– Februarie , 2020 – [611204]

Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Sociologie și Comunicare
Specializarea Comunicare și Relții Publice

ANALIZĂ ASUPRA STRUCTURII

Student: [anonimizat]: 16LF391
Coordonator: Lector dr. Mihai Burlacu

– Februarie , 2020 –

1 CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 2
1. CE SPUN EI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 3
2. CE SPUNEM NOI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 8
3. METACOMENTARII ȘI ALTE ASPECTE UTILIZATE ÎN DEZVOLTAREA
ARGUMENTAȚIEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 11
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 15
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 16

2 ANALIZĂ ASUPRA STRUCTURII

INTRODUCERE

În discuțiile despre importanța , identificarea și analizarea structurilor utilizate pentru
introducerea propriilor idei și argumente ale auto rilor articolului , ideile și argumentele altor
autori cât și alte tipuri de structuri folosite în acest scop , voi analiza pe larg în cadrul acestui
referat articolul Engagement and Empathy Discourses in Corporate Communication: The Case
of ”The Science of Engagement” realizat de Liz Yeomans & Martina Topic publicat în cadrul
Revista Română de Comunicare și Relații Publice, v olumul 17 , Decembrie 2015 . O chestiune
controversată este dacă aceste structuri nu puteau fi valorificate și analizate prin intermediul
literaturii de specialitate menite să demistifice scrisul academic. În vreme ce unii susțin că
utilizarea unor structuri tipar duc la distrugerea creativității , alții pretind că utilizarea lor nu
dictează conținutul și îndeamnă autorul la originalitate.
Firește, unii ar putea obiecta că utilizarea structurilor tipar distrug creativitatea. Deși
recunosc că utilizarea excesiv ă a lor chiar distrug originalitatea, totuși rămân la ideea că acestea,
utilizate în mod corect îndeamnă autorul la structurarea și redactarea unor texte originale. În
altă ordine de idei, articolul enunțat anterior, stă la baza cercetării și utilizează st ructuri specifice
în ceea ce privește introducerea de idei și argumente ale altor autori ce au ca principal scop
întărire a tezelor enunțate de autorii articolului Engagement and Empathy Discourses in
Corporate Communication: The Case of ”The Science of Engagement” .
De remarcat este faptul că Liz Yeomans & Martina Topic utilizează aceste structur i
specific e scrierii academice începând cu ceea ce spun alții și ceea ce spun ele legat de co nceptul
angajament/ implicare . În acest caz, cele două apelează la arta rezumării , arta citării iar prin
intermediul pasajelor relevante ar ată că stiu încotro se indreaptă propriul lor demers stiințific și
în paralel, realizează distincția clară între ce spun alții și ce spun ele. Legând parțile între ele,
autori i folosesc conectori specifici cu diferite funcții precum adăugare, elaborare,
exemplificare, comparație, etc . Pentru a face articolul mai bine înțeles și pentru a se ști în ce
manieră trebuie s ă fie sau să nu fie interpre tați autorii articolului de către cititori, în structura
textului în tâlnim și o serie de așa numitele metacomentarii .

3 1. CE SPUN EI

După cum afirmă Gerald Graff și Cathy Birkenstein, „pentru a da scrisului său lucrul cel mai
important dintre toate și anume un sens, scriitorul trebuie să indice în mod clar nu doar teza lui,
ci și cărei dezbateri mai largi îi raspunde acea teză ” (Graff & Birkenstein, 2015, p. 33 ), articolul
lui Liz Yeomans & Martina Topic , Engage ment and Empathy Discourses in Corporate
Communication: The Case of ”The Science of Engagement” nu răspunde la acest aspect.

Număr Structuri utilizate pentru introducerea ideilor și a argumentelor altor autori (Ei spun)
1. ”Conceptul de implicare pare să fie inferent tuturor profesiilor de comunicare în
acest moment; cu toate acestea, nu este întotdeauna clar dacă savanții sau
practicienii înțeleg corect termenul (Bortree & Seltzer 2009; Kang, 2014; Taylor &
Kent, 2014; 2002).” (Yeomans & Topic, 2015, p.1) .
2. ”Pe de altă parte, trecerea la emoție în cadrul academiei, incluzând studiile culturale
(e.g. Ahmed, 2007), studiile organizaționale (e.g. Bloch, 2012; Fineman, 2010;
Putnam & Mumby, 1933) și științele sociale (e.g. Greco & Stenner, 2008; Turner &
Stets, 2005) sunt recunoscute pe scară largă” (Yeomans & Topic, 2015, p.1) .
3. „În lumina unei orientări către implicare și emoție în academie, precum și în
discursul popular, această lucrare examinează discursul de angajare și empatie înt r-
un document de angajament corporativ” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) .
4. „Angajamentul este adesea văzut ca ceva care poate aduce «rezultate pozitive de
organizare sau de marketing, cum ar fi comportamentele voluntare ale angajatilor,
consumatorilor, spri jin financiar și loialitate» (Kang, 2014, p. 399)” (Yeomans &
Topic, 2015, p.2) .
5. „Cu toate acestea, faptul că acest concept este adesea folosit, nu înseamnă că este
utilizat în contextul corect, sau că toți cei care îl folosesc, îl și înțeleg. (Boetree &
Seltzer, 2009; Kang, 2014; Taylor & Kent, 2014; 2002).” (Yeomans & Topic, 2015,
p.2).
6. „Cu toate acestea, unii autori au susținut că angajamentul este un ideograf pe care
mulți îl folosesc fără a explica ce înseamnă atunci când spun angajament, cu ca re
devine acest termen un argument retoric care încheie orice discuție decât să o
încurajeze (Taylor & Kent, 2014).” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) .
7. „La început, conceptul a apărut în discuții despre «importanța implicării cognitive
pentru rezultatele comportamentale legate de campanie» și apoi din nou mai târziu
în «contextul consolidării capacităților comunitare» (Johnston, 2014, p.381)”
(Yeomans & Topic, 2015, p.2) .
8. „Cu toate acestea, recent, angajamentul s -a împletit cu practica de r elații publice,
deoarece se crede că angajamentul prezintă obiectul pentru PR -ul de succes
(Edelman 2008, cited from Johnston, 2014)” (Yeomans & Topic, 2015, p.2)
9. „Health (2014) a susținut că implicarea este mai mult decât o comunicare pe două
sensuri, dar și o «apreciere pentru angajamentul de a dialoga cu și între părțile
interesate precum organizațiile, în calitate de construire a comunității discurs și co –

4 management al resurselor de putere» (cited from Johnston, 2014, p.382)” (Yeomans
& Topic, 2015, p.2).
10. „Până acum, cu toate acestea, angajamentul a fost folosit în cinci contexte de
comunicare și anume «angajamentul social media, angajamentul angajaților, CSR
și angajamentul, angajamentul civic cât și cel social capital.» (Taylor & Kent, 2014,
p. 385)” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) .
11. „Cu alte cuvinte, mulți autori au explorat influența rețelelor de socializare precum
Facebook, Twitter și altele menite încurajării implicării unei comunicări
bidirecționale (Adams & McCorkindale, 2013; Kang, 2014 ; Lovejoy et al., 2012),
angajamentul la locul de muncă prin analizarea gradului de satisfacere a pesonalului
(Men, 2012), politicile CSR ca un angajament cu publicul (Devin & Lane, 2014;
Golob & Bartlett, 2007; O`Byrne, 2014; Men & Tsai 2014; Tench et al. , 2014),
angajamentul și rolul lui în construirea capitalului social (Taylor & Kent, 2014), și
angajamentul ca dialog (Kent & Taylor, 2002).” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) .
12. „«Te poți angaja cu empatia oamenilor» și «empatia înseamnă că oamenii te vor
urmări oriunde» sugerează o orientare mai mult instrumentala spre empatie, nu
uitând că aici emotia este folosită în cele din urmă în cadrul discursului de implicare
ca o resursă pentru a conecta oamenii la branduri” (Yeomans & Topic, 2015, p.6) .
13. „În c omun, contrazice și problemele pe care le -am identificat deja, în care
consumatorul este poziționat ca pasiv, discursul empatiei este de asemenea
problematic” (Yeomans & Topic, 2015, p.11) .
14. „Empatia este listată ca una dintre cele 19 elemente ale angajamentului prezent în
document” (Yeomans & Topic, 2015, p.7) .
15. „Empatia discursului în text generază empatie prin mai multe metode.” (Yeomans
& Topic, 2015, p.9) .

Prin structura de incipit a capitolului 1, ”Conceptul de implicare pare să fie inferent tuturor
profesiilor de comunicare în acest moment ; cu toate acestea, nu este întotdeauna clar dacă
savanții sau practicienii înțeleg corect termenul (Bortree & Seltzer 2009; Kang, 2014; Taylor
& Kent, 2014; 2002) .” (Yeomans & Topic, 2015, p.1), cele două autoare încep prin a expune
ceea ce spun alții apelând la arta rezumării. În cazul de față , este clar că sumarizarea lucrărilor
altora se realizează rapid dar, arată că știu încotro se îndreaptă demersul lor știin țific. Mai mult
decât atât, autoarele articolului introduc prin tehnici specifice (tehnica șabloanelor) ceva
implicit sau presupus pentru că punctele de vedere nu sunt susținute direct din ceea ce alți autori
spun.
În structura ”Pe de altă parte , trecerea la emoție în cadrul academiei , incl uzând studiile
culturale (e.g. Ahmed, 2007), studiile organizaționale (e.g. Bloch, 2012; Fineman, 2010;
Putnam & Mumby, 1933) și științele sociale (e.g. Greco & Stenner, 2008; Turner & Stets, 2005)
sunt recunoscu te pe scară largă ” (Yeomans & Topic, 2015, p.1), autoarele rezumă ceea ce alții
spun ca ulterior să realizeze o conexiune cu cea de a treia structură a capitolului unu care are
rol de concluzie . Astfel, privind logica raționamentelor, structura unu este o propozite universal

5 afirmativă, structura doi, particular afirmativă iar structura trei este concluzia specifică
raționamentului menită să prezinte încotro se îndreaptă proriul demers științific al autoarelor
dar, și în același timp să apropie cititorii de articol. Privind în amănunt, demersul rațional pleacă
astfel din sfera de conținut a generalului spre cea a particularului în ceea ce privește a treia
structură a capitolului unu „În lumina unei orientări către implicare și emoție în academie ,
precum și în discursul popular, această lucrare examinează discursul de angajare și empatie într –
un document de angajament corporativ” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) și leagând astfel părțile
între ele prin intermediul acesteia .
Potrivit lui Liz Yeomans și Martina Topic , „Angajamentul este adesea văzut ca ceva care poate
aduce «rezultate pozitive de organizare sau de marketing, cum ar fi comportamentele voluntare
ale angajatilor, consumatorilor, sprijin financiar și loialitate » (Kang, 2014, p. 399)” (Yeomans
& Topic, 2015, p.2) și „Cu toate acestea, faptul că acest concept este adesea folosit, nu înseamnă
că este utilizat în contextul corect, sau că toți cei care îl folosesc, îl și înțeleg. (Boetree & Seltzer,
2009; Kang, 2014; Taylor & Kent, 2014; 2002 ).” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) . Astfel, din
simpla analiză a celor două structuri dezvoltate de autoarele articolului, observăm că nu reușesc
să introducă adecvat citatul sau să explice de ce merită el să fie reprodus. Este clar faptul că
cele două, au elaborat un citat tipic hit -and-run iar, pur și simplu, acestea abandonează citatul,
în graba de a se concentra pe o altă chestiune.
Privind o altă imoprtantă structură , „Cu toate acestea, unii autori au susținut că
angajamentul este un ideograf pe care mulți îl folosesc fără a explica ce înseamnă atunci c ând
spun angajament , cu care devine acest termen un argument retoric care încheie orice discuție
decât să o încurajeze (Taylor & Kent, 2014) .” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) prin care, practic
intoduc un punct de vedere care a devenit atât de lard acceptat încât este modul convențional
de gândire cu privire la acest subiect. Astfel, cele două autoare reușesc realizarea poate a celui
mai important pas și anume plasarea unor credințe larg acceptate pe masa examinatorului
analizând atât punctele lor forte cât și eventualele slăbiciuni.
Ulterior prin stucturile utilizate pentru unirea raționamentelor identificăm alte trei
sructuri utilizate în vederea transformării din ceea ce alți autori spun în ceva ce însuși autoarele
spun . Cele două autoare, apelează la tehnica rezumării și tehnica citării care se manifestă rapid
și sumar. Cum am mentionat anterior, există o legătu ră indisolubilă între structurile „La început,
conceptul a apărut în discuții despre «importanța implicării cognitive pentru rezultatele
comportamentale legate de campanie » și apoi din nou mai târziu în «contextul consolidării
capacităților comunitare» (Jo hnston, 2014, p.381)” (Yeomans & Topic, 2015, p.2); „Cu toate
acestea, recent, angajamentul s -a împletit cu pr actica de relații publice, deoarece se crede că

6 angajamentul prezintă obiectul pentru PR -ul de succes (Edelman 2008, cited from Johnston,
2014)” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) și „Health (2014) a susținut că implicarea este mai mult
decât o comunicare pe două sensuri , dar și o «apreciere pentru angajament ul de a dialoga cu și
între părțile interesate precum organizațiile, în calitate de construire a comunității discurs și co –
management al resurselor de putere» (cited from Johnston, 2014, p.382)” (Yeomans & Topic,
2015, p.2) . Astfel, după cum am relatat ant erior, sunt de părere că structura unu este legată în
mod firesc de structura doi iar, structura doi, de trei. În acest caz important de remarcat este
faptul că autoarele își elaborează demesul științific plecând de la studiile și cercetările altor
autori.
În altă ordine de idei, cele două autoare continuă cu rezumarea lucrărilor altor autori a
căror conceptie este esențială pentru întărirea tezelor fundamentale ale articolului astfel: „Până
acum, cu toate acestea, angajamentul a fost folosit în cinci conte xte de comunicare și anume
«angajamentul social media, angajamentul angajaților, CSR și angajamentul, angajamentul
civic cât și cel social capital.» (Taylor & Kent, 2014, p. 385) ” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) ,
„Cu alte cuvinte, mulți autori au explorat influența rețelelor de socializare precum Facebook,
Twitter și altele menite încurajării implicării unei comunicări bidirecționale (Adams &
McCorkindale, 2013; Kang, 2014; Lovejoy et al., 2012), angajamentul la lo cul de muncă prin
analizarea gradului de satisfacere a pesonalului (Men, 2012), politicile CSR ca un angajament
cu publicul (Devin & Lane, 2014; Golob & Bar tlett, 2007; O `Byrne, 2014; Men & Tsai 2014;
Tench et al., 2014 ), angajamentul și rolul lui în const ruirea capitalului social (Taylor & Kent,
2014), și angajamentul ca dialog (Kent & Taylor, 2002).” (Yeomans & Topic, 2015, p.2) . Prin
intermediul acestei structuri, practic aceasta are rol funcțional de opinie standard iar autoarele ,
prin intermediul acest ora, îi lasă pe autorii studiilor asemănatoare la care au făcut apel, să
realizeze parte din munca de încadrare și clarificare a articolului și a demersului științific iar
parțile aduse din alte surse evoluează în tehnica bulgărelui de zăpadă conferindu -le un grad de
generalitate și rigurozitate sporit.
De asemenea, raportându -ne la această parte, in text sunt prezente verbe specifice pentru
realizarea afirmaț iilor precum argumentează, susține, afirmă, sugerează pentru introducerea
rezumatelor și a citatel or. Astfel, privind în amănunt, structura „«Te poți angaja cu empatia
oamenilor» și «empatia înseamnă că oamenii te vor urmări oriunde» sugerează o orientare mai
mult instrumentala spre empatie, nu uitând că aici emotia este folosită în cele din urmă în ca drul
discursului de implicare ca o resursă pentru a conecta oamenii la branduri” (Yeomans & Topic,
2015, p.6) astfel verbul ”sugerează” este utilizat in acest scop . Verbele semnal sunt în acest caz
intense și precise fiind cel mai adecvat limbaj ce îi conferă textului aferent un plus de viață.

7 Raportându -ne la acest aspect, printre verbele semnal sunt utilizate și verbe pentru îndoială sau
dezacord precum neagă, con trazice, clarifică, pune la îndoială sau repudiază. Privind structura
urmatoare, „În comun, contrazice și problemele pe care le -am identificat deja, în care
consumatorul este poziționat ca pasiv, discursul empatiei este de asemenea problematic”
(Yeomans & Topic, 2015, p.11) identificăm verbul ”contrazice” care exprimă indoiala celor
două autoare în raport cu alte concepte ale empatiei demarate în cadrul altor lucrări folosite în
propriul lor demers științific și este evident adevărat că această gândire și s criere critică merg
mult mai profund, implicând analizarea unor argumente fie ele chiar și contrare.
Când vine vorba despre subiectul nostru, angajamentul, empatia raportată la relațiile
publice prin intermediul discursului, cei mai mulți dintre noi se vor grăbi să admintă că toate
aceste concepte sunt relativ noi. Dar acest acord încetează, de obicei, atunci când vine vorba
despre chestiunea legată de studiile și cercetările aferente la care se raportează Liz Yeomans și
Martina Topic. În timp ce unii sunt convinși că empatia nu se pretează în mod direct la relațiile
profesionale specifice unui mediu bussines, office, alții susțin că din potrivă, influențează totate
domeniile științelor sociale. Deși Liz Yeomans și Martina Topic nu au spus asta la modul dire ct,
se pare că cele două presupun că toate aceste elemente se aplică implicit și unitar în toate
discursurile care țintesc relațiile publice.
Se spune adesea că studiile științifice noi sunt bazate pe studii anterioare afirmate. Acest
lucru duce la inovare prin simplul fapt că autorii au mereu în vedere ce au spus alții. Un exemplu
concret ne este usor de identificat prin structura „Empatia este listată ca una dintre cele 19
elemente ale angajamentului prezent în document” (Yeomans & Topic, 2015, p. 7) și „Empatia
discursului în text generază empatie prin mai multe metode .” (Yeomans & Topic, 2015, p. 9)
astfel, cu alte cuvinte, chiar și atunci când autoarele își prezintă propriile idei, ele se întorc
mereu la motivul invocat de alți cercetători.
Cu cât textul acestora este mai lung și complex, riscul ca marea majoritate a potențialilor
cititori să uite ideile este mai mare. Privind acest aspect, Li z Yeomans și Martina Topic introduc
așa numitele propoziții de revenire reamintind astfel cititorilor ideile principale cărora le
răspunde astfel, propozițiile de revenire menționate anterior, asigură că textul relativ amplu este
transmis de la început pân ă la final cu rost și perseverență .

8 2. CE SPUNEM NOI

Număr Structuri utilizate pentru introducerea propriilor idei și argumente ale autorilor (Eu
spun)
1. „Conceptul de angajament pare să fie inferent in toate profesiile comunicării pentru
moment; oarecum nu este mereu clar faptul că cerecetătorii si practicienii îl înțeleg
cum se cuvine” (Yeomans & Topic, 2015, p.1) .
2. „Acest aspect este înpotriva viziunii cercetătorilor care lucrează pe teren care susțin
că angajamentul trebuie să fie o comunicare bidirecțională construită pe înredere și
reusite comune” (Yeomans & Topic, 2015, p.8) .
3. „Taylor și Kent (2014) au afirmat faptul că interacțiunile dintre companii și clienți
ce se desfășoară pe social media nu este un exemplu de dialog ci, un schimb de
informații și feedback pentru că dialogul trebuie să cuprindă mai mult decât orice
conversație” (Yeomans & Topic, 2015, p.3).
4. „Health (2014) a susținut că angajamentul este mult mai mult decât o comunicare
bidirecțională” (Yeomans & Topic, 2 015, p. 2) .
5. „potrivit lui Kang (2014, p. 403) elementele angajamentului sunt încrederea,
satisfacerea și loialitatea.” (Yeomans & Topic, 2015, p. 3) .
6. „așa dar, nu este intotdeauna clar pentru cercetători și practicieni să înțeleagă
termenul cum se cuvine” (Yeomans & Topic, 2015, p. 1) .

Felul în care acest articol analizează angajamentul și discursul empatic in documentul The
Science of Engagement este raportat în deosebi la metoda utilizată și anume la discursul critic
de analiză abreviat CDA al documentului. În anumite situații putem observa că discursul de
implicare împart e indivizii in două categorii de consumatori și a nume pasivi și compulsivi. Un
studiu în ceea ce privește acest aspect a sugerat faptul că mare parte din consumatorii tineri sunt
mult mai empatici decât generațiile anterioare. Din acest motiv, branduril or le este foarte
accesibil să facă apel la comunica rea emoțională și să își realizeze autopromovarea pe retelele
de socializare atrăgând astfel consumatorul de produs. Așa cum precizează și autoarele
articolului, „ Conceptul de angajament pare să fie inferent în toate profesiile comunicării în
momentul actu al” (Yeomans & Topic, 2015, p. 1), acest concept este unul firesc și face apel la
partea empatică a fiecărui individ .
Acest subiect reprezintă un interes pentru Liz Yeomans și Martina Topic care prin
articolul Engagement and Empathy Discourses in Corporate Communication:The case of ”The
Science of Engagement” concep și dezvoltă o noua viziune aupra căreia se raportează la mai
mult decât un simplu concept cognitiv. Subiectul central pe care autoarele Liz Yeomans și
Martina Topic l -au urmărit este importanț a conceptului de angajament și empatie în cadrul

9 relațiilor publice. Articolul este împărțit în opt părți care urmăresc importanța conceptelor
enumerate anterior în cadrul discursului prin intermediul căruia marile branduri își lansează
campaniile de promovare în cadrul rețelelor de socializare adresându -se în special noilor
generații care aparent sunt mult mai deschise campaniilor de promovare interacțive.
În introducere, autoarele definesc angajamentul ca un concept cheie care i -a deter minat pe
cercetători să analizeze în amănunt felul în care acesta funcționează în cadrul comunicării
bidirectionale pe platformele Twitter, Facebook ca ulterior, în capitolul doi să își întărească
tezele reluând ideia principală. In capitolul trei, autoare le trec în cu totul altă seră de conținut și
prezintă conceptul de empatie aplicat în cadrul relațiilor publice menționându -i de asemenea și
calitatea de important atribut personal. Capitolul patru prezintă metoda discursului analitic care
este una dintre cele zece principii ale angajamentului. Capitolul cinci prezintă descoperirile
ulterioare ale demersului științific ca ulterior să realizeze o ușoară trecere spre capitolul șase
care dezvoltă conceptul de angajament al discursului. Capitolul șapte, este o continuare al
capitolului precedent ce propune tema paradigmelor raportată direct la discursul empatic.
Ultimul capitol este unul concluziv care uneste toate conceptele intr -un top unitar favorabil
pentru conturarea demersului sțiințific.
Trecerea la pasul de expunere a propriilor idei poate fi descurajată în mediul academic,
unde pare că trebuie să f ii expert intr -un domeniu pentru a avea o părere. Astfel, există o
mulțime de moduri prin care se poate răspunde făcând apel la ideile altora. După cum susțin
Gerald Graff și Cathy Birkenstein , „Deși fiecare mod de a răspunde este deschis pentru
nenumărate variante, ne concentrăm pe acestea trei pentru că, îndeobște, cititorii abordează un
text cu nevoia de a afla cât mai repede care este poziția scriitorului” (Graff & Birkenstein, 2015,
p. 64) există trei moduri comune și reco gnoscibile: dezacordul, acordul și o combinație între
cele două.
În structura „Conceptul de angajament pare să fie inferent in toate profesiile comunicării
pentru moment; oarecum nu este me reu clar faptul că cercetătorii si practicienii îl înțeleg cum
se cuvine” (Yeomans & Topic, 2015, p.1), Liz Yeomans și Martina Topic subliniază aspecte
ale unui concept pe care alții nu l -au observat și implicit, nu sunt de acord cu ce au spus aceste
voci prin evidențierea faptului că au omis ceva ce din punctul lor de vedere este important.
Dezacordul este cel mai simplu pas pe care îl poate fac e un scriitor iar privind acest aspect,
cititorii îl asociază adesea cu gândirea critică și în același timp și sub același raport prin
structurile următoare, cele două autoare explică și de ce. Acest lucru este prezent și în structura
„Acest aspect este în potriva viziunii cercetătorilor care lucrează pe teren și susțin că
angajamentul trebuie să fie o comunicare bidirecțională construită pe în credere și reu șite

10 comune” (Yeomans & Topic, 2015, p.8) iar autoarele au făcut apel la metoda twist it prin
intermed iul căreia se arată de acord cu dovada pe care a prezentat -o cineva, dar printr -o
întorsătură logică , aceasta sugerează că susține poziția proprie contrară.
La fel ca dezaprobarea, aprobarea este mai simplă. Așa cum simpla contrazicere a punctelor de
veder e trebuie evitată, punctele de vedere care sunt agreate în text trebuie tratate într -un mod
aparte specific scrierii academice. Indiferent de modul în care sunt de acord, este de asemenea
important să releve o diferență de nuanță între poziția autoarelor ș i cea cu care sunt de întradevăr
acord. Tratând în manieră subiectivă acest aspect identificăm structura „Taylor și Kent (2014)
au afirmat faptul că interacțiunile dintre companii și clienți ce se desfășoară pe social media nu
este un exemplu de dialog ci, un schimb de informații și feedback pentru că dialogul trebuie să
cuprindă mai mult decât orice conversație” (Yeomans & Topic, 2015, p.3). Prin intermediul
acesteia, ne este foate clar prezentat faptul că atât Liz Yeomans cât și Martina Topic nu evită
practica de a fi de acord reușind să pună în lumină parerile altora și totodată prin acestea să
confere credibilitate raționamentului.
Privind situa ția în mod unitar, este clar faptul că autoarele au temeri privind exprimarea
ambivaleței cât si a de zacordului dintre raționamente și pretează explicit la exprimarea
acordului în raport cu studiile de cercetare ale altor autori. Totuși, adevărat este faptul că în
anumite situații aceste temeri sunt legitime și rap ortate în special la cititori în sensul c ă, acest
lucru poate duce la frustrarea lor, lăsându -i cu sentimentul că autoarele nu au realizat sarcina
de a oferi îndrumarea pe care o asteaptă. După cum afirmă Gerald Graff și Cathy Birkenstein,
„Într -o cultură academică în care gândirea complexă este apreciată, opțiunea de a declara direct
că aveți sentimente contradictorii poate fi impresionantă, mai ales după ce ați eliminat pozițiile
unidimensionale față de chestiunea noastră ” (Graff & Birkenstein, 2015, p. 72), articolul se
putea preta lejer și la aceste aspecte nu doar la afirmarea și redarea tezelor altor autori.
Un alt lucru important este realizarea distincției clare între ce spun cele două autoare și
ce spun alți autori asfel, scrierea academică de calitate implică faptul de a ne situa pe noi în
dialog cu alții și este foarte important ca la finalul lecturii, cititorii să poată spună cine își
exprimă părerea. Astfel, privind particularitățile scrisului stilului stiințific, în articolul lui Liz
Yeomans și Mar tina Topic întâlnim și așa numiții markeri de voce în structura „Health (2014)
a susținut că angajamentul este mult mai mult decât o comunicare bidirecțională” (Yeomans &
Topic, 2015, p. 2) și în structura „potrivit lui Kang (2014, p. 403) elementele angaj amentului
sunt încrederea, satisfacerea și loialitatea.” (Yeomans & Topic, 2015, p. 3).
Privind în ansambul articolului, este clar faptul că autoarele nu reușesc întotdeauna să
folosească instrumente precum markerii de voce iar rezumatele părerilor celorla lți tind să se

11 confunde cu propriile lor idei și viceversa iar privind situația raportată la cititori, ace știa nu pot
spune dacă autoarele s -au rezumat la propriile puncte de vedere sau susțin o anumită frază sau
judecată. De asemenea, articolul este de na tură stiințifică și se bazează pe studii anterioare
probate de importanți sociologi iar demersul științific al autoarelor se sprijină pe acest aspect
încercând să probeze ceva ce a fost afirmat anterior. Acestea nu iau în calcul multe puncte de
verede care duc la o reacție în lanț astfel: neanticipând obiecțiile, cel mai probabil de a nu lăsa
impresia că acestea nu au făcut nimic decât de a denatura studiile altor cercetători din domeniul
științelor sociale, acestea nu lansează obiecții, nu își denumesc opozanții, nu introduc în mod
informal alte posibile obiecții și cel mai important, nu răspund la acestea. Spunând de ce
contează cercetarea lor științifică, Liz Yeomans și Martina Topic prezintă căror grupuri articolul
se adresează prin structura „așa dar , nu este intotdeauna clar pentru cercetători și practicieni să
înțeleagă termenul cum se cuvine” (Yeomans & Topic, 2015, p. 1) și în același timp, arată cui
îi pasă întradevăr de această ampl ă cercetare.

3. METACOMENTARII ȘI ALTE ASPECTE UTILIZATE ÎN
DEZVOLTAREA ARGUMENTAȚIEI

Număr Metacomentarii și alte structuri utilizate în dezvoltarea argumentației autorilor
1. „Cu alte cuvinte, documentul pare plauzibil pentru că multe companii din zilele
noastre revin asupra responsabilității sociale și prevăd campanii destinate atragerii
oameniilor în cauze determinându -i să adopte valori precum egalitatea, diversitatea”
(Yeomans & Topic, 2015, p. 9).
2. „în plus, asta înseamnă că organizațiile care dore sc să își sporească angajamentul
propriilor lor politici” (Yeomans & Topic, 2015, p. 3).
3. „Prin urmare, angajamentul ca o comunicare bidirecționala a pășit în teoria
înlocuirii” (Yeomans & Topic, 2015, p. 2).
4. „Și totuși, a devenit aproape un buzzwor d în comunicare, marketing” (Yeomans &
Topic, 2015, p. 1).
5. „Pe de altă parte, potrivit lui Kang (2014, p. 403) elementele angajamentului sunt
încrederea, satisfacerea” (Yeomans & Topic, 2015, p. 3).
6. „Acesta înseamnă că organizațiile care doresc să își adopte angajamentul ca parte a
politicii sale trebuie să înțeleagă” (Yeomans & Topic, 2015, p. 3).
7. „Acesta din nou merge împotriva viziunilor cercetătorilor care lucrează pe terenul
angajamentului care spun că acesta trebuie să se bazeze pe o comunicare
bidirecțională” (Yeomans & Topic, 2015, p. 8).
8. ”Conceptul de angajament pare să fie inferent tuturor profesiilor de comunicare în
acest moment; cu toate acestea, nu este întotdeauna clar dacă savanții sau

12 practicienii înțeleg corect termenul (Bortree & Seltzer 2009; Kang, 2014; Taylor &
Kent, 2014; 2002).” (Yeomans & Topic, 2015, p.1).
9. „Empatia este listată ca una dintre cele 19 elemente ale angajamentului prezent în
document” (Yeomans & Topic, 2015, p.7) și „Empatia discursului în text generază
empatie prin mai multe metode.” (Yeomans & Topic, 2015, p.9).
10. ”Conceptul de implicare pare să fie inferent tuturor profesiilor de comunicare în
acest moment; cu toate acestea, nu este întotdeauna clar dacă savanții sau
practicienii înțeleg co rect termenul (Bortree & Seltzer 2009; Kang, 2014; Taylor &
Kent, 2014; 2002).” (Yeomans & Topic, 2015, p.1).
11. „Cu alte cuvinte, documentul pare plauzibil pentru că multe companii din zilele
noastre revin asupra responsabilității sociale și prevăd camp anii destinate atragerii
oameniilor în cauze determinându -i să adopte valori precum egalitatea, diversitatea”
(Yeomans & Topic, 2015, p. 9).

Dezvoltarea argumentației autorilor în ziua de azi reprezintă o mare problemă cu care se
confruntă scrierea academică . Un punct cheie al demersului il reprezintă unirea logică și
rațională structurilor pentru că, ceea ce îi face pe scriitori greu de înțeles este faptul că aceștia
nu revin spre ce au spus anterior. După cum afirmă Gerald Graff și Cathy Birkenstein , „Când
propozițiile voastre ajung astfel în exterior, ele stabilesc conexiuni ce ajută textul vostru să
curgă lin, într -un mod mod pe care cititorii îl apreciază” (Graff & Birkenstein, 2015, p. 105)
legarea părtilor între e le este esențială pentru a realiza un text ușor de parcurs fără dificultăți de
înțelegere. Astfel, considerăm că avem o propoziție centrală. Această propoziție trebuie să se
unească de o propoziție anterioară și de una ulterioara iar acest lucru previne ap ariția
discontinuițăților. Practic în elaborarea textului, acest principiu se numeste do it yourself ceea
ce presupune ca munca grea a conexiunilor trebuie realizată de scriitor, nu de cititor.
Raportându -ne la textul nostru, Liz Yeomans și Martina Topic se folosesc de strategii
diversificate de aplicare al acestui principiu prin folosirea expresiilor de legătură, a conectorilor,
adăugarea de indicatori, dezvoltarea unui set de termeni, și repetarea. Folosirea conectorilor îi
determină pe cititori să urmărească șirul gândurilor autorilor și astfel acestea trebuie marcate.
Cel mai simplu mod de a realiza aceste conexiuni, este prin intermediul conectorii de tranzție.
Tranzițiile de regulă se află la începutul sau imediat după începutul frazelor și sunt de foramele:
drept urmare, și totuși, de exemplu, în plus, cu alte cuvinte. Aceste tranziții lucrează împreună
cu conectorii specifici. Un bun exemplu este preznt în articolul lui Liz Yeomans și Martina
Topic fiind definit prin structura „Cu alte cuvinte, documentul pare plauzibil pentru că multe
companii din zilele noastre revin asupra responsabilității sociale și prevăd campanii destinate
atragerii oameniilor în cauze determinându -i să adopte valori precum egalitatea, diversitatea”
(Yeomans & Topic, 2015 , p. 9) ce conține un conector, „cu alte cuvinte” folosit ațât pentru

13 tranziție cât și pentru funcția elaborare. O altă structură cu rol de tranziție prezentă în text este
„în plus , asta înseamnă că organizațiile care doresc să își sporească angajamentul propriilor lor
politici” (Yeomans & Topic, 2015, p. 3). Prin această structură, autoarele practic adaugă ceva
„în plus” unei fraze anterioare și acest lucru generează continuitate iar prin intermediul formulei
de legătură „asta înseamnă că”, realizează elaborarea raționamentelor.
Exemplele sunt m ultiple, raportânu -ne la conținutul propozițional al structurii „Prin
urmare, angajamentul ca o comunicare bidirecționala a pășit în teoria înlocuirii” (Yeomans &
Topic, 2015, p. 2 ) observăm conectorul specific funcției concluzie care adună informațiile
anterioare ale altor structuri și elaborează concluzia reveninnd la ce s -a discutat ulterior. În altă
structur ă, „Și totuși, a devenit aproape un buzzword în comunicare, marketing” (Yeomans &
Topic, 2015, p. 1) este prezent adverbul „și totuși” care este folosit drept conector de tranziție .
În structura „Pe de altă parte, potrivit lui Kang (2014, p. 403) elementele angajamentului sunt
încrederea, satisfacerea” (Yeomans & Topic, 2015, p. 3) este utilizată funcția exemplificare
definit ă de „Pe de altă parte”. Urmărind articolul, constatăm că autoarele nu se raportează doar
la acesti conectori, în ansamblu, aceștia sunt multiplii și prezenți aproape peste tot în text.
Numeroasele lor funții fiind: adăugare, elaborare, exemplificare, cauza și efect, comparație,
contrast, concesie și concluzie iar în mod ideal, acești conectori trebuie să funcționeze în mod
discret astfel încât să se așeze în fundal iar cititori inici măc ar să nu observe că sunt acolo.
Un alt mod de a lega părțile între ele, este prin utilizarea cuvintelor indicatoare sau dictit ice
acestea făcând trimitere la structurile anterior dezvoltate de autori. Cele principale sunt de
forma: acest, acestea, aceia, a lor, asemenea. Aceste cuvinte indicatoare sunt prezente în
structuri precum: „Acesta înseamnă că organizațiile care doresc să își adopte angajamentul ca
parte a politicii sale trebuie să înțeleagă” (Yeomans & Topic, 2015, p. 3) și „ Acesta din nou
merge îm potriva viziunilor cercetătorilor care lucrează pe terenul angajamentului care spun că
acesta trebuie să se bazeze pe o comunicare bidirecțională” (Yeomans & Topic, 2015, p. 8).
În atricolul lui Liz Yeomans și Martina Topic , observăm lipsa acută a pronumel or simple de
tipul: lui, el, ei, ea și lor care după părerea mea, puteau fi utilizate în continuarea celorlalte
cuvinte dictice pentru sporirea fluenței de care vorbeam anterior.
O altâ strategie utilizată de către cele două autoare, menită să lege părțile structurale
între ele este elaborarea unor cuvinte cheie și expresii cheie incluzând sinonimele care par că
se repetă pe tot parcursul articolului. Cuvintele cheie ale articolului sunt: angajamentul,
empatia, relatiile publice, discursul și sunt prezente în numeroase structuri precum: ”Conceptul
de angajament pare să fie inferent tuturor profesiilor de comunicare în acest moment; cu toate
acestea, nu este întotdeauna clar dacă savanții sau practicienii înțeleg corect termenul (Bortree

14 & Seltzer 2009; Kang, 2014; Taylor & Kent, 2014; 2002).” (Yeomans & Topic, 2015, p.1),
„Empatia este listată ca una dintre cele 19 elemente ale angajamentului prezent în document”
(Yeomans & Topic, 2015, p.7) și „Empatia discursului în text generază empatie prin mai multe
metode.” (Yeomans & Topic, 2015, p.9).
Lăsând deoparte toate aceste aspecte și raportându -ne la limbajul de redactare al lui Liz
Yeomans și Martina Topic, observăm că acestea utilizează stilul științific iar limbajul este unul
specific care face apel la procedee de inducție și deducție a rațion amentelor. În text este prezent
integral limbajul academic și astfel, limbajul colocvial sau ambivalența dintre ele este nulă.
Analizând articolul mai în amănunt, am putea spune că autoarele au făcut apel și la arta
așa numitelor metacomentarii prin care p ractic, nu oferă puncte de vedere vedere noi asupara
raționamentelor ci, spun cititorilor cum trebuie acestea interpretate. În ansamblu,
metacomentariile sunt modul de comentare asupra afirmațiilor proprii ale autoarelor destinate
cititorilor pentru a știi în ce mod să le interpreteze. Primul metacomentariu al articolului este
chiar titlul acestuia, Engagement and Empathy Discourses in Corporate Communication: The
Case of ”The Science of Engagement”, acesta are rol funcțional în acest sens pentru că titlul se
detașează de textul în sine și îi spune cititorului ideea principală a articolului și anume studiul
științific al conceptului de angajament. După cum susține Gerald Graff și Cathy Birkenstein
„Titlurile, de fapt, sunt unele dintre cele mai importante fo rme de metacomentariu, funcționând
mai degrabă ca strigâtorii de la circ/carnnival barkers, care le spun trecătorilor la ce să se
aștepte” (Graff & Birkenstein, 2015, p. 1 27) relevanța acestora este una foare importantă.
Un al doilea metacomentariu este il ustrat de structura ”Conceptul de implicare pare să fie
inferent tuturor profesiilor de comunicare în acest moment; cu toate acestea, nu este întotdeauna
clar dacă savanții sau practicienii înțeleg corect termenul (Bortree & Seltzer 2009; Kang, 2014;
Taylo r & Kent, 2014; 2002).” (Yeomans & Topic, 2015, p.1) menită să îndepărteze posibilele
neînțelegeri și prin care autoarele realizează diferența dintre anumite puncte de vedere și altele,
cu care ar putea fi confundate. O altă structură cu rol de metacomenta riu este „Cu alte cuvinte,
documentul pare plauzibil pentru că multe companii din zilele noastre revin asupra
responsabilității sociale și prevăd campanii destinate atragerii oameniilor în cauze
determinându -i să adopte valori precum egalitatea, diversitat ea” (Yeomans & Topic, 2015, p.
9) prin care, forma de incipit „cu alte cuvinte” funcționează ca marker pentru a semnala
elaborarea unei idei anterioare. Prin urmare, aceste metacomentarii sunt importante atât din
punctul de vedere al cititorilor cât și al autorilor, acestea funcționând ca un mecanism de gidare
prin intermediul raționamentelor. Liz Yeomans și Martina Topic, după parea mea puteau
elabora ma i succind textul făcând apel și la alte forme ale acestora.

15 CONCLUZII

În discuțiile despre importanța, identificarea și analizarea structurilor utilizate pentru
introducerea propriilor idei și argumente ale autorilor articolului, ideile și argumentele al tor
autori cât și alte tipuri de structuri folosite în acest scop, am identificat și analizat structurile
cheie ale articolului realizat de Liz Yeomans și Martina Topic, Engagement and Empathy
Discourses: The case of ”The science of Engagement” iar accest demers a concluzionat faptul
că după cum afirmă Gerald Graff și Cathy Birkenstein, „pentru a da scrisului său lucrul cel mai
important dintre toate și anume un sens, scriitorul trebuie să indice în mod clar nu doar teza lui,
ci și cărei dezbateri mai largi îi raspunde acea teză” (Graff & Birkenstein, 2015, p. 33) , stilul
de scriere academică a celor două autoare este unul tipic redactării textelor științifice iar acestea
au elaborat un articol amplu și vast apelâ nd la mai multe chestiuni specific acamice.
Cele două autoare încep prin a expune ceea ce spun alții apelând la arta rezumării și în
cazul de față, este clar că sumarizarea lucrărilor altora se realizează rapid dar, arată că știu
încotro se îndreaptă demersul lor științific și mai mult decât atât, î n altă ordine de idei, cele
două autoare se pretează la rezumarea lucrărilor altor autori a căror conceptie este esențială
pentru întărirea tezelor fundamentale ale articolulu i. De asemena, î n text sunt prezente verbe
specifice pe ntru realizarea afirmațiilor precum argumentează, susține, afirmă, sugerează pentru
introducerea rezumatelor și a citatelor. Un alt lucru important pentru realizarea distincției clare
între ce spun cele două autoare și ce spun alți autori sugerează că scrierea academică de calitate
implică faptul de a ne situa pe noi în dialog cu alții și este foarte important ca la finalul lecturii,
cititorii să poată spună cine își exprimă părerea.
Un punct cheie al demersului il reprezintă unirea logică și rațională st ructurilor pentru
că, ceea ce îi face pe scriitori greu de înțeles este faptul că aceștia nu revin spre ce au spus
anterior. Liz Yeomans și Martina Topic se folosesc de strategii diversificate de aplicare al
acestui principiu prin folosirea expresiilor de legătură, a conectorilor, adăugarea de indicatori,
dezvoltarea unui set de termeni, și repetarea. Folosirea conectorilor îi determină pe cititori să
urmărească șirul gândurilor autorilor și astfel acestea trebuie marcate. Cel mai simplu mod de
a realiza ac este conexiuni, este prin intermediul conectori lor de tranzție. Analizând articolul
mai în amănunt, am putea spune că autoarele au făcut apel și la arta așa numitelor
metacomentarii prin care practic, nu oferă puncte de vedere noi asupara raționamentelor c i,
spun cititorilor cum trebuie acestea interpretate.

16 BIBLIOGRAFIE

Yeomans, L., & Topic, M. (2015). Engagement and Empathy Discourses in Corporate
Communication: The Case of “The Science of Engagement”. Romanian Journal Of
Communication And Public Relations , 17(3), 27 – 39. doi:10.21018/rjcpr.2015.3.166
Graff, G., & Birkenstein (2015). Manualul pentru scriere academică: Ei spun/Eu spun . trad.:
Laura Poantă . Pitești: Paralela 45 .