February 2, 2018 PEISAJ SI TERITORIU PEISAJUL ARHEOLOGIC [615589]

February 2, 2018 [PEISAJ SI TERITORIU ] PEISAJUL ARHEOLOGIC

Masterand: [anonimizat]. Ramona -Nicoleta Izvernari
prof. Dr. Arh. Ioan Andreescu

F A C U L T A T E A D E A R H I T E C T U R A s i U R B A N I S M T I M I S O ARA

Pagina 1

PEISAJUL ARHEOLOGIC, ARHEOLOGIA EXPERIMENTALĂ,
GEOGRAFIA, ARHEOLOGIA, PATRIMONIUL și PEISAJUL

arh. RAMONA -NICOLETA IZVERNARI
Sem. I
An. II

February 2, 2018 [PEISAJ SI TERITORIU ] PEISAJUL ARHEOLOGIC

Masterand: [anonimizat]. Ramona -Nicoleta Izvernari
prof. Dr. Arh. Ioan Andreescu

F A C U L T A T E A D E A R H I T E C T U R A s i U R B A N I S M T I M I S O ARA

Pagina 2

Cuprins

1. Defini ție
2. Arheologia peisajului
3. Studiu de caz
4. Concluzie

February 2, 2018 [PEISAJ SI TERITORIU ] PEISAJUL ARHEOLOGIC

Masterand: [anonimizat]. Ramona -Nicoleta Izvernari
prof. Dr. Arh. Ioan Andreescu

F A C U L T A T E A D E A R H I T E C T U R A s i U R B A N I S M T I M I S O ARA

Pagina 3 DEFINIȚIE
Un concept cla sic – peisajul ca obiect de studiu a scos la iveală multele fațete ale
acestuia, făcând imposibilă limitarea la o singură definiție, universală și suficientă. Însuși
cuvântul în sine intră în componența mai multor discipline sau subdomenii la care acesta
face referire ( landscape archaeology, landscape architecture, landscape ecology,
landscape planning, etc). De asemenea, statutul peisajului ca imagine și simbol se află
pe un teren comun pentru diverșii practicanți din discipline diferite care investighează
peisajul și c ultura în general (geografie, artele plastice, literatură, antropologie, istoria
culturii și civilizațiilor, etc).
Peisagistica și planning -ul urban au dus la apariția de noi ramuri și subdomenii care au
stat la baza arhitecturii contemporane și a planning -ului urban actual, reconfigurând
constant statutul peisajului și importanța acestuia ca ,,depozitar al culturii umane’’ [1]. În
mod natural, descoperirea de noi teritorii a impus apariția unor noi metode pentru
descrierea și reprezentarea într -un mod științific a noilor peisaje și a oamenilor care le
locuiau. Printre aceste noi tehnici apărute se numără și cartografia. Nu de puține ori s -a
vorbit de componența estetică din cartografie, înaintea perioadei zbuciumate a
războaielor mondiale, geografii ținând cont cu adevărat de considerente estetice în
practicile lor.
Fotograful francez Paul Vidal de la Blanche (1845 -1918) a avut o perspectivă ist orică și
literară asupra peisajului, recunoscând importanța societății locale și a stilului acesteia de
viață în organizarea peisajului, determinând diferențializarea regională în funcție de
condițiile naturale, cultură și modelele de organizare teritorial ă specifice.
Paradoxul acestei analize constă în contradicțiile pe care le naște. Pe de -o parte
geografii, consideră peisajul drept o trăsătură ce trebuie clasificat și cartată întocmai ca
solul, formele de relief și vegetația. Ulterior peisajul este clasi ficat (atribuindu -i-se o
calitate înaltă, medie sau scăzută) după criterii considerate a fi obiective. Acest fel de a
analiza peisajul a dus la apariția unui tipar de selecție și reprezentare a ceea ce publicul
larg numește peisaj frumos. Acest lucru e viz ibil în calendare, vederi și clipuri video, în
pliante și cărți ce surpind peisaje extraordinare adesea cu rol de promovare în scop
turistic. Însă acest lucru demonstrează tocmai rolul major pe care peisajul îl joacă în
cultura noastră.

[1]. Marc Antrop, The Routledge , pag. 12.

February 2, 2018 [PEISAJ SI TERITORIU ] PEISAJUL ARHEOLOGIC

Masterand: arh. Ramona -Nicoleta Izvernari
prof. Dr. Arh. Ioan Andreescu

F A C U L T A T E A D E A R H I T E C T U R A s i U R B A N I S M T I M I S O ARA

Pagina 4 Estetica în filozofia Greciei antice

Filozofii din Clasicism priveau estetica ca un atribut fizic. Socrate corela frumusețea cu
moralitatea considerând că cel mai indicat este să trăiești în mijlocul furmosului pentru a
fi influențat spre o dezvoltare frumoasă. Platon a văzut în frumusețe un indicator al
valorilor eterne, stabilind existența unor etape progresive ale frumuseții: frumusețea
corpului, a minții, a instituțiilor și a legii, a științei culminând cu frumusețea în sine care
există în afara timpului și a spațiului. Obiectele sunt frum oase prin însăși natura lor în
percepția lui Platon. Aristotel însă, considera că obiectele trebuie să aibă o măsură
precisă pentru ca sensul lor ca întreg să poată fi perceput de observator.
Dacă anticii se mulțumeau să divinizeze peisajul prin ceea ce av ea el util și respectabil
în ochii lor, asemeni cum astăzi lumea rurală se închină doar în fața pământului cultivat,
în epoca noastră orice ghid de călătorie, fotografie sau vedere pune la dispoziție
publicului tot ceea ce merită văzut pe suprafața globulu i. În timp ce excursioniștii veniți
de la oraș se extaziază în fața spectacolului stâncilor dezgolite, țăranii care îi ghidează
suspină melancolici blestemând pământul sterp care nu lasă să crescă niciun fir de iarbă.
Fie că a fost văzut drept purtător de valoare estetică ca obiect în sine, fie că a fost
considerat ca nefiind nici frumos, nici urât, nici măcar interesant, dar că poate deveni
toate acestea doar în ochii celor care îl admiră, peisajul ca exponent al naturii a stat pe
buzele filozofilor, arti știlor și scriitorilor de atâtea secole, neîncetând să nască contradicții
și perspective de analiză, reconfigurând permanent rolul pe care acesta îl ocupă în
conștiința umană.

Arheologia peisajului

Definirea termenilor, atât cel de peisaj , cât și cel ce a decurs normal din această nouă
abordare, și anume arheologia peisajului . Dificultatea definirii celui dintâi a apărut odată
cu introducerea celui de -al doilea, în 1974, când Mick Aston si Trevor Rowley îl folosesc
pentru prima dată în lucrarea Landscape Archaeology: An Introduction to Fieldwork
Techniques on Post -Roman Landscapes , pentru a crea, în viziunea lor, " o legătura între
arheologia de teren și începuturile studierii istoriei peisajului "[2]. Introducerea termenului
pentru prima dată în anii ’70 nu a însemnat însă o noutate în domeniu. Studiul peisajului
a fost dintotdeauna înglobat în cercetarea arheologică, însă importanța studierii
sistematice a peisajul ui dintr -o perspectivă arheologică începe să prindă contur abia din
anii ’60.
[2] Anschuetz et alli – Kurt F. Anschuetz, Richard H. Wilshusen, Cherie L. Scheick, An
Archaeology of Landscapes: Perspective and Directions , Journal of Archaeological Research, 9,
2, 2001, p. 157 -211.

February 2, 2018 [PEISAJ SI TERITORIU ] PEISAJUL ARHEOLOGIC

Masterand: arh. Ramona -Nicoleta Izvernari
prof. Dr. Arh. Ioan Andreescu

F A C U L T A T E A D E A R H I T E C T U R A s i U R B A N I S M T I M I S O ARA

Pagina 5 Discuțiile teoretice din spațiul academic anglo -saxon începute în această perioadă se
fructifică spre sfârșitul acesteia, când se trasează o linie distinctivă între practicile studierii
culturii materiale în relație cu factorii măsurabili din mediul înconjurător și dezvoltarea
unui corpus de teorii despre percepția oamenilor din trecut asupra peisajului.
La definirea conceptului de peisaj , este de remarcat funcția cea mai importantă pe care
o are acesta, anume valoarea sa de patrimoniu. Astfel, în 1992, UNESCO adoptă legea
prin care sunt recunoscute și protejate așa -numitele peisaje culturale , definite ca acele
peisaje distincte rezultate în urma unei îndelungi interacțiuni determinată de factori
culturali, între om și mediu, peisajul rezultat fiind o sumă de dovezi fizice și imateriale ale
acestei relații.
Arheologia peisajului preia caracteristica holistică a peisajului, fiind astfel un demers
multidisciplinar, care își însușește perspective teoretice din numeroase câmpuri științifice
adiacente. Interdisciplinaritatea acestui tip de cercetare se datorează și faptului că
procesele naturale și/sau culturale ce se desfășoară într -un anumit t imp și spațiu lasă
urme vizibile pentru generațiile următoare, astfel influențându -le.
Wilkinson consideră arheologia peisajului ca fiind mijlocul prin intermediul căruia putem
reconstrui și înțelege societățile din trecut prin studierea proceselor tafonom ice,
modelelor economice și a sistemelor simbolice și culturale cu ajutorul metodelor geo –
arheologice, aerofotogrametriei, teledetecției și cercetării de teren [3].
Față de arheologia sistematică, arheologia peisajului presupune o analiză micro –
regională. Noile tehnologii vin în sprijinul acestui tip de analiză, însă pentru ca demersul
să fie corect și rezultatele satisfăcătoare, acestea trebuie coroborate cu studii privind
geomorfologia, geologia și geografia zonei, diverse date provenind din resursele
cartografice și măsurătorile topografice, dar, și poate în mod special, din cercetări
arheologice de teren. Cert este că apariția în ultimele două decenii a unor tehno logii
avansate de achiziție a datelor cu componentă spațială a modificat și cercetarea în
domeniul arheologiei.

Primii pași în protejarea patrimoniului cultural urban sunt identificarea, conservarea și
gestionarea zonelor istorice în cadrul contextelor urbane mai largi prin evidențierea inter –
relațiilor dintre formele fizice, organizarea spațială, așezarea și componentele naturale
împreună cu valorile sociale, culturale și economice .

Context ul urban lărgit, trebuie avute în vedere topografia, geomorfolo gia, hidrologia și
caracteristicile naturale, mediul înconjurător construit, atât istoric cât și contemporan,
infrastructurile de la suprafață și din subteran, spațiile deschise și grădinile, organizarea,
[3].Heilen 2005 – M. Heilen, An Archaeological Theory of Landscapes , Arizona, 2005.

February 2, 2018 [PEISAJ SI TERITORIU ] PEISAJUL ARHEOLOGIC

Masterand: arh. Ramona -Nicoleta Izvernari
prof. Dr. Arh. Ioan Andreescu

F A C U L T A T E A D E A R H I T E C T U R A s i U R B A N I S M T I M I S O ARA

Pagina 6 percepțiile și relațiile vizuale spațiale și orice alte elemente de structură urbană. Sunt
incluse de asemenea valorile și practicile culturale, procesele economice și dimensiunile
intangibile ale patrimoniului în legătură cu diversitatea și identitatea.

Prima lege care definește noțiune de peisaj și care îi dă noi valențe este Convenția
Europeană a Peisajului (C.E.P.) de la Florența din 20 octombrie 2000. Aceasta definește
peisajul ca fiind " o parte de teritoriu perceput ca atare de către populație, al cărui caracter
este rezultatul acțiunii și interacțiunii factorilor naturali și/sau umani" și ca "o componentă
esențială a ca drului de viață pentru populație, expresie a diversității patrimoniului comun
cultural și natural și fundament al identității acesteia".

Studiu de caz

În Lyon, Fort St Jean atârnă deasupra unui izvor stâncos pe malul stâng al râului Saône.
Proiectul, care găzduiește noua școală de trezorerie publică, afirmă calitatea superbă a
sitului cu principii foarte simple: "Clădirile peisajului" intră în fortificațiile repetând
vocabularul de terase, pereți și glaci. În centrul fortăreței, Place d'Armes este o ma re
curte minerală, pavată cu calcar, în care se includ toate spațiile. Ca un balcon deasupra
orașului, grădina mediteraneană deschide această curte prin încadrarea punctelor de
vedere între un strat de arbuști mici, mereu veșnic verzi, și perene mediteraneene
parfumate.
Structura, care face posibilă întâmpinarea noii școli a comorii, confirm calitatea
superioară a sitului prin principia simple:
– Un mare teren de minerale ;
– “clădirile peisajului” se strecoară în fortificațiile care preiau vocabularul teraselor,
glazurilor și zidurilor;
– O pasarelă conectează grădini singular cu vegetație contrastantă.

Peretele de perete, ca un fir central, conectează grădini singulare și contrastante. Acesta
oferă vederi la orizontul și la vederea păsărilor din diferitele zone ale școlii. În fiecare

February 2, 2018 [PEISAJ SI TERITORIU ] PEISAJUL ARHEOLOGIC

Masterand: arh. Ramona -Nicoleta Izvernari
prof. Dr. Arh. Ioan Andreescu

F A C U L T A T E A D E A R H I T E C T U R A s i U R B A N I S M T I M I S O ARA

Pagina 7 dintre aceste zone, o relație unică cu situl și expunerea la soare permite diferitele
atmosfere: sub plantația arborilor existenți în grădina bastionului, pinii iudei, sedumele
monocrome mari din amfite atru, copacii care stau în jurul teras ei din grădin a bibliotecii și
o luncă înfloritoare cu smochini și crăciuni sub vânturile puternice ale terasei inferioare.

În centrul fortului, Place d'Armes pavat cu calcar clar afirmă statutul de curte deschisă.
Într-un balcon cu vedere la oraș, grădina mediteraneană deschide curtea spre vederile
îndepărtate, încadrându -se între un strat scăzut de arbuști veșnic verzi cu flori și perene
parfumate de tip mediteranean.

În fiecare dintre aceste spații, relația singulară cu site -ul și cu expoziția face posibilă
dezvoltarea diferitelor medii ale plantelor: în raport cu energia dintre clădiri și hărți pentru
curtea de serviciu; atmosferă de subpătrundere sub frunzul copacilor plantați existenți
pentru grădina basti onului .

February 2, 2018 [PEISAJ SI TERITORIU ] PEISAJUL ARHEOLOGIC

Masterand: arh. Ramona -Nicoleta Izvernari
prof. Dr. Arh. Ioan Andreescu

F A C U L T A T E A D E A R H I T E C T U R A s i U R B A N I S M T I M I S O ARA

Pagina 8 În concluzie se poate spune că arheologia peisajului poate fi cea mai cuprinzătoare
ramură a arheologiei, atât din punct de vedere al teoriei, cât și al metodei, folosind atât
metode științifice exacte cât și abordări la nivel socio -cultural.

SURSE
Surse primare :
• https://peisaje -arheologice.ro/concept/concept/peisajul -cultural -in-oglinda -u-n-e-s-c-o,
accesat la 22.01.2018
Surse secundare :
• Heilen 2005 – M. Heilen, An Archaeological Theory of Landscapes , Arizona, 2005 .
• Marc Antrop, The Routledge , pag. 12.
• Anschuetz et alli – Kurt F. Anschuetz, Richard H. Wilshusen, Cherie L. Scheick, An
Archaeology of Landscapes: Perspective and Directions , Journal of Archaeological
Research, 9, 2, 2001, p. 157 -211