Faza Statica a Cercetarii Locului Faptei In Cazul Infractiunilor de Terorism

=== 2a8ac81197fafca6cedfafbf77d84b4c5c567b44_572518_1 ===

UNIVERSITATEA EUROPEANĂ “DRĂGAN” DIN LUGOJ

FACULTATEA DE DREPT

Faza statică a cercetării locului faptei în cazul infracțiunilor de terorism

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Lector univ.dr. Ion Cristian Cărpinean

ABSOLVENT:

Hațegan Grigore Marius

2018

Cuprins

Introducere 3

Capitolul I. Consideratii generale introductive privind infracțiunile

de terorism 5

1.1.Noțiunea de justiție și importanța ocrotirii acesteia 5

1.2.Aspecte comune de drept penal privind infracțiunile de terorism 7

1.3.Infractiunile de terorism- prevăzute de Legea 535/2004 12

Capitolul II. Aspecte generale privind cercetarea la fața locului 19

2.1.Noțiunea și importanta cercetării la fața locului 19

2.2.Trăsăturile caracteristice cercetării la fața locului 22

2.3.Pregătirea în vederea cercetării la fața locului 27

2.3.1. Activități pregătitoare ce se efectuează până la deplasarea la fața locului 27

2.3.2. Activități pregătitoare efectuate la fața locului 30

2.4.Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului 33

Capitolul III. Faza statică a cercetarii locului faptei în cazul

infracțiunilor de terorism 37

3.1. Constatarea stărilor de fapt în cazul infracțiunilor de terorism 37

3.2. Constatarea urmelor și a altor mijloace materiale de probă 51

3.3. Fotografia judiciară operativă efectuată în faza statică 61

Concluzii 68

Bibliografie 70

Introducere

Lucrare intitulată “Faza statică a cercetării locului faptei în cazul infracțiunilor de terorism” este structurată pe trei capitole și prezintă aspecte teoretice și practice privind infracțiunile de terorism și cercetarea locului faptei dispusă în cazul acestora.

Primul capitol este preponderent teoretic și redă elementele esențiale cu privire la noțiunea de justiție și terorism, dar și la cadrul juridic legislativ care stă la baza acestor categorii de infracțiuni. Justitia defineste acea situatie create de societate de natura a pun proteja drepturile si intereselor individuale ale tuturor membrilor acesteia, dar si cele comune, fiind cea ai importanta modalitate prin care se asigura respectarea si protejarea drepturilor indivizilor.

Justiția reprezintă acea stare generală a societății care se realizează prin asigurarea pentru fiecare individ în parte și pentru toți împreună, a satisfacerii drepturilor și intereselor legitime, fiind unul din mijloacele cele mai importante pentru garantarea respectului, protecției și promovării drepturilor omului. Prin definiție, aceasta trebuie sa asigure tuturor membrilor societarii dreptul de a beneficia de protectie atunci cand cineva nu le respectata libertatile oferite de catre legislatia in vigoare.

Cadrul juridic legislativ care stă la baza infracțiunilor de terorism este reprezentat de Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial Nr.1161 din 8 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, tot din cadrul legislativ aferent acestor infracțiuni fac parte și Noul Cod Penal, dar și Noul Cod de Procedura Penală. În ceea ce privește infracțiunile de terorism, acestea sunt prezentate în cadrul legii menționate anterior, pe larg, făcându-se referire și la criteriile ce trebuie respectate pentru ca infracțiunile prevăzute în Noul Cod Penal sa poata fi considerate infracțiuni de terorism.

Tot în cadrul primul capitol am prezentat aspecte comune acestor tipuri de infracțiuni, făcând referire în acest sens la elementele care alcătuiesc o infracțiune. Obiectul juridic al infracțiunilor de terorism, așa cum reiese și din cadrul definiției este reprezentat de protectia tarii, asa cum ea este prevazuta ca valoare fundamentala, precum si de alte relatii care apar in corelatie cu aceasta Putem vorbi, de asemenea, și în cadrul infracțiunilor de terorism, de infracțiuni care prezintă un obiect complex deoarece pe lângă siguranța națională, sunt vătămate și alte relații sociale.

În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunilor de terorism, așa cum reiese din cadrul definirii acestora prin Legea 535/2004 este important de menționat faptul că aceasta trebuie să fie calificat, respectiv să aibă calitatea de entitate sau organizație teroristă. De cealaltă parte se află subiectul pasiv al infracțiunii, cel căruia i s-a produs o vătămare prin comiterea infracțiunii, respectiv statul deoarece lui i-au fost lezate interesele prin comiterea faptei prevăzute de legea penală. Așadar, referitor la subiectul pasiv al infracțiunilor, acesta corespunde cu cel întâlnit în cadrul infracțiunilor contra securității statului, deoarece ambele categorii de infracțiunii se produc asupra statului și a cetățenilor acestuia.

În cadrul celui de-al doilea capitol am prezentat aspecte generale cu privire la noțiunea de cercetare la fața locului, precum și la etapele din care aceasta este formată. Cercetarea la fața locului este un mijloc de probă utilizat în cadrul procesului penal reglementat prin intermediul articolului 129 din Noul Cod de Procedura Penală. Scopul cercetării la fața locului este acela de a se afla adevărul prin obținerea unei imagini fidele asupra împrejurărilor concrete ale cauzei. Cercetarea la fata locului se efectuează de cele mai multe ori atunci când este necesar să se constate situația locului săvârșirii infracțiunii, să se stabilească poziția și starea mijloacelor materile de probă, precum și împrejurările în care a fost săvârșită fapta prevăzută de legislația penală în vigoare.

Ultimul capitol prezintă pe larg una dintre cele mai importante faze ale cercetării la locul faptei, în cazul infracțiunilor de terorism și anume, faza statică.

Capitolul I. Considerații generale introductive

1.1.Noțiunea de justiție și importanța ocrotirii acesteia

Termenul de justiție provine de la termenul din latina” just” care definește notiunea de drept. Acesta este folosit de către filosofi, însă în cadrul domeniului dreptului, notiunea apare sub termenul de justitite. Dreptul functioneaza pe baza unor principii foarte importante, primul dintre acestea fiind principiul justitiei si al echitatii, care a mai fost denumit in literatura de specialitate ca principiul dreptatii. Conceptul de justiție este punctul de plecare al tuturor sistemelor de drept, a doctrinelor partidelor politice și a programelor lor de guvernare. Noțiunea de justiție a apărut în perioada clasică a filosofiei grecești, fiind aprofundat de filosofia medievală.

Justiția reprezintă acea stare generală a societății care se realizează prin asigurarea pentru fiecare individ în parte și pentru toți împreună, a satisfacerii drepturilor și intereselor legitime, fiind unul din mijloacele cele mai importante pentru garantarea respectului, protecției și promovării drepturilor omului. Prin definiție, aceasta trebuie sa asigure tuturor membrilor societarii dreptul de a beneficia de protectie atunci cand cineva nu le respectata libertatile oferite de catre legislatia in vigoare.

Scopul principal al justitiei este acela de a contribui cat mai mult la intarirea relatiilor ce se stabilesc intre stat si membrii societatii, prin intermediul acesteia insuflandu-se siguranta cu privire la viata si la drepturile pe care le are fiecare persoana. .

Justiția, așa cum bine știm, este realizată prin intermediul instanțelor judecătorești, de aceea, ea reprezintă puterea judecătorească din cadrul unui stat. În cadrul Constituției României sunt stabilite principiile fundamentale care stau la baza justiției din cadrul țării. Astfel că, conform articolului 21 din cadrul legii fundamentale, se instituie principiul privind accesul liber la justiție. Conform acestui articol, orice membru al societății are dreptul a invoca în fața instituțiilor care înfăptuiesc justiția în țara noastră orice încălcare sau nerespectare cu privire la drepturile, libertățile și interesale sale legitime. Totodată, prin intermediul aceluiași articol, se prevede tuturor cetățenilor dreptul de a avea parte de un proces echitabil în fața instanțelor de judecată romanești și de asemenea rezolvarea tuturor cauzelor într-o perioadă de timp rezonabilă

Justiția administrativă este foarte importantă deoarece aceasta are rolul de a proteja drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor în cadrul raportului care există între aceștia și administrația publică. Așadar, administrația publică prezintă un rol fundamental în cadrul societății și de aceea este nevoie ca pentru o bună funcționarea a acesteia să se respecte anumite principii fundamentale care trebuie să existe la baza desfășurării activității de către funcționarii administrației publice. Este vorba în primul rând de transparență, astfel ca toți membrii societății să poate cunoaște toate informațiile și documentele ce le sunt necesare în vederea exercitării drepturile pe care le au și totodată transparența se referă și la procesul decizional. Cu alte cuvinte, pentru o bună administrare a intereselor cetățenilor este necesar ca funcționarii ce au un loc de munca in administratie sa isi desfasoare activitatile avand ca principal scop acela de la raspunde cat mai eficient la nevoile clientilor in vederea cresterii satisfactiei acestora, lucru care se poate realiza prin intermediul unei juste aplica a legislatiei in vigoare.

În cadrul Constituției României sunt de asemenea prevăzute alte principii care trebuie să stea la baza justiției. Astfel că, în cadrul capitolului privind autoritatea judecătorească, legiuitorul constituant prevede în primul rând faptul ca justiția trebuie să se realizeze doar în numele legii. Cu alte cuvinte, în procesul de ducere la îndeplinire a justiției, instituțiile și funcționarii însărcinați trebuie să își desfășoare activitatea doar în conformitate cu normele juridice în vigoare.

Un alt principiu fundamental care stă la baza bunei înfăptuiri a justiției este cel reglementat în cadrul celui de-al doilea alineat al aceluiași articol, în conformitate cu care justiția trebuie dusă la îndeplinirea astfel încât niciunul dintre cei aduși în fața acesteia să nu fie discriminat, ci dimpotrivă toți cetățenii trebuie să aibă parte de același tratament. Imparțialitatea justiției este obligatorie pentru respectarea intereselor cetățenilor, astfel ca toți însărcinați să înfăptuiască justiția este necesar să dea dovadă de obiectivitatea și de apreciezi nepărtinitoare și juste în orice situație este adusă în fața lor. În cadrul ultimului alineat, legiuitorul constituat introduce norma potrivit căreia judecători trebuie să fie independenți și totodată să își desfășoare activitatea doar în conformitatea cu legile în vigoare.

1.2.Aspecte comune de drept penal privind infracțiunile de terorism

Cadrul juridic legislativ care stă la baza infracțiunilor de terorism este reprezentat de Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial Nr.1161 din 8 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, tot din cadrul legislativ aferent acestor infracțiuni fac parte și Noul Cod Penal, dar și Noul Cod de Procedura Penală.

Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului vine să stabilească, pentru început noțiunea de terorism, dar și infracțiunile prevăzute de legislația penală în vigoare, ce intra în această categorie. Așadar, în conformitate cu articolul 1 din legea menționată anterior, terorismul este format din totalitatea acțiunilor, acțiuni care pot fi formate și din amenințări, care îndeplinesc cumulativ o serie de condiții:

Acțiunile săvârșite sunt de natură a reprezenta un pericol public care afectează securitatea națională;

Sunt îndreptate împotriva oamenilor, sau a unor factori materiali ce aparțin organizațiilor publice, civililor sau oricărui alt segment din cadrul acestora;

Prezintă un caracter premeditar, ceea ce înseamna că sunt săvârșite în scopul de a atinge anumite obiective, ce prezintă caracter politic;

Subiectul activ al acestor infracțiuni este intotodeauna reprezentat de către entități teroriste, ce au la baza anumite motivații ostile față de subiecții pasivi ai infracțiunilor;

Acțiunile sunt întreprinse utilizându-se violența sau alte modalități distructive, ce afectează din punct de vedere psihic, în mare măsură, toți cetățenii, nu doar subiecții pasivi ai infracțiunii.

Cu toate acestea însă, legiuitorul evidențiază faptul că nu toate faptele ce sunt comise de către organizațiile teroriste sunt considerate infracțiuni de terorism în conformitate cu Legea 535/2004 și implicit nu sunt sancționate în baza acesteia, dacă nu este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții, respectiv fapta trebuie fie să aducă atingere gravă, fie membrilor populației unei țări, precum și unor factori material din cadrul acesteia, fie să fie produsă utilizandu-se modalități violente care sunt de natură a aduce atingere liniștii și siguranței pentru cetățenii unui stat, fie să fie săvârșită din determinarea unei anumite țări de a lua anumite hotărâri care acționează în sens pozitiv asupra respectivei organizații, scopul principal al acesteia fiind acela de a atinge anumite obiective de natură politică.

Ca urmare a acestor lucruri, în continuare putem prezenta aspectele comune de drept penal cu privire la infracțiunile de terorism. Ca în situația oricărei fapte prevăzută de legea penală ca fiind infracțiune, și infracțiunile de terorism sunt formate din anumite elemente obligatorii. În primul rând vorbim de obiectul infracțiunilor de terorism. Obiectul juridic al oricărei infracțiuni este definit ca fiind acea valoarea socială ce se află sub protecția normei juridice prevăzute de legislația penală, normă care este încălcată prin săvârșirea respectivei infracțiuni. Important de menționat este faptul că obiectul juridic este o valoarea abstractă, astfel că el nu este un bun sau obiect palpativ, respectiv un bun determinat, fapt care face și deosebirea între obiectul juridic și cel material, deoarece obiectul material este palpabil, poate fi un bun corporal sau necorporal etc.

Obiectul juridic, constând în valoarea socială ocrotită, ocupa un loc central în construcția de către legiuitor a incriminarii-tip din norma penală și prin urmare în cadrul teoriei infracțiunii. Așadar, este important de menționat faptul că în cadrul unui sistem penal dintr-un stat de drept este aproape imposibil să se poată vorbi de existența unei infracțiuni care să nu aibă obiect juridic. Obiectul juridic al infracțiunii, își găsește corespondentul în ideea formulată în cadrul doctrinei conform căreia pentru a se atrage răspunderea penală nu este suficient ca o faptă să fie prevăzută de către legislația penală în vigoare, ci este necesar ca săvârșirea acesteia să aducă atingere unei valori sociale. Acesta este prezentat în doctrina că principiul ofensivității.

Obiectul juridic al infracțiunilor de terorism, așa cum reiese și din cadrul definiției este reprezentat de protectia tarii, asa cum ea este prevazuta ca valoare fundamentala, precum si de alte relatii care apar in corelatie cu aceasta Putem vorbi, de asemenea, și în cadrul infracțiunilor de terorism, de infracțiuni care prezintă un obiect complex deoarece pe lângă siguranța națională, sunt vătămate și alte relații sociale. Important de menționat este și faptul că în funcție de tipul infracțiunii, este posibil ca prin încălcarea normei să se aducă atingere mai multor valori sociale, astfel că putem întâlni infracțiuni al căror obiect juridic prezintă în cadrul structurii lui atât o valoare socială principala cât și o valoare socială secundară, acesta situație fiind întâlnită și în cazul infracțiunilor de terorism. Infracțiunile prezintă pe lângă obiect juridic și obiect material, însă acesta din urmă, spre deosebire de obiectul juridic, nu este prezent la toate categoriile de infracțiuni, ci doar la unele dintre acestea. În cazul infracțiunilor contra securității naționale, în general obiectul material nu există, însă sunt și situații în care acesta există.

În concepția legiuitorului, obiectul material al infracțiunilor poate fi orice persoană fizică, dar pentru a crea un impact major asupra subiectului pasiv principal, statul, subiectul pasiv secundar poate fi orice persoană aparținătoare „mecanismelor politogene ale entității țintă”, respectiv, ce îndeplinește anumite obligații statale prin poziționarea sa pe eșichierul politicodiplomatic sau al activităților publice, prezența sa, a anturajului său familiei sale fiind uneori intens mediatizată. Prin săvârșirea premeditată a acestor acte violente, respectiv, prin mijloace fizice – corpuri contondente, arme albe, arme de foc, instrumente tăioase, înțepătoare –, mijloace (substanțe) chimice, biologice sau care provoacă o acțiune toxică sau corozivă cauzatoare de moarte sau care afectează grav organismul uman, inclusiv prin iradiere sau mijloace psihice – amenințarea, intimidarea ori crearea de stări tensionale majore – de către entități teroriste, se afectează grav securitatea națională. În acest cadru se poate aprecia că timpul, locul și calitatea victimei (victimelor) au conotații importante pentru interpretarea actului violent drept act de terorism având în vedere perioada în care s-a produs evenimentul (aniversări, comemorări, sărbători laice sau religioase, manifestări publice de amploare sau cu o mai restrânsă participare, națională sau internațională). În ceea ce privește locul, de regulă, asemenea acte violente, ucigătoare sau care marchează victima, se pot derula în public, în spații deschise sau în prezența unei asistențe, în special a mijloacelor mass-media, uneori anterior mobilizate, pentru transmiterea unui anume mesaj.

Un alt element important al faptelor prevăzute de legislația penală este reprezentat de subiecții acestora. Prin subiecții unei infracțiunii sunt desemnate acele persoane implicate în cadrul unei infracțiuni, fie în calitate de persoană care a săvârșit-o, fie în calitate de persoana căreia i s-a provocat o vătămare prin săvârșirea respective infracțiuni. Așadar, așa cum rezultă din definiția subiecților infracțiunii, avem două categorii de subiecți. Aste vorba de persoana implicată în infracțiune ca urmare a săvârșirii acesteia, respectiv persoana care participa activ la săvârșirea infracțiunii și persoana care suferă o vătămare prin săvârșirea infracțiunii respective, respectiv subiectul pasiv al acesteia.

În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunilor de terorism, așa cum reise din cadrul definirii acestora prin Legea 535/2004 este important de menționat faptul că aceasta trebuie să fie calificat, respectiv să aibă calitatea de entitate sau organizație teroristă. Așadar, spre deosebire de infracțiunile contra securității statului în cadrul cărora, subiectul activ al infracțiuni putea fi orice persoană care deține calitatea de cetățean român, în conformitate cu prevederile legale din cadrul Legii cetățeniei romane, respectiv Legea 21/1991, în cazul infracțiunilor de terorism, cu toate că acestea sunt infracțiuni contra securității statului, subiectul activ este diferit, de aceea nu trebuie făcută confuzia între aceste două categorii de infracțiuni, cu toate că au același obiect juridic.

De cealaltă parte se află subiectul pasiv al infracțiunii, cel căruia i s-a produs o vătămare prin comiterea infracțiunii, respectiv statul deoarece lui i-au fost lezate interesele prin comiterea faptei prevăzute de legea penală. Așadar, referitor la subiectul pasiv al infracțiunilor, acesta corespunde cu cel întâlnit în cadrul infracțiunilor contra securității statului, deoarece ambele categorii de infracțiunii se produc asupra statului și a cetățenilor acestuia.

Un alt element al infracțiunii este reprezentat de latura obiectivă a acesteia, ea fiind definită prin referire la următoarele elemente: elementul material, respectiv acțiunea sau inacțiunea, urmarea imediată și legătura de cauzalitate. Elementul material Aceasta desemnează actul de conduită interzis prin intermediul normei de incriminare. Acțiunea ca element material al infracțiunii poate fi definită ca fiind mișcare a corpului de natură a aduce atingere intereselor protejate prin norma care a fost încălcată. O problemă ce a apărut în legătură cu acțiunea este dată de caracterul voluntar sau involuntar al acesteia. Conform reglementărilor din Noul Cod Penal, legiuitorul prevede clar caracterul voluntar în vederea săvârșirii acțiuni de natură a aduce atingere unei valori sociale. Conform articolului 16 din Noul Cod Penal, constituie infracțiune doar acea faptă săvârșită cu intenție de către autorul ei, în mod excepționat fiind considerată infracțiune și cea săvârșită din culpă, doar în cazul în care legea prevede astfel.

În ceea ce privește modalitatea prin care poate fi îndeplinită acțiunea respectivă, menționează faptul că aceasta poate formată atâta dintr-un singur act cât și din mai multe acte de executare. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prin omisiune, această situație este reglementată în cadrul articolului 17 din Noul Cod Penal. Inacțiunea este definită ca o nerealizare a unei acțiuni posibile pe care persoana avea obligația juridică de a o realiza sau, de asemenea, ca neîndeplinirea unei acțiuni pe care o anumită persoană o aștepta

Elementul material al infracțiunilor de terorism este reprezentat de totalitatea acțiunilor sau a amenințărilor ce sunt de natură a reprezenta un pericol pentru societatea în care sunt săvârșite și pentru securitatea statului pe care îl vizează. Așadar, important de menționat în cadrul acestor tipuri de infracțiuni este faptul că sunt condiționate sub aspectul elementului material de existența unei cerințe esențiale fără de care ar putea căpăta o altă încadrare juridică. Cerința esențială este

cu privire la indeplinirea conditia ca actiunile respective sa fie de natura a aduce atingere tarii, respectiv a duce la scaderea puterii acesteia.

Un al doilea element al laturii obiective este reprezentat de urmarea imediată. Aceasta mai poate fi denumită și ca rezultatul faptei și reprezintă acea modificare care apare în mediul exterior, ca urmare a acțiunii sau a inacțiunii persoanei în cauză. Urmarea este, așa cum am precizat și anterior, un element distinct de acțiune, atât în plan spațial cât și în plan temporar. Important de menționat este faptul că există concepții în conformitate cu care nu toate infracțiunile prezintă urmare imediată, ceea ce a permis clasificarea acestora în infracțiuni de rezultat și infracțiuni de pură conduită, în cazul cărora lipsește rezultatul imediat. Urmarea imediată în cazul infracțiunilor de terorism este reprezentată de nașterea unor stări și situații d epericol care au ca principal impact acela de a naștere nesiguranță și teama în rândul populației unei țări sau la nivel global. Un ultim element al laturii obiective este reprezentat de raportul de cauzalitate. Acesta definește legătura care există între acțiunea sau inacțiunea subiectului activ și rezultatul produs ca urmare a respectivei acțiuni sau inacțiuni. Important de menționat este faptul că, în cadrul doctrinei, se prevede ideea potrivit căreia problema raportului de cauzalitate se pune doar în cazul infracțiunilor de rezultat.

Infracțiunile de terorism, ca și în cazul tuturor celorlaltor infracțiuni prevăzute de legislația penală în vigoare prezintă și o latură subiectivă. Semnul de bază, uneori singurul ce intră în structura laturii subiective a oricărei infracțiuni, este vinovăția. Ea nu poate lipsi, întrucât reprezintă, în același timp, și o trăsătură esențială a infracțiunii, astfel cum rezultă și din articolul 16 din Noul Cod Penal. În cazul anumitor infracțiuni, pentru completarea laturii subiective, prin textele de incriminare ale acestora, sunt prevăzute însă și alte condiții, referitoare la scop sau motiv. Infracțiunile de terorism, fac parte din categoria infracitunilor care sunt săvârșite cu intenție directă, ca formă a vinovăției, de către subiectul activ al acestora, deoarece cei care comite fapta este capabil de a prevedea pericol din punct de vedere social al rezultatului obtinut ca urmare a comiterii infractiunii, iar scopul lui este acela de a duce la atingerea rezultatului in vederea afectarii sigurantei statulu si a inducerii starii de panica la nivel public.

În ceea ce privește scopul terorismului, aș acum se întâmpla și în cadrul altor categorii de infracțiuni, el este prevăzut chiar în cadrul normei de incriminare, scopul fiind acela de a se atinge anumite obiective ce prezintă natură politică.

1.3.Infracțiunile de terorism- prevăzute de Legea 535/2004

Unele dintre cele mai importante și eficiente metode de combatere a fenomentului de terorism au fost adoptate pentru prima dată în Belgia, acesta fiind primul stat care a introdus posibilitatea extrădărilor în situațiile în care au loc acte de terorism pe considerente politice. Un alt moment important în combaterea acestui fenomen, a fost reprezentat de perioada de timp dintre cele două războaie, iar infracțiunea de asasinare a regelui Iugoslaviei a dus la o mai mare conștientizare a gravității și complexității acestui fenoment și implicit la aducerea lui în discuție în fața Legii Națiunilor, lucru care a avut ca și urmare principală intrarea în vigoare a unor convenții foarte importante privind terorismul.

Cel care a luat o prima initiativa in cee ace pruveste combaterea fenomentului de terorism a fost Vespasian Pella, cel care avea calitatea de jurist si cate a fost considerat unul dintre cei mai importanti factorii in adoptarea primelor conventii din anul 1937. Prima definitie data terorismului s-a realizat in cadrul unei conferinte sustinuta la Bruxelles in conformitate cu care acesta defineste toate actiunile prin care, indiferent de metodele folosite sunt puse in pericol viata si integritatea membrilor unei societati, ori sunt amenintate libertatea unei persoane sau proprietaea publica ori private.

Așa cum am precizat anterior, cadrul juridic legislativ care stă la baza acestor infracțiuni este reprezentat de Legea 353/2004 prevenirea și combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial Nr.1161 din 8 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Așadar, în conformitate cu această lege, sunt considerată acte de terorism următoarele infracțiuni, săvârșite în confrimitate cu articolul 2 al legii menționate:

Infracțiunile de omor, omor calificat, vătămare corporală, amenințare sau lipsire de libertate, infracțiuni ce sunt prevăzute în cadrul capitolului intitulat Infracțiuni contra vieții din Noul Cod penal, articolele vizate fiind : articolele 188, 189, 194, respectiv în capitolul intitulat Infracțiuni contra libertății persoanei la articolele 205 și 206;

Infracțiunile prevăzute în cadrul Codului Aerian, în cadrul articolelor 106-109, acestea constând în: comunicarea unor informații în condițiile în care se știe despre acestea ca nu sunt adevărate, informații care sunt de natură a pune în pericol un anumit zbor, ori o navă sau aeronaval; comiterea unei fapte prevăzută de legea penală asupra unei persoana în cadrul unui aroport, ori în cazul unei nave sau aeronave, prin folosirea unei arme pe care subiectul active al infracțiuni nu avea voie să o deține; săvârșirea oricăror acțiuni de deteriorare sau de distrugere a instalațiilor în cee ace privește naviatia aeriană ori punerea în pericol, sub orice formă, a funcționării acestea, în condițiile în care aceste acțiuni sunt de natură a afecta siguranța și securitatea zborului; distrugerea sau deteriorarea dotărilor din cadrul unui aeroport sau aeronave , lucru ce afectează siguranța și securitatea acestuia, chiar dacă dacă respectivele dotări aparțin unui aeroport sau a unei aeronave care nu se afla în cadrul serviciului.

Constituie, de asemenea, infracțiuni de terorism, atentatul ce este de natură a pune în pericol securitatea națională, atentatul contra unei colectivități ori actele de diversiune, aceste infracțiuni fiind prevăzute în cadrul capitolului intitulat Infracțiuni contra securității naționale, articolele 401, 402, respective 403 din Noul Cod Penal;

actiunile de distrugere a unor elemente cu privire la o platforma sau la anumite servicii de navigatie sau distrugerea functionalitatii acesora, atata timp cat actiunile respective sunt de natura a duce la punerea in pericol a sigurantei platformei respective;

asezare in cadrul unei platforme sau a unei nave, a oricecui tip de instrument de natura a pune in pericol siguranta uneia dintre cele mentionate anterior;

incalcarea legislatiei in vigoare cu privire la arme dar si la muntiile folosite in cadrul acestora, precum si incalcarea dispozitiilor legale cu privire la ale materiale de matura a pune in pericol siguranta populatiei, cum sunt cel explozive sau nucleare;

nu în ultimul rând sunt considerate infracțiuni de terorism și toate infracțiunile contra sistemelor informatice și a mijloacelor de plată electronice, care respecta articolul 2 din legea menționată. Infracțiunile sunt prevăzute în cadrul capitolului Infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și a datelor informatice, la articolele 360-365 din Noul Cod Penal.

Pe de altă parte, în conformitate cu articolul 33 din Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial Nr.1161 din 8 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, sunt considerare infracțiuni de terorism și alte categorii de fapte penale, cu condiția ca ele să respecte și articolul 2 din legea menționată. Așadar, pentru oricare dintre infracțiunile prevăzute în cadrul articolelor 32 și 33 din această lege, pentru a fi considerate ca făcând parte din categoria terorismului, este necesar ca aceste infracțiuni să îndeplinească condițiile prevăzute în cadrul articolului 2, respectiv: să aducă atingere gravă supra factorilor umani specifici și nespecifici, precum și asupra factorilor materiali; să fie săvârșite de regulă cu violență și să fie de natură a produce stări de neliniște, nesiguranță și teroare în rândul populației; să aibă ca scop realizarea unor obiective specifice de natură politică care să aibă ca scop determinarea autorităților statului sau a unei organizații internaționale să dispună, să renunțe sau să influențeze luarea unei decizii în favoarea entității teroriste care comite respectiva infracțiune ce este prevăzută de legislația în vigoare.

Important de menționat este faptul că specifice fenomentului terorist sunt și următoarele infracțiuni, prevăzute în cadrul articolelor 35-39 din Legea 535/2004, și anume fapta persoanei de a conduce o entitate teroristă, fapta de a se asocia sau de a lua inițiativa în ceea ce privește constitutirea unei asociații care are scopul de a produce acțiuni de natura teroristă, ori sprijinirea sub orice formă a unor astfel de asocieri; punerea la dispoziția unor persoane a unor bunuri, cu condiția ca persoana care face acest lucru știe că bunuri urmează a fi folosite în cadrul unor acțiuni de natura teroristă; amenințarea fie a unor persoane, fie a unui stat sau a unui organism din intermediul statului, ci privire la folosirea unor materiale de natură a pune în pericol viața populației, în scop terorist etc.

Nu în cele din urmă, trebuie menționat faptul că sunt încadrate ca acte de terorism și infracțiunile prevăzute în cadrul articolului 47 din Legea 111/1996 privind reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare, acestea constând în: răspândirea în mod voluntar a unor materiale radioactive care sunt de natură a pune în perciol viața populației, a animalelor sau a mediului înconjurător; amenințării cu explozii nucleare, atunci când acestea sunt de natură a duce la tulburarea gravă a ordinii publice și a împrăștia neliniște în rândul populației; distrugerea sau aducerea în stare imposibilă de folosință a unor instantii nucleare, fapte care duc la tulburarea gravă a ordinii publice și la instituirea de teroare în rândul populației.

În continuare voi prezenta un alt aspect foarte important cu privire la legislația din domeniul infracțiunilor de terorism și anume evoluția acesteia, pentru a surprinde modul în care legislația s-a adaptat odată cu dezvoltatea și accentuarea din ce în ce mai mare a acestui fenoment. În legislația penală româneasca infracționalitatea teroristă a fost reglementata în mod sistematic, pentru prima dată odată cu intrarea în vigoare a Codului din anul 1864 care prevedea infracțiunile de terorism ca fiind considerate crime de înaltă trădare, acestea fiind cuprinse în cadrul unui titlu care era intitulat infracțiuni contra siguranței interioare și exterioare a statului. Așadar, în conformitate cu acest cod, se prevedea în cadrul articolului 67 ca orice cetatean roman care fie singur fie impreuna cu membrii ai conducerilor straine desfasoara actiuni care sunt de natura a pune in pericol statul, va fi supus muncii silnice pe viata.

O reglementare ulterioară celei din anul 1864, a fost introdusă odată cu intrarea în vigoare a codului penal din anul 1937, în conformitate cu care infracțiunile de trădare erau considerate ca fiind crime și delicte contra statului. Așadar, din această categorie de incriminării făceau parte infarctiunile de omor si alte infractiuni ce erau de natura a pune in pericol atat securitatea interna, cat si cea externa a statului, dar si infractiunile de omor comise impotriva altor tari sau a agentilor acestora, ori infractiunile ce aduceau atingere raporturilor ce existau între state, dar și dreptului păcii. Ulterior, apărând perioada postbelică, au intrat în vigoare noi reglementari penale, care au introdus o noutate în ceea ce privește terorismul și anume reglementarea acestor categorii de infracțiuni în cadrul unui titlu separat al părții speciale a codului penal, titlu intitulat: Infracțiuni contra securității statului.

Astfel, ajungem la reglementările care există și în prezent și anume intrarea în vigoare în anul 2004, a Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului. Ca urmare a intrării în vigoare a acestei legii, a aparut o nouă modificare în ceea ce privește legislația penală și anume abrogarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancționarea unor acte de terorism și a unor fapte de încălcare a ordinii publice. Important de menționat este faptul că această lege privind terorismul care este în vigoare și astăzi, prezintă toate aspectele cumulate de-a lungul timpului privind acest fenoment, având astfel, în concordanță cu statele democrativeo prima parte în cadrul căreia sunt prezentate noțiunile esențiale cu privire la conceptul de terorism, faptele prevăzute de legislația penală care sunt considerate a fi infracțiuni de terorism, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acestea pentru a fi considerate parte din această categorie.

Această lege este foarte importantă pentru sistemul legislativ din țara noastră, deoarece este prima lege care odată cu intrarea ei in vigoare, duce la inlaturarea fenomenului de neclaritate si de confuzie din cadrul luptei împotriva terorismului, prevenirea fiind unul dintre cele mai importate principii pe care le promovează, principiu care se pune în aplicare de către toate autoritățile ce prezintă competente în acest domeniu în cadrul statului, fie în mod individual, fie prin intermediul cooperării. În concepția acestei legii, are loc și intituirea optimizării cadrului legislativ atât în ceea ce privește partea penală cât și în ceea ce privește partea procesual penală, ea instituind mecanismul operațional și juridic cu privire la desfășurarea activităților necesare adunării de informații prin intermediul interceptării comunicațiilor, atunci când este cazul, și de ce nu a intrării în posesie de inscrisurii sau documente de la anumite persoane sau instituții prin intermediul obținerii unei autorizații de la cel care indeplineste functia de presedinte al ICCJ, persoana care este sesizata prin intermediul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Justiei si Casatie. Totodată, intitutiile din cadrul țării sunt responsabilizate și prin faptul că astfel de acțiuni, ca cele menționate anterior se poate săvârși și fără existența unui mandat, în anumite cazuri expres prevăzute de lege, cu condiția că mandatul respectiv să existe în temren de cel mult 48 de ore după efectuarea respectivelor acțiuni.

Referitor la activitățile prin intermediul cărora se identificau acele persoane care fie au comis infracțiuni prevăzute de legislatie ca fiind infracțiuni de terorism, fie au ajutat sau au favorizat săvârșirea unor astfel de fapte, trebuie spus că ele se desfășoară în conformitate cu metodologiile stabilite de către instituțiile ce se ocupă cu acest lucru, proceduri și metodologii care trebuie să fie aprobate de către Serviciul Român de Informații.

Legea 535/2004 instituie un alt principiu fundamental și anume asigurarea unui echilibru în ceea ce privește modalitățile de prevenire, de combatere și nu în cele din urmă de reprimare a teroriștilor. În conformitate cu acest principiu, sancțiunile prevăzute sunt o variantă agravantă a acelor incriminării prevăzute în cadrul dreptului comun, până la cele prevăzute în cadrul articolelor 32-34 cum ar fi închisoarea pe viață însoțită de interzicerea unor drepturi, fiind prevăzute totodată și sancțiunea de confiscarea a bunurilor care se afla în proprietatea grupurilor teroriste. Nu trebuie uitat faptul ca lege prevede ca infracțiune de terorism și fapta ce constă în conducerea unei grupări teroriste, precum și cele privind acordarea unor astfel de grupă a lucrurile ce le sunt necesare în veerea comiterii unui act de terorism. De asemenea, legea asimilează infracțiunilor de terorism și infracțiunea de amenințarea cu o astfel de fapta, precum și alarmarea falsă cu privire la posibilitatea săvârșirii acestui tip de infracțiune.

Un alt aspect foarte important privind legislația actuală din domeniul terorismului este ca în cadrul Legii nr. 535/2004 se fac mențiuni importante care vizează prevenirea finanțării actelor teroriste fiind interzise operațiunile financiar-bancare între rezidenți și nerezidenți, precum și între nerezidenți în contul persoanelor fizice sau juridice aflate pe listele ONU sau ale Uniunii Europene.

Tot în cadrul acestei legi, este precizata modalitatea în care se desfășoară procedura de urmărire penală în cadrul infracțiunilor de terorism, precum și competența cu privire la procedura de judecată în prima instanță, competență care, în conformitate cu primul alineat al articolului 40 aparține Curții de Apel. În ceea ce privește procedura de urmărire penală, cea care se aplică este cea utilizată în cadrul infracțiunilor flagrante, ceea ce subliniază încă odată importanța pe care o prezintă această categorie de infracțiuni în cadrul statului. Nu în cele din urmă, legea reglementează infracțiunea de alarmare ce are scop terorist, infracțiune care este din ce în ce mai săvârșită în ultima perioadă de timp și reprezintă o formă particulară prin care se materializează terorismul la nivel mondial, aceasta având efecte din ce în ce mai răsunătoare în rândul populației și a statelor pe care le vizează.

Capitolul II. Aspecte generale privind cercetarea la fața locului

2.1.Noțiunea și importanța cercetării la fața locului

Cercetarea la fața locului este un mijloc de probă utilizat în cadrul procesului penal reglementat prin intermediul articolului 129 din Noul Cod de Procedură Penală. Scopul cercetării la fața locului este acela de a se afla adevărul prin obținerea unei imagini fidele asupra împrejurărilor concrete ale cauzei. Cercetarea la fata locului se efectuează de cele mai multe ori atunci când este necesar să se constate situația locului săvârșirii infracțiunii, să se stabilească poziția și starea mijloacelor materile de probă, precum și împrejurările în care a fost săvârșită fapta prevăzută de legislația penală în vigoare.

Important de menționat este faptul că în ceea ce privește cercetarea la fața locului, se poate afirma că aceasta poate fi inițială în condițiile în care aceasta se realizează cu ocazia constatării sau a deplasării inițiale la locul infracțiuni, sau poate fi complementară în momentul în care aceasta se realizează ulterior săvârșirii și deplasării la locul infracțiunii.

Totodată, un alt aspect foarte important în ceea ce privește cercetarea la fața locului este legat de faptul că aceasta poate să fie efectuată de mai multe ori, respectiv ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea obiectivului final al acesteia și anume acela de a se afla adevărul cu privire la persoana care a săvârșit infracțiunea și a modului în care aceasta a fost săvârșită. Cu toate că cercetarea la fața locului poate fi efectuată la un moment ulterior celui în care are loc deplasarea la comiterea infracțiunii, este lesne de înțeles faptul că pentru obținerea unei imagini cât mai fidele a adevărului acesta trebuie efectuată cât mai repede cu puțină, la un moment cât mai apropiat de cel al comiterii faptei prevăzută de legislația penală.

În ceea ce privește momentul procedural în care se poate efectua cercetarea la fața locului, legiuitorul a introdus reglementarea potrivit căreia, acest mijloc de probă poate fi efectuat în cursul urmării penale, în prezența unor martori asistenți, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil. Totodată, atunci când este necesar, cercetarea la fața locului poate să fie efectuată și în prezența părților din cadrul procesului penal, însă atunci când părțile, deși înștiințat despre momentul în care are loc cercetarea, nu s-au prezentat la efectuarea acesteia, procedura se va desfășura în lipsa lor.

Așa cum am precizat, legiuitorul penal roman, a introdus obligativitatea existenței martorilor asistenți la momentului efectuării cercetării la fața locului comiterii infracțiunii, obligativitate care decurge din ideea ca odată cu prezența acestora se va asigura exista unei modalități auxiliare prin intermediul căreia să se confirme constatările făcute de către organul îndreptățit la efectuarea urmării penale, ca urmare a semnăturile pe care acestea le prezintă în cadrul procesului verbal al rezultatelor constatate. Aceasta modalitate auxiliară vine în înlăturarea posibilităților de înlocuire a probelor descoperite la locul săvârșirii infracțiuni. Pe de altă parte, așa cum am spus și anterior, dacă organul de urmărire penală consideră necesar, atunci la efectuarea cercetării la fața locului pot fi prezente și părțile, însă neprezentarea parților legal înștiințate, nu împiedică efectuarea cercetării. Poate exista și situația în care asupra celui care are calitatea de parte în cadrul procesului penal s-a dispus măsura reținerii sau a arestării preventive, ceea ce nu îi ia acestuia dreptul de a lua cunoștință de cercetarea la fața locului, însă prin intermediul unui reprezentant. Astfel ca, dacă acesta dorește, autoritățile sunt obligate să asigure reprezentarea persoanei în cauza, la efectuarea cercetării la fața locului, în acest fel respectându-se dreptul părții de a putea fi apărată pe tot parcului acestei etape procesuale.

Nu trebuie uitat faptul că desfășurarea activității procedurale de cercetare la fața locului trebuie să aibă la baza respectarea tuturor regulilor elaborate de către tehnica și tactică criminalistică, obiectivul principal al acesteia fiind descoperirea, și ridicarea urmelor create de făptuitor, a mijloacelor și instrumentelor folosite, precum și clarificarea împrejurărilor în care s-a săvârșit o infracțiune ori s-a produs un eveniment cu implicații de natură judiciară.

In ceea ce privest elocul savarsirii infractiunii, trebuie sa mentionam faptul ca acesta desemneaza cea mai important cadrul din cadrul caruia se poate intra in posesia datelor cu privire la modul in care a fost savarsita infractiune, cu privire la persoana care a comis-o, acest lucru realizandu-se intr-un mod obiectiv, spre deosebire de declaratiile persoanelor, de exemplu, care ar putea sa prezinta un grad de subiectivitate in functie de impactul pe care l-a avut asupra lor, savarsirea infractiunii. De aceea, cercetarea locului faptei reprezinta cea mai buna modalitate prin care se poate oserva perimetrul comiterii infractiunii, inainte de a se produce la fat alocului anumite modificari care ar putea fi de natura sa duca la denaturarea adevarului . Acesta procedura este de natura a permite echipe de cercetarea a locului infractiunii de a-si contura o imagine cat mai aproape de realitate privind infractiunea.

Referitor la situațiile în care se efectuează cercetarea la fața locului, menționăm faptul că legislația penală nu conține o astfel de reglementare, ceea ce înseamnă că această procedură trebuie efectuată în orice situație în care modalitatea în care a fost comisă fapta prevăzută de către legislația penală este de natură a duce la existența unor urme sau mijloace materiale de probă. Așa cum se arată în literatura de specialitate, probele evidențiate cu acest prilej sunt prin natura lor, entități extra-procesuale, însă prin reglementarea lor în cadrul procesului penal, dobândesc caracterul de categorii juridico-penale .

Textul de lege prevede că cercetarea la fața locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii, să se descopere și să se fixeze urmele infracțiunii, să se stabilească poziția și starea mijloacelor materiale de probă și împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită.

Un alt aspect important de menționat este că, deși din redactarea textului de lege care reglementează această activitate s-ar putea înțelege că ea trebuie desfășurată doar în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune, ceea ce implicit presupune începerea urmăririi penale, cercetarea la fața locului se impune a fi efectuată și în calitate de act premergător, deoarece un număr însemnat de fapte sau evenimente aduse la cunoștința organelor judiciare, nu cad sub incidența legii penale. Așadar, pentru a se stabili dacă exista astfel de cazuri, informațiile prezente în cadrul actului de sesizare, în cele mai multe situații nu sunt suficiente, ceea ce înseamnă că este necesar să se efectueze mai multe acte pregătitoare, printre care și cercetarea la fața locului deoarece prin intermediul acesteia se pot descoperi acele mijloace materiale de probă care ar putea fi decisive în ceea ce privește stabilirea împrejurărilor în care a fost comisă fapta prevăzută de legea penală. Una dintre aceste situații apare în ceea ce privește cercetarea la fața locului care se efectuează în catastrofe, incendii produse din cauze naturale, sinucideri, vătămări ale integrității corporale provocate prin autolezare, morți suspecte ori a căror cauză este necunoscută, dispariĠii de la domiciliu etc. Desfășurând activitățile de investigare criminalistică a locului în care s-au produs astfel de evenimente, organul de urmărire penală are posibilitatea să stabilească dacă există vreuna din situațiile prevăzute de lege, care împiedică începerea urmăririi penale. Actele încheiate cu acest prilej vor fi înaintate procurorului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale .

Cercetarea penală este, de asemenea, foarte importantă, și în ceea ce privește identificarea victimelor în cazul în care au avut loc catastrofe aeriene, inundații sau cutremure, doarece prin intermediul acesteia sunt lămurite o serie de alte aspecte care fac parte din alte ramuri de drept, chiar dacă în cazul acestor situații nu a fost săvârșită o infracțiune propriu zisă. Astfel, prin cercetarea la fața locului se stabilesc inclusiv cauzele care au generat evenimentul, întinderea pagubelor materiale rezultate etc., aspecte care interesează îndeosebi în materia asigurării de bunuri mobile și imobile. În sprijinul acestor afirmații, vine și legiuitorul penal, care așa cum am văzut, a definit articolul 129 din Noul Cod Penal ca „cercetare la fața locului”, ceea ce înseamnă că lasă posibilitatea efectuării ei și în alte situații, nu doar în cele în care au fost comise fapte prevăzute de legea penală. De aici decurge și diferența dintre sintagma destul de restrictivă de loc al săvârșirii infracțiunii consacrată de textul articolului pentru a sublinia obligativitatea acestei activități în cazul săvârșirii de infracțiuni, și cea de fața locului, folosită pentru a denumi această activitate procedurală și a desemna că ea se impune a fi efectuată inclusiv pentru a constata inexistența faptelor penale și a elucida împrejurările în care au avut loc.

2.2.Trăsăturile caracteristice cercetării la fața locului

Așa cum am precizat anterior și rezultă și din cadrul definiție prezentată de legislația penală în vigoare, cercetarea la locul faptei este una dintre cele mai importante activități procedurale și de tactica criminalistă care se folosește, ce cele mai multe ori în cadrul etapei de urmărire penală, la momentul în care este declanșată urmărirea penală, având ca principal obiectiv acel de a cunoaște în mod nemijlocit perimetrul în care a fost desfășurata activitate infracțională, precum și de a descoperi orice urme au apărut ca urme la respectivei fapte și a proceda la fixarea și la ridicarea acestora în vederea rezolvării cazului infracțional penal.

De asemenea, trebuie precizat, pentru început, ca și trăsătura fundamentală a acestei proceduri, faptul că este o activitatea complexă, ce poate fi întreprinsă de către instanțele competente, atât în momentul urmării penale cât și în faza judecății, ceea ce duce la ideea că este una dintre cele mai importante tactici de natura procesuală și criminalista, ce poate fi dispusă în vederea stabilirii locului în care a fost comisă fapta prevăzută de legislația penală, a modului în care aceasta a fost dusă la îndeplinire, precum și a persoanei care a avut rolul de subiect activ în cadrul infracțiuni cu privire la care este dispusă. Natura complexă a acestei activități, prevăzută de legiuitor ca mijloc de probă este data și de cei necesari a fi prezenți în momentul în care este dispusă și anume, prezență obligatorie a martorilor asistenți, pe lângă organele juridice competente în domeniu. Totodată, legiuitorul prevede și necesitatea prezenței parților, atunci când se considera necesar și ele solicita acest lucru.

Pe lângă complexitatea acestei activități, cercetarea la fața locului prezintă o altă trăsătură esențială și anume obligativitatea acesteia. Așa cum este prevăzut în cadrul codului de procedura penală, acest mijloc de probă trebuie dispus, fie ca către organele de urmărire penală, fie de către instanță de judecată ori ca câte ori este nevoie de acest procedeu în vederea stabilirii aspectelor esențiale cu privire la comiterea infracțiunii, aspecte care pot fi descoperite și lămurite doar prin intermediul acestei metode. Așadar, obligativitatea decurge din prima trăsătură esențială și anume complexitatea, deoarece ca urmare a multiplelor soluții și a rezultatelor concrete pe care le oferă aceasta, legiuitorul a considerat că este necesar ca acest mijloc de probă că fiind obligatoriu, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, atunci când circumstanțele cauzei o cer.

Nu în cele urmă trebuie menționat faptul că, caracterul obligatoriu al cercetării locului faptei este dat de către însăși rațiunea ce o prezintă ancheta penală, astfel ca analiza amănunțită a locului în care a fost comisă fapta prevăzută de către legislația penală, analiza, fixarea și ridicarea urmelor precum și a altor mijloace materiale de probă, în cazul în care acestea există, nu pot fi activități ce pot fi duse la îndeplinire printr-o altă modalitate pusă la dispoziție de legislația penală. Ca urmare a unuia dintre principiile ce stau la baza unei bune desfășurări a procesului penal, și anume principiul rolului activ a judecătorului și al organelor ce prezintă competente în soluționarea cauzelor, acestea nu pot să stea în așteptare, ci trebuie să dispusă procedura de cercetare la fața locului în vederea unei bune soluționări a cauzei. Așadar, acestea trebuie să intervină în mod specializat, atât în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor pe care le au prevăzut de care legislația în vigoare, cât și în ceea ce privește realizarea acestora, ținând cont de persoanele interesate în solutinarea respectivei pricini.

Ca umare a importanței pe care trebuie să o prezintă justa soluționarea a oricărui proces penal, instituțiile trebuie să își îndeplinească activitățile fără a le trata cu superficialitate, respectând toate cerințele, atât de ordin tactic cât și de ordin legislativ și procedural ce sunt necesar a fi duse la îndeplinire. Principiul rolului activ este strâns legat de cel al aflării adevărului, un alt principiu care impune aceast mijloc de probă. Acest principiu, ca și cel prezentat anterior, prezintă o importanță deosebită, deoarece principalul scop pe care îl are la baza înfăptuirea justiției penale, este cel al aflării adevărului în vederea sancționării adevăraților infractori pentru faptele comise. În conformitate cu articolul 3 din cadrul noului cod de procedura penală, în cadrul desfășurării procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului, atât în ceea ce privește modalitățile și procedele prin intermediul cărora a fost săvârșită fapta, cât și persoana care a avut rolul de subiect activ la comiterea acesteia. Ca urmare, atingerea acestui obiect poate fi posibilă doar prin intermediul reflectării exacte a realității prin intermediul concluziilor desprinse de către organele intrepatite de lege, concluzii stabilite ca urmare a determinării și analizării probelor. Constatarea adevărului este așadar, urmarea unei activități complexe de ingestigrea a faptelor și a locului săvârșirii acestora, activitate care se poate desfășura doar prin intermediul cercetării la fața locului.

Cercetarea la fața locului este o activitate inițială de anchetare, ceea ce înseamnă că, de cele mai multe ori, aceasta se afla la baza altor acte de urmărire penal ace sunt întocmite ulterior, efectuării ei. Una dintre cele mai importante infracțiuni pentru care este necesară cercetarea la fața locului, înainte de toate, este reprezentată de infracțiunea de terorism, ce apare ca urmare a savarsiirii infracțiunii de omor. Pe lângă această, este necesară cercetarea locului faptei și în cazul infracțiunilor de furt, de talhrie, precum și în alte situații. Efectuarea acestei activități în cadrul etapei inițiale de cercetare apare ca urmare a faptului că este necesară obținerea unor probe care să stabilească un punct d eprecarea în cadrul desfășurării investigațiilor. Ca urmare a acestei proceduri, toate cercetaril efectuate ulterior, vor avea un punct de plecare și o direcție deoarece cercetarea locului faptei duce la colectarea unor date fundamentale în cadrul procesului.

O altă caracteristică foarte importantă a acestei proceduri este dată de faptul că cercetarea la fața locului este o activitate imediată, ce nu poate și subtituita de o altă procedură. Ca atare, este important de menționat ca această procedură trebuie efectuată cât mai repede posibil deoarece cu cât momentul cercetării este mai îndepărtat celui al comiterii infracțiunii, cu atât există o probabilitate mai mare de alterare a urmelor sau a altor mijloace materiale de probă. Realizarea neîntârziata a cercetării este o condiție indispensabilă fixării și examinării urmelor și altor surse materiale de probă. Orice îndepărtare în timp a activității de investigare este în defavoarea cercetărilor ulterioare a cauzei deoarece, între timp la locul faptei pot surveni modificări de natură să ducă la pierderea parțială sau totală a mijloacelor materiale de probă.

Legat de imposibilitatea de subtituire a acestei proceduri, trebuie subliniată ideea că la locul în care a fost săvârșită fapta prevăzută de legislația penală pot să se afle persoane cum ar fi suspectul, cel împotriva căruia a fost îndreptată infracțiunea, precum și martori, persoane de o importanță majoră în soluționarea cauzei dedusa judecății. Cu toate astea însă, cei menționați anterior, nu sunt în măsură să țină locul tuturor informațiilor care se pot afla la urmare a analizei de către persoanele specializate, privind modul în care se afla diferite obiecte în perimetrul aferent comiterii infracțiuni, precum și cele ce rezulta în urma analizei tutror urmelor existente în locul respectiv.

  Desfășurarea acesteia presupune realizarea unor acte de studiu bazate atât pe forma empirică cât și pe cea rațională de recunoaștere. Formularea unor constatări reale privind situația de la fața locului reclamă aplicarea tuturor formelor de investigare, pornind de la observarea directă a ambianței locului respectiv pană la examinarea obiectelor ce o constituie prin măsurare, comparare, analiză, sinteză, descriere. Fixarea mecanică a obiectelor din spațiul de care s-a desfășurat activitatea infracțională, formă întâlnită adeseori în practică organelor de urmărire penală, este inutilă stabilirii adevărului.

Am vorbit despre cercetarea la fața locului, așa cum este ea denumită în cadrul noului cod de procedura penală, însă este important să definim ce cuprinde noțiunea” la fața locului”. Astfel că, în acest sens, precizăm că aceasta desemnează suprafața în cadrul căreia a fost comisă fapta prevăzută de legislația penală, precum și cea în care se afla orice probă cu privire la comiterea respectivei infracțiuni. Observăm așadar, ca locul infracțiunii nu este limitat la acel spațiu în care s-a săvârșit efectiv fapta, ci la orice loc este de natură a prezenta obiecte sau urme ce sunt folosite în soluționarea cauzei. Ca atare, în cazul infracțiunilor de teororism, săvârșite prin comiterea infracțiunilor de omor, cercetarea la fața locului presupune atât cercetarea locului în care victimele au fost omorâte, cât și a locul în care se afla corpurile acestora, locul din cadrul căruia s-a tras în cazul în care au fost folosite arme de foc, precum și locuri în care se află orice urme sau mijloace materiale de probă de natură a duce la aflarea subiectului activ al infracțiunii și a modalității în care acesta a săvârșit-o. Tot apărea astfel două situații, respectiv cea în care locurile menționate anterior ca făcând parte din ceea ce legiuitorul a denumit ”locul faptei” să fie atât de apropiate unul de celalalt astfel încât ele să fie considerate un singur spațiu, cât și cea în care aceste locuri să se afle la distanțe mari, ceea ce duce la necesitatea desplasărilor diferite în vederea efectuării cercetărilor.

Referitor la infracțiunile de terorism, trebuie să menționăm că locul faptei diferă de la situație la situație, ca urmare a cemplexitatii pe care o prezintă această categorie de fapte prevăzute de legislația penală în vigoare. Astfel că, putem întâlni:

încăperea, sau porțiunea de teren în perimetrul căreia s-a desfășurat anumite acțiuni de pregătire în vederea săvârșirii infracțiunii de confecționarea armei, sau a altor instrumente, așa cum sunt ele prevăzute de legislația în vigoare privitoare la infracțiunile de terorism; 

încăperea sau locul deschis unde s-a produs fapta (omuciderea,incendiu etc.);

împrejurimile locului faptei unde se pot afla urme sau obiecte ce prezintă urme cu privire la infracțiunea de terorism comisă

încăperea sau porțiunea de teren deschis unde a fost tăinuit cadavrul, sau alte asemenea.

Având în vederea aceste aspecte, putem spune faptul că cercetarea locului faptei reprezintă, poate, una dintre cele mai importante procedee utilizate atât în cadrul procedurii de urmărire penală, cât și în cazuljudecății, care are o puternică influența asupra cercetărilor ulterioare efectuate de către organele prevăzute de lege, cât și asupra soluției pronunțată în cazul ce este dedus judecății. Ca atare, aceasta modlaitate de probă are un impact major asupra hotărârii pronunțată de către instant de judecata prin prisma complexității pe care o prezintă, cercetarea la fața locului fiind una dintre cele mai importante activități ce sunt folosite, atât în cadrul urmării penale cât și a judecății, în vederea unei soluționări juste și eficiente a cauzei cu privire la săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de legislația penală.

Nu în cele din urmă, trebuie menționat faptul că cercetarea la fața locului este o activitate ce nu se poate repeta, caracteristică care apare și ca urmare a caracterului imediat pe care îl prezintă aceasta. Altfel spus, acest mijloc de probă trebuie să fie utilizat iemdiat săvârșirii faptei prevăzute de ctre legislația penală, în vederea unei soluționării cât mai corecte și eficientă a cauzei și implicit a constatării într-un mod cât mai corect a urmelor și a celorlator mijloace materiale de probă, înainte ca aceastea să dispară ca urmare a unor fenomene naturale sau a contribuției faptorului umane, ceea ce înseamnă că odată ce a fost efectuată cercetarea la fața locului, rezultatele obține în cadrul primei efectuării sunt cele mai aproape de realitate, atât din punctul de vedere al factorului timp, cât și din perspectiva păstrării unor imagini cât mai aproape de realitate a locului și a modului săvârșirii faptei ca urmare a imposibilității alterării probelor existente în cadrul perimetrului respectiv, deoarece perioada de timp scursa dintre momentul săvârșirii faptei prevăzută de către legislația penală și cel al efectuării cercetării locului faptei scade probabilitatea unor fatorii externi de a afecta condițiile existente. Nu trebuie uitat nici ca acesta procedura

O altă trăsătură de bază ce stă ca fundament la cercetarea locului faptei este reprezentată de indispendabilitatea rezultatelor obținute ca urmare a efectuării acesteia. Prin desfășurarea la fața locului, organele instituite de lege, descoperă numeroase circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, putând astfel să intepreteze situația de fapt și să își formeze o imagine cât mai aproape de realizate cu privire la mijloacele folosite și, de ce nu, la persoana care a comis fapta ce este analizată.

În concluzie, cercetarea locului faptei este unul dintre cele mai importante mijloace de probă din cadrul procesului penal, importanta data de trăsăturile pe care aceasta le prezintă și le care le-am explicat pe larg în cadrul acestei secțiuni. Aceasta asigura colectarea probelor materiale ale faptei săvârșite, având, de asemenea, în vedere, și alte materiale probante. Din punct de vedere practic, s-a ajuns la concluzia că locul în care a fost safarsita fapta prevăzută de către legislația penală în vigoare, precum și locul în care s-au produs concecintele apărute ca umare a comitere acestei fapte, reprezintele sursele cele mai importante și concludente cu privire la modul în care a fost comisă infractiunea, dar și la persoană ce are calitatea de autor al acesteia. Ca urmare, descoperirea și interpretarea într-un mod cât mai just a probelor existente este una dintre dintre condițiile fundamentale în vederea soluționării cauzelor, mai ales în ceea ce privește cauzele de mare importantă cum ar fi cele privind infracțiunile de terorism.

2.3.Pregătirea în vederea cercetării la fața locului

2.3.1. Activități pregătitoare ce se efectuează până la deplasarea la fața locului

În vederea unei bune desfășurări a cercertarii locului faptei în cazul comiterii oricărei infracțiuni, în special în cazul infracțiunilor de o asemenea importanță la nivel mondial cum sunt infracțiunile de terorism, este necesar să se desfășoare într-o modalitate corectă și eficientă și activitățile ce trebuie îndeplinite înainte de ajungerea la locului faptei ca către persoanele îndreptățite și prevăzute de lege să efectueze respectiva urmărire penală.

Astfel că, având la baza legislația procesual penala în vigoare putem spune faptul că, primul pas în vederea descoperirii unei infracțiuni săvârșite, este acela de sesizare a organelor prevăzute de lege cu soluționarea acestora, sesizare care se poate face print rei modalități importante, respectiv oficiu, atunci când instituțiile statului iau cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, precum și prin plângere sau denunț. Ulterior sesizări, organele judiciare sunt obligate să ia toate amsurile necesare în vederea aflării cât mai multor informații cu privire la fapta ce este presupună a fi infracțiune, precum și cu privire la momentul și locul unde aceasta a fost comisă.

Asadar, in vederea inlaturii cazurilor in care la cercetarea la fata locului vor participa persoane care nu au pregatirea corespunzatoare, lucru care poate duce la desfasurarea unei activitati inconforme cu realitatea, atunci organul judiciar, va trebui sa indeplineasca toate procedurile necesare in vederea descoperirii unor informatii fundamentale cu privire la savarsirea infractiunii si anume, momentul in care aceasta a fost comisa, locul unde a fost comisa, dar si aspecte cu privire la victimele existente sau cu privire la pierderile ce au aparut ca urmare a comiterii faptei de terorism, indiferent ca aceste pierderi sunt materiale sau de natura morala. Ca urmare, in functie de rapiditatea cu care se intra in posesia acestor informatii, organul de cerceare penal ava proceda la stabilirea echipei ce se va deplasa la fata locului, echipa care sa fie capabila a efectua aceasta activitate intr-un mod cat mai rapid si eficient.

Stabilirea echipei in functie de elementele aflate de organele de cercetare sesizate cu savarsirea infractiunii este foatre importanta deoarece aceasta procedura presupune indeplinirea unei serii destul de complexe de activitati care necesita persoane specializate intr-o gama larga de domenii. Asadar, cercetarea locului savarsirii actului de terorism, nu poate fi efectuata decat de o echipa ce prezinta atat competenta din punct de vedere procedural cat si competenta din punct de vedere operativ, fiind una dintre cele mai complexe activitati si reprezentant nul dintre fundamenele esentiale de pornire in solutionarea cauzei. Ca orice echipa si cea de cercetare a locului faptei ca avea la conducere o persoana care fie poate functia de procurer, fie functie de politist, functie care se stabileste in functie de tipul infractiunii ce este savarsita.

În ceea ce privește persoanele îndreptățite la participe la efectuarea cercetării locului faptei trebuie să menționăm că echipa desemnata trebuie să includă, în funcție de tipul de infracțiune ce este săvârșită, precum și de perimetru ce trebuie cercetat.

.

Poate exista și cazul în care cel care a comis infracțiunea a fost prins în momentul săvârșirii acestea și imbilizat, situație la care duce la posibilitatea ca din cadrul persoanelor ce trebuie să se deplaseze la locul faptei să facă parte și avocatul acestuia dintâi, sau un avocat din oficiu. Noul cod de procedura penală instituie obligativitatea ca la efectuarea cercetării penale să fie prezenți și noi martori asistenți, în vederea unei mai mari siguranțe cu privire la certificarea urmelor și a altor materiale de probă, precum și cu privire la reducerea posibilității de înlocuire sau de dispariție a acestora.

În condițiile unei firești transparențe și comunicări cu societatea civilă și massmedia devine oportună prezența la fața locului a unei persoane specializate în P.R. care să se constituie într-o veritabilă punte de comunicare între organul judiciar și publicul larg. Șeful echipei nu se poate concentra și este greu să manifeste diligența necesară pentru a da explicațiile necesare, el trebuie să conducă echipa, nu să piardă timp operativ pentru a da relații cu privire la ceea ce s-a întâmplat, ce activități se desfășoară și care sunt rezultatele. De remarcat că gestionarea problemei este importantă o reacție negativă din partea mediului putând afecta bună desfășurare a activității de cercetare la fața locului

Pe lângă pregătirile cu privire la persoanele care trebuie să existe la locul comiterii infracțiunii, în funcție de tipul acesteia, este important să se facă pregătiri și cu privire la tehnicile și instrumentele ce vor fi necesare și utilizate în ceea ce privește desfășurarea acestei proceduri. Așadar, datorită importanței și a complexității cercetării locului faptei, ca urmare a unei dezvoltării din punct de vedere tehnologic, din ce în ce mai mari, s-au îmbunătățit și aspectele cu privire la metodele și tehnicile ce sunt utilizate în vederea desfășurării acestei proceduri, astfel că indiferent de tipul său de locul în care este săvârșită fapta trevazuta de legislația penală este necesar că metodele criminalistice utilizate în vederea cercetării acesteia să îndeplinească cumulativ câteva condiții:

să poată fi utilizate cu ușurință prin prezentarea unor detalii specifice privind modalitatea de folosire;

să permită păstrarea cât mai exactă a urmelor, precum și a altor mijloace materiale de probă ce sunt prezenta la locul faptei;

să vizeze în mod direct activitatea ce trebuie efectuată la locul comiterii infracțiunii;

să poată fi utilizate rapid, fără prea mult efort;

să fie de natură a fi utilizate prin intermediul unor modalități sigure de lucru, care să nu pună în pericol viața deloc ce le folosesc;

să fie corespunzătoare atât din punctul de vedere al legislației în vigoare, cât și din punctul de vedere al standardelor de calitate impuse;

sa prezintă un preț corespunzător.

Așadar, este nevoie ca pentru o bună desfășurarea a cercetării locului faptei în cazul oricărei infracțiuni, în special a celor de terorism care prezintă un impact foarte mare în rândul întregii populații la nivel mondial să fie luate toate măsurile necesare în vederea unei pregătiri eficienta care să permită o soluționare cât mai justă și eficientă a cauzei cu privire la care se referă, dar și în vederea asigurării protective atât cu privire la urme și la alte materiale de probă care există la locul la care a fost săvârșită infracțiunea, cât și cu privire la persoanele care vor fi prezentă la desfășurarea acestei activități și care ar putea să fie supuse anumitor riscuri cu rpivire la sănătatea și integritatea lor personală că umare a posibiliattii existenței diferiți factori de natură a pune în pericol persoanele ce se afla în jurul acestora.

2.3.2. Activități pregătitoare efectuate la fața locului

Ulterior activităților necesare a fi îndeplinite înainte de ajungerea la locul faptei, vor trebui realizate activitățile pregătitoare necesare la locul comiterii infracțiunii. Aceste activități sunt de natură a veni în sprijinul celor luate la nivelul sediului instituitor specializate prevăzute de lege, fie prin completarea acestora, fie prin corectarea lor, atunci când cele dispuse inițial nu sunt corespunzătoare. Cel care conduce echipa de cercetare prezintă un rol fundamental în ceea ce privește punerea în aplicare a acestor măsuri, ele fiind foarte importante deoarece prezintă un punct de plecare în ceea ce privește cercetarea propriu-zisă a locului în care este săvârșită infracțiunea.

Primele și cele mai importante dintre activitățile pregătitoare ce trebie effectuate înainte de cercetarea efectivă a locului fâței sunt reprezentate de stabilirea caterva elemente esențiale de către cel care se ocupa de conducerea echipei destinată cercetării locului faptei. Așadar, pentru început, persoana menționată anterior, va stabili dacă s-au conservat, precum și care este modalitatea prin care s-au convervat urmele existente ca urmare a săvârșirii infracțiunilor precum și celelalte mijloace materiale de probă. Totodată, pe lângă urme și mijloacele materiale de probă este important să se constate dacă au fost identificate persoanele care au comis infracțiunea prevăzută de către legislația penală, precum și dacă aceștia au fost reținuți. La fel de important este și dacă la locul faptei existe persoanele care au nevoie de acordarea primului ajutor, precum și modalitatea în care au fost salvate persoanele ce au dobândit calitatea de victime ale infracțiuni.

De asemenea, verifică starea de fapt și ia măsurile necesare pentru completarea și corectarea celor întreprinse de primii ajunși la fața locului, evitarea oricăror pericole și pentru crearea celor mai bune condiții în care să se efectueze cercetarea la fața locului. Din punct de vedere practic, s-a ajuns la concluzia că deși cei care ajuns la locul comiterii unei infracțiuni primii, de cele mai multe ori iau măsuri necesare fie în vederea diminuării conseckintelor produse de săvârșirea infracțiuni, fie în vederea eliminării acestora, măsurile dispuse trebuie corectate de către persoane specializate cu experiență în domeniu.

Altă activitate ce trebuei întreprinsa intaine de începerea propriu zisa a cercetării locului faptei este reprezentată de aflarea tutror informațiilor necesare de la cei care au ajuns primii la locul cercetar, informații pe baza cărora se poate determina care este forma locului în care a fost comisă fapta, precum și care sunt modificările care au survenit odată cu trecerea timpului. Este foarte important pentru organele specializate cu efectuarea cercetării să determinemodul în care a fost găsit locul faptei imediat după săvârșirea acesteia, precum și modalitatea și condițiile în care se aflau urmele și celelalte mijloace materiale de probă, pentur a avea o imagine cât mai reală cu privire la infracțiune și pentru a putea determina care sunt modificările importante ce au intervenit și care pot avea impact semnificativ asupra soluționării cauzei. Trebuie stabilit și ce anume a dus la modificarea locului și a urmelor existente în cadrul acestuia.

În situația în care modificările au fost determinate de acțiunea unor persoane, se va proceda la identificarea și audierea acestora, în ideea stabilirii acțiunilor care au determinat modificările și dacă a fost sau nu implicată reaua- voință. Ulterior acestor activități, trebuie să se stabilească care sunt limitele suprafeței ce urmează a fi supusă procedurii cercetării, dar și modalitatea în care va fi efectuată această cercetare.În ceea ce privește limitele perimetrului, pe care echipa va desfășura activități de căutare, revelare, fixare, ridicare, etc. a urmelor și mijloacelor materiale de probă, problema poate deveni complexă, atunci când ar putea apărea necesitatea extinderii activităților pe teritoriul altor proprietăți, indiferent dacă acestea aparțin unor persoane fizice sau unor persoane juridice.

Vor apărea discuții în situația în care locul faptei nu poate fi văzut că fiind o singură proprietate, ci această vizează teritorii aparținând mai multor proprietăți. Așadar, poate apărea cazul în care este necesar ca pentru desfășurarea procedurii să fie cercetare proprietățile mai multor persoane fizice, ori proprietățile mai multor persoane juridice, lucru care poate duce la apariția unor probleme, ce pot fi rezolvate doar prin intermediul organului competent să stabilească un echilibru între drept și abuz de drept.

Așadar, pentru a putea fi efectuată cercetarea comiterii unei faptei prevăzute de legea penală în cadurl unei sau a mai multor proprietăți, trebuie să fie evidență existența unei legături între acestea două, legătura care poate să rezulte doar prin intermediul analizării informațiilor existente la locul la care a fost comisă fapta, dar și a logicii juridice. Informațiile existente la locul comiterii infracțiunii pot să afara fie din cadrul diferitelor declarații oferite de către martori, persoane sau chiar din declarația celui care a comis fapta, fie din analiza urmelor și a celorlate mijloace materiale de probă. Totodată, trebuie spus faptul că legătura dintre fapta penală și proprietatea pe care este săvârșită poate să decurgă și ca urmare a tipului de infracțiune comis, precum și a tipului locului supus analizei.

Important de menționate ste faptul că, se poate lua hotărârea că cercetarea locului faptei a se poată extinde în funcție de următoarele elemente:

interpretarea informațiilor;

logica juridică;

natura faptei prevăzută de lege penala comisă;

tipul locului supus cercetării.

Un alt aspect important cu privire la activitățile premergătoare desfășurate la locul faptei este reprezentat de trasarea sarcinilor și a atribuțiilor pe care trebuie să le îndeplinească fiecare membru al echipei prezente la locul infracțiunii. Modul concret în care sunt repartizate sarcinile membrilor echipei este guvernat de considerente precum: pregătirea și specializarea personalului, calitățile și interesele fiecărui membru, experiența și concepția privind gestionarea situațiilor de criză, relațiile dintre membri, starea de sănătate a acestora, alți factori de natură psihosomatică, ce pot influența comportamentul membrilor, etc. Oricum, va trebui să se urmărească cele două planuri acționale, cu caracter fundamental, ce sunt specifice cercetării la fața locului – cel preponderent tehnic și cel al activității anchetatorilor – fără să fie afectat caracterul unitar al activității.

Nu trebuie uitat faptul că, dsi la locul cercetării infracțiunii săvârșite vor fi persoane cu siferite specializări, toate acestea trebuie să se afle sub conducerea unui singur individ, deoarece toate formează o singură echipă de cercetare, indiferent de specializarea și de instituția din care fac parte, Această echipă trebuie să fie în măsură să respecte sarcinile trsate de către conducătorul ei, și să lucreze ca o adevărată echipă în momentele în care îndeplinirea atribuțiilor presupune acest lucru. Ca atare, chiar dacă exista persoane cu pregătiri și experiențe diferite acestea trebuie să lucreze împreună în vederea atingerii obiectivului final și anume acela de a obține informații și rezultate ncesare soluționării tuturor problemelor cercetării și implict a alarii adevărului cu privire la comiterea faptei.

2.4. Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului

Ultima secțiune din cadrul acestui capitol are rol de a prezenta aspectele generale cu privire la fixarea rezultatelor în ceea ce pricește cercetarea locului faptei a infracțiunilor în general, și a infracțiunilor de terorism în mod particular. Așadar, în urma efectuării cercetării locului comiterii unei infracțiuni și respectiv a parcurgerii celor două faze aspecifice acesteia, faza statică, și dinamica, prima dintre ele fiind prezentată pe larg în cadrul capitolului următor, organele îndreptățite cu efectuarea cercetării vor trebui să prezinte rezultatele obținute în urma acesteia, rezultate care pot fi prezentate prin intermediul a trei metode:

fixarea rezultatelor prin intermediul întocmirii procesului verbal;

fixarea rezultatelor prin intermediul imaginilor si a inregistrarilor de sunet

fixarea rezultatelor prin intermediul efectuării unor schițe.

Legislația procesuală penal în vigoare, prevede faptul că ulterior încheierii acestei activității de cercetare a locului săvârșirii actului terorism, trebuie să se întocmească un proces verbal în cadrul căruia să fie incluse aspecte precum detalii specific locului în care a fost comisă fapta, aspectele general privind urmele care au fost găsite la locul săvârșii infracțiunii, precum și a modalităților prin care acesteau au fost fixate și ridicate, noțiuni cu privire la celelalte obiecte ce au fost găsite și au legătură cu infracțiunea etc. De asemenea, trebuie să menționăm faptul că procesul verbal întocmit în acest caz trebuie să respecte toate condițiile impuse de lege cu privire la întocmirea unui astfel de document.

Cu alte cuvinte, existenta acest document la terminarea activității de cercetare penală este obligatorie, pricipalul scop al acestuia fiind acela de a cuprinde într-un mod cât mai clar și obiectiv modul în care exista locul săvârșirii infracțiunii la momentul ajungerii organelor de cercetare penală, dar și de a reprezenta una dintre cele mai importante modalități prin care se poate confirma îndeplinirea tuturor activităților prevăzute de către legislația penală cu privire la desfășurarea acestei categorii de activități. Acest document trebuei să fie de natură a aduce în prim plan o imagine clară cu privire la realitatea săvârșirii faptei, astfel ca persoanele care nu au fost prezentate la efectuarea cercetării penale și au dreptul să citească procesul verbal să poată fi în măsură să înțeleagă modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea precum și alte aspecte cu privire la aceasta.

În legătură cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, atât doctrina cât și practica judiciară au subliniat necesitatea satisfacerii unor cerințe, după cum urmează:

în primul rând, procesul verbal întocmit în vederea prezentării rezultatelor cercetării locului faptei, trebuie să fie un document complet, ceea ce înseamnă că aceasta trebuie să prezinte toate detalii cu privire la modul în care s-a desfășurat activitatea de cercetare, dar și toate detaliile cu privire la rezultatele ce s-au obținut în urma cercetării. Inportanta acestui aspect este dacă de faptul că atunci când nu sunt prezentate toate elementele descoperite în cursul cercetării, acest lucru poate avea un impact major asupra asupra întregului proces penal ce se desfășoară cu privire la infracțiunea respectivă, deoarece fiecare aspect ce nu este menționat sau este omis a fi menționat în cadrul procesului verbal poate avea o inportanta foarte mare în ceea ce privest soluționarea cauzei supusă judecății;

totodată, procesul verbal trebuie să fie întocmit cu obiectivitate, ceea se înseamnă că persoanele care ocupa de desfășurarea cercetării locului faptei, precum și cele care se ocupa cu întocmirea procesului verbal, trebuie să analize fiecare aspect cu privire la urmele existente în momentul efectuării cercetării, precum și cu privire la celelalte mijloace materiale de probă, exact din perspectiva în care acestea se prezintă în momentul respectiv, fără a fi influențați de alții factori externi în cadrul analizei lor;

documentul trebuie să fie concis, ceea ce înseamnă că în cadrul acestuia trebuie menționate toate constatările, într-o manieră concentrată fără a fi nevoie de alte argumente sau aplicații de natură a duce la existenta și inserarea unor elemente ce nu au legătură cu cauza care se analizează;

nu în cele din urmă, procesul verbal trebuie să fie întocmit în mod clar, cu mare precizie, datorită importanței pe care acesta o prezintă în cadrul procesului penal. Altfel spus, tot ceea ce este menționat în cadrul acestui document trebuie să nu lase loc de interpretări ce sunt de natură a duce la ingreunarea procesului penal, la întârzierea soluționării cauzei sau la pronunțarea unor soluții neconforme cu realitatea.

O altă modalitate prin intermediul căreia pot fi fixate rezultatele cercetării locului faptei este reprezentată de înregistrarea de sunet sau imagine. Înregistrările locului în care a fost săvârșită infracțiunea, au ca principal obiectiv acela de a reda într-un mod cât mai clar modul în care se găsește suprafața respectiv în momentul în care ajuns organele de cercetare specializate prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, se reda cadrul ce trebuie analizat de către specialiști în vederea determinării modalității în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și a persoanei care a comis-o. Înregistrările ce pot fi folosite în cadrul cercetării la fața locului sunt de mai multe feluri, ceea ce înseamnă că trebuie făcută diferența între posibilitatea utilizării înregistrărilor de sunet, a imaginilor fie de tip schița, fie a celor de orientate fie a celor de detaliu. De asemenea, sunt prezentate separat inregsitrarile privind obiectele principale și cele privind urmele existente. În ceea ce privește imaginile de detaliu, acestea sunt foarte importante deoarece prezintă un caracter specific, fiind de natură a surprinde o realitate cât mai amănunțită a tuturor urmelor și a obiectelor existente la locul comiterii infracțiunii, realitate care poate contribui într-un mod mai mare la aflarea adevărului, deoarece imaginile detaliate sunt mult mai specifice și mai concrete.

Un alt aspect important de menționat este dat de faptul că aceste înregistrări prezentate, fac parte din cadrul fazei statice a cercetării la locul faptei, faza pe care o vom prezenta pe larg în cadru capitolului următor. Fac parte din cadurl fazei statice doarece surprind realitatea înainte de a se efectua vreo modificare în cadrul ariei de desfășurare a activității, find astfel în măsură a prezenta aspectul general al perimetrului respectiv, precum și a locurilor din elementelor din jurul acestuia.

De asemenea, prin înregistrările pentru orientarea locului faptei, se urmărește surprinderea acelor aspecte, capabile să ofere o anumită imagine, asupra raportului dintre locul propriu-zis al faptei și zona înconjurătoare, cum sunt, de pildă, distanțele până la construcțiile sau alte puncte de reper din apropriere, drumurile de acces, posibilitățile de vizibilitate.

Ultima modalitate prezentată este cea prin intermediul înregistrărilor schița. Acestea au ca obiect doar locul săvârșirii infracțiunii, fără împrejurimi, rațiunea subzistând tocmai prin surprinderea tuturor elementelor ce conferă individualitate perimetrului acceptat, ca obiect central al cercetării criminalistice. Imaginile trebuie să fie într-o cantitate suficientă, luate din diferite unghiuri, folosindu-se cele mai adecvate metode pentru a obține o reprezentare completă a locului săvârșirii infracțiunii.

Capitolul III. Faza statică a cercetării locului faptei în cazul

infracțiunilor de terorism

3.1. Constatarea stărilor de fapt în cazul infracțiunilor de terorism

Așa cum am precizat anterior, cercetarea la fața locului a oricărei infracțiuni prezintă două faze foarte importante:

faza statică a cercetării locului faptei;

faza dinamică a cercetării locului faptei.

În ceea ce privește faza statica a cercetării locului faptei, trebuie să menționăm, în primul rând, faptul că caracteristic acesteia este că se realizează prin intermediul unei analize atente a locului în care a fost săvârșită infracțiunea, fără însă că acesta să sufere vreo modificare față de modul în care a fost găsit la sosirea organelor de cercetare penală. Această fază, presupune îndeplinirea mai multor activități în ordine cronologică, fiecare dintre această având o importanță aparte în ceea ce privește soluționarea cauzei dedusa judecății.

Pentru început, odată cu sosirea la locul săvârșirii infracțiunii, aceasta trebuie observat cu atenție, pentru a nu fi scapat din vedere niciun detaliu, observații ce trebuie făcute având la baza principii logice dar și necesită de ordin operativ. În ceea ce privește această activitate, pot apărea două situații, astfel că, în cauzlin care locul săvârșirii infracțiunii este un spațiu inchis, atunci activitatea de observare se va face prin analizarea în detaliu a fiecărui element existenta în respectivul spațiu, de natură a ajuta la soluționarea cauzei, element care a avut legătura cu săvârșirea infracțiunii. Pe de altă parte, exista cazul în care locul comiterii fapte este un spațiu deschis ce prezintă o suprafață mare, ceea ce înseamnă că observarea se considerată realizată odată cu parcurgerea întregii suprafețe și a analizării în detaliu a fiecărui element ce poate ajuta în cadrul investigației.

Momentul este foarte bun pentru că, cel care se afla la conducerea echipei sa stabileasca daca, locul delimitat de catre persoanele specializate, ca fiind cel al savarsirii infractiunii, este cel corect. Pe langa aceasta sarcina, tot conducatorul echipei de cercetare este cel care trebuie sa duca la idneplinire activitatea de oricentare topografica si criminalistica a spatiului respectiv. Așadar, este vorba despre două concepte diferite. În ceea ce privește orientarea criminalistică aceasta presupune faptul că se urmărește analiza modului în care este orientarea în interiorul perimetrului de cercetat, raportat la acele puncte ce stau la baza sistemului de referinta, in perioada in care are loc cercetarea, respectiv drumurile, cladiri, copaci, locul in care a fost gasit cadavrul, cel in care exista ale elemente utilizate de infractor, in timp ce orentarea de tip topografic, are ca principal obiectiv raportarea in functie de punctele cardinale.

Crearea unor noi ipoteze care să vizeze modalitățile ce au fost folosite de către cei ce au avut calitatea de subiecți activi în cadrul infracțiuni, modalități ce fac referire atât la căile prin intermediul cărora infractorii au ajuns la locul infracțiunii, cât și cele prin care aceștia au plecat de la locul faptei, duc la o stabilire mai exactă cu privire la modul în care arata locul săvârșirii infracțiunii, dar și la delimitările teritoriale ce trebuie impuse ariei de cercetare, precum și a mijloace c ear putea aduce cea mai mare eficiență privind cercetarea locului faptei. Ulterior acestor activități, este necesar ca organele specializate să determine modalitate prin care infractorul a ajuns și a pătruns în cadrul perimetrului în care s-a desfășurat infracțiunea, dar și locurilor ce au fost utilizate în vederea deplasării. De asemenea, important de menționat este faptul că cel însărcinat cu desfășurarea acestei activități este chiar specialistul criminalist, care deține acele abilități necesare aceste acțiuni, precum și pregătirea cerută de această activitate.

Nu trebuie uitat faptul că faza statică a cercetării locului faptei în cazul oricărei infracțiuni, astfel că și în cazul infracțiunilor de terorism, presupune o analiză care să permită păstrarea identică a locului săvârșirii infracțiunii, așa cum aceasta a fost găsită de organele de cercetare, fără a se aduce nicio modificare, lucru care se poate realiza prin intermediul alegerilor optime cu privire la modalitățile prin care se poate pătrunde în interiorul perimetrului, dar și a numărului de persoane căruia îi este permis să efectueaze activități de cercetare în acest loc. Astfel că, trebuie pe cât posibil, să se evite deteriorarea urmelor inițiale existente, dar și crearea de noi urme care ar putea să ducă la confuzii privind modul de acțiune al infractorului. Odată ce se stabilesc modalitățile prin care se va pătrunde în cadrul ariei ce este ca desemnată loc al infracțiunii, persoană ce se afla la conducerea echipei alături de alte persoane ce sunt vitale în cadrul cercetării, vor pătrunde în cadrul perimetrului delimitat. Scopul inițial și principal al acestora este acela de a stabili care este situația de fapt în care se afla locul infracțiunii, acest lucru urmându-se a se face doar după ce se notează cât mai exact oră în care au pătruns efectiv echipele în cadrul perimetrului vizat. Activitățile desfășurate de primele persoane care pășesc în cadrul ariei săvârșirii infracțiunii de terorism trebuie să se fundamenteze pe profesionalist și atenție la detalii. Astfel că, toate acțiunile întreprinse de persoanele specializate trebuie să se realizeze cu meticulozitate, fiind foarte important ca pentru orice urmă sau alt mijloc material de probă să se noteze detaliile esențiale cum ar fi: tipul acestora, modul în care sunt descoperite, situația în car se afla, legătură cu activitatea infracțională, forma pe care o prezintă etc.

Un alt aspect foarte important este legat de faptul că în faza statică a cercetării penale se poate, de asemenea, utiliza câinele de urmărire, în vederea determinării urmelor de miros, acest aspect fiind foarte important în cadrul cercetării locului faptei deoarece poate oferi informații destul de utile în vederea soluționării cauza dedusa judecății.

In ceea ce priveste modalitatea in care se va desfasura activitatea ce presupune prezenta cainelui de urmarire, trebuie sa mentionam faptul ca acesta nu va parcurge singur suprafata infractională, ci alaturi de el va participa cel putin un membru din cadrul echipei de cercetare, iar in functie de rezultatele obtinute ca urmare a acestei activitati vor fi luate una dintre urmatoarele masuri:

imobilizarea celui care a comis infractiunea in cazul in care cainele va indica in mod clar o astfel de persoana;

protejarea si paza urmelor sau a altor mijloace de proba descoperite cu ajutorul acestuia;

protejarea persoanelor sau a victimelor descoperite ca urmare a utilizarii acestei tehnici.

În ceea ce privește parcursul câinelui, precum și acțiunile pe care acesta le întreprinde penru a ajunge la anumite rezultate, ca urmare a descoperirii urmelor de miros, trebuie să precizăm faptul că acestea vor fi prezentate în cadrul unui process verbal separat, destinat exclusiv acestei activități, document care va însoți procesul verbal principal al fazei statice specifice acestei activități. În ceea ce privește modul în care arata locul faptei precum și urmele care sunt descoperite și au legătură cu activitatea infracțională, trebuie să spunem că acestea sunt fixate utilizându-se înregistrări de imagine și de sunet. De asemenea, referitor la acele descoperiri provizorii, ele trebuie să fie evidențiate, urmând a fi folosite după ce este scrie documentul aferent activității de cercetare a locului infracțiunii. Concluzionând, faza statică a cercetării infracțiunilor de terorism, presupune determinarea stării de fapt în care se afla locul săvârșii infracțiunii, dar și a urmelor și a altor mijloace de probă, prin crearea unei imaginii generale cu privire la aceasta, imagine ce trebuie să aibă în vedere locul exact al faptei, înainte de a i se aduce acestuia orice fel de modificare, Nu în cele din urmă, tot în cadrul fazei statice trebuie ca, atunci când este posibil acest lucru, să se procedeze la stabilirea și fixarea cât mai clară a poziției în care se afla fiecare reper în parte, astfel fiind foarte importante urmele de poziției existente în cadrul câmpului infracțional. De cealaltă parte, se afla faza dinamică, o procedură mult mai complexă care presupunând participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigațiilor și folosirea integrală a mijloacelor tehnico-științifice criminalistice, aflate la dispoziția lor.

Imediat ce sunt efectuate primele activități ce sunt necesare în momentul ajungerii la fața locului, este necesar ca ulterior să se treacă la analiza amănunțită a tuturor urmelor, elemente ce se realizeaza în cadrul fazei dinamice, însă este necesar, că, cu privire la acestea se intervină și în cadrul fazei statice, în special în ceea ce privește descoperirea lor, dar și fixarea acestora. Așadar, în faza statică a infracțiunilor de terorism, o altă activitate foarte importantă este aceea de descoperire a tuturor urmelor care au legătură cu săvârșirea infracțiunii și care sunt de natură a duce la aflarea modului în care aceasta a fost săvârșită, dar și la determinarea persoanei care a comis fapta prevăzută de legislația penală în vigoare. Important de menționat este faptul că, atâta timp cât ne aflăm în faza statică, indiferent de tipul de act terorist de care este vorba trebuie ca organele de cercetare penală să descopere urmele și să le examineze pe cele care necesită urgență, însă fără ca acest lucru, să aducă modificări în ceea ce privește modul în care arata locul săvârșirii faptei prevăzută de legislația penală.

În ceea ce privește stabilirea stării de fapt în care se afla obiectele, trebuie menționat faptul că în cazul tuturor infracțiunilor de teorism, acestea trebuie examinate cu mare atenție, respectiv analizate din mai multe puncte de vedere. În cauzul în care actul de terorism săvârșit are că urmăre moartea uneia sau a mai multor persoane, atunci în analiza stării de fapt existente la locul comiterii infarctiunii, pe lângă analiza obiectele este necesar să se examineze atent și cadavrul sau după caz cadavrele care există, în vederea descoperirii tuturor urmelor care pot exista și fi considerate indicii cu privire la modul în care a fost comisă fapta, dar și la legăturile care există între această și alte obiectele de la locul respectiv, legături care ar putea fi de natură să soluționeze cazul existent.

Așa cum am precizat, la locul comiterii unei infracțiunii foarte importante sunt urmele existente de aceea trebuie ca acestea să fie analizate și examinate cu mare atenție, în vederea stabilirii tuturor faptelor, deoarece fiecare tip de urma este de natură a oferi informații diferite privind infracțiunile. Cu toate că examinarea atentă a acestora se desfășoară în cazul fazei statice, ca urmare a gravității și a importanței pe care o prezintă infracțiunile de terorism trebuie să spunem că este necesara observarea cu mare atentie a fiecarei urme inca din cadrul fazei statice a cercetarii actelor teroriste, deoarece este necesar sa fie fixate prin intermediul imaginilor doar acele urme ce au legatura cu activitatea infractionala, iar aceasta fixare trebuie sa fie de natura a arata modul in care urma este dipusa in cadrul spatiului infractional, legatura care exista intre aceasta si alte urme, urmand ca ulterior sa fie analizata in mod detaliat, sub alte aspecte, care insa nu tin de faza statica a cercetarii. Trebuie evident subliniata si ideea potrivit careia, procedura de desfasurare a cerecatrii locului infractiunii nu trebuie sa vizeze doar examineaza perimetrului considerat locul faptei, ci si indeplinirea altor activitati esentiale in justa solutionare a cauzei supusa cercetarii.

Având în vedere importanța pe care o prezintă această activitate în cadrul proceduri de cercetare penală, trebuie să menționăm faptul că cel care se afla la conducerea echipei va trebui să analizeze acțiunile fiecărui membru al echipei și, de asemenea, să îi determine pe aceștia să explice fiecare acțiune care a fost de natură a aduce modificării modului în care arata locul inițial al faptei.

Un alt aspect foarte important de menționat cu privire la aceasta etapa a fazei statice a infracțiunilor de terorism, vizează faptul că, sunt necesare descoperirea acelor urme care prezintă o legătură cu actul de terorism devarsit, deoarece este evident faptul că în cadrul perimetrului ce este considerat locul faptei, pot exista diverse alte urme care nu au legătură cu activitatea infracțională, urme care nu trebuie luate în considerare de către organele de cercetare penală. Așadar, descoperirea urmelor în cadrul fazei statice prezintă o importanță deosebită, deoarece acest în acest context, interpretarea existenței, naturii, poziției, mecanismului de formare și a altor elemente ce caracterizează urmele și mijloacele materiale de probă, devine deosebit de importantă; trebuie considerată elementul necesar să facă conversia unor stări de fapt, în elemente de anchetă.

Așa cum am precizat în cadrul capitolului inițial, infractiunile de terorism sunt multiple, ele fiind prevăzute în cadrul Legii 535/2004 prevenirea și combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial Nr.1161 din 8 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, așadar, faza statică în ceea ce privește această categorie de infracțiuni, presupune analiza patricularitatilor cu privire la faza statică a fiecăreia dintre infracțiunile de terorism în parte.

În primul rând, sunt considerate infractiuni de terorism, infracțiunile de omor, omor calificat și vătămare corporală, cu condiția să fie îndeplinite și cerințele prevăzute de legea menționată anterior, în cadrul articolului 2. Așadar, pentru început, vom analiza primele activități care trebuie îndeplinite în faza statică a infracțiunilor de omor și omor calificat, atunci când acestea sunt considerate acte de terorism. Analizăm aceste infracțiuni deoarece sunt în prezent unele dintre cele mai întâlnite forme de terorism la nivel modial.

În cazul actelor terorirste ce duc la moartea persoanelor, este evident faptul că acestea au ca principal rezultat inducerea panicii și a nesiguranței la nivel mondial, ceea ce duce implicit la tensiune și panica în rândul organelor ce se ocupa cu cercetrea faptei respective. Așadar, ca urmare a acestui lucru, trebuie precizata încă de la început obiectivitatea de care trebuie să dea dovadă persoanele care efectuează cercetarea la fața locului. Investigarea acelor activități care au ca rezultat moartea unora sau a mai multor persoane, săvârșite în condițiile prevăzute din legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, nu poate fi concepută fără existența unei cercetării a locului faptei, deoarece în lipsa acestea, organele specializate și îndreptățite de lege să soluționeze cauză nu vor avea posibilitatea de a obține probleme și mijloacele materiale de probă pentru a determina modul în care a fost săvârșită infracțiunea și nici persoana care a săvârșit-o.

Analizând particularitățile efectuării cercetării la fața locului în cadrul investigării infracțiunilor de terorism săvârșite prin omor, în contextul mai larg al efectuării acestei activități în cadrul investigării mai multor genuri de infracțiuni de terorism, se poate menționa faptul că din punctul de vedere al dificultății și al gradului de complexitate, faza statică a cercetării locului faptei este una dintre cele mai dificile, comparativ cu celelalte tipuri de infracțiuni. Acest lucru apare în primul rând ca urmare a faptului că, în acesta situație la locul faptei exista un cadavru sau mai multe care impun o cercetare amănunțită, pentru o bună începe a cercetării fiind foarte important momentul în care acesta este descoperit.

Așadar, în această etapă de stabilire a stărilor de fapt existente în cazul săvârșirii infracțiuni de terorism prin comiterea omorului sau a omorului calificat, pentru început este important ca cei care ajung primi la locul faptei să noteze ora exactă la care au sosit, adresa ori alte repere pe baza cărora să se localizeze cât mai exact perimetrul pe care a fost găsit cadavrul și condițiile meteorologice existente în momentul sosirii. Deși par elemente care ar ține mai mult de o rutină administrativă decât de cercetarea criminalistică propriu-zisă, aceste date și-au dovedit utilitatea în activitatea practică, în primul rând, în combaterea alibiurilor și a altor apărări bazate pe falsificarea realității ce sunt invocate de către făptuitori în vederea asigurării scăpării de răspunderea penală.

Totodată trebuie spus faptul că, imediat ce organele de cercetare penală ajung la fața locului, cea mai mare prioritate a acestora este aceea de a acorda primul ajutor persoanelor care au viață în pericol, urmând că ulterior, să se noteze și să se marcheze locul și poziția în care se afla victimă în momentul descoperirii sale, de către primii ajunși la fața locului. Această importantă pe care o prezintă primele activități necesare a fi desfășurate este dată de faptul că, atunci când organele specializate nu efectuează aceste activități, sau le efectuează fără a ține cont de toate regulile impuse și necesare a se respecta, este posibilă apariția unor erori atât în ceea ce privește momentul săvârșirii infracțiunii, cât și în ceea ce privește modul în care s-au format urmele existente la locul faptei, urme care au legătură cu activitatea infracțională.

Cu toate acestea, se poate spune că în cazul infracțiunilor de terorism ce are că urmarea moartea persoanelor, se poate să se restabilească care era poziția inițială în care se afla cadavrul, atunci când acesteia îi sunt aduse modificari, restabilirea poziției inițiale urmând a se face prin corelarea poziției actuale, cu locul faptei și declarațiilor persoanelor implicate ori a martorilor oculari cu locul, forma, natura, cantitatea, etc. a urmelor și mijloacelor materiale de probă, afirmație absolut corectă, însă practica judiciară a scos în evidență apariția și dezvoltarea unei suspiciuni care, inteligent exploatată, de către făptuitori ori de către avocații acestora poate conduce, în anumite condiții, la prăbușirea întregului edificiu al probațiunii. De asemenea, în această situatie, este foarte importantă modul în care cei ce ajung primi la locul săvârșii faptei prevăzute de legea penală, procedează la conservarea acestuia, precum și la identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte, identificarea urmărirea, prinderea și izolarea făptuitorilor.

Așa cum am precizat, de multe ori pot apărea modificări fata de momentul săvârșirii infracțiuni, cu toate că organele de cercetare penală au luat toate măsurile necesare conservării acestuia. Aceste modifica pot apărea fie ca urmare a acțiunilor săvârșite de factorii umane, fie ca urmare a unor fenomene natura imposibil de evitat. Modificări pot viza fie lodul în care sunt dispuse diferite obiecte sau cadavrele în cadrul perimetrului, fie privind urmele sau alte mijloace materiale de probă. Cu toate acestea, situația inițială poate fi restabilită, dacă așa cum am menționat, exista martori oculari, sau alte persoane, care corelat cu locul în modul în care se afla, poate stabili starea inițială a acestuia.

În cazul în care, locul comiterii faptei prevăzută de către legislația penală exista anumite persoane care fie au fost martori la comitere faptei prevăzută, fie au desfășurat orice alte activități ce au legătură cu comiterea acesteia, respectivele persoane este necesar să fie ascultate de către cei care ajung primi la fața locului deoarece pot oferi imformatii foarte importante care să fie de natura ca, completate cu urmele și probleme existente în cadrul perimetrului să stabilească modul în care a fost săvârșită infracțiunea, dar și persoana care săvârșit actul de terorism prevăzut de către legislația în vigoare. Ca urmare, aceste persoane pot reprezenta un punct cheie în efectuarea investigației pnela, de aceea în faza statică a cercetării infracțiunilor de terorirm, persoanele astfel găsite trebuie să fie ascultate și luate în considerare atunci când oferă detalii utile cu privire la respctivul caz.

În ceea ce privește modalitate prrin care poate fi săvârșită infracțiunea de terorism ce duce la moartea persoanelor, trebuie să precizăm faptul că modalitățile prin care se poate face acest lucru sunt numeroase. Menționăm pentru început, săvârșirea omorului utilizându-se arme albe.

Omorurile săvârșite prin folosirea de arme albe sau de diferite alte corpuri contondente sunt foarte des întâlnite în practică judiciară putând fi identificate elemente comune de natură a facilita înțelegerea mecanismul producerii crimei și ceea ce trebuie urmărit atunci când se desfășoară cercetarea la fața locului.

Primele activități din cadrul fazei statice a acestui tip de act terorist, vizează în primul rând faptul că este necesar să se descopere toate acele obiecte sau corpuri care prezintă trăsăturile necesare considerării acesteia ca arma albă, respectiv toate caracteristice care odată existente sunt de natură a da posibilitatea respectivului obiect de a fi întrebuințat la moartea unei persoane. Totodată, trebuie să fie efectuată o analiză atentă cu privire la legătura care există între obiectul respectiv și fapt săvârșita deoarece pot exista în cadrul perimetrului considerat locul faptei, difetite astfel de obiecte care însă nu au fost folosite la săvârșirea infracțiunii

Trebuie manifestată prudență în a trage concluzii, numai o observare atentă și minuțioasă a locului faptei putând conduce la obținerea de date prețioase, orice afirmație hazardată putând aduce serioase prejudicii desfășurării ulterioare a anchetei. În ceea ce privește victima, se va analiza locul și poziția cadavrului.

O altă modalitate este cea de săvârșire a infracțiunilor de terorism prin comiterea omorului utilizând arme de foc. Ca element specific, o atenție deosebită trebuie acordată urmelor tragerilor cu armele de foc. In cazul acestui tip de act terorist este important sa face distinctia intre doua tipuri de urme care pot aparea, astfel mentiona:

urmele principale aparute ca urmare a impuscaturii

urmele secundare.

Aparitia acestor doua tipuri de urme are la baza ca factor conditional principal tipul de arma de foc ce este utilizat de catre persoana considerate infarctor, precum si de alti factori secundari cum ar fi: distanta la care s-a aflat faptuitorul fata de victima in momentul tragerii, tipul glontului utilizat etc.

Important de mentionat este si faptul ca principalele urme care apar ca urmare a savarsirii omorului utilizand o arma de foc sunt caracterizate de trei elemente importante, pe care doar le vom enumera, fara a mai intra in detalii cu privire la acestea: orificiul de intrare, canalul și orificiul de ieșire.

Urmele rezultate din acțiunea gazelor se materializează la om prin aspectul neregulat, zdrențuit, al marginilor orificiului de intrare, în fapt, rupturi ale țesuturilor de suprafață cauzate de presiunea deosebită a gazelor rezultate la gura țevii, după ieșirea glonțului.

În cazul tragerilor cu țeava lipită, orificiul de intrare va prezenta, ca elemente particulare, imprimarea gurii țevii în jurul orificiului de intrare datorită forței gazelor care, pătrunzând brusc în canal și sub piele, o comprimă pe aceasta puternic de suprafața gurii țevii, cu consecința descoperirii urmelor suplimentare ale împușcăturii nu în jurul orificiului de intrare, ci în porțiunea inițială, de suprafață a canalului. La tragerile cu țeava semilipită, pe porțiunea unde țeava nu este lipită în jurul orificiului de intrare, se vor găsi urme secundare dispuse în semicerc. În partea opusă, acolo unde țeava a fost lipită de corp se va găsi imprimată gura țevii, urmă creată în condițiile arătate la tragerile cu țeava lipită. De subliniat că toate tragerile de la distanță foarte mică sunt caracterizate, înainte de toate, de acțiunea gazelor urmată de deformarea formei orificiului de intrare.

Pe lângă cele arătate, o sarcină prioritară pentru echipă o constituie descoperirea armei. Dacă făptuitorul se consideră vulnerabil, dacă apreciază că este posibil să se stabilească o legătură între faptă și persoana lui, este posibil ca acesta să ia hotărârea de a renunța la arma de foc pe care a folosit-o pentru suprimarea vieții victimei. Abandonarea armei se poate face precipitat în locuri unde să poată fi găsită cu relativă ușurință sau se poate încerca înscenarea unei posibile sinucideri. În astfel de cazuri trebuie examinat cu atenție perimetrul din imediata vecinătate a victimei, locul în care se presupune că s-a aflat trăgătorul și, în limite rezonabile, traseul pe care l-a urmat făptuitorul după săvârșirea faptei.

Practica judiciară a scos în evidență diferite locuri în care pot fi găsite armele de foc folosite la săvârșirea de infracțiuni; astfel sunt enumerate: fântâni, haznale, ape curgătoare, ascunzători practicate în sol, ciment, diverse obiecte, scorburi de copaci, etc. Dacă arma este descoperită, se va urmări stabilirea distanței și poziției ei față de principalele repere ale locului și față de cadavru. Important, este să se analizeze și direcția în care era orientată arma, poziția cocoșului și a încărcătorului, dacă arma este asigurată sau nu.

O altă preocupare a echipei deplasate pentru efectuarea cercetării la fața locului în cazul unui omor pentru săvârșirea căru i a au fos t fo l os i t e arme de foc este descoperirea și examinarea tuburilor și a gloanțelor. Odată cu stabilirea perimetrului în care s-a aflat trăgătorul în momentul executării tragerilor, pe baza analizei numărului aspectului și formei leziunilor și a stabilirii – pe baza acestor elemente – a distanței și direcției din care s-a tras, membrii echipei vor trece la efectuarea operațiunilor necesare pentru descoperirea tuburilor. În cazul folosirii unei arme automate, posibilitatea de descoperire a tuburilor este mare, la fiecare tragere tubul fiind aruncat, relativ, în apropiere. Dacă s-a folosit o armă la care încărcarea se face pentru fiecare foc, este foarte posibil ca trăgătorul să nu arunce tuburile la fața locului, astfel că activitatea de căutare va trebui să aibă în vedere alte locuri, găsirea având, de cele mai multe ori, o importanță deosebită pentru anchetă. La fel stau lucrurile în cazul folosirii revolverelor, tuburile rămânând în locașele lor din încărcătorul armei – butoiașul.

La descoperirea tuburilor, mai ales în condițiile în care acestea sunt căzute în locuri unde cu greu ar putea fi decoperite cu ochiul liber – în iarbă, zăpadă, nămol, bălți formate în declivitățile solului, între piese de mobilier etc. – se recomandă folosirea de magneți puternici și detectoare de metale. După descoperirea tubului tras, pe acesta trebuie căutate urme ale împușcăturii recente – luciul proaspăt al metalului provenit din acționarea asupra acestuia a percutorului și a gherei extractoare și mirosul de pulbere arsă – important fiind și compararea diametrului tubului cu dimensiunea orificiului de intrare și cu calibrul glonțului, dacă acesta a fost descoperit.

În ceea ce privește descoperirea gloanțelor trebuie observate două aspecte:

Este necesară descoperirea gloanțelor pentru identificarea armei cu care s-a comis omorul.

Este necesară stabilirea legăturii dintre gloanțele descoperite la fața locului și săvârșirea omorului, prin interpretarea mecanismului de formare a urmelor împușcăturii.

Gloanțele vor fi căutate pe podea, vor putea fi descoperite înfipte în parchet sau dușumea ori, pur și simplu, ajunse pe podea ca urmare a impactului cu obiecte de o duritate deosebită și a pierderii energiei cinetice; în tavan sau pereți, înfipte în tencuială sau ornamente; în mobilă; în pământ; în îmbrăcămintea victimei; în cadavru; în principalele obiecte-reper de la fața locului – pomi, garduri, mijloace de transport, etc. Odată descoperite, gloanțele nu vor fi scoase, prin diferite operațiuni mecanice la fața locului, ci se va proceda la păstrarea poziției inițiale în suport, preferabil fiind să se scoată sau să se decupeze suportul pentru a fi analizat, ulterior, în condiții de laborator.

O altă modalitate prin care poate fi săvârșită infracțiunea de teorism care are că urmarea moartea persoanelor este utlizandu-se diferite substanțe toxice. În ceea ce privește conceptul de toxic, trebuie precizat faptul că acest concept este foarte compelx incluzând în cadurl sau roice substanța care este de natură să ducă la tulburări structurale sau funcționale în cadrul corpului unei persoane ca urmare a utilizării acesteia, indiferență de metoda prin care aceste substanțe sunt folosite. Ca urmare a complexității pe care o prezintă, substanțele toxice pot și clasificate în funcție de mai multe criterii însă unul dintre cele mai importante și relevante în cazul infracțiunilor de terorism este clasificarea acestora un fucntie de principalele simptome care apar ca urmare a utilizării lor, de principalele criterii pe care se fundamentează, dar și de daunele pe care le provoacă. Astfel întâlnim:

după starea de agregare, substanțele toxice pot fi: gazoși, volatili, minerali – izolabili după distrugerea materialului organic în care sunt incorporați, organici naturali și de sinteză – izolabili prin procedee de extracție.

după simptomele principale pe care le declanșează substanțele toxice pot fi: convulsivante, asfixiante, halucinogeni, stimulanți sau depresanți ai SNC.

după leziunile anatomopatologice, substanțele toxice pot produce: leziuni locale specifice, leziuni postresorbitive distructive în diferite organe, toxici funcționali care nu produc ori produc leziuni specifice minime.

Cantitatea e substanță care acționează asupra organismului este cea care, principial, determină, prin ea însăși, efectul toxic. Prin doza minimă letală se înțelege cantitatea minimă de toxic care, acționând asupra organismului unei persoane, produce moartea. Toxicitatea nu reprezintă o caracteristică fizico-chimică a substanței ci un efect, un rezultat al comportamentului biochimic față de organismul viu. În aceste condiții trebuie observat că acțiunea unei substanțe toxice este condiționată de acțiunea mai multor factori ce țin atât de substanță cât și de organismul asupra căruia își exercită acțiunea. Membrii echipei de cercetare la fața locului pentru a înțelege prezența, modul de formare și de dispunere a unor categorii de urme în perimetrul crimei, necesitatea căutării acestor urme, etc. este bine să cunoască, simptomele generale de acțiunea unor categorii de substanțe toxice mai des întâlnite în practică judiciară.

O altă infracțiune care este considerată infracțiune de terorism este cea de distrugere, săvârșită în condițiile prevăzute de alineatul 2 din cadrul Legii 535/2004. În ceea ce privește primele activități care trebuie realizate în cadrul cercetării la fața locului, menționăm în primul rând faptul că, ca și în cazul infracțiuni de terorism săvârșita prin omor, prima etapă a stabilirii stării de fapt este reprezentată de analiza locului în care s-a produs distrugerea. Infracțiunea de distrugere este prevăzută în cadrul articolele 253 și 254 din Noul Cod Penal.

În ceea ce privește acest tip de act terorist, situația este destul de complexa deoarece cercetarea la fața locului în cadrul fazei statice presupune analiza locului faptei, privit din mai multe puncte de vedere. Astfel ca, atunci când distrugerea, a avut loc ca urmare a uor explozii sau incendii, locul faptei cercetat este:

locul unde s-a săvârșit explozia, respectiv locul în care au fost puse materialele explozive care au dat naștere distrugerii unui anumit bun;

perimetrul în cadrul căruia a acționat suflul exploziei, analizat atât pe orizontală cât și pe verticală, astfle încât cei care fac parte din echipa d ecercetare să poată să analizdeze subtantele ce au fost folosite pentru a da naștere exploziei ce a dus la distrugerea lucrurilor sau a clădirilor în cauză;

locul în care a izbucnit fiecare incendiu, în cazul în care suprafața s-a extins ca urmare a folosirii unor procedee speciale pentru extindere;

locul în carese găsesc anumite materiale care nasc suspiciinea că au fost folosite la săvârșirea infracțiunii de terorism prin distrugere;

locul în care au fost găsite cadrave sau persoane afectate de ditrugere, în cazul în care infracțiunea este aceea de teorism prin distrugere soldată cu maoartea sau cu vătămarea corporală a doua sau mai multe persoane;

locurile care i-a permis accesul infractorului la perimetru în cadrul căruia a comis infracțiunea de terorism, precum și cel în care a stat ascuns în vederea obținerii așteptării momentului prielnic pentru comiterea infracțiunii respective;

locurile în care se afla persoanele care au supraviețuit infracțiuni de terorim prin distrugere.

Așadar, aceasta este prima dintre acțiunile necesare a se efectua în cadrul fazei statice prin procedura cercetării locului faptei în ceea ce privește infracțiunile de terorism săvârșite prin comiterea infracțiunii de distrugere.

Ulterior stabilirii locului considerat cel al săvârșirii infracțiunii, este necesar să se stabilească modalitatea în care echipa de cercetare prezenta la fața locului va trebui să pătrundă în cadrul ariei respective, fără a exista pericol de a se aduce modificări modului în care arata locul imediat după comiterea actului terorist. Aici apar anumite dificultăți. Astfel ca, situația sta diferit în funcție de tipul de infracțiune de terorism săvârșită. În cazul în care aceasta fost comisă prin explozii sau prin folosirea diferiților compușii toxici, atunci pătrunderea în perimetru nu se va face decât după ce sunt înlăturarea pericolelor iminente, localizarea și stingerea incendiilor, dezamorsarea dispozitivelor ce pot produce explozii, verificarea nivelului de radioactivitate sau de compuși toxici din aer, deconectarea sistemelor de aprovizionare cu gaze sau energie electrică.

De o gravitate foarte mare sunt și infracțiunile de terorism săvârșite prin comiterea infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și a munițiilor. În ceea ce privește primele activități necesare desfășurării fazei statice a cercetării la fața locului specificam faptul pentru început, necesitatea stabilirii perimetrului considerat loc al comiterii respectivei infracțiuni. Așadar, vom avea:

locurile unde armele și munițiile sunt ascunse sau numai depozitate contrar dispozițiile pertinente la regimul special;

locurile unde sunt parcate sau unde au fost desfășurate operațiuni de încărcare-descărcare a armelor și munițiilor în/sau din mijloacele folosite pentru transport;

perimetrul în care se desfășoară activitățile specifice unui atelier de reparat arme care funcționează în afara condițiilor impuse de regimul legal;

locurile unde au fost desfășurate activități de confecționare sau prelucrare a armelor de foc sau a pieselor componente;

locurile în care au fost desfășurate activități ilicite la săvârșirea cărora au fost folosite arme de foc și muniții;

locurile unde au fost desfășurate trageri experimentale sau, pur și simplu, au fost folosite armele și munițiile deținute, purtate, etc. contrar dispozițiilor legale.

Trebuie observat că, deși din punct de vedere teoretic se poate distinge între cercetarea la fața locului care se desfășoară în cadrul investigării infracțiunilor ce se săvârșesc la regimul armelor și munițiilor și cercetarea infracțiunilor săvârșite prin intermediul, cu ajutorul armelor de foc și munițiilor, din punctul de vedere al activității practice, de foarte multe ori cele două aspecte se confundă.

Concluzionând, în ceea ce privește faza statică a acestei infracțiuni, se va examina cu atenția necesară întregul perimetru urmărindu-se stabilirea stării și poziției principalelor mijloace materiale de probă (arme, muniții, părți componente ale acestora), raporturilor de distanță dintre acestea, descoperirea de urme care să probeze activitatea infracțională, etc. O atenție pe care o apreciez ca deosebită trebuie manifestată pentru descoperirea și prelucrarea urmelor de miros care sunt specifice atât tragerilor recente cât și armelor și munițiilor ca atare. Când condițiile permit, folosirea câinelui de urmărire pentru prelucrarea urmelor de miros poate conduce la rezultate deosebit de utile în anchetă.

3.2. Constatarea urmelor și a altor mijloace materiale de probă

Așa cum am precizat, una dintre cele mai importante acțiuni din cadrul fazei statice a cercetării locului faptei privind infracțiunile de terorism este reprezentată de constatarea urmelor și a altor mijloace materiale de probă.

În funcție de tipul actului terorist, la fața locului pot fi întâlnite o gamă variată de urma care pot fi de natură a duce la soluționarea cauzei și implicit la aflarea persoanei sau persoanelor care au săvârșit respectivele infracțiuni.

Multe dintre infracțiunile de terorism fie duc la moartea unor persoane, fie la vătămarea corporală a acestora astfel c[, prima și una dintre cele mai importante urme este urma lăsată de armă de foc. Faza statică a cercetării locului faptei presupune descoperirea și fixarea urmelor prin mijloace specifice, dar și examinarea atentă a acelor urme care sunt într-un pericol real de a fi alterate sau distruse ca urmare a trecerii timpului.

Una dintre cele mai importante sarcini asumate de către echipa de cercetare la fața locului, este descoperirea armei. Deși nu este cazul, în cee ace privește infracțiunile de terorism , în cazul sinuciderilor sau al morților accidentale, arma se descoperă, de regulă, în imediata apropiere a victimei sau chiar în mâinile acesteia.

Însă omorul în cadrul actelor teroriste, este mult mai complex datorită faptului că moartea în acest caz nu este accidentala ci apare ca urmare a existenței uneia dintre situațiile menționate în cadurl articolului 2 din Legea 535/2004 privind terorirsmul. Așadar, în acest caz, descoperirea armei este o procedură mai complexă care necesită o evaluare amănunțită din partea organelor de cercetare penală, o analiză detaluta a locului în care a fost săvârșită fapta de terorism, dar și a locului în care au fost găsite victimele. De asemenea, prezintă importanță în această analiză și locul prin cadrul căruia infractorul a avut accesul de a ajunge în cadrul perimetrului infracțional. În descoperirea locului armei, trebuie avut în vedere mai multe considerente, cum ar fi locul în care infractorul a așteptat pentru a se ivi ocazia favorabilă de a omora victim, locul pe care îl considera greu de descoperit de către organele de cercetare penală, precum și cel în care infractorul ar fi putut să se ascundă după momentul săvârșirii actului terorist.

În mod general, armele de foc trebuie căutate, existând posibilitatea să fie descoperite, și în fântâni, ape curgătoare, îngropate în pământ, ascunse în diferite locuri, etc. În vederea descoperirii unor astfel de obiecte de foarte multe organelle specializate recurg la utilizarea detectoarelor de metale, precum și la electromagenti ce prezintă o mare putere de atracție. În momentul în care arma a fost găsită, ea va fi fixate prin intermediul înregistrărilor de imagine, dar și prin intermediul procesului verbal, care este un element foarte important din cadrul fazei statice a cercetării la fața locului. În cadrul procesului verbal este necesar să fie trecute detail precum elementele sale constitutive: tip, model, calibru, lungimea țevii, inscripționările existente pe aceasta, se va menționa poziția și distanța față de obiectele din jur, cadavru, persoana rănită etc. Este indicat să se menționeze direcția în care era orientată arma, precum și dacă arma a fost găsită asigurată sau nu. Important de precizat este ca cercetarea trebuie sa vizeze intreaga zona in care infractorul a savarsit orice fel de actiune, nu doar cea in care au fost gasite victimele.

Operațiunea imediat următoare fixării armei în câmpul infracțiunii, este aceea a examinării preliminare a acesteia. Manevrarea armei se va face cu multă precauție astfel încât să se evite deteriorarea urmelor existente sau contaminarea acestora. Specialistul va analiza dacă arma este încărcată sau nu, operațiunea desfășurându-se cu un maximum de precauție. Pe toată durata manipulării, se vor utiliza mănuși. Armele care au dimensiuni mici, nu vor fi ridicate prin introducerea în gura țevii a unui creion sau a altui instrument de dimensiuni asemănătoare, deoarece se pot distruge depunerile de substanțe. Arma se descarcă, se scot cartușele. Gura țevii va fi acoperită cu o pânză. Potențialele substanțe depuse pe armă: fire de natura piloasă, sânge, alte categorii de urme, se strâng și se introduc în eprubete, indicându-se locul unde au fost descoperite și ridicate. Aceste activități insa, se desfășoară în cadrul fazei dinamice a cercetării locului faptei.

Așa cum am precizat anterior, un cazul fazei statice a cercetării locului faptei foarte fi folosit și câinele de urmărire atunci când se considera necesar, pentru aceasta, în situația infracțiunilor de terorism prin omor, prelucrarea urmelor de miros se poate face cu ajutorul câinelui de urmărire. Din momentul în care se găsește arma de foc, se examinează, pentru constatarea mirosului, dar și a altor urme specifice tragerii, a eventualelor urme papilare sau biologice, care să permită obținerea imediată a unor date referitoare la: timpul scurs din momentul tragerii, persoana făptuitorului și cea a victimei. În faza statica, arma astfel găsită va trebui sa fie analiza cu ochiul liber în vederea determinării și conservării a urmelor existente pe acesta, activități care se desfășoară respectându-se toate cerințele prevăzute de legislația în vigoare. Important de menționat este faptul că organele de cercetare penală trebuie să evite distrugerea percutarea armei deoarece acest lcuru ar ptea să ducă la distrugerea urmelor care există pe armă și care sunt imposibil de văzut cu ochiul liber.

Dacă există indicii că s-a tras recent cu arma descoperită, se vor preleva – obligatoriu, urme de miros, ce vor fi date spre prelucrare câinelui de urmărire sau vor fi conservate, prin procedee speciale. În anumite cazuri, arma va fi cântărită, obținându-se un element suplimentar de identificare ce va fi valorificat prin studiul cataloagelor existente în dotarea specialiștilor.

Foarte importante în cazul infracțiunilor de terorism sunt urmele de sânge, deoarece majoritatea actelor de terorism vizează viața persoanelor și urmarea comiterii lor fie consta în moartea oamenilor, fie în vătămarea corporală a acestora.

Așadar, urmele de sânge pot fi descoperite la fața locului, în special, în cazul cercetării unor infracțiuni săvârșite cu violență, activități ilicite cu un înalt grad de pericol social. În doctrină, urmă de sânge a fost definită ca fiind lichidul extravazat, dintr-un sector al aparatului cardiovascular și depus pe un suport, în procesul săvârșirii unei infracțiuni sau în legătura cu aceasta.

În practică, se recomandă ca aceste urme să fie căutate cu minuțiozitate, deoarece, atât forma, cât și culoarea, se schimbă în funcție de o serie de factori, neavând parametri standard. (ex. : intervenția factorilor de mediu, a oamenilor, animalelor, etc.).

La fața locului, urmele de sânge pot fi descoperite sub diverse forme, respective picături, stropi, dâre, bălți, mânjituri, aceste forme fiind de natură a arăta organelor de cercetare oenala care le descoperă care este modlaitate prin care a fost comis actul de terorism, respective tipul de violente ce au fost puse în aplicare asupra persoanelor în cauză. Pe de altă parte, forma și aspectul urmelor sanguinolente sunt influențate și de obiectul suport, în sensul că, în cazul în care suportul este poros, acesta va absorbi lichidul; în cazul în care, dimpotrivă, suportul este neted, lucios, sângele va forma o crustă sau un strat. În general, aceste urme sunt vizibile cu ochiul liber, specialistul criminalist neavând altceva de făcut decât să ridice aceste urme, potențial, de sânge și să le trimită spre examinare, în condiții de laborator.

Importante în căutarea urmelor sunt: o sursă de lumină în radiații vizibile ori invizibile, lupa, microscoapele de buzunar, stereomicroscoapele, soluții de testare (ex. apa oxigenată, care, în combinație cu sângele, dă o reacție de eliminare a oxigenului), etc.

În ceea ce privește activitatea specifica fazei statice a actelor teroriste, de a descoperi urmele, trebuie menționat faptul că acestea pot fi întâlnite în mai multe locul, în funcție de cele considerate ca fiind locul comiterii infracțiuni. Astfel ca, menționăm în acest sens:

cel mai important loc, este locul în care a fost descoperită victima, iar întinderea acestuia poate varia;

pe acele obiecte utilizate de către infractor în comiterea faptei prevăzută de legislația penală

pe lucrurile existente în jurdul victimei;

în cadrul locului prin care a mers victim atunci când infracțiunea se săvârșește prin vătămare corporală;

la locul unde respective persoana a decedat, în cazul în care acesta este diferit de cel al comiterii infracțiunii;

pe lucrurile și hainele infractorului.

Ca și în cazul urmei de armă, ulterior descoperirii urmelor de sânge, acestea trebuie să fie fixate de către organelle de cercetare penală prin intermediul imaginilor. De asemenea, tot în faza static, urmele trebuie să fie descries în cadrul procesului verbal, care va cuprinde aspecte importante cum ar fi: urmele descoperite, locul, poziția lor față de obiectele principale, forma, culoarea, modalitățile de ridicare, reacțiile de probabilitate sau de certitudine, folosite pentru identificarea naturii lor etc. ca modalitate de fixare se poate utiliza și schița. Programele de design, 2D-ul, 3D-ul, etc. ajută la aflarea poziției victimei, în momentul vătămării, având ca informații de bază: forma urmelor de sânge, dispunerea lor, în spațiu, pe obiectul suport.

La locul comiterii actelor teroriste pot fi găsite și urme de salivă. Urmele de salivă apar ca urmare a existentei unui lichid produs de glandele salivare, lichid ce este preluat pe niste suporturi in vederea stabilirii infractiuni si a legaturi care exista intre aceste urme si infractiunea respectiva,

Modul in care iau nastere aceste tipuri de urme este reprezentat de contactul care apare intre cavitatea bucala si suport, precum si prin contactul dintre suport si suprafetele buzelor ce prezinta saliva. De asemenea, urmele de saliva apr si ca urmare a eliminarii in mod voluntar a acesteia, proces ce este urmat de prelucarera pe un alt suport.

Aspectul exterior al urmei depinde de o serie de factori, variați ca natură, printre care:

forma si tipul suportului;

distanta care exista dintre suport si cavitatea bucala;

perioada de tip care a trecut de la formarea urmei pana la descoperire;

cantitatea de salivă;

existenta factorilor de natura externa, cum ar fi temperatura, umiditatea aerului; etc.

existenta factorilor de natura interna, cum ar fi: enzimele, proteinele, sângele etc

prezența unor boli;

vârsta.

Referitor la modul in care pot fi descoperite aceste tipuri de urme in cadrul infractiunilor de terorism, precizam ca acest lucru se poate face atat cu ochiul liber cat si prin intermediul folosirii diferite instrumente de tip optic, cum ar fi: microscopul, lupa sau alte astfel de instrumente.Odata ce aceste urme au fost descoperite, ele sunt ridicate de catre specialist prin intermediul luarii ai ambalarii tutror acelor elemente pe care se gasesc urmele respective.

În ceea ce privește locurile în care pot fi descoperite astfel de urme, trebuie să spunem că acestea pot fi găsite atât lucrurile de igiena personală, ca și pe corpul victimei.

Totodată, alte urme foarte des întâlnite la locul comiterii infracțiunilor teroriste sunt urmele de natura piloasă. Urmele de natură piloasă reprezintă, de fapt, firele de păr provenite de pe corpul uman, fire care au ramas la locul savarsirii infractiunii fie de la infractor, fie de la victima

Privit din perspectiva anatomica, un pir de par este format din doua elemente, radacina si tijă. Tulpina acestuia este compusa din măduvă, canal medular, cortex și cuticulă. Prin descoperirea si analiza acestor tipuri de urme, se pot afla informatii pretioase cu privire privire la persoara infractorului, respective sexul acestuia, varsa aproximativa pe care o are, anumite boli pe care pe prezinta. In cazul in care urmele de natura piloasa provin de la victima, pe langa informatii mentionate anterior, se poate determina modul in care a fost detasat parul de la respectiva persoana, prin aceasta aflandu-se si tipul de violenta ce a fost aplicat victimei, timpul care a trecut de la momentul la care a fost indepartat parul si momentul in care acesta a fost descoperit etc. Totodata nu trebuie uitat faptul ca la locul comiterii unei infractiunii pot fi descoperite fire de pari si de la aminale, de aceea este necesara o analiza atenta a acestora si implicit stabilirea unei legaturi intre urmele de natura piloasa si infractiunea de terorism savarsita. Diferenta dintre urmele de natura piloasa umane si cele animale se face prin examinare biologica, in functie de particularitatile pe care le prezinta fiecare dintre acestea.

La locul savarsirii unei infractiuni de terorism, firele de par ce sunt considerate urme, pot fi descoperite prin mai multe modalitati:

utilizandu-se lanterna;

cu ajutorul lupei;

cu ajutorul microscopului

si nu in cele din urma, cu ochiul liber.

In realitate insa, situatia este mult mai complicate decat la nivel teoretic deoarece urmele de natura piloasa pot fi descoperite alaturi de alte urme, ceea ce duce la cresteera gradului de dificultat cu priviee la fixarea si ridciarea acestora, astfe incat ele sa nu fie deteriorate. De aceea, este nevoie ca organele care se ocupa cu aceasta activitate sa dea dovatade atentie si meticulozitate in momentul un care sunt prelevate aceste tipuri de urme.

Nu în cele din urmă, la locul săvârșirii unei infracțiuni de terorism pot exista urme de mâini și de picioare, urme care trebuie descoperite și fixate de către organele de cercetare penală în cadrul fazei statice a acesteia. Prin urmele mâinilor, din punct de vedere criminalistic, se au în vedere modificările produse in cadrul câmpului infracțional ca urmare a contactului care apare între mâinile infractorului sau ale victimei cu orice elemente din perimetrul respectiv. Aceste categorii de urme sunt întâlnite foarte des la locul infracțiunii, deoarece este dificil de săvârșit orice activitate fără a exista contact între mâini și alte elemente, ceea ce face ca acestea să aibă o importanță sporită în cee ace privește determinarea modului de săvârșire al infracțiunii, dar și determinarea persoanei acestuia.

În raport cu modul de formare și unele particularități ale lor urmele de mâini pot fi clasificate astfel:

urme de mâini statice

urme de mâini dinamice.

Cea mai mare importanță în vederea stabilirii infractorului o prezintă prima categorie de urme, deoarece acestea sunt de natură a scoate în evidență trăsăturile fundamentale ale desenului papilar. Referitor la cea de-a doua categorie de urme de mâine, trebuie spus că acestea prezintă un număr mic de detalii care să poate fi capabile a duce la identificarea persoanei. Urmele de mâini pot fi clasificate și în funcție de alte criterii, astfel întâlnim o altă clasificare importantă și anume:

urme de mâini de suprafață

urme de mâini de adâncime.

Referitor la urmele de adâncime, spune că ele nu sunt foarte numeroase la locul săvârșirilor infracțiunilor de terorism deoarece pentru a intra în această categorie este necesar ca ele să se formeze în cadrul unor substanțe cum ar fi : vopsea, ceară, plastilina etc. De cealalalta parte, urmele de suprafață sunt mai numeroase deoarece ele iau naștere prin intermediul procesului de stratificare.

În vederea descoperirii acestei categorii de urme, este necesar ca organelle specializate cu cercetarea locului faptei să desfășoare activități ce se caracterizează pe atenție și meticulozitate, abordând tehnicile specific descoperirii acestor urme. Altfel spus, este nevoie ca persoanele ce desfășoară astfel de activități să urmeze drumul ce intuiește că a fost parcurs de către cel ce a săvârșit fapta de terorism, în vederea descoperirii tuturor urmelor, chiar și a celor de dimensiuni mici, ce sunt mult mai greu de identificate și de fixat, în lipsa de atenție și professionalism acestea putând fi foarte ușor trecute cu vederea,

În ceea ce privește infracțiunile de terorism săvârșite prin omor sau vătămare corporală, urmele de mâine pot fi descoperite în următoarele locuri

:

lucru din material lemnos;

lucru confecționate din sticlă;

obiecte de porțelan;

lucru plastice;

obiecte de piele;

suprafețe metalice.

În vederea interpretării urmelor, aceste nevoie ca persoanele ce desfășoară activități la locul săvârșirii infracțiunii, să le analizeze cu mare atenție șiș a stabilească care este legătura ce există între acestea sic el care a săvârșit actul de teorism. În vederea realziarii acestui lucru, respective a interpretării corecte a urmelor, trebuie ca organelle de cercetare să procedure la determinarea unei conexiuni de natura logic ace trebuie să existe între urme și activitatea de tip infracțional. Analizând cu meticulozitate, se pot elabora diferite ipoteze privind parcursul pe care l-a avut infractorul în vederea săvârșirii faptei, putându-se de asemenea stabili și regiuniunea la care se referă urmă, dar și aspecte importante cum ar fi: de când a luat această naștere, modul în care a luat naștere etc.

Faza statica se caracterizează prin faptul că, urmele de mâine odată ce sunt descoperite, acestea trebuie să fie fixate. Procedura de fixare a aacestora vizează atâta faptul că ele trebuie să fie înregistrate prin intermediul imaginilor, cât și că trebuie să fie fixate prin intermediul procesului verbal întocmit de către persoanele competente, care trece în cadrul acestuia toate acele aspect constatate cu privire la modul în care au fost descoprite, unde au fost descoperite, tipul de urma etc.

Altfel spus, în cadrul procesului verbal se va consemna cu cât mai mare exactitate elementele de natură a caracteriza urmele, metodele folosite pentru revelarea lor și raportul de poziție față de principalele repere de la fața locului. De asemenea se va face referire la înregistrările de sunet și imagine efectuate și se vor face precizările necesare în cazul în care s-a procedat la ridicarea suporturilor pe care s-au găsit urmele.

După cum este foarte ușor de observat din cadrul aspectelor menționate anterior, înregistrările de imagine sunt un element essential în cadrul fazei statice, în ceea ce privește fiecare tip de urmă. În cazul urmelor de mâini, acestea au rolul de a arăta poziția în care au fost găsite, dar și contextual în care se afla comparative cu alte urme, sau cu alte mijloace materiale de probă. Dacă în cauzul altro tipuri de urme, modalitatea principal de ridicare nu era inrgistrarea de imagine, nu ridicarea fizică a acestora, în cadrul urmelor de mâini, imaginea reprezintă principalul mijloc prin care acestea sunt ridicate. Alături de înregistrări, menționăm:

ridicarea corpurilor materiale pe care exista urme de mâini;

mulaj;

transferul acestora pe o peliculă adezivă.

Ultimele urme pe care le vom prezenta, dar care sunt foarte importante în cadrul acestei categorii de infracțiuni sunt urmele de picioare. Urmele de picioare reprezintă o categorie importantă de urme, ce pot fi descoperite la fața locului, constând în acele modificări aduse elementelor componente ale locului faptei, ca rezultat al contactului picioarelor cu acestea, în procesul săvârșirii infracțiunii.

În conformitate cu doctrina criminalistică, urmele de picioare pot fi clasificate în trei mari categorii:

urmele plantei piciorului;

urme de încălțăminte;

urmele piciorului semiîncălțat;

Urmele de picioare reproduc construcția exterioară a piciorului gol sau a încălțămintei, fiind de adâncime sau de suprafață, în funcție de suportul pe care s-au format, putând fi întâlnite sub formă statică sau dinamică, în funcție de raportul de mișcare existent între obiectul creator de urmă și obiectul-suport al urmei, dar și vizibile sau latente. Locurile, unde pot fi întâlnite acest gen de urme, sunt: solul, podeaua, obiectele existente pe podea, obiectele de la fața locului de care s-ar fi putut servi infractorul în desfășurarea activității ilicite, obiectele aflate pe sol, pe drumul de acces al infractorului.

În ceea ce privește modalitatea prin care pot fi descoperite, urmele de picioare în cazul infracțiunilor teroriste sunt de cele mai multe ori vizibile, de aceea nu este necesar ca organele de cercetare penală să recurgă la modalități specifice pentru aslarea acestora.

În cazul în care urmele sunt invizibile, căutarea acestora se va face ca și în cazul urmelor latente de mâini. Urmele de picioare, indiferent că este vorba de urmele plantare, urmele piciorului semiîncălțat sau încălțat, se formează de cele mai multe ori datorită presiunii exercitate de greutatea corpului asupra suprafeței de contact.

Foarte important este că urmele de picioare sunt întâlnite, în practică, atât în mod izolat, cât și sub forma unei cărări de urme. Interesant este că în dimensiunea urmelor lăsate de o persoană poate apare o anumită variație, în funcție de cum persoana se afla în stare de repaus sau de mișcare – cu cât viteza de deplasare crește urmă se scurtează. Cărarea de urme poate fi definită ca fiind totalitatea urmelor de picioare ale unui om formate consecutiv ca urmare a deplasării acestuia în spațiu și are următoarele elemente caracteristice următoarele:

linia direcției de mișcare – este axa imaginară, longitudinală, ce trece printre urmele lăsate de membrele inferioare ale unei persoane, reprezentând, în fond, direcția de deplasare a persoanei;

linia mersului – este o linie frântă ce unește aceleași puncte ale urmelor consecutive, lăsate de piciorul stâng, respectiv drept;

lungimea pasului – este distanța dintre două urme consecutive, lăsate de piciorul drept și, respectiv, cel stâng;

lățimea pasului – este distanța cuprinsă între partea exterioară ori interioară a urmelor piciorului stâng și drept, luându-se, de cele mai multe ori în calcul, extremitatea interioară a călcâiului;

unghiul de mers – se măsoară între axa cărării de urme și axa longitudinală a tălpii.

Prin analiza, la fața locului, a cărării de urme se pot obține informații importante în legătură cu direcția de deplasare, caracteristicile mersului, defecte anatomice, înălțime, starea psihofizică, dacă persoana căra o greutate importantă, dacă cunoștea locul – în cazul în care deplasarea a avut loc pe timpul nopții, etc.

Ca și în cazul urmelor de mâini, principala metoda prin care se pot fixa și ridică urmele de picioare este înregistrarea prin intermediul imagini. Însă datorită complexității acestor categorii de urme, trebuie să fie respectați anumiți pași în ceea ce privește fixarea și ridicarea lor. Astfel ca, în acest caz, înainte de a fi efectuate imaginile cu privire la urmele în cauză este necesar ca acestea să fie pregătite pentru o fotografiere cât mai bună și clară, pregătire care ins nu trebuie să ducă la deteriorarea urmei. Ca urmare, menționăm că înregistrările de imagine în cazul ruemlor de picioare vizează două aspecte:

fotografierea tutror urmelor, o folografiere de ansamblu

înregistrarea de imagine a fiecărei urme, înregistrare care să conțină elemente de diferențiere a fiecăreia în paret.

Nu trebuie uitat faptul că, odată cu fotografierea propriu-zisă a urmelor de picioare se procedează și la o măsurare liniară sau bidimensională a acestora prin intermediul utilziarii unei rigle, atât de-a lungul cât și de-a latul urmei, lucru care poate să ducă la aflarea numeroaselor elemente pricind infractorul și victimele

3.3. Fotografia judiciară operativă efectuată în faza statică

Ultima secțiune a acestei lucrări prezintă cele mai importante elemente cu privire la înregistrarea de imagine din cazul infracțiunilor de terorism în faza statică, o activitate fundamentală și foarte importantă a aceste părții a cercetării locului faptei. Așadar, în cadrul oricărei investigații, fotografia juridica ocupa un loc foarte important, iar pentru o bună realizare a acetei proceduri este necesar că înregistrarea de imagine să fie adaptata în funcție de fiecare situație și de fiecare act terorist în parte.

Importanta pe care o prezintă această tehnică în cadrul cercetării locului faptei este recunoscută de către toți autorii din cadrul literaturilor de specialitate, însă pe lângă acestea este important de menționat faptul că, în cazul actelor teroriste, ca și în cazul celorlaltor infracțiuni ce sunt din ce în ce mai frecvente, sunt utilizate și înregistrările de video, precum și înregistrările de sunet.

Fotografia juridica este foarte importantă privită din două aspecte:

prezintă cu obiectivitate locul faptei și datele care sunt obținute prin intermediul mijloacelor de investigație, respectiv aspectele privind locul fapte și rumele sau alte mijloace de probă, obiectivitate care poate fi uneori știrbita în ceea ce privește persoanele care se afla la cercetarea la fața locului, mai are ca urmare a impactului pe care îl au actele teroriste asupra tuturor persoanelor la nivel mondial, implicit asupra celor ce efectuează cercetarea locului unei astfel de fapte;

reproduce cu fideliutate fiecare detaliu din cadrul perimetrelor ce intra în cadrul conceptului de loc al faptei, precum și fiecare urma descoprita, ce are legătură cu infracțiunea, dar și modului în care a aexista locul imediat după comiterea infracțiunii, fără a exista intervenții modificatoare asupra acestuia’

Cu alte cuvinte, fotografia juridiciara cu caracter operativ ce este folosită de ctare organele de cercetare penală în dadurl fazei statice a cercetării locului savarsiriii actelor teroriste este una dintre cele mai importante modlaitati prin care se fixează și se prezintă rezultatele cercetării, ianinte de a se trece la o cercetare amănunțită a acestora. Această imagine, reprezintă alături de procesul verbal, una dintre elementele esențiale ale fazei statice, și așa cum am menționat și anterior, în cazul infarctiunilor de terorism, nu mai poate fi concepută o cercetare eficientă a locului infracitunii, atunci când nu sunt utilizate aceste procedee.

Fotografia judiciară executată la fața locului se numără printre cele mai importante mijloace de fixare a rezultatelor cercetării, deși este considerată drept o modalitate auxiliară procesului-verbal. Înregistrarea video judiciară se înscrie printre metodele moderne de fixare a rezultatelor cercetate la fața locului, devenite, în prezent, indispensabile în cazurile deosebite, cum ar fi actele teroriste soldate cu mor, distrugeri provocate de explozii și incendieri etc.

În ceea ce privește procedura prin care se realizează fotografierea și înregistrarea prin sunet în această etapă, menționăm că indiferent de tehnologia utilizată, înregistrările de sunet și imagine trebuie să îndeplinească, pentru a putea fi acceptate în domeniul judiciar, următoarele condiții:

înregistrările de imagine si sunet trebuie sa fie efectuate cat mai repede, astfel ca persoanele care se ocupa cu indepliniera acestor activitati trebuie sa fe cat mai rapide, pentru a se putea suprinde imagini reale fara sa se aduce modifica elementele ce au legatura cu savarsirea infractiunii;

imaginile si inregsitrarile de sunet trebuie sa fie de natura a arata realitate cat mai clara, privind modul de savarsire al infractiuni, dar si detalii care pot duce la determinarea persoanei ce a comis fapta;

aceste tipuri de inregistrari trebuie sa fie de natura a exprima adevarul, de aceea este necesar sa fie realizate de persoane specializate, cu pregatire in domeniu, astfel incat, acestea sa poata sa fie certificate si protejate impotriva falsului;

În ceea ce privește obiectul acestor proceduri subliniem faptul că ar trebui să se înregistreze întreaga activitate, care se desfășoară la fața locului; important, în acest sens, este ca echipa de cercetare la fața locului să aibă capacitatea de stoca un volum atât de mare de informație. În aceste condiții, devine necesar ca, în cadrul echipei, să participe un număr suficient de operatori – un număr recomandat ar fi doi, în ideea că, atunci când nu sunt probleme deosebite, unul va avea ca principal obiectiv activitățile desfășurate de către tehnicieni, iar al doi-lea s-ar ocupa de ceea ce fac anchetatorii.

Înregistrările de sunet și imagine pot fi clasificate în trei mari categorii:

înregistrări ale locului faptei;

înregistrări ale activităților ce se desfășoară la fața locului;

înregistrări ale urmelor și mijloacelor materiale de probă care se ridică în vederea continuării cercetărilor; ale persoanelor care sunt conduse sau aduse la sediul organului judiciar, de asemenea, pentru continuarea cercetărilor; ale urmărilor pe care persoane interesate le reclamă ca aducătoare de prejudiciu, ale altor aspecte de natură a interesa sub aspectul măsurilor legale, luate de către echipa deplasată la fața locului.

Înregistrările locului faptei vor avea ca obiect modul în care s-a prezentat locul faptei, în momentul ajungerii echipei de cercetare la fața locului. În fapt, se fixează detaliat ipoteza în care a trebuit să lucreze echipa. În cadrul acestor înregistrări, trebuie distins, în funcție de obiect, între înregistrările de sunet și imagine de orientare, schiță, și cele ale obiectelor principale și urmelor. Tot în această categorie pot fi incluse și înregistrările de detaliu care, deși creează o realitate secvențială, prin aceea că menirea lor este de a detalia aspectele specifice ale fiecărui obiect, ce are legătură cu activitatea infracțională, ale fiecărei urme ce poate contribui la aflarea adevărului, pot contribui, într-o viziune dinamică, la formarea unei imagini cât mai reale, a întregului loc al faptei.

Înregistrările de sunet și imagine pentru orientarea locului faptei se realizează, in principal, în faza statică a cercetării la fața locului, când încă nu s-a mișcat nimic din tot ce se află în perimetrul acestuia, fiind destinate să redea aspectul general al perimetrului, pe care se desfășoară activitatea de cercetare la fața locului și a împrejurimilor sale, astfel încât să poată servi la orientarea în teren a organelor judiciare și a celorlalte persoane interesate în cauză; persoana care analizează aceste înregistrări trebuie să realizeze exact unde se află locul în care s-a săvârșit infracțiunea și împrejurimile acestuia.

De asemenea, prin înregistrările pentru orientarea locului faptei, se urmărește surprinderea acelor aspecte, capabile să ofere o anumită imagine, asupra raportului dintre locul propriu-zis al faptei și zona înconjurătoare, cum sunt, de pildă, distanțele până la construcțiile sau alte puncte de reper din apropriere, drumurile de acces, posibilitățile de vizibilitate.

Având în vedere tehnologia ce este folosită pentru captarea imaginilor și a sunetelor, este necesar să se stabilească care sunt locurile și modalități adecvate în vederea efectuării acestor înregistrări. În ceea ce privește locurile închise, trebuie precizat că atunci când acestea se afla în imobile trebuie fotografiile ce vizează orientarea să fie realizate, având ca principal obeict clădirea în care se afla spațiu respectiv, dar și cadrul general în care este aceasta situația, respectiv trebuie cuprinse în cadrul imaginii de orientare și tot cadrul general în care se afla imobil, dar și modalitățile prin care se poate ajunge în cadrul respectivei clădire. Așadar, aceasta poate prezenta atât imobilele vecine cât și alte elemente din natură, cum ar fi străzi, compacii etc.

De cealaltă parte, apare situația în care locul desfășurării infracțiunii este situat în cadrul unui spațiu deschis, ceea ce înseamnă că în cadrul imaginii de orientarea trebuie să fie inclusă toată suprafața care care legătura cu infracțiunea, dar și alte elemente care sunt de natură a duce la identificarea acestui loc, cum ar fi străzi sau alte repere naturale, precum copacii, semne etc.

În ceea ce privește numărul de imagini care trebuie să fie realizate în vederea suprinderii cadrului general al săvârșii infracțiuni, precizăm că aceasta trebuie să fie destul de mare, pentru că organele ce se ocupa cu fotografierea să fie sigure că au suprins toate planurile pentru a se asigura o reprezentare completă a locului săvârșirii infracțiunii, fiind totuși important ca fotografiile realizate că nu vizeze un cadrul prea amplu, care să nu aibă legătură cu infracțiunea.

Un tip foarte important de fotografii este reprezentat de fotografierea obiectelor principale, care sutn realizate în cu scopul de a suprinde toate trăsăturile esențiale ale obiectelelor ce au fost utilizate d ectare infractor în săvârșirea infracțiunii sau care au fost destinate a fi folosite în acest scop. De asemenea, înregistrările obeictelor principalele vizează și fotografierea principalelor urme existente la locul infracțiunii, care au legătură cu săvârșirea acesteia, fotografii care sutn de natură a reda modul în care se găsesc urmele în momentul sosirii echipelor de cercetare, precum și formele pe care le prezintă sau modul în care sunt dispuse în cadrul perimetrului infracțional. Pe lângă înregistrările obiectelor principalele, întâlnim înregistrările de detaliu, care vizează suprinderea tuturor acele trăsături ce conferă individualitate elementele la care se referă. Astfel că, aceste tipuri de înregistrări sunt foarte importante deoarece au capacitatea de a reda cât mai bine rezultatele cercetării efectuate cu privire la locul săvârșirii infracțiunii, putând să redea toate acele particularități a elementele găsite în cadrul perimetrului infracțional, particularități ce conferă o mai mare eficiență în stabilirea modului în care a fost comisă infracțiunea, dar și a persoanei care a săvârșit-o. De asemenea, aceste imagini completează foarte bine elementele prezentate în cadrul procesului verbal, deoarece aceste acst document nu poate să redea locul infracțiuni într-un mod atât de fidel precum îl redă imaginile de detaliu, care pot fi de asemenea, realizate la o scară mai mare, ținând cont de faptul că trebuie să surpinda detalii și nu dimensiunea reală a obiectelor.

Pe de altă parte, nu trebuie uitat faptul că unele dintre elementele și obiectele existente la locul săvârșirii unei infracțiuni, vor fi suprinse în cadrul mai multor tipuri de imagini datorită importante pe care acestea o prezintă în procedura de aflare a modului în care a fost svarsita infracțiunea, dar și a persoanei care a comis-o. În acest sens, sunt menționate urmele de picioare existenta la locul infracțiuni, care sunt suprinse atât în cadrul imaginilor de orientarea, cât și în cadru altor imagini. În vedera stabili modului în care se afl afata de alte elemente din câmpul infracțional, organele specializate vor efectua și imafini schița pentru a suprinde urmele de picioare, dar și iamgini de detaliu sau imagini ale obeictelor principalele. Imaginile de detaliu vor fi realizate în vederea descoperirii unor aspecte de individualitate care să fie de natură a duce la aflarea teroristului, în timp ce imaginea urmelor principale are rolul de a determina aspectele pe care le prezintă mersul individului în cauză.

Această situație în care multe dintre obiectele existente în cadrul locului infracțiunii sunt suprinse în mai multe tipuri de imagini, nu poate fi considerată de natură a îngreuna și a duce la ineficienta cercetării penale, ci are scopul de a se asigura o stabilire cât mai clară a realității existente care să fie de natură a duce la aflaarea cât mai repede a adevărului privind comiterea actului de terorism. Complexitatea acestei activități de înregistrare prin imagine este dată de locul și de importanța pe care o prezintă în cadrul fazei statice de cercetare a infracțiunii de terorism, înregistrările fiind unele dintre punctele cheie în vederea stabilirii exacte a realității.

Principalul scop pentru care sunt efectuate aceste înregistrări este acela de a înlătura orice dubiu cu privire la spațiu ce este delimitat ca fiind loc al săvârșirii infracțiuni, dar și cu privire la aspectele generale privind urmele existente la fața locului ce au legătură cu infarctiunea, sau orice alte mijloace materiale de probă descoperite de organele specializate. Totodată imaginile descriu modul în care s-au desfășurat activitățile la fața locului de către organele de cercetare penală, dar și reacțiile pe care le-au avut persoanele existente, precum și modalitate în care persoanele s-au implicat în ajutarea echipelor de cercetare atunci când acestea au cerut acest lucru .

Referitor la înregistrarea tutror activităților ce vizează descoperirea, fizarea sau ridicarea principalelor urme ce au legătură cu infracțiunea săvârșită, menționăm că acestea trebuie să fie de natură a reda activitățile ce au fost efectuate de către specialiștii criminaliști, trebuind să convingă asupra ideii că au fost utilziate cele mai eficiente metode și tehnici de natură a duce la efectuarea unei anchete eficiente, ce permite aflarea adevărului

.

Se poate aforma faptul că înregistrările de imagine și de sunet au capacitatea de a completa și totodată de a valida aspectele care sunt văzute de către martorii asistenți în cadrul activității la care iau parte și pe care este posibil că uneori să nu o înțeleagă suficient de bine în toate detaliile ei. Așadar, imaginile vin să completeze și să ajute la o înțelege mai bună a observațiilor martorilor asistenți.

Așa cum am precizat anterior, imaginile și înregistrările de sunet vizează foarte multe aspecte din cadrul locului săvârșirii infracțiunii. Așa cum am precizat, unele dintre cele mai importante sunt înregistrările urmelor și mijloacelor materiale de probă care se ridică, în vederea continuării cercetărilor; ale persoanelor care sunt conduse sau aduse la sediul organului judiciar, de asemenea, pentru continuarea cercetărilor; ale urmărilor, pe care persoane interesate le reclamă ca aducătoare de prejudicii; ale altor aspecte de natură a interesa măsurile legale, luate de către echipa deplasată la fața locului – leam inclus pe toate într-o categorie, acceptând că, deși există rațiuni relativ diferite pentru fiecare dintre cele enumerate, în parte, sunt efectuate în partea finală a activității și pot fi considerate oarecum conexe, neavând ca obiect aspecte care să țină, efectiv, de cercetarea la fața locului.

Referitor la modul în care este îndeplinită efectiv activitate de înregistrare de imagini și sunete, este important de menționat faptul că în funcție de obiectul pe care îl au aceste activități, trebuie mers pe linia de interes a anchetei, astfel că în cazul imaginilor urmelor și a altor mijloace materiale de probă, acestea sunt necesare, deși unele urme se ridică prin alte modalități și vor fi existente în mod fizic, pentru a se dovedi faptul că urmele respectiv sunt efectiv cele descoperite în cadurl activității de cercetare a locului infracțiunii.

Cu toate că la locul infracțiunilor, sunt realizate atât înregistrări de imagine cât și înregistrări de sunet, cele mai importante și cele mai des intanite sunt înregistrările de imagine, acestea având cel mai important rol deoarece sunt de natură a surprinde toate particularitățile existente în cadrul perimetrului respective, particularități care ar putea să fie trecute cu vederea de organele de cercetare penală la o primă vedere, sau ar putea să nu fie privire cu obiectivism, ca urmare a impactului pe care îl au infracțiunile de terorism asupra întregii populații.

Referitor la inregistrearea celor care trebuie să se prezinte la sediul organelor de cercetare penală în vederea unei bune soluționării a cauzei, menționăm că este necesar ca acestea să se efectueze și în cadurl cercetării la fața locului deoarece doar prin intermediul acestor înregistrări se poate observa modul în care au fot găsite respectivele persoane imediat după săvârșirea infracțiunii, comparativ cu comportmentul pe care îl prezintă după trecerea unei anumite perioade de timp de la comiterea infracțiunii.

Nu în cele din urmă, trebuie înregistrate prin intermediul imaginilor urmările care apar ca urmare a comiterii respectivei infracțiunii de terorism, urmările în cazul acestora fiind de cele mai multe ori destul de grave. Obligativitatea înregistrării acestor urmări, apare ca urmare a faptului că este necesar să se poată proba necesitatea luării măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea prejudiciilor, cererea justă a persoanelor în vederea recuperării pierderilor suferite, legătura care există între prejudiciile create și comiterea actului de terorism etc.

Înregistrările altor aspecte, de natură a interesa măsurile legale luate de către echipa deplasată la fața locului, trebuie să argumenteze existența acelor împrejurări sau stări de fapt care au făcut necesară luarea unei anumite măsuri de către organele judiciare deplasate la fața locului – a fost interzis accesul pe o anumită porțiune de drum pentru pietoni ori pentru vehicule; a fost suspendată alimentarea cu energie electrică, gaze sau apă; au fost încuiate unele încăperi și aplicate sigilii; etc.

Concluzii

În concluzie, prezenta lucrare abordează una dintre cele mai actuale probleme în materie penală și anume terorismul. În prezent, terorismul are caracter mondial, și deși este greu de acceptat de către lumea civilizată, acest fenomen a devenit o realitate care are implicații la nivel global greu de prevenit și totodată de gestionat. Aceste infracțiuni nu mai apar doar ca un gest criminal mărunt, ci vin ca o reacție la anumite evoluții ale sistemului social. Pe de altă parte, este evident faptul că terorismul are și implicații politice, însă din ce în ce mai des și implicații de natură religioasă.

Cadrul juridic legislativ care stă a baza acestui fenoment în tara noastră este reprezentat de Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial Nr.1161 din 8 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, tot din cadrul legislativ aferent acestor infracțiuni fac parte și Noul Cod Penal, dar și Noul Cod de Procedura Penală. Din cauza întâlniri tot mai dese a acestor tipuri de infractiuni, dar și a gradului de pericol pe care îl reprezintă este necesară, atât o reglementare regală corespunzătoare cât și o soluționate justă și eficientă a acestor cauze. Unul dintre punctele cheie în cadrul soluționării actelor de terorism este reprezentat de cercetarea la fața locului, care este de natură a aduce în prim plan cele mai importante aspecte cu privire la modul în care a fost săvârșită infracțiunea, dar și cu privire la cei ce dobândesc prin săvârșirea acestora, calitatea de teroriști.

Cercetarea locului faptei este unul dintre cele mai importante mijloace de probă din cadrul procesului penal, importanta data de trăsăturile pe care aceasta le prezintă. Aceasta asigura colectarea probelor materiale ale faptei săvârșite, având, de asemenea, în vedere, și alte materiale probante. Din punct de vedere practic, s-a ajuns la concluzia că locul în care a fost safarsita fapta prevăzută de către legislația penală în vigoare, precum și locul în care s-au produs concecintele apărute ca umare a comitere acestei fapte, reprezintele sursele cele mai importante și concludente cu privire la modul în care a fost comisă infracțiunea, dar și la persoană ce are calitatea de autor al acesteia. Ca urmare, descoperirea și interpretarea într-un mod cât mai just a probelor existente este una dintre dintre condițiile fundamentale în vederea soluționării cauzelor, mai ales în ceea ce privește cauzele de mare importantă cum ar fi cele privind infracțiunile de terorism.

Una dintre fazele cercetării locului faptei în cazul infracțiunii de terorism este faza statică care presupune îndeplinirea câtorva aspecte esențiale. Se realizează prin intermediul unei analize atente a locului în care a fost săvârșită infracțiunea, fără însă că acesta să sufere vreo modificare față de modul în care a fost găsit la sosirea organelor de cercetare penală. Această fază, presupune îndeplinirea mai multor activități în ordine cronologică, fiecare dintre această având o importanță aparte în ceea ce privește soluționarea cauzei dedusa judecății. Una dintre cele mai importante activități este dată de descoperirea și fixarea urmelor existente la locul săvârșirii actului de terorism. În funcție de tipul actului terorist, la fața locului pot fi întâlnite o gamă variată de urma care pot fi de natură a duce la soluționarea cauzei și implicit la aflarea persoanei sau persoanelor care au săvârșit respective infracțiune.

Multe dintre infracțiunile de terorism fie duc la moartea unor persoane, fie la vătămarea corporală a acestora astfel ca, prima și una dintre cele mai importante urme este urma lăsată de armă de foc. Faza statică a cercetării locului faptei presupune descoperirea și fixarea urmelor prin mijloace specifice, dar și examinarea atentă a acelor urme care sunt într-un pericol real de a fi alterate sau distruse ca urmare a trecerii timpului. Pe lângă acestea, întâlnim urmele de piccioare, de mâini, de sânge etc.

Nu în cele din urmă, am prezentat fotografia judiciară executată la fața locului care este una dintre elementele esențiale privind cercetarea la locul faptei, ea fiind necesară să însoțească procesul verbal întocmit la finalul acestei activități. Înregistrarea video judiciară se înscrie printre metodele moderne de fixare a rezultatelor cercetate la fața locului, devenite, în prezent, indispensabile în cazurile deosebite, cum ar fi actele teroriste soldate cu omor, distrugeri provocate de explozii și incendieri etc.

Bibliografie

I.TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

Costică Voicu, Teoria generală a dreptului, Editura Sylvi, București, 2001

Octavia Maria Cilibiu, Reflectii privind dreptatea, justitia si justitia administrativa, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 4/2012

Florin Streteanu, Tratat de Drept penal.Partea generala, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008

Ion Chipaila, Cristina Popa, Gheorghe Ciolan, Drept Penal- Partea Speciala, Editia a II-A, Editura Sitech Craiova, 2010

Alexandru Boroi, Drept Penal.Partea Speciala, Conform Noului Cod Penal, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2011

Iosif Bararu, Infractiunile de terorism, Legislatie si procedura penala, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2010

Gheorghe Ivan, Drept Penal.Partea Generala I.Curs Universitar, “Universitatea Dunarea de Jos” Galati, Galati, 2009

Costica Bulai, Manual de drept penal, Partea generală,Editura Universul Juridic ,Bucuresti, 2006

Mihail Udroiu, Radu Slavoiu, Ovidiu Predescu, Tehnici speciale de investigare in justitia penala, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2009

Nicolae Volonciu, Tratat de procedura penala. Partea Generala, Volumul I, Editura Paideia, Bucuresti, 1996

Gabriel Ion Olteanu, Consideratii cu privire la tactica efectuarii cercetarii la fata locului, Editura AIT Laboratoires, Bucuresti, 2004

Emilian Stancu, Tratat de criminalistica, Editia a V-a, revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010

Marin Ruiu, Valorificarea stiintifică a urmelor infractiunii, Volumul II, Editura Little Star,București, 2003

Camil Suciu, Criminalistica: Reprezentarea schematică a cărării de urme, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972

Măcelaru, Miron Dobrilă, Ion Anghelescu, Tratat practic de criminalistică, Volumul III, Bucuresti

II. LEGISLATIE

Legea 353/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial Nr.1161 din 8 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare

Ordonanța de Guvern Nr.29/1997, privind Codul aerian civil, republicat în Monitorul Oficial nr.45 din 26 ianuarie 2001, cu modificările și completările ulterioare

Legea 135/2010 privind Noul Cod de Procedura Penală, publicată în Monitorul Oficial nr.486 din 15 iulie 2010

Noul Cod Penal