Faze staționare chirale în HPLC pe [619330]

Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș
Facultatea de Farmacie

Faze staționare chirale în HPLC pe
bază de proteine utilizate în
controlul de puritate
enantiomerică a medicamentelor
Referat de studiu bibliografic la disciplina
Metodologia Cercetării Științifice Farmaceutice

AUTORI: Ciocănaș Cosmin, Derioiu Lucica -Maria, Domnica
Florin, Fărcaș Ioana -Alexandra, Katona Carla -Daiana ș i
Trifu Flavia -Raluca

Studenți anul IV
Program de studii: Farmacie
An universitar 2016- 2017

Cuprins
1. Introducere, definiții 3
2. Tipuri de faze staționare chirale pe bază de proteine 4
2.1. Faze staționare chirale pe bază de albumine 4
2.2. Faze staționare chirale pe bază de glicoproteine 4
2.3. Faze staționare chirale pe bază de enzime 5
3. Avantaje, dezavantaje față de alte tipuri de faze staționare 6
3.1. Avantajele utilizării fazei staționare chirale în Cromatografie
Lichidă de Înaltă Performanță (HPLC) 6
3.2. Dezavantajele utilizării fazei staționare chirale în Cromatografie
Lichidă de Înaltă Performanță (HPLC) 6
3.3. Avantajele utilizării fazelor staționare chirale în Gaz Cromatograf
(GC) 7
3.4. Dezavantajele utilizării fazelor staționare chirale în Gaz
Cromatograf (GC) 7
4. Studii recente privind aplicabilitatea lor în separarea enantiomerilor
medicamentoși 9
4.1. Enantiosepararea DL triptofanului 9
4.2. Analiza enantiomerilor ketorolacului 9
4.3. Determinarea enantiomerilor ornidazolului din sângele uman
utilizând cromatografia lichidă folosind coloană AGP 10
4.4. Enatiosepararea indapamidului prin HPLC folosind ovomucoid ca
și faza staționară chirală. 11
4.5. Enantiosepararea beta -blocanților folosind ca și fază staționară
ovomucoidul 12
5. Concluzii 14
6. Bibliografie 15

3
1. Introducere. Generalități. Definiții
Chiralitatea – proprietatea unor molecule de a admite aranjări diferite ale elementelor
structurale. Două molecule chirale sunt două molecule care au aceiași compozi ție chimică
dar sunt aranjate "în oglindă", astfel că nu pot fii suprapuse [1].
Amestecul racemic este o substanță chimică organică, formată prin combinarea în
proporții egale (ca număr de molecule) de antipozi op tici (levogir și dextrogir).
Enatiomer -antipod optic al unei substanțe . Enatiomerii sunt molecule identice dar una
dintre ele este imagine î n oglindă.
Chiralitatea e importantă atât în domeniul farmaceutic dar, și în viața de zi cu zi. De
exemplu, atât portocala cât și lămâia conțin aceiași substanța limonină dar ele au asp ect
și miros diferit, deoa rece în portocală este enantiomerul dextro gir iar în lămâie cel levogir
[2][3].
Un exemplu din domeniul farmaceutic ar fi talidomida. Talidomida se utiliza ca
antiemetic pentru femeile gravide ca leac împotriva grețurilor de sarcină. După o perioada
s-a descoperit un efect teratogen al talidomidei, medicamentul producând malformații
copiilor ale căr or mame le -a fost administrată în timpul sarcinii. De "vină" pentru acest
efect neplăcut e ste enantiomerul dextrogir [4][5].
Fig1.1.Molecule chirale [6]
Scopul lucrării este de a arăta importanța chiralității și separarea amestecului racemic.
Elementele structurale care alcătuiesc mușchii noștri , proteinele precum și glicogenul
din ficat , enzimele și hormonii sunt toate optic active. Aminoaci zi din prote ine sunt
levogiri, î n timp ce zaharidele ce compun ADN -ul și ARN- ul celular și din la nțul
metabolic sunt dextrogire. Prezența unei singure molecule cu chiralitate
necorespunzătoare î n structura ADN -ului ar distruge stabilitatea acestuia și n u ar mai
putea stoca informație, astfel , nu ar mai putea susține viața. De aceea, trebuie sa separăm
enatiomerii ș i să aflăm utilitatea fiecăruia în parte.

4
2. Tipuri de faze staționare chirale pe bază de proteine
2.1. Faze staționare chirale pe bază de albumine
Albumina din ser bovine
În 1973, BSA -agaroza a fost utilizată pentru enantio -separarea triptofanului, care este
primul raport al utilizării unui CSP pe bază de proteine [7][8][9].
HSA-albumina serică umană
Albumina seriacă umană este albumina serică găsită în sângele uman. Este cea mai
abundentă proteină din plasma sanguină umană. Reprezintă aproximativ jumătate din
protei na serică. Se produce în ficat. Albumina transportă hormoni, acizi grași și alți
compuși, tamponează pH -ul și menține presiunea oncotică, pri ntre alte funcții.
Albumina este sintetizată în ficat sub formă de preproalbumină, care are o peptidă N –
terminală care este îndepărtată înainte de eliberarea proteinei emergente din reticulul endoplasmatic brut. Produsul, proalbumina, este scindat la rândul său în veziculele Golgi pentru a produce albumina secretă. Intervalul de referință pentru concentrațiile de
albumină în ser este de aproximativ 35 – 50 g / l. Are un timp de înjumătățire plasma tică
de aproximativ 20 de zile. Are o masă moleculară de 66,5 kDa. Gena pentru albumină
este localizată pe cromozomul 4, iar mutațiile din această genă pot avea ca rezultat proteine anomale.
2.2. Faza staționară chimică bazată pe glicoproteine

APG -alfa 1- acid glicoproteina
Orosomucoid (ORM) sau glicoproteina alfa -1-acid este o glicoproteină alfa -globulină
plasmatică în fază acută și este modulată de două gene polimorfe. Se sintetizează în principal în hepatocite și are o concentrație plasmatică normală între 0,6 -1,2 mg / ml (1-
3% proteine plasmatice). Nivelu rile plasmatice sunt afectate de sarcină, arsuri, anumite
medicamente și anumite boli, în special HIV. Singura funcție stabilită a ORM este de a
acționa ca un purtător al compușilor alcalini și încărcați neutrofile lipofile. În medicină, acesta este cunoscut ca purtător primar al medicamentelor bazice, încărcate negativ, în timp ce albumina transportă medicamente acide ,încărcate pozitiv și neutre, steroizi și inhibitori de proteaza. Îmbătrânirea determină o micșorare scăzută a nivelurilor albuminei

5
plasmat ice. Efectul acestor modificări asupra legării proteinelor de medicamente și a
eliberării de droguri, totuși, pare să fie minim.
AGP prezintă o interacțiune complexă cu homeostazia tiroidiană: ORM în concentrații
scăzute a fost observată pentru a stimula r eceptorul tireotropinei (TSH) și acumularea
intracelulară a AMP ciclic. Concentrațiile mari de AGP totuși au inhibat semnalizarea
TSH.
2.3. Faza staționară chimică bazată pe enzime
Celuloza
Termenul de celuloză înseamnă că există mai multe familii de enzime cu structuri destul
de diferite, dar cu capacitatea comună de a hidroliza legăturile b- 1,4-glicozidice.
Amiloglucozidază
Recent, CSP-urile bazate pe amiloglucozidază au fost introduse de Karlsson și
colaboratori. Câțiva b -blocanți racemici au fost separați în enantiomerii lor folosind acest
CSP. Proteina a fost imobilizată la silice aldehidă, care este obținută prin oxidarea
dioxidului de diol prin aminare reductivă. Au fost studiate trei dimensiuni de pori diferite, 300, 500 și 1000 A °, pentru a e xamina cantitatea de enzimă imobilizată și
enantioselectivitatea. Cantitatea de proteina imobilizată a crescut în ordinea de 300 A °,
1000 A °, 500 A °. Cantitatea diferită de proteină imobilizată pe suprafața silicei poate fi
cauzată de densitatea funcți ilor aldehidice, precum și de porțiunea porilor, adică de
suprafața specifică a porilor interiori.
Tabel 2.1. Tipuri de faze staționare chirale
Număr Descriere Exemplu Modificatori
1 • Derivați de celuloză • Aztec celuloză • Fază normală
(polară)
2 • Proteine • Albumina,
• Glicoproteina • Fază inversă

6
3. Avantaje si dezavantaje față de alte faze chirale
Fazele sta ționare chirale pot fi utilizate pentru separarea enantuiomerilor prin mai multe
metode. Două dintre metodele des utilizate pentru separarea lor sunt [8][10]:
o Cromatografie lichidă de înaltă performanță (HPLC);
o Gaz cromatograf (GC).
3.1. Avantajele utilizării fazei staționare chirale în Cromatografie Lichidă de Înaltă
Performa nță (HPLC) :
– utilizarea unei faze mobile apoase;
-enantioselectivitate pentru o gamă largă de compuși ;
-analiză directă fără derivatizare;
-sunt utile în scopuri analitice, dar nu sunt general aplicabile;
-utilizarea unei cantități mici de solvent;
-toxicitate redusă;
-siguranță (reduce inflamabilitatea);
-separare rapidă;
-separare eficientă;
-HPLC este cea mai răspândită tehnică de separare în analitică și descoperire de droguri.
3.2. Dezavantajele utilizării fazei staționare chirale în C romatografie Lichidă de
Înaltă Performanță (HPLC):
-echipament costisitor;
-solubilitate;
-capacitate scăzută de robustare/întreținere;
-înțelegere limitată a mecanismului chiral .

7
3.3. Avantajele utilizării fazelor staționare chi rale în Gaz Cromatograf (GC) :
-putere de rezoluție înaltă [11];
-sensibilitate înaltă atunci când este utilizat cu detectoare termice;
-acuratețe ș i precizie bună;
-separare ș i analiză rapidă;
-cantitate mică de probă.
3.4. Dezavantajele utilizării fazelor staționare chirale în Gaz Cromatograf (GC):
-numai probele volatile pot fi separate prin această metodă;
-este necesară o injectare corectă a moleculei gazoase;
-eșantionul de gaz care urmează să se injecteze trebuie să fie stabil termic pentru evitarea
degradării la încălzire.
Tabel 3.1. High Performance Liquid Chromatography ( HP LC) vs Gas Chromatography
(GC)
HPLC GC
Metodă • Separare
• Identificare
• Cuantificarea
compușilor în funcție
de interacțiunile dintre
fazele st aționare,
moleculele analizate
și solvenții utilizați • Separarea și analiza
compușilor care pot
fi vaporizați fără descompunere
Analiți • Molecule organice
• Biomolecule
• Ioni
• Polimeri • Substanțe organice
și anorganice
volatile
Detector opțional • UV/VIS
• Spectrometrie de
masă • FID – Flame
Ionization( Detector
de ionizare cu
flacără)
• TCD – Thermal
Conductivity (conductivitate
termică)

8
Aplicații • Medical ( nivelul
vitaminei D în serul
sanguin)
• Legal ( droguri în
urină)
• Cercetare( proces
farmaceutic/biologic)
• Separarea
hidrocarburilor din
ulei/plante
• Identificarea si
cuantificarea
drogurilor
• Cuantificarea
diverselor
specimene biologice
și dovezi ale crimei

9
4. Studii recente privind aplicabilitatea fazelor staționare chirale pe
bază de proteine
4.1. Enantiosepararea DL -triptofanului
Studiul are drept scop separarea enantiomerilor triptofanului prin metodă cromatografica folosind
tuburi spiralate. Ca și selector chiral se utilizează albumina din serul de bovină, solventul utilizat
este compus dintr -un sistem de mai mulți solvenți care oferă o enantioselectivitate crescuta pentru
D-triptofan respectiv L-triptofan [12].
Studiul pornește de la un studiu mai vechi în care s -a reușit pentru prima dată separarea
DL-triptofanului prin cromatografie pe coloane cu amestec de albumină din ser de bovină
și agaroză pe suport de silicagel descoperindu -se încă de atunci afinitatea triptofanului
față de serul de bovină.
Pentru partea practică s -a folosit un sistem cromatografic cu tub în forma de spirală și
contracurent. Lungimea totală a tubului este estimată la 46m, numărul părților spiralate
este 12 iar capacitatea totală este de 85ml. Sistemul cromatografic a fost dotata vu o
centrifugă setată la 800rpm.Metoda de analiza cromatografică a fost utilizată pentru analiza fracției din contracurentul crom atografic. Un analizor spectrofotometric UV s -a
folosit pentru determinarea coeficientului de partiție și ratei de distribuție a enantiomerilor. Substanțele utilizate au fost de puritate mai mare de 95%.
Deci, folosind o metodă îmbunătățită cu un solvent bifazic apos compus din 12%
PEG8000, 9% fosfatdibazic de potasiu, 0,1%amoniac și 78,9% apă. Selectorul chiral
pentru separare este compus din albumina din serul de bovină. Factorul de separare a
enantiomerilor DL -triptofanului a fost cuprins între 1,694 si 2,605 adăugând hidroxid de
amoniu la sistemul de solvenți.
4.2. Analiza enantiomerilor Ketorolacului.
S-a dezvoltat o metodă simplă, rapidă și sensibilă de separare a enantiomerilor R și S ai
Ketorolac ului prin metoda cromatografică HPLC cu fază inversă. M etoda a avut ca și
componente o coloană chirală AGP, o glicoproteină compusă din 183 aminoacizi. Faza
mobilă a fost compusă din fosfat de sodiu și izopropanol. Detecția ultravioletă s -a făcut
la 322nm. PH -ul fazei mobile utilizate a fost între 4 si 7 [13] .

10
Mai departe s- a trecut la prepararea unei soluții stoc primare care conțineau 100µg/ml
ketorolac obținută din 5 mg amestec racemic de ketorolac în 50 ml metanol. Soluția
standard de lucru s -a preparat prin diluarea soluției primare standard. Validarea met odei
s-a făcut prin determinarea curbei de calibrare conținând soluții ale amestecului racemic
de ketorolac in concentrații cuprinse între 20ng/ml și 10µg/ml. Din aceste soluții s -au
luat cate 50µl și s -au introdus pe coloană înregistrându- se picul și ti mpul de retenție.
Curba s -a construit reprezentând picul față de concentrația racemicului exprimată în
µg/ml. Pentru determinarea preciziei și acurateței s -au efectuat nouă determinări la câte
trei concentrații. Limita de detecție și de cuantificare s -au determinat cu ajutorul ecuației
de regresie. Stabilitatea soluției s -a studiat prin păstrarea ei la frigider timp de 48h. S -a
studiat și dependența unor variabile în timpul determinării, adică efectul lor asupra determinării enatiomerilor. Variabilele s -au considerat PH -ul, faza organică și
concentrația fazei organice dar condițiile cromatografice s -au păstrat constante la fiecare
determinare. Creșterea PH -ului, de exemplu, a avut efecte negative asupra determinărilor.
În concluzie, dezvoltarea acestei metod e de separare a enantiomerilor ketorolac -ului
folosind AGP -ul ca și faza staționară chirală a dus la o separare cu o rezoluție de
aproximativ 2,2 în aproximativ 10 minute, fiind o determinare rapidă.
4.3. Determ inarea enantiomerilor Ornidazolului din sângele uman utilizând
cromatografia lichidă folosind coloane AGP împreuna cu spectrofotometria de masă

Ornidazolul este un 5- nitro -imidazol derivat utilizat ca și racemic în profilaxia și
tratamentul infecțiilor cu bacterii anaerobe și protozoare încă din 1972. Cu toate acestea
studii recente au arătat că R -(+)-ornidazol posedă efecte mult mai puternice asupra
sistemului nervos central decât S -(-)-ornidazol [14].
În acest studiu se încearcă găsirea unei metode mult mai sensibile și mult mai rapidă față de cele dezvoltate ulterior. Ca și substanțe de referința s- au utilizat sulfatul de ornidaz ol
de puritate 100%, glucuronidul S -(-)-ornidazol -ului de puritate 100% ș i glucuronidul R –
(+)- ornidazol ului de puritate 100 %. Pentru determinarea enantiomerilor s -a folosit
amestec racemic de ornidazol, S -(-)- ornidazol și respectiv R -(+)- ornidazol. Enantiomerii
au fost separați pe o coloana chirală AGP (acid alfa glicoproteic) cu dimensiunile
următoare 150mm x 4,0mm x 5𝜇𝜇 m. Pentru realizarea curbei de calibrare s- au preparat
soluții cu amestec racemic și amestec de metanol -apă (50- 50, v/v) și separat probe pentru
fiecare enantiomer.

11
Metoda a fost validată pentru selectivitate, liniaritate, precizie, acuratețe și stabilitate
conform ghidului US FDA. Această metodă a fost utilizată pentru determinarea din plasmă a enantiomerilor ornidazolului la administrarea per oral a unei doze de 1000mg la șase voluntari sănătoși. S -au prelevat probe de sânge în condiții speciale la diferite
intervale de timp, începând de la intervalu l 0 și până la 96h de la administrarea orală.
Sângele a fost centrifugat pentru îndepărtarea fracțiilor proteice și apoi a fost păstrat la –
80⁰C pentru analizele următoare. În momentul în care s -a încercat separarea celor doi
enantiomeri s -au încercat separări pe diferite coloane cromatografice, de exemplu
Chirobiotic T, dar rezultatele au fost foarte slabe astfel s- a ajuns la alegerea coloanei
AGP, acestea fiind cea mai potrivită pentru separarea enantiomerilor. S -a încercat și
utilizarea coloanei Chirobio tic V împreună cu modificarea fazei mobile, acetonitril –
metanol dar fără rezultate bune. Deci, coloanele chirale pe bază de proteină de tipul AGP
au demonstrat cea mai buna rezoluție de separare a enatiomerilor ornidazol ului.
Conform studiului din punct de vedere farmacocinetic cei doi enantiomeri au aceleași valori ale Tmax si respe ctiv Cmax în schimb S -ornidazol ul are o rată de metabolizare mai
mare decât enantiomerul R al ornidazolului.
4.4. Enantiosepararea indapamidului prin HPLC folosind ovomucoid ca și fază
staționară chirală.
Indapamidul este moleculă nouă, tiazid- like, utilizat în patologia cardiovasculară.
Chiralitatea acestei molecule este foarte importantă bazând -se pe diferențele din punct de
vedere farmacodinamic a izomerilor optici R și S [15] .
Acest studiu are drept scop separarea prin cromatografie de lichide de înaltă performanță folosind o coloană chirală de tip proteic, ovomucoid pentru separarea rapidă, și cu o
eficiență crescută a amesteculu i racemic de indapamid . Sistemul HPLC a fost dotat și cu
un detector UV -VIS. Coloana chirală de tip proteic, ovomucoid avea următoarele
dimensiuni 150mm x 4,6mm, 5𝜇𝜇 m. Spectrofotometria s-a realizat la 242nm, lungimea de
undă specifică indapamidei. Faza mo bilă a fost compusă din tampon fosfat și acetonitril
dar și eluție izocratică.
Condițiile optime pentru enantiosepararea indapamid- ului au fost următoarele: faza
mobilă compusă din 90% tampon fosfat, 10% acetonitril, debit 1 mL/ min și temperatura
de cromatogra fie 20⁰ C. Ca și elemente impuse și de atins în urma studiului au fost un

12
timp de retenție mai mic de 10 min, o rezoluție mai mare de 1,5 și o selectivitate mai mare
de 1,2.
Substanța de referință a fost un amestec racemic de indapamid, faza mobi lă a fost amestec
de metanol și acetonitril, s -a mai folosit hidroxid de sodiu, acid orto- fosforic, hidrogeno-
fosfat disodic și apă ultra pură . Soluția stoc de concentrație 1 mg/mL s -a obținut prin
dizolvare în metanol. Din soluția de lucru de 100 𝜇𝜇g/mL s -a prelevat o probă de 5𝜇𝜇 L și s –
a introdus în sistemul HPLC. În timpul studiului s -a ținut cont de natura fazei staționare
si de proprietățile acesteia. Din p unct de vedere chimic ovomucoidul face parte din tipul
de faze staționare chirale de tipul proteinelor, mai exact glicoproteine. Folosind ca și faza
mobilă metanolul la pH 7,1 și corelat cu valoarea pKa a indapamid- ului si tipul de fază
staționară s- a obținut o rezoluție foarte mică astfel s -a decis adăugarea acetonitrilului.
Utilizând acetonitril to ate condițiile erau îndeplinite.
Astfel s- au obținut următoarele rezultate tR1 = 5.5; tR2 = 7.09; Rs = 3.83- rezoluție; α =
1.28- selectivitate, rezultate care demonstrează faptul ca această metodă se poate utiliza la
determinări de scurtă durată și cu o efi ciență crescută dar singurul dezavantaj sau
impediment poate fi dat de prețul destul de mare al coloanelor chirale de tip ovomucoid.
4.5. Enantiosepararea beta- blocanților folosind ca și faza staționară ovomucoid ul.
Beta-blocanții reprezintă o clasă foarte importantă de medicamente folosite în tratamentul
bolilor cardiovasculare ca hipertensiunea, aritmiile cardiace sau angina. În această clasa
intra substanțe ca metoprolol, propanolol, atenolol, carvedilol, oxprenolol sau pindolol.
Aceste substanțe au ca ș i enantiomeri cunoscuți cei de tip S respectiv de tip R. Se cunoaște
faptul ca enantiomerul de tip este cel mai puternic având și o afinitate crescută față de
receptorii beta [16] .
Acest studiu are drept scop separarea folosind cromatografia de lichide de înaltă performanță a enantiomerilor celor șase beta blocanți amintiți mai sus folosind ca și fază staționară o fază de tip proteină și anume ovomucoid, separarea având loc în condiții optime. Faza staționară de tip proteic, mai exact glicoproteic are o stabilitate mare față de majoritatea solvenților organici. Acest tip de fază staționară asigură o separarea foarte bună a numeroaselor tipuri de medicamente și a numeroaselor clase de compuși. Se recomandă pentru acest tip de fază staționară folosirea unei faza apoase mobile de fosfat de concentrație 20 mM, așa cum s -a folosit și în acest studiu.

13
S-a început cu obținerea unei soluții stoc, 1mg/mL, prin dizolvarea cantitativă a unei
cantități din cei șase enantiomeri în metanol. Soluțiile de lucru s -a obținut prin diluarea
soluției stoc până la concentrația de 10µg/mL. Pentru analiză s -au luat în lucru 5µl de
soluție și s -au injectat în sistemul HPLC. Componentul fazei apoase mobile a fost
dihidrogenofosfatul de potasiu iar faza mobilă a fost compusă din următor ul amestec
metanol, acetonitril, amestec de metanol și acetonitril și amestec de metanol și
tetrahidrofuran. Separarea a avut loc la temperatura de 25˚C, s -a folosit eluție izocratică
sau în gradient iar detecția a avut loc la 220nm.
În urma separării cel or șase enantiomeri s-au obținut următoarele rezultate: în separarea
simultană a carvedilolului și propanololui s -a folosit o fază mobilă formată din 75%
dihidrogenofosfat disodic, 25% acetonitril și pH=6,7; enantiomerii oxprenololului au fost
separați în 7 minute folosind o fază mobilă cu următoarea compoziție 83%
dihidrogenofosfat disodic și 17% acetonitril. În cazul celorlalți izomeri nu s -a reușit
separarea lor atâta timp cât în faza mobilă exista acetonitril. Deși s- a încercat înlocuirea
acetonitrilulu i cu metanol pentru separarea enantiomerilor metoprololului și atenololului
nu s-a reușit separarea lor. Pentru ceilalți izomeri s- au folosit următoarele amestecuri ale
fazei mobile 75% dihidrogenofosfat disodic și 25% acetonitril pentru propanolol și 85%
dihidrogenofosfat disodic și 15% metanol la pH=6 pentru pindolol.
Pe tot parcursul determinării s -a ținut cont de particularitatea fazei staționare de tip
proteină și de particularitățile beta -blocanților. Un alt lucru care s -a observat a fost
influența di feriților parametrii în timpul studiului, de exemplu s -a încercat separarea
simultană a diferiți enantiomeri fiind selectați în funcție de particulari tățile structurale.
Oxprenolul fiind asemănător cu propanololul și carvedilolul au fost separați în mai puț in
de 21 de minute folosind eluție în gradient. S -a studiat influența fazei staționare din punct
de vedere al interacțiunii sale cu moleculele studiate, se știa ca beta- blocanții cu nucleu
aromatic condensat vor fi reținute pe faza staționară și astfel va avea loc separarea. La
metoprolol și atenolol au existat probleme datorită substituenților polari din poziția para de pe nucleul benzenic deoarece erau părți care nu se potriveau cu acest tip de fază staționară.

14
5. Concluzii
Chiralitatea face parte din descoperirile cele mai utile dar și interesante din domeniul
științific.
Chiralitatea reprezintă și a reprezentat un mister pentru ca există numeroase substanțe chimice ale căror enantiomeri sunt descoperiți și studiați dar există și o multitudine de alte substanțe utilizate atât în domeniul medical dar și substanțe întâlnite în procesele
biologice ale căror origine și selecție încă nu este elucidată, necunoscându- se dacă sunt
molecule „de dreapta” sau „ de stânga”.
Această parte este utilă având în vedere că pune în evidență multe asemănări dar cel mai
important și numeroasele diferențe atât din punct de vedere chimic cât și din punct de vedere farmacologic. S -a demonstrat faptul că enantiomerii aceleași substanțe pot avea
același efect farmacologic dar și faptul că un enantiomer poate să fie responsabil de
efectul terapeutic al unui medicament și celălalt enantiomer de efectele adverse sau poate
să fie inactiv. Un avantaj al utilizării chiralității este faptul că faza staționară utilizată în enantioseparar ea substanțelor medicamentoase poate să confere o anumită selectivitate
pentru substanța medicamentoasă, de exemplu, am observat în studiile prezentate mai sus faptul că substanțele medicamentoase din clasa beta- blocanților au o afinitate crescută
față de fazele staționare de tip glicoproteic.
În concluzi e, în acest studiu bibliografic am încercat să găsim atât asemănările dintre
diferite tipuri de faze staționare, deosebirile, dar și avantajele și dezavantajele utilizării lor pentru enantiosepararea unui a mestec racemic.

15
6. Bibliografie
1. Xiao W, Ernst KH, Palotas K et al – Microscopic origin of chiral shape induction in
achiral crystals, Nature Chemistry, 2016, 8: 326- 330.
2. Yoon JS, Yang H, Kim SH et al – Limonoids from Dictamnus dasycarpus Protect
Against Glutamate -induced Toxicity in Primary Cultured Rat Cortical Cells , Journal
of Molecular Neuroscience, 2010, 42: 9- 16.
3. Fayoux SC, Hernandez RJ, Holland RV – The debittering of navel orange juice using
polymeric films, Journal of Food Science, 2007, 72: 143- 154.
4. Franks ME, Macpherson GR, Figg D – Thalidomide , The Lancet , 2004, 363: 1802 –
1811.
5. Castilla EE – Thalidomide, a current teratogen in South America, Teratology, 1996,
54: 273–277.
6. http://www.smartnation.ro/din -misterele -vietii- ce-rol-joaca -chiralitatea , data ultimei
accesări: 29.04.2017.
7. Bi C, Zheng X, Azaria S et al – Chromatographic Studies of Protein -Based Chiral
Separations , Separations, 2016, 3: 27.
8. Haginaka J – Protein -based chiral stationary phases for high- performance liquid
chromatography enantioseparation, Journal of Chromatography A, 2001, 906: 253-
273.
9. Haginaka J – Recent progresses in protein- based chiral stationary phases for
enantioseparations in liquid chromatography , Journal of Chromatography B, 2008,
875: 12–19.
10. http://frndzzz.com/disadvantages -advantages -of-gc, data ultimei accesări :
28.04.2017.
11. http://mrc.magicnet.co.il/data/MagicNetFiles/General//Comparation%20table.pdf ,
data ultimei accesări: 28.04.2017.
12. Dubay KS, Hem anth J, Venkatesh KC et al – New chiral reverse phase HPLC method
for enantioselective analysis of ketorolac using chiral AGP column, Journal of
Pharmaceutical Analysis, 2012, 2:462- 465.
13. Tong S, Ito Y, Ma Y – Enantioseparation of DL -tryptophan by spiral tube assembly
counter -current chromatography and evaluation of mass transfer rate for
enantiomers, Journal of Chromatography A, 2014, 77- 84.

16
14. Jiangbo D, Zhiyu M, Yifan Z et al – Enantioselective determination of ornidazole in
human plasma by liquid chromatography –tandem mass spectrometry on a Chiral –
AGP column , Journal of Pharmaceutical and Biomedical Analysis, 2013, 86: 182- 188.
15. Cârje AG, Ion V, Muntean DL et al – Enantioseparation of indapamide by high
performance liquid chromatography using ovomuc oid glycoprotein as chiral selector ,
Farmacia, 2016, 64: 181- 186.
16. Imre S, Ormeni şan A, Tero- Vescan A et al – HPLC Enantioseparation of β-Blockers
on Ovomucoid Stationary Phase , Journal of Chromatographic Science, 2016,
54:1578- 1583.