Feedback Ul Ca Responsabilitate Personala

Cercetările realizate în domeniul comunicării au relevat că atunci cât o persoană sau organizația de ansamblu este pe cale de a ajunge în stare de dificultate, primul indiciu/semnal va fo oferit, va venii dinspre comunicare, adică vom observa că membrii organizației o acuză tocmai pe aceasta ca entitate de deterioarea comunicării. Având în vedere că acțiunile indivizilor nu sunt altceva decât rezultatul gândurilor ajunse în stadiul de intenție care în final sunt și materializate producând efecte. Analiza asupra efectelor relevă însă că uneori acestea sunt conform cu intențiile inițiale dar există și situații în care obținem, chiar fără intenție, efecte contrarii, ce impun explicații suplimentare, îndeosebi atunci când primim un feedback agresiv sau ce puțin negativ la comportamentul nostru. Practic, dincolo de statutul și rolul său de instrument, feedback-ul este o atitudine sau reacție destinată exercitării unui control asupra legaturii dintre intenție și efect, oferind datele necesare pentru corecția comportamentelor, prin cele două componente interdependente respectiv oferta și cererea de feedback. Reține atenția că în funcție de feedback-ul oferit, adică dacă acesta este pozitiv sau negativ vom genera consecințe similare, adică și cel primit va avea aproximativ aceași natură. Acest tip de interdependență nu înseamnă altceva decât transpunerea unui principiu fundamental, adică efectele sunt totdeauna pe măsura cauzelor. O analiză la fel de atentă trebuie făcută și asupra procesului de cerere de feedback, care trebuie inițiat plecând de la onestitatea cererii, de la motivația pentru care solicităm o anume apreciere, care poate fi doar informală adică ne interesează doar să știm cum suntem văzuți sau dorim să progresăm, să învațăm, să dezvoltăm organizația.

II.3.3 Feedback-ul ca modalitate de îmbunătățire a relațiilor interpersonale într-o organizație.

Având în vedere că într-un proces de comunicare și cu atât mai mult în cele specifice organizației emițătorul lansează mesaje cu scopul de a obține schimbări comportamentale și atitudinale la nivelul receptorilor, este important ca feedback-ul să fie pozitiv adică mesajul să nu provoace o reacție violent negativă sau grav defensivă din partea receptorilor, situație posibilă doar dacă feedback-ul este constructiv și echilibrat. Prin feedback constructiv înțelegem acel tip de retroacțiune care încurajează în mod real și nu doar aparent/declarativ exprimarea opiniilor și se bazează pe o atmosferă relaxată, deschisă, creativă și corectită, utilă pentru dezvoltare organizației, creșterea productivității și motivarea membrilor. Feedback-ul constructiv va favoriza schimbarea pozitivă și va reduce la maxim inerțiile și atitudinile defensive, cu atât mai mult dacă vom utiliza în comunicare termeni clari și preciși.

Feedback-ul este constructiv atunci când cel ce-l transmite vorbește în nume propriu, fără a avea pretenția că exprimă părerea unui grup și dacă este exprimat la persoana I, eventuala utilizare a persoanei a II-a va genera o reacție de tip defensiv a receptorului și va induce un aparent raport de dominare. Mai mult, în situația în care responsabilitatea celor afirmate nu este asumată de emițător, receptorul va deveni automat defensiv. De asemenea, feedback-ul echilibrat este cel care se centrează pe aspectele pozitive și în cadrul căruia emițătorul precizează ce aspecte are în vede să modifice, plecând de la aspectele valabile ale acțiunii. În acest mod, receptorul feedback-ului va primi indirect motivația necesară corecției și ajustării propriilor acțiuni în corelație cu acțiunile emițătorului potențată dacă feedback-ul conține atât încurajări cât și dovezi că acțiunea propusă a fost evaluată și apreciată corect.

Dacă emițătorul feedback-ului urmărește simultan și înțelegerea consecințelor și a impactului pe care receptorul feedback-ului le are prin acțiuni sau comportamente asupra celorlalți, acesta va utiliza un feedback ponderat, care este mai fidel și mai exact în ceea ce privește prezentarea reacțiilor provocate la nivelul emițătorului și în cadrul căruia descrierea comportamentului va fi făcută fără folosirea de etichete și fără a atribui o motivație acțiunii persoanei respective, emițătorul încercând să stabilească o legătură cauză-efect pe care s-o și explice receptorului. O condiție obligatorie este ca receptorul căreia i se adresează mesajul să poată răspunde imediat, acest tip de feedback incluzând elemente de negociere interpersonală.