Favorabilitatea climatică a teritoriului României pentru activități turistice de [612202]

Favorabilitatea climatică a teritoriului României pentru activități turistice de
tip balnear în sezonul estival
Lucian Sfîcă, Ioan-Sorin Stratulat, Robert Hrițac, Pavel Ichim , Nicolae Ilie
1. Introducere
Favorabilitatea climatică reprezintă un element de referință al atractivității turistice. Un
studiu sociologic relativ recent (Dubois et al., 2009), indică următorii 5 factori care determină
atractivitatea unei desinații din punctul de vedere al turistului: costul financiar (68% dintre
respondenți) , frumuse țea peisajelor (48%) , descoperirea de locuri noi (46%) , comfort ul climatic
(43%) și oferta de servicii (28%) . În acest fel, condițiile climatice fac parte integrantă din
atractivitatea turistică a unei destinații turisice și de aceea ele merită o atenție specială în
aprecierea potențialului turistic al oricărei regiuni. Nu întâmplător, țările cu numărul cel mai
mare de sosiri turistice conform raportului anual (2016) al Organizației Mondiale a Turismului
(World Tourism Organization, 2017) sunt situ ate în principal în regiunea subtropicală, regiune cu
o favorabilitate climatică ridicată : Fran ța, Statele Unite ale Americii, Spania, China și Italia,
însumând împreună cca. 330 milioane sosiri turistice, în timp ce în topul celor mai mari
consumatori de turism se află țări atractive turistic din punct de vedere istoric și cultural (Marea
Britanie și Germania), dar în care condițiile climatice sunt mai puțin favorabile activităților
turistice ce se desfășoară în aer liber . Putem considera în acest fel că a tractivitatea potențată de
favorabilitatea climatică reprezintă un catalizator al celei mai mari deplasări temporare de
populație la nivel anual orientată din regiunile centrale sau nordice ale Europei către bazinul
mediteranean și către alt e regiuni din z ona subtropicală .
Importanța factorului climatic în crearea atractivității turistice , subliniată mai sus , a
determinat un interes deosebit din partea climatologilor la nivel mondial , în ultima jumătate de
secol , pentru evaluarea potențialului climatic pentru activități turistice. O parte din contribuțiile
pe acest subiect au fost aduse indirect prin studiile de bioclimatologie ce s-au concentrat pe
evidențierea condițiilor de con fort termic, respectiv a celor leg ate de stresul biolcimatic. Acest
efort științific s -a concretizat în elaborarea unei multitudini de indici bioclimatici construiți pe
baza evaluării efectului fiziologic al valorilor elementelor meteo -climatice asupra corpului uman .
Acești indici se bazea ză fie pe un singur element climatic (temperatură), fie pe combinarea a
două elemente climatice (temperatură -umezeală sau temperatură -vânt) sau pe combinarea mai
multor elemente climatice (Teodoreanu, 2016). De asemenea, au fost elaborați indici climato –
turistici care sunt concepuți special pentru a scoate în evidență favorabilitatea condițiilor
climat ice pentru activități turistice (Clausse și Guerout, 1955; Sarramea, 1980; Marchand, 1986 ;
Mieczkowski, 1985). O categorie distinctă de indici este reprezentată de cei care au fost
concepuți în mod special pentru a surprinde potențialul climatic pentru activități balneare
(Poulter, 1962; Burnet, 1963; Flocas, 1975) , cu referire specială însă la favo rabilitatea pentru
turismul litoral .
Interesul pentru influența climatului asupra activităților turistice este în creștere în
ultimele decenii , în contextul discuțiilor despre schimbările climatice actuale . În acestă idee,
studii complexe (Ehmer&Heymann, 2008) indică faptul că schimbările climat ice ar putea
remodela spre sfârșitul secolului în curs piața și fluxur ile turistice la nivel mondial , ceea ce
generează deja un efort intens de adaptare a industriei turistice la prov ocările climatice pe care le
pot aduce deceniile viitoare (Njoroge, 2015 ).

În România , interesul pentru studiile de acest fel a fost întreținut de preocupările
colectivului de climatologi din cadrul Insitutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și
Balneoclimatologie din București , iar mai recent de studiile independente ale unor cercetători în
domeniul climatologiei aplicate. Aceste preocupări s-au concentrat fie pe evaluarea condițiilor
bioclimatice (Teodoreanu et al., 1977 ; Ionac &Ciulache, 2008 ; Vlăduț, 2011 ; Bistricean et al.,
2017 ), fie pe direc ția evaluării condițiilor climatice pentru activități specifice turismului balnear
(Apostol &Gaceu, 2011 ; Grigore et al., 2015; Lungu et al., 2016 ; Mihăilă et al. , 2018 ).
Principalul rezultat al acestor preocupări științifice este reprezentat de clasificarea și regionarea
tipurilor de bioclimat la nivelul României ( Teodoreanu et al., 1977 ). Conform acestei regionări
(fig. 1) exteriorul arcului carpatic este caracterizat prin bioclimat excitant -solicitant, regiunile
deluroase, su bcarpatice și monta ne joase fiind caracterizate printr -un bioclimat sedativ –
indiferent, iar cel e din regiunile montane prin bioclimat tonic -stimulent. Pe baza aceste clasificări
poate fi evaluat că cele mai multe stațiuni ba lneoclimatice din România sunt situate în regiuni
submontane sau montane joase, fiind caracterizate printr -un bioclimat sedativ -indiferent, cărora
le sunt caracteristice cele mai reduse valori ale stresului bioclimatic (Teodoreanu et al. , 1984 ).

Fig. 1 – Schiță de hartă bioclimatică a României: a) bioclimat stimulent de munte; b) bioclimat sedativ –
indiferent, de deal și câmpie; c) bioclimat excitant, de câmpie; d) bioclimat solicitant de litoral maritim
(prelucrare realizată de Teodoreanu &Gaceu (2013 ) după Harta „Stațiuni balneoclimatice”, de Elena
Teodoreanu, Gh. Niculescu ș.a., Atl asul Geografic, pl.VII -7, 1977)

În acest context, s tudiul de față își propune o prezentare a potențialului climatic pentru
activități balneare și aspecte referitoare la evoluția lui în ultima jumătate de secol , la ni vel
național, pe b aza câtorva indici climato -balneari (indicele Burnet, indicele Davis ) sau
bioclimatici (ITU), utilizând date climatice de tip grid (Dumitrescu&B îrsan, 2015 ), preluc rate
pentru nivelul sezonului estival ce corespunde cu sezonul turistic balnear din România .

2. Condiții climatice în România în sezonul turistic estival
Anotimpul de vară, în ciuda unor intervale consistente de disconfort termic accentuat
(Sfîcă et al., 2017), reprezintă în România cel mai favorabil interval pentru activități în aer liber
de tipul celor afere nte turismului balneoclimatic.
Temperatura medie a aerului este cuprinsă între 21 °C în cea mai mare parte a Câmpiei
Române, extremitatea sudică a C âmpiei Banatului, cea mai mare parte a Dobrogei și sudul
Podișului Moldovei și valori mai mici de 10°C la peste 12 00 m altitudine în Munții Carpați (fig.
2). Astfel, exceptând stațiunile turistice litorale și pe cele din Câmpia Română (Amara, Lac u
Sărat) , în majoritatea stațiunilor balneoclimatice din România, situate majoritar în regiun ile
submontane din Subcarpați sau din Depresiunea Transilvaniei temperatura medie a aerului în
sezonul estival este cuprinsă între 16 și 18°C. Astfel, din punct de vedere al confortului termic
stațiunile balneoclimatice subcarpatice și montane sunt situate în condiții bioclimatice ideale
(Teodoreanu et al., 1984). În depresiunile montane carpatice temperatura medie a aerului nu
trece de 16°C.

Fig. 2 – Temperatura medie a aerului în sezonul turistic (Iunie -Septembrie) la nivelul României
(1961 -2013)

Un aspect termic foarte interesant este cel legat de evoluția temperaturilor în sezonul
estival (Iunie -Septembrie) ce indică o creștere a temperaturilor acestui interval cu cca. 1°C între
perioada 1961 -2010 și perioada recentă, din 1991 -2010 (tab. 1). Această creștere a

Fig. 3 – Evolu ția temperaturii medii a aerului și a numărului de zile cu precipitații mediate pentru
principalele stațiuni balneoclimatice din România (1961 -2013)

Tab. 1 – Valorile temperaturii medii a aerului ți numărul mediu de zile cu precipitații în intervalul esti val
(Iunie -Spetembrie) în principalele stațiuni balneoclimatice din România, valorile comparative ale acestora
între 1961 -1980 și 1991 -2000, respectiv diferența dintre cele două intervale
Temperatura medie Număr de zile cu precipitații
1961 -2013 1961 -1980 1991 -2010 ∆ 1961 -2013 1961 -1980 1991 -2010 ∆
Amara 20.8 20.2 21.3 +1.1 29.0 29.2 30.4 1.2
Băile Felix 18.9 18.3 19.4 +1.0 35.5 37.2 36.2 -1.0
Herculan 16.7 16.1 17.1 +0.9 42.4 44.9 44.2 -0.7
Olănești 17.0 16.4 17.4 +1.0 42.5 44.3 44.3 -1.2
Tușnad 14.9 14.4 15.4 +1.0 45.6 47.7 46.5 -1.2
Bălțătești 16.7 16.2 17.1 +1.0 46.2 46.0 48.3 +2.3
Borsec 13.7 13.2 14.2 +1.0 52.4 52.3 55.3 +3.1
Buziaș 19.2 18.6 19.6 +1.0 37.4 38.6 39.2 +0.7
Covasna 16.4 15.8 16.9 +1.1 44.4 47.0 44.7 -2.3
Gioagiu -Băi 18.5 17.9 19.0 +1.0 43.2 44.0 45.4 +1.4
Lacu Sărat 20.7 20.1 21.3 +1.1 25.5 27.7 25.6 -2.1
Ocna Sibiului 17.6 17.1 18.1 +1.0 46.1 46.6 48.5 +1.9
Ocna Șugatag 16.6 16.0 17.1 +1.0 46.8 46.2 49.1 +2.8
Pucioasa 17.4 16.8 17.9 +1.1 44.2 46.8 44.1 -2.7
Monteoru 20.0 19.4 20.5 +1.0 31.2 30.3 34.5 +4.2
Sângeorz 14.2 13.6 14.7 +1.1 54.6 56.6 55.5 -1.1
Slănic Mol 15.5 14.9 16.0 +1.0 46.4 47.5 47.6 +0.1
Slănic Prahova 17.7 17.1 18.2 +1.1 43.8 44.2 45.8 +1.6
Sinaia 14.0 13.4 14.4 +1.0 51.5 53.8 51.6 -2.2
Sovata 15.8 15.3 16.3 +1.0 50.4 51.2 52.5 +1.3
Vatra Dornei 12.2 11.6 12.6 +1.0 58.4 59.4 60.0 +0.6
Voineasa 16.4 15.8 16.8 +1.0 45.0 46.5 46.7 +0.2
Mangalia 20.8 20.1 21.3 +1.3 17.6 17.2 18.3 +1.2
Mamaia 20.8 20.2 21.3 +1.1 22.7 22.5 23.7 +1.2

temperaturilor medii ale aerului poate fi considerată o amprentă a schimbărilor climatice recente
ce se manifestă la nivelul României. La nivelul stațiunilor balneoclimatice din România creșterea
de temperatură medie a aerului în ultimii 50 de ani se ridic ă la 0.34°C pe deceniu pentru perioada

estivală (fig. 3 ), manifestată foarte clar mai ales după anul 1980. Trebuie subliniat că acest aspect
nu este în mod automat pozitiv sau negativ din punct de vedere al atractivității climatice . Dacă
această creștere a temperaturii determină o creștere corespunzătoare a confortului termic pentru
stațiunile balneoclimatice montane sau chiar submontane, pentru stațiunile litorale sau cele de
câmpie această creștere conduce , dimpotrivă, la o creștere a disonfortului termic .
Din punct de vedere pluviometric (fig. 4) , cel mai important parametru din perspectiva
activitățil or turistice – numărul de zile cu precipitații în inte rvalul estival Iunie -Septembrie –
acesta nu depășește 25 de zile pe litora l și Dobrogea maritimă și se menține la sub 30 de zile în
regiunile din sudul Câmpiei Române și Bărăgan . Din această perspectivă, în majoritatea
stațiunilor balneoclimatice din România numărul de zile cu precipitații este cuprins între 35 și 50
de zile, ceea ce diminuează din favo rabilitatea generată de confortul termic ridicat. Stațiunile
balneoclimatice din regiunile montane joase depășesc 50 de zile, cu un maxim în regiunea
nordică a Carpaților Orientali (Vatra Dornei – 59.4 zile).

Fig. 4 – Numărul de zile cu precipitații >1mm în sezonul turistic (Iunie -Septembrie) la nivelul României
(1961 -2013)

Analizând tendința multianuală de evoluție a numărului de zile cu precipitații la nivelul
stațiunilor balneoclimatice din România se poate constata îndeosebi evoluția ciclică a acestora,
cu două maxime la mijlocul anilor 1970, respectiv 2000. Comparația î ntre numărul de zile cu
precipitații din intervalul 1961 -1980, respectiv 1991 -2010, conduce la concluzia că, în general,
valorile sunt mai ridicate în ultimul interval de timp. Astfel, din cele 24 de stațiuni analizate în
doar 8 stațiuni numărul de zile cu precipitații este semnificativ mai redus, printre acestea
numărându -se în special stațiuni din regiunea de câmpie sau dealuri joase (Lacu Sărat, Băile
Felix), din regiunea Subcarpaților și Carpaților Meridionali (Pucioasa, Băile Herculane, Băile
Olănești) dar și din regiunea Carpaților de Curbură (Covasna sau Băile Tușnad). Creșterea

numărului de zile cu precipitații, chiar dacă nesemnificativă statistic, este în acord cu creșterea
temperaturii aerului care determină o creștere a evaporației și prin urmare a umezelii aerului.
Pe ansamblu, creșterea numărului de zile cu precipitații reduce potențialul climatic pentru
activități turistice în sezonul estival.

3. Condiții de favorabilitate climatică pentru turism balnear
Pentru a scoate în evidență favorabilitatea climatică pentru turism balnear la nivel
național au fos t calculați: indicele climatic b alnear Burnet, indicele climatic Davis și Indicele de
Temperatur ă-Umezeală. Toți aceș ti indici sunt calculați folosind parametrii climatici din baza de
date gridate ROCADA (Bîrsan &Dumitrescu , 2015 ) sau derivați ai acestora, ce acoperă întregul
teritoriu al României.

a. Indicele Bur net (1963)
Acest indice a fost c onceput pentru a oferi o idee asupra potențialului climatic pentru
activități în aer liber, cu referire în special la activitățile turistice specifice regiunilor litorale .
Acest indice a fost conceput și aplicate pentru prima dată de către Burnet (1963) pentru a evalua
potențialul climatic al stațiunilor balneare litorale din Franța pentru a scoate în evidență
diferențele majore dintre țărmul atlantic și cel mediteranean.
Indicele se calculează prin raportarea temperaturii medii a aerului pentru cele 4 luni
aferente sezonului turistic la numărul cumulat de zile cu precipitații din același interval.
În studiul de față , prin zi cu precipitație au fost considerate zilele cu precipitații >1mm ,
deoarece zilele cu precipita ții foarte reduse cantitativ (între 0.1 -1 mm), în sezonul estival (fig. 5) ,
nu pot altera foarte mult din favorabilitatea meteorologică a respectivei zile , atâta timp cât aceste
precipitații se produc de obicei pe fond convectiv și se manifestă pe o perioadă scurtă de timp.

Fig. 5 – Indicele climatic -balnear Burnet pentru sezonul turistic estival (Iunie -Septembrie) pe baza
pragului de 0.1 mm

Fig. 6 – Indicele climatic -balnear Burnet pentru sezonul turistic estival (Iunie -Septembrie) pe
baza pragului de 1.0 mm

Fig. 7 – Indicele climatic -balnear Burnet pentru sezonul turistic estival (Mai -August) pe baza pragului
de 1.0 mm

Indicele este calculat pentru cele 4 luni aferente sezonului estival în care sunt regăsite
cele mai bune condiții pentru activități turistice. La nivelul României, comparația între intervalul
Mai-August, r espectiv Iunie -Septembrie (fig 6, 7 ) ne indică în mod clar un potențial mai mare
pentru intervalul Iunie -Septembrie, intervalul devenit clasic pentru perioada de vacanțe și
concedii. De altfel, ace astă favorabilitate climatică a determinat din punct de vedere istoric
delimitarea vacanței școlare de vară în România în mod tradițional între 15 iunie și 15
septembrie. Diferențele cele mai mari dintre cele două intervale apar în jumătatea de nord a
Mold ovei, acolo unde temperaturile medii ale aerului sunt mai reduse și numărul de zile cu
precipitații este mai ridicat în intervalul mai -iunie pe fondul unei influen țe oceanice mai
accentuate (Sfîcă et al., 2015) , care la sfârșitul primăverii aduc e frecvent un aer polar oceanic ce
este inerțial mai rece în această perioadă din an în respectiva regiune .
Conform indicelui Burnet, dacă valoarea sa este mai mică de 3, el indică un potențial
climatic ridicat pentru turism balnear, în timp ce potențialul satisfăcător este indicat de valori
între 3 -6, iar valorile mai mar i de 8 indică un potențial redus (Cheval et al., 2003).
Pe baza rezultat elor obținute , stațiunile balneoclimatice din România pot fi împărțite în 2
mari categorii :
– stațiunile turistice cu un potențial climatic ridicat pentru turism balneoclimatic ( Amara,
Băile Felix, Băile Herculane, Olăneș ti, Bălțătești, Buziaș, Covasna, Geoagiu, Lacu Sărat, Ocna
Subiului, Ocna Șugatag, Pucioasa, Sărata Monteoru, Slănic Prahova, Mangalia, Mamaia) .
Practic, rezultatele noastre indică un potențial climatic ridicat pentru toate regiunile de câmpie și
de deal, inclusiv cea mai mare parte a regiunilor depresionare subcarpatice și interiorul
Depresiunii Transilvaniei.
– stațiuni turistice cu un potențial climatic moderat pentru turism balneoclimatic (Băile
Tușnad, Borsec, Sângeorz -Băi, Slănic Moldova, Sinaia, Sovata, Vatra Dornei). De asemenea,
regiunile montane joase și depresiunile montane prezintă, în cea mai mare parte a lor, un
potențial satisfăcător. În același timp, la nivelul regiunii montane, potențialul climatic cel mai
ridicat se regăsește în regiune a Munților Banatului și a Munților Mehedinți, în timp ce
potențialul cel mai redus este concentrat în nordul Carpaților Orientali.
Valorile indicelui Burnet ne indică faptul că activitățile turistice de tip balnear (ștranduri,
piscine în aer liber, plaje amenajate ) îndeplinesc foarte bune condiții de a fi practicate în aer liber
în sezonul estival în aproape toate stațiunile analizate , cu excepția celor situate în partea central –
nordică a Carpaților Orientali. În această regiune, numărul foarte mare de zil e cu precipitații
reprezintă un factor natural cu caracter limitativ pentru activități turistice în aer liber. În stațiuni
precum Vatra Dornei, Sângeorz -Băi sau Borsec numărul de zile cu precipitații în intervalul iunie –
septembrie este mai mare de 50, ceea ce înseamnă că în medie, într -o zi din două, în respectivele
stațiuni cad precipitații. Această realitate clim atică indică indirect faptul că potențialul balnear al
acestor stațiuni trebuie valorificat în special prin combinarea turismului balnear cu form e de
turism specifice perioadei reci a anului ( pârtii de schi, patinoare etc.) atunci când precipitațiile
predominant solide nu mai reprezintă un element ce reduce favorabilitatea climatică pentru
turism.
Din punct de vedere al evoluției valorilor ICB în perioada 1961 -2013 (fig. 8) , trebuie
indicat că nici o stațiune nu prezintă o tendință liniară de creștere/scădere semnificativă statistic.
Această absență a tendinței este generată de faptul că atât temperatura aerului, dar chiar și
numărul de zile cu precipitații se află în creștere. În schimb, cu ajutorul mediei glisante pe 7 ani
se poate observa că valorile ICB mediate pentru principalele stațiuni baln eoclimatice din
România cunosc o tendință ciclică avânt o perioadă de cca. 30 de ani, prezentând do uă maxime

Fig. 8 – Evoluția indicelui climatic -balnear Burnet mediu în principalele stațiuni balneoclimatice din
România (1961 -2013)

Tab. 2 – Valorile indicelui climatic balnear Burnet în principalele stațiuni balneoclimatice din
România, valorile comparative ale acestuia între 1961 -1980 și 1991 -2000, respectiv diferența dintre cele
două intervale

ICB
1961 -2013 1961 -1980 1991 -2010 ∆
Amara 1.41 1.45 1.44 -0.01
Băile Felix 1.89 2.04 1.88 -0.16
Herculan 2.56 2.80 2.60 -0.20
Olănești 2.53 2.72 2.56 -0.15
Tușnad 3.08 3.34 3.04 -0.30
Bălțătești 2.78 2.86 2.82 -0.04
Borsec 3.84 3.98 3.91 -0.08
Buziaș 1.96 2.08 2.00 -0.08
Covasna 2.72 2.98 2.65 -0.33
Gioagiu -Băi 2.35 2.46 2.41 -0.05
Lacu Sărat 1.24 1.38 1.21 -0.17
Ocna Sibiului 2.63 2.74 2.69 -0.05
Ocna Șugatag 2.85 2.94 2.89 -0.05
Pucioasa 2.55 2.79 2.47 -0.31
Monteoru 1.56 1.56 1.69 +0.13
Sângeorz 3.88 4.18 3.80 -0.38
Slănic Mol 3.01 3.20 2.99 -0.20
Slănic Prahova 2.49 2.59 2.53 -0.06
Sinaia 3.73 4.05 3.60 -0.44
Sovata 3.20 3.37 3.23 -0.14
Vatra Dornei 4.83 5.14 4.76 -0.38
Voineasa 2.76 2.73 2.95 -0.16
Mangalia 0.85 0.86 0.86 0.00
Mamaia 1.10 1.12 1.12 0.00

Fig. 9 – Distribuția indicelui climatic -balnear Burnet în perioada 1961 -1980(a) și 1991 -2010 (b) în
România

Fig. 10 – Distribuția diferen ței între indicele climatic -balnear Burnet în perioada 1961 -1980 (a) și 1991 –
2010 (b) în România

(1975 -1980, 2005 -2010) și două mimime la începutul anilor 1960, respectiv 1990, osiclație
imprimată de evoluția numărului de zile cu precipitații.
Totuși, dacă restrângem analiza la difere nța dintre perioada recentă (1991 -2010 ) și
perioada 1961 -1980 (fig. 9, tab. 2) se poate constata cu mici excepții (Sărata Monteoru), o

creștere a favorabilității climatice pentru activități balneare (cu doar 0.15 unități). Între cele două
perioade analizate cele mai evidente creșteri ale ICB sunt vizibile pentru regiunea Moldovei,
regiune în care creștere de temperatură este atestată ca fiind semnificativă statistic (Busuioc et
al., 2010). De asemenea, o creștere evidentă poate fi remarcată la nivelul regiunii joase din
Carpații Orientali (ex. Depresiunea Brașovului). Cele mai mari creșteri al e acestei favorabilități
climatice la nivel de stațiuni balneoclimatice sunt înregistrate în stațiuni balneoclimatice situate
în regiuni montane joase (Sângeorz Băi, Covasna, Băile Tușnad, Băile Herculane, Sinaia), dar și
în regiunea Subcarpaților (Pucioa sa, Băile Olănești).
La nive lul întregii țări , deși creșterea valorilor ICB este prevalentă (fig. 10) teritorial,
valorile acestei a sunt reduse și putem concluziona că în ultimii 50 de ani favorabilitatea
climatică pentru activități balneare, cel puțin așa cum este ea indicată de acest indice, nu a suferit
modificări majore, în ciuda creșterii termperaturii în mod semnificativ. Creșterea cea mai ridicată
a favorabilității climatice reflectate de ICB (cu peste o unita te), prin raportarea intervalului 1961 –
1980 cu 1991 -2010, poate fi constatată pentru regiunile montane din nordul Carpaților Orientali,
Carpații de Curbură și Carpații Meridionali, ceea ce ar sugera condiții climatice mai favorabile
pentru turism montan, î n special pe fondul creșterii temperaturilor la altitudini ridicate.
În același timp, cea mai mare parte a țării se încadrează în creșteri modeste (până în 0.5
unități) ale ICB, situație în care se încadrează, așa cum am observat mai sus, cele mai multe di n
stațiunile balneoclimatice din România. Pentru regiuni izolate putem vorbi chiar de o depreciere
redusă a favorabilității climatice exprimate de ICB , în aceste regiuni încadrându -se sectoare
extinse din regiunea litorală.
Ținând cont de toate aspec tele menționate mai sus, referitoare la evoluția indicelui
climatic -balnear , trebuie să rețin em că schimbările climatice pe care le traversăm nu vor aduce
pe ter men mediu sau lung la o evoluție clară în sensul creșterii sau s căderii favorabilității
climati ce. Putem vorbi mai degrabă de o scădere a acesteia pe termen scurt (2020 -2025) și o
creștere spre 2030, ca urmare a ciclicității indicate.

b. Indicele Davis
În aceeași categorie a indicilor climatic -balneari , precum indicele Burnet , au mai fost
utilizați în literatura climatologică și alți indici bazați pe formule empirice care să exprime cât
mai bine potențialul climatic pentru activități balneare (Cheval et al., 2002) . Indicele Davis
(1968) este unul dintre aceștia, fiind exprimat prin următoarea formulă :

Id = 18*Tx + 0.217*I – 0.276*P + 320 în care

Tx = media temperaturilor maxime ale aerului în intervalul Iunie -Septembrie ,
I = durata însumată de strălucire a soarelui în intervalul Iunie -Septembrie ,
P = cantitatea totală de precipitații înregistrată în intervalul Iunie -Septembrie .

Deși indicele Davis integrează mai mulți parametri meteorologici , distribuția sa teritorială
prezintă aceleași caracteristici ca și indicele Burnet. Valorile indicelui Davis (fig. 11) la nivelul
României sunt cuprinse între 400 pe culmile cele mai înalte ale Munților Carpați până la peste
1000 în regiunea sudică a Câmpiei Române , Bărăgan și regiunile lagunare din Delta Dunării.
Valorile indicelui Davis sunt mai mici în regiunea litorală ca expresie în principal a
temperaturilor maxime moderate de influențele maritime în timpul verii. Indicele Davis
depășeșete 900 în toate celelal te regiuni de câmpie ale țării, precum și în cea mai mare parte a

Podișului Moldovei, Podișul Getic și insular în Depresiunea Transilvaniei (mai ales în regiunea
Culoarului Mureșului).

Fig. 11 – Distribu ția indicelui climatic -balnear Davis pentru inter valul Iunie -Septembrie în România

În regiunile subcarpatice și montane valorile indicilor Burent și Davis au o distrbuție
similară indicând favorabilitatea climatică moderată a acestor regiuni pentru activități balneare.
Se remarcă și în cazul indicelui Davis valorile mai ridicate la aceeași altitudine din regiunile
montane din sud -vestul țării față de nordul Carpaților Orientali.

c. Indicele de Temperatură -Umezeală
Din punct de vedere bio meteorologic, disconfortul termic pe parcursul verii este resimțit
la nivelul corpului uman ca acțiune combinată a temperaturii aerului și a umezelii atmosferice.
Astfel, pentru aceleași condiții de temperatură a aerului, stresul termic este mai ridicat atunci
când concentrația de vapori de apă din atmosferă este mai ridicată. Practic, în astfel de condiții
atmosferice , unul dintre proces ele fiziologic e prin care se pierde căldură la nivelul corpului
– transpirația – este încetinit (Ionac, 1998) , iar răcirea ce se produce pe aceasă cale, este redusă ca
intensitate , ceea ce conduce la un stres biometeorologic mai ridicat.
Această realitate de natură biometeorologică explică foarte multe din realitățile
geografice la nivel planetar. Astfel, regiunea ecuatorială, acolo unde temperaturile ma xime
zilnice trec foarte rar de 35 °C, prezintă un stres biometeorologic mult mai ridicat față de cea
tropical uscată, acolo unde concentrația de vapori de ap ă este mult mai redusă . Nu întâmplător, în
lungul zonei ecuatoriale populația caucaziană nu a putut forma colonii permanente de lungă

durată, această populație nefiind adaptată la forma de stres biometeorologic rezultată din
temperaturi ridicate și umezeală ridicată . În acest sens , este grăitoare decizia Imperiului Britanic
de a instala două capitale în India , din necesitatea britanicilor de a găsi un refugiu de confort
termic în perioada caldă, umedă și ploioasă a musonului de vară. Astfel, în perioada musonului
de vară capitala coloniei britanice se muta în Shimla, oraș situat în statul muntos Himac hal
Pradesh de la poalele Himalayei , acolo unde temperaturile maxime nu depășesc vara 30 °C, față
de New Dehli, capitala oficială, acolo unde tempera turile maxime depășesc chiar 40° C, iar în
combinație cu umezeala atmosferică ridicată efectul biometeorologi c se concretizează în valor i
extrem de ridicate ale disconf ortului termic.
În literatura biometeorologică sunt indicați foarte mulți indici care vin să des crie efectul
combinat al temperaturii și umezelii aerului. Dintre aceștia, putem aminti indicele Hu midex
(Masterton &Richardson, 1975 ), indicele Humiture (Winterling, 1979), temperatura aparentă
(Steadman, 1979 ), indicele Thom (1958) sau Indicele de vară Simmer (Pepi, 1987). Toți acești
indici iau în calcul temperatura aerului și o diversitate de paramet ri meteorologici care exprimă
cantitatea de vapori de apă din atmosferă (Teodoreanu, 2016).
Dintre acești indici, i ndicele de temperatură -umezeală (ITU) este unul dintre cei mai
utilizați pentru a descrie condițiile de disconfort termic pe parcursul verii (Cheval et al., 2003) .
Acesta este folosit în mod aplicat în România în OUG 99/2000 referitoare la măsurile ce se
impun pentru avertizarea populației cu referire la depășirea pragului de disconfort termic în
anotimpul de vară . În această OUG sunt indicate măsuri speciale ce trebuie luate în condițiile în
care ITU depășeșește valoare critică de 80 de unități.
Pentru indicele temperatură -umezeală sunt utili zate mai multe tipuri de formul e care
conduc la același rezultat. Formula recomandată de Organizația Mondială de Meteorologie este
următoarea :

ITU = (T*1.8 +32) – (0.55 – 0.0055*U)*[T*1.8+32) -58]
unde:
T = temperatura aerului în încăperi închise sau în adăposturi meteorologice (°C) ;
U = umezeala relativă a aerului (%) ;

Expresia grafic ă a acestei formule (fig. 12 ) pune în evidență rolul combinat al
temperaturii aerului și umezelii relative în apariția stării de disconfort ce se manifestă la valori
ale ITU >80. Astfel, putem constata că valoarea de 80 de unități a ITU este atinsă de la o
temperatură de 27.0°C în combinație cu o umezeală relativă de 96%, până la o temperatură de
40°C , cu o umezeală relativă de 6%.
La nivel diurn, valorile cele mai ridicate ale ITU sunt atinse în mod curent în momentul
în care temperatura aerului atinge maximul diurn în cursul dup ă-amiezi i. Așadar, masele de aer
care generează de cele mai multe ori depășiri ale pragului de 80 unități ale ITU sunt cele foarte
calde, dar care în același timp dețin și o c oncentrație ridicată a vaporilor de apă. În regiunea
României, în mod curent, cele mai mari valori ale ITU sunt generate de masele de aer tropical
maritim . De altfel, s -a constatat că în ultimele decenii valurile de căldură din timpul verii se
produc în co ndiții de umezeală relativă ridicată (Sfîcă et al., 2017), ceea ce crește incidența
disconfortului termic atât din punct de vedere spațial cât și ca durată.
Pentru calcularea numărului de zile cu valori ale ITU ce depășesc 80 de unități au fost
utilizate date ROCADA referitare la temperatura maximă diurnă a aerului și la umezeala relativă
medie diurnă a aerului. Pentru a calcula valorile ITU valorilor diurne ale umezelii relative medii
le-au fost aplicate factori de corecție lunari pentru a obține valorile minime diurne ale umezelii

relative. Acești factori de corecție (Iunie – 0.70, Iulie – 0.71, August – 0.72, Septembrie – 0.74)
au fost calculați pe baza datelor de umezeală relativă minimă diurnă din Clima României (1966)
pentru un număr ce 5 stații mete orologice din România (București, Iași, Arad, Târgu Mureș).

Fig. 12 – Curba de regresie pentru valorea de 80 unități a ITU în funcție de valorile de temperatură (°C) și
umezeală relativă (%)

Din cauza faptului că această corecție nu a putut fi aplicată diferențiat la nivelul
regiunilor țării și dat fiind specificul regiunii litorale, acolo unde umezeala relativă minimă
diurnă este mai mare decât în interiorul țării , pe fondul aportului de vapori de apă din Marea
Neagră , valorile obținute p entru regiunea litorală sau Do brogea continentală sunt în mod clar
subestimate. Cu toate acestea , chiar dacă umiditatea relativă în regiunea litorală este ridicată,
moderarea temperaturii maxime a aerului pe fondul brizei de zi face ca valorile ITU să nu fie
extrem de ridicate. Spre exemplu, în anul 2017 în intervalul iunie -septembrie, pe baza valorilor
de la ora 15, la Constanța s -au înregistrat numai 7 zile cu valori ale ITU la amiază peste 80, în
timp ce la București valoarea a ajuns la 20 (tab. 3) . De aici re zultă în bună măsură confortul
termic ceva mai ridicat specific regiunii litorale în anotimpul de vară ce determină caracterul de
confort termic sporit al regiunii litorale față de regiunile de câmpie și deal ale României.

Tab. 3 – Numărul de zile cu valori ale ITU >80 în anul 2017 la Constanța și București

Iunie Iulie August Septembrie Total
Constanța 0 0 7 0 7
București 4 7 9 0 20

Dincolo de această particularitate a regiunii litorale, distribuția numărului mediu de zile
cu valori maxime diurne ale ITU >80 scoate în eviden ță valorile cele mai ridicate pentru sudul
Câmpiei Române, în lungul văii Dunării și pe terasele acesteia, acolo unde se înregistrează în
medie peste 25 de zile anual în intervalul Iunie -Septembrie. La val orile mari de aici contribuie cu

Fig. 13 – Numărul de zile mediu în care este depășit pragul de 80 de unități al Indicelui de Temperatură –
Umezeală în România (1961 -2013)

Fig. 14 – Numărul de zile mediu lunar în care este depășit pragul de 80 de unități al Indicelui de
Temperatură -Umezeală în România în sezonul turistic estival (1961 -2013)

siguranță umiditatea relativă mai ridicată determinată de evaporarea de la suprafața Dunării și
din regiunile umede învecinate acesteia (fig. 13) .
În Bărăgan și în regiunea nordică a Câmpiei Române , la contact cu Podișul Getic ,
numărul mediu anual de zile cu disconfort depășește valoarea de 15, la fel ca și în sudul Câmpiei
de Vest. Acestea sunt de altfel regiunile cu cel mai mare disconfort termic la nivelul României pe
parcursul sezonului estival.
În regiunea centrală a Câm piei și Dealurilor de Vest, precum și pe sectoru l inferior al
Siretului, dar și în sectorul inferior și mijlociu al Prutului se înregistrează anual cca. 10 -15 zile de
disconfort termic, în timp ce în regiunea subcarpatică, Depresiunea Transilvaniei, nordul
Câmpiei de Vest și Dealurilor de Vest precum și în cea mai mare parte a Moldovei se
înregistrează anual 5 -10 astfel de zile.
În regiunea montană joasă, incluzând aici regiunile depresionare, frecvența anuală a
acestor zile scade sub 5, iar la altitudini mai mari de 15 00 m astfel de zile nu se mai
înregistrează, zilele tropicale (temperaturi maxime diurne >30°C) lipsind deopotrivă . Din această
distribuție poate fi obse rvat cu ușurință că regiunile de care am discutat anterior ca având valori
mai mici ale I CB sunt compensate printr -un confort termic ridicat exprimat de valorile reduse ale
zilelor cu disconfort termic cu ajutorul numărului de zile cu ITU>80. Astfel, regiunea cu cea mai
mare densitate a stațiunilor balneoclimatice în România se caracterizează printr -un confort
termic remarcabil nu numai la nivelul României, dar și la nivel continental, stațiunile
balneoclimatice clasice (non -litorale) la nivel european (Cehia, Germania, Franța, Austria), fiind
amplasate prin excelență în regiuni cu un disconfor t termic redus pe parcusul verii.
La nivel lunar (fig. 14) , cele mai multe zile cu ITU >80 sunt înregistrate în iulie și august .
Totuși , se poate observa că în luna august, pe fondul cantității mai reduse de precipitații față de
iulie, valorile sunt ceva m ai ridicate în special în sudul Câmpiei Olteniei, Bărăgan precum și în
Câmpia și Dealurile de Vest. Pentru valorile maxime din sudul Câmp iei Olteniei din august (13 –
14 zile în medie lunar) factorii locali contribuie în mod decisiv. Pe de o parte, solurile nisipoase
contribuie la înregistrarea unor maxime diurne deosebit de ridicate pe fondul aridității ridicate ce
caracterizează luna august. În același timp, în sudul Câmpiei Olteniei umiditatea relativă este mai
ridicată decât în alte regiuni de câmpie mai ales în urma aportului de vapori de apă furnizat de
suprafața acvatică a fluviului Dunărea. Valorile ceva mai ridicate din Bărăgan în luna august pot
fi puse pe seama acele iași explicații (dunele de nisip din lungul Ialomiței).
În luna iunie distribuția numărului de zile cu valori ale ITU >80 este similar ă cu cea din
iulie și august , dar valorile maxime la nivelul României nu depășesc 6 zile în aceeași regiune din
Câmpia Olteniei. În cea mai mare parte a Câmpiei Române se înregistrează în medie anual până
la 4 zile de acest fel. Valori similare se înregistrează în sudul Moldovei, pe valea Prutului inferior
și mijlociu, precum și în extremitatea sudică a Câmpiei de Vest și Dealurilor de Vest. În afara
acestor regiuni zilele cu disconfort termic conform ITU s e înregistrează cu totul izolat. În luna
septembrie, zilele de acest fel se produc extrem de rar și în exclusivitate în regiunea de sud a
României.
Sub aspect evolutiv poate fi constatată o creștere impresionantă a numărului de zile cu
valori ale ITU >80 în ultimele decenii . Dacă în intervalul 1961 -1980 numărul mediu anual nu
depășea 20 de zile , în intervalul 1991 -2010 în aceeași regi une valorile s -au dublat (fig. 15 ). De
altfel, între cele două intervale frecvența acestor zile s -a dublat în toate regiunile , creșterea cea
mai accentuată în valori absolute fiind înregi strată în lungul văii Dunării din sudul țării , precum
și în lungul cursuril or inferioare ale văilor Jiului și Oltului. Creșteri apreciabile (10 -15 zile) au

Fig. 15 – Distribuția indicelui climatic -balnear Burnet în perioada 1961 -1980 (a) și 1991 -2010 (b) în
România

Tab. x2 – Valorile indicelui climatic balnear Burnet în principalele stațiuni balneoclimatice din
România, valorile comparative ale acestuia între 1961 -1980 și 1991 -2000, respectiv diferența dintre cele
două intervale

Nr. zile ITU >80
1961 -2013 1961 -1980 1991 -2010 ∆
Amara 16.6 10.1 21.8 +11.7
Băile Felix 9.3 4.4 12.4 +8.0
Băile Herculane 1.6 0.2 2.2 +2.0
Băile Olănești 1.2 0.2 1.7 +1.5
Băile Tușnad 0.6 0.2 0.8 +0.6
Bălțătești 1.9 0.6 3.1 +2.5
Borsec 0.3 0.0 0.5 +0.5
Buziaș 10.0 4.0 14.3 +10.3
Covasna 3.8 1.1 5.7 +4.6
Gioagiu -Băi 13.5 7.9 17.5 +9.6
Lacu Sărat 17.3 10.0 23.3 +13.4
Ocna Sibiului 4.8 1.7 7.0 +5.3
Ocna Șugatag 3.0 1.2 4.2 +3.0
Pucioasa 2.6 0.7 4.1 +3.5
Sărata Monteoru 10.7 4.4 15.1 +10.7
Sângeorz -Băi 0.8 0.2 1.2 +1.0
Slănic Moldova 0.8 0.2 1.1 +1.0
Slănic Prahova 4.4 1.4 6.3 +5.0
Sinaia 0.0 0.0 0.0 0.0
Sovata 2.4 0.8 3.2 +2.4
Vatra Dornei 0 0.0 0.0 0.0
Voineasa 2.1 0.6 3.3 +2.7
Mangalia 2.1 0.9 3.6 +2.7
Mamaia 3.5 1.1 6.3 +5.2

Fig. 16 – Distribu ția diferenței între numărul de zile cu ITU >80 între 1991 -2010 și 1961 -1980 în România

Fig. 17 – Evoluția numărul mediu anual de zile cu ITU >80 în perioada 1961 -2013 în stațiunile
balneoclimatice din România (a), în stațiunile balneoclimatice de câmpie și
litoral (b), montane (c) și submontamontane (d)

fost înregistrate în cea mai mare parte a Câmpiei Române, Podișul Getic, sudul Câmpiei de Vest
și Dealuril or de Vest, precum și sudul extrem al Podișului Moldovei.
Rolul moderator al Mării Negre se resimte în acest caz prin creșteri moderate ale acestui
indice (1 -5 zile), valori similare fiind înregistrate în regiunile subcarpatice, Podișul Sucevei, cea
mai mare parte a Depresiunii Transilvaniei , precum și în regiunile montane depresionare. Un
aspect deosebit de relevant pentru a sublinia intensitatea creșterii frecvenței acestui parametru
este oferit de restrângerea arealului fără astfel de zile în regiunea montană. Dacă în perioada
1961 -1980 astfel de zile nu se înregistrau la altitudini mai mari de 800 m, în perioada 1991 -2010
acest areal s -a restrâns la al titudini de peste 1000 m, chiar 1300 m în regiunile montane din sud –
vestul țării. În mod clar, această creștere impresionantă a numărului de zile cu ITU>80 poate fi
considerat ă una dintre cele mai evidente rezultante ale schimbărilor climatice recente pe teritoriul
României (fig. 16) . La această creștere a contribuit nu numai creșterea temperaturii aerului , care
așa după cum am observat este una generalizată, dar și o creștere a tensiunii elastice a vaporilor
de apă din aerul troposferic. Din acest motiv, creșterea numărului de zile cu ITU >80 este mai
clară din punct de vedere statistic decât cea a temperat urii aerului. Creșterea concentrației de
vapori de apă în troposferă este o consecință firească a creșterii capacității de stocare a vaporilor
de apă de către aerul cu temperaturi mai ridicate. În același timp, este recunoscut faptul că în
ultimele decenii valurile de căldură se produc asociat unor umidități relative ridicate (Sfîcă et al.,
2017) ceea ce înrăutățește condițiile de confort termic din timpul verii la nivelul României .
Analiza la nivelul stațiunilor balne oclimatice din România (fig. 17 ) scoa te în evidență că
cea mai clară creștere a parametrului ITU >80 a fost înregistrată în cazul stațiunilor situate în
regiunile de câmpie și de litoral (fig. 17 b), fiind mai mare decât cea care a fost înregistrată la
nivel național. O creștere mai atenuată a fost înregistrată în stațiunile submontane și montane în
care la începutul intervalului analizat zilele cu ITU >80 erau sporadice, în perioada 1991 -2010
numă rul lor ajungând la cca. 3 zile în medie anual în stațiunile montane și cca. 10 zile în
stațiunile submontane.
În valori absolute, creșterile cele mai mari sunt observate în cazul stațiunilor
balneoclimatice de câmpie ce înregistrează mai mult cu 10 zile de disconfort termic accen tuat în
perioada recentă (tab. 3). Printre acestea se remarcă Amara (+11.7 zile), Buziaș (+10.3 zile),
Lacu Sărat (+13.4 zile) și Sărata Monteoru (+10. 7 zile). Creșterea în valori absolute este mai
redusă în regiunea submontană ( 5-10 zile) și modestă în regiunea montană (sub 5 zile). Este de
remarcat totuși că și în regiunile montane joase (mai ales în cele depresionare) și cele
submontane, zilele de disconfort termic devin o obișnuință a sezonului estival. Astfel, în aceste
stațiuni se înregistrează 2 -6 zile de disconfort în fiecare vară (Băile Herculane, Cov asna, Ocna
Șugatag, Bălțătești ). Stațiunile fără zile de disconfort termic în sezonul estival sau cu o apariție
sporadică a acestora sunt restrânse doar în stațiunile situate în regiunile montane din Carpații
Orientali (Sinaia, Borsec, Băile Tușnad, Slănic Moldova, Sângeorz -Băi).
Prin excelență, zilele de disconfort termic accentuat reduc din favorabilitatea climatică a
sezonului estival. Astfel, o imagine fidelă a favorabilității climatice pentru activități turistice
rezultă din suprapunerea imaginii favorabilității exprimate prin Indicele Climato -Balnear și ce a
numărului de zile de disconfort termic exprimat prin ITU.

Concluzii
Condițiile climatice din România în perioada sezonului turistic estival (iunie -septembrie)
pot fi considerate extrem de favorabile pentru activi tăți turistice în aer liber de tipul celor

balneare. În plus, în ultimele decenii se poate vorbi de o oarecare creștere a favorabilității
climatice pentru astfel de activități, mai ales în regiunile montane.
Cu toate acestea, creșterea accentuată a număr ului de zile cu disconfort termic (ITU >80)
indică mai ales pentru regiunile de deal și câmpie o diminuare a condițiilor de confort termic pe
parcusul sezonului estival. Cu toată această înrăutățire a condițiilor de confort termic din
anotimpul de vară este de remarcat că stațiunile submontane și cele montane joase păstrează
condiții de confort termic estival ridicat care le poate imprima indirect o favorabilitate climatică
mai ridicată pentru activități turistice. Astfel, aceste stațiuni ar putea reprezenta o alternativă
balneară la stațiunile litorale de la Marea Mediterană în care disconfortul termic pe parcursul
verii va fi din ce în ce mai accentuat.

Bibliografie :
Apostol, L., Gaceu, O., 2011, The climatic -touristic potential of the Romanian Black Sea coast during
summer, estblished according to the method of Besancenot, Mounier and de Lavenne, Carpathian
Journal of Earth and Environmental Sciences, 6(1), 199 -206.
Bisrticean, I. -P., Mihăilă, D., Lazurca, G. -L., 2017, Bioclimatic regionalization of Mold ova west of the
Prut river, Present Environment and Sustainable Development, 11(1), doi.10.1515/pesd -2017 -0004 .
Burnet, L., 1963, Villégiature et tourisme sur les côtes de France, Hachette, Paris.
Busuioc, A., Caian, M., Cheval, S., Bojariu, R., Boroneanț, C., Baciu, M., Dumitrescu, A., 2010,
Variabilitatea și schimbarea climei în România, Edit. Pro Universitaria, ISBN 978 -973-129-549-7.
Cheval, S., Croitoru, A. -E., Dragne, D., Dragotă, C., Gaceu, O. , Patriche, C. -V., Popa, I., Teodoreanu, E.,
Voiculescu, M., 2003, Indici și metode cantitative utilizate în climatologie, Ed. Universității din
Oradea, ISBN 973 -613-430-X.
Clausse, R., Guerout, A., 1955, La durree des precipitations, indice climatique ou element de climatologie
touristique, La Meteorologie, 37.
Clima României, 1966, II, Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie, București.
Clima României, 2008, Administrația Națională de Meteorologie, Edit. Academiei Române, ISBN 978 –
973-27-1674 -8.
Davis, N.E., 1968, An optimum summer weather index, Weather, XXIII, no.8.
Dubois, G., Ceron, J. -P., Van de Walle, I., Picard, R., 2009, Météorologie, climat et déplacements
touristiques, TEC – CREDOC.
Dumitrescu, A. , Birsan, M. -V., 2015, ROCADA: a gridded daily climatic dataset over Romania (1961 –
2013) for nine meteorological variables. Natural Hazards , 78(2) , 1045 –
1063, https://doi.org/10.1007/s11069 -015-1757 -z
Ehmer, P., Heymann, E., 2008, Climate change and tourism: where will journey lead?, Deutsche Bank
Research.
Flocas, A.A., 1975, Winter and summer i ndices in Athens. Scientific Annals of the Faculty of Physics and
Matematics, Aristotelian University of Thessaloniki, XV.
Grigore, E., Bogan, E., Oprea D. -M., 2015, Characteristics of cutaneous and pulmonary climatic stress
specific for balneary tourism a rea on the romanian shore of the Black Sea, Quality – Access to
Success 16(S3), 99 -104.

Ionac, N., 1998, Clima și comportamentul uman, Ed. Enciclopedică, 271p, ISBN: 973 -45-00262 -X.
Ionac Nicoleta, Ciulache S., 2008, Atlasul bioclimatic al României , Editura Ars Docendi, București.
Mihăilă, D., Piticar, A., Briciu, A. E., Bistricean, P. I., Lazurca, L. G., & Puțuntică , A., 2018, Changs in
bioclimatic indices in the Republic of Moldova (1960 –2012): consequences for tourism. Boletín de
la Asociación de G eógrafos Españoles, 77, 521–548. doi: 10.21138/bage.2550
Lungu, M.L., Ilieș, D.C., Josan, I., Ungureanu, M., Prefac, Z., Gaceu, O., Mateescu, R., 2016, The
climatic -touristic potential of the romanian Black Sea coast during summer, established according to
the indices of Burnet, Clausse -Guerout and Sarramea, Cercetări Marine, 46, 31 -47.
Marchand, J.P., 1986, Tourisme et contraintes climatiques. L'exemple irlandais. Bull. de l'Association de
Geographes Francais, LXIII, 5.
Mieczkowski, Z., 1985, The tourism c limatic index: a method of evaluating world climates for tourism,
Proceedings. International Geographical Union Commision for tourism, The canadian
Geographer/Le Geographe canadien, XXIX, 3.
Sfîcă, L., Niță, A., Iordache, I., Ilie, N., 2015, Specific weath er conditions on romanian territory for Hess –
Brezowsky westerly circulation types, 15th International Multidisciplinary Scientific Geoconference
SGEM 2015, 1073 -1080, Energy and Clean technologies conference proceedings, Nuclear
technologies, renewable ene rgy sources and clean technologies, recycling, air pollution and climate
change, ISBN 978 -619-7105 -38-4 / ISSN 1314 -2704, DOI: 10.5593/SGEM201 5/B41/S19.138.
Njoroge, J.M., 2015, Climate change and tourism adaptation : literature review, Tourism and Hospitality
Management, 21(1), 95 -108.
Pepi W. J., 1987, The summer simmer index, Weatherwise, vol. 40. Nr.3, June.
Poulter, R.M., 1962, The next few summers in London, Weather, XVII, 8.
Sarramea, I., 1980, Un indice climatico -touristique pour quelques stations balneaires francaises. Annales
de Geographie, t. LXXXIX, 495.
Sfîcă, L., Croitoru A -E., Iordache, I., Ciupertea F -A., 2017, Synoptic Conditions Generating Heat Waves
and Warm Spells in Romania, Atmosphere , 8 (3), 50; doi:10.3390/atmos8030050
Steadman, R.G., 1979, The assessement of sultriness. Part I: a temperature humidity index based on
human Physiology and clothing science, doi.org/10.1175/1520 –
0450(1979)018<0 861:TAOSPI>2.0.CO;2 .
Vlăduț, A., 2011, Temperature -Humidity Index (THI) within the Oltenia Plain between 2000 and 2009,
Forum geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului, 10(1), 149 -156, doi :
10.5775/fg.2067 -4635.2011.033.i
Teodoreanu , E., Niculescu G., 1977, Harta „Stațiuni balneoclimatice”, Atl asul Geografic, pl.VII -7.
Teodoreanu, E., Dacoș -Swoboda, M., Voicu lescu, M., Enache, L., 1984 , Bioclima stațiunilor
balneoclimaterice din România, Edit. Spor t-Turism, București.
Teodoreanu, E., 2016, Thermal comfort index, Present Environment and Sustainable Development, 10
(2), doi 10.1515/pesd -2016 -0029
Teodoreanu, E., Gaceu, O., 2013, Turismul balneoclimatic în România, Ed. Universității din Oradea, 228
p
Thom, E.C., 1959, The Discomfort Index, Weatherwise, 12(2), 57-61, 10.1080/00431672.1959.9926960

Winterling, G.A., 1979 , Humiture – revised and adapted for the summer season in Jacksonville, Bull. of
Am. Met. Soc.
World Tourism Organization, 2017 , UNWTO Annual Report 2016, UNWTO, Madrid.

Citare: Sfîcă, L., Stratulat, I.S., Hrițac, R., Ichim, P., Ilie, N., Favorabilitatea climatică a teritoriului
României pentru activități turistice de tip balnear în sezonul estival, p.327 -347, publicat în
Stratulat, I.S. coord. ( 2018 ) – Balneoclimatologia în Român ia și Republica Moldova – istoric și
perspective europene , Ed. Academiei Române, 409 p. ISBN 978 -973-27-3005 -8.