Favorabilitatea Climatica Pentru Turism pe Litoralul Mediteraneean al Europei

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………4

1.Climatul subtropical cu veri uscate (mediteraneean)………………5

2. Climatul mediteraneean……………………………………………………. ..6

2.1 Factorii genetici…………………………………………………………………..6

2.1.1 Factorii radiativi……………………………………………………………….6

2.1.2 Factorii fizico geografici……………………………………………………7

2.1.3 Factorii dinamici………………………………………………………………8

2.2 Caracteristicile elementelor dinamice…………………………………….8

2.2.1 Temperatura aerului………………………………………………………….8

2.2.2 Precipitațiile……………………………………………………………………11

2.2.3 Vînturile…………………………………………………………………………11

3. Parametrii climatici în anul 2008………………………………………..12

4. Climatul mediteraneean din regiunile de litoral……………………26

4.1 Litoralul sudic și sud-estic al Peninsulei Iberice și I-le Baleare…26

4.2 Riviera franceză : Marsilia, Nisa, Toulon, Menton………………….29

4.3 Rivierele italiene și Malta…………………………………………………….30

4.4 Litoralul peninsulei balcanice și insulele grecești……………………32

4.5 Diferențieri regionale și probleme de clasificare……………………..34

3.Bioclima și turismul litoralului mediteraneean……………………..45

Principalele regiuni turistice al Europei Mediteraneene

Riviera spaniolă…………………………………………………………….46

Riviera franceză…………………………………………………………….47

Rivierele italiene …………………………………………………………..48

Riviera dalmațiană……………………………………………………….. 50

Rivierele greciei…………………………………………………………… 50

Bibliografie…………………………………………………………………………….53

INTRODUCERE

Clima influențează în mod nemijlocit activitățile umane. De aceea, cunoașterea condițiilor climatice permite utilizarea lor optimă în diferite activități economice, între care și cele turistice. În ultimii ani s-a dezvoltat o nouă disciplină științifică – bioclimatologia care studiază influența climei asupra organismului uman. Clima constituie o resursă turistică importantă și de aceea în proiectarea activităților turistice trebuie cunoscute :

Temperaturile favorabile pentru helioterapie

Temperaturile extreme care pot declanșa stresul bioclimatic, situația de confort termic sau inconfort prin răcire sau prea multă încălzire.

Vîntul și umezeala care accentueză starea de inconfort

Precipitațiile care constituie condiții climatice nefavorabile derulării activităților turistice

Nebulozitatea, durata de strălucire a soarelui, etc.

Condițiile climatice pot fi apreciate global prin ceea ce în tutism numim „timp frumos” sau „timp urât” cu impact deosebit asupra psihologiei turismului. Din acest punct de vedere, litoralul mediteraneean al Europei oferă condiții optime pentru turismul maritim, balneoclimateric, cultural și de tranzit.

În studiul nostru referitor la clima litoralului mediteraneean al Europei, am urmărit următoarele aspecte :

Condițiile climaterice de ansamblu ale continentului

Particularitățile climatului mediteraneean

Caracteristici climatice mediteraneene

Regiuni turitice de litoral cu elementele de atractivitate naturală și antropică.

Un loc important l-a ocupat analiza comparativă a diverselor regiuni turistice, în încercarea de a oferi diferite nuanțe climatice specifice litoralului sudic al Europei . În acest sens am studiat datele climatice multianuale de la 22 de stații meteorologice de pe litoralul mediteraneean pe care le-am comparat atât între ele, cât și cu datele de la Madrid. La fiecare dintre aceste 22+1 stații, am dispus de informații referitoare la : temperatura medie multianuală, temperaturi, medii lunare, temperatura maximă multianuală observată, temperatura minimă multianuală observată, precipitații medii anuale, precipitații medii lunare, număr de zile cu precipitații.

Datele au fost luate în special de la www.meteofrance.fr . Nu am găsit date referitoare la numărul mediu lunar de zile ploioase, la umiditatea aerului sau la durata și intensitatea vânturilor, elemente importante în calculul indicilor climato-turistici. Cu toate acestea consider că am obținut o imagine satisfăcătoare de ansamblu asupra climatului litoral care, prin particularitățile sale atrage anual milioane de turiști. În plus, am putut face comparații regionale calculând indici de similitudine între stațiile analizate. Rezultatul pune în evidență o mare diversitate a climatului de litoral, și chiar valori extreme ale parametrilor pluviometrici. Atât polul European al ploilor cât și cel al secetei se află în zona analizată de noi : Crvica (Muntenegru) plouă cel mai mult iar la Cabo de Gata (Spania) cel mai puțin. Am putut observa o diferență clară între climatul adriatic și climatul tipic mediteraneean. Rămîn multe de explicat într-o posibilă lucrare viitoare, de asemenea o asemănare perfectă între climatul din La Valeta (Malta), Heraklion (Grecia) și între acestea și Gibraltar.

Analiza distribuției lunare a elementelor meteorologice scoate în evidență faptul că intervalul iunie-septembrie este favorabil pentru cura helio-marină și aeroterapie , cînd de altfel se înregistrează și cele mai mari fluxuri turistice. Intervalul octombrie – mai permite turismul balnear în stațiunile în care sunt captate ape minerale precum și turismul cultural-istoric.

CLIMATUL SUBTROPICAL CU VERI USCATE

Este caracteristic țărmurilor vestice ale continentelor din zona latitudinilor subtropicale. Are cea mai mare extindere în zona Mării mediterane, de aceea poartă și numele de climat mediteraneean.

Regiunile cu climat subtropical mediteraneean, sunt dominate în semestrul cald de mase de aer maritim tropical, de la periferiile estice ale anticiclonilor subtropicali. Datorită acestui fapt, timpul este senin, cald și uscat. În semestrul rece, mai ales iarna, frontul polar (temperat) de deplasează dinspre latitudinile medii către cele subtropicale determinând intensificarea activității ciclonilor și implicit căderea de precipitații.

Principala caracteristică a acestui tip de climă constă, în alternanța verilor senine, calde și uscate cu iernile blânde și ploioase. O altă caracteristică importantă care deosebește toate tipurile de climă subtropicale, ce cele tropicale o constituie căderea anuală a zăpezilor, datorită invaziilor de aer rece care se produc în timpul iernii, când frontul de aer polar se apropie de tropice. În regiunile joase ninsorile nu formează strat de zăpadă, dar în munți aceasta poate dura chiar și până la câteva săptămâni. Temperaturile medii anuale sunt ceva mai scăzute decât în regiunile cu climatul tropical.

Mediile termice ale lunilor de vară nu depășesc de regulă 27oC deși temperaturi maxime de 38oC s-au înregistrat la mai multe stații.

Pe litoralele regiunilor cu climat mediteraneean verile sunt răcoroase ca urmare a apropierii apei care rămâne mai rece nu doar ca urmare a însușirilor ei (căldură specifică și conductibilitate calorică mari) dar și evaporării intense dar mai ales curenților oceanici reci. Excepție fac țărmurile Mării Mediterane unde absența curenților mai reci și temperaturile ridicate ale apei, determină valori termice ale aerului superioare celor de pe alte țărmuri cu același tip de climat.

În interior, temperaturile ridicate din timpul verii sunt reminișcențe ale deșerturilor. Maximele diurne urcă ziua până în jur de 39 oC și coboară noaptea până în jur de 15 oC.

Pe țărmuri temperaturile din timpul zilei rămân mai coborâte, iar cele din timpul nopții mai ridicate (avem de a face cu o inversiune termică față de zona de interior, de uscat unde ziua sunt temperaturi ridicate și noaptea scăzute) decât în interior.

Iarna este un anotimp distinct, umed și răcoros. Temperatura medie a lunii celei mai reci este de 10 oC, mediile termice diurne fiind mai mici pe litorale și mai mari în interior. Uneori răcirile din timpul iernii pot coborî sub punctul de îngheț, compromițând parțial sau total recoltele plantațiilor de citrice sau ale altor culturi specifice. Aceste răciri rare sunt, rezultatul intenselor emisii radioactive nocturne pe de o parte si al drenajului aerului rece prin straturile inferioare ale maselor de aer polar continental care invadează latitudinile subtropicale, pe de altă parte.

Pe alocuri regiunile litorale sunt bântuite de vânturi catabatice reci, cum sunt „Mistralul” în sudul Franței și „Bora” pe țărmul nord-estic al Mării Adriatice. Acestea provoacă răciri accentuate ale aerului și furtuni periculoase pentru mările către care bat.

Cantitățile medii anuale de precipitații variază între 350 – 700 mm, dar pot ajunge și la 900 mm. Acestea provin din fronturile ciclonilor mobili ce iau naștere în în zona frontului principal polar (temperat).

Stațiile fără precipitații sau cu precipitații reduse în luna cea mai secetoasă, înregistrează de obicei 70 – 100 mm de apă în lunile cele mai ploioase.

CLIMATUL MEDITERANEEAN

2.1 Factorii genetici

2.1.1 Factorii radiativi

Radiația globală înregistrează valori mari, datorită poziției latitudinale care determină mărimea unghiului de incidență al razelor solare cu suprafața terestră. În spațiul Europei de Sud se înregistrează valori de 120-140 K cal/cm2 și peste 140 K cal /cm2 în sudul Spaniei, Greciei și Italiei, precum și în insula Sicilia și Creta. Aceste valori se corelează cu trasparența atmosferei care, în Europa sudică are valori mari. În luna iulie, radiația globală însumează 18-20 K cal/cm2 și chiar peste 20 K cal/cm2 în extremitatea sudică. În luna ianuarie valorile radiației globale se reduc la 4-6 K cal/cm2 datorită creșterii nebulozității și descreșterii duratei zilelor.

Repartiția sumelor medii ale bilanțului radiativ evidențiază valori între 8-10 K cal/cm2/an . Cele mai mari valori de peste 100 K cal/cm2/an sunt caracteristice extremităților sudice ale peninsulelor Iberică, Italică, Balcanică, și în insulele din Marea Mediterană. Pentru aceeași latitudine, bilanțul radiativ al Mării Mediterane, este mai mare decît al uscatului, datorită nebulozității mai ridicate. În luna iunie, bilanțul radiativ înregistrează valori de aproximativ 8 K cal/cm2/lună. În luna decembrie, bilanțul radiativ este pozitiv la sud de paralela de 40o . Cele mai ridicate valori se înregistrează în sudul Spaniei (0-2 K cal/cm2/lună).

2.1.2 Factorii fizico-geografici

Rolul climatogen al suprafețelor acvatice și continentale . Cele două tipuri de suprafețe active generează modificări importante elementelor meteorologice datorită modului diferit de încălzire și răcire a apei și uscatului, prin două proprietăți fizice esențiale : căldura specifică și conductivitatea calorică. Apa are cea mai mare căldură specifică și de aceea se încălzește mult mai puțin decât uscatul. Uscatul are un coeficient de conductibilitate calorică mai mic , determinînd acumularea căldurii în stratele superioare. În schimb apa, al cărei coeficient de conductibilitate calorică este superior uscatului transmite mai ușor căldura către stratele mai adînci, rămînînd astfel mai rece. De aceea ziua și vara suprafața apei este mai rece decît cea a uscatului pe cînd iarna sau în nopțile mai reci este mai caldă. Încălzindu-se și răcindu-se mai lent, apa mării face ca amplitudinile termice diurne și anuale să fie mai mici ca pe uscat. Deasupra mării, umezeala aerului este mai mare, formînd pri poziției latitudinale care determină mărimea unghiului de incidență al razelor solare cu suprafața terestră. În spațiul Europei de Sud se înregistrează valori de 120-140 K cal/cm2 și peste 140 K cal /cm2 în sudul Spaniei, Greciei și Italiei, precum și în insula Sicilia și Creta. Aceste valori se corelează cu trasparența atmosferei care, în Europa sudică are valori mari. În luna iulie, radiația globală însumează 18-20 K cal/cm2 și chiar peste 20 K cal/cm2 în extremitatea sudică. În luna ianuarie valorile radiației globale se reduc la 4-6 K cal/cm2 datorită creșterii nebulozității și descreșterii duratei zilelor.

Repartiția sumelor medii ale bilanțului radiativ evidențiază valori între 8-10 K cal/cm2/an . Cele mai mari valori de peste 100 K cal/cm2/an sunt caracteristice extremităților sudice ale peninsulelor Iberică, Italică, Balcanică, și în insulele din Marea Mediterană. Pentru aceeași latitudine, bilanțul radiativ al Mării Mediterane, este mai mare decît al uscatului, datorită nebulozității mai ridicate. În luna iunie, bilanțul radiativ înregistrează valori de aproximativ 8 K cal/cm2/lună. În luna decembrie, bilanțul radiativ este pozitiv la sud de paralela de 40o . Cele mai ridicate valori se înregistrează în sudul Spaniei (0-2 K cal/cm2/lună).

2.1.2 Factorii fizico-geografici

Rolul climatogen al suprafețelor acvatice și continentale . Cele două tipuri de suprafețe active generează modificări importante elementelor meteorologice datorită modului diferit de încălzire și răcire a apei și uscatului, prin două proprietăți fizice esențiale : căldura specifică și conductivitatea calorică. Apa are cea mai mare căldură specifică și de aceea se încălzește mult mai puțin decât uscatul. Uscatul are un coeficient de conductibilitate calorică mai mic , determinînd acumularea căldurii în stratele superioare. În schimb apa, al cărei coeficient de conductibilitate calorică este superior uscatului transmite mai ușor căldura către stratele mai adînci, rămînînd astfel mai rece. De aceea ziua și vara suprafața apei este mai rece decît cea a uscatului pe cînd iarna sau în nopțile mai reci este mai caldă. Încălzindu-se și răcindu-se mai lent, apa mării face ca amplitudinile termice diurne și anuale să fie mai mici ca pe uscat. Deasupra mării, umezeala aerului este mai mare, formînd prin condensare ceață și nori care modifică transparența atmosferei, deci valoarea radiației efective . În zilele calde și senine de vară este caracteristică circulația locală de tipul brizelor : de mare (ziua) sau de uscat (noaptea).

Rolul climatogen al reliefului . Se exercită prin altitudine, formă, expoziție și înclinarea pantelor. Efectul cel mai pregnant îl are altitudinea, care acționează asupra tuturor elementelor meteorologice și deci și asupra climei. Presiunea atmosferică scade odată cu creșterea altitudinii iar radiația solară crește paralel cu altitudinea datorită scăderii opacității atmosferei care conține cantități din ce în ce mai mici de vapori de apă și de impurități în suspensie. Radiația globală crește cu înălțimea deoarece radiația solară directă are un rol preponderent. Expoziția și înclinarea versanților modifică intensitatea radiației globale. Astfel versanții expuși către nord primesc cantități mai mici de radiație solară decît cei expuși spre sud. Temperatura aerului descrește cu 0,5-0,6oC la fiecare sută de metri de creșterea înălțimii. Precipitațiile atmosferice sunt puternic influențate de relief, mai ales prin altitudine și expoziția față de circulația dominantă a aerului. În general, cantitatea de precipitații crește împreună cu altitudinea. Pe pantele montane expuse vîntului, aerul este forțat să se deplaseze ascendent, ceea ce duce la răcirea lui, formarea norilor și căderea precipitațiilor. Vîntul este influențat de relief prin înălțimea și poziția acestuia. Influența constă în modificarea direcției și vitezei vînturilor care aparțin circulației generale și în generarea unor vînturi catabatice (cum sunt Bora și Mistralul). Relieful determină și formarea vînturilor locale de tip briză : briza de vale, briza de munte. Orientarea lanțului alpin pe direcția VE joacă rolul de barieră climatică care nu permite maselor de aer polare să pătrundă în sudul Europei. Munții înalți determină o etajare climatică cu efecte directe în etajarea vegetației. În munții din spațiul climatului mediteraneean caracteristicile acestui tip de climă se simt pînă la altitudinea de 800 m.

Rolul climatogen al vegetației . învelișul vegetal influențat de condițiile climatice exercită la rîndul său o acțiune de modificare a climei. În zona climatului mediteraneean, vegetația generează influențe de ordin microclimatic. Avînd în vedere că pădurile au fost defrișate, fiind prezente numai pe spații restrînse , rolul lor climatogen este neglijabil. Vegetația este dominată de tufișuri xerofile (maquis, tomilare, garriga, frigana).

2.1.3 Factorii dinamici

În semestrul cald domină mase de aer maritim tropical de la periferiile estice ale anticiclonilor tropicali. De aceea timpul este senin, cald și uscat.

În semestrul rece domină frontul polar (temperat) care se deplasează dinspre latitudinile medii către cele subtropicale , determinînd intensificarea activității ciclonice și căderea precipitațiilor.

În zona subtropicală , dintre 30 și 40o latitudine nordică sunt caracteristice alizeele . Ele sunt vînturi permanente care bat dinspre NV către SV (dinspre brîurile subtropicale de presiune ridicată către minimele din zona calmelor ecuatoriale). Ele favorizează preominarea timpului senin cu precipitații reduse și temperaturi ridicate. În iulie, alizeul de NE bate de la 40o pînă pe la 10-12o latitudine nordică, fiind resimțit în extremitatea sudică a Greciei . Între 40o și 60o predomină vînturile de vest generate prin devierea spre drepata a aerului care se îndreaptă dinspre brîul anticilonilor subtropicali către brîul minimelor subpolare. Vînturile de vest ajung în spațiul mediteraneean numai în timpul iernii, atenuate de barierele muntoase și atunci vin încărcate de umiditate și generează precipitații.

2.2 Caracteristicile elementelor climatice

2.2.1 Temperatura aerului

Temperatura medie anuală oscilează între 13oC și 17oC. Ea crește de la nord spre sud, valorile cele mai ridicate se înregistrează pe țărmul sudic al Europei.

Există mai mulți indicatori legați de temperatură. Temperatura medie minimă a unei luni se calculează făcînd media minimelor din acea lună, iar temperatura medie maximă se calculează făcînd media lunară a maximelor înregistrate în fiecare zi a acelei luni. Făcînd media acestor două valori se obține temperatura medie lunară sau media termică a lunii.

În spațiul mediteraneean, mediile termice ale lunilor de vară nu depășesc de regulă 27oC, ele fiind mai ridicate în insulele sudice (Creta, Malta). Cele mai mari temperaturi medii se înregistrează de obicei în luna iulie. Maximele lunilor de vară sunt în jur de 38oC, deși la multe stații se înregistrează și valori mai mari.

Mediile termice ale lunilor de iarnă sunt în jurul temperaturii de 5oC. De obicei luna cea mai friguroasă este ianuarie, deși există și excepții (de exemplu la stația meteorologică Valencia, luna cea mai friguroasă este decembrie, iar la Genova este februarie !). Minimele sunt în jur de 0oC. Verile sunt mai răcoroase ca urmare a apropierii apei, care rămîne rece nu numai datorită însușirilor ei (căldură specifică mare) ci și datorită evaporării intense, care consumă căldură. În interiorul uscatului, maximele diurne urcă ziua și la peste 39oC și coboară noaptea pînă la 17oC.

Temperatura medie a lunii ianuarie este de 0oC, valoarea tipică fiind 5oC. Temperatura medie a lunii iunie variază între 20-25oC, putînd să depășeacă uneori 25oC. Amplitudinile termice medii anuale variază între 14-18oC, mai mari ca în Europa oceanică dar mai mici ca în Europa continentală.

2.2.2 Precipitațiile

Precipitațiile cad predominant iarna. Valorile medii sunt între 500 – 1000l/mp și chiar peste 1000 l/mp în funcție de poziția geografică și condițiile locale de relief. Astfel, pe versanții vestici ai munților Dinarici cad cele mai mari cantități de precipitații din Europa (polul ploilor este în Crvica, Muntenegru : în 1927 au fost 6800 litri/mp !!). în peninsula iberică se află polul secetei (cabo de Gato, lîngă Almeria cu 64,9 litri/mp în 1998 !!).

Pe litoralul mediteraneean cantitățile medii anuale de precipitații variază de obicei între 350-700 mm, dar pot depăși 1000 mm (Korfu, Trieste). Precipitațiile provin din fronturile ciclonilor mobili ce iau naștere în zona frontului principal polar (temperat).

2.2.3 Vînturile

Se remarcă alternanța dintre alizee (vara ajung atenuate) și vînturile de vest care iarna determină precipitații abundente. Vînturile reci care bat dinspre continent spre litoral, sunt uneori extrem de puternice și provoacă pagube : Mistralul și Tramontanul în sudul Franței și Bora în Dalmația. În sudul Italiei, Spaniei și în Sicilia se manifestă vara un vînt fierbinte care vine din Sahara- Sirocco.

O altă caracteristică a cestei zone climatice este grdul mare de însorire.

Bora este un vînt care se formează prin acumularea aerului rece în spatele Alpilor Dinarici și prăbușirea lui peste țărmurile relativ calde ale Mării Adriatice (între Istria și Dubrovnik). Mistralul este tot un vînt orografic descendent care suflă iarna și primăvara, dinspre Masivul Central Francez, către Marea Mediterană, canalizîndu-se pe Valea Ronului, unde viteza lui poate atinge și 90 km/h. Poate provoca furtuni pe mare între Corsica și Baleare. Tramontanul coboară din Munții Pirinei spre Litoralul sudic al Franței.

3.PARAMETRII CLIMATICI ÎNREGISTRAȚI ÎN LUNILE ANULUI 2008 PE LITORALUL EUROPEAN AL MĂRII MEDITERANE

IANUARIE 2008

În luna ianuarie a aului 2008, regimul termic se prezintă astfel : maxima termică se înregistrează într-o țară insulară și anume Malta, care la Luqa a înregistrat 14,5 oC în timp ce minima termică o înregistrăm în Grecia la Salonic cu doar 5,6oC.

Regimul precipitațiilor are valori normale pentru această perioadă, situându-se între 183 în Franța la Nice și 5 în Spania la Murcia.

Regimul zilelor însorite pentru această perioadă este echilibrat, cu mici excepții, acestea numindu-se Cipru cu 218 ore de strălucire a soarelui la Larnaca, la polul opus situându-se Italia care la Trieste a înregistrat doar 74 ore …….

FEBRUARIE 2008

Luna februarie a anului 2008 nu prea mari deosebiri față de luna precedentă ianuarie, astfel maxima lunii o găsim din nou în Malta cu ale sale 13,3 oC, iar minima o găsim în Italia la Trieste cu 9 oC.

Regimul precipitațiilor continuă aceeași linie cu cea a precipitațiilor și anume cea de echilibru, „extremele” fiind la Malta cu 62 mm respectiv Franța (Perpignan) cu 5 mm.

Același echilibru se păstrează însă și la la regimul zilelor cu soare, recordul absolut al acestei luni fiind deținut de Turcia (Antalia) cu ale sale 315 ore (aprox 14 zile), cele mai puține ore însorite având Italia la Trieste, doar 131 (aprox 6 zile).

MARTIE 2008

Luna martie se remarcă printr-o vizibilă creștere a regimului termic, de la 13 -14 oC cât aveam până acum, ajungându-se la peste 17 oC în Turcia la Mersin. Astfel că media acestei luni se află undeva între 17,5 oC la Mersin și 9,3 oC la Split în Croația (dată fiind probabil și poziția geografică pe care o ocupă față de celelalte țări prezente în acest tabel dar și în această lucrare…. mari dezechilibre vedem

Și în regimul precipitațiilor unde asistăm la zone unde plouă abundent (Bastia, 103 mm, Antalia 57 mm) dar și zone unde nu plouă deloc sau nesemnificativ (Alicante, Murcia, Valencia, Larnaca unde se înregistrează valori între 3 și -0,5 mm !!!).

Regimul orelor de strălucire a soarelui începe să anunțe cifre mai mari dar totuși echilibrate, chiar prea echilibrate cu toate că ne îndreptăm cu pași repezi spre primăvară și spre vară…astfel avem maxim 270 de ore pe luna cu soare…în Larnaca (unde avem și precipitații puține, deci condiții pentru pregătirile sezonului litoral) și minim în Croația cu doar 131 ore de strălucire a soarelui în această lună.

APRILIE 2008

Creșterea temperaturilor se face simțită și în luna aprilie , astfel că avem de a face cu creșteri semnificative ale regimului termic , care tinde uneori spre tropical, cu temperaturi ce ajung să depășească 19oC (Mersin, Adana, Larnaca) regim termic tipic însă climatului mediteraneean cu veri calde și uscate. Astfel temperaturile acestei luni se situează între 19,5 oC și 13,5 oC (maxima respectiv minima).

Regimul precipitațiilor are și el extremele sale, de pildă avem 86 mm la Nice și doar 3 mm la Murcia și Palma de Mallorca….în rest….în partea de jos a tabelului se vede clar că avem de a face cu zone unde cât de cât ciclonii au trecut și și-au făcut datoria, adică au adus odată cu trcerea lor și un pic de ploaie……între 4 și 81 mm….

În ce privește numărul de ore cu soare strălucitor, cred ca echilibrul se păstrează în raport cu luna precedentă, Martie, cu o singură mențiune…minima de această dată este de 182 ore și s-a înregistrat la Salonic în pe litoralul grecesc al Mării Mediterane.

MAI 2008

Temperaturile continuă să crească, astfel încât luna mai ne aduce temperaturi de peste 21 oC (21,6 oC în Cipru la Larnaca) păstrând iată tendința din ultimele luni ; minima lunii mai este de 17,1 oC (Bastia, Franța).

Precipitațiile sunt iată împărțite…avem puține valori de mijloc, dci multe extreme, așadar la + (plus)se află Ajaccio (237 mm), urmat îndeaproape de Bastia și Palma de Mallorca (197 mm) și de Barcelona (151 mm), în timp ce la – (minus) se află Antalia (2 mm), Luqa (3 mm), Messina și Atena (4 mm).

Cele mai iubitoare de soare zone ale acestei luni, par să fie de această dată Cipru la Larnaca (365 ore de soare, 15,2 zile pe luna), Heraklion și Atena cu 341 respectiv 329 de ore cu soare strălucitor și fără nori…..Methoni și Salonic (325 respetiv 300 ore de strălucire a soarelui)….ceea ce spune multe despre potențialul climatic de primăvară al arhipelagului Grecesc nu doar cel mediteraneean…

IUNIE 2008

În luna Iunie, temperaturile au sărit bariera de 25 oC și avem de-a face cu adevărate temperaturi de vară, undeva pe la 27,6 oC (Atena) urmată îndeaproape de Antalia cu 27,5 oC, asta și datorită poziției geografice pe care au au cele două țări (Grecia și Turcia), au climă aproape tropicală aproape in fiecare an.

Se pare că cu cât ajungem mai aproape de anotimpul estival , ploaia se reduce cantitativ pe arii extinse, iar aici țin să subliniez diferențele mari față de luna precedentă, când se înregistrau valori aproape de 200 mm, acum dacă ajungem la 100 mm….96 mm la Split și 93 la Trieste….Apoi ar mai fi…Valncia cu 60 mm și cam atât, în rest valori nesemnificative, ajungând și la 0 (zero) mm. Secetă mare !

La capitolul ore de strălucire a soaarelui, echilibrul față de luna anterioară, mai, se păstrează, nu sunt valori care să sară prea mult în ochi, valori extreme prea mari, sau diferența să fie prea mare între valori față de luna precedentă dar și față de însăși valorile din tabel.

IULIE 2008

Cu câteva mici excepții (Atena, Antalia, Mersin), temperaturile acestei luni se află în echilibru pentru această lună, în care se deschide sezonul estival mai pe toate plajele, temperaturile sar foarte rar bariera de 27 oC , doar izolat, este de explicat media acestei luni fiind de 26,7 oC….

Cu excepția Italiei (Trieste), unde s-au înregistrat 66 mm (record pentru această lună),fiind urmată la mare distanță de Salonic (Grecia) cu 27 mm, și de Croația (Split) cu 20 mm luna iulie este foarte săracă în precipitații.

În ceea ce privește orele de strălucire a soarelui, cel mai bine stă Larnaca cu ale sale 410 ore (17 zile) de soare strălucitor, urmată la mică distanță de Ajaccio cu 349 ore, și Salonic și Atena , fiecare cu câte 370 ore….în rest valori normale pentru această perioadă.

AUGUST 2008

Luna august ne reamintește dacă mai era cazul că popul căldurii, adică al temperaturilor mari s-a mutat în Grecia și Turcia (Atena, respectiv Antalia și Mersin) cu temperaturi de 30,0 oC sau peste…temperaturi normale pentru această perioadă. Restul temperaturilor nu se dezmint a se încadra într-o medie apropiată de cea a lunii precedente….

În ce privește precipitațiile aici avem de-a face clar cu un lider care își surclasează clar contracandidatele cu cei 111 mm ai săi (Trieste, Italia) , restul fiind în secetă….

Regimul orelor de soare strălucitor chiar nu aduce absolut nimic nou în peisaj. Vară caldă și uscată…

SEPTEMBRIE 2008

Luna septembrie. Se vede clar că toamna încet încet își reintră în drepturi. Iată dovezi în cest sens : temperaturile au început regresia, înregistrăm 27,3 oC la Mersin unde luna trecuta înregistram 30 oC , apoi 26,8 oC la Adana, urmată îndeaproape de Larnaca cu 26 oC, temperaturile se reduc ușor ;

Ploile-și încep să-și ia ușor ușor revanșa, față de lunile de secetă prin care am trecut în lunile precedente, recordmena lunii fiind Messina (Italia) cu 101 mm, urmată la mare distanță de Luqa (Malta) cu 88 mm apoi de Salonic și Methoni cu 61 mm, și în fine de Nice cu 59 mm….

O regresie se poate observa și în coloana orelor cu soare intens, față de lunile August și chiar Iulie…au dispărut totalurile care începeau cu cifra 3 (trei) ceea ce ne spune că avem de –a face de acum cu un peisaj de toamnă….că sezonul estival s-a cam terminat……

OCTOMBRIE 2008

În luna octombrie temperaturile încep să scadă, până spre 15,9 oC în Antalia, cele mai mari temperaturi ale acestei luni înregistrându-se la Messina 21,2 oC, în rest regimul temperaturilor se desfășoară după un tipar pe care-l putem fără să greșim numi moderat.

Tot la moderat se situează și regimul precipitațiilor, mai bogate cantitativ în Franța și Spania, în rest sub 100 mm, uneori tinzând chiar spre 0 (zero) Heraklion cu -0,5 mm !!

Orele de soare strălucitor încep să-și restrângă și ele durata, undeva sub 200 …cu unele mici excepții totuși și aici trebuie specificată Larnaca cu 284 de ore sau Mersin cu 249 ore, sau Methoni cu 245 de ore….în rest valori normale evident într-o evidentă scădere. Toamna este intermediarul între vară și iarnă.

NOIEMBRIE 2008

În luna noiembrie, temperaturile cu unele excepții (Larnaca, unde deja s-a văzut că este o zonă foarte caldă înregistrând în luna curentă nu mai puțin de 19 oC, apoi „vecina” Mersin cu 18,5 oC, urmată îndeaproape de Luqa cu 17,9 oC și Heraklion cu 17,7 oC), în rest temperaturi normale pentru această regiune în acest interval de timp.

Se pare că ceea ce prevestisem mai sus la Octombrie, iată că se adeverește, și anume că în sezonul de toamnă plouă, ciclonii aduc fronturi de aer rece (depresiuni barice de presiune ridicată) care la rândul lor aduc ploi bogate cantitativ, de peste 200 mm (Ajaccio, Bastia, Nice) dar și apropiate de 200 mm cum ar fi de exemplu Methoni cu 192 mm, sau Messina ori Split fiecare cu 160 mm….Cele mai puține precipitații în această zonă au căzut la Salonic, doar 14 mm….atins probabil de coada ciclonului…..

Evident că trebuia odată și o schimbare bruscă să se întâmple la coloana cu orele cu soare intens deoarece urmează luna Decembrie, suntem în echinocțiul de iarnă, deci….automat și orele de strălucire intensă a soarelui scad, cum este cazul la Salonic unde s-au înregistrat 87 de ore (3 zile și 6 ore). Avem de-a face cu climat Mediteraneean, de ci subtropical și caracteristicile de mai sus sunt absolut normale pentru această peioadă, având în vedere contextul…Dar cu încălzirea asta globală, cine stie……….

DECEMBRIE 2008

Luna decembrie, lună de iarnă adevărată, temperaturile situându-se între valorile de 14,6 oC la Luqa și 8,5 oC la Salonic ceea ce explică teoria de mai sus unde se spune că climatul mediteraneean aduce cu el ierni mai blânde, decât alte climate, de exemplu cel temperat continental din care face parte și România și care știm cu toții ce ierni aduce……

Precipitațiile probabil sub formă de lapoviță și ninsoare sau doar ninsoare în majoritatea cazurilor (dar și aici pot interveni excepții de la regulă) vin iată în această lună din abundență, Perpingnan (207 mm), Cap Cepet (205mm) și Messina (176 mm), sunt doar câteva exemple….

Orele de strălucire a soarelui s-au redus considerabil din luna septembrie și până în prezent în pruimul rând datorită faptului că și ziua s-a scurtat treptat, treptat, astfel s-a ajuns la sume de sub 100 de ore….ca de pildă Atena cu 90 de ore sau Salonic cu 97 de ore….celelalte păstreazăși datorită pozițiilor lor geografice, reliefului, etc totaluri de peste 100 ore…

4.CLIMATUL MEDITERANEEAN DIN REGIUNILE DE LITORAL

În continuare ne ocupăm numai de țărmul European la mediteranei, adică de țărmul nordic.

Studiul s-a bazat pe analiza valorilor elementelor climatice multianuale de la 22 de stații situate pe litoral. Regiunile studiate au fost :

4.1 Litoralul sudic și sud-estic al peninsulei Iberice și Insulele Baleare : Barcelona, Valencia, Alicante, Gibraltar, Palma de Majorca.

Temperatura medie anuală crește de la NE (Barcelona, 15,9oC) către SV (Alicante 17,2oC, Gibraltar 18,5oC). Insulele baleare prezintă o valoare de 16,6oC datorită poziției mai nordice. Cea mai călduroasă lună este august. Temperatura lunii august se încadrează între 24,1oC la Barcelona și 25oC la Alicante și Gibraltar. Cea mai friguroasă lună este ianuarie , cu excepția stației Valencia, în care cea mai friguroasă lună este decembrie. Valorile lunii ianuarie cresc de la NE (Barcelona 9,15oC la Alicante 10,25oC și Gibraltar 12,7oC). La Valencia, în decembrie, temperatura medie este de 8oC. Amplitudinea termică anuală se situează între 12,2oC (Gibraltar) și 16,4oC (Valencia). Gibraltarul pare să facă o excepție de la regulă, datorită influențelor oceanice.

Temperaturile maxime absolute (pe o perioadă de 54 de ani) au fost de 36,6oC la Brcelona și 41,6oC la Valencia. Se remarcă o tendință de scădere spre sud (38,3oC în Gibraltar) și 38,8oC (în Baleare) datorită maselor de aer atlantice și Mării Mediterane care moderează temperaturile. Pentru comparație, la Madrid maxima absolută întregistrată în aceeași perioadă a fost de 40oC, chiar mai mică decît cea înregistrată la Valencia.

Temperaturile minime absolute variază între -7,2oC (Valencia) și 0,5oC la Gibraltar. Se remarcă aceeași tendință de creștere spre sud. Valoarea înregistrată la Gibraltar indică influențe oceanice. Pentru comparație, la Madrid minima absolută în perioada de observație a fost de -10oC, așa cum ne așteptam ținînd cont de influența continentată.

Deși nu știm dacă sunt relavante sau nu (s-au înregistrat în ani diferiți) amplitudinile absolute (diferența dintre maximul absolut și minimum absolut) arată contraste între Madrid și celelalte stații mediteraneene : la Madrid este de 50oC iar la celelalte nu depășește această valoare (cea mai mare fiind la Valencia, de 48,8oC și cea mai mică, de 37,8oC, la Gibraltar).

Regimul precipitațiilor pune în evidență preponderența lor în anotimpul rece. Precipitațiile medii anuale variază între 810 mm (Gibraltar) și 332 mm (Alicante). La Madrid valoarea este de 492 mm, ceea ce nu indică nici un fel de de deosebire : mai mult diferă Alicante de Gibraltar, deși sunt ambele pe malul Mediteranei !!! tendința de scădere pare a fi spre SE. Dacă excludem Gibraltarul-avem acest drept, căci această stație nu poate fi tipică pentru climatul mediteraneean- atunci precipitațiile ar varia numai între 592 mm (Barcelona) și 332 mm (Alicante). Totuși Alicante diferă mai mult de Barcelona decăt de Madrid ! În schimb, la stația Cabo de Gato, lîngă Almeria găsim polul secetei în Europa. Iată evoluția precipitațiilor :

La aceasă stație, media anuală a fost de 209,1 mm ! Maximul a fost de 551,4 mm în 1989 și minimul a fost de 63,2 mm în 1913.

Luna cea mai ploioasă este octombrie (Barcelona, Valencia, Palma de Majorca); noimbrie (Alicante) și ianuarie (Gibraltar). În aceste luni se înregistrează valori cuprinse între 58 mm (Alicante) și 150 mm (Gibraltar). Madridul este din nou tipic : cea mai ploioasă lună este octombrie cu 65 mm.

Luna cea mai secetoasă este iulie (Barcelona 30mm, Palma de Majorca 6mm) august (Alicante 6mm, Gibraltar 2mm !!) sau septembrie (valencia 8mm). A se remarca din nou valoarea atipică a Barcelonei și cea tipică a Madridului : în cea mai secetoasă lună, adică în iulie volumul de precipitații este de 9 mm).

Pentru turism poate fi relevant și numărul de zile cu ploaie, care evidențiază valori asemănătoare la Barcelona și Gibraltar : 70 de zile. La Alicante și Valencia sunt 41 și 47 de zile. La Madrid sunt în medie 49 de zile cu ploaie, adică între Alicante și Gibraltar. La Barcelona, numărul mare de zile ploioase se datorează intensificăriicirculației vestice în timpul iernii. Masele de aer umede dinspre Atlantic, depășesc bariera munților Cantabrici și ajung la Barcelona sărăcite în umezeală prin culoarul Ebrului. La stația Gibraltar numărul mare de zile ploioase se datorează maselor de aer atlantice încărcate cu umiditate.

În ansamblu se remarcă o scădere a precipitațiilor spre sud cu excepția stației Gibraltar unde se conjugă circulația vestică cu cea tropicală uscată.

Analiza comparativă a diagramelor pune în evidență asemănări între parametrii climatici de la stațiile situate pe litoralul spaniol. Se observă o diferențiere netă a Gibraltarului față de celelalte stații. Ca imgine de ansamblu am făcut poligoanele climatice precum și diagramele climatice clasice.

Explicația poligonului climatic. Fiecare stație este reprezentată prin 12 puncte reprezentînd cele 12 luni ale anului. Pe abcisă am luat valoarea precipitațiilor (mm) iar pe ordonată valoarea temperaturii medii (în grade celsius). Am unit apoi în ordine acele 12 puncte prin segmente de dreaptă formînd astfel un poligon cu 12 laturi corespunzător lunilor I,F,M,A,M,I,I,A,S,O,N,D.

Din analiza comparativă a climatogramelor, rezultă poligoane asemănătoare pentru patru stații, cu excepția Gibraltarului.rezultă că stația Gibraltar are puternice influențe oceanice, așa cum rezultă și din climatogramele clasice.

În concluzie, stațiile analizate pun în evidență existența unui climat mediteraneean tipic explicat prin influența mării și a barierelor muntoase care împiedică masele de aer oceanic sau masele de aer continental să se dirijeze spre sud. Excepție face doar Gibraltarul, unde se manifestă un climat de tranziție de la cel oceanic la cel mediteraneean. Madridul pare mai degrabă mediteraneean.

4.2 Riviera franeză : Marsilia, Toulon, Menton

Temperatura medie anuală este relativ uniformă (15oC) doar la Menton apare o valoare mai ridicată (17,4oC). Temperatura medie a lunii iulie variază între 22,85oC (Nisa) și 23,9oC la Menton. Luna cea mai caldă este iulie cu excepția stației Menton unde temperatura maximă se înregistrează în august (25,25oC). Temperatura medie a lunii ianuarie are valori mai scăzute comparativ cu litoralul spaniol (valoarea cea mai mică este la Marsilia, 7,95oC iar cea mai mare la Menton 11,15oC).

Amplitudinea medie se situează în jurul valorii de 14oC (de exemplu 14,1oC la Toulon și Menton).

Temperatura maximă absolută crește de la V spre E, fiind de 40,6oC la Marsilia și 36oC la Menton. Temperatura minimă absolută are valori mai mici în vest (-10,5oC la Marsilia) și mai mari în est (-3,9oC la Menton).

Precipitațiile medii anuale cresc de la vest spre est. Astfel la Marsilia se înregistrează 570 mm/an datorită acoperirii de sectorul deltaic-lacul Etang de Barre-și influențelor continentale care pătrund prin culoarul Ronului. Valorile sunt mai ridicate la Nisa (768 mm)și Menton (729 mm). Numărul de zile cu ploaie crește de la vest spre est : 39 la Marsilia și 49 la Nisa. Face excepție stația Menton unde se înregistrează cel mai mic număr de zile cu ploaie, 34.

Luna cea mai ploiasă este octombrie (Nisa-130 mm, Menton 102 mm, Marsilia 80 mm, Toulon 95 mm) iar cea mai secetoasă este iulie (Marsilia 9 mm, Toulon 8 mm, Nisa 15 mm, Menton 12 mm).

Analiza diagramelor climatice pune în evidență remarcabile asemănări climatice între cele patru stații. Nisa are vericeva mai răcoorase și ceva mai multe precipitații iar Menton are ierni mai blînde și un număr mai mic de zile cu ploaie, ceea ce explică de ce este preferat de turiști iarna.

Climatul rivierei franceze este influențat de vînturi locale neperiodice reci : Tramontanul și Mistralul iarna, primul coboară din Pirinei iar al doi-lea din Cevennes.

4.3 Rivierele Italiene și Malta : Genova, Neapole, Cagliari, La Valetta, Bari, Rimini, Veneția, Trieste.

Aici se văd clar cel puțin două tipuri de climate : unul mai secetos și altul mai ploios. De asemenea ar trebui studiate separat cele două coaste italiene (cea de vest și cea de est) precum și insulele Sardinia și Malta. Oricum, este clar că temperatura medie anuală scade în linii mari de la nord la sud.

Pe coasta de vest, cea mai mică temperatură medie anuală este de 14,5oC (Genova) și cea mai mare de 16,2oC la Neapole. Pe coasta de est, cea mai mică temperatură este la Rimini (și nu la Trieste !) și cea mai mare este la Bari, datorită poziției mai sudice. La Cagliari este de 16,3oC (mai mult ca la Neapole !) iar la La Valetta, care este cea mai sudică, este de 18,9oC, probabil și din cauza maselor de aer tropicale care vin din Sahara.

Este interesant că pe coasta de vest și pe insule luna cea mai călduroasă este august, iar pe coasta de est este iulie, cea mai mare temperatură a verii se găsește, așa cum e și normal, la La Valetta (26,05oC) ; pe coasta de vest este la Neapole (24,7oC) iar pe coasta de est la Veneția (23,5oC deși este mai la nord ca Bari).

Luna cea mai friguroasă este ianuarie, cu excepția inexplicabilă a genovei, în care este februarie (4,7oC). Temperaturile lunii ianuarie sunt mai ridicate in vest (Cagliari 9,85oC), maximul înregistrîndu-se la La Valetta (Malta) și avînd valoarea de 12,65oC !! Pentru comparație, în est temperaturile sunt de 3-4oC (ex. 3,3oC la Veneția, 3,6oC la Rimini); probabil diferențelea acestea de temperatură între Vest și Est, se datorează maser de aer oceanic care ajung pînă la coasta de vest a Italiei.

Amplitudinea termică medie anuală este de asemenea semnificativ mai mică în partea de vest decît în partea de est (între 13,3oC la La Valetta și 16,4oC la Neapole) cu excepția Genovei unde este de 18,3oC. În est amplitudinile sunt de peste 19oC : între 19,1 oC la Rimini și 20,25 oC la Veneția. Pentru comparație, la „continentalul” Madrid , amplitudinea medie este de doar 19,65 oC !!

Maxima absolută variază între 32,2 oC la Genova și 43,3 oC la Bari. Valorile maxime de pe coastele nordice sunt foarte mici, ceea ce arată o mare stabilitate termică datorată barierelor muntoase ale Alpilor.

Minimele absolute cresc de la nord la sud de la -11,1 oC (Trieste) pînă la 1,1oC (La Valetta). Ele sunt semnificativ mai mici pe coasta de est decît pe cea de vest.

Precipitațiile medii anuale scad de la nord (Genova 922 mm, Trieste 1022 mm) la sud (Neapole 881 mm, Bari 581 mm) pe ambele coaste. Apar anomalii, legate de faptul că pe coasta de nord sunt mai multe precipitații decît ar fi normal pentru climatul mediteraneean. Anomaliile sunt legate și de luna cea mai ploiasă, care prezintă o mare variabilitate : poate fi martie (Genova), octombrie (Neapole, Rimini, Veneția), noiembrie (Cagliari, Trieste), decembrie (La Valetta, Barri). În general se poate spune că pe coasta de vest volumul precipitațiilor este mai mare, dacă facem abstracție de Trieste, unde probabil că avem de-a face cu ploi orografice, generate de bariera Alpilor Dinarici ; situația este asemănătoare cu a altor stații de pe țărmul estic al Adriaticii.

În ce privește numărul de zile cu precipitații nu se observă diferențe semnificative nord-sud, ci mai degrabă între vest și est. De exemplu Bari și Neapole sunt situate la aceeași latitudine și totuși numărul de zile ploioase este de 82 la Neapole și 69 la Bari. Trieste înregistrează cele mai multe zile cu precipitații – 92- datorită reliefului muntos care favorizează ploile orografice.

Se întrevede o legitate în ceea ce privește cea mai secetoasă lună. Aceasta este iulie pe coasta de vest și în insule iar pe coasta de est se observă anomalii : Rimini (aprilie). Veneția (ianuarie-februarie), Trieste (februarie). Toate acestea sugerează că pe litoralul Adriatic este un tip special de climat, care nu se încadrează în ceea ce se înțelege îndeobște prin climat mediteraneean.

Diagramele climatice la cele 8 stații analizate pun în evidență diferențele clare dintre vest/est și nord/sud. Anomalia est-vest se poate explica prin rolul de barieră al munților Apenini.

4.4 Litoralul peninsulei balcanice și al insulelor grecești : Split, Korfu, Heraklion, Atena, Salonic.

Și aici se va vedea o diferență clară între stațiile de la Marea Adriatică (Split, Korfu) și cele din Marea Egee (Salonic, Atena, Heraklion).

Temperatura medie anuală crește de la nord (Split 15,7 oC) spre sud (Korfu 17,4 oC, Heraklion 18,8 oC). Cea mai călduroasă lună este iulie la Salonic, Heraklion și Split și august la Atena și Korfu iar cea mai friguroasă este ianuarie. Cea mai mare valoare medie este la Atena (27,2 oC) și Salonic (27,15 oC). Cea mai mică valoare medie, în ianuarie este Salonic (5,8 oC) ca urmare a intensificării circulației estice prin Bosfor. Cum este și normal, cea mai ridicată temperatură a lunii ianuarie este la Heraklion situat la cea mai joasă latitudine (12,15 oC).

Maximele absolute cresc către sud, pe ambele coaste. Apar diferențe între coasta de vest (38,3 oC la Split, 41,1 oC la Korfu) și cea de est cu valori semnificativ mai mari (43,8 oC la Atena, 42,7 oCla Salonic).

Valoarea maximă se află la Heraklion (45,5 oC) datorită invaziilor de aer Saharian.

Minimele absolute cresc de la N spre S. cea mai mică valoare este la Salonic (-13,8 oC) apoi la Split (-8,3 oC) iar cea mai mare este firește la Heraklion (-1,1 oC).

Amplitudinile scad de la nord la sud. Apar diferențe est-vest : în est amplitudinile sunt mai mari. Cea mai mare este la Salonic (21,5 oC), apoi la Split (18,1 oC), Atena (18,05 oC), Korfu (15,85 oC) și Heraklion (13,65 oC). Se poate deduce o creștere a gradului de continentalism în partea estică a Mării Egee.

Precipitațiile medii anuale scad de la vest la est, în sensul că pe coasta Adriaticii sunt mai multe precipitații. Cele mai multe sunt la Korfu (1186 mm) și Split (886 mm). Se observă totuși o tendință de scădere pe direcția nord-sud deoarece la Salonic se înregistrează 481 mm, la Atena 385 mm (cel mai puțin !). Totuși la Heraklion se înregistrează o cantitate aproape dublă față de Atena, (703 mm). O posibilă explicație ar fi ploile orografice.

Numărul de zile ploioase este de 88 la Split, 85 la Korfu, 57 la Salonic, 37 la Atena și 63 la Heraklion. Se vede o tendință de scădere de la nord la sud. Heraklionul face din nou excepție din motivele enunțate mai sus.

Diagramele climatice sunt prezentate mai jos. Ele pun în evidență următoarele concluzii : În Marea Egee se remarcă un climat mai uscat, mediteraneean cu influențe continentale iar în Marea Adriatică un climat care nu se poate încadra în modelul mediteraneean cel puțin din punct de vedere al precipitațiilor avînd în vedere valorile ridicate de la Split și Korfu, generate de relief.

În secțiunea următoate vom clarifica mai mult acest lucru.

4.5. Diferențieri regionale și probleme de clasificare

Ipotezele noastre au fost :

că sub denumirea de „climat mediteraneean” se ascund climate diferite mai mult unele de altele decît diferă ele de un climat considerat de toată lumea ca fiind continental.

că există un climat al Mării Adriatice, care cu greu s-ar putea încadra climatului mediteraneean, cel puțin din punct de vedere pluviometric.

Mai precis, climatogramele celor 22 de stații pe care le-am luat în calcul sunt foarte diferite unele de altele. Se pune întrebarea, nu cumva diferențele dintre ele sunt totuși mai mici decît diferențele dintre le și o altă stație din aceeași zonă, care nu are climat mediteraneean ? Nu cumva influența Mării Mediterane este mai mare decît cea a latitudinii ?

Am ales pentru comparație orașul Madrid, situat la o depărtare de 300 km de mare pentru a vedea dacă clima din Madrid este mai diferită de clima din cele 22 de stații pe care le-am studiat decît diferă ele una de alta.

Mai întîi am luat în considerare amplitudinile termice medii în cele 22 de stații și amplitudinile în precipitații.

Amplitudinea termică am calculat-o făcînd diferența dintre temperatura lunii celei mai călduroase (iulie sau august) și a lunii celei mai reci (ianuarie, cu două excepții nobile : decembrie pentru Valencia și februarie pentru Genova).

Similar, amplitudinea în precipitații am calculat-o făcînd diferența între cantitatea de precipitații din luna cea mai ploioasă (de obicei octombrie, decembrie sau ianuarie, cu excepția notabilă a Genovei în care luna cea mai plioasă este martie) și cea mai secetoasă (de obicei iunie, iulie sau august cu excepția stațiilor Veneția și Trieste în care cea mai secetoasă lună este februarie și a stației Rimini în care cele mai puține ploi cad în aprilie).

Fiecărei stații i-am atașat aceste două valori. Dacă luăm pe abcisă precipitațiile și pe ordonată temperaturile, obținem 23 de puncte ca în figura de mai jos :

Celelalte 5 stații corespunzătoare Spaniei sunt apropiate una de alta (cu excepția Gibraltarului). Totuși la stînga Madridului se află Barcelona, Alicante, Bari, Atena și Salonic ; din punctul de vedere al amplitudinii precipitațiilor, Madridul este mai central ca acestea. Iar deasupra lui se află Veneția și Salonic, unde amplitudinea termică este mai mare ca la Madrid. Altfel spus se pare că există stații care diferă unele de altele mai mult decît diferă de Madrid, deși ar trebui să aparțină tot zonei de climă mediteraneeană.

Pentru a clarifica această părere am calculat „distanța” dintre fiecare din cele 23 de stații atît ăn sensul precipitațiilor cît și al temperaturilor. Din punctul de vedere al tempraturilor putem atașa fiecărei stațiuni un vector cu 12 componente reprezentînd temperaturile medii ale fiecărei luni . De exemplu

Madrid

Iar stației Valencia i-ar corespunde

Se poate observa la valencia anomalia că luna cea mai călduroasă este august și cea mai rece este decembrie. Distanța dintre ele este distanța obișnuită calculată după formula :

Dist temp (A,B)=2 .

De exemplu Dist temp (Madrid, Valencia)=9,09.

Am calculat toate cele 23*2:2=253 distanțe și le-am trecut într-un tabel, apoi am calculat distanța medie de la fiecare stațiune și celelalte. De exemplu Dist. Medie (Madrid, grup) = unde suma se face după toate celelalte 22 de stații. A rezultat de exemplu că Dist temp medie (Madrid, grup)≈9,43. am făcut acest lucru pentru toate cele 23 de stații.

Apoi am repetat calculul din puct de vedere al precipitațiilor. Ca să rămînem la același exemplu, acum Madridul este caracterizat de următoarele componente, de data acesta cu semnificație de „mm” (sau ceea ce este același lucru cu litri/mp).

Madrid

Se poate observa că cea mai secetoasă lună este iulie, și cea mai ploioasă este octombrie iar pentru Valencia găsim :

De data aceasta cea mai secetoasă lună este august, dar cea mai ploioasă este în continuare octombrie.

Distanța dintre cele două stații va fi acum notată cu Distprec. De exemplu : Distprec (Madrid, Valencia)=60,6.

Și de această dată am calculat toate cele 23*22:3=253 distanțe și le-am trecut într-un al doi-lea tabel. Apoi am calculat distanța medie de la fiecare stație și celelate. De exemplu dist.medie (Madrid,grup)=unde suma se face după toate celelalte 22 de stații. A rezultat de exemplu că Distprecmedie (Madrid, grup)≈105.4.43. am făcut acest lucru pentru toate cele 23 de stații.

Dacă atașăm fiecărei stații un punct avînd abcisa egală cu distanța medie din punctul de vedere al precipitațiilor și pe ordonată distanța medie din punctul de vedere al temperaturilor obținem 23 de puncte pe care le-am reprezentat din nou în plan, obținînd figura de mai jos .

În mod surprinzător, Mdridul, reprezentat prin pătrățelul verde apare și mai central. Punctele cele mai deosebite de restul sunt, pe abcisă, Korfu din Grecia și Genova din Italia. Pe ordonată cele mai deosebite ar fi Veneția și Bari.

Are oare vreun sens să răspundem la întrebarea „care stațiune are clima mai deosebită de restul grupului”, sau „care este tipică pentru clima mediteraneeană”?

Cea mai reprezentativă stație ar fi cea pentru care distanța medie la restul grupului este cea mai mică.

Din punctul de vedere al precipitațiilor, aceasta este Marsilia : este mai la stînga (vezi triunghiul verde situat cel mai la stînga).

Din punctul de vedere al temperaturilor, onoarea ar reveni Barcelonei (Disttempmedie=6,6) și Neapolelui (Disttempmedie=6,7).

Dacă făceam o medie ponderată pentru ambele criterii, rezultatele ar fi diferite, depinzînd de ponderea acordată temperaturii și precipitațiilor. Dar după nici un criteriu, Madridul nu ar fi cel mai diferit față de restul grupului deoarece el se află în interiorul poligonului convex format de cele 23 de puncte corespunzătoare celor 23 de stații studiate.

Este interesant de văzut ce se întîmplă dacă încercăm să facem o combinație între criteriul dat de precipitații și cel dat de temperaturi. Pentru aceasta am considerat că ar fi mai potrivit de a pune ponderea de 90% pentru temperaturi și 10% pentru precipitații. Ni s-a părut firesc să facem așa deoarece amplitudinea în precipitații este mult mai mare decît amplitudinea în temperaturi. Altfel spus, distanțele termice sunt foarte mici comparativ cu cele în precipitații. Din această cauză, dacă făceam doar o medie aritmetică simplă a celor două distanțe, obțineam același lucru ca și dacă foloseam numai precipitațiile.

Ipoteza noastră este că sunt mai multe feluri de climă mediteraneeană , care diferă între elemai mult decît diferă clima Madridului (în mod convențional numită climă temperat continentală) de una din ele.

Pentru a o verifica, am atașat fiecărei stații „vecinele” ei în precipitații, în temepratură precum și după ambele criterii ponderate așa cum s-a arătat mai sus. Vecina unei stații este cea situată la cea mai mică distanță de ea. Pentru a găsi stația vecină din punctul de vedere al temepraturii, căutăm în coloana corespunzătoare din tabelul 3 numărul marcat cu roșu și vedem cărei stații îi corespunde. De exemplu, pentru Madrid obținem stația Trieste deoarece distanța termică minimă între madrid și o altă stație este de 3,9 și corespunde stației Trieste. Pentru a găsi stația vecină din punctul de vedere al precipitațiilor, căutăm în coloana corespunzătoare din tabelul 4 numărul marcat cu roșu și vedem cărei stații îi corespunde. De exemplu pentru Madrid obținem stația Salonic, deoarece distanța minimă din punctul de vedere al regimului precipitațiilor este între Madrid și o altă stație este 28,6 și corespunde stației Salonic. Analog, tabelul 5 ne arată vecina „mixtă” ca fiind Marsilia. Obținem astfel următoarul tabel

Tabel nr 1 :

Rezultatul se vede mai bine pe schemele următoare. Am figurat toate cele 23 de stații. Unele dintre ele sunt marcate cu un chenar : sunt cele care sunt cele mai apropiate de vreo altă stație.

Chenarul roșu se referă la temperaturi, chenarul albastru la precipitații, iar cel verde se referă la combinarea celor două criterii, așa cum a fost explicată mai sus.

Compararea stațiilor din puctul de vedere al temperaturilor. Săgeata înseamnă "este cel mai aproape de ". madridul nu este marcat cu nici un chenar deci nu pare tipic.

Compararea stațiilor din puctul de vedere al precipitațiilor. Săgeata înseamnă ”este mai aproape de” . madridul este marcat cu chenar : este cel mai apropiat de Atena, Salonic, Palma de Mallorca. Pare tipic pentru clima mediteraneeană.

Compararea stațiilor din ambele puncte de vedere. Săgeata indică “este cel mai aproape de”. Madridul este marcat cu chenar : este cel mai aproape de Bari.

Acum punem problema astfel : oare care stație este mai diferită față de restul celorlalte stații ? vom atașa fiecărei stație acea stație care se află situată la cea mai mare distanță de ea, din cele trei puncte de vedere : temperatură, precipitații și criteriul combinat. Să convenim să numim o asemenea stație opusa celei dintâi. Avem atfel trei opuse : termică, pluviometrică și mixtă.

De exemplu opusa termică a Madridului este La Valetta (vezi prima coloană din tabelul3, valoarea marcată cu albastru) ; opusa sa pluviometrică este Korfu (vezi prima coloană din tabelul 4, valoarea marcată cu albstru) ; opusa sa mixtă este Korfu (vezi prima coloană din tabelul 5, valoarea marcată cu albastru).

Opusele fiecărei stații sunt prezentate în următorul tabel :

Tabel 2

Se observă clar că stațiile din Marea Adriatică – cu excepția stațiilor bari și Rimini diferă cel mai mult de restul stațiilor, unanim acceptate ca făcând parte din clima mediteraneeană. Apare așadar că stațiunile de la Marea Adriatică – Veneția, Trieste, Korfu – sunt mult mai diferite de restul grupului de climă mediteraneeană decât Madridul. De aceea unii climatologi diferențiază un “climat dalmatin” diferit de climatul mediteraneean.

TABEL 3 cu distanțele termice medii dintre stații, sortate crescător după distanța medie față de grup

Tabel 4 cu distanțele medii dintre stații (precipitații), sortate crescător după distanța medie față de grup

Tabelul 5. Distanțele combinate : 90% temperaturi + 10% precipitații

5. BIOCLIMA ȘI TURISMUL LITORALULUI MEDITERANEEAN

Este un climat excitant-solicitant.

În sezonul cald, temperaturile sunt confortabil răcoroase (20-25oC) datorită brizelor de zi care ventilează aerul de pe plajă deoarece acestea aduc aer mai răcoros dinspre mare. De aceea temperaturile maxime absolute (36,6-41,6 oC) sunt suportate ușor.

Numărul redus de zile cu ploi și uscăciune se datorează invaziilor de aer tropical uscat din Sahara. Ploile de tip averse sunt rare și de aceea atmosfera este predominant senină și cu mult soare, ceea ce face ca plajele să fie uscate, favorizînd helioterapia.

Vînturile de vară sunt fierbinți, uscate, uneori violente. Sirocco vine din Sahara, coboară rapid din Munții Atlas și de aceea devine mai uscat. La trecerea peste Marea Mediterană nu se încarcă cu umiditate. Durata sezonului de cură heliomarină este mare-din mai pînă în septembrie.

Climatul de litoral se caracterizează printr-o stabilitate accentuată și diferențe mici de temperatură între zi și noapte.

Uniformitatea gradului de umezeală și aerul încărcat cu aerosoli rezultați din spargerea valurilor sunt benefice pentru persoanele cu afecțiuni respiratorii.

Acțiunea biclimatică excitantă se datorează valorilor ridicate ale radiațiilor ultraviolete, conținutului în iod și săruri și vînturilor fierbinți din sud.

Acțiunea bioclimatică calmantă se explică prin valorile umezelii aerului și ale presiunii care sunt relativ constante precum și amplitudinile diurne reduse.

Confortul termic rezultă din îmbinarea temperaturii cu umezeala aerului, vînturile de tip brize și valorii radiației calorice.

Este un climat solicitant pentru sistemul nervos vegetativ și endocrin datorită abundenței radiației solare din aer. Radiația solară are efect imunologic, antirahidic, dar stimulează activitatea glandei hipofize, a glandelor suprarenale, genitale, precum și a tiroidei.

Cura heliomarină permite reconfortarea organismului dacă este aplicată judicios. Este contraindicată în afecțiuni reumatismale inflamatorii nestabilizate și în hipertiroidism.

În sezonul rece, temperaturile sunt relativ răcoroase (5-10 oC). Nebulozitatea este ridicată iar precipitațiile bogate datorită intensificării ciclonilor mediteraneeni. Sunt frecvente vînturile reci, catabatice, (Bora, Mistral, Tramontanul). Sezonul turistic durează din octombrie pînă în aprilie, fiind recomandată aeroterapia. Efectul terapeutic al aerului mării, se manifestă prin aerosolii salini existenți în aer.

Deși cantitatea de radiație este redusă la suprafață, deoarece se reflectă pe suprafața mării și a nisipului, în aer are valori mai ridicate, permițînd aerohelioterapia și chiar efectul de bronzare fără o însorire prealabilă. Această practică este recomandată persoanelor cu afecțiuni respiratorii și endocrine în stațiuni precum Antibes, Nisa, Menton, etc. Aerohelioterapia contribuie și la creșterea rezistenței organismului la frig.

Factorii climatici de cură menționați, precum și relieful litoral cu plje și dune de nisip , lagune, faleze, munți calcaroși și izvoare minerale, explică fluxurile turistice importante precum și varietatea tipurilor de turism practicate : de odihnă și cură heliomarină, balnear, cultural-istoric și de circulație cu valențe culturale.

PRINCIPALELE REGIUNI TURISTICE ALE EUROPEI MEDITERANEENE

1.Riviera spaniolă.

Este cel mai reprezentativ areal turistic al Spaniei, prin plajele de mare frumusețe ale litoralului, calitatea plajelor și a apei de mare, prin regimul termic și însorirea puternică precum și prin ifrastructura turistică de mare amploare și diversitate. Se desfășoară pe circa 1000 km, de la Gibraltar pînă la granița cu Franța. Bioclimatul cel mai prielnic pentru turimul litoral este cel din zona sud-estică, Alicante și Valencia, unde numărul de zile ploioase este cel mai mic. Tipurile de turism practicate aici sunt toate cele patru de mai sus, adică de odihnă și cură heliomarină, balnear, cultural-istoric și de circulație cu valențe culturale. Fluxurile turistice impresionante sunt determinate nu numai de bioclimatul favorabil, ci și prin relieful de cîmpie, cu plaje, dune, faleze, munți calcaroși (Montserat). Se diferențiază următoarele subregiuni :

a. Costa Brava . Se desfășoară de la granița franceză (Port Bou) pînă la Blanes. Din împletirea numelui cu marea, se naște un peisaj unicat, micile golfuri cu plaje pitorești, marea albastră și cerul de un azur perfect îi conferă o mare frumusețe reprezentînd una dintre cele mai importante zone turistice europene.

Numeroase vestigii culturale îmbogățesc patrimoniul cultural al litoralului. BARCELONA (2 milioane locuitori), cel mai important centru economic și turistic al Spaniei, oraș antic (sec III-IV), roman, vizigot, maur, cu numeroase ziduri și turnuri, palate, castele, ansambluri medievale, muzee, catedrale, biserici, piețe și frumoase parcuri. Piața Poarta Păcii este dominată de monumentul lui Cristofor Columb , Muzeul de Artă Catalană are cele mai mari colecții de picturi murale din lume. Grădinile și parcurile, precum și arhitectura gotică și barocă fac din acest oraș unul din cele mai frumoase la care se adaugă și poziția de un pitoresc aparte . catedrala sagrada Familia este cea mai mare catedrală din lume construită în stil suprarealist. Stațiuni de litoral : Figueras, Balnes, Lloret de Mar (cel mai important centru turistic), San Felin de Guixos, La Escala, Rosas, etc.

Forme de turism : de odihnă, cură heliomarină, de circulație, cu valențe culturale.

b. Costa Dorada este coasta catalană, se desfășoară de la Blanes pînă la Golful San Joral. Se impune prin pitorescul țărmului stîncos, al plajelor cu nisip fin, prin localități cu importante vestigii istorice și stațiuni bine amenajate : Mataru, Garrof (cu o frumoasă plajă), Tarragona, Bara, etc.

c. Costa Azahar se întinde pînă la Cabo Tortosa și prezintă sectoare de țărm și plaje spectaculoase și bine amenajate. Se impun VALENCIA (800.000 locuitori) „Regina Levantului Sapniol” fondat în anul 137 î. Hr de romani, ocupat de vizigoți și arabi, care și-au lăsat amprenta prin monumentele istorice remarcabile de o vie diversitate, piețele , primăria, catedrala, bisericile, muzeele ; oraș al florilor (cea mai mare grădină botanică din Spania) . Cerul azuriu deosebit de luminos și nisipul fin îl recomandă ca pe o frumoasă stațiune cu plajele : La Malvarosa, Nazaret, iar ca stațiuni de litoral : Benicarlo, Alcira, Denia.

d.Costa Blanca aferentă țărmului și plajei Golfului Alicante, vestită prin peisaj spectaculos, ierni blînde, vegetație de maquis, și plaje bine amenajate ; se întinde pînă la Cabo Nao (Denia) . Se remarcă centrele turistice : Alicante – veche așezare iberică, feniciană și romană, cu celebra Esplanada de Espaňa străjuită de palmieri și pavată cu mozaic colorat, castele și catedrale ; la 24 km de vestita grotă de la Canalabre cu grandiosele stalactite și stalagmite. Renumită pentru vinuri și lichioruri și alte piese rare ale tezaurului de tip bahic, precum și pentru plaja cu nisipul cum altfel decît fin, bine amenajată. Elche – recunoscut prin sculpturile iberice în piatră (Doamna din Elche) și plantațiile de curmali (cea mai mare din Europa , întinsă pe nu mai puțin de 200 ha !!) . Numeroase sunt și stațiunile de litoral : Moraria, Calpe (cel mai frumos loc datorită stîncilor masive). Benidorm, capitala Costei Blancacu o pljă de 5 km, cu nisip fin auriu, La Marina, Morella, Tarravieja (cu festivalul „habenera”).

e. Costa de los Pinos – între Cabo de Gata și Cabo de Palos, pe riviera Murcia de S-V, mai puțin amenajată, excepție fac plajele de la Mojacar și Aguilas.

f. Costa del Sol dă faima Spaniei, alături de Costa Brava din NE, atît prin generozitatea peisajelor marine și muntoase ale Andaluziei, cerului senin, nisipului fin, falezelor spectaculoase, porturilor pescărești, vestigiilor culturale de mare valoare turistică, cu o dotare și o organizare turistică, dintre cele mai desăvîrșite. Se întinde pe circa 300 km între Capul Tarife (stînca Gibraltar) și Cabo de Gata. Aici se află renumitele stațiuni turistice internaționale Torre Molinos, Fuengirola, Nerja (perla Mediteranei), Acipino – fortăreața romano-maură a piraților andaluzi, reședința regilor, Merbella-plaja foarte frecventată cu băi sufluroase, La Linea-cea mai veche plajă iberică, Playa Degetares, Algericas, El Rincancillo renumite pentru plajele cu nisip foarte fin și alb, Estepona-port pescăresc, specializat în sardele, cu o plajă frumoasă, MALAGA-capitala Costei del Sol, centru turistic renumit în vestigii istorice și vinuri dulci licoroase, Almeria-veche colonie feniciană apoi romană, patria strugurilor albi, vestită prin plajă, vestigii istorice și sărbători populare, Antequera- cu mari plantații viticole și monumente preistorice (1800 î. Hr), Bomeral cu dolmenul-monument megalitic, primul în Europa, ca vechime.

g. Insulele Baleare formate din insulele Mallorca, Menorca, Ibiza, Formentere și Cabrera, o prelungire a Levantului Spaniol în Mediterana (5000 kmp, 453.000 locuitori). Se spune că reprezintă cel mai plăcut loc de odihnă și plajă din Europa datorită climei (10-25oC) purității aerului și albastrului cerului, terenurilor calcaroase cu peisaje fermecătoare și fenomene carstice spectaculoase (peșteri, mări subterane), plajelor și porturilor de o rară frumusețe. PALMA DE MALLORCA, cel mai important oraș fondat de romani (secolul II î. Hr), cu vechi fortificații și palate, dar și minunate plaje. Majon –oraș de mare pitoresc, cu plaje frumoase. Ibiza-cu un frumos castel și o veche necropolă (peste 3000 de camere funerare subterane). Forme de turism : odihnă și cură heliomarină, turism de circulație cu valențe culturale.

2. Riviera franceză . Cuprinde litoralul mediteraneean al Franței, alcătuit din țărmuri cu faleze sau joase cu plaje, mlaștini sau delte care se desfășoară între capul Bou în vest, între Spania și stațiunea Menton în est, către Italia.

a. Riviera Lyoneză (Golful Lyon) se caracterizează printr-un țărm jos, cu o întinsă plajă, dar nu dispune de amenajări turitice deosebite. Pe litoralul Languedoc la vest de Delta Rhonului, lung de 160 km, dispune de o puternică infrastructură și 6 nuclee turistice . Cele mai reprezentative sunt : Port Vendres-cu o frumoasă promenadă, o stațiune de litoral bine însorită ; Perpignan-la 11 km de mare, dominat de gradioase construcții medievale, castele, muzee, catedrale, ansamblu Louis XI ; la 18 km se află orașul Castelul Nou , cu fortificații medievale-recunoscut pentru podgoriile și fructele sale ; Narbonne- centru turistic cu edificii medievale de mare valoare : palate, bustul lui Louise XIV , muzeul de șlefuire al pietrelor prețioase ; la 15 km de litoral este stațiunea balneoclimaterică Narbonne și insula Clope (214 m alt.) – o veche și modestă stațiune de litoral . Carcassone centru turistic legat cu marea prin Canalul Du Midi , cu numeroase obiective culturale ; Sete- port comercialși stațiune importantă, cu muzee interesante ; în apropiere Balarne les bains, o mică stațiunebalneară și termală. Montpeller, o frumoasă stațiune, recunoscută și prin valorile cultural-istorice, multe palate, biserici, muzee. Marsillia (1,1 milioane locuitori) primul port comenrcial al Franței , important centru comercial, financiar și turistic, cu numeroase monumente de artă : catedrale și bazilici (sec XV-XVI), palate : Napoleon III-azi Facultatea de Medicină și Farmacie, muzee (Marinei), parcuri, numeroase peșteri. Toulon-stațiune balneară permanentă, cu o faleză calcaroasă și o frumoasă panoramă spre rada orașului, cu multe obiective turistice : biserici, palate, grădini, biblioteca Muzeului Naval.

b. Camargue reprezintă un sector mlăștinos din delta Rhonului, care în urma unor lucrări de sitematizare a teritoriului a căpătat noi valențe economice și peisagistice. Pe lîngă funcția ecologică de protejare a mediului (parcuri și rezervații științifice) are și una turistică (turism deltaic, plajă, vănătoare, pescuit sportiv, fotosafari), pentru care s-a realizat o însemnată bază materială (spații de cazare 100.000 de locuri și infrastructură).

c. Cote d’Azure (Coasta de Azur) reprezintă unul dintre cele mai atrăgătoare litoraluri din Franța și din Europa, unde aerul, clima apa, nisipul și muntele dau un farmec deosebit peisajului, iar omul s-a întrecut pe sine în edificarea și dotarea acestuia (hoteluri și vile de lux, restaurante, baruri, cazinouri). Are un relief muntos (Munții Maures și Malmont) care cade în apă, lin între Hyeres și Cannes și mai abrupt în continuare, spre est. Hyeres – oraș al florilor și veche stațiune climaterică la 4 km de mare, interesantă atît prin dotările turistice, cît și prin obiectivele culturale ; în insula Hyeres se află stațiunea Heliopolis cu superbe păduri de pin. Frejus-frumoasa stațiune baleară cu multe atracții turistice (cimitirul cu pagode, de exemplu), în apropiere St Tropez și St Raphael.

Cannes, renumita stațiune baleară cu plaje întinse, piscine, cazinouri, loc de desfășurare a Festivalului Internațional de Film, recunoscută prin flori, parfum, fructe și diferite obiective ca muzeul Civilizației mediteraneene antice. Antibes-o stațiune permanentă cu plaje frumoase. Nice (Nisa)-metropolă, centrul turistic al Coastei de Azur și importantă stațiune balneară permanentă cu numeroase grădini, muzee, piețe, biserici, promenade. Monte Carlo- renumită stațiune de lux, cu săli de teatru, grădini exotice în terase, circuit de întreceri automobilistice (Formula 1), locul de „cazare” preferat al celebrităților din toată lumea.

Forme de turism : odihnă și recreere, tratament balnear, agrement nautic, de circulație cu valențe culturale.

3.Rivierele Italiene. Sunt multe, litoralul italian este lung de peste 4000 km, dar nu toate au aceeași valoare turistică. Mai cunoscute sunt :

Riviera Ligurică continuă spre est Coasta de Azur franceză. Prezintă peisaje de o mare frumusețe ale Alpilor Maritimi și Apeninilor Liguri, care coboară în golful ononim și lasă spre mare o fîșie de plaje și faleze pitorești și bine amenajate, stațiuni și centre turistice de faimă mondială, ce formază un lanț continuu pe acest litoral numit al florilor (trandafirilor, garoafelor și iasomiei). San Remo – vechi oraș, pitoresc renumit prin Festivalul de muzică ușoară , plajele sale frumoase, dotate cu vile și hoteluri luxoase și prin aceea că este principalul centru al comerțului cu flori din Italia, prin catedrala San Siro (sec. XIII) . Savona celebră prin faianța de Savona (sec. XVI) minunat decorată cu flori, Marinarul din Savona al lui Magellan și prin plajele pitorești. Genova (800.000 locuitori), cel mai mare port al Italiei, cu o poziție de mare frumusețe , etalîndu-și sutele de palate, castele , străzi și cartiere pitorești, biserici, monumente arhitecturale valoroase, vaste piețe împodobite cu frumoase fîntîni (Verdi, Victoria), casa și monumentul lui Giuseppe Garibaldi. În palatul Doria Tursi se află Scrisorile lui Cristofor Columb și vioara lui Paganini, fii ai Genovei. Frumoasele plaje îi îmbogățesc farmecul. La Spezia-oraș modern cu o bogată vegetație luxuriantă, vile și hoteluri de lux, plaje cu nisip fin.

Riviera Napolitană se circumscrie metropolei Napoli, beneficiază de peisaje dintre cele mai atractive (vulcanice, de litoral, montane) și regiune de veche civilizație dezvoltată în jurul vulcanului vezuviu (1279m)-Herculaneum și Pompei, orașe dispărute sub lava vulcanică pe litoralul tirenian, astăzi se păstrează vestigii arheologice ce amintesc de civilizațiile ce populau acest ținut cu secole în urmă, mai precis în vremurile premergătoare anului 79 dHr. Napoli (Neapole) (1,3 milioane locuitori), metropola sudului italian, cel mai mare port la marea Tireniană, orașul natal al marelui artist Bernini și așezat la poalele vulcanului Vezuviu. Orașul Napoli se remarcă și prin valoroase monumente de artă : faimosul chei Santa Lucia, clădirea Universității (1224), castele și palate între care și palatul regal cu Biblioteca Națională, Domul (1294), Mănăstirea Monte Casino, biserici (S.Ferdinando 1760, stil baroc), piețe de mare frumusețe (Garibaldi, Via Roma), Muzeul Național cu importante vestigii , mai ales ale orașelor Pompei și Herculaneum . Salerno – o veche așezare preromană celebră prin școala de medicină și Domul (sec. XI). Interesante sunt și stațiunile litorale Camerota, Sapri, Sorrenta, Poyyuoli, Casino, Caserta, etc. De mare interes turistic se bucură și insulele din fața țărmului napolitan: Capri- peisaj carstic de mare frumusețe (Grota de Azur), , vile și fermecătoare grădini de lămîi și portocali : Ischia, Ponza, Palmarula, etc.

Apulia cuprinde provincia de rezonanța istorică de pe coasta Adriatică sudică a Italiei (Golful Manfredonia), ca și Ionică (Golful Taranto), cu un peisaj de podiș spre interior și de cîmpie litorală cu importante plaje la cele două mări. Interesante localități atrag atenția turiștilor : Brindisi – port industrial și comercial, important centru turistic cu monumente de artă, palate, biserici, catedrale (sec XII), muzee. Bari oraș, stațiunie de litoral, centru universitar bogat în vestigii istorice, Barletta port industrial și comercial, important centru turistic și stațiune balneară cu monumente artă, statui (Colosul din Bronz, secolul IV). La Marea Ionică se află centrul turistic Taranto (708 î Hr) cu multe opere de artă : Domul (sec XI, stil baroc), templul doric (secolul VI), palate (Uffici), muzee, biserici. Alte stațiuni de litoral : Molfeta, Manfredonia și Monopoli.

Calabria, sectorul de SV la peninsulei, ste un ținut muntos. Apeninii Calabriei lasă spre mare plaje înguste plaje înguste, faleze stîncoase , cu peisaje pitorești, și se înscrie cu atracții turistice interesante. Reggio di Calabria fondat în anul 723 Î Hr, capitală a provinciei, se remarcă prin istoria și valorile culturale păstrate pînă azi : templele romane, templul grecesc, Domul, palate, castele, Muzeul Național al Antichității.

Litoralul Venețian cuprinde riviera Golfului Veneția și litoralul Adriaticii ăntre Triest și Ancona, țărm mlăștinos în primul sector și mai înalt cu plaje frumoase către sud , cu centre turistice cu valori culturale excepționale. Veneția este un oraș celebru, fondat în secolul V și așezat în lagună pe 118 insule, fostă mare putere în Marea Mediterană. Canalele, gondolele, carnavalul-acestea sunt principalele atracții turistice ale orașului. În plus, beneficiază și de luxoasa plajă Lido di Venezia. În apropiere mai sunt plajele de la Ancona, Trieste, Pessaro. Forme de turism : de odihnă, de recreere, cură heliomarină, de circulație cu valențe culturale.

4. Riviera dalmațiană . Cuprinde o fîșie îngustă cu numeroase golfuri și promotorii, insule și peninsule muntoase, faleze și plaje însorite. Numeroase fenomene hidrogeologice legate de izvoarele calde submarine , de turbioanele marine (mori de mare ), vegetația mediteraneeană, cetățile și localitățile interesante, marea albastră cu temperaturi de peste 25oC, fac din această rivieră una din cele mai atractive locuri de vacanță. De-a lungul țărmului de peste 700 km, adăpostit de munții Alpi Dalmatici, se înșiruie orașele stațiuni : Pola, Rabac, Rijeca, Zadar, Split, Dubrovnik, etc. Cele mai importante pentru turism sunt insulele Crk, Rab, Kres, Korcula (unde s-a născut Marco Polo), etc. Principalele orașe stațiuni sunt Split (Spazzalo), Dubrovnik (Raguzza). Forme de turism : de circulație cu valențe culturale, de odihnă, recreere, de cură heliomarină, speoturism, științific.

5. Rivierele greciei . Ocupă partea sudică, peninsulară și insulară a Peninsulei Balcanice, scăldată de apele Mărilor Mediterană, Egee și Ionică. Varietatea și pitorescul peisajelor montane și ale golfurilor marinesunt completate de o vegetație specifică cu tufișuri de maquis, păduri de măslin, chiparos și frasin, specifice unui climat medieranean. Grecia insulară, predominant muntoasă, cu pitorescul peisajelor marine, carsite sau vulcanice, are trăsături naturale și culturale de mare atracție pentru turiști.

Vechea Elada, Grecia actuală, aflată la întretăierea numeroaselor drumuri de mare și uscatși în calea multor valuri migratoare și stăpînitoare, constituie leagănul unei strălucite civilizații acumulate de milenii pe aceste meleaguri.

Sub aspect natural, economic și turistic se pot delimita :

Grecia continentală cuprinde unitatea montană a Pindului, Rodopilor și Cîmpiilor Thesaliei, Salonicului și Strumei și a litoralului marin, cu peisaje variate. Se impun legendarul Munte Olimp , ce domină Cîmpia Thesaliei și Epirului , peisaje montane și de litoral cu stacarii, cele carstice cu chei și peșteri (Perena –cea mai importantă) de pe țărmul ionic sau defilee și canioane adînci, cu pereți verticali, de pe litoralul egeean. Cuprinde vestite provincii istorice sau regate : Macedonia, Thesalia, Magnezia, Etolia, Epir, Acarnania. Alături de valorile etnofolclorice prezente în toate localitățile rurale , se află și importante atracții cultural-istorice în unele centre turistice : Salonic (450.000 locuitori) întemeiat în anul 35î.Hr de regele Macedoniei, Casandru-capitala provinciei Greciei de Nord, azi al doi-lea oraș al Greciei, important centru industrial, comercial și turistic, cu numeroase obiective : Turnul Alb, Arcul și Palatul lui Galerius (sec. XIII), ruinele Palatului Regal, Agora Romana, bisericile bizantine Sf Apostoli (sec VI) și Biserica Sf Dumitru (sec. V-VI), Muzeul de Arheologie. Vergina oraș sacru al regilor macedoneni cu sarcofagul de marmură al lui Filip al II-lea , precum și alte vestigii antice. Pella capitală a regatului Macedoniei unde s-a născut Alexandru Macedon, azi un imens muzeu (întins pe 6 hectare !!). Stagira locul de naștere al filosofului antic Aristotel. Alexandropolis oraș antic, cu vechiul său far, oraș recunoscut și prin conservele de pește , icre și caviar. Dion la poalele Olimpului, cu falnica sa cetate, vestigii antice, muzeu. Ossa ce adăpostește centaurii din antichitate. Meteora un fenomen natural unic în lume-coloane de gresie și conglomerate erodate în forme bizare-cu numeroase mănăstiri (Schimbarea la Față, Varlaam și Sf Ștefan) cu prezențe culturale românești. Alte centre : Volos, Larissa și Lamia-cu o vechime de peste 4000 de ani. Formele de turism : de circulație cu valențe culturale și de tranzit montan, cură heliomarină, agrement și sporturi nautice.

Grecia peninsulară se suprapune peninsulelor montane ce închid golfurile marine de un pitoresc aparte și anume : peninsula Calcidica cu cele trei ramificații : Hagion Oros, Stihonia și Cassandra, Peninsula magnezia și Atica-Beotia, despărțite prin Canalul Korinthos (6km) de peninsula Peloponez (care poate fi asimilată cu o insulă). Cuprinde provinciile de o mare rezonanță istorică și culturală : Beotia, Attica, Locrida, Focida, Argolida, Acadia, Pelopones, Mesenia, Elis, Calcidica. Peninsula Calcidica se impune MUNTELE ATHOS care se ridică în formă de piramidă la 2033 m, pe un promotoriu de 8-12 km lățime și care pătrunde cca 60km în mare, recunoscut prin bogăția și varietatea operelor de artă , ca fiind cel mai mare centru turistic al lumii bizantine, mai ale din timpul dinastiei Paleologilor. ATHOSUL, simbol al creștinismului răsăritean, este renumit prin cele peste 20 de mănăstiri și schituri (din cele peste 40 cîte au existat în vremurile de glorie) agățate de stîncile muntelui, asemenea unor orașe medievale, datînd din secolele IX-X ; acestea au propriul lor port în micile golfuri din peninsulă. Prezența romînească se regăsește aici în ctitorii de biserici, mînăstiri, basoreliefuri, picturi, fresce, donații de manuscrise, cărți religioase, icoane, veșminte. Amintim : Zografu (ctitor Ștefan cel Mare), Dochiariu (Alexandru Lăpușneanu), Dionisiu (Petru Rareș), Cutlumus, Marea Lavră , etc. În bibliotecile din Athos se găsesc peste 1200 de manuscrise pe pergamen, mătase și hîrtie, peste 800 de miniaturi, documente și sigilii. Peninsula Attica, unul dintre cele mai stîncoase și aride pămînturi ale Greciei, deține alături de aspectele peisagistice de mare atracție, atît calcaroase (chei, defilee, pereți verticali Thermopylai în munții Parnas), cît și marine, cu plaje însorite și pitorești și un potențial cultural-istoric de o inestimabilă valoare. Atena (Athinai) (3 milioane locuitori cu aglomerația urbană) metropola Greciei și orașul muzeu, prin monumentele istorice și arhitecturale ca și muzeele sale, constituie unul dintre cele mai importante orașe culturale din lume ; în secolul V î Hr era sanctuarul frumuseții clasice, simbolul civilizației, al gîndirii politice și filosofice cele mai avansate. Între vestigiile culturale, unele de o valoare universală, se remarcă : ansamblul de edificii de pe Akropolis, cel mai splendid complex arhitectural al antichității Grecești, închinat zeiței Athena, care a dăinuit și domină Piața Omnia de 25 de secole, la cei 156 metri unde este situat. Este alcătuit din : Parthenonul, Erecheteionul tempul religios cu 9 sanctuare, Templul Athenei Nike, Propileele din marmură albă, Pinacoteca și Marea Scară. În apropierea Acropolisului se află ruinele Marii Biblioteci a lui Hadrian, lîngă o impunătoare moschee-azi muzeu și renumitul Turn al Vînătorilor. La baza stîncii Acropolis, se află vestigiile teatrelor lui Herodot, Aticus și Dionysos, ca și templul lui Pericle. În centrul orașului se pot admira ruinele templului lui Zeus Olimpianul (15 coloane din 105), Arcul de Triumf al lui Hadrian, Muzeul național de Arheologie, Stadionul Olimpic din marmură (70.000 de locuri !!!!) unde s-au desfășurat primele jocuri olimpice în anul 1896 ! ; Cap Sounion (în extremitatea sudică) pe coasta Mării Egee unde se poate admira Templul lui Poseidon. Atena modernă unită cu portul Pireu este o metropolă europeană, important centru industrial, comercial și naval cu bulevarde largi bordate de palmieri, leandri și chiparoși înalți. Ca în toată Grecia, predomină cele 3 culori : albul caselor, roșul acoperișurilor și verdele intens al vegetației, aici adăugîndu-se azuriul mării. În apropiere, renumita stațiune baleară Rafina, cu întinse plantații de lavandă , brevet pentru băuturile „Mastika”, „Ouzo” și „Retsina” (vin cu rășină de pin); Marathon-localitate istorică cu mausoleul celor 192 de atenieni morți în lupta cu perșii (190 î Hr), Delfi.-orașul sacru (243 km de Atena) renumit prin Oracolul din Delfi, situat la cca 500 m deasupra apei, cu Templul lui Apollo și camera subterană secretă, unde Pithya dădea oracole. Peninsula Peloponez leagănul civilizației micene făurită de ahei după 1650 î Hr, una din cele mai importante din Grecia antică, deține importante valori cultural-istorice în străvechile centre antice : Micene, Agros, Pylos, Sparta, Epidaur. Micene, fosta capitală a aheilor cu numeroase vestigii : ruinele palatului regelui Agamemnon (zidul gros de 6 metri și lung de 1 km !!!), celebra Poarta leilor (rămasă în picioare) construcții ce impresionează prin dimensiunile uriașe ale blocurilor fasonate, morminte-cutii s în săpate în stîncă , mormîntul lui Agamemnon de forma unei colibe . Trint o străveche cetate ridicată de ahei cu vechi vestigii și un muzeu „Corinthos” unde Apostolul Pavel a convertit primii creștini , vestigii antice, muzeu . epidaur cu Teatrul Antic cu cea mai bună acustică din lume și alte vestigii antice , muzeu ; aici s-a născut filosoful Esculap. Nauphilon, oraș pitoresc pe malul Golfului Argolidiei, dominat de vestigii grecești și venețiene (Insula Burzi), plaja și hoteluri („Grande Bretagne” mobilat în stil victorian, constituie o mare atracție turistică ). Olimpia oraș sacru la poalele munților Cromian cu o vegetație de pin, măslin și chiparos închinat lui zeus și zietei Hera, cu temple, canctuare de o mare valoare artistică, muzeu ; stă la originea Jocurilor Olimpice ocazionte de sărbătorile date în onoarea lui Zeus, încă din anul 1776 î Hr, care se repetau la fiecare 5 ani. Alte centre de importanță turistică : Sparta cu celebra cetate dorică : Pylos, Patras (Patrai), Nemeea, etc.

Grecia insulară are o largă desfășurare în mările vecine continentului (3500 de insule) și se impune prin pitorescul peisajului stîncos, calcaros sau vulcanic, ca și prin istoria civilizației și culturii grecești prezentă insulă prin vestigii importante. Insula Creta (Kriti) „Țara legendarului Minos” (fiul lui Zeus, „Patria lui Zeus” aflată în sudul Mării Mediterane, a reprezentat placa turnantă a culturii și civilizațiilor ca veneau din Asia mică și Africa , iar după legendă aici ar fi trăit Minotaurul (omul cu cap de taur). Vestigiile civilizației cretane (minoice) se găsesc în cele peste 93 de orașe. Cnossos capitala vechiului regat cretan celebru prin palatul său cu faimosul Labirint, Iraklion, Melia. În cadrul insulelor Sporadele sudice (12 insule) de o mare frumusețe peisagistică, cu plaje însorite, dar și cu valori culturale și istorice inestimabile se individualizează : Rhodos- a adevărată grădină cu flori și palmieri, cu edificii grandioase, temple, monumente, biserici, moschei, muzee (din sec IV î Hr) peste 300 de statui ornau capitala insulei. Este cunoscut prin celebra statuie „Colosul din Rhodos” 32 m (una din cele 7 minuni ale lumii antice) și marmura de Rhodos. Patmos- unde a fost exilat Evanghelistul Ioan (în anul 95 e.n), cu o mînăstire ce-i poatră numele. Samos cu peisaje și plaje pitorești. Toate au avut legături cu Țările Române prin negustori, cărturari și domnitori români de la Petru Cercel (1583-1585) până la Mihai Șuțu (1820).

BIBLIOGRAFIE

1. Melinda Cîndea, George Erdeli, Tamara Simon, România–potenția turistic și turism Ed Universității, București 2001.

2. Sterie Ciulache, Meteorologieși climatologie, Ed Universitară, București 2002

3. Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac, Climatologie comportamentală , Ed Universității, București, 1998

4. Sterie Ciulache, Topoclimatologie și microclimatologie , Ed Universității, București 1971

5. Petre Coteț, Europa și Asia-geografie fizică Ed Didactică și Pedagogică , București, 1967

6. Vasile Glăvan, Resurse turistice pe Terra, Ed Economică, București, 2000

7. Nicoleta Ionac, Clima și comportamentul uman , Ed Enciclopedică, București 1998

8. Horia C Matei, Silviu Neguț, Ion Nicolae Enciclopedia Europei , Ed meronia, București, 2005

9. Silviu Neguț, Geografia turismului, Ed Meteor Press, București 2003.

10. Arthur N. Strahler, Geografia fizică, Ed Științifică, București, 1973

11. Ioan Stăncescu, Sergiu Ballif Meteorologie….fără formule, Ed Albatros, București, 1981

12. Elena Teodoreanu, Bioclimatologie umană, Ed Academiei, București, 2002

13. Elena Teodoreanu, Mariana Dacos Swoboda, Camelia Ardeleanu, Bioclima stațiunilor balneoclimatice din România, Ed Sport Turism, București, 1984

14. www.meteofrance.fr

15. www.alerts-meteo.com/cartes/