităților. Mai concret, avem în vedere modul în care polițiștii se poziționează

față de problemele de cercetare pe care le-am ridicat în prima parte a acestei secțiuni.

4.3. Obiectivele cercetării

Obiectivele pe care se axează lucrarea vor fi următoarele:

Identificarea manifestărilor traficului de persoane în România: cauzele și efectele

fenomenului

Evaluarea gradului în care autoritățile locale consideră problema traficului ca

fiind una importantă

Identificarea soluțiilor pentru eliminarea traficului Explorarea unui portret-robot local al traficantului și al victimei. Acest obiectiv

are la baza idee conform căreia manifestările traficului de persoane pot diferi

foarte mult de la o țară la alta, iar un profil general acceptat al actorilor acestui

fenomen este foarte greu, dacă nu imposibil, de identificat

În vederea atingerii acestor obiective, ghidul de interviu pe care l-am aplicat a început cu

o abordare generală a fenomenului, mergând ulterior pe particularitățile lui. Pentru a face

respondenții să se simtă cât mai confortabil am început discuția pornind de la durata lor în

funcție și de la opinia lor față de munca desfășurată, dacă ar recomanda-o și tinerilor. În primă

fază subiecții au fost rugați să menționeze și să justifice asocierile lor spontane cu sintagma

„trafic de persoane”. Astfel, am încercat să trasăm în linii mari modul în care ei percep

problema traficului. Utilizarea asocierilor spontane este un instrument foarte util în cercetarea

calitativă deoarece oferă corespondenților șansa de a-și exprima opiniile nefiltrate, „la cald”,

fără ca aceștia să simtă presiunea socială pe care o implică dialogurile în general. În plus, ele pot

cuprinde un spectru foarte larg de opinii față de anumite subiecte. Spre exemplu, în cazul

traficului de persoane, ne așteptăm ca asocierile spontane ale respondenților să cuprindă și ceea

ce ei consideră a fi cauzele, efectele sau alte manifestări ale fenomenului.

Următoarele întrebări au avut în vedere în mod punctual obiectivele semnalate anterior și

anume identificarea amplitudinii și importanței traficului din perspectiva polițiștilor; precum și

a soluțiilor pentru eliminarea acestui flagel social. Ultima parte a interviului a încercat să

exploreze manifestările specifice ale traficului de persoane în România și, mai concret, să

contureze modul în care traficul de persoane este distins în anumite moduri de către autorități, și

profilul local al victimei și traficantului. Astfel una dintre întrebările finale ale interviului a vizat

cunoașterea traseului pe care îl urmează autoritățile în reperarea cazului de trafic.

Răspunsurile oferite de polițiștii intervievați au fost grupate ulterior în funcție de

similaritatea lor și pe baza lor am încercat să identificăm perspectivele dominante, opiniile

majoritare.

4.4. Ipoteze

Ipoteza centrală a acestei lucrări este ca polițiștii din România nu sunt familiarizați cu

problematica traficului de persoane. Dacă ei pot evidenția cauze concrete, verificabile ale acestui

Bibliografie

I. Tratate, monografii și culegeri de practică judiciară

1. Ada-Iuliana Popescu „Traficul de persoane. Implicații juridico-penale”, editura Universității Alexandru-Ioan Cuza, Iași

2. Alice-Mariana Apetrei „ Drepturile omului în Uniunea Europeană”, editura Lumen, Iași, 2010

3. Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) „Manualul pentru apărarea drepturilor Omului”, București, 2008

4. Cătălin Luca, Dan Chirca, Flaviu Vasile Onofrei, Gheorghe Popa, Liliana Foca „Traficul de prsoane. Practici și resurse pentru combatere si colaborare”, editura Hamangiu, București, 2008

5. Dragoș Bogdan, Mihai Selegean „Jurisprudență CEDO – studii și comentarii”, Institutul Național al Magistraturii, 2005

6. Florea Pasca „Fenomenul infracțional de trafic de ființe umane”, editura Pro Universitaria, București, 2010

7. Florin Streteanu „Tratat de drept penal. Partea generală.”, volumul I, editura C.H.Beck, București, 2008,

8. Ioan Dascălu, Marin-Claudiu Țupulan, Cristian-Eduard Ștefan, Adrian Angheluș „Traficul de minori și crima organizată”, editura Sitech, Craiova, 2008

9. Ion Chipăilă, Contantin Drăghici, Cristian-Eduard Ștefan, Ligia-Teodora Pintilie, Gabriel Oloeriu, Marin-Claudiu Țupulan „Globalizarea traficului de copii”, editura Sitech, Craiova

10. Ion Diaconu „ Drepturile omului în dreptul internațional privat”, editura Lumina Lex, București 2001

11. Lidia Baroc „Europa și Drepturile Omului. România și Drepturile Omului”, Editura Lumina Lex, București, 2008

12. Luminița Aronescu „Crima organizată și problema traficului de persoane în România post-comunistă”, editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2010

13. Margareta Fleșner „ Traficul de ființe umane. Formă modernă de sclavie într-o lume vulnerabilă”, editura Bren, București, 2010

14. Nicoleta Cristuș „Traficul de persoane, proxenetismul, crima organizată. Practică judiciară”, editura Hamangiu, București, 2006

59

15. Radu Chiriță „Convenția europeană a drepturilor omului”, editura C.H.BECK, București, 2008

16. Sabine Dusch „ Le trafic d’êtres humains”, editura Presses Universitaires de France, Paris, 2002

17. Silvia Scarpa „Trafficking in Human Beings: Modern Slavery”, editura Oxford University Press, Oxford, 2008

II Articole din reviste de specialitate

1. Anghel Stoica „Din nou despre traficul de persoane”, Revista Curentul juridic, Nr 2/2011

2. Claudia Petrescu „Traficul de femei – O problemă a societății moderne”, Revista Calitatea Vieții, Nr. 3-4/2005

3. Corina-Sabina Muntean „Prostituția în contextul traficului de persoane” Revista Caiete de Drept Penal, 2/2008

4. D.A. Budiani-Saberi, F.L.Delmonico „Organ Trafficking and Transplant Tourism: A Commentary on the Global Realities”, disponibil la http://cofs.org/COFS-Publications/Budiani_and_Delmonico-AJT_April_2008.pdf

5. Doina Micu „Conținutul și limitele exercitării drepturilor omului. Drepturile omului în lumina Convenției Europene a drepturilor omului și a Constituției române din 1991 și CEDO”, Revista Română de Drepturile Omului, Apador-CH, București, 2008

6. Equality Now „Sex Tourism: Big Apple Oriental Tours Acquitted of State Criminal Charges. Federal Action Needed to Prosecute G.F. Tours and other U.S.-Based Sex Tour Operators”, disponibil la http://www.equalitynow.org/sex-tourism-big-apple-oriental-tours-acquitted-state-criminal-charges-federal-action-needed-prosecut

7. Florin Vodiță „Criminalitatea transfrontalieră în spațiul european”, Revista Dreptul, Nr. 9/2001

8. Gianina-Anemona Cudrițescu „Traficul de ființe umane în dreptul comparat”, Revista Dreptul, Nr 4/2007

9. Hamid Linda „Romania’s Human Trafficking Problem. A spotlight on causes and risks factors”, Revista Studenților în Drept, Nr. 1/2010

10. Home Office „Forced Marriage. A Consultation”, disponibil la http://www.homeoffice.gov.uk/publications/about-us/consultations/forced-marriage/forced-marriage-response?view=Binary

60

11. Larisa Coman „Dreptul la educație în acceptiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazul Uniunii Europene și în cazul României”, disponibil la http://www.asdcdo.org/articole/coman2.pdf

12. Lucian Stănescu „Consimțământul victimei traficului de persoane. Efecte”, Revista de Drept Penal, nr. 3/2004

13. Ramona Vegh „Cine are nevoie de prostituție?”, Revista egalității de șanse, nr 1/2006

14. Rebecca Seal, Eva Wiseman „Abducted. Abused. Raped. Survived”, disponibil la http://www.guardian.co.uk/world/2009/jan/11/british-asian-forced-marriages

15. Roza Pati „States’ Positive Obligations with Respect to Human Trafficking: The European Court of Human Rights Breaks New Ground in Rantsev v. Cyprus & Russia”, Revista Boston University International Law Journal, Nr. 1/2011

III Resurse WEB

1. http://books.google.co.in/books?id=OzzmLofiwsoC&pg=PT78&lpg=PT78&dq=doctrine+of+positive+obligations&source=bl&ots=mvG8ZsFdGu&sig=n7hHgfUEYJrgK6rMMUpsTFUrRVY&hl=ro&sa=X&ei=0niKUaatL8e7Pa3OgdgJ&ved=0CDoQ6AEwAzgK

2. http://graduateinstitute.ch/faculty/clapham/hrdoc/docs/women'srightsarehr.html

3. http://graduateinstitute.ch/faculty/clapham/hrdoc/docs/women'srightsarehr.html

4. http://www.jurisprudenta.com/speta/trafic-de-persoane-în-formă-calificată-și-proxenetism-q7ves/

5. http://www.jurnalgiurgiuvean.ro/2013/04/12/seful-de-la-crima-organizata-giurgiu-a-petrecut-revelionul-in-elvetia-cu-cel-pe-care-il-cerceta/

6. http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Report_THB_LE_rom.pdf

7. http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/Toolkit-files/08-58296_tool_3-4.

8. http://www.scj.ro/cautare_decizii.asp

9. http://socialtransitions.kdid.org/sites/socialtransitions/files/resource/files/Tackling_the_Demand-_Final_8-29-11.pdf

IV Instrumente legislative

1. Codul Penal român actualizat și Noul Cod Penal

2. Concluziile Consiliului cu privire la lupta împotriva traficului cu ființe umane

3. Constituția României

4. Convenția Consilului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane

5. Convenția Europeană a Drepturilor Omului

6. Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării semenilor

61

7. Convenția privind Drepturile Omului și Biomedicina

8. Convenția relativă la abolirea sclaviei și a altor tratamente analoge

9. Declarația Universală a Drepturilor Omului

10. Directiva 2011/36/UE a Parlamentului și a Consiliului privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia

11. International Covenant on Civil and Political Rights

12. Legea nr. 678/200 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane

13. Noul Cod Civil

14. Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului cu persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

15. Recomandarea Consiliului din 28 noiembrie 2003 cu privire la ameliorarea metodelor de prevenire și de anchetă operațională în lupta împotriva criminalității organizate legate de traficul cu ființe umane

Lista cauzelor citate de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului

1. Alex Menson și alții c. Marii Britanii, 4 mai 2011

2. Hotărârea C.N. c. Marii Britanii, 13 noiembrie 2012

3. Hotărârea Elizabeth Kawogo c. Marii Britanii, 14 octombrie 2009

4. Hotărârea Finucane c. Marii Britanii, 1 iulie 2003

5. Hotărârea L.R. c. Regatului Unit, 14 iunie 2011

6. Menteșe și alții c. Turciei, 18 ianuarie 1005

7. Hotărârea Osman c. Marii Britanii, 28 octombrie 1998

8. Hotărârea Paul și Audrey Edwards c. Marii Britanii, 14 martie 2002

9. Hotărârea Rantsev c. Cipru și Rusia, 7 ianuarie 2010

10. Hotărârea Salman c. Turciei, 27 iunie 2000

11. Hotărârea Siliadin c Franța, 26 iulie 2005

12. Hotărârea Streletz, Kessler si Krenz c Germaniei, 22 martie 2001

13. Hotărârea Van der Mussele c. Belgiei, 23 noiembrie 1983

Alte hotărâri internaționale

1. CEJ, hot. Țările de Jos împotriva Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, 9 octombrie 2001

2. United States Court of Appeals, Seventh Circuit, hot. Flomo v. Firetsone Natural. Rubber Co., LLC, No. 10-03675

Fii demn

”Fii demn!” este un îndemn pe care mulți am vrea să-l urmăm. ”Fii demn!” este și titlul unei cărți, semnate de actorul, regizorul și publicistul Dan Puric, volum în care ni se dau temeiuri de demnitate națională. Dar demnitatea națională este constituită din demnitatea fiecărei persoane. Cu alte cuvinte, nu poți privi cerul, cînd ai iadul în inima ta. Seninul din fiecare dintre noi mărește lumina într-o comunitate. Iată de ce e important să ne găsim interior motivele pentru păstrarea demnității personale sau să ne recuperăm acest sentiment al demnității, dacă s-a întâmplat ca vitregiile vieții să ni-l îndepărteze. Uneori, nu putem să rămânem demni decât cu ajutor din afară. Un ajutor calificat, oferit nu doar cu empatie și generozitate, ci și cu știință. Un ajutor pentru care sunt oameni pregătiți – un fel de pompieri ai sufletelor, sau, mai bine spus, de călăuze care ne scot din hățișurile primejdioase ale vieții, care ne trec peste o punte șubredă, care ne duc la un liman sigur, atunci când speranța abia mai pâlpâie în noi. Se numesc, cu o sintagmă încă prea puțin înțeleasă pe tărâm românesc, asistenți sociali.

Nu, nu spune: eu nu voi avea niciodată nevoie! Pentru că asistența socială nu se ocupă doar de împărțitul ajutoarelor de stat pentru categorii defavorizate, nici numai cu salvarea unor naufragiați social, căzuți în diferite patimi, ca aceea a consumului de droguri, de exemplu, ori doar de recuperarea unor persoane căzute din sine și din lume în autodesconsiderare și ocupații ignobile.

Nimeni nu este scutit de diferite provocări de-a lungul vieții. Oricine va avea nevoie, la un moment dat, de un sfat, de o ușă deschisă, de un umăr pe care să se sprijine, de un suflet care să-l asculte. Și nu întotdeauna ai alături o rudă sau un prieten pregătit să te ajute. Noi, asistenții sociali, suntem lângă tine în acel moment. Trebuie doar să ne cunoști și să ne chemi. Împreună vom găsi soluții la problemele tale. Cu noi îți vei regăsi stima de sine, dorința de a continua și curajul unui nou început. Nu te mira! Așa cum pentru sănătatea trupească mergi la medic, pentru sănătatea sufletească la preot și pentru apărarea drepturilor tale la jurist, pentru integritatea persoanei tale sociale poți apela la noi. Ce înseamnă integritatea persoanei sociale? Însemnă să-ți păstrezi demnitatea în propriii ochi și în ochii societății. Înseamnă să ai acces la o slujbă pe care o meriți, sau să-ți revii, din punct de vedere psiho-emoțional după o pierdere, ori să iei o decizie foarte importantă în cunoștință de cauză… Și așa mai departe.

De ce noi suntem cei care te pot ajuta, sprijini, îndruma? Pentru că am studiat psihologie în asistență socială, metode și tehnici în asistența socială, etică și valori în asistență socială, politici sociale, management de caz, comportament și mediu social, consiliere și terapii familiale, despre bunăstarea și dezvoltarea copilului, abuz și violență domestică, servicii de acces pe piața muncii, s.a.m.d,  pe parcursul a cinci ani de școală (licență și master). Pentru că n-am ales această profesie considerînd că suntem chemați să ne ajutăm semenii.

Bibliografie

I. Tratate, monografii și culegeri de practică judiciară

1. Ada-Iuliana Popescu „Traficul de persoane. Implicații juridico-penale”, editura Universității Alexandru-Ioan Cuza, Iași

2. Alice-Mariana Apetrei „ Drepturile omului în Uniunea Europeană”, editura Lumen, Iași, 2010

3. Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) „Manualul pentru apărarea drepturilor Omului”, București, 2008

4. Cătălin Luca, Dan Chirca, Flaviu Vasile Onofrei, Gheorghe Popa, Liliana Foca „Traficul de prsoane. Practici și resurse pentru combatere si colaborare”, editura Hamangiu, București, 2008

5. Dragoș Bogdan, Mihai Selegean „Jurisprudență CEDO – studii și comentarii”, Institutul Național al Magistraturii, 2005

6. Florea Pasca „Fenomenul infracțional de trafic de ființe umane”, editura Pro Universitaria, București, 2010

7. Florin Streteanu „Tratat de drept penal. Partea generală.”, volumul I, editura C.H.Beck, București, 2008,

8. Ioan Dascălu, Marin-Claudiu Țupulan, Cristian-Eduard Ștefan, Adrian Angheluș „Traficul de minori și crima organizată”, editura Sitech, Craiova, 2008

9. Ion Chipăilă, Contantin Drăghici, Cristian-Eduard Ștefan, Ligia-Teodora Pintilie, Gabriel Oloeriu, Marin-Claudiu Țupulan „Globalizarea traficului de copii”, editura Sitech, Craiova

10. Ion Diaconu „ Drepturile omului în dreptul internațional privat”, editura Lumina Lex, București 2001

11. Lidia Baroc „Europa și Drepturile Omului. România și Drepturile Omului”, Editura Lumina Lex, București, 2008

12. Luminița Aronescu „Crima organizată și problema traficului de persoane în România post-comunistă”, editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2010

13. Margareta Fleșner „ Traficul de ființe umane. Formă modernă de sclavie într-o lume vulnerabilă”, editura Bren, București, 2010

14. Nicoleta Cristuș „Traficul de persoane, proxenetismul, crima organizată. Practică judiciară”, editura Hamangiu, București, 2006

59

15. Radu Chiriță „Convenția europeană a drepturilor omului”, editura C.H.BECK, București, 2008

16. Sabine Dusch „ Le trafic d’êtres humains”, editura Presses Universitaires de France, Paris, 2002

17. Silvia Scarpa „Trafficking in Human Beings: Modern Slavery”, editura Oxford University Press, Oxford, 2008

II Articole din reviste de specialitate

1. Anghel Stoica „Din nou despre traficul de persoane”, Revista Curentul juridic, Nr 2/2011

2. Claudia Petrescu „Traficul de femei – O problemă a societății moderne”, Revista Calitatea Vieții, Nr. 3-4/2005

3. Corina-Sabina Muntean „Prostituția în contextul traficului de persoane” Revista Caiete de Drept Penal, 2/2008

4. D.A. Budiani-Saberi, F.L.Delmonico „Organ Trafficking and Transplant Tourism: A Commentary on the Global Realities”, disponibil la http://cofs.org/COFS-Publications/Budiani_and_Delmonico-AJT_April_2008.pdf

5. Doina Micu „Conținutul și limitele exercitării drepturilor omului. Drepturile omului în lumina Convenției Europene a drepturilor omului și a Constituției române din 1991 și CEDO”, Revista Română de Drepturile Omului, Apador-CH, București, 2008

6. Equality Now „Sex Tourism: Big Apple Oriental Tours Acquitted of State Criminal Charges. Federal Action Needed to Prosecute G.F. Tours and other U.S.-Based Sex Tour Operators”, disponibil la http://www.equalitynow.org/sex-tourism-big-apple-oriental-tours-acquitted-state-criminal-charges-federal-action-needed-prosecut

7. Florin Vodiță „Criminalitatea transfrontalieră în spațiul european”, Revista Dreptul, Nr. 9/2001

8. Gianina-Anemona Cudrițescu „Traficul de ființe umane în dreptul comparat”, Revista Dreptul, Nr 4/2007

9. Hamid Linda „Romania’s Human Trafficking Problem. A spotlight on causes and risks factors”, Revista Studenților în Drept, Nr. 1/2010

10. Home Office „Forced Marriage. A Consultation”, disponibil la http://www.homeoffice.gov.uk/publications/about-us/consultations/forced-marriage/forced-marriage-response?view=Binary

60

11. Larisa Coman „Dreptul la educație în acceptiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazul Uniunii Europene și în cazul României”, disponibil la http://www.asdcdo.org/articole/coman2.pdf

12. Lucian Stănescu „Consimțământul victimei traficului de persoane. Efecte”, Revista de Drept Penal, nr. 3/2004

13. Ramona Vegh „Cine are nevoie de prostituție?”, Revista egalității de șanse, nr 1/2006

14. Rebecca Seal, Eva Wiseman „Abducted. Abused. Raped. Survived”, disponibil la http://www.guardian.co.uk/world/2009/jan/11/british-asian-forced-marriages

15. Roza Pati „States’ Positive Obligations with Respect to Human Trafficking: The European Court of Human Rights Breaks New Ground in Rantsev v. Cyprus & Russia”, Revista Boston University International Law Journal, Nr. 1/2011

III Resurse WEB

1. http://books.google.co.in/books?id=OzzmLofiwsoC&pg=PT78&lpg=PT78&dq=doctrine+of+positive+obligations&source=bl&ots=mvG8ZsFdGu&sig=n7hHgfUEYJrgK6rMMUpsTFUrRVY&hl=ro&sa=X&ei=0niKUaatL8e7Pa3OgdgJ&ved=0CDoQ6AEwAzgK

2. http://graduateinstitute.ch/faculty/clapham/hrdoc/docs/women'srightsarehr.html

3. http://graduateinstitute.ch/faculty/clapham/hrdoc/docs/women'srightsarehr.html

4. http://www.jurisprudenta.com/speta/trafic-de-persoane-în-formă-calificată-și-proxenetism-q7ves/

5. http://www.jurnalgiurgiuvean.ro/2013/04/12/seful-de-la-crima-organizata-giurgiu-a-petrecut-revelionul-in-elvetia-cu-cel-pe-care-il-cerceta/

6. http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Report_THB_LE_rom.pdf

7. http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/Toolkit-files/08-58296_tool_3-4.

8. http://www.scj.ro/cautare_decizii.asp

9. http://socialtransitions.kdid.org/sites/socialtransitions/files/resource/files/Tackling_the_Demand-_Final_8-29-11.pdf

IV Instrumente legislative

1. Codul Penal român actualizat și Noul Cod Penal

2. Concluziile Consiliului cu privire la lupta împotriva traficului cu ființe umane

3. Constituția României

4. Convenția Consilului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane

5. Convenția Europeană a Drepturilor Omului

6. Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării semenilor

61

7. Convenția privind Drepturile Omului și Biomedicina

8. Convenția relativă la abolirea sclaviei și a altor tratamente analoge

9. Declarația Universală a Drepturilor Omului

10. Directiva 2011/36/UE a Parlamentului și a Consiliului privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia

11. International Covenant on Civil and Political Rights

12. Legea nr. 678/200 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane

13. Noul Cod Civil

14. Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului cu persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

15. Recomandarea Consiliului din 28 noiembrie 2003 cu privire la ameliorarea metodelor de prevenire și de anchetă operațională în lupta împotriva criminalității organizate legate de traficul cu ființe umane

Lista cauzelor citate de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului

1. Alex Menson și alții c. Marii Britanii, 4 mai 2011

2. Hotărârea C.N. c. Marii Britanii, 13 noiembrie 2012

3. Hotărârea Elizabeth Kawogo c. Marii Britanii, 14 octombrie 2009

4. Hotărârea Finucane c. Marii Britanii, 1 iulie 2003

5. Hotărârea L.R. c. Regatului Unit, 14 iunie 2011

6. Menteșe și alții c. Turciei, 18 ianuarie 1005

7. Hotărârea Osman c. Marii Britanii, 28 octombrie 1998

8. Hotărârea Paul și Audrey Edwards c. Marii Britanii, 14 martie 2002

9. Hotărârea Rantsev c. Cipru și Rusia, 7 ianuarie 2010

10. Hotărârea Salman c. Turciei, 27 iunie 2000

11. Hotărârea Siliadin c Franța, 26 iulie 2005

12. Hotărârea Streletz, Kessler si Krenz c Germaniei, 22 martie 2001

13. Hotărârea Van der Mussele c. Belgiei, 23 noiembrie 1983

Alte hotărâri internaționale

1. CEJ, hot. Țările de Jos împotriva Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, 9 octombrie 2001

2. United States Court of Appeals, Seventh Circuit, hot. Flomo v. Firetsone Natural. Rubber Co., LLC, No. 10-03675