F.E.G.,,Fundatia Ecologica Green” BACAU LUCRARE DE DIPLOMĂ ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ COORDONATORI: MEDIC PRIMAR BOLI INTERNE… [623667]

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
F.E.G.,,Fundatia Ecologica Green”
BACAU
LUCRARE DE DIPLOMĂ
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ
COORDONATORI:
MEDIC PRIMAR BOLI INTERNE
GHIULA EUENIA
MAISTRU INSTRUCTOR
NANTU GABRIELA
ABSOLVENT: [anonimizat]: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
2013
1

ARGUMENT
Setea de cunostinte a oamenilor in domeniul medical este nepotolita. Este
vorba despre o necesitate pe deplin justificata, a carei satisfacere trebuie cat mai
mult sprijinita, rezultand din dreptul la sanatate al fiecaruia.
De altfel, preocupari pentru a dobandi cat mai multe cunostinte medicale,
pentru pastrarea sanatatii si prelungirea vietii, au aparut din cele mai vechi timpuri.
Sfaturi si retete in acest sens se intalnesc in vechea cultura egipteana, in cartile
hipocratice ale Greciei antice, precum si in cartile medicilor arabi. Unele din acestea
isi pastreaza, nestirbita, valoarea si in zilele noastre.
Pe de alta parte, multe din sfaturile si retetele de alta data, lipsite de orice
fundament stiintific, au cazut in uitare si au fost parasite. Intre timp, medicina
moderna a progresat enorm, omenirea imbogatindu-se cu o cantitate considerabila de
cunostinte despre sanatate si boala, cu noi descoperiri, remedii si perfectionari
tehnice.
Am ales pentru a trata „Insuficienta cardiaca globala” , deoarece este o
afectiune des intalnita, care afecteaza sanatatea si implicit viata cotidiana a celor
bolnavi.
Oferind cunostinte care servesc la pastrarea sanatatii, la recunoasterea
timpurie a bolii si la tratarea in bune conditii a insuficientei cardiace, constituie un
principal obiectiv.
Motto :
2

Invinge:Greutatile profesiunii tale;
Stapaneste: Supararea si nerabdarea ta;
Gandeste-te: Ca cel suferind
este:”dezarmat ,fara putere si are nevoie de
ajutorul si ingrijirea ta!”
CUPRINS
CAPITOLUL I
I.1 Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a aparatului afectat…….. …….4
I.2 Prezentarea teoretică a bolii……………………………………………………. 5
I.2.1 Definiție…………………………………………………………………… 5
3

I.2.2 Etiologie…………………………………………………………………… 6
I.2.3 Patogenie………………………………………………………………….. 6
I.2.4 Simptomatologie………………………………………………………….. 7
I.2.5 Tratament…………………………………………………………………. 9
CAPITOLUL II
2.1Internarea pacientului în spital…………………………………………………. 12
2.2 Asigurarea condițiilor de spitalizare…………………………………………… 12
2.3 Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați…………………….. ……..13
♥Pregătirea patului și a accesoriilor lui………………………………………… 13
♥Schimbarea lenjeriei de pat…………………………………………………… 13
♥Asigurarea igienei personale,corporale și vestimentare a pacientului……….. 13
♥Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacientului imobilizat………….. 14
♥Observarea poziției pacientului în pat………………………………………… 14
♥Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului………………………………. 15
♥Captarea eliminărilor…………………………………………………………. 15
2.4 Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative………………………………….. 16
2.5 Alimentația pacientului………………………………………………………….. 19
2.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului……………………. 20
2.7 Recoltarea produselor biologice și patologice……………………………….. 20
2.8 Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecțiune… 21
2.9 Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii…………………………… 23
2.10 Educație pentru sănătate………………………………………………………24
♥Profilaxia bolii………………………………………………………………..24
2.11 Externarea pacientului………………………………………………………… 24
CAPITOLUL III
3.1 PREZENTAREA CAZURILOR……………………………………………….27
Cazul NR.1…………………………………………………………………………27
Cazul NR.2…………………………………………………………………………32
Cazul NR.3…………………………………………………………………………38.
3.2 Concluzii asupra lucrării………………………………………………………..43
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………44
4

CAPITOLUL I
I.1.PREZENTAREA NOȚIUNILOR DE ANATOMIE ȘI
FIZIOLOGIE A APARATULUI CARDIOVASCULAR
NOȚIUNI DE ANATOMIE
5

Inima este un organ musculo-cavitar situat în mediastin,orientat cu vîrful spre
stînga în jos și înainte și cu baza spre dreapta în sus spre posterior.
Din punct de vedere anatomic și fiziologic se deosebesc un cord stîng și unul
drept.Inima stîngă este alcătuit din atriul și ventriculul stîng separate prin orificiul
atrioventricular sau mitral prevăzut cu o valvă bicuspidă care-l închide în timpul
sistolei și îl lasă deschis în timpul diastolei.
Atriul stîng primește sînge arterial care vine din plămîni prin cele patru vene
pulmonare.
Ventriculul stîng primește în diastolă sînge din atriul stîng iar în sistolă îl
evacuează în aortă prin orificiul aortic,prevăzut cu o valvă cu trei cuspizi semilunare-
valvă sigmoidă aortică.
Inima dreaptă este alcătuit din atriul și ventriculul drept separate prin orificiul
atrioventricular drept.Atriul drept primește sînge venos din marea circulație prin
orificiul venei cave superioare și al venei cave inferioare.Orificiul atrioventricular
sau orificiul tricuspid este prevăzut cu o valvă cu trei cuspizi care închide orificiul în
sistolă și îl deschide în diastolă.
Ventriculul drept primește în diastolă sîngele din atriul drept și îl evacuează în
timpul sistolei în artera pulmonară prin orificiul pulmonar prevăzut,ca și cel aortic,cu
o valvă cu trei cuspizi cu aspect semilunar.
Structura histologică a inimii
Inima este învelită într-un sac fibro-seros,numit pericard,și este alcătuită din
trei straturi:
1.Endocardul sau stratul intern,învelește toate cavitățiile inimii și se continuă
cu endoteliul arterelor și venelor.El conține fibre nervoase și limfatice,dar nu conține
vase sanguine,hrănirea făcîndu-se prin îmbibiție.
2.Miocardul sau stratul mijlociu este peretele muscular al inimii fiind partea
cea mai groasă a peretelui cardiac.Țesuturile care intră în miocard sunt.
a.țesut muscular striat de tip cardiac care formează cea mai mare parte a
miocardului și este alcătuit din fibre musculare cardiace striate.
b.țesut nodal sau de conducere care se grupează în fibre de conducere noduli.
-nodulul sino-atrial
-nodulul atrio-ventricular
Țesutul nodal se continuă cu fascicolul His care la rîndul său se continuă cu
rețeaua Purkinje.Acești noduli îndeplinesc funcția de elaborare și transmitere a
excitațiilor nervoase realizînd automatismul cardiac.
3.Epicardul sau stratul extern care reprezintă foița viscerală a pericardului
seros.
Vascularizația inimii
Datorită metabolismului crescut și a efortului pe care-l depune inima, ea
necesită un aport crescut de sînge care să-i asigure nutriția prin trei vase
sanguine:arterele coronare,venele coronare,vasele limfatice.
Inervația inimii
6

Această inervație este intrinsecă,asigurată de două plexuri nervoase,cel nervos
atrial și plexul nervos atrio-ventricular.Inervația extrinsecă este asigurat de fibrele
vegetative simpatice și parasimpatice.
Țesutul excito-conductor nodal al inimii
Inima este menținută în condiții fiziologice în afara organismului,își continuă
prin funcționare spontană,repititivă,cu caracter ritmic,numită automatism.
Suportul morfologic al automatismului este sistemul excitoconductor al inimii
sau țesutul nodal.
Proprietățile mușchiului cardiac
1.Ritmicitatea- frecvența normală a excitațiilor ritmice cardiace în repaus este
în medie 72-75 bătăi/minut și este determinată de excitații care pornesc de la nodulul
sino-atrial.
2.Conductibilitatea- asigură răspîndirea excitației în întreaga masă
miocardică.Ca și automatismul,conductibilitatea este asigurată de țesutul cardiac
specific.
3.Excitabilitatea -este o funcție a membranei fibrelor musculare miocardice și
este condiționată de polarizarea electrică a membranei.În stare de repaus interiorul
celulei este negativ,iar exteriorul predominant pozitiv.
4.Contractibilitatea -unda de depolarizare determină undă de contracție în
miocard.
5.Tonicitatea-este starea de semiconstrucție a mușchiului cardiac care se
menține și în diastolă.
I.2 PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII
I.2.1.DEFINIȚIE
Insuficiența cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din imposibilitatea de
a expulza întreaga cantitate de sînge primită și de a menține astfel un debit sanguin
corespunzător nevoilor organismului,în condițiile unei umpleri venoase
corespunzătoare.
Scăderea debitului cardiac,consecutiv scăderii forței de contracție a
miocardului,duce la lipsa oxigenului în țesuturi și organe,în special la nivelul
rinichiului,a glandelor suprarenale și a hipofizei posterioare,determinînd scăderea
filtrației glomerulare,creșterea reabsorbției tubulare,hipersecreția de aldosteron-
fenomene ce explică retenția de apă și sare și apariția edemelor.
Prin scăderea forței de contracție a miocardului,inima fiind în imposibilitatea
de a expulza întreaga cantitate de sînge primită,rezultă o acumulare de sînge în
spatele inimii,cu stază și hipertensiune pulmonară ce se realizează în cazul
insuficienței ventriculului stîng și cu stază,hipertensiune venoasă și înfiltrarea
țesuturilor cu apă și sare în cazul insuficienței ventriculului drept.
I.2.2.ETIOLOGIE
Cauzele determinante sunt:
7

a.cauze mecanice -care afectează la început dinamica cardiacă și ulterior
miocardul:valvulopatii dobîndite sau congenitale,hipertensiunea arterială sau
pulmonară.
b.procese metabolice și inflamatorii -care afectează de la început miocardul:
-cardiopatia ischemică
-cardita reumatică sau difterică
-hipertiroidism
-anemii grave
-alterări metabolice
-avitaminoze
Factorii care mai pot favoriza insuficiența cardiacă sunt factorii
precipitanți,dintre care cel mai important este efortul fizic,în al doilea rînd fiind
aportul mare de sodiu.Mai intervin:absența tratamentului digitalic,aritmiile cu ritm
rapid,diverse infecții(infecția reumatică,endocardita lentă,gripa)emboliile sau
trombozele pulmonare,căldura sau umiditatea excesivă,hemoragiile și
anemiile,sarcina și nașterea,cardiopatia ischemică acută sau cronică.
I.2.3. PATOGENIA
Forța de contracție a miocardului crește paralel cu alungirea fibrelor
miocardice,alungire determinată de umplerea cu sînge a inimii,deci de volumul
diastolic.Alungirea fibrelor mărește suprafața activă a miocardului,ceea ce permite
eliberarea unei cantități mai mari de energie,care crește forța de contracție și
bineînțeles și debitul cardiac.
Dacă este depășită limita fiziologică a lungirii fibrelor miocardului,forța de
contracție începe să scadă.
În condiții normale inima are proprietatea de ase adapta diferitelor
solicitări,această proprietate numindu-se rezervă cardiacă și scade în insuficiența
cardiacă.
Patogeneza retenției hidrosaline din insuficiențele cardiace incriminează doi
factori principali:
-creșterea presiunii hidrostatice venulocapilare
-scăderea debitului cardiac
În patologia cardiovasculară,în afara retenției hidrosaline generalizate,se
întîlnesc edemele localizate.Acestea apar în procesele tromboflebitice și în tulburări
obstructive ale circulației limfatice ale membrelor.
În insuficiența cardiacă prin suprasolicitări hemodinamice(cauze
mecanice),compensarea se menține o vreme îndelungată,datorită hipertrofiei și
dilatării tonogene.Cînd aceste mecanisme sunt depășite apare stadiul
decompensat,caracterizat prin dilatare miogenă cu mărirea volumului inimii și a
creșterii presiunii de umplere(presiune venoasă).Nu există insuficiență cardiacă fără
prezența concomitentă a acestor două semne.
CLASIFICARE
După localizare se deosebesc: insuficiență ventriculară stîngă,insuficiență
ventriculară dreaptă și o insuficiență cardiacă globală.
8

După evoluție se deosebesc:insuficiență cardiacă acută(dreaptă și stîngă)și una
cronică(dreaptă și stîngă)
Insuficiența cardiacă este numită și insuficiență cardiacă congestivă,termen ce
se bazează pe existența stazei circulatorii.
I.2.4. SIMPTOMATOLOGIE
Simptomele insuficienței cardiace sunt subiective și obiective.
SIMPTOME SUBIECTIVE
a.Dispneea-este cu caracter progresiv,apare la început doar la eforturi
mari,apoi la eforturi din ce în ce mai mici,în cele din urmă fiind prezentă și în
repaus,obligînd pacientul la ortopnee,îmbrăcînd forme severe în:
-astmul cardiac(insuficiență cardiacă stîngă acută)cu dispnee cu respirație
superficială,paroxistică mai ales nocturnă,respirația fiind și zgomotoasă.
-edem pulmonar acut,cu dispnee intensă,cu respirație șuierătoare.
Dispneea este diminuată în insuficiența cardiacă dreaptă.
b.Tusea-apare la efort sau noaptea,datorită stazei pulmonare venoase,de
obicei este uscată sau însoțită de cantitate mică de spută,uneori spute hemoptoice sau
apare hemoptizia(infarct pulmonar,embolie pulmonară,stenoza mitrală)
În formele severe criza de astm cardiac evoluează spre edem pulmonar
acut,pacientul este anxios,palid sau cianotic,dispnee cu respirație
șuierătoare,expectorație rozată,spumoasă,abundentă,uneori se scurge în valuri pe
gură și pe nas.Criza poate ceda spontan sau se poate sfîrși prin asfixie sau exitus.
c.Palpitații
Palpitația este senzația subiectivă a pacientului,de pulsație,de zbatere
a inimii,fenomen incomod,penibil de teamă,cu mare ecou psihizant.
Palpitația datorită tulburărilor de frecvență:
-tahicardie sinusală
-tahicardie paroxistică
Palpitația datorită tulburărilor de ritm:
-extrasistolia
-fibrilația atrială
-flutterul atrial
-blocul atroventricular
d.Hepatalgie-durere în hipocondrul drept datorită stazei hepatice.
e.Astenia fizică și intelectuală
Astenia semnifică diminuarea patologică a capacității de efort fizic și/sau
intelectual.Este simptomul frecvent întîlnit,descris de către pacient ca o senzație de
oboseală nejustificată de efort și care nu dispare după repaus.
Astenia trebuie diferențiată de oboseala fiziologică care apare după activitatea
zilnică obișnuită și care dispare după repaus,ca și de stările de surmenaj sau de
solicitare în care se produce o epuizare a forțelor organismului.
În bolile cardiovasculare(cardiopatii congenitale,insuficiență cardiacă)apare
astenia ca substrat organic față de nevroze astenice,stări anxioase și depresive unde
apare astenia de origine psihogenă.
9

SIMPTOME OBIECTIVE
a.Cianoza-este discretă insuficiența cardiacă stîngă iar în insuficiența cardiacă
dreaptă este intensă,apare la extremități apoi se generalizează.
b.Mărirea de volum a inimii- se evidențiază clinic și radiologic atît în
insuficiența cardiacă stîngă cît și în insuficiența cardiacă dreaptă.
c.Tahicardia-apare mai ales în insuficiența cardiacă stîngă iar în insuficiența
cardiacă dreaptă uneori ritm de galop și suflu sistolic funcțional în regiunea
xifoidiană.
d.Semnele stazei venoase periferice- aceste semne sunt:jugulare
turgescente,hepatomegalie,valuri crepitante la bazele plămînilor cu extindere spre
vîrfuri,edeme localizate maleolari,gambe,coapse,sacrale care duc la
anasarcă,ascită,hidrotorax.
COMPLICAȚII
1.Infarctul pulmonar
Cînd apare constau în triada:junghi brutal,urmat de spute hemoptoice și puseu
febril;uneori scăderea tensiunii și subictere în zilele următoare.Apar după 12-24 de
ore și constau în tuse,spute negricioase,vîscoase,aderente,sindrom de condensare
pulmonară,febră,uneori subicter exudat pleural și opacitate pulmonară la examinare
radiologică.Emboliile masive duc la exitus în cîteva minute sau ore.
2,Bronșite de stază
3.Tromboflebite periferice
4.Infecții cronice ale gambelor prin edem cronic
5.Alterarea funcțiilor hepatice
6.Tulburări de ritm
7.Tulburări electrolitice
Pe fondul unei insuficiențe cardiace apar uneori decompensări repetate,aparent
nejustificate,uneori subfebrilitate,spute hemoptoice sau subicter.
Examenul obiectiv depistează semne de tromboflebite a membrelor
inferioare,dureri la presiunea gambelor.
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC
În cazul insuficienței cardiace drepte prognosticul depinde de masivitatea
emboliei,de mărimea arterei obstruate și de repetarea emboliei.Uneori pacientul se
vindecă fără sechele,alteori apare un infarct pulmonar.
Insuficiența cardiacă stîngă în formele severe evoluează către edemul
pulmonar acut cînd criza poate ceda spontan sau sfîrși prin asfixie și moarte.
Evoluția și prognosticul în cazul insuficienței cardiace globale depinde de
natura bolii cauzale(mai bune în miocarditele infecțioase,mai grave în bolile
valvulare și în cordul pulmonar cronic)de factorii precipitanți și de corectitudinea și
respectarea tratamentului.
Dacă nu se intervine asupra cauzei,cu timpul,se ajunge la insuficiență cardiacă
ireductibilă în care orice tratament rămîne ineficace.
I.2.5.TRATAMENT
10

Tratamentul insuficienței cardiace urmărește reducerea efortului inimii
prin:repaus,controlul retenției hidrosaline(reducerea aportului de sare și administrare
de diuretice),creșterea eficienței contracției cu preparate digitalice.
REPAUSUL-trebuie individualizat în funcție de gradul insuficienței cardiace.
Poziția recomandată:semișezîndă.În perioada compensată se recomandă
respectarea orelor de somn.În perioada decompensată repaus la pat 1-3
săptămîni,apoi mobilizarea treptată.
CONTROLUL RETENȚIEI HIDROSALINE -restricția aportului de sare
a.Regimul alimentar- va fi bogat în vitamine,mese fracționate;regim
hipocaloric la obezi;alcoolul,cafeaua ceaiul tare permise în cantități mici,fumatul
interzis;aportul de proteine 1gr/kg corp/zi.Esențial reducerea clorurii de sodiu(4-
6gr/zi
În insuficiența cardiacă compensată aportul de sare poate fi 3-5gr/zi.
În insuficiența cardiacă decompensată aportul de sare va fi de 1-1.5gr/zi,în
formele severe va fi de 0,5gr/zi.
Restricția de lichide în insuficiența cardiacă este nerațională și
dăunătoare,pacienții au nevoie de lichide pentru a elimina sodiul din organism,1,5 L
pe zi iarna și 2 L pe zi vara.
b.Diureticele-este o medicație importantă prin care mărim eliminarea de sodiu
și apă din organism,ameliorînd astfel efortul inimii.
Tipuri de diuretice:
1.Diuretice mercuriale- NOVURIT-administrat intravenos la interval de 3-5
zile
2.Liazidice-NEFRIX,UFRIX,FUROSEMID
Diureticele pot spolia organismul,suplimentăm cu preparate de
potasiu:ASPACARDIN,PANANGHIN.
3.Antagoniștii aldosteronului- SPIRINOLACTONA,TRIANTEREN.
Acțiunea lor diuretică este modestă,ele elimină sodiul și apa,dar cruță potasiul.
Efectul lor diuretic crește dacă se asociază cu liazidice.
4.Diuretice minore- xantinice:MIOFILIN,AMINOFILINA.
PENTRU CREȘTEREA EFICIENȚEI CONTRACȚIEI CARDIACE
Sunt folosite medicamente tonicardiace care sunt o medicație de bază a
insuficienței cardiace.
Se folosesc preparate digitalice care îmbunătățesc metabolismul miocardic
mărind forța de contracție a inimii scăzînd frecvența cardiacă și conducerea
stimulului la nivelul nodului atrio-ventricular.
Digitalicele cresc debitul cardiac,cresc diureza,nu acționează asupra inimii
normale.Preparatul folosit este Digitala,extrasă din planta Digitalis purpurea.
1. DIGOXIN
Preparatele digitalice se prezintă sub formă de tablete 0,25mg administrate per
os sau fiole de 0,4-0,5mg administrate intravenos.
Tratamentul tonicardiac se începe urmărindu-se saturarea organismului.
11

Diferențiem digitalizare rapidă 2-3 zile și lentă 4-7 zile,folosindu-se preparate
injectabile,apoi se trece la o doză de întreținere de 1-2 tablete/zi.
Intoxicația cu digitală se manifestă prin:tulburări de ritm și
conducere,tahicardii paroxistice,blocuri,tulburări gastrointestinale,grețuri,vărsături.
Tratamentul supradozării digitalice constă din:sistarea digitalei și
diureticului,administrarea de săruri de potasiu,în caz de extrasistolă ventriculară se
folosește Xilină injectabil sau Fenitoin 3X1 tablete/zi.
Alte droguri cu forță de contracție a miocardului
sunt:Xantinele,Teofilina,Aminofilina-efectul asupra inimii este de scurtă durată și nu
se folosește în practica clinică ca tonicardiace.
2.GLUCAGONUL
Are acțiune favorabilă în blocul atrioventricular.
3.AMINE SIMPATO-MIMETICE
Dopamina,Noradrenalina,Adrenalina,Izoproteneronul_în caz de șoc cu diverse
grade de insuficiență cardiacă.
4.DROGURI VASODILATATOARE
Scad post sarcina,sunt indicate în insuficiența cardiacă greu reductibilă.
Exemplu:Nitriți,Nitroglicerină,Izodinit 3X10mg/zi,3X20mg/zi,Fentolamina.
ALTE TRATAMENTE
-Oxigenoterapia în edem pulmonar acut,șoc cardiogen,insuficiență cardiacă cu
leziuni pulmonare,infarct miocardic acut etc.
-Emisie de sînge 300-500 ml în insuficiența cardiacă acută.
-Eliminarea,evacuarea colecțiilor lichidiene-ascita,hidrotorax.
-Administrare de Morfină în edem pulmonar acut,cord pulmonar acut.
-Anticoagulante în insuficiență cardiacă cu accidente tromb-embolice.
12

CAPITOLUL II
II.SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL
INTERNĂRII PÎNĂ LA EXTERNARE ȘI EFECTUAREA
TEHNICILOR IMPUSE DE AFECȚIUNE
13

2.I.INTERNAREA PACIENTULUI ÎN SPITAL
Internarea în spital se face pe baza biletelor de internare emise de policlinică.
Spitalul primește pacienți și prin transfer de la alte unități spitalicești,dacă
pacientul aparține profilului său.Cazurile de urgență vor fi primite și fără bilet de
internare.
Pacienții vor fi examinați la internare de medicul de gardă în cabinetul de
consultații.Se stabilește diagnosticul prezumtiv și i se întocmește foaia de observație.
Pacientul va fi condus să-și schimbe îmbrăcămintea în lenjerie de
spital.Hainele vor fi depuse în magazie pe baza unui bon și păstrate cu grijă,pe
umerașe indiferent de starea lor.Dacă este cazul pacientul va fi îmbăiat și la nevoie
deparatizat.Urmează conducerea pacienților pe secție și apoi în salon.
Internarea pacienților cu insuficiență cardiacă se face pe secțiile de
Cardiologie,Chirurgie Cardiovasculară,Cardiologie Intervențională în funcție de
stadiul insuficienței cardiace și de starea pacientului,dacă este compensat sau
decompensat.
În vederea stabilirii exacte a cauzei insuficienței cardiace în prima fază
internarea se face pe secția de Cardiologie Intervențională.
Primirea pacienților trebuie făcută operativ,fără pierdere de timp cu probleme
administrative,în cazuri de urgență pacienților li se întocmește foaia de observație
chiar pe secție fără a mai fi nevoiți să treacă prin policlinică.
2.2.ASIGURAREA CONDIȚIILR DE SPITALIZARE
Este bine ca saloanele cu pacienți cardiovasculari să fie amplasate în partea
mai liniștită a spitalului.Zgomotele constituie o sursă de tensiune nervoasă cu
consecințe nefavorabile asupra aparatului cardiovascular.
Pacienților internați atît în saloanele secției cît și în terapie intensivă trebuie să
li se asigure cele mai bune condiții.Dacă internarea se face în salon,patul va trebui să
aibă o sursă de oxigen,soneria de alarmă să fie la îndemînă și să fie cît mai accesibil
pentru o intervenție de urgență.
În terapie pacientul va fi monitorizat,sursa de oxigen și de aspirație vor fi
riguros verificate.
Camera pacientului trebuie să fie bine aerisită,să aibă o temperatură de 19-
20°C și luminoasă.
Paturile trebuie să fie înconjurate de spațiu suficient pentru aparate și
personalul de îngrijire.
Schimbarea lenjeriei și toaleta pacientului se face zilnic sau ori de cîte ori este
nevoie.
Asistenta are obligația să creeze în salon un climat de perfectă ordine și liniște
deoarece orice zgomot puternic poate agrava situația pacientului.
2.3.ASIGURAREA CONDIȚIILOR IGIENICE PACIENȚILOR
INTERNAȚI
14

♥PREGĂTIREA PATULUI ȘI A ACCESORIILOR LUI
Paturile pacienților vor fi cît mai comode pentru a evita pozițiile forțate și
pentru a asigura confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare.
Este important ca paturile să fie cu somieră mobilă,transformabile în fotolii și
prevăzute cu rezemătoare de spate pentru a se putea aduce pacienții în poziții
corespunzătoare necesităților lor de respirație în cursul dispneei.
În același scop saloanele trebuie să fie prevăzute și cu mese adaptabile de pat.
Patul pacientului trebuie să aibă o saltea confecționată dintr-o singură,din două
sau trei bucăți,din burete sau material plastic care se curăță și se dezinfectează mai
ușor.
Pernele trebuie să fie în număr de două,una umplută cu păr de cal sau iarbă de
mare,alta cu burete sau puf,iar pătura să fie confecționată din lînă moale.
Lenjeria patului trebuie să conțină două cearceafuri sau una și un plic,două
fețe de pernă,o aleză sau traversă,mușama.
♥SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT
Se va efectua zilnic sau ori de cîte ori este nevoie.Avem nevoie de lenjerie
curată completă și schimbarea se va face în funcție de gravitatea stării pacientului.
Dacă pacientul nu este dependent de aparate și se poate mobiliza,shimbarea
lenjeriei se va face fără pacient în pat.Dacă starea pacientului nu permite mobilizarea
lui atunci schimbarea lenjeriei se va face cu pacientul în pat.Cînd pacientul se poate
întoarce în decubit lateral schimbarea lenjeriei se va face în lungimea patului,iar cînd
poate fi sprijinit în poziție șezînd schimbarea se face în lățime.
♥ASIGURAREA IGIENEI PERSONALE ,CORPORALE ȘI
VESTIMENTARE A PACIENTULUI
Pacienți care se pot mobiliza vor fi instruiți să folosească dușul și să se spele
pe mîini după fiecare folosire a toaletei.Dacă medicul permite îmbăierea
pacientului,atunci acesta se va face la o temperatură indiferentă,plăcută pentru
pacient care se situează de obicei între 34-36 °C.
La această temperatură se evită reacțiile vasomotorii și creșterea masei
circulante,cea ce la pacienții cardiovasculari nu este de dorit.
Băile să nu depășească 10-25 cel mult 20 de minute.Toracele în timpul băii să
rămînă liber,deasupra nivelului apei.
Baia este importantă pentru menținerea tegumentelor într-o stare perfectă de
curățenie în vederea prevenirii unor complicații cutanate,pentru stimularea funcțiilor
pielii care au un rol important în apărarea organismului și pentru a asigura starea de
confort necesară pacientului.
Asistenta are misiunea delicată de a controla în mod discret și de a îndruma
cînd este cazul ca pacientul neimobilizat să-și facă zilnic toaleta de dimineață și de
15

seară ce constă în spălarea feței,a urechilor,a gîtului,a membrelor superioare,regiunii
axilare,toaleta cavității bucale și îngrijirea părului.
După terminarea băii,pacientului i se va face o frecție cu alcool pentru
închiderea porilor și stimularea circulației,este ajutat să se îmbrace cu lenjerie de
corp curată,halat și papuci.
♥EFECTUAREA TOALETEI GENERALE ȘI PE REGIUNI A
PACIENTULUI IMOBILIZAT
Toaleta zilnică trebuie executată în așa fel încît să pretindă cît mai puține
eforturi din partea pacientului,dar acest lucru nu poate fi un pretext de a neglija
spălarea lui parțială.Se va face prin ștergerea tuturor regiunilor corpului cu mănușă
de baie umezit în apă călduță.Trebuie să avem trei mănuși de baie,una pentru
față,una pentru corp iar una pentru extremități.
Se vor proteja regiunile lezate sau escarele de decubit,Toaleta cavității bucale
este obligatorie.La pacienții conștienți cu ajutorul asistentei iar la pacienții
inconștienți efectuată de asistentă cu tampon îmbibat în glicerină boraxată ștergîndu-
se limba,bolta palatină,suprafața internă și externă a arcadelor dentare cu mișcări
dinăuntru în afară.Se șterg dinții cu un alt tampon,iar la sfîrșit se ung buzele.
♥OBSERVAREA POZIȚIEI PACIENTULUI ÎN PAT
Asistenta trebuie să țină sub supraveghere toți pacienții din salon.Numai astfel
poate sesiza orice schimbare în starea pacienților și să facă o apreciere corectă în
ceea ce privește evoluția bolii.
Pentru pacientul cu insuficiență cardiacă trebuie asigurat maximum de confort.
Întrucît acești pacienți sunt dispneici,ei preferă poziția de ortopnee.Staza în
circulație pulmonară reduce capacitatea vitală a plămînilor,ceea ce se accentuează și
mai mult în poziția culcat,iar diafragmul se ridică spre torace căruia îi scade
amplitudinea mișcărilor,ceea ce contribuie de asemenea la reducerea capacității
vitale a plămînilor.
Din acest motiv pacienții cu insuficiență circulatorie vor fi ținuți în pat în
poziție șezînd sau în fotolii.
Patul pacientului va fi prevăzut cu un număr suficient de perne,pentru
asigurarea poziției șezînd.
Dacă dispneea este foarte accentuată,în fața pacientului se va așeza o măsuță
acoperit cu o pernă,pe care să-și poată sprijini brațele.Această poziție asigură un
punct de reazem fix pentru membrele superioare,a căror musculatură dimprejurul
articulației scapulo-humerale,inserată la cealaltă extremitate pe torace,va putea
acționa ca mușchi respiratori ajutători.
Repausul fizic îndelungat,prin reducerea vitezei de circulație,favorizează
formarea trombozelor venoase la nivelul membrelor inferioare,de unde pot porni
embolii pulmonare.Este indicat tratament anticoagulant și masajul gambelor și
picioarelor.
16

Se va ține seama întotdeauna de tendința la formarea edemelor de stază în
părțile declive ale corpului și se va căuta,în măsura în care starea pacientului o
permite,să se țină ridicate părțile edemațiate.
♥SCHIMBAREA POZIȚIEI ȘI MOBILIZAREA PACIENTULUI
În funcție de evoluția bolii poziția pacientului trebuie schimbată în pat după
indicațiile medicului,dar fără indicație poziția pacientului în pat trebuie lăsată la
latitudinea lui.
Numeroși pacienți respiră mai ușor în poziție semișezîndă sau șezîndă,alții cu
aceeași afecțiune preferă poziția orizontală.
Unii pacienți în cursul acceselor de dispnee se așează pe marginea patului,cu
picioarele atîrnate,alții se apleacă pe genunchii ridicați sau pe marginea mesei.
Asistenta nu trebuie să insiste pentru readucerea pacientului într-o poziție
standard.Scopul îngrijirii este reducerea cauzelor care îl obligă la luarea la luarea
acestor poziții neobișnuite.
Mobilizarea pacienților în pat poate fi efectuată numai la stricta indicație a
medicului.O imobilizare prelungită la pat predispune organismul la complicații
vasculare,flebotromboze sau flebite latente,generatoare de embolii.Din acest motiv
se permit mișcări dirijate de respirație,precum și ale membrelor.
Asistenta se va îngriji de masajul extremităților pentru înviorarea moderată a
circulației.
♥CAPTAREA ELIMINĂRILOR
Asistenta trebuie să țină evidența exactă a lichidelor consumate și eliminate.
Diureza trebuie determinată zilnic prin măsurarea volumetrică și nu prin
apreciere.Restul pierderilor de lichide ca transpirația,scaunul în special după
purgative,vor fi de asemenea ținute în evidență.
Repausul la pat favorizează constipația.În cazuri de insuficiențe ușoare,stările
de constipație vor fi ameliorate prin clisme,iar în cazuri mai grave cu purgative ca
sulfatul de magneziu(30g)care prin crearea unui mediu hipertonic în lumenul
intestinal realizează un aflux abundent de apă din vase spre intestin
2.4.SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETATIVE
Supravegherea pacienților cardiaci prevede înregistrarea paralelă a pulsului
central și periferic,a tensiunii arteriale,a diurezei,a respirației și la dispoziția specială
a medicului și a expectorației,urmărirea dispneei,a cianozei,a edemelor,a greutății
corporale,precum și pulsațiile venelor jugulare.
17

O importanță deosebită o are supravegherea stării psihice a pacienților.
PULSUL
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe un
plan osos(artera radială,temporală,carotidă,femurală,humerală,pedioasă posterioară).
Pacientul va fi în repaus fizic și psihic timp de 10-15 minute înainte de
numărare.Se reperează șanțul radial la extremitatea distală a antebrațului în
continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vîrful degetelor index,mediu și inelar de la mîna
dreaptă.Se execută o ușoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete pînă
la perceperea zvîcniturilor pline ale pulsului.Fixarea degetelor se realizează cu
ajutorul policelui care îmbrățișează antebrațul la nivelul respectiv.Numărarea se face
timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.
Notarea în foaia de temperatură se face cu creion roșu,pentru fiecare linie
orizontală socotindu-se patru pulsații.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsații/minut.
Pulsul-derivațiile lui pot fi prin frecvența și calitatea lui:un puls rapid și slab
bătut,ușor depresibil,adesea filiform sau incompatibil,pledează pentru o irigație
insuficientă periferică.
Un puls depresibil dar bradicardic uneori aritmic trădează tulburări în cadrul
unei insuficiențe cardiace.
Pulsul dispare prima dată la artera radială,apoi la femurală și în final la
carotidă.
Prin presiunea sau tensiunea pulsului înțelegem forța cu care unda pulsatilă
izbește peretele arterial.Din acest punct de vedere se descrie un puls dur și un puls
moale,care este caracteristic insuficienței cardiace globale,infarctului miocardic.
În insuficiența cardiacă congestivă poate să apară și un puls slab,abia
perceptibil,denumit „parvus”.
TENSIUNEA ARTERIALĂ
Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic și psihic.
Se aplică manșeta sprijinit și în extensie cu brațul,se fixează membrana
stetoscopului pe artera humerală sub marginea interioară a manșetei.Se introduc
olivele stetoscopului în urechi,se pompează aer în manșeta pneumatică cu ajutorul
parei de cauciuc pînă la dispariția zgomotelor pulsatile.Se decomprimă progresiv
aerul din manșetă prin deschiderea supapei pînă cînd se percepe primul zgomot
arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime.Se reține valoarea
indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată.Se
continuă decomprimarea,zgomotele arteriale devenind tot mai puternice,se reține
valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în momentul în
care zgomotele dispar,această valoare reprezintă tensiunea arterială minimă.
Se în foaia de temperatură valorile obținute cu linie orizontală de culoare
roșie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur.Se unesc
liniile orizontale cu linii verticale și se hașurează spațiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de:tensiune arterială maximă 115-140 mmHg
iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.
18

Tensiunea arterială este important să se mențină în limite normale.Pot să apară
modificări tensionale determinate de forța de contracție cardiacă,care vor fi notate și
va fi atenționat medicul în privința lor.
Dintre medicamentele diuretice ca FUROSEMIDUL,acestea spoliază
organismul de ionul de potasiu și provoacă adesea hipotensiune.
Hipertensiunea venoasă în cazul ineficacității diureticelor se reduce prin
puncție venoasă.
RESPIRAȚIA
În timpul măsurării respirației pacientul va fi așezat în decubit dorsal fără a
explica tehnica ce urmează să fie efectuată cu palma mîinii pe suprafața palmară pe
torace.Se numără inspirațiile timp de un minut.Aprecierea respirației se poate face
prin simpla observare a mișcărilor respiratorii prin ridicarea și revenirea toracelui la
normal.
Pe foaia de temperatură se notează cu verde,fiecare linie orizontală reprezentînd
două respirații.
Valorile normale la adult:seara 20 respirații/minut,dimineața 18
respirații/minut.
Respirația va fi atent urmărită deoarece pacienții cu insuficiență cardiacă
prezintă în general dispnee care poate fi uneori intensă,cu respirații bruște,rapide și
superficiale.
Pacientul va fi educat să respire profund și rar fără să se lase cuprins de
panică.
În insuficiența cardiacă stîngă dispneea poate apărea la efort sau în repaus mai
ales noaptea,poate fi însoțită de tuse,neliniște.
Dispneea cardiacă este o tahipnee regulată,cu accentul pe inspir și care are la
bază staza pulmonară.
DIUREZA
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului și conducerii
tratamentului asistenta va urmării:
1.Tulburările de emisie urinară
2.Cantitatea de urină emisă în 24 de ore
3.Caracterele calitative ale urinii
1.Emisia urinii este declanșată de senzația de micțiune,în mod normal în
decurs de 24 de ore este de 5-6 micțiuni la bărbați și 4-5 micțiuni la femei.
Asistenta urmărește următoarele tulburări de micțiune:polachiuria,ischiuria,
nicturia,disuria,incontinența urinară.
2.Pentru determinarea cantității de urină emisă în 24 de ore se va instrui
pacientul să urineze numai în urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate vor
fi bine acoperite și ținute la răcoare pentru a împiedica procesele de fermentație.
Tot în acest scop se va adăuga la urina colectată cîteva cristale de timol care
nu modifică reacțiile chimice ale urinii.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota și cantitatea de lichide
ingerate.Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate și cele eliminate reflectă
bilanțul circulației apei în organism.
19

Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore,la bărbați este ceva mai mare 1200-
1800 ml/24 de ore,la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
3.Asistenta trebuie să cunoască caracterele calitative ale urinei:
-culoare-urina normală are o culoare galben deschis ca paiul pînă la brun
închis.
-aspect-urina normală la emisie este clară,transparentă,după un timp poate
deveni tulbure.
-miros-acizii bolatili din urină îi conferă un miros asemănător cu cel al
bulionului.
-reacție-în stare normală are o reacție acidă PH=6,5
-densitate-trebuie determinată imediat după emisie cu
urodensiometrul.Valoarea normală 1015-1020 în funcție de cantitatea substanței
dizolvate.
Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate,primite prin perfuzii și cantitatea
de urină emisă,făcîndu-se bilanțul pe fiecare 24 de ore.Acest bilanț fiind foarte
important deoarece de cele mai multe ori acești pacienți prezintă edeme datorită
reținerilor de apă și sare în organism.
În insuficiența cardiacă congestivă globală,in insuficiența cordului drept,ca și
în insuficiența hipodiastolică se produce o retenție cronică de sare și apă în țesutul
interstițial.
Inițial,retenția hidrosalină se manifestă cu creștere în greutate(circa 7-9
kg),apoi prin apariția edemelor periferice și în fine prin generalizarea retenției
cuprinzînd seroasele:apariția ascitei și a hidrotoraxului stare denumită anasarcă.
Unii pacienți cardiovasculari cu insuficiență cardiacă globală pot prezenta un
subicter conjunctival sau chiar icter tegumentar.De asemenea,staza hepatică
continuă,prin hipoxia ce o antrenează,poate genera colorație icterică de natură
hepato-celulară.
Edemele periferice apar inițial seara și cedează în cursul nopții,apoi se
permanentizează și au tendința de a se extinde ocupînd progresiv gambele,apoi
coapsele,scrotul,regiunea abdominală și chiar toracală inferioară.Pe măsura
cronicizării edemelor,tegumentele supraiacente suferă tulburări trofice importante:se
îngroașă,se descuamează,pot prezenta pigmentări,excoriații,ulcerații și chiar ulcere
cronice distrofice.
La inspecția segmentară a pacientului turgescența jugularelor în poziție
șezîndă este un semn de creștere a presiunii venoase și se întîlnește în insuficiența
cardiacă dreaptă,insuficiența cardiacă globală,în pericarditele cronice adezive sau în
pericarditele exudative care realizează o insuficiență lipodiastică.
În compresiunile mediastinale prin tumori sau procese inflamatorii și
cicatriciale se comprimă cava superioară,se remarcă o turgescență constantă a
jugularelor.Pulsabilitatea evidentă a jugularelor se obține în insuficiența
tricuspidiană.
Pulsabilitatea jugulară nu trebuie confundată cu pulsațiile carotidiene ce pot fi
imprimate jugularei.

2.5.ALIMENTAȚIA PACIENTULUI
20

Regimul alimentar urmărește menținerea greutății corporale corespunzătoare
înălțimii pacientului.
Rația zilnică de alimente va fi împărțită în 4-5 mese,variată și bogată în
vitamine,regim hipocaloric la obezi,hipertensivi și coronarieni.Fumatul trebuie
interzis.
Alimentația trebuie să fie săracă în ioni de sodiu pentru a împiedica reținerea
apei în organism.Lipsa clorurii de sodiu din alimente trebuie corectată cu alte
substanțe sapide,lipsite de sodiu ca:lămîia,într-o oarecare măsură ceapa sau oțetul.
În cazul în care pacientul suportă regimul hiposodat este permis cantitate
normală de lichide pe 14 de ore între1,5-2 litri.
Este important eliminarea alimentelor cu conținut de colesterol.Dacă pacientul
primește diuretice trebuie asigurată o alimentație bogată în potasiu
ca:bananele,ceaiurile.
În cazuri mai grave se va pregăti pacientului și pîine fără sare sau se va acorda
un regim format numai din orez 300g,fructe și dulciuri care nu aduc mai mult de
0,5g de sodiu pe zi.
2.6.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ȘI HIDRATAREA
ORGANISMULUI
Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice
întîrziere cît de mică provoacă emoții inutile acestor pacienți anxioși.
De și medicamentele se administrează la indicația medicului asistenta va
trebui să intervină de urgență în unele cazuri extreme pînă la sosirea medicului cu
unele medicamente ca:Nitroglicerina sau oxigenoterapia.
Asistenta trebuie să sesizeze cît mai repede supradozarea sau efectul
nefavorabil ca inapetența,grețurile,bradicardia ce pot interveni ca o supradozare la
digitalice.
Calea naturală de administrare a preparatelor digitalice este cea orală.În unele
stări de extremă urgență se administrează Strofantina numai intravenos,foarte
lent,diluată cu ser fiziologic sau cu soluție de glucoză,pacientul fiind sub observație
în tot cursul injectării.Strofantina nu se va administra niciodată la pacienții
digitalizați întrucît pot produce fibrilație ventriculară.
Scopul administrării medicamentelor anticoagulante este împiedicarea
coagulării intravasculare a sîngelui.
Heparina se administrează de preferință pe cale intravenoasă din 4 în 4
ore,maximum din 6 în 6 ore,fiindcă efectul ei este de durată redusă.
Eficacitatea tratamentului anticoagulant se controlează prin teste de
laborator,fiindcă prin scăderea exagerată a coagulabilității sîngelui pot apărea
accidente hemoragice.
În cursul tratamentului anticoagulant trebuie evitat orice traumatism al
pacientului,asistenta trebuie să supravegheze în special copii în această privință.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanțul pe 24 de ore prin
ingerarea și eliminarea lichidelor.
21

Eliminarea apei din organism se face prin mai multa căi:1000-1500 ml se
elimină prin urină,500-1000 ml prin transpirație,350-500 ml sub formă de vapori
prin plămîni și 100-200 ml prin scaun,nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500
ml/24 de ore.
Hidratarea organismului se poate face pe cale orală,cale duodenală,cale
rectală,cale subcutanată,cale intravenoasă prin numeroase soluții ca:ser
fiziologic,soluție izotonică bicarbonat de sodiu 1,4%,soluție izotonică lactat de sodiu
1,9%,glucoză soluție izotonică 4,7%,soluție hipertonă 5-10-20-33-40%,soluție
Krebs,soluție Dextran,soluția Locke.
Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic și acido-bazic este o urgență majoră
de îngrijire a pacientului.
2.7.RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE
În stabilirea diagnosticului precis intr-un timp cît mai scurt posibil,ne vin în
ajutor probele de laborator care exprimă în mod obiectiv modificările survenita în
morfologia,funcțiunea și biochimia organismului și evidențiază agenții
agresivi,factori etiologici ai îmbolnăvirilor.
Recoltările trebuie să fie corect executate,examinările de laborator stabilesc
factorul etiologic,clarifică diagnosticul diferențial,confirmă sau infirmă diagnosticul
clinic,informează asupra gravității cazului,contribuie la aprecierea eficacității
tratamentului,prevestește complicațiile,confirmă vindecarea,contribuie la profilaxia
bolilor infecto-contagioase.
Recoltările hematologice și de urină se vor face zilnic sau la indicația
medicului.
Se va efectua hemocultură în caz de febră,în timpul frisonului cînd numărul de
germeni este mai mare.
Pentru recoltări pacienții trebuie pregătiți fizic și psihic,instrumentele și
materialele necesare trebuie pregătite din timp,recipientele de recoltare vor fi
etichetate înainte de începerea recoltării.
Recoltarea sîngelui pentru:
-hematocrit:prin puncție venoasă,se recoltează 2 ml de sînge pe cristale
E.D.T.A. 0,5 ml soluție uscată prin evaporare.Valorile normale sunt:la bărbați
46±6%,la femei 41±5%.
-ionogramă sanguină: puncție venoasă pe nemîncate,5-10 ml sînge în seringă
heparinizată.Valorile normale sunt:Na 137-152 mEq/l,K 3,8-5,4 mEq/l,Clˉ 94-111
mEq/l,Ca 4,5-5,5 mEq/l.
-glicemie:prin puncție venoasă,se recoltează 2 ml sînge pe 4 mg florură de
natriu.Valorile normale sunt:80-120 mg/l.
-timp de protrombină: prin puncție venoasă,se recoltează 4,5 ml de sînge pe
0,5 ml oxalat de kaliu.Valorile normale sunt:T.Quick 12-14˝,T.Howell 90-150˝
-V.S.H.:prin puncție venoasă,se recoltează 1,6 ml de sînge pe 0,4 ml citrat de
sodiu 3,8%.Valorile normale sunt1 oră 4-6 mm,2 ore 7-15 mm.
-hemoleucogramă: prin puncție venoasă,se recoltează 2 ml de sînge pe
E.D.T.A.Valorile normale sunt:eritrocite la bărbați 4,5-5,5mil/mm³ iar la femei 4,2-
22

4,8 mil/mm³,hemoglobină la bărbați 15±2 g/100ml iar la femei
13±2g/100ml,leucocite 4000-8000/mm³
-astrup(gaze arteriale): prin puncție arterială,se recoltează 2 ml sînge în
seringă heparinizată.Valorile normale sunt:pO 75-100mmHg,pCO 35-45 mmHg,SaO
94-100% saturație arterială,SaO 60-85% saturație venoasă,pH 7,35-7,45.
Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urină se face prin emisie
spontană,150 ml urină dimineața în recipiente curate.
Este important îngrijirea pacientului după tehnică,i se asigură repaus la pat pe
o perioadă prescrisă de medic,se supraveghează funcțiile vitale,culoarea
tegumentelor,se informează medicul în cazul apariției
cianozei,dispneei,tahicardiei,se controlează locul puncției și aspectul pansamentului
la nevoie(hemoragie,hematom,roșeață.
2.8.PREGĂTIREA PACENTULUI ȘI EFECTUAREA TEHNICILOR
SPECIALE IMPUSE DE AFECȚIUNE
Odată instalat în salon sau terapie,pacientul va rămîne în îngrijirea asistentei
medicale.Cea mai mare preocupare a ei va fi supravegherea funcțiilor
vitale:puls,tensiune arterială,respirație,temperatură,E.K.G.De obicei se urmărește
derivația a doua,deoarece aici se dețin cele mai mari unde arteriale.
E.K.G.-ul este înregistrarea grafică a rezultanței fenomenelor bioelectrice din
cursul unui ciclu cardiac.
Înregistrarea electrocardiogramei necesită repaus fizic și psihic absolut al
pacientului.
Legătura dintre pacient și aparat se face printr-un cablu care are la partea
distală plăcuțe metalice numite electrozi în număr de zece.Tensiunile bioelectrice
produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor și transmise la aparat
prin cablu,amplificate și înregistrate sub forma unei diagrame numită
electrocardiogramă.
Inscrierea curbelor se face pe hîrtie specială care are imprimat un sistem de
coordonate.Pe orizontală este reprezentat timpul,pe verticală amplitudinea
semnalelor bioelectrice.
Pacientul va fi culcat pe pat și invitat să se relaxeze.Montarea electrozilor se
face astfel:sub placa de metal al electrozilor se așează o pînză înmuiată într-o soluție
de electrolit(o lingură de sare într-un pahar de apă)sau se aplică un strat subțire de
gel special,cei zece electrozi,patru pe membre și șase precordial se fixează astfel:
-pe membre:electrodul roșu-mîna dreaptă
electrodul galben-mîna stîngă
electrodul negru-piciorul drept
electrodul verde-piciorul stîng
-precordial:electrodul V1-pe spațiul patru intercostal pe marginea dreaptă a
sternului
electrodul V2-pe spațiul patru intercostal pe marginea stîngă a
sternului
electrodul V3-între V2 și V4
23

electrodul V4-spațiul cinci intercostal stîng pe linia medio-
claviculară(la apex)
electrodul V5-la intersecția de la orizontala dusă din V4 și linia
axilară anterioară stîngă
electrodul V6-la intersecția de la orizontala dusă din V4 și linia
axilară mijlocie stîngă.
Cu E.K.G.-ul se percep tulburări de ritm,calitatea repolarizării și a ritmului
cardiac.Se va efectua E.K.G.-ul de trei ori în prima zi,apoi de două ori sau la
nevoie,se determină potasemia și calcemia a căror variații dau modificări și în traseul
E.K.G.-ului și în ritmul cardiac.
Se vor determina de asemenea echilibrul acido-bazic și Ph-ul.În echilibrul
hemostazic normal există o relație între hidrogenul ionic și baze.Din derglarea
acestui echilibru pot să apară acidozele respiratorii sau metabolice.
Toate acestea se traduc prin modificări ale Ph-ului de la limite normale sub
7,35 sau peste 7,46.La nevoie, dacă este vorba și de un proces infecțios miocardic se
va face antibioterapie în funcție de antibiogramă.
În caz de hipotensiune severă se va institui o linie cu Dobutamină la indicația
medicului.
Pentru a evita stările de agitație psihomotorie sau convulsiile vom administra
sedative,relaxante,anticonvulsivante.La cererea medicului se determină presiunea
venoasă centrală și astrupul arterial.
Din explorarea aparatului cardio-circulator face parte și explorarea funcțională
de probe respiratorii.
Probele de efort sunt contraindicate în insuficiența coronariană,insuficiența
cardiacă manifestă,hipertensiunea arterială.În aceste cazuri probele se vor executa cu
eforturi dozate mai redus și după indicația strictă a medicului,
În cursul probelor de efort pacienții necesită o supraveghere mult mai atentă.
Organul intratoracic,cordul,poate fi examinat radiologic fără o pregătire
prealabilă.Explorarea radiologică a inimii se face în poziție ortostatică,iar în cazuri
excepționale,cînd poziția verticală este contraindicată,examinarea se va face în
decubit,eventual în șezut.
Radioscopia și radiografia pot fi completate cu alte metode de examinare
radiologică:tomografie,teleradiografie,kinografie,angiocardiografie,coronarografie,e
cografie,flebografie,rezonanță magnetică nucleară.
2.9.PREGĂTIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGRIJIRILE
POSTOPERATORII
În stabilirea diagnosticului și prevenirea afecțiunilor cardio-vasculare se
efectuează puncții pericardice.
Scopul puncției pericardice este constatarea prezenței lichidului în cavitatea
pericardică,stabilirea naturii acestui lichid,evacuarea lichidului acumulat și
introducerea substanțelor medicamentoase în locul lichidului extras.
24

Puncția pericardică devine o intervenție de urgență cînd volumul lichidului
intrapericardic periclitează viața pacientului,ce se traduce printr-o dispnee
accentuată,hipotensiune arterială și puls paradoxal.
După puncție dacă se presupune o hemoragie intrapericardică se vor aplica
comprese reci sau un răcitor Leiter pe regiunea pericardică,la nevoie pacientul va
primi sedative.
Decomprimarea bruscă a inimii tamponate poate da naștere la fenomene de
insuficiență cu dilatare bruscă a inimii,ceea ce se combate,la indicația medicului,cu
substanțe cardiotonice.
O metodă complexă de investigație a aparatului cardiovascular este
cateterismul cardiac ce constă din introducerea unei sonde pe cale venoasă sau
arterială în cavitățile inimii sau a vaselor mari sub ecran radiologic,permita
măsurarea presiunilor intracavitare,recoltarea de probe sanguine direct din cavitatea
inimii și a vaselor mari pentru dozarea oxigenului,a bioxidului de
carbon,înregistrarea unei electrocardiograme endocavitare.
Materialele necesare folosite sunt:sonde de cateterism cardiac,instrumentar de
mică chirurgie,soluție de Novocaină 2%,fără Adrenalină,soluție cloruro-sodică
heparinizată,recipiente cu substanțe anticoagulante,seringi,electromanometru pentru
înregistrarea presiunilor intracavitare,oximetrul universal,medicamente pentru
tratamentul de urgență al eventualelor accidenta cardiace.
Este necesar pregătirea fizică și psihică a pacientului cu o oră înaintea
cateterismului cardiac,pacientul va primi 0,10-0,15 gr dintr-un preparat barbituric,la
copii se efectuează anestezie generală.
Introducerea sondei în vasele abordate se face de obicei transcutanat printr-un
ac mai gros.
În cazul abordării inimii drepte,cateterul va parcurge vena cavă inferioară sau
superioară,atriul și ventriculul drept,artera pulmonară,ajungînd mai departe prin
ramificațiile acesteia într-o ramură lobară.
În cazul căii arteriale,cateterul ajunge în aortă și de acolo în ventriculul sau în
atriul stîng.
În funcție de scopul urmărit,prin sondă se pot injecta pînă în ramurile arterelor
coronariene substanțe radioopace,colorante sau medicamente.
După terminarea tehnicii pacientul va fi reținut la pat și supravegheat cu
atenție,fiindcă în primele ore după intervenție poate prezenta frisoane sau febră.În
cazuri rare poate apărea un edem pulmonar acut sau accidente trombotice.
De multe ori este necesară aplicarea de pansamente compresive cu greutăți de
plumb suprapuse.Acești pacienți trebuie să rămînă sub supraveghere permanentă.
2.10.EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE
♥PROFILAXIA BOLII
În perioada de spitalizare,pacientul cu insuficiență cardiacă trebuie să fie
educat și deprins cu noul ritm de viață și activitate,pe care va trebui să-l continue cu
25

moci modificări și acasă,pentru că odată cu părăsirea spitalului el să fie înarmat cu
cunoștințele necesare pentru a preveni o nouă decompensare.
Ultima perioadă a spitalizării este momentul de maximă activitate
educațională.Procesul de educare și informare se adresează atît pacientului cît și
familiei sale.
Instrucțiunile cu privire la activitatea fizică trebuie să se refere concret la
repaus,muncă,activități recreative,antrenament fizic,activități din viața
zilnică,contactul sexual și călătoriile.Trebuie precizat modul în care se intercalează
repausul cu efortul fizic.
Asistenta va explica pacientului și necesitatea regimului dietetic,precum și a
restricțiilor prescrise ca:alimentația hiposodată,abandonarea fumatului.
Li se va explica pacienților motivele pentru care trebuie să ia uneori timp
îndelungat medicamente,trebuie să se precizeze dozele posibile,efectele adverse.
Trebuie să li se atragă atenția că ori de cîte ori au impresia că ceva nu este în
regulă cu medicația aplicată să se adreseze medicului și să nu-și modifice în nici un
caz singur tratamentul.
Cu strictețe trebuie să se prezinte la controale periodice precum și la
controalele de laborator în cazul administrării medicamentelor anticoagulante ca
Trombostopul.
Uneori asistenta trebuie să depună eforturi mari educative pentru a nu obișnui
pacientul cu Diononă sau Morfină.
În perioada de îmbunătățire a stării generale,dacă sa reușit reducerea
hipertensiunii în circulația mică,pacienții de multe ori devin neliniștiți din cauza
menținerii edemelor la membrele inferioare.Asistenta va trebui să-i facă să înțeleagă
că derivarea spre membrele inferioare este utilă și mai puțin dăunătoare decît
acumularea apei la nivelul plămînilor.
Înțelegerea pacientului pentru profilaxia bolii și o bună colaborare,menține
viața lui într-o bună formă,fără complicații,fără alterarea sănătății generale și pentru
a duce o viață liniștită.
2.11.EXTERNAREA PACIENTULUI
Momentul plecării pacientului din spital este stabilit de medicul primar ,șef de
secție.Asistenta va aduna toată documentația relativă la pacient pe care o va pune la
dispoziția medicului de salon în vederea formulării epicrizei.
Asistenta va fixa împreună cu pacientul ora plecării,familia fiind anunțată cu
2-3 zile înainte de externare.
Asistenta aprofundează cu pacientul indicațiile primite de la medic și cuprinse
în biletul de ieșire.Va lămuri în special prescripțiile relative la regimul
dietetic,insistînd asupra variabilității posibile de alimentație în cadrul
regimului,precum și asupra modului de preparare a alimentelor prescrise.
Pacientul trebuie urmărit de grija ocrotitoare a asistentei pînă la părăsirea
spitalului.
26

27

CAPITOLUL III
3.1.PREZENTAREA CAZURILOR
CAZUL NR.1
Date fixe:
Nume: M.
Prenume: M.
28

Naționalitate Română
Sex: Masculin
Religia Catolic
Vîrsta: 51 ani
Greutate 53 kg
Înălțime: 166 cm
Grupa sanguină: BIII.Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud.Mureș loc. Ruscova
Data internării: 31.01.2013
Data externării: 06.02.2013
Diagnostic medical la internare
Cardiomiopatie dilatativă,bloc major de ramură stîngă,insuficiență cardiacă
congestivă NYHA IV,hipercolesterolemie.
Antecedente heredocolaterale
-mama hipertensivă
-tatăl:cardiopatie ischemică
Antecedente personale
Pacient fără antecedente personale cardiovasculare cunoscute pînă în urmă cu 6
luni,de cînd prezintă episoade de dureri precordiale însoțite de dispnee la efort.
Hipertensiune arterială,neagă consumul de tutun și alcool,fără alte boli și fără
intervenții chirurgicale.
Istoricul bolii
Pacient cunoscut cu cardiomiopatie dilatativă, inclus pe lista receptorilor în vederea
transplantului de cord.Se prezintă pe secția de Cardiologie Intervențională în stare
agravată,prezentînd insuficiență cardiacă congestivă NYHA IV,edeme
generalizate,hepatomegalie.
Manifestări de dependență
Dispnee,tulburări de ritm,edeme generalizate,cianoză,transpirații,dureri retrosternale
cu caracter restrictiv,puls periferic prezent bilateral.
Problemele pacientului
Alterarea funcției respiratorii și cardiace,alterarea diurezei,stare generală
alterată,alimentație inadecvată prin deficit.
29

Diagnostic de
ingrijireObiective Interventiile asistentei Evolutie
Alterarea funcției
respirato-
rii și cardiace din cauza
afectiunii manifestată
prin:dispnee,tulburări de
ritm,edeme generalizate,
cianoză.Compensarea cordului
în vederea reluării
funcției cardiace și
respiratorii normale.- la indicația medicului pun două linii intrave-
noase cu soluție de ser fiziologic și Dopamină 50g/50 ml
ser.
Monitorizez pacientul cu urmărirea în mod special a
tensiunii arteriale și frecvenței cardiace.
Administrez oxigen prin mască și urmăresc saturația de
oxigen cu pulsoximetrul.
Informează medicul în legătură cu orice schimbare în
starea pacientului.La o oră de la instituirea trata-
mentului pacientul răspunde negativ
prin tulburări de ritm ma-
jore(tahicardie ventriculară) ce ține sub
1 minut după care revine în ritm
sinusal.
Alterarea diurezei,a
funcției
Renale din cauza
insuficientei cardiace
manifestată prin:
edeme generalizate și în
special la membrele
inferioa-
re,cu creștere în greutate(cir-
ca 7-9kg),cuprinzînd seroa-
sele:apariția ascitei.Reluarea func ției
renale.
Eliminarea retenției
hidrosa-
line.Administrez la indicația medicului diuretice:Furose-
mid fiole,Nefrix tablete și Spirinolactonă.
Notez în foaia de temperatura cantitatea se lichide ingerate
și soluțiile administrate intravenos,precum și urina
eliminataRezultatul tratamentului este des-
tul de convenabil avînd în vedere
cantitatea de urină eliminată și totodată
scăderea în greutate a pacientului.
30

Alterarea funcției cardiace
din cauza oboselii inimii
manifestată prin:tahicardie
ventriculară,puls tahicardic
ajuns la 152-156/minut,
transpirațieReluarea ritmului
sinusal.Administrez tratamentul indicat și schimbat de medic.
Schimb Dopamina pe Dobutamină 250 mg/50ml ser
fiziologic administrat prin injectomat progresiv cu 1ml/oră
pînă la 3ml/oră în funcție de tensiunea arterială și
frecvență.
Monitorizez tensiunea arterială,frecvența,respirația,
saturația de oxigen,diureza.Medicamentele își fac efectul,sunt
eficace,pacientul se simte mai
bine,funcția cardiacă reia ritmul sinusal.
Alterarea stării generale a
pa-
cientului datorită decompen-
sării cardiace manifestată
prin:acidoză și posibilă alte-
rare a integrității tegumente-
lor și mucoaselor.Echilibrare
hidroelectrolitică
corectarea acidozei.
Asigurarea integrității
tegu-
mentelor,mucoaselor și a
igienei corporale.Pregatesc aparatul de defibrilat pentru orice eventualita-
te precum și masa cu materiale,medicație pentru cazul de
urgență(stop cardio-respirator) sau pentru reluarea
ritmului sinusal,în cazul în care medicația administrată nu
dă rezultate adminisrez soluții perfuzabile pentru
menținerea achilibrului homeostatic și prevenirea
acidozei.
fac toaleta generală cu pacientul în pat,evitînd efor-
turile din partea lui,fac masajul extremităților cu grijă și
fricționare cu spirt mentolat.Pacientul se simte mai bine,reca-
pătă puterile și are o predispoziție bună.
Alimentație inadecvată prin
deficit din cauza stării gene-
rale alterate manifestată
prin:inapetență.Pacientul să fie
echilibrat
hidroelectrolitic.Aportul alimentar insuficient il compensez pe cale
parenterală instituind perfuzii cu Glucoză 5%,10%
hidrolizate de proteine și amestecuri de aminoacizi,vita-
mine,electroliți(Ringer,Krebs)după indicația medicului.
calculez numărul de calorii în funcție de starea patologică
a pacientului,adăugînd 13% pentru fiecare grad de
temperatură peste 37 °C.
Fac bilanțul lichidelor ingerate,administrate intravenos
precum și eliminarea lor.Pacientul este echilibrat hidro-
electrolitic.
31

CAZUL NR.2
Date fixe:
Nume: M.
Prenume: F.
Naționalitate: Română
Vîrsta: 67 ani
Sex: Masculin
Religia: Catolic
Greutate: 73 kg.
Înălțime: 169 cm.
Grupa sanguină: A II.Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: Jud.Mureș loc:Reghin
Data internării: 20.01.2013
Data externării: 25.01.2013

Diagnostic medical la internare
Insuficiență ventriculară stîngă,hipertensiune arterială stadiul II,cardiopatie
ischemică dronică,angor instabil,stenoză subocluzivă pe ADA.
Antecedente heredocolaterale
-mama hipertensivă și cu cardiopatie ischemică-decedată
-tatăl decedat prin A.V.C.
Antecedente personale
Pacient fumător 1 pachet pe zi,consum de alcool mediu,hipertensiv,operat cu
apendicită în urmă cu 20 ani.
Istoricul bolii
Pacient hipertensiv coronarian cu stenoză subocluzivă ADA și fibrilație atrială
cronică,fenomene ce au dezvoltat o insuficiență ventriculară stîngă cu tendințe de
agravare cu hipertensiune pulmonară.
Se internează pe secția de Cardiologie Intervențională pentru evaluarea
angiocoronarografică și stabilirea unui tratament adecvat.
Manifestări de dependență
Dureri precordiale,hipertensiune,dispnee,tuse,senzație de sufocare,cianoza
extremităților.
Problemele pacientului
Alterarea funcției cardiace,anxietate,cianoză,risc de alterare a stării generale,dureri
accentuate la efort,tensiune arterială 140/90 mmHg,zgomote cardiace aritmice
100/minut,deficit de puls.
32

Diagnostic de ingrijire Obiective Interventiile asistentei Evolutie
Alterarea funcției cardiace
din cauza stenozei
subocluzi-
ve pe artera dreaptă
anterioa-
ră,angor instabil,insuficiență
ventriculară stîngă
manifesta-
tă prin:dureri precordiale,hi-
pertensiune,dispnee,tusă in-
sistentă zgomotoasă și cu fi-
nal de spută albă,spumoasă,
aerată,ușor rozată.Să diminueze criza de angi-
nă,durerile,tusea.Asigur repaus fizic în poziție confortabilă pacientului.
Măsor tensiunea arterială și pulsul,administrez oxi-
gen pe mască,administrez sublingual o tabletă de
Nitroglicerină cu verificarea tensiunii arteriale după 5
minute.
Pregătesc o cale cu administrare de ser fiziologic.
Administrez medicamente indicate de medic per os și
prin perfuzia montată.
Instruiesc pacientul să respire profund și rar.Tensiunea arterială se stabilizează (140/85
mmHg)
Durerile dispar și respirația devi-
ne mai ușoară,tusea se ameliorea-
ză,pacientul nu mai are senzație de sufocare.
Anxietate cauzată de criza
de angină manifestată
prin:îngri-
jorare,instabilitate,senzație
de sufocare în urma tusei
insistente.Să diminuez anxietatea pa-
cientului.Liniștesc pacientul și îi explic fiecare procedură și ma-
nifestare pe care o prezintă.Pacientul nu mai este anxios
33

Cianoză centrala din cauza
insuficientei oxigenari
manifestat prin tegumente
modificate.Să se administreze o medi-
cație corespunzătoare pent-
ru a reduce cianoza,pentru
revenirea colorației tegu-
mentelor.La indicația medicului administrez anticoa-
gulant de Heparină din 6 în 6 ore,subcutanat sau prin
perfuzia montată.
Urmăresc reacția pacientului și orice schimbare obser-
vată o transmit medicului.
Eficacitatea tratamentului cu anticoagulant o controlez
în primul rînd prin teste de laborator prin recoltarea
sîngelui pentru INR,APTT,TGL.După efectuarea tratamentului cianoza
începe să se diminueze,
pacientul se simte mai în siguran-
ță,mai bine,nu mai este anxios.
Risc de alterare a stării de
să-
nătate din cauza anginei ins-
tabile,insuficienței ventricu-
lare stîngi.manifestat prin
aparitia complicatiilor.Pregătirea pacientului pen-
tru explorare angiocorona-
rografică.
Monitorizarea frecvenței
cardiace și a tensiunii arte-
riale.Electrocardiogramă de
control,hemostază arterială
după scoaterea tecilor.Fac toaleta generală și locală,totodată în-
depărtarea pilozităților din regiunea inghinală.
Recoltez sînge pentru analize uzuale.
Monitorizez frecvența cardiacă și tensiunea arterială.
Pregătesc pacientul pentru E.K.G. și anume:ung elec-
trozii cu gel și îi aplic la membre și precordial.
Un rezultat corect depinde de buna montare a electrozi-
lor.
Urmăresc funcțiile vitale ale pacientului și după 4 ore
de la intervenție pregătesc pacientul scoaterea tecilor și
hemostază arterială.
Prin linia venoasă pun un ser fiziologic sau Gelofu-
sin pentru prevenirea unei reacții vagale.
Hemostaza arterială se face timp de minim 15 minute
după extragerea tecilor.Tensiunea arterială se
monitorizează din 2 în 2 minute.Starea pacientului nu s-a agravat.
Explorarea și intervenția a decurs bine.
Pacientul nu a făcut reacție vagală
este stabil hemodinamic,interven-
ția a reușit.
34

CAZUL NR:3
Date fixe:
Nume: Gy.
Prenume: A.
Naționalitate: Maghiară
Vîrsta: 72 ani
Greutate: 76 kg
Înălțime: 168 cm
Sex: Masculin
Religie: Reformată
Date variabile:
Domiciliu: loc.Coroisânmartin satOdrihei
Data internării: 19.04.2013
Data externării: 24.04.2013
Diagnostic medical la internare
Cardiopatie ischemică cronică,hipertensiune arterială esențială stadiul II,PTCA pe
ADA în antecedente,angină instabilă,hipertrigliceridemie,fenomene de insuficiență
ventriculară stîngă.
Antecedente heredocolaterale
-mama cardiopatie ischemică-decedată
-tatăl decedat de pneumonie
Antecedente personale
Hipertensiune arterială,angină pectorală de efort.
Istoricul bolii
Pacient vîrstnic fără antecedente cardiace documentate,se internează acuzînd apariția
și agravarea în ultimele săptămîni a unor dureri precordiale cu caracter de apăsare,la
eforturi progresiv mai mici,asociate de fenomene de insuficiență ventriculară stîngă.
Se internează pentru investigație coronarografică și stabilirea unui tratament
corespunzător.
Manifestări de dependență
Dispnee la efort,fatigabilitate,palpitații,anxietate,risc crescut față de
infecții,tuse,hipertensiune arterială,retenție urinară.
Problemele pacientului
Alterarea respirației,potențial de complicații,tuse chinuitoare,obstrucția căilor
respiratorii,alterarea funcției cardiace,alterarea diurezei,dureri precordiale cu caracter
de apăsare și de arsură care apare predominant dimineața și cedează la
nitroglicerină,fatigabilitate la eforturi mici asociate cu dispnee,palpitații.
Constituție normostenică,facies apatic,tegumente și mucoase normal colorate,torace
emfizematos,MV diminuat bilateral,AMP în limite normale percutoric,SA spațiul 5
insuficiență cardiacă stîngă pe LMC zgomote cardiace ritmice,puls periferic prezent
pînă în aval,abdomen deasupra planului xifopubian,nedureros la palpare superficială
și profundă,tranzit intestinal prezent,lojă nedureroase,micțiuni fiziologice.
35

Diagnostic de ingrijire Obiective Interventiile asistentei Evolutie
Alterarea funcțiilor respira-
torii manifestată prin:
dispnee la efort,fatigabilitate
asociate cu palpitații.Asigurarea nevoii de a res-
pira.Pacientul să respire
normal,bine pe nas,să aibă
o poziție care să
favorizeze respirația.Evaluez situația,administrez oxigen pe mască și verific
saturația oxigenului cu pulsoximetrul.
Îndepărtez,la nevoie,secrețiile nazale,umezesc aerul din
încăpere,asigur un aport suficient de lichide pe 24 de
ore.
Instalez pacientul în poziție semișezîndă.Pacientul respiră mai ușor.
Respirația revine la normal.
Potențial de complicații dato-
rită scăderii debitului cardiac
manifestat prin:durere,dis-
confort,intoleranță la efort,
risc crescut față de infecții.Pacientul să fie echilibrat
psihic,să prezinte
rezistență crescută față de
infecții.Asigur poziție antalgică,îndrum pacientul să utilizeze
tehnici de relaxare,il pregătesc psihic în vederea
oricărei tehnici de îngrijire.
Învaț pacientul să evite schimbările bruște de tempera-
tură și discuțiile în grupuri,aglomerația.Pacientul înțelege nevoile pe care trebuie șă
le aplice și se supune îndrumărilor
asistentei.
Apare criza de angină mani-
festată prin:senzație de sufo-
care,tusă insistentă,dispnee,
respirația se accelerează la 23
respirații pe minut din cauza
anxietății și stresului.
Venele jugulare se evidenția-
ză,devin turgescente.Asigurarea nevoii de a res-
pira.
Asigurarea unui climat de
siguranță,pacientul să pre-
zinte căi respiratorii per-
meabile.
Să se amelioreze criza de
angină.Învaț pacientul să tușească,să expectoreze(la nevoie) și
să colectez sputa.
Sfătuiesc pacientul să respire profund și rar.
Umezesc aerul din încăpere cu apă alcoolizată,aspir
secrețiile bronșice(la nevoie),învaț pacientul să facă
gimnastică respiratorie,asigur poziție șezîndă sau semi-
șezîndă.
Administrez tratamentul prescris de medic(antitusive,
expectorante,bronhodilatatoarea),Nitroglicerină sublin-
gual 1 tabletă,Metoprolol 50 mg de două ori pe zi.Starea pacientului se ameliorează,
tusea cedează.
36

La scurt timp de la instituirea
tratamentului pacientul
răspunde negativ prin altera-
rea funcției cardiace mani-
festată prin:tulburări de ritm
cauzate de emoții și vîrsta
înaintată a pacientului.În vederea reluării funcției
cardiace normale se va
face compensarea
cordului.Monitorizez pacientul cu urmărirea tensiunii arteriale și
frecvenței cardiace.
Administrez tratamentul indicat de medic,noteaz în foaia
de observație schimbările produse,medicația admi-
nistrată și lichidele ingerate și eliminate.
Se va efectua electrocardiogramă de control prin
aplicarea electrozilor unse cu gel,pe membre și precor-
dial.Pacientul răspunde pozitiv la medi-
camente și revine în ritm sinusal.
Explorarea E,K.G.-ului a decurs fă-
ră probleme și rezultatul este fa-
vorabil.
Alterarea diurezei manifesta-
tă prin:creșterea tensiunii ar-
teriale și retenției urinare.Reluarea funcției
renale,res-
tabilirea tensiunii arteriale.Reluarea funcției renale,res-
tabilirea tensiunii arteriale.Pacientul răspunde pozitiv la tratament,se
stabilizează.
37

3.2 CONCLUZII ASUPRA LUCRĂRII
Asistenta medicală deține o poziție foarte importantă în îngrijirea
pacienților cu afecțiuni cardiovasculare.
Justificarea rolului ei rezidă în caracterul bolii-insuficiență cardiacă-cu
spitalizare îndelungată,deci o supraveghere continuă.
Urmărind cele trei cazuri-Nr.2 insuficiență ventriculară stîngă,hipertensiune
arterială stadiul II,cardiopatie ischemică cronică,angor instabil,stenoză subocluzi-
vă pe ADA;Nr.3 cardiopatie ischemică cronică,hipertensiune arterială esențială
stadiul II,PTCA pe ADA în antecedente,angină instabilă,hipertrigliceridemie,
fenomene de insuficiență ventriculară stîngă:Nr.1 cardiopatie dilatativă,bloc ma-
jor de ramură stîngă,insuficiență cardiacă congestivă NYHA IV,hipercolesterole-
mie-am constatat că pacienții au răspuns pozitiv la medicația administrată,la tra-
tament.
Au fost educați cu regimul hiposodat deoarece acest regim poate fi adese-
ori mai util decît multe medicamente.
Am urmărit funcțiile vitale și vegetative notînd cu precizie în foaia de
observație.
Am asigurat repaus fizic și psihic,dar am ținut cont de dezavantajele
repausului îndelungat la pat,fapt pentru care am recomandat alegerea poziției
șezînde sau semișezînde în funcție de starea pacientului.
Este important poziția corectă în pat a pacientului,schimbarea lenjeriei de
pat și de corp precum și masajul gambelor și picioarelor,cu blîndețe,pentru
prevenirea trombozelor.
Pacienții vor rămîne sub tratament medicamentos cu controale periodice,
excepție avînd pacientul la cazul Nr.1 care,și în timpul internării a avut compli-
cații dar pînă la urmă s-a stabilizat,va fi externat tot pe tratament medicamentos
dar așteptînd ca receptor pentru transplant de cord.
38

BIBLIOGRAFIE
1.Tehnica îngrijirii bolnavului-C.Mozeș 2002

2.NURSING:Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali-
Lucreția Titircă.Editura:Viața Medicală Românească,București 2002.î
3.Breviar de explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate bolnavului-
Lucreția Titircă 1994.
4.Manual de îngrijiri speciale acordate de asistenții medicali-Lucreția Titircă 1998
5.Manual de Medicină Internă pentru cadre medii-Corneliu Borundel:Editura
ALL-ediția a III-a București 2002.
39

40