FAVORABILITATEA CADRULUI NATURAL PENTRU LOCUIRE ÎN COMUNA RĂDUCĂNENI, JUDEȚUL IAȘI [308306]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, [anonimizat]-ȘTIINȚIFICĂ

PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator științific:

Lector. Univ. Dr. LESENCIUC DAN CRISTIAN

Candidat: [anonimizat]. BOTEZATU LUCIAN

IAȘI,

2016

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, [anonimizat]-ȘTIINȚIFICĂ

PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

[anonimizat],

2016

Cuprins

CAPITOLUL I:INTRODUCERE ………………………………………………………………………..4

I. 1. Istoricul cercetării …………………………………………………………………………………………..4

I. 2. Scopul lucrării ………………………………………………………………………………………………..4

I. 3. Poziția geografică …………………………………………………………………………………………..5

I. 4. Limite administrative ………………………………………………………………………………………6

I. 5. Scurt istoric al comunei …………………………………………………………………………………..7

CAPITOLUL II:Cadrul natural ca element al sustenabilității locuirii în Comuna Răducăneni ……………………………………………………………………………….9

II.1 [anonimizat] ([anonimizat], tectonică și seismicitate)……………………………9

II.2 Favorabilitatea reliefului pentru locuire ([anonimizat])…………………………………….14

II.3 Favorabilitatea climei pentru locuire în Comuna Răducăneni …………………………….19

II.3.1Factori genetici……………………………………………………………………………………………20

II.3.2 Elemente climatice …………………………………………………………………………………….21

II.3.3 Fenomene climatice …………………………………………………………………………………..23

II.4 Caracteristici ale hidrografiei și influența acesteia asupra locuirii………………………………………………………………………………………………………………40

II.4.1 Apele subterane………………………………………………………………………………………..40

II.4.2 Apele de suprafață…………………………………………………………………………………….42

II.5 Vegetația și fauna ca factori naturali care au influențat așezările umane din arealul comunei Răducăneni…………………………………………………………………………………………..44

II.5.1 Vegetația………………………………………………………………………………………………….44

II.5.2 Importanța economică a vegetației ca element favorizant pentru

locuire ………………………………………………………………………………………………………………48

II.5.3 Fauna…………………………………………………………………………………………………………49

II.5.4 [anonimizat] a faunei ………………………………………………………….51

II.6 Specificul solurilor și influența acestora supra dezvoltării economice din arealul comunei Răducăneni ……………………………………………………………………………………………52

II.7 Rezervații naturale și elemente protejate – percepția locuitorilor comunei asupra acestora………………………………………………………………………………………………………………53

CAPITOLUL III: Populația și elemente ale locuirii în Comuna Răducăneni ….….55

III.1 Vechimea și continuitatea locuirii în spațiul văii râului Bohotin …………………………55

III.2 Populația Comunei Răducăneni, prezent și viitor………………………………………………57

III.3 Tipologia satelor componente ale Comunei Răducăneni ……………………………………64

CAPITOLUL IV:Aspecte ale activităților economice din Comuna Răducăneni ….66

IV.1. Actvități industriale (relația acestora cu cadrul natural)…………………………………….66

IV.2. Agricultura, activitate de bază a locuitorilor …………………………………………………..67

IV. 2.1. Premisele naturale ale agriculturii ……………………………………………………………..67

IV. 2. 2. Premisele social-economice ale agriculturii ……………………………………………….67

IV. 2. 3. Evoluția și limitele spațiului agrar …………………………………………………………….68

IV. 2. 4. Cultura plantelor …………………………………………………………………………………….69

IV. 2. 5. Pomicultura și viticultura………………………………………………………………………….69

IV. 2. 6. Creștera animalelor …………………………………………………………………………………71

IV.3. Potențialul turistic al văii Bohotinului. …………………………………………………………..73

CAPITOLUL V : Valorificarea instructiv-educativă a temei : Elemente de proiectare curriculară si extracuriculară în învațarea geografiei orizontului local și apropiat ………………………………………………………………………………………………………………………… 75

V.1 Noțiuni introductive ………………………………………………………………………………………75

V.2 Tipuri și variante de lecții ………………………………………………………………………………75

V.2.1. Activități extracurriculare ………………………………………………………………………….80

V.2.1.1 Excursia geografică ………………………………………………………………………………….80

V.2.2. Proiecte didactice ……………………………………………………………………………………..83

V.3 Disciplina opțională „Geografia Comunei Răducăneni” ………………………………….114

CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………….121

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………123

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

,,Nu știu alți cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!ʼʼ.

La fel cum spunea și marele nostru povestitor Ion Creanga, în citatul de mai sus, atunci când te gandești la locurile natale te încearcă un sentiment uriaș de emoție.

Deoarece subsemnatul, autor al acestei lucrări, m-am născut, crescut și trăiesc pe aceste meleaguri alegerea acestui subiect pentru prezenta lucrare a fost una cat se poate de fireasca. În același timp doresc ca și elevilor cu care lucrez zilnic să le insuflu dorința de a-și cunoaste mai bine localitatea natala sau, în cazul celor care provin din localiatățile învecinate, dorința de a-și descoperi vecinii.

I. 1. Istoricul cercetării

Comuna Răducăneni este o așezare din zona Moldovei situată în Podișul Central Moldovenesc, în cadrul județului Iași.

Această localitate nu fost studiată din punct de vedere fizico-geografic, considerațiile făcute până în prezent având caracter general sau vizând doar unele aspecte ale cadrului natural.

I. 2. Scopul lucrării

Lucrarea de față surprinde pe baza cercetărilor personale și a valorificării informațiilor actualizate, a informațiilor bibliografice, a elementelor cadrului natural (relief, climă, hidrografie, vegetație, faună, sol) în intercondiționarea funcțională specifică și dinamică proprie, dar fără a neglija transformările pe care factorul uman le-a imprimat acestora, aspecte ale favorabilității pentru locuire ale acestui spațiu.

Această lucrare este doar un pas spre cunoașterea istoriei și a factorilor care au favorizat apariția și dezvoltarea fenomenului locuirii în cadrul acestui spațiu.

Analiza are în vedere teritoriul comunei Răducăneni și evoluția sa în timp, în strânsă legătură cu structura geologică și acțiunea factorilor modelatori externi asupra peisajului biopedoclimatic. Scopul principal ale elaborării acestei lucrări este cel științific de cunoaștere și aprofundare al trăsăturilor fizico-geografice și istorice ale teritoriului comunei Răducăneni, cât și evoluția în timp și spațiu și influența acestora asupra dezvoltării societății umane.

În afara scopului științific, lucrarea urmărește și unul practic legat de evidențierea trăsăturilor pozitive și negative ale cadrului geografic care să poată preveni și diminua procesele de degradare ale terenurilor, de poluare a apelor, de defrișare, în general pentru menținerea echilibrului natural.

În cadrul acestei lucrări am încercat o analiză cât mai concretă a teritoriului comunei Răducăneni situată într-un cadru natural cu trăsături specifice și particularități de evoluție care s-au răsfrânt asupra economiei locale și așezărilor omenești, în funcție de condițiile social-economice și istorice. Studiul se bazează pe o documentare bibliografică și statistică, interpretarea, prelucrarea și analiza unor serii de date statistice consemnate în arhiva Primăriei Răducăneni în fondurile căreia se găsesc, din păcate, puține documente.

I. 3. Poziția geografică

Comuna Răducăneni este situată în partea de sud-est a județului Iași, la o distanță de aproximativ 44 km de municipiul reședintă de județ, pe traseul DN 28 Săbăoani-Iași-Albița. Geografic teritoriul comunei face parte din Podișul Central Moldovenesc, subdiviziune a Podișului Bârladului.

Fig.nr.1. sc. 1:1 000 000

Teritoriul acesteia se suprapune în mare parte peste bazinul hidrografic al râului Bohotin și într-o mică măsură a văii râului Jijia.

Localizarea geografică a comunei Răducăneni este 46o57´33´´ latitudine nordică și 27o58´41´´ longitudine estică (vezi Fig. nr. 1).

I. 4. Limite administrative

Comuna Răducăneni are în componența patru localități: Răducăneni (format prin contopirea satelor Răducăneni și Bazga), Isaiia, Bohotin și Roșu. Se învecinează cu următoarele comune:

 la nord și nord – vest – comuna Costuleni,

 la sud – vest – comuna Ciortești,

 la sud – comunele Dolhești, Moșna,

 la est – comuna Gorban,

 la nord – est – comuna Grozești.

Fig. nr. 2. P.U.G. Comuna Răducăneni (sc: 1:25 000)

I.5. Scurt istoric al comunei

Chiar dacă pentru unele perioade istorice dovezile sunt puține și chiar nesemnificative, există dovezi suficiente pentru a identifica existența unor așezări istorice pe raza localității Răducăneni. Dovezile au fost descoperite în urma unei cercetări organizate în cadrul șantierelor arheologice, iar uneori intâmplător, cu ocazia unor lucrări agricole sau a construcției șoselei Iași-Răducăneni-Huși.

Arealul cuprins între văile Bohotinului și Coziei a fost locuit începând încă din paleolitic și până în prezent, în vetrele satelor actuale sau în apropierea acestora.

Un exemplu în acest sens îl constituie satul Răducăneni, în extremitatea sudică a căruia sunt suprapuse urme de locuire din etapa neolitică, cultura geto-dacică, palocrestină sec. IV i. Ch și perioada formării primelor formațiuni feudale (prin tezaurul de pe dealul Beșleaga, datat 754-809, și fragmente de ceramică din aceeași epocă, mergând până în sec. X – XI).

Incepând din secolul XVIII, există urme de locuire în vatra actuală a satului Bazga. În aceeași perioadă (sec. XVIII), boierul Răducanu Rosseti a primit moșia domnească pe dealul Hemeiosul, in apropierea vatrei Bazga, înființând acolo o așezare.

Satul Raducaneni se înființeaza la 1806 pe pământurile hatmanului Răducanu Roset, de la care și-a luat numele. Populația se stabilește pe valea Bohotinului, spre sud, la sud-est de vatra Bazga, dezvoltându-se astfel așezarea Răducăneni.

Răducăneniul are statut de comună din 1900. Vetrele satelor Bazga și Răducăneni s- au extins progresiv în anii 1960 – 1980, unindu-se într-o singură așezare, Răducăneni. Prin contopire, s-a trecut la reorganizare administrativă în 1966.

Satul Bohotin s-a format la intersecția actualului drum 244 F (de proveniență medievală, ce asigură tranzitul de mărfuri peste Prut) cu DN 28. In extremitatea estică a vetrei satului există o așezare neolitică (cu regim de rezervație arheologică). In marginea de vest a satului, în punctul “Grădina lui Beșleaga” s-a descoperit în anul 1983 o așezare “La Tene”.

În timpul domniei lui Alexandru cel Bun a fost construită mănăstirea Bohotin, în prezent dispărută. Actuala vatră a satului a fost intemeiată probabil prin dăruirea moșiei mănăstirești boierului Buhuși (1750-1780) de către domnitorul din acea vreme. Denumirea așezării vine de la numele mănăstiirii și al localității medievale Gura Bohotin, aflată in apropierea vărsării in Prut a râului Jijia, astăzi dispărută.

Satul Isaiia s-a dezvoltat la poalele dealului Chiriloaia, în nordul acestuia, în lungul aceluiași drum comercial de pe valea Bohotinului. Este atestat din sec. XVIII in legătura cu moșia Sturzeștilor. Isaiia a fost probabil un sat de oameni liberi, cu islaz comunal în jurul albiei Bohotinului, care aveau ca principală ocupație agricultura și viticultura.

Satul Roșu este atestat ca locuire din perioada paleolitică si geto-dacică. În punctul ,,Crama Franz Dâscă” (Fântana CAP), situată la aproximativ 700 m sud de sat, s-a descoperit o așezare din paleoliticul final. La aproximativ 500m est de așezarea paleolitică, în apropierea fostului sector zootehnic, s-a identificat o așezare hallstattiana târzie. S-a dezvoltat ca loc de popas la intrarea actualului drum de tranzit DC 56 dinspre ținutul Vasluiului spre Prut. În secolul XVIII pământurile cu vii și pomi din jurul vetrei satului aparțineau mănăstirii Schitu Duca. Sub domnia lui Cuza, în secolul XIX, moșia a fost împărțită clăcașilor. O altă parte din populația satului a fost formată din iobagi de pe moșia boierului Solescu, împroprietăriți in 1918.

In perioada postbelică, localitățile Răducăneni și Bohotin aveau fiecare statut de comună, iar Isaiia facea parte din comuna Gorban, alaturi de satul Gura Bohotin.

Teritoriul administrativ actual al comunei a fost constituit in 1966, reunind cele patru sate. Centrele de polarizare a teritoriului inițial Răducăneni și Bohotin au evoluat în unități administrative diferite. După 1966 se observă o dezvoltare a localității Răducăneni, cu creșterea rolului său teritorial, concomitent cu regresia celorlalte sate față de centrul de comună.

Din anul 1978, Răducăneni a fost propus pentru a deveni centru urban, nereușind însă să indeplinească criteriile de dezvolatre a activităților industriale și serviciilor impuse.

In anul 1992 s-a propus reorganizarea unui centru modern de comună pe traseul DN 28, centru care a preluat în cea mai mare parte activitățile și serviciile comerciale ale centrului vechi. După 1989, vechea zonă centrală este punctual reactivată in jurul bisericii catolice și a pieței.

În anul 1998 Răducăneniul a fost propus din nou pentru examinare pentru declararea ca oraș, însă propunerea a fost respinsă, urmând a fi reconsiderată după stabilirea printr-un nou proiect de lege a unui set de indicatori minimali pentru definirea localităților urbane.

În ansamblu, evoluția urbană a teritoriului a avut în linii mari următoarele direcții:

*     Așezările s-au format în lungul drumurilor comerciale, de tranzit, sau la intersecția acestora. Traseul aproximativ al acestor drumuri se păstrează și în prezent;

*    Vetrele satelor Răducăneni, Bohotin și Roșu păstrează urme suprapuse de locuire, creând elemente de interes arheologic, istoric și arhitectural;

*    Dezvoltarea în teritoriu a rețelei de așezări medievale este o rezultantă a formei de proprietate, zona fiind împărțită în trei domenii: al fraților Răducanu, Solescu, și al Sturzeștilor;

*     Domeniile mănăstirești au jucat un rol important în dezvoltarea așezării Bohotin, în urma împroprietăririi;

*      Vetrele satelor s-au dezvoltat pe versanți, terenurile din luncă fiind folosite în scop agricol. Numai migrațiile cele mai recente (robii țigani de la Răducăneni, Bohotin și Roșu) au creat așezări de luncă. Se remarcă menținerea islazului comunal în centrul localităților, în urma extinderii țesutului urban spre marginile vetrei.

CAPITOLUL II

Cadrul natural ca element al sustenabilității locuirii în Comuna Răducăneni

II .1 Caracteristici ale substratului geologic – favorabilitate și restrictivitate pentru locuire (formațiuni litologice, structură geologică, tectonică și seismicitate)

Atât Câmpia Jijiei inferioare cât și Podișul Central Moldovenesc, teritoriu pe care se încadrează spațiul comunei Răducăneni, au alcătuirea geologică specifică Platformei Moldovenești. Aceasta reprezintă o regiune rigidă, consolidată încă din proterozoic. Ea are un fundament cristalin vechi, podolic, cutat și faliat, scufundat la adâncimi din ce în ce mai mari spre sud și vest și acoperit de o stiva sedimentară groasă, formată din roci paleozoice, mezozoice și terțiare necutate, cu numeroase și importante discordanțe stratigrafice între ele.

Fig.nr. 3. Harta geologică a parții nordice a Pod. Bârladului

Cratogenizarea treptată a domeniului podolic și instalarea regimului tectonic de platformă, au făcut ca regiunea să fie afectată de mișcări oscilatorii cu amplitudini reduse, dar cu largă desfășurare în suprafață. Acestea au determinat numeroase transgresiuni și regresiuni marine care au dat naștere etajului structural superior al platformei, constituit dintr-o stivă groasă de roci sedimentare necutate, dispusă discordant peste fundamentul Platformei Moldovei.

În zona aceasta a Podișului Moldovei, unde este localizată și comuna Răducăneni, s-au identificat trei mari cicluiri de sedimentare (proterozoic superior-silurian, cretacic și badenian superior-levantin) separate de doua lacune stratigrafice (devonian-jurasic și paleogen-miocen inferior).

Fundamentul cristalin al Platformei Moldovei se găsește la peste 1000 metri adâncime și e alcatuit din formațiuni de vârstă precambriană, înscriindu-se astfel între primele uscaturi ale pământului Europei și având o vârsta ce depașesc 1,4-1,5 miliarde de ani. Deasupra acestora urmează cuvertura propriu-zisă, reprezentată de sedimentele cenomaniene și apoi cele miocen-pliocene. Depozitele sarmațianului mijlociu, superior și ale meoțianului apar la zi, aflorând la limitele dinspre creasta cuestelor (Bazga-Bohotin-Isaiia) și frontul abrupt al acestora.

Fig.nr. 4. Afloriment calcaros Fig.nr. 5. Isaiia – La carieră

Valea Bohotinului și afluenții acestuia au reușit să se adâncească până în orizonturile argilelor bazale ale sarmațianului mijlociu (basarabian)( Fig.nr. 3).

De cele mai multe ori aceste argile cenușiu-albăstrui aflorează in văile torențiale de pe dreapta Bohotinului, în dreptul satelor Bazga și Isaiia, precum și în zona izvoarelor râului. Peste argilele bazale urmeaza 40-50 metri de argile nisipoase, apoi 10-15 metri de nisipuri cuarțoase cenușii-albicioase, așa numitele nisipuri de Bârnova, urmand apoi circa 3 metri de argile vinete, compacte, cu unele treceri spre nisipuri.

Deasupra acestora urmeaza un orizont de calcar oolitic de Repedea, cu grosimi cuprinse între 2 și 3 metri. Acest calcar apare la zi pe toata bordura cuestei Bohotin –Gorban, Bazga, Răducăneni (apa minerală).

Fig.nr. 6. Placă de calcar oolitic pe cursul Fig.nr. 7. Bazga – La cireadă

Pârâului Băzguța

Altitudinea la care apare calcarul oolitic este de circa 200 de metri. Peste acestă porțiune calcaroasă se surapun ,,nisipurile de Șcheiaʻ´, cu grosimi de circa 10-15 metri, care prezintă pe alocuri unele cimentări sub forma unor plăci de gresie. Urmează apoi orizontul superior argilos-nisipos al basarabianului în care alternează argilele nisipoase și nisipurile.Intercalațiile de apa dulce din sarmațianul mediu al Podișului Central Moldovenesc au fost numite stratele de Bohotin. Zona Bohotin – Pietrosu este o arie protejată de interes național ce cosespunde categoriei a IV-a IUCN (International Union for Conservation of Nature) rezervație naturală de tip paleontologic situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Răducăneni. Rezervația natural are o suprafață de 0,91 hectare a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a -zone protejate) și reprezintă o zonă de interes paleontologic aflată în lunca văii Bohotinului, unde, în stratele de rocă sedimentară (nisipuiri și argile) s-au descoperit depozite fosilifere constituite din specii de moluște, ostracode și foraminifere, atribuite sarmațianului.

De asemene o alta rezervație este Pârâul Pietrelor-Bazga-Raducăneni.

Fig.nr. 8. Pârâul Pietrelor Fig.nr. 9. Afloriment de circa 50 m pe Pârâul Pietrelor

Aceasta este situată la aproximativ 0,9 km de intravilanul localității unde se găsește o faună slab salmastră cu mactre mici și congerii din nisipurile de Bârnova, intercalații cu faună de apă dulce (Anodonto, Unio etc), gresso-calcare cu Mactre podolica din sarmațianul mediu (bassarabian), această zonă fiind declarată prin H.G. 2151/2004 Rezervație naturală (cat. IV IUCN).

Fig.nr. 10. Pârâul Pietrelor

Depozitele cuaternare de origine fluviatilă se găsesc in cadrul văii Bohotinului și a Jijiei sub formă de terase pleistocene sau sub formă de aluviuni de luncă, Holocene, constituite din nisipuri, prundișuri, argile și luturi, completate pe alocuri de o cuvertura de luturi eluviale, situate pe interfluvii și în zonele slab inclinate, depozite deluviale și proluvio-coluviale.

Fig.nr. 11. Nisipuri fine meoțiene – Bazga Fig.nr. 12. Placă de calcar oolitic Bazga

În ceea ce privește mișcările tectonice, de-a lungul întregii sale evoluții Podișul Moldovei a fost supus unor mișcări tectonice diferențiate, care se reflect în structura sa de ansamblu cât și în configurația sa morfologică. Aceste mișcări tectonice au condiționat, în mare măsură, transgresiunile și regresiunile marine care au generat depozitele cuverturii.

Structura monoclinală a formațiunilor geologice în care este sculptat relieful actual al zonei noastre demonstrează clar că, odata cu sedimentarea, a avut loc și o înălțare tectonică ce s-a propagat treptat dispre NNV spre SSE.

Amplitudinea ridicărilor și a coborârilor poate fi dedusă după cotele la care se află astăzi sedimentele miocene și pliocene , precum și din înclinarea acestora general ce are valori cuprinse intre 5-8 la mie. Dacă se ține cont de existența unei înclinări uniforme a tuturor depozitelor cuverturii, mișcarea generală care a dat naștere structurii monoclinale ar fi avut loc în pleistocenul inferior.

Pentru ultima etapă a evoluției, care a avut loc în cuaternar, unele indicii în privința mișcărilor recente ale scoarței ne sunt furnizate, între altele, de energia reliefului și de dispoziția teraselor în cadrul văilor.

Referindu-se la mișcările neotectonice de pe cuprinsul țării noastre, studiile de specialitate consideră că în aceast teritoriu din Podisul Moldovei s-au manifestat mișcări radiare pozitive în pliocen și pleistocen, precum și unele mișcări negative în holocen.

În prezent, zona în care se află comuna Răducăneni, ca de altfel aproape întreg Podișul Moldovei, se află sub influența unor mișcări pozitive care ating valori între 2 și 3 milimetri pe an.

Legat de seismicitate, zona comunei Raducăneni, ca de altfel întreg teritoriu românesc, este afectată uneori de cutremurele din zon aVrancei, o zona foarte activă din punct de vedere seismic.

Propagarea și intensitatea mișcărilor seismice depinde de poziția la care se află diferitele regiuni față de focarul cutremurelor, de magnitudinea și energia seismului, constituția geologic a scoarței , etc. Conform harții seismice a României, în această parte a țării seismicitatea poate atinge gradul 7, acest fapt fiind confirmat și de distrugerile mari pe care le-a provocat cutremurul din martie 1977, mai ales in orașul Iași.

Din punctul de vedere al favorabilității substratului geologic pentru locuire sunt remarcabile rocile calcaroase și gresiile care conferă stabilitate geologică, în multe situații ele reprezentând și importante materiale de constructie pentru case, beciuri și alte anexa gospodărești .

De utilitate sunt și arealele cu substrat nisipos, favorabile extinderii unor culturi de viță de vie și pomi fructiferi foarte importante în economia comunei .

La polul opus rocile argiloase datorită impermeabilității lor (și datorită înclinării versanților), prezintă o oarecare nefavorabilitate , datorita riscului la alunecari de teren dealtfel chiar produse pe frunțile de cuestă in anii `60, fapt care a condus la strămurarea unei părți a „satului vechi” (satul Răducăneni) .

II.2 Favorabilitatea reliefului pentru locuire (tipologia reliefului, procese geomorfologice actuale care afectează situl așezării și terenurile agricole)

Evoluția și alcătuirea geologică a Podișului Moldovei, precum și factorii care țin de modelarea externă, se reflectă clar în peisajul geografic al acestui ținut și, în special, în morfologia sa.

Fig.nr. 13. Harta reliefului Pod. Moldovei (Geografia României – IV)

Relieful actual al podișului a început să se contureze încă din sarmațian, odată cu începerea retragerii apelor marine catre actualul bazin al Mării Negre. La sfârșitul sarmațianului superior, uscatul cuprindea toată jumatatea de nord a Podișului Moldovei, și implicit situl actual al comunei Răducăneni.

Această exondare a câmpiilor de acumulare sarmatică a fost urmată de o perioadă îndelungată de manifestare intensă a factorilor denudaționali, favorizată atât de condițiile climatice variate din acest interval de timp, cât și de existența unor roci moi, ușor de modelat.

Dintre factorii modelatori, un rol important l-au jucat, în crearea și evoluția reliefului, rețeaua hidrografică și procesele de versant.

Aspectul actual al văilor, precum și forma interfluviilor reprezintă rezultatul a unor numeroase modificări ale rețelei hidrografice. De la văile inițial consecvente, după mai multe remanieri, s-a ajuns astăzi la cele subsecvente, obsecvente,etc.. Văile subsecvente și mai ales cuestele care le însoțesc, constituie una din caracteristicile morfologice esențiale ale Podișului Moldovei. În cadrul tipului de vale subsecventă se încadrează și valea Bohotinului care traversează localitățile Răducăneni, Bohotin și Isaiia de pe teritoriul comunei Răducăneni.

Fig.nr. 14. Valea Bohotinului între Bohotin și Isaiia

De asemenea si valea Jijiei inferioare are aceleasi caracteristici comune văilor subsecvente, cu un versant abrupt spre malul drept al râului și unul foarte ușor înclinat pe stânga spre valea Prutului.

Fig.nr. 15. Albia Prutului în dreptul satului Roșu

În categoria văilor de tip obsecvent se incadrează văile unor mici afluenți de pe drepta ai Bohotinului, Pârâul Pietrelor și Pârâul Hemeiosul care coboară de pe frontul cuestei ce mărginește spre SV localitatea Răducăneni, Pârâul Cozia care izvorăște din apropierea localității Cozia și traversează satul Roșu vărsându-se în Balta sub Marmura, și Pârâul Corbului care se varsă in Balta Corbului în apropierea localității Isaiia.

In categoria văilor consecvente se încadrează valea pârâului Trestiana, afluent de pe partea stângă a Bohotinului.

Activitatea modelatoare a rețelei hidrografice s-a desfășurat concomitent cu cea a proceselor de versant, multe din cuestele și abrupturile cuestiforme fiind rezultatul acestor procese.

Structura monoclinală a depozitelor geologice de suprafață este pusă în evidență de frecvența asimetriilor morfologice modelate in depozitele sarmatice prezente pe întreg cuprinsul Podișului Central Moldovenesc.

Fig.nr. 16. Isaiia – Dealul Chiriloaia

Fig.nr. 17. Cuesta Pietrosu – Bohotin

Altitudinea medie a acestei regiuni este situată în jurul valorii de 350 de metri.

În ceea ce privește energia reliefului din aceasta zonă ea se încadrează în media întregului Podiș al Moldovei fiind situată în jurul valorii de 125 de metri.

Geodeclivitățile se încadrează în jur de15-20o pe versanții cu funcție de cuestă.

Teritoriul comunei Răducăneni se suprapune peste partea estica a Podișului Central Molovenesc ce se află la contactul cu Campia Jijiei inferioare. Este o regiune în care se gasește o asociere de platouri și culmi care provin din compartimentarea unor întinse plăci de calcare și gresii sarmatice care sunt acoperite cu depozite argiloase și nisipoase ce au grosimi care variază între 20-25 de metri. Aceste orizonturi de calcare și gresii sunt exploatate de locuitorii comunei în cariera de la Bazga și sunt folosite, în cea mai mare parte, pentru lucrări gospodarești.

Aceasta zona are aspectul unei depresiuni traversată de valea Bohotinului si de afluenții acestuia. Platoul interfluvial, cu altitudini cuprinse între 150-200 metri, dintre râul Bohotin și valea râului Moșna este brăzdat de fluenții acestor două râuri.

Valea Bohotinului este flancată pe partea dreaptă de o înșiruire de cueste ce sunt străpunse din loc în loc de văile secundare ale unor mici pârâuri (Bazga, Hemeiosul, etc.). Astfel pe aceasta parte dreptă a văii, spre nord-vest, avem Dealul Gorgului, desparțit de Dealul Ursoaia (270m) prin pârâul Pietrelor; Dealul Paguba (vest), cu circa 250 m, Dealul Hemeiosul, situat in sudul localității Răducăneni, cu circa 250 metri, Dealul Gârneț, la vest de localitatea Bohotin (225metri) , Dealul Pietriș, la sud de localitatea Bohotin (225 metri) și dealul Chiriloaia situat la vest și sud-vest de localitatea Isaiia (210 metri). Tot pe acest versant drept al văii Bohotinului au o mare răspândire alunecările de teren. Acestea apar mai ales sub nivelul plăcilor de calcar, ca urmare a alcătuirii substratului, în care predomină argilele, dar și prezenței apelor subterane. Aceste alunecări constituie frontul cuestelor, front de-a lungul căruia sunt prezente alunecări active, doar în vetrele satelor aceste alunecări fiind stabilizate prin lucrari de îmbunătățire funciară sau prin plantații pomicole. Circa 60% din suprafața fronturilor de cuestă au fost stabilizate, însă în celelalte sectoare acestea sunt foarte active mai ales în anii ploioși (Isaiia, Răducăneni). Tot aici placa de calcar sarmatic este mai vizibilă și sufera surpări frecvente sau fiind exploatată de populație (Bazga, Isaiia).

În stânga văii Bohotinului apar dealurile: Bacalu (267metri situat între Bohotin și pârâul Albina) urmat de dealurile Doi Lei (292metri), Crețu, Mitoc și Șurpa. Pe partea stângă a văii alunecările sunt sporadice și fară intensitate (Valea Albinei-Bazga)

Eroziunea solului a avut o intensitate mai mare înainte de 1990, când terenurile erau defrișate și folosite intensiv în circuitul agricol. Astăzi eroziunea terenurilor nu este așa de agresivă deoarece multe din aceste terenuri fie sunt lăsate în paragină fie au fost inființate noi plantații pomicole sau noi suprafețe forestiere. Cele mai întâlnite forme de eroziune din zona comunei Răducăneni sunt pluviodenudarea și ablația deoarece zona întrunește condițiile apariției acestor forme de eroziune (versanți cu înclinație mare, cuvertură alcătuită din roci moi, frecvența mare a ploilor de vară cu caracter torențial, etc.).

Cu toate acestea eroziunea torențială întregește activitatea denudativă a celorlalte procese de versant, dând astfel naștere la ogașe și ravene, dezvoltate mai ales pe versanții defrișați, cei folosiți ca imaș, versanții desțeleniți cu pante mari, etc. Formarea acestor forme de eroziune foarte agresivă este prevenită prin nivelarea terenului și distrugerea șiroaielor în timpul lucrărilor agricole curente. În cazul ravenelor se iau masuri speciale ce presupun consolidarea versantilor prin plantații și ziduri, construirea de mici baraje, etc.

În partea cea mai joasă a văii Bohotinului apare și un larg sector de luncă apărută în urma proceselor de eroziune, transport și depunere. Această zănă joasă e caracterizată prin suprafețe relativ plane cu înclinări reduse de sub 1m/km. Sectorul de luncă al râului Bohotin este o zona importantă, mai ales din prisma aspectului economic, terenul fiind favorabil practicării agriculturii. În prezent, însă, mare parte din acest sector este parcelat și ocupat de gospodăriile populației.

Așadar din punctul de vedere al favorabilității reliefului pentru locuire sunt remarcabile valea consecventă a Bohotinului, care prin aspectul domol al reliefului, prezintă cea mai mare densitate de gospodării, aici extinzându-se cea mai mare parte a vetrei satelor Răducăneni, Bohotin și Isaia; apoi versantii ușor înclinați ai reversului de cuestă din stânga pârâului Bohotin, oferă condiții foarte bune pentru locuire aici extinzându-se mult vetrele satelor componente comunei Răducăneni. De menționat ca interfluviile structurale sunt foarte bine valorificate și pentru diferite culturi agricole : cereale, vița de vie, plante tehnice etc.

Deși restrictive datotită pantelor accentuate și proceselor de versant, frunțile de cuestă atât din dreapta pârâului Bohotin cât și dinspre valea Jijiei , au fost utilizate pentru construirea gospodăriilor (satele Bazga și Roșu ).

Total neutilizate pentru locuire sunt sectoare ale văilor obsecvente (ex.Hemiosu) care datorită alunecărilor de teren, torențialității și ravenării oferă instabilitate deci nefavorabilitate pentru locuire .

II.3 Favorabilitatea climei pentru locuire în Comuna Răducăneni

Ca peste tot în Podișul Moldovei și în zona comunei Raducăneni se manifestă un climat temperat continental. Aceasta se datorează predominării influenței directe a maselor de aer continental, de origine est-europeană și asiatică, care în general iarna sunt uscate și reci, iar vara sunt calde sau chiar foarte calde și uscate. Ca urmare precipitațiile sunt reduse fiind situate între 450 și 550 mm/an; iarna acestea cad sub formă de zăpada care este frecvent viscolită.

Fig.nr. 18. Iarna la Răducăneni

Pe parcursul anului repartiția precipitațiilor este neuniformă, înregistrându-se perioade secetoase cu o frecvență mai mare vara. Variația maximă a temperaturii aerului în decursul unui an depășește 65o; în medie se produc 120 de zile de îngheț, iar circa 100 de zile sunt senine; vântul predominant bate dinspre nord-vest și poate să depășească, în timpul iernii, la rafale 40m/s.

II.3.1 Factori genetici

Clima regiunii studiate este rezultatul interacțiunii factorilor climatogeni: factori radiativi, factori geografici și factori dinamici.

1.Factori radiativi

Radiația solară totală (globală) pe suprafața Podișului Moldovei variază de la NV la SE, datorită diferențelor de latitudine, între 112 kcal/cm2/an și 125kcal/cm2/an. Astfel, datorită poziționării, zona în care se situează comuna Răducăneni beneficiază de o valoare egală cu media dintre cele două valori mai sus amintite și anume 118 – 119 kcal/cm2/an.

În timpul anului variația radiației totale este condiționată, în principal, de marimea zilei. Aceasta permite creșterea radiației începând din ianuarie, când pentru întreg Podișul Moldovei are valori sub 3,5 kcal/cm2/lună și până spre mijlocul verii (iulie), când depășește 15 kcal/cm2/lună. Deși ziua are durata maximă în iunie (15h55m), radiația solară totală este maximă în iulie, prin asocierea favorabilă a celorlalți factori de influență (insolația, nebulozitatea, umiditatea).

În a doua jumătate a anului, din august până în decembrie, radiația solară lunară scade continuu. În luna decembrie durata mică a zilei (8h30m), ca și frecvența ridicată a sistemelor noroase sunt elemente caracteristice, specifice stărilor barice ciclonale, ce reduc mult durata de strălucire a soarelui, până la de patru ori, față de situația înregistrată în iulie. Ca urmare în decembrie, în tot Podișul Moldovei, radiația solară totală scade sub valoarea de 3 kcal/cm2/lună.

2.Factorii geografici

Așezarea geografică a comunei Răducăneni, ca și cadrul natural, oferă posibilități variate de transformare a energiei solare în căldură și prin aceasta, factorii menționați, vor influența diferit componentele climei.

Așezarea geografică a comunei Răducăneni, 46o57´33´´ latitudine nordica si 27o58´41´´ longitudine estica determină o temperatură medie anuală de 9,5oC. Fiind așezată în partea estică a podișului și implicit a țării, influențele atlantice și cele submediteraneene sunt foarte slab resimțite. În schimb, relieful puțin accidentat din est, facilitează influența aerului continental, cu consecințe importante în ceea ce privește regimul termic, regimul pluviometric și cel dinamic al climei.

Cadrul natural introduce o diversificare în aspectul climatic mai ales prin prisma reliefului. Astfel, orientarea NV-SE ale văilor Bohotinului, a Jijiei și a dealurilor determină predominarea vântului din această direcție. Acest fapt influențează atât temperatura medie anuală, în regiunea Răducăneni, cât și valorile cantităților de precipitații care ating în medie 552,4 mm/an.

Vegetația, prin formele sale, influențează, în mod diferit, cantitatea de apă redată atmosferei prin procesul de evapotranspirație. Astfel, în cazul versanților de pe partea dreaptă a văii Bohotinului, unde există suprafețe împădurite, umezeala relativă medie anuală variaza între 75 și 80% iar in restul zonelor aceasta scade sub 75% anual datorită extinderii mai mare ale suprafețelor agricole, fapt care determină o evapotranspirație mai slabă și în consecință existența unui aer mai uscat.

Solul și hidrografia influențează clima prin valoarea albedoului, respectiv capacitatea de reflectare a razelor solare datorită culorii pe care acestea o au. De exemplu, în zona comunei Răducăneni, se gasesc cernoziomuri. Aceste tipuri de soluri de culoare închisă au proprietatea de a înmagazina circa 85% din radiația solară. Deci, ele pot asigura stocarea energiei calorice, corespunzătoare temperaturilor optime, pentru dezvoltarea în bune condiții a culturilor agricole, element extrem de important ce a motivat populația să prefere aces sit pentru locuire.

3.Factorii dinamici

Masele de aer, prin mobilitatea lor, constituie factorul climatogen care generează variațiile neperiodice ale vremii. Direcția de mișcare, ca și caracterul maselor de aer, ce ajung pe teritoriul Podișului Moldovei, depind de poziția, deasupra Europei, a diverselor formațiuni barice, care reprezintă centrii de acțiune.

Astfel asupra acestei zone din Podișul Moldovei, în luna ianuarie, pătrunde o masă de aer arctic continental, deosebit de rece și de uscată ce se datorează prezenței anticiclonului siberian. Pe deasupra acestei mase de aer dens, cu grosimi de 400-600 m, se deplasează, în sens invers, un aer mai cald iar in zona de interferență a celor doua mase de aer se formează un strat de nori groși care micșorează radiația solară globală.

În timpul verii, ce o caracterizăm în medie prin luna iulie, centrii barici care se manifestă în această zonă își restrâng activitatea, mai puțin anticiclonul azoric care se resimte prin mase de aer oceanic ce însă sunt sărace în precipitații.

II.3.2 Elemente climatice

Studii amănunțite referitoare la condițiile climatice înregistrate pe teritoriul comunei Răducăneni au fost realizate de catre societatea S.C. ,,VINIFRUCT COPOUʻʻ S.A. IAȘI, care au avut scopul determinării caracteristicilor climatice ale teritoriului comunei în vederea înființării unor plantații pomicole.

Astfel în anul agricol 2002-2003 s-a înregistrat o perioadă de secetă prelungită până în iulie 2002, perioadă în care au căzut numai 258,7 mm precipitații, ceea ce a influențat nefavorabil energia și capacitatea de regenerare a covorului vegetal. Suma anuală a precipitațiilor a fost de doar 453,9 mm, mai mică cu 98,5 mm față de norma multianuală. Lunile în care suma precipitațiilor a depășit valoarea normală au fost octombrie 2002, noiembrie 2002 și iulie 2003.

Temperatura medie în perioada octombrie 2002 – septembrie 2003 a fost de +9,5oC. Diferențe mari de temperatură au fost, față de normal, în lunile decembrie, februarie și mai.

Umiditatea aerului în perioada analizată a fost, în medie, de 70,3%, mai mică în lunile aprilie – mai (57 – 52%) (Anuarul Statistic al Jud. Iași – 2014.

II. 3. 2. 1. Regimul termic

Dintre elementele climei, temperatura aerului deține rolul cel mai important. Ea înregistrează în timp un grad mare de variabilitate determinând astfel și modificarea celorlalte elemente climatice.

Temperatura medie anuală este de 9,2°C, luna cea mai rece este ianuarie cu o valoare medie cuprinsă între – 3°C și – 4°C, iar luna cea mai caldă este iulie cu o valoare medie de 21-

22°C. Vara predomină timpul secetos cu temperaturi ridicate, iar iarna se simte din plin efectul maselor de aer venite dinspre nord și nord-est, regiunea fiind frecvent influențată de viscole.

Sub influența fluctuațiilor dinamice-atmosferice în cursul aceleiași luni valorile termice diferă în mod substanțial. Același lucru se poate afirma și prin observarea abaterilor de la valorile anotimpurilor a mediilor lunare cât și a răsturnărilor de situație de la un an la altul.

Fluctuațiile temperaturilor anului afectează vegetația, producerea gerurilor timpurii dar și târzii fiind frecventă.

II. 3. 2. 2. Regimul precipitațiilor

Observațiile asupra precipitațiilor atmosferice se efectuează vizual (tipul, durată și intensitate) și instrumental, măsurând și înregistrând continuu cantitatea de apă în timpul precipitațiilor. Repartiția precipitațiilor, ca și a altor elemente meteorologice, depinde direct de deplasarea maselor de aer, respectiv de gradul de dezvoltare al convecției termice, dinamice precum și de deplasările advective.

În rețeaua meteorologică precipitațiile atmosferice se măsoară cu pluviometrul (de tip IMC) la termenele climatologice (07 și 19 TLMS), dar în anumite condiții ori de câte ori este necesar. Zilnic, se însumează cantitățile de la cele două termene de observații, rezultând cantitatea de precipitații căzută în intervalul de 24 de ore, în ziua climatologică (de la 19, la 19h).

Conform instrucțiunilor metodologice pluviometrul IMC are suprafața de recepție de 200 cm. situată la înălțimea de 1.5 m deasupra solului.

Măsurarea cantităților de precipitații implică unele erori inerente, cauzate în principal, de acțiunea vântului și de evaporație. Odată cu creșterea altitudinii și implicit sporirea ponderii precipitațiilor solide din totalul precipitațiilor anuale, acțiunea vântului determină creșterea erorii de măsurare, prin diminuarea cantității reale.

Înregistrarea continuă a cantităților de precipitații se face cu ajutorul pluviografului. Acesta permite înscrierea pe diagramă (pluviogramă) a tuturor caracteristicilor ploii: data când s- a produs, momentul de început și de sfârșit, durata ploii și cantitatea de apă căzută. Pe baza acestor parametri se determină ploile de calcul, care prezintă o importanță pentru domenii de activitate precum: proiectarea construcțiilor hidrotehnice, lucrările de canalizare de sistematizare rurală și urbană, hidroameliorații etc. Deoarece funcționarea acestuia este condiționată de forma lichidă a precipitațiilor înregistrările se vor face numai în perioada caldă a anului. Din înregistrarea continuă a precipitațiilor pe pluviogramă rezultă următorii parametri de bază ai ploii: cantitatea (mm), durata (min) și intensitatea (mm/min) care comportă prelucrări ulterioare.

Importanță practică a precipitațiilor în zona studiată derivă din diversitatea utilizării terenurilor: în domeniul agricol și în silvicultură, în activitățile turistice și o gamă largă de activități economice aferente spațiului rural. Nu în ultimul timp cantități abundente înregistrate în timp scurt sau lipsa acestora într-o anumită perioadă pot influența amenajarea și organizarea judicioasă a terenului.

Precipitațiile atmosferice constituie un element climatic contrastant, distribuția spațială și dinamica valorilor în timp depind de circulația maselor de aer, ale căror parametri se pot schimba de la o zi la alta.

Sursa principală de umiditate pentru Câmpia colinară a Moldovei este cea atlantică. Lipsa precipitațiilor sau cantitățile foarte mici sunt determinate activitatea anticiclonilor, de manifestările advecțiilor de aer continental uscate de origine est sau nord-est europeană.

Cantitățile anuale de precipitații. Analiza variațiilor anuale a precipitaților s-a făcut pe baza datelor de la stația meteorologică Iași (aeroport), care prin poziție oferă o imagine de ansamblu asupra condițiilor climatice din bazin. Analiza distribuției anuale a cantităților de precipitații analizată pentru 1964-2004 evidențiază o medie anuală de 587,9 mm față de 518 mm din Atlasul Climatologic al R.S. România (1966). Precipitațiile medii multianuale se înscriu în palierul valorilor specifice pentru partea de est a Câmpiei colinare a Moldovei fiind comparabile cu cele înregistrate la stația meteorologică Iași (551 mm 1994-1997 situată la 240 m).

Variației în timp a precipitațiilor, analizată prin intermediul tendinței lineare, indică scăderea precipitațiilor, dar valoarea R2=0.021 este îndepărtată de valoarea unitară pentru a evidenția o bună corelație (fig. 1). Rafinarea analizei trendului prin intermediul mediei glisante, pe intervale de 3 ani relevă abateri pozitive în două intervale de câte 4 ani, cu valori ce depășesc

600 mm (în 1978-1981 și 1995-1998). În analiza șirului de date se observă existența anilor când

precipitațiile înregistrate au avut valori de 600-700 mm (1984, 1985, 1991, 2001).

Analiza șirului de date prin excluderea intervalelor cu valori peste medie indică o medie de 538,9 mm, pe care o considerăm ca fiind mai mai aproape de valoare multianuală. Cele două intervale situate peste medie (1978-1981 și 1995-1998 cu 697 mm) sunt apropiate cantitativ de cele din spațiul Podisului Moldovei ( 654,2 mm, 1896-2002, Apostol L., 2004).

Abaterea cantităților anuale de precipitații (fig. 2) față de medie evidențiază, în general, intervale scurte cu valori pozitive (1-2 ani) și perioade mai lungi cu abateri negative (3-4 ani) ceea ce favorizează trendul descendent al precipitațiilor. De remarcat că față de intervalul 1968-

1974, care se evidențiază prin abatere pozitivă urmat de al doilea interval pozitiv, dar mai scurt, abaterile din ultimii 10 ani s-au produs pe 1-2 ani. În același sens se observă o perioadă destul de îndelungată cu abateri pozitive (1968-1980), dar cu mici excepții.

Fig. 2. Abaterea față de medie a precipitațiilor la stația meteorologică lași (1973-2004)

Coeficientul pluviometric Angot (k) este raportul dintre cantitatea medie zilnică de precipitații dintr-o lună și cantitatea înregistrată în cazul repartizării uniforme a cantității anuale în toate zilele anului (Apostol L., 2004) și se calculează pe baza relației:

K =��×365

��×𝑛

unde: q=precipitații medii dintr-o lună (mm); n=numărul de zile ale respectivei luni; Q=cantitatea medie anuală de precipitații.

Indicele Angot anulează inegalitățile precipitațiilor înregistrate într-o lună și prezintă raportul în care se află cantitatea

medie din luna respectivă cu o situație medie teoretică (Apostol L.,2004). Graficul evidențiază o concentrare a precipitațiilor în iunie, valoarea coeficientului Angot fiind de 1.8 și un maxim secundar în noiembrie, situație asemănătoare valorilor calculate pentru stația meteorologică IAȘI(Secu C.,2002-fig. 3)

Cantitățile semestriale de precipitații sunt duble în semestrul cald față de sezonul rece (tabelul I) consecință a influenței anticiclonului Siberian, iar prin unirea cu cel Azoric imprimă iernilor un caracter rece și uscat (Mihăilă D., Aiftincăi I., 1997). Peste jumătate din cantitatea anuală a precipitațiilor este plasată în sezonul cald, favorizând în mare măsură buna dezvoltare a vegetației.

Tabelul 1. Distribuția precipitațiilor pe sezoane în semestrul rece și cald la Iași (1964-2004).

Distribuția anotimpuală a precipitațiiilor relevă valori ridicate vara (235.4 mm), dar relativ apropiate primăvara (137 mm) și toamna (118 mm), după care scad mai accentuat iarna (88 mm). Deși primăvara și vara se înregistrează peste jumătate din cantitatea totală de precipitații (fig 4), este destul ca într-o lună să apară un dezechilibru cantitativ pentru apariția fenomenul de secetă.

În același sens se remarcă creșteri cantitative ale precipitațiilor (peste 30 mm mai-iunie) odată cu trecerea de la primăvară la vară, pe fondul intensei activități cliclonice de la periferia nordică a dorsalei anticiclonului Azorelor. Activitatea ciclonică frontală intensă și advecția maselor de aer umed (1912, 1901, 1966, 1974, 1975,

Erhan E., 1988 dar și în 1991. 1996) are ca efect creșterea semnificativă a precipitațiilor medii. Pe acest fond al circulației atmosferice, în luna iunie, cea mai ploioasă lună a anului precipitațiile s-au apropiat sau au depășit ușor valoarea medie multianuală (176,5 în 1980. 291.8 mm în 1985,

171.8 în 2002). Precipitațiile reduse cantitativ s-au înregistrat în anii cu activitate îndelungată a ariilor barice anticiclonale sau prin advecția maselor de aer cald tropical continental (Erhan E.,

1988).

Numărul de zile cu diferite cantități de precipitații.

Numărul de zile cu precipitații >0,1 mm variază relativ puțin de la o lună la alta față de media lunară (11.3) excepție fac lunile august, septembrie și octombrie, când se înregistrează în medie 8-9 zile cu precipitații >0.1 mm. Suma valorilor medii multianuale, calculate în perioada

1964-2002, este de 135 zile cu precipitații >0.1 mm, dar fluctuațiile de la un an la altul se încadrează în limite normale.

Din totalul zilelor unui an, numărul de zile cu ploaie este de aproximativ 20%, aversele de ploaie dețin 15% din timp ce ninsoarea reprezintă 3,7%, aversele de ninsoare 12%, iar burnița deține 2% la Iași. La fel ca și precipitațiile lichide și celelalte forme sunt caracterizate prin

variabilitate în timp, aspect exemplificat prin caracteristicile precipitațiilor în 2003 și 2004.

Tabelul 2. Numărul zilelor cu precipitații și fenomene la Iași în 2003-2004

Cantitățile maxime absolute de precipitații în 24 ore sunt generate de situații sinoptice locale, iar cantitățile de precipitații pot depăși valoarea medie lunară, diferit de configurația graficului pentru precipitații medii lunare analizate în intervalul 1964-2004.

Precipitatiile maxime în 24 ore înregistrează salturi în luni considerate în mod normal secetoase (august). Cel mai adesea maximele din 24 ore depășesc mediile lunare, excepție fac lunile reci când sunt situate sub acestea. Valorile înregistrate în luna iunie sunt comparabile cu cele din intervalul cu cea mai mare frecvență la nivelul țării (110-120 mm) (fig 6). Oarecum atipică este situația din septembrie care ocupă un loc secund în ordinea valorilor înregistrate în 24 ore (107.9 mm, 16-09-1981), devansând lunile iulie și august (fîg.6). De la un an la altul valorile sunt extrem de diferite (41,6 mm în 08-VI-1983 și 114.2 mm 19-VI-l984) mai ales în luna cu cea mai mare incidență a cantităților mari de precipitații.

Numărul de zile cu precipitații solide variază de la un an la altul, dar în medie pentru perioada analizată s-au înregistrat 36 zile. Pe parcursul anului în ianuarie și februarie se înregistrează în medie câte 8-9 zile cu ninsoare după care în aprilie și noiembrie numărul zilelor cu precipitații solide se reduc la jumătate, iar valorile devin subunitare în aprilie și octombrie. Ca și în cazul celorlalte fenomene meteorologice variația anuală a indicatorului cunoaște fluctuații de la un an la altul. În literatura de

specialitate sunt menționate cazuri în care se înregistrează precipitații solide în noiembrie și decembrie fără ca aceastea să persiste, urmate de perioade geroase când culturile sunt neprotejate (și vegetația în general) ceea ce duce frecvent la degradarea acestora (Erhan E., 1967). În același

context, numărul redus de zile cu precipitații solide (ex. anul 1990 cu 15 zile) și absența stratului de zăpădă influențează rezerva de apă în sol cu efecte ulterioare asupra dezvoltării plantelor.

Raportând apariția fenomenului la spațiul Câmpiei colinare a Moldovei putem aprecia că în sudul subunității ninsoarea se produce din a treia decadă a lunii noiembrie, iar ultima zi de ninsoare se înregistrează mai timpuriu în zona sudică, respectiv la începutul lunii martie.

În acest caz prezența stratului de zăpadă asigură protecția necesară culturilor de toamnă.

Față de numărul mediu anual de zile cu sol acoperit (62) variabilitatea influenței centrilor barici și în special a alternanței celor care detemină precipitații solide cu cei care contribuie la scăderea temperaturilor au ca efect un număr mare de zile cu sol acoperit (110 în 1996). Persistența maselor de aer cald diminuează valorile indicatorului, de referință rămânând anul

1989 cu numai 12 zile cu sol acoperit și valori termice peste medie.

Formarea stratului de zăpadă întârzie câteva zile după prima ninsoare. În medie stratul de zăpadă apare în a treia decadă a lunii noiembrie, iar în sudul Câmpiei colinare a Moldovei, cât și în comuna Mironeasa, stratul de zăpadă se formează în prima decadă a lunii decembrie. Astfel, în lunile geroase stratul de zăpadă este o prezență aproape nelipsită. Consumarea stratului de zăpadă este un proces lent care începe din luna februarie și durează în medie 10-15 zile.

Grosimea medie a stratului de zăpadă crește de la începutul lunii noiembrie până când ajunge la maximă în a doua jumătate a lunii februarie. Pentru a exemplifica varibilitatea grosimii

stratului de zăpadă prezentăm situația lunilor ianuarie și februarie din perioada 2000-2004.

Tabelul 3. Grosimea medie a stratului de zăpadă in lunile ianuarie și februarie

Din datele tabelare se observă că stratul de zăpadă are o grosime mai mare în ianuarie și pe fondul zăpezii acumulate în decembrie, dar și a numărului mai mare de zile cu precipitații solide în ianuarie. Influența grosimii stratului de zăpadă prezintă importanță pentru activitățile economice în zona comunei Răducăneni unde vegetația dominantă este cea forestieră, dar și pentru pentru activitățile agricole ce interesează. Dacă stratul de zăpadă este spulberat, grosimea acestuia este neuniformă, lăsând neacoperite terenurile plane expunând culturile de toamnă la temperaturi scăzute, iar în locurile joase și mai ales în deblee aceasta se adună cantități mari, îngreunând circulația.

Numărul mediu de zile cu precipitații>1 mm calculat pentru intervalul 1964-2000 este de

80, reprezentând 21,9 din zilele anului și având un interval de recurență de 4,5 zile (Patriche C. V., 2005). Față de media lunară de 6,6 zile cu precipitații >1 mm pe parcursul anului valoarea este ușor depășită în lunile mai, iunie și iulie (>8 zile) și se diminuează în septembrie, octombrie și noiembrie (>5 zile).

Pe parcursul intervalului analizat fluctuațiile de la un an la altul sunt mai bine exprimate, variind între un minim de 52 zile (1994) și un maxim de 102 zile (1971).

Numărul mediu de zile cu precipitații >10 mm din perioada analizată (1964-2002) este de

16, reprezentând 4,3 din zilele anului cu un interval de recurență de 22,8 zile. Pe parcursul anului numărul mediu de zile cu precipitații >10 mm este subunitar în perioada rece (ianuarie, februarie, martie, octombrie, noiembrie și decembrie), dar în unele din lunile de tranziție de la un anotimp

la altul valorile sunt apropiate (aprilie, mai, septembrie cu 1,5-1,7 zile). Valorile indicatorului

cresc din iunie (2,9) până în iulie (5) când se înregistrează cele mai multe zile cu precipitații >10

mm.

Numărul mediu de zile cu precipitații >20 mm este mult mai mic comparativ cu

indicatorii anterior analizați. Exceptând lunile iunie și iulie când se înregistrează în medie câte

1,2 zile cu precipitații >20 mm în celelalte luni parametrul este subunitar în lunile de iarnă, posibilitatea apariției acestor precipitații se reduce până la zero.

Fluctuația anuală a precipitațiilor >20 mm se încadrează în intervalul de zile de la 1 (1973 și

1977) la 12 (1991).

Cu cât cantitatea de precipitații este mai mare cu atât numărul de zile în care aceasta se înregistrează se diminuează (fig. 9).

Numărul mediu anual de zile

cu precipitații >30 mm poate varia de la un maxim de 7 zile/an (1996) la ani în care nu s-a

înregistrat nici o zi cu asemenea precipitații.

II. 3. 2. 3. Vânturile

Vântul este un element meteorologic vectorial variabil în timp și spațiu, condiționat de contrastul baric orizontal din cadrul circulației generale a atmosferei. În țara noastră, deplasarea curenților de aer dintr-un loc în altul este determinată în principal de dezvoltarea diferitelor sisteme barice, care traversează Europa, în primul rând de activitatea centrilor de acțiune principali.

Vântul se caracterizează prin două elemente: direcția din care bate vântul, apreciată după

16 sectoare ale orizontului și viteza, reprezentând distanța parcursă de particolele de aer în unitatea de timp (m/s). Observațiile asupra direcției și vitezei vântului se fac cu ajutorul giruetei, la înălțimea de 10 m. În rețeaua meteorologică națională sunt folosite giruetele cu placă ușoară (din 1963) ce permit identificarea vitezei vântului pană la 20 m/s și giruetele cu placă grea, care permit determinarea vitezei vântului pană la 40 m/s.

Pe teritoriul României regimul vântului este determinat atât de particularitățile generale ale atmosferei, cât și de particularitățile suprafeței active, evident fiind rolul de baraj orografic al Carpaților, care prin orientare și altitudine determină particularități regionale ale vântului. Pe teritoriul Câmpiei colinare a Moldovei vânturile se dezvoltă sub acțiunea directă a principalilor centri barici (anticiclonul Siberian, anticiclonul Azoric, ciclonii Mediteraneeni).

Viteza vântului se caracterizează prin variabilitate temporală și spațială. Aceste caracteristici sunt determinate de gradientul baric orizontal, de relief prin ecartul altitudinal și expoziție și în apropierea suprafeței solului pot să apară diferențe determinate de prezența unor obstacole naturale (suprafețe împădurite) și antropice (areale construite).

Viteza medie a vântului pe direcții la Iași (1964-2002) indică dominarea clară a direcției NV (5.1 m/s), N (4.2 m/s) – S (4.2 m/s), SE (3,9 m/s) (fig. 10). Vântul prin cei doi parametrii direcție și viteză are caracteristici apropiate de cele înregistrate la majoritatea stațiilor meteorologice din Câmpia colinară a Moldovei cu precizarea că la stațiile situate la altitudine viteza este ușor mai ridicată decât la cele situate la nivele mai coborâte. Direcția dominantă pentru cea mai mare valoare a vitezei medii este NV-SE, determinată de

orientarea generală a interfluviilor și văilor în lungul cărora se canalizează masele de aer.

Pe parcursul anului viteza medie pe direcțiile dominante se caracterizează prin ușoare fluctuații. În cursul anului, cele mai mari viteze medii lunare se produc în intervalul martie- aprilie, iar cele mai mici în iulie-august. Primăvara, activitatea ciclonică se intensifică, gradienții barici orizontali având valori mari. În iulie-august contrastele termice între diferite areale geografice sunt mici, gradienții barici orizontali au valori reduse, astfel încât deplasările maselor de aer dintr-o parte se realizează fără perturbări semnificative. Un al doilea maxim anual se înregistrează în noiembrie, iar un al doilea minim în anotimpul rece (decembrie-ianuarie).

Intensificările vitezei vântului pe direcțiile principale sunt mai bine exprimate în aprilie

când valorile vitezei medii depășesc 5 m/s, iar pe direcția NV ajunge la 6 m/s (fig. 11). În acest caz vegetația situată pe versanții cu expoziție nord-vestică pierde mai rapid apă prin evapotranspirație.

În iulie viteza medie pe direcțiile principale se diminuează cu 1-2 m/s. Pe direcția SE scăderea ușoară a vitezei medii este observabilă în iunie, iulie și august, iar o ușoară creștere este specifică lunii februarie, 5, 9 m/s.

Cele mai mari medii lunare ale vitezei vântului înregistrate la Iași au fost: 11.6 m/s pe

direcția SE în februarie 1969 și 15.8 m/s pe direcția NV în august 1968.

Direcția vântului în partea inferioară a atmosferei, la înălțimea giruetei, suferă sensibil influența caracterelor suprafeței topografice, producându-se uneori diferențe apreciabile între zone relativ apropiate. În general, frecvența anuală a vântului la stațiile meteorologice din Câmpia colinară a Moldovei este în concordanță cu orientarea interfluviilor și văilor. La stația Iași, se remarcă acțiunea vântului pe direcția: nord-vest cu o frecvență de 22%; sud-est o frecvență de 12% și pe direcția est cu o frecvență de 10%.

Vântul, mai mult decât în cazul celorlalte componente suferă fluctuații de la un an la altul,

aspect analizat pentru intervalul 2000-2004 la stația meteorologică Iași (tab.4).

Tabelul 4. Frecvența pe direcții a vântului (nr. de cazuri pe an) la Iași

Calmul, în cadrul frecvenței anuale, are o valoare medie de 19% la Iași, dar valorile sunt mai mari în zonele joase cu caracter de adăpostire. În timpul anului, calmul are cea mai mare frecvență lunară toamna și înregistrează valori mai reduse primăvara, aprilie fiind luna cu cotele cele mai reduse de frecvență.

Umiditatea aerului și nebulozitatea sunt parametri ce pot evidenția caracteristicile climei chiar și pe spații mai restrânse. Umiditatea aerului este un element climatic important întrucât, peisajul îmbină suprafețe lacustre (amenajate) și areale urbanizate care local modifică valorile indicatorului. Sursele importate generatoare

de umiditate pentru atmosferică se află la distanță mare de zona studiată (Oceanul Atlantic, Marea Neagră), dar la acestea se adaugă sursele locale, umiditatea provenind din evaporarea de pe suprafețele acvatice de la nivelul principalilor colectori inclusiv din acumulările temporare de apă din luncile

râurilor. La acestea se adaugă evaporația de la nivelul solului mai ales primăvara și evapotranspirația în perioada de vegetație, dar cuantificarea umidității generate de acestea este dificil de realizat.

Analiza umidității aerului se face prin intermediul a trei mărimi: tensiunea vaporilor, deficitul de saturație și umiditatea relativă, dar importanță practică are ultimul dintre aceștia.

Valorile medii ale umidității relative calculate pe baza șirului de date de la stația

meteorologică Iași relevă medii de 71-75%, fluctuațiile sunt mai puțin contrastante față de alți parametri, aspect evidențiat de valorile umidității în intervalul 2000-2004.

Tabelul 5. Umiditatea relativă anuală (%) la Iași (2000-2004)

În timpul anului, prin variația temperaturii aerului și a conjuncturii create de ansamblul celorlalte elemente climatice, umiditatea relativă este maximă iarna și minimă vara. Variația lunară a umidității (medii și minime) are aspect invers dinamicii temperaturii. Valoare medie lunară maximă a umidității relative este specifică lunilor reci, decembrie, ianuarie și februarie, iar în cele calde umiditatea relativă este scăzută, cu precizarea că cea mai mică valoare se înregistrează în mai.

II. 2. 2. 4. Nebulozitatea și durata de strălucire a Soarelui

Energia calorică și fluxul de lumină este diminuat de plafonul de nori iar în timpul nopții pierderile de căldură ale solului prin radiații se reduc.

Din cel trei grupe principale de nori: inferiori, mijlocii și superiori, importanța pentru bilanțul radioactiv și pentru producerea precipitațiilor revine norilor inferiori inclusiv norilor nimbostratus și celor cu dezvoltare verticală, care nu lasă să treacă radiațiile directe, absorb radiațiile terestre și emit radiații de undă lungă. În cazul localității studiate regimul norilor este influențat în primul rând de circulația atmosferei și secundar de relief montan (Carpații Orientali) care se comportă ca o barieră pentru masele de aer de origine atlantică, diminuând semnificativ precipitațiile către estul Podișului Moldovei.

Valorile medii ale nebulozității la stația meteorologică Iași, analizată în intervalul 1973-

2002 este de 6, 4 zecimi.

Pe parcursul anului, în lunile de iarnă nebulozitatea se manifestă accentuat (7.2-7.5 zecimi), tendința prelungindu-se primăvara, după care se constată o evoluție descrescătoare până în august, când se înregistrează minimul anual (4.9 zecimi) (fig. 13).

Frecvența anuală a nebulozității

exprimată prin intermediul numărului de zile senine are o valoare medie multianuală de 38 zile, reprezentând 10,4% din zilele anului. Pe parcursul anului lunile august și septembrie se detașează prin cel mai mare număr de zile senine, în medie >5 zile, dar se poate atinge și 12 zile. La polul opus se înscriu lunile ianuarie (0.7) februarie, martie și aprilie (1.9) cu valori medii mai mici de 2

zile.

Numărul de zile acoperite are o evoluție anuală inversă parametrului anterior analizat cu o medie multianuală de 133.6 zile și o frecvență de 36.6% (fig. 14). Lunile anotimpului rece se caracterizează prin valori mai mari cu zile acoperite (15,5 în ianuarie și decembrie) și scad treptat în anotimpul cald (5,8 în august).

II.3.3 Fenomene climatice

Dintre fenomenele meteo caracteristice zonei amintim:

Înghețul, fenomen meteorologic obișnuit în anotimpul rece și prezintă importanță prin datele de producere a primului și ultimului îngheț. Primul îngheț înregistrat în aer la Iași a fost menționat pe 28.09.1977, iar cel mai târziu 04.05.2000. Cel mai timpuriu îngheț produs la sol a avut loc pe 19.09.1973, iar cel mai târziu 20.05.1990. Față de aceste date durata maximă a intervalului fără îngheț în aer ajunge la 231 zile, iar cea minimă 146 zile, în timp ce înghețul la sol are o durată maximă de 208 zile și minimă de 121 zile.

Bruma este un fenomen specific sezonului rece (toamnă – primavară) care are efecte negative în special asupra culturilor agricole. Bruma de toamnă se produce începând cu prima decadă a lunii octombrie iar primavara se poate înregistra până în aprilie.

Poleiul, fenomen specific anotimpului rece, are efecte negative asupra vegetației și activităților economice. Cel mai mare număr de zile cu polei se înregistrează în lunile decembrie-ianuarie, scade în februarie, dar fenomenul poate să apară și în afara perioadei de manifestare, respectiv în

octombrie (fig. 15). La Iași valoarea medie multianuală pentru intervalul 1964-2004 este de 5.4 care se înscrie în palierul de valori specific Câmpiei colinare a Moldovei, dar trebuie menționat că datorită faptului că fenomenul are caracter local nu poate fi surprins întotdeauna de stația meteorologică.

Ceața în cazul teritoriului studiat este fenomen specific sezonului rece dar se poate produce și în perioada caldă. Cel mai mare număr mediu lunar de zile cu ceață se înregistrează în luna ianuarie, urmată de decembrie și noiembrie (fig. 16).

Media multianuală (1964-2004) de 34 zile cu ceață este apropiată de cea înregistrată și în cazul altor stații meteorologice situate la nivelul culmilor interfluviale. Față de ceața radiativă rezultată prin răcirea suprafeței terestre în timpul nopților senine, la nivelul luncilor ceața de evaporație poate avea o frecvență ceva mai ridicată decât prima categorie.

Ceața, ce se formează mai ales in lunile de toamnă și de iarnă, fiind uneori foarte persistentă datorită faptului că zona este una înconjurată de dealuri;

Fig. nr. 17. Schimbările bruște de temperatură duc la apariția ceții

Tot datorită aspectului depresionar, locație în care se află satul Răducăneni, apare frecvent pe timpul iernii fenomenul de inversiune termică (zonele mai înalte înconjurătoare ale localității fiind mai calde decât zona mai joasă a localității) în asociere cu ceața;

Grindina, împreună cu orajele, pot însoți ploile torențiale ce cad pe perioada verii, granulele de ghiață, care intră în componența grindinei având posibilitatea de a ajunge până la ccm 3 cm în diametru. În funcție de intensitatea cu care cade aceasta poate provaca pagube importante vegetației, animalelor și chiar și omului.

Roua e un fenomen care ia amploare începând cu luna martie, când se înregistrează sporadic, pâna în iulie-august cand se înregistrează maximul de zile cu rouă; ulterior numarul zilelor în care se formeză roua este în scădere, ajungand în luna decembrie când acest fenomen se înregistrează sporadic (1 – 2 zile)

Chiciura (Fig.nr. 18) este produsă prin condensarea ceții se acumulează pe ramurile copacilor, pe conductorii liniilor electrice sau pe alte obiecte de pe sol. Ea constituie o masă cristalină albă, cu o structură fină. Apare prin desublimarea vaporilor de apă sau prin înghețarea picăturilor suprarăcite.

Fig.nr. 18. Chiciura a distrus crengile copacilor din Dealul Doi Lei

În concluzie comuna Răducăneni, beneficiază de un climat temperat de tip continental, cu importante influențe de ariditate ce se manifestă mai ales datorită vecinătății spre est cu întisa masă continentală asiatică.

Așadar ca aspecte pozitive de favorabilitate ale climei pentru locuire remacăm temperaturile moderate din timpul anului (verile fiind calde și secetoase sunt favorabile culturilor agricole cum ar fi vița- de- vie), apoi precipitațiile sunt relativ suficiente (cu excepția unor ani secetoși), iar vânturile se manifestă in limite normale , cu excepția unor puseuri mai „nervoase” la începutul primăverii sau iarna.

Aspecte negative climatice sunt date de perioade secetoase cronice, viscole (rare în ultimul timp), grindină în unele veri, chiciură și polei în unele ierni, perioade cețoase la sfârșitul toamnei, înghețuri târzii de primăvară .

II.4 Caracteristici ale hidrografiei și influența acesteia asupra locuiri

La fel ca și în cazul Podișului Moldovei și în cel al comunei Răducăneni sursa principală de alimentare a unităților acvatice o constituie precipitațiile, iar cel mai important consumator îl formează evapotranspirația. Astfel, din suma precipitațiilor medii anuale (552 mm/an) circa 90% este consumat prin evapotranspirație. Infiltrațiile reprezintă între 2 și 5%, fapt în urma căruia rezultă că, la suprafața pământului, din precipitațiile primite se reține un volum de apă foarte redus. Alcătuirea geologică, condițiile climatice și celelalte aspecte ale mediului au condiționat o varietate de ape subterane și de suprafață, acestea prezentând o importanță deosebită pentru locuitorii comunei Răducăneni. Datorită existenței unor surse de apă potabilă, cât de cât sigure, zona aceasta a fost din totdeauna una favorabilă locuirii. Tod datorită proprietăților fizico-chimice și curative ale unor ape subterane de pe teritoriul comunei Răducăneni, zona a prezentat interes pentru stabilirea locuitorilor.

II.4.1 Apele subterane

Din punct de vedere hidro-geologic, cu excepția șesului Jijia-Prut, teritoriul se încadrează în zona apelor subterane situate în depozite nisipo-argiloase și argilo-nisipoase, deluvio-cuaternare și în gresii, nisipuri și argile sarmatice (bassarabiene și kersoniene).

În funcție de relief și morfolitologie, apele din zonă se pot grupa în:

ape freatice din zona versanților deluvio-coluviali, care cuprinde și interfluviile ușor înclinate, puternic influențate de variația elementelor climatice, cu mineralizare redusă;

ape freatice de la partea superioară a culmilor interfluviale și platourilor, cu debite mai importante și mineralizare mai ridicată;

ape freatice din șesuri înguste, cantonate la baza depozitelor grosiere.Alimentarea lor se face din precipitații și din unitățile hidrogeologice superioare, prin capătul ridicat al stratului de la contactul cu versantul. Aceste ape freatice contribuie sensibil la alimentarea rețelei hidrografice, asigurând scurgerea în perioadele lipsite de precipitații.

În șesul Prut-Jijia, situația hidrogeologică se prezintă astfel:

la baza șesului în depozitele de nisipuri și prundișuri sunt strate acvifere cu debit constant și variații de nivel reduse;

la partea superioară a șesului, în depozitele fine argilo-nisipoase cu intercalații de nisipuri, stratul acvifer este lenticular având duritate mare, mineralizare ridicată și mari variații de nivel, astfel că pot afecta partea inferioară a profilului de sol. Aceste ape freatice se încadrează în tipul pseudoacvifer liber, autohton, moderat oscilant. Ele determină procesele de gleizare, salinizare și alcalinizare a solurilor;

în cadrul profilului de sol, de obicei în partea lui inferioară, apare un orizont pedofreatic cu mari variații de nivel.

În platourile cu altitudini cuprinse între 200-300m există o pânză freatică care este situată mult mai sus decât placa de calcar sarmațian, fiind pusă în evidență prin izvoare, umezirea terenului, vegetație hidrofilă, și prin alunecări de teren.

Cea mai importantă pânză subterană este situată sub nivelul plăcii de calcar oolitic (200m), debutând cu numeroase izvoare care apar pe versantul drept al văii Bohotinului: Răducăneni – „La Izvoarele Minerale”, „Pietrișul Bohotinului”, Isaiia – „În pornituri” etc. În localitatea Răducăneni au existat, până în anul 1971, 3 izvoare considerate cu apă minerală curativă, situate în pădurea Soci și la marginea vestică a comunei un izvor denumit „Fântâna din piață”. În urma unor lucrări de captare cele trei izvoare din pădure au fost conduse într-un rezervor comun de unde drenează cu un debit stabil.

Apele minerale din zonă sunt bicarbonatate, sulfatate, calcio-magneziene, lipsite de H2S, unele din ele fiind slab feruginoase. Izvoarele minerale de la Răducăneni apar la altitudinea relativă de 188-194 m. Din cele 9 izvoare, 3 sunt captate. În anul 1986 debitul captat era de 15 litri/min.

Fig. Nr. 19 Răducăneni – Izvoarele minerale

Apa este oligominerală, sulfatată și carbonată-sodică. Prin prelevarea probelor de apă de la aceste izvoare s-a constat că, pentru îmbuteliere, cel mai apt este izvorul de lângă Biserica Catolică. După părerea specialiștilor, apele minerale din această zonă ar putea fi îmbuteliate, deoarece debitele existente ar asigura 15.000-20.000 litri de apă în 24 de ore. Faciesul nisipos și nisipo-argilos permite acumularea unor rezerve de apă, dar care sunt greu de captat din cauza fineței granulometriei, care face ca circulația apei să fie foarte lentă.

Apele subterane din șes sunt alimentate din precipitații și din infiltrația apei scurse de pe versanți și din pâraiele aferente și afluenții acestora permanenți.

II.4.2 Apele de suprafață

Apele de suprafață aparțin bazinului hidrografic al Prutului și sunt reprezentate prin Jijia și afluenții săi de dreapta, Bohotinul și Cozia, care drenează împreună cu rețeaua lor permanentă sau temporară teritoriul comunei. Pe teritoriul comunei în satul Răducăneni există un lac natural cu vegetație higrofilă (Lacul de Aramă)

Râul Prut constituie artera hidrografică majoră din regiune, dar cursul său este în afara teritoriului comunei Răducăneni.

Râul Jijia curge la limita nord-estică a teritoriului administrativ al comunei, pe o lungime de 22 km. Lățimea albiei minore este de 3-5 m, în schimb șesul Jijiei atinge o lățime medie de 2,5 km, având aspectul unei câmpii joase presărate cu numeroase gârle, brațe părăsite și meandre, afectată de exces de umiditate. Datorită pantei foarte reduse a profilului longitudinal, Jijia are o puternică tendință de meandrare și de modificare a cursului.

Fig. nr.20 Cursul vechi al Jijiei Fig. nr.21 Albia majoră a Jijiei – Balta Popii

Sursele de alimentare a rețelei Jijia sunt alcătuite din:

surse de suprafață constituite din ploi și zăpezi, care reprezintă forma principală de alimentare respectiv 85-90 %. Alimentarea din zăpezi reprezintă cca 52%, iar din ploi se asigură cca 48% din suma anuală a precipitațiilor;

surse subterane, cu participare de 10-15%.

Debitul mediu multianual al Jijiei este de 12,5 mc, măsurat la stația hidrometrică Chiperești. În perioadele de dezgheț sau în cele cu volume mari de ape pluviale, în zona joasă de șes se produceau inundații.

Pârâul Bohotin străbate comuna de la NV la SE, având o vale consecventă, cu o lungime totală de 20 km, dintre care 12 km în teritoriul studiat.

Fig. nr. 22 Pârâul Bohotin

Primește afluenți pe stanga: pârâul Trestiana și alte pâraie temporare cu pante reduse de scurgere și pe dreapta: pârâul Bazga, pârâul Răducăneni, pârâul Isaiia, care se caracterizează printr-un regim torențial, aspect de ravenă în cursul superior, pante mari de scurgere, izvoare puternice, bazin de recepție redus. Bohotinul își are obârșia în afara teritoriului, pe raza comunei Costuleni și debușează în șesul Prut – Jijia în dreptul localității Gura Bohotin.

Pe aliniamentul văii au evoluat vetrele așezărilor Răducăneni, Bohotin și Isaiia. În sectorul cuprins între Bazga (Răducăneni) și satul Bohotin, valea pârâului Bohotin se lărgește mult (500 m), dând un aspect depresionar zonei. Pârâul primește afluentul de la Stația de epurare Răducăneni, care modifică parametrii fizico-chimici ai apei.

Pârâul Cozia curge la nord și nord-est de intravilanul satului Roșu pe o distanță de cca. 5 km, după care se varsă în Jijia. Prezintă o vale îngustă, cu aspect de ravenă a albiei minore și pantă de scurgere mare (15-17%). Cursul pârâului Cozia se continuă pe teritoriul Răducăneni în spațiul creat între versant și dig. În această zonă, debușează și valea pârâului Corbului, care drenează o mică suprafață din estul teritoriului.

După modul de asociere a surselor de alimentare a rețelei hidrografice, teritoriul Răducăneni, se încadrează în tipul nivo-pluvial și subteran moderat, cu o scurgere lichidă de cca 1 litru/sec/km2.

Pe anotimpuri, scurgerea lichidă se prezintă astfel:

iarna predomină sursele subterane, iar scurgerea este de cca 20% din cea anuală;

primăvara, scurgerea reprezintă 40-50% din volumul anual;

vara, volumul de apă transportat reprezintă 20-30% din volumul anual;

toamna se înregistrează scurgerea sezonieră minimă.

Din punct de vedere chimic, apele sunt bicarbonatate, cu mineralizare de 500-1000 mg/litru, mai redusă în zona înaltă din vest și nord.

II.5 Vegetatia si fauna ca factori naturali care au influențat așezările umane din arealul comunei Răducăneni

II.5.1 Vegetația

În esență actualul teritoriu al comunei Răducăneni se încadrează, în cea mai mare parte, în zona de pădure de foioase central-europene la care se mai adaugă și alte esențe prinre care chiar arborete de stejari termofili.

În ultimile două secole, odată cu ofensiva tot mai accentuată a omului asupra pădurilor, asistăm la o treptată avansare a silvostepei și chiar a stepei pe aceste meleaguri.

Totodată este cert faptul că fragmentarea și restrângerea suprafețelor împădurite prin defrișare a contribuit la creșterea gradului de continentalism climatic.

Poziția de tranziție a Podișului Central Moldovenesc în cadrul Podișului Moldovei, marea diversitate a condițiilor ecologice (impuse de relieful puternic accidentat, topoclimate diferite, roci și soluri variate) și dinamica vegetației și-au dat concursul la realizarea acestui mozaic forestier. Arborete din cele mai diverse tipuri alternează pe suprafețe restrânse după preferințe locale, adesea sfidând legea etajării în altitudine, încât orice încercare de delimitare devine dificilă.

Datorită diferențelor altitudinale care apar pe teritoriil comunei Răducăneni vegetația este oarecum etajată.

În partea ce mai înaltă a dealurilor se gasesc, în special, păduri în a căror componență predomină făgetele ( este cazul dealurilor mai înalte din partea dreaptă a văii Bohotinului). Făgetele (Fagus silvatica) de pe teritoriul comunei nu sunt însă pure ci ele apar în amestec ,de cele mai multe ori, cu specii de carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata), paltin (Acer pseudoplatanus), frasin (Fraxinus excelsior) și rar stejar (Quercus robur).

Fig. nr.23 Platoul de Aramă Fig. nr.24 Pinul – o prezență rară în zonă

În celelalte zone deluroase, mai joase, alcătuirea pădurii se schimbă începând să predomine speciile termofile de tipul stejarului (Quercus robur) carese găsește în amestec cu carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), arțar (Acer platanoides), jugastrul (Acer campester), gladeșul (Acer tataricum), cireșul sălbatic (Cerasus avium), tei argintiu (Tilia tomentosa), mărul pădureț (Malus silvestris), părul pădureț (Pyrus piraster), etc.

Subarboretul în cele două zone de pădure este format din alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas), sânger (Cornus sanguinea), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), porumbar (Prunus spinosa), macieș (Rosa canina), etc iar în stratul ierbos se dezvoltă o bogata floră de mull precum iarba moale (Stelaria holostea), sănișoara (Sanicula europaea), ciocul berzei (Geranium robertianum), obgiga (Brachypodium silvaticum), firuța de pădure (Poa nemoralis), rogozul de pădure (Carex pilosa), laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides), mărgelușa (Lithospermum purpurea coeruleum), ferigi (Dryopteris filix-mas), plus cunoscutele efemeride de prmăvară precum ghioceii (Galantus nivalis), viorelele (Scilla bifolia), toporași (Viola odorata), brebenei (Corydalis solida, C. marschalliana), lăcrămioare (Convallaria majalis), etc.

În zonele deluroase în care vegetația forestieră s-a restrâns prin defrișare apare o vegetație specifică zonei de silvostepă. La poalele pădurilor întâlnim o zonă în care sratul arbuștilor este bine dezvoltat fiind alcătuit din specii de porumbar (Prunus spinosa), cătină albă (Hippophae rhamnoides), maceș (Rosa canina), corn (Cornus mas), verigariu (Rhamnus tinctoria), etc. Pajiștile, în special pășuni sunt formate din asociații de păiuș (Festuca valesiaca) și mai rar de colilie (Stipa lessingiana, S. Capillata). Pe versanții erodați s-au instalat asociații secundare de firuță cu bulb (Poa bulbosa), bărboasă ( Botriochloa ischaemum), pir gros (Cynodon dactylon). În zonele degradate prin pășunat intensiv apar fercvent grupări de obsigă (Bromus tectorum), peliniță (Artemisia austrica), laptele câinelui (Euphorbia stepposa) și alte plante ruderale .

În zona văii Jijiei, care trece pe teritoriul comunei Răducăneni prin zona nord-estică, apare o vegetație caracteristică zonei de stepă care însă nu e gasită pe suprafețe foarte mari deoarece locul acesteia a fost luat in cea mai mare parte de culturile agricole. Dintre speciile de plante îmntâlnite amintim asociații de graminee precum colilie (Stipa lessingiana, S. joannis, S. pulcherrima), negară (S. capillata), păiuș (Festuca valesiaca, F. pseudovina, F. sulcata), pir (Agropyrum cristalum, A. Intermedium), firuță (Poa bulbosa), bărboasă ( Botriochloa ischaemum), pir gros (Cynodon dactylon), obsigă (Brachypodium silvaticum) și multe dicotiledonate printre care amintim pelinița (Artemisia austrica), laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides), ciuleiul (Ceratocarpus arenarius), etc.

În zonele de luncă de pe teritoriul comunei Răducăneni gasim pajiști cu pir târâtor (Agropyrum repens), iarba câmpului (Agrostis stolonifera), firuța de câmp (Poa pratensis), coada vulpii (Alopecurus pratensis), păiuș (Festuca pratensis), la care se adaugă speciide trifoi (Trifolium repens). Vegetația lemnoasă este alcătuită din esențe slabe precum sălciile (Salix alba), răchita ( S. triandara, S. purpurea, S. viminalis, etc), plopul alb (Plopulus alba), etc.

Atât în lunca Jijiei cât și în zonele cu exces de umiditate apar frecvent elemente de vegetație palustră formată din plante higrofile (Fig. 25) : rogozul (Carex riparia, C. vulpina), pipirigul (Scirpus silvaticus, S. lacustris), papura (Typha latifolia), stuful (Pharagmites communis), la care se asociază mana apei (Glyceria plicata), tătăneasa (Symphytum officinale), coada calului (Equisetum palustre), etc.

Fig. nr. 25 Vegetație hidrofilă – Valea Jijiei

II.5.2 Importanța economică a vegetației ca element favorizant pentru locuire

Referitor la valorificarea vegetației spontane, cea mai mare importanță economică o are pădurea care furnizează locuitorilor lemn pentru încălzitrea locuințelor pe timp de iarnă cât și materie primă pentru construcții sau mobilier, confecționat de meșterii locali.în același timp pădurea este sursa de aprovizionare a populațiiei dar și a Ocolului Silvic Răducăneni cu diverse fructe de pădure precum coarnele, cătina, măceșele, porumbelele,etc.

Pajiștile cele mai valoroase din punct de vedere furajer sunt cele din lunca Jijiei unde se pot colecta între 10-15000 de kg de fân/ha/ an. Cele situate pe versanți sau care sunt intens pășunate, au o producție mai redusă și o valoare furajeră mai scăzută.

De asemenea, în componența florei spontane de pe teritoriul comunei Răducăneni intră și un număr mare de de specii de mare valoare economică: medicinale, melifere etc., a căror valorificare ar trebui să fie mai intensivă.

Plantele medicinale sunt în numar foarte mare. Dintre cele mai importante, care ar putea face obiectul unei exploatări organizate intensive și chiar al unor culturi pentru industria farmaceutica, menționăm: coada șoricelului ( Achilea setacea, A. Collina, A. Millefolium), mușețelul (Matricaria chamomilla), cicoarea (Cichorium intybus), pojarnița (Hypericum perforatum), pelinița (Artemisia maritima), sulfina (Melilotus officinalis), patlagina (Plantago lancelota), urzica moartă (Urtica dioica), vâscul (Viscum album), socul (Sambucus nigra), etc.

Plantele melifere de bază: teiul, salcâmul, arțarul, jugastrul, cireșul, floarea soarelui, trifoiul, plus numeroase alte plante cu flori din pajiști, culturi, vii, livezi și păduri, folosite astăzi de apicultorii locali, pot constitui sursa unei apiculturi organizate, care ar aduce venituri importante pe plan local și ,de ce nu,chiar regional.

II.5.3 Fauna

În arealul acoperit de pădurea de foiase gasim o faună divesă, care însă suferă de pe urma restrângerii suprafeței împadurite.

Dintre mamifere, sunt bine reprezentate cervidele. Astfel căprioarele (Capreolus capreolus) datorită măsurilor de protecție și vânătoarei raționale au o densitate ridicată. Suidele reprezentate prin porcul mistreț (Sus scrofa), au ajuns, de asemene, prin aceleași măsuri de protecție, să formeze populații numeroase. Dintre canide, lupul (Canis lupus) nu este reprezentat, fiind semnalat doar sporadic pe perioada iernii când trece din Republica Moldova peste râul Prut care e înghețat, iar vulpea (Canis vulpes) este în număr tot mai redus datorită vânătorii excesive datorate semnalării unor focare de rabie. Mustelidele sunt și ele reprezentate prin nevăstuică (Mustella nivalis), dihor (M. putorius) și jder (Martes foina). O prezență relativ bună o are și bursucul (Meles meles). Felidele sumt reprezentate doar prin pisica sălbatică (Felis silvestris) care e foarte daunătoare pentru păsări și iepuri. Rozătoarele caracteristice zonei de pădure din cadrul comunei Răducăneni sunt veverița (Sciurus vulgaris), șoarecele de pădure (Clethrionomys glareolus), pârșul de alun (Muscardinus avellanarius) etc. O frecvență apreciabilă o au și iepurii (Lepus europaeus) care la rândul lor s-au înmulțit foarte mult ca urmare a dispariției unui număr important dintre prădătorii acestora.

Păsările se găsesc în număr destul de mare și din grupe sistemice variate. Mai caracteristice zonelor de pădure de pe teritoriul comunei Răducăneni sunt picidele, dintre care mai întălnite sunt ciocănitorile mari (Dendrocopos major), ciocănitorile de stejar (D. medius) și ciocănitoarea mică (D. minor); răpitoarele de noapte precum ciuful de pădure (Asio otus), huhurezul mic (Strix aluco), cucuveaua (Athene noctua) etc. Păsări foarte comune sunt și pitulicea (Phylloscopus tronchillus), cinteza (Fringilla coelebs), sticletele (Carduelis carduelis), mierla (Turdus merula), privighetoarea mare (Luscinia luscinia), turturica (Streptopelia turtur), guguștiucul (S. decaocto), gaița (Garrulus glandarius), coțofana (Pica pica), stăncuța (Corvus monendula), cioara (C. frugilegus). De asemenea se regasesc în zonă și păsări răpitoare de zi precun șorecarul comun (Buteo buteo), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), uliul porumbar (Accipiter gentilis), uliul păsărar (A. nisus) și șorecarul încălțat (Buteo lagopus), care are apariții foarte dese iarna.

Cu frecvență apreciabilă întâlnim cucul (Cuculus canorus), pupăza (Upupa epos), graurul (Sturnus vulgaris), vrabia (Passer domesticus), rîndunica (Hirundo rustica), lăstunul (Delichon urbica) etc.

Reptilele sunt slab reprezentate doar prin șarpepe de alun (Columber longissimus), năpârca (Anguis frangalis colchicus), gușterul (Lacerta viridis) iar prin poieni apar șopârle (L. agilis).

Amfibienii sunt reprezentați prin tritoni (Tritus vulgaris), broasca râioasă verde (Bufo bufo), brotăcelul (Hyla arborea), prin zonele cu făgete mai dese gasim salamandre (Salamandra salamandra) iar spre zonele de silvostepă pătrunde broasca brună de pământ (Pelobates fuscus).

Litiera pădurilor, luminișurile, scoarța copacilor, sunt populate de numeroase nevertebrate: gasteropode, miriapode, păienjeni,etc. Dintre insecte, o contribuție importantă la igiena pădurii o au carabidele, furnica roșie (Formica rufa), care se hrănește cu larve, omizi și alți dăunători.

În zonele în care vegetația este caracteristică silvostepei și stepei fauna este mai săracă.

Mamiferele cele mai reprezentative sunt rozătoarele precum popândăul (Citellus citellus), cățelul de pâmănt sau orbetele (Spalax leucodon), șoarecele de stepă (Sicista subtilis), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), șobolanul de câmp (Apodemus agrarius), hârciogul (Cricetus cricetus). În localitățile componente ale comunei se dezvoltă un numar mare de șoareci de casa (Mus musculus musculus) și șobolanul de casă (Rattus norvegicus). Destul de des întâlnit este și iepurele de câmp (Lepus europaeus) precum și ariciul (Erinaceus europaeus). Acestor mamifere li se mai adaugă și alte specii specifice zonei de pădure precum ar fi căprioara, vulpea, mistrețul și bursucul.

Păsările caracteristice sunt prepelița (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix) și fazanul (Phasianus colchicus). Mai numeroase sunt păsărelele precun prigoriile, graurii, ciocârliile, cintezele, porumbeii, guguștiucul, turturica, pupăza, cucul, ciocârlanul, sticletele, vrabiile, rândunelele, ciorile,lăstunii, etc.

Dintre reptile amintim șarpele de casă (Natrix natrix), șopârla de câmp (Lacerta agilis) și vipera de fâneață (Vipera ursini rakosiensis).

Amfibienii sunt reprezentați de buhai de baltă (Bombina bombina) și broaște (Rana radibunda, R.esculenta, Bufo viridis, Pelobates fuscus).

Dintre nevertebrate se impun, cu populații numeroase, diverse grupe de insecte, mai ales orthopterele (cosași, greieri, lăcuste) și coleoptere.

În ceea ce privește fauna acvatică, aceasta este și mai sărăcăcioasă. Mamiferele întâlnite sunt șobolanul de apă (Arvicola terrestris) și chițcanul (Neomys fodiens). În trecut pe valea Jijiei era întâlnită vidra (Lutra lutra) care însă, în prezent, este greu regăsită chiar și în valea Prutului.

Avifauna este prezentă doar pe valea Jijiei, doar aici gasind condiții mai prielnice, pe celelalte râuri mici nefiind întâlnite păsări acvatice datorită apropierii mari ale zonelor locuite față de acestea. Astfel în șesul jijiei întâlnimdiverse specii de rațe și găște sălbatice, stârci, berze și chiar pescăruși.

Reptilele de apă sunt reprezentate de către broasca țestoasă de apă (Emys orbicularis).

De asemenea ihtiofauna este prezentă doar pe Jijia: clean (Leuscius cephalus), mreana (Barbus barbus), bibanul (Perca fluviatilis), crap (Cyprinus carpio), plătică (Abramis brama), etc.

II.5.4 Importanța economico-socială a faunei

Referitor la importanța economico-socială a faunei zonei ocupate de comuna Răducăneni, o putem aprecia ca fiind una de mare utilitate, atât sub astect economic cât și din prisma contribuției la păstrarea echilibrului biologic.

Fauna cinegetică reprezintă o bogăție importantă a zonei Răducăneni, ponderea cea mai mare având-o animalele vânate pentru necesități alimentare (iepuri, mistreți, căprioare, porumbei, fazani, etc.), apoi pentru blana lor (dihori, iepuri, vulpi) și pentru combaterea dăunătorilor (iepuri, vulpi, mistreți, păsări, etc.).

În ceea ce privește fauna piscicolă aceasta s-a redus foarte mult atât datorită lucrărilor de amenajare a albiei râului Jijia cât și datorită braconajului.

II.6 Specificul solurilor și influența acestora asupra dezvoltării economice din arealul comunei Răducăneni

Cele mai răspândite tipuri de soluri sunt cele de pădure, podzolice și chiar podzolite și solurile brune corespunzătoare etajului fagului și al stejarului. Rocile din care s-au format aceste soluri sunt argilo-nisipoase și mai rar cele loessoide. În zona de vale și pe versanții acestora, se găsesc cernoziomurile, care s-au format într-un climat cu precipitații mai puține și cu o vegetație de silvostepa, ceea ce a permis acumularea unei cantități însemnate de humus. Solurile aluviale și hidromorfe (lacoviștele) precum și cele halomorfe (de tipul solonceacurilor) apar sporadic în șesuri și pe versanți.

În albiile pârâurilor principale sunt acumulate soluri aluviale în grosime de 4-8 metri.

Fig.26 Soluri aluvionare în albia Bohotinului Fig. 27 Soluri sărăturoase – Valea Prutului

În sectoarele cu facies litologic argilos, relieful accidentat al cuestelor a determinat declanșarea fenomenului de deplasare în masă („Pornituri”) ceea ce a făcut ca procesul pedogenetic să fie mult stânjenit, iar învelișul de sol a căpătat aspecte cu totul diferite față de suprafețele structurale pe care nu se produc astfel de fenomene.

Într-un cuvânt solurile de pe teritoriul comunei Răducăneni au calități relativ bune, fapt care a permis practicarea agriculturii și implicit instalarea populației în cadrul acestui areal al depresiunii Răducăneni, constituind încă din paleolitic un mediu propice evoluției habitatului uman și permițând astfel o continuitate neîntreruptă a locuirii acestui perimetru.

II.7 Rezervații naturale și elemente protejate – percepția locuitorilor comunei asupra acestora

Pe teritoriul comunei Răducăneni gasim doua zone protejate care au statut de rezervații naturale paleontologice.

Prima dintre ele se afla localizată în apripierea localității Bohotin. Rezervația naturală cu o suprafață de 0,91 hectare a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a -zone protejate) și reprezintă o zonă de interes paleontologic aflată în lunca văii Bohotinului, unde, în stratele de rocă sedimentară (nisipuri și argile) s-au descoperit depozite fosilifere constituite din specii de moluște, ostracode  și foraminifere, atribuite Sarmațianului.

O a doua arie protejată a fost declarată în urma hotărârii nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone: Rezervația naturală cu profil geologic și paleontologic Pârâul Pietrei – Bazga Răducăneni. Această zonă are osuprafață de 0,5 ha și este situată în apropierea localității Răducăneni, în sud vest, la cca. 900 de m de limita intravilanului localității pe drumul DE 164, jud. Iași.

Limita nordică: pornește de la marginea pășunii împădurite (care apare în harta cadastrală sub denumirea de P 99) și se continuă spre est până în albia ravenată a Pârâului Pietrei care desparte parcela topografică NR 98 din tarlaua 3 în două;

Limita estică: începe de la salcia de aproximativ 70 de ani din albia pârâului și urmărește firul albiei ravenate a Pârâului Pietrei pe o lungime de 100 de m până în punctul reprezentat în teren prin apariția calcarului masiv oolitic;

Limita sudică: se întinde din punctul reprezentat în teren prin apariția calcarului masiv oolitic până în marginea pășunii împădurite pe o lățime de aproximativ 50 de m începând din firul văii spre vest urmând linia de contact dintre rezervație și parcela topografică P 99 din tarlaua T3;

Limita vestică: pornește din firul văii urmărind limita dintre pășunea împădurită (P 99) din tarlaua T3, și terenul neproductiv, închizând limitele rezervației în punctul din albia pârâului unde există o salcie de aproximativ 70 de ani.

Rezervația naturală Pârâul Pietrei – Bazga Răducăneni cuprinde o suprafață de 0,5 ha teren situată pe stânga Pârâului Pietrei pe versantul nordic al Dealului Gorgu (altitudine maximă 269 m), pe o zonă din amplasamentul fostei cariere de calcar și nisipuri și este reprezentată de teren neproductiv, parcela topografică nr. 98 inclusă/din Tarlaua 3, la sud-vest de localitatea Răducăneni. Parcela topografică este preluată din harta cadastrală scara 1:10000 din 1991.

În ceea ce privește interesul locuitorilor pentru aceste două zone, acesta este unul pur economic. Calcarul și după caz nisipul este exploatat de catre aceștia și folosit în interes propriu în cadrul gospodăriilor individuale.

CAPITOLUL III

Populația și elemente ale locuirii în Comuna Răducăneni

III.1 Vechimea și continuitatea locuirii în spațiul văii râului Bohotin

Una din primele etape ale istoriei omenirii, și anume epoca pietrei, s-a facut simțită și pe acest teritoriu pe care în prezent este situată comuna Răducăneni.

Primele urme de locuire în spațiul comunei Răducăneni datează încă din perioada paleolitică, aici descoperindu-se numeroase unelte si arme din silex. Dovezile care certifică locuirea continuă în cadrul acestui teritoriu continuă să apară în descoperirile arheologice din zonă. Astfel o descoperire foarte importantă a fost facută în anul 1998, cand pe valea Jijiei, la contactul dintre versant și luncă, în apropierea locului numit Balta Popii s-a descoperit unul din cele mai mari tezaure arheologice care a aparținut unei culturi precucuteniene, care este datata ca fiind de acum peste 7000 de ani. Situl a fost cercetat de către personal de specialitate din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza, echipa fiind condusă de profesorul universitar doctor Nicolae Ursulescu. Descoperirea numită Tezaurul de la Isaiia, deoarece locația sitului este în dreptul localității cu același nume, constă într-o așezare din care ies în evidență prezența unor obiecte, constând într-un vas care conține mai multe mici statuete, simboluri ale fertilității, care erau obiecte de cult.

Urmele de locuire continua sa apara prin descoperiri ce datează din epoca bronzului, epoca fierului (originea vestigiilor fiind una dacică) etc. precum și multe altele, de dată mai recentă, care certifică astfel continuitatea locuirii în cadrul acestui spațiu.

Continuitatea locuirii culoarului format între pârâul Bohotin și pârâul Cozia este atestată de succesiunea urmelor de locuit din epoca paleoliticului și până astăzi, în vetrele satelor actuale sau în apropierea acestora.

Cercetările arheologice efectuate până în prezent în acest perimetru, au dus la descoperirea numeroaselor vestigii preistorice, conturându-se o importantă vatră de locuire umană din preistorie până astăzi.

Aceste așezări și situri arheologice sunt cuprinse în lista monumentelor istorice:

Casa Roset – Catargiu, sec XIX (prezentă în ,,Lista monumentelor istorice din județul Iași” la numărul 24 B 568);

Situl arheologic de la Răducăneni, punct ,,La cireadă”, la 200 m VSV de sat, cod IS-I-s-B-03644;

Așezare sec. IV Epoca daco-romană – sat Răducăneni ,,La cireadă”, la 200m VSV de sat, cod Is-I-m-B-03644.01;

Așezare sec III – II î. Hr. La Tène, cultură geto-dacică, sat Răducăneni, ,,La cireadă”, la 200 m VSV de sat, cod Is-I-m-B-03644.02;

Cetate -, cultură geto-dacică La Tène, sat Răducăneni, ,,La cireadă”, la 200 m VSV de sat, cod Is-I-m-B-03644.03;

Așezare epoca bronzului târziu, cultura Nouă, sat Răducăneni, ,,La cireadă”, la 200 m VSV de sat, cod Is-I-m-B-03644.04;

Așezare eneolitic, cultura Cucuteni, sat Răducăneni, ,,La cireadă”, la 200 m VSV de sat, cod Is-I-m-B-03644.05;

Situl arheologic de la Răducăneni, punct Hemeiosul, pe malul drept al pârâului Hemeiosul, la 1 km SE de sat, cod IS-I-s-A-03645;

Așezare Răducăneni sec. XI-XII Epoca Medieval Timpurie, punct Hemeiosul, pe malul drept al pârâului Hemeiosul, la 1 km SE de sat, cod IS-I-m-A-03645,01;

Așezare La Tène, cultură geto-dacică, sat Răducăneni, punct Hemeiosul, pe malul drept al pârâului Hemeiosul, la 1 km SE de sat, cod IS-I-m-A-03645,01.

Alte descoperiri arheologice pe teritoriul comunei:

în vatra satului Răducăneni, lângă biserica catolică, două așezări de tip ,,Noua”;

în marginea de sud a fostului sat Bazga, pe un platou înalt, o așezare cucuteniană suprapusă și distrusă parțial de o cetate geto-dacică; în același loc, locuirea geto-dacică suprapune o alta, aparținând culturii ,,Noua” din bronzul târziu, apărând aici și fragmente din secolul IV.

la est de cetatea geto-dacică, la o distanță de 500 m, a fost identificată o așezare “Cucuteni -A”.

la sud-vest de cetatea geto-dacică, în punctul numit “Băzguța”, s-a descoperit o nouă așezare ,,Cucuteni -A” și una ,,Sântana de Mureș”;

la circa 2,5 km nord-est de satul Răducăneni, pe latura stângă a pârâului Mitoc, s-au găsit două amfore române, iar pe latura dreaptă fragmente ceramice din “Hallstatt-ul tarziu” și “Sântana de Mureș”;

Prin cercetările înteprinse pentru realizarea Repertoriului Arheologic al județului Iași s-au descoperit următoarele stațiuni arheologice:

Bohotin – în marginea de vest a satului, în punctul ,,Grădina lui Beșleagă” s-a descoperit în anul 1983 o așezare ,,La Tene”;

Isaiia – în dreptul cetățeanului Stratulat Ioan, în drum, s-a descoperit un cuptor de ars vase conținand două ulcioare întregi aparținând culturii ,,Sântâna de Mureș”;

Roșu – în punctul ,,Crama Frantz Dâscă” (Fântâna CAP), situată la circa 700m sud de sat, s-a descoperit o așezare din paleoliticul final. La circa 500 m est de așezarea paleolitică, în apropierea fostului sector zootehnic, s-a identificat și o așezare hallstattiană târzie.

În concluzie spațiul ocupat de teritoriul administrativ al comunei Răducăneni a reprezentat înca din cele mai vechi timpuri o arie foarte atractivă pentru locuire datorită condițiilor climatice favorabile, a existenței unor surse de apă sigure și de bună calitate, a unor soluri fertile favorabile practicării agriculturii, a resurselor constiuite din roci de construcție și lemn etc.

III.2 Populatia comunei Răducăneni, prezent și viitor

Comuna Răducăneni, formată din satele Răducăneni (care cuprinde atât satul Bazga cât și cătunul Trestiana), Bohotin, Roșu și Isaiia avea în anul 1985 o populație de 7984 de locuitori și o densitate medie de 91,25 locuitori/km2. Numărul locuitorilor de la nivelul anului 1985 era mai redus față de anii 1977 (8275 locuitori) și 1966 (8670 locuitori). Acest fapta se datora atât sporului natural redus cat și migrației populației către zonele urbane ale țării, lucru care afecta în acea perioadă întregul spațiu rural al României.

Conform recensământului din anul 2002 în comuna Răducăneni populația număra 7678 de persoane. Trendul descrescător al populației comunei Răducăneni a continuat și în anii urmatori ajungând la recensământul din anul 2011 numarul locuitorilor scăzuse până la cifra de 6883 de persoane.

Sporul natrural negativ, pe lângă migrația locuitorilor, a contribuit decisiv la scăderea numărului locuitorilor comunei. Astfel din studierea documentelor furnizate de primăria din localitate s-au observat următoarele:

în anul 2010 s-au înregistrat 77 nasteri și 109 decese;

în anul 2011 s-au înregistrat 81 nasteri și 77 decese;

în anul 2012 s-au înregistrat 74 nasteri și 80 decese;

în anul 2013 s-au înregistrat 84 nasteri și 90 decese;

în anul 2014 s-au înregistrat 61 nasteri și 99 decese;

în anul 2015 s-au înregistrat 64 nasteri și 110 decese;

Fig. nr.28 Situația nasterilor și a deceselor este surprinsă concludent în urmatorul grafic:

Această scădere a numărului de locuitori ai comunei este evidențiată și în situația statistică înregistrată în arhivele Liceului teoretic Lascăr Rosetti, conform căreia la nivelul anului școlar 2012-2013 erau înregistrați la nivelul tuturor structurilor subordonate 1300 de elevi (645 fete). Numărul acestora ajunge în anul următor la 1295 elevi (602 fete) iar în anul scolar 2014-2016 scade la 1224 elevi (584 fete).

În prezent, conform Institutului Național de Statistică / Direcția de Statistică Iași, in comuna Răducăneni sunt un număr de 7798 de locuitori înregistrați la data de 01.07.2012.

Cu toate acestea realitatea este una foarte controversată. Conform Biroului Județean de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor Iași la data de 23.01.2013 pe raza comunei Răducăneni ar avea domiciliul 8333 persoane iar la data de 07.11.2013 numarul locuitorilor ar fi fost de 9213 persoane. Aceste diferențe care apar între raportările celor două instituții se datorează în principal unui fenomen migratoriu care a luat amploare începând cu anul 2012 și care este prezent în întreg județul Iași. Acest fenomen reprezintă ,,stabilirea” pe teritoriul comunei Răducăneni a unui număr foarte mare de cetățeni din Republica Moldova. Cetățenii din Republica Moldova figurează doar în acte ca fiind locuitori ai comunei Răducăneni, ei folosindu-se de un subterfugiu pentru a obține documente românești și de a avea astfel posibilitatea de a calători astfel fără restricție în țările membre ale Uniunii Europene.

În concluzie, în ceea ce privește evoluția numerică a populației comunei Răducăneni, putem afirma cert că în ultimii ani am asistat la o creștere artificială a numărului locuitorilor, care maschează, prin aportul migratoriu, declinul demografic în care se află localitatea.

Referitor la repartiția pe sate a locuitorilor comunei la data de 24.01.2013 conform Serviciului Public de Evidență a Persoanelor Iași aceasta este următoarea: în localitatea Răducăneni (aici fiind incluse și satul Bazga și cătunul Trestiana) 5839 locuitori, în satul Bohotin 1424 locuitori, în satul Roșu 688 locuitori iar în satul Isaiia 328 de locuitori ( Fig. nr. 29 ).

Fig. nr. 29 Ponderea locuitorilor comunei pe sate componente

Structura populației comunei Răducăneni

Amintind de structura populației comunei Răducăneni se poate vorbi de mai multe criterii precum structura pe sexe, structura confesională, structura etnică, structura pe grupe de varstă, etc.

Structura pe sexe. În cadrul comunei Răducăneni prin studierea rezultatelor ultimului recensământ observăm o ușoara predominare a sexului masculin cu 4186 de bărbați față de 4147 de femei; în procente aceste cifre se traduc prin 50,23% barbați față de 49,77% femei Fig. nr. 30).

Fig. nr. 30 Structura pe sexe a locuitorilor com. Raducaneni

Structura confesională

În ceea ce privește confesiunile, în cadrul comunei Răducăneni avem doua comunități importante: comunitatea creștin ortodoxă și comunitatea romano-catolică. La nivel de comună comunitatea ortodoxă este cea mai numeroasă deținând un procent de aproximativ 66,51%, cea romano-catolică 28,08% , 5,07% nu au declarat ce religie au iar restul de 0,34% sunt adepți ai altor culturi religioase ori s-au declarat atei. De precizat este faptul ca ponderea credincioșilor ortodocși este majoritară în toate satele componente ale comunei. La Răducăneni dacă nu se ia în calcul satul Bazga, care după cum se știe este unit cu acesta, atunci populația romano-catolică este majoritară (Fig. nr. 31).

Fig. nr. 31

Structura etnică

În comuna Răducăneni ca și în întreg județul Iași populația majoritara este de etnie română și anume 90,26%. În ceea ce privește minoritățile conlocuitoare cea mai semnificativă din punct de vedere numeric este cea rromă care e reprezentata prin 4,59% din populație. În urma recensământului din 2011 circa 5,07% din locuitori nu și-au declarat apartenența etnică iar restul de 0,08% din locuitori aparțin etniilor maghiara, poloneză și italiană (Fig. nr.32).

Structura etnică a comunei Răducăneni

Fig. nr. 32 Structura etnica a populatiei com. Raducaneni

Structura pe grupe de vârstă. În comuna Răducăneni la data de 23.01.2013 se observă o predominare a populației cu varstă cuprinsă între 30-44 de ani cu un număr de 1989 de persoane. Acesteă catergorie de persoane este urmată de populația cu vârste cuprinse între 15-29 de ani 1827 de persoane, cei cu vârste cuprinse între 0-14 ani 1669 de persoane, cei cu vârste de peste 60 de ani în număr de 1587 de persoane și persoanele cu vârstă cuprinsă între 45-59 de ani în număr de 1261(Fig. nr. 33).

Fig. nr. 33 Structura populației pe grupe de vârstă;

III.3 Tipologia satelor componente ale Comunei Raducaneni

Urmărind harta Depresiunii Răducănenilor constatăm că majoritatea așezărilor contemporane sunt situate pe aliniamentul axial al pârâului Bohotin și primele terase ale Prutului (Roșu). Între cele două aliniamente cu orientare aproximativ N-S apar satele: Bazga (înglobat în localitatea Răducăneni), cătunul Trestiana, Răducăneni, Bohotin, Isaiia și Roșu.

Tipul cel mai frecvent de așezare după fizionomie este cel răsfirat. Tendința de adunare este modestă și prezintă trăsăturile principale ale așezărilor răsfirate: gospodării cu răspândire neuniformă, trama ulițelor neregulată etc. Aceste particularități le au satele Roșu, Trestiana, Isaiia dar și o parte a satului Bohotin situat pe partea dreaptă a văii pârâului Bohotin, zona care localnicii o numesc satul vechi. Din punct de vedere al numarului de locuitori doar satul Bohotin se încadrează în categoria satelor mijlocii cu cei 1424 de locuitori, restul dintre așezările mai sus amintite fiind așezări mici (Roșu,Isaiia) și foarte mici (Trestiana). Locuitorii acestor patru sate au ca principală ocupație agricultura, iar dintre activitățile agricole amintim cultivarea plantelor, viticultura și creșterea animalelor, aceștia aprovizionând intr-o mica măsura piața agro-alimentară din Răducăneni.

Localitatea Răducăneni este un ,,târgușor” format la începutul secolului al XIX-lea, când odată cu dezvoltarea relațiilor comerciale, apar în mediul rural câteva nuclee de schimb de produse, pe proprietățile boierești. Răducăneniul a devenit asfel o zonă polarizatoare pentru activitățile comercial-meșteșugărești pentru localitățile învecinate care nu au intrat direct în ariile de influență a orașelor existente. Funcțiile și fizionomia nucleului comercial-meșteșugăresc poate defini localitatea Răducăneni ca o așezare semi-urbană care are perspective reale spre urbanizare. Localități similare Răducăneniului în județul Iași sunt Bivolariul, Belceștiul și Podu Iloaiei, ultima devenind recent oraș.

În cazul așezării Răducăneni, care este și cea mai mare, aceasta este o așezare de tip rural formată prin unirea a două foste vetre de sat, una în partea nord-estică a văii Bohotinului (satul Bazga) și una în sudul văii aceluiași râu (satul Răducăneni). Cele două vetre de sat au avut o evoluție relativ independentă una de cealaltă pâna la momentul în care datorită sporirii numerice a populație cele doua zone s-au contopit formând o așezare mai mare. Din punct de vedere al numărului de locuitori, Răducăneniul este un sat foarte mare populația numărând peste 5500 de locuitori. În ceea ce privește dispunerea gospodăriilor din cadrul vetrei, Răducăneniul este o localite de tip adunat în care morfologia reliefului a avut un rol extrem de important, valea largă a pârâului Bohotin favorizând formarea unei concentrări umane importante. Referitor la trama stradală, prin studierea aspectului acesteia se observa clar ca zona cea mai veche a asezării se gasește pe parte dreaptă a văii Bohotinului, unde drumurile au un aspect mai intortocheat, și de foarte multe ori sunt înfundate. Pe de altă parte, în stanga văii Bohotinului drumurile sunt drepte și se intersectează în unghi drept, gospodăriile au curți de dimensiuni asemănătoare,etc fapt care denotă vârsta mai mică a acestei zone, unde extinderea localității sa făcut după o anumită sistematizare preexistentă. Din punct de vedere al funcției economice îndeplinite Răducăneniul este o localitate cu funcții agricole și de servicii datorită existenței pe raza localității a mai multor instituții publice de interes zonal precum a unui liceu, a unei unități medico-sociale și a mai multor cabinete medicale, a unei biblioteci comunale, a sediului Poliției de Frontieră, a Judecătoriei Răducăneni, a filialei Direcției de Finanțe Publice Iași (Trezoreria și Fiscul), a Ocolului Silvic Răducăneni, a centrului zonal al Direcției de Plați in Agricultură Iași (APIA), Oficiul Postei Române, a sucursalelor a două bănci (CEC BANK și BRD Groupe Societe Generale) precum și a unor numeroși agenți economici locali .

CAPITOLUL IV

ASPECTE ALE ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE DIN COMUNA RĂDUCĂNENI

IV.1 Activitățile industriale și relația acestora cu cadrul natural

În prezent creșterea animalelor în propria gospodărie și agricultura constituie principalele activități economice în localitate.

Activitatea industrială propriu-zisă în cadrul comunei Răducăneni nu există. Lipsa activității industriale datează de peste un deceniu, atunci cand fostul Centru de Legume și Fructe Răducănenei și-a sistat activitatea. În cadrul acestei intreprinderi se produceau o gama larga de conserve din fructe și legume: dulețuri și gemuri, compoturi, pastă de tomate, tocana de legume și renumita zacuscă de Răducăneni. Odată cu închiderea acestei unități economice forța de muncă a intrat în șomaj iar populația a pierdut un partener de afaceri deoarece acesta ahiziționa fructe și legume din producția locală.

Astăzi activitățile de tip industrial sunt reprezentate doar de cațiva meșteri tâmplari care însă și ei se plâng de lisa clienților, populația optând în mare parte pentru achiziționarea de produse gata fabricate, la scară industrială.

Tot odata industria morăritului și a panificației este prezentă în localitate prin existența unei mori de grâu și a unei brutării (S.C. Conepa S.A.) și a doua mori de porumb.

Potențial pentru demararea unor afaceri in domeniul industrial există în zonă, în domeniul prelucrării lemnului și în special în domeniul agricol: spre exemplu pe baza resurselor forestiere s-ar putea înființa o mică fabrică de mobilă, existența pășunilor și fânețelor dar și a terenurilor agricole ar favoriza înființarea unor ferme zootehnice care să valorifice acest potențial și rezultând din acestea s-ar putea înfiița și o fabrică de produse lactate sau una de prelucrare a cărnii, etc. Lipsa fondurilor nu face decât ca toate aceste deziderate ale locuitorilor comunei Răducăneni să rămână doar la stadiul de ,,proiecte”.

IV. 2 Agricultura, activitate de bază a locuitorilor

IV. 2.1 Premisele naturale ale agriculturii

Dezvoltarea agriculturii și profilul acesteia sunt legate strâns de particularitățile condițiilor naturale, de contextul socio-cultural și de nivelul tehnologic caracteristic colectivităților umane, ultimele două categorii având un caracter istoric și evoluții neregulate, într-o tendință general ascendentă.

Agricultura din comuna Răducăneni a reușit să se adapteze condițiilor fizico-geografice și să evolueze pe măsura dezvoltării societății umane, asigurând în permanență necesarul agroalimentar al populației. Teritoriul comunei Răducaneni sub toate aspectele legate de condițiile naturale, prezintă unele caracteristici importante în ceea ce privește specificul economiei agricole: se află într-o zonă geografică de podiș, (Podișul Central Moldovenesc), într-o zonă cu climat temperat, cu temperaturi medii anuale de +9,5șC și precipitații de 600 mm/m² care influențează în mod favorabil dezvoltarea culturii cerealiere care are drept urmare dezvoltarea creșterii animalelor. Solurile cu fertilitate medie favorizează dezvoltarea culturilor cerealiere, a plantelor tehnice și în același timp condițiile cadrului natural sunt favorile pomiculturii și viticulturii.

IV. 2. 2. Premisele social-economice ale agriculturii

Dacă factorii naturali prin trăsăturile lor specifice au imprimat teritoriului comunei anumite particularități sub raportul economiei agricole, cei sociali-economici determină extinderea sau specializarea unor ramuri în funcție de cerințele economiei locale și de potențialul uman existent. Între factorii social-economici cu o mare influență asupra specializării agricole a unor ramuri menționăm crearea unor unități de prelucrare a produselor agricole (în industria morăritului și panificației) care asigură consumul local și aprovizionarea așezărilor rurale din vecinătate . Factorul hotărâtor în dezvoltarea agriculturii îl constituie potențialul uman, privit atât sub raportul gradului actual de utilizare a forței de muncă, cât și ca producător și consumator de produse agricole. Urmărind densitatea populației și repartiția geografică a principalelor ramuri agricole, observăm că între acestea există o strânsă legătură. De remarcat și numărul din ce în ce mai scăzut a populației tinere, care se ocupă de agricultură, aceasta orientându-se spre sectoare cu venituri mai mari, din mediul urban.

IV. 2. 3. Evoluția și limitele spațiului agrar. Evoluția spațiului agrar al teritoriului comunei Răducăneni este strâns legată de principalele evenimente fizico-geografice: relief, climă, hidrografie, soluri cât și de unele comportamente social-economice, spațiul agrar existând și fiind utilizat din cele mai vechi timpuri. Nu trebuie să uităm rolul pozitiv al omului în transformarea solului, pentru a realiza o producție sporită și nici să neglijăm acțiunea negativă a acestuia, care din dorința de a spori producția a contribuit la degradarea solului prin fertilizări artificiale excesive. De asemenea, datorită prezenței suprafețelor ocupate cu pășuni, mai întinse în trecut, s-au creat condiții prielnice pentru dezvoltarea creșterii animalelor și prelucrarea materiilor prime provenite (carne, lapte, lână, piele). Astfel, putem afirma că interacțiunea dintre condițiile naturale și activitatea umană au contribuit la diferențieri în repartiția și structura spațiului agrar.

Acțiunile întreprinse în agricultură s-au împletit cu dorința țăranilor de consolidare a gospodăriilor proprii, de ridicare a nivelului de viață prin practicarea agriculturii eficiente.

Regimul comunist a provocat în economia agrară mari schimbări, însă după 1990 agricultura este supusă modificării datorită schimbării statutului juridic al dreptului de proprietate asupra suprafețelor agricole emițându-se în localitate un număr mare de titluri de proprietate. În ultimele decenii, în urma transformării intervenite, ca urmare a unor măsuri cu caracter ameliorativ, domeniul agricol a sporit ca suprafață.

Condițiile pedo-climatice, precum solurile temperatura și precipitațiile favorizează în prezent cultivarea cerealelor în această zonă. Suprafața agricolă actuală a comunei însumează 6325 ha, din suprafața totală a comunei de 8749 ha.

Terenul arabil ocupă o suprafață de 3825 ha, predominând culturile cerealiere și a plantelor furajere care găsesc condiții prielnice de dezvoltare. Asolamentul trienal este înlocuit cu sistemul alternării culturilor. Pășunile și fânețele naturale ocupă o suprafață de 1233 ha și respectiv 509 ha, care alături de plantele furajere, favorizează dezvoltarea creșterii animalelor. Sectorul pomicol are la rândul său o reprezentare relativ bună cu circa 270 ha.

În ceea ce privește suprafețele acoperite de plantațiile viticole acestea se intind pe o surafață de circa 490 ha.

IV. 2. 4. Cultura plantelor

Condițiile favorabile cât și tratamentele efectuate au dus la dezvoltarea culturilor agricole la hectar, cât și extinderea acestora pe terenuri care odinioară au fost neproductive. Ca pondere, se remarcă cultura cerealelor, atât păioasele (grâu, orz, ovăz, secară, orzoaică) cât și prășitoare (porumb pentru boabe, floarea soarelui), plante tehnice precum rapița, urmate de cultura plantelor furajere (lucernă, trifoi și sparcetă).

Legumicultura a avut o importantă dezvoltare în anii când culturile erau ajutate prin îngrășăminte naturale, îngrășăminte azotoase și irigații. În prezent, legumele se cultivă în grădinile gospodăriilor, unde apar timpuriu datorită cultivării lor în solarii: rădăcinoase, tomate, varză timpurie și târzie, dovlecei, castraveți, ceapă, salată, spanac, conopidă, ardei, vinete, etc.

IV. 2. 5. Pomicultura și viticultura

În domeniul pomiculturii suprafețele acoperite de livezi au crescut în ultimii ani datorită societății S.C. VINIFRUCT COPOU S.A. IAȘI care a continuat să crească suprafețele plantațiilor pomicole prin înființarea unor noi livezi de cireș, prun, nectarin, cais, păr și măr. Astfel cea mai mare parte din suprafețele acoperite de pomi fructiferi aparțin acestei societăți. Populația deține la rândul ei livezi însă mare parte din acestea sunt îmbătrânite și în multe cazuri sunt lasate în paragină.

Cu toate aceste micii proprietari de terenuri încep să își înființeze plantații pomicole.

Fig. nr.34 Plantație individuală Botezatu Lucian (vișin și prun)

Condițiile de sol dar și înclinația versanților au favorizat de asemenea apariția unor întinse suprafețe viticole.

Cele mai multe din suprafețele viticole au o varstă apreciabilă ele fiind înființate în timpul fostului regim comunist. În prezent populația deține cea mai mare parte a suprafețelor viticole de pe teritoriul comunei Răducăneni. În cazul culturilor de viță de vie nou înființate o pondere foarte mare o au soiurile indigene, cu denumiri populare fragă albă, fragă neagră, căpșunică, corniță, conderă, delivor, tereasă,etc., deoarece înființarea unei plantații viticole care să cuprindă soiuri de viță de vie nobilă este mai costisitoare iar întreținerea acesteia necesită o mai mare atenție (stropiri plus diverse alte lucrări specifice).

În cazul viței de vie nobilă soiurile de struguri existente în cadrul podgoriei de la Răducăneni sunt următoarele:

– soiuri albe: Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Fetească regală, Fetească albă, Riesling italian, Chardonnay, Aligoté;

– soiuri roșii/roze: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Fetească neagră, Băbească neagră, Busuioacă de Bohotin;

– acestora li se mai adauga și unele soiuri de struguri de masă precum Chasle dʼore, Muscat Hamburg sau Cardinal.

Un caz aparte și un factor de mândrie locală este soiul de struguri Busuioacă de Bohotin.

Fig. nr.35 Soiuri de struguri- Busuioacă de Bohotin

La Bohotin se cultivă vița de vie din vremuri îndepartate, soiul Busuioacă de Bohotin, fiind după unii autori chiar apărut în această zonă. Așezarea Bohotin ca localitate și-a luat numele, conform diferitelor variante, fie de la pârâul Bohotin care trece prin zonă fie de la o fostă mănăstire. Soiul Busuioacă de Bohotin a devenit celebru datorită specificității sale fiind singurul soi românesc pentru vinuri aromate de culoare roze spre roșu, conferindu-i astfel caracterul de „unicat” în gama vinurilor obținute în România. O dovadă în plus a recunoașterii unicității soiului Busuioacă de Bohotin ca soi românesc, pe plan mondial, este precizarea facută în lucrarea apărută la Editura Hachette în anul 2015 al autorului Pierre Galet ,,Dictionnaire encyclopedique des cepages et de leurs synonymes ”. Acest dicționar, ce cuprinde aproape 10.000 de soiuri de viță-de-vie existente în lume, precizează clar că ,,Busuioaca de Bohotin este soi de vin roșu aromat din România”, deci nu este cultivat în altă parte.

Busuioaca de Bohotin în unii ani cu toamne lungi și călduroase poate da vinuri cu zahăr rezidual, dulci naturale. Aceste vinuri sunt onctuase, de culoarea chihlimbarului, pline de arome ce amintesc de petale de trandafir, busuioc și tămâie în același timp.

IV. 2. 6. Creștera animalelor

Tipurile de soluri din perimetrul comunei Răducăneni sunt favorabile cultivării plantelor furajere, dezvoltându-se astfel pășunile în detrimentul vegetației spontane care este de slabă calitate și se tinde spre defrișarea ei. După desțelenire, se cultivă furaje anuale și multianuale, care constituie baza creșterii animalelor.

În dezvoltarea creșterii animalelor și a sporirii producției un rol important îl are baza furajeră care trebuie să corespundă atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. Ea este reprezentată în prezent, prin pășuni și fânețe naturale, dar și prin plante de nutreț, acestea asigurând necesarul de hrană pentru numărul de animale existent în prezent.

În cadrul bazei furajere, cea mai mare pondere o au pășunile și fânețele naturale care sunt principala sursa de hrană mai ales în cursul primăverii, verii și toamnei. Se poate aprecia astfel, că zootehnia are condiții favorabile de dezvoltare.

Până la instalarea regimului comunist viața economică era prosperă, existând cirezi mari de vite, cornute, porcine, turme de ovine și animale pentru muncă.

După apariția regimului totalitar s-a diminuat tradiția creșterii unui număr mare de animale în gospodării. În prezent, creșterea animalelor se realizează în propria gospodărie, populația preferând animalele care asigură produsele destinate consumului propriu dar și a comercializării în pieța agro-alimentară ce se organizează în fiecare duminică.

În ultimii ani, efectivele de animale ale populației au înregistrat o anumită scadere față de perioada de dinainte de 1989 în care exista în comună un complex zootehnic aflat în subordinea fostului C.A.P Răducăneni. Astfel la nivelul anilor 1985 la nivelul comunei Răducăneni s-au raportat, spre exemplu, existenta a unor efective de14500 ovine și 1434 suine.

În prezent efectivele de animale din cadrul gospodăriilor individuale din Răducăneni sunt mult mai mici:

Tabelul. 1 Prezentele date au fost culese din evidența circumscripției veterinare locale fiind valabile în cursul lunii mai 2016.

Singurul domeniu în care s-a înregistrat o constanță a efectivului de animale a fost cel al cabalinelor , în prezent fiind un efectiv de 511 animale. Acest lucru se datorează în principal faptului că localnicii încă se folosesc de aceste animale pentru efectuarea diferitelor lucrări gospodărești.

De asemeni în gospodăriile proprii locuitorii cresc păsări (găini, curci, rațe sau gâște).

În comuna noastră singurul crescător mare de păsări este donmul doctor veterinar Radu Ciprian, care din fonduri proprii a reușit să înființeze o microfermă modernă (automatizată) de creștere a păsărilor cu o capacitate de 7000 de capete.

Fig.36 Ferma dr. Radu Ciprian exterior

Fig. 37 Ferma dr. Radu Ciprian interior

IV.3 Potentialul turistic al comunei Răducăneni.

România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiplele dovezi ale unei istorii și culturi milenare, ca și prin construcțiile dobândite de-a lungul anilor, dispune de un bogat potențial turistic valorificat într-o oarecare măsură.

Acesta este și cazul Văii Bohotinului care are un bogat potențial turistic latent care nu a fost pus în valoare, din păcate, de nimeni.

Potențialul turistic al acestor locuri cuprinde atât un potențial natural cât și unul antropic (vestigii arheologice, construcții ce pot avea valoare turistică, etc).

Obiectivele turistice naturale care ar putea suscita un interes deosebit pentru potențialii turisti sunt:

Rezervațiile naturale de tip paleontologic Bohotin-Pietrosu, Bazga-Pârâul Pietrelor unde se pot observa în stratele de rocă sedimentarădepozite fosilifere constituite din specii de moluște, ostracode și foraminifere care sunt atribuite sarmațianului;

Pădurile din marginea localităților sunt căutate mai ales pentru pentru recreere la sfârșit de săptămână; se adaugă vânatul și culesul fructelor de pădure, dar ele ar putea reprezenta obiective importante pentru activitățile cu elevii la unele teme geografice, biologice. Pădurile au atât funcție economică , în special pentru aprovizionarea cu lemn utilizat în diverse activități economice, cât și funcție de recreere.

Locuri unde se poate practica vânătoare sportivă, atât în paduri cât și în zonele din afara vetrei satelor unde există o mare diversitate de specii de vânat (mistreț, căprior, vulpe, iepure de camp, fazan, etc.)

Pescuitul sportiv ;

Izvoarele minerale existente pe teritoriul comunei, care ar putea fi valorificate prin amenajarea unor trasee turistice și punerea lor astfel la dispoziția turiștilor pentru consum, etc.

În ceea ce privește obiectivele turistice antropice acestea ar putea fi următorele:

Urme de așezări și culturi din paleolitic, neolitic (cultura Cucuteni),etc.

Vestigii ale unor așezări dacice (Bazga);

Bisericile din localitate ctitorite in stiluri arhitectonice diferite (bizantin, moldovenesc și gotic);

Conacul Rosetti, ctitoria întemeitorului localității;

Activitățile viticole, precum și a unor soiuri de viță de vie specifice zonei, Busuioaca de Bohotin, ar putea introduce localitatea într-un circuit turistic al podgoriilor din zona viticola Cotnari-Iași-Răducăneni-Huși. etc.

Existența potențialului turistic nu asigură însă dezvoltarea economică a acestui sector de activitate. Sunt necesare investiții in infrastructură, în promovarea zonei, creare de spații de cazare, etc.

CAPITOLUL V

VALORIFICAREA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ A TEMEI: ELEMENTE DE PROIECTARE CURRICULARĂ ȘI EXTRACURRICULARĂ ÎN ÎNVĂȚAREA GEOGRAFIEI ORIZONTULUI LOCAL ȘI APROPIAT

V. 1. Noțiuni introductive

Geografia, ca disciplină de învățământ, are un rol deosebit în formarea și educarea elevilor. Disponibilitățile științifice ale geografiei îi amplifică valențele în plan didactic, exprimate prin dimensiuni educaționale variate.

Didactica geografiei poate fi definită ca „disciplină științifică al cărei obiectiv este optimizarea procesului de predare-învățare a cunoștințelor geografice”1. Prin urmare, didactica geografiei urmărește inițierea viitorilor profesori fără a se opri doar la aspectele fundamentale ale teoriei și ale practicii procesului de predare-învățare-evaluare.

În timp ce învățământul tradițional este centrat pe cunoaștere, pe distribuirea cunoștințelor, învățământul modern se ridică deasupra nivelului cunoașterii și asimilării de cunoștințe, bazându-se pe dezvoltarea gândirii, formarea atitudinii și comportamentului, promovarea dezvoltării personalității elevului. În accepția didacticii actuale, procesul de învățământ înseamnă informație, gândire, simțire și voință, cu alte cuvinte, educație, instruire și formare, în același timp. În virtutea acestui fapt, geografia urmează să dezvolte anumite capacități sau procese psihice, respectiv gândirea științifică.

V. 2. Tipuri și variante de lecții

Dintre modurile de organizare a procesului de învățământ al disciplinei de Geografie se remarcă lecțiile, un mod de organizare eficient care are cea mai largă răspândire și vizează realizarea sarcinilor școlii. Desfășurarea procesului de învățământ geografic prin lecții se realizează după un orar printr-o succesiune de activități.

Trebuie avut în vedere faptul că lecția:

constituie forma principală de organizare a activității de predare-învățare;

vizează realizarea unor obiective instructive-educative;

1Nicolae Ilinca, Didactica geografiei, Editura Corint, București, 2008, p. 10

vizează realizarea unor obiective instructive-educative;

are un conținut, o anumită structură și un timp determinat de desfășurare;

presupune utilizarea unor moduri de lucru, a unor metode, procedee și mijloace de învățare. Ca atare, lecția poate fi definită ca o activitate comună a profesorului cu elevii unei clase, în vederea realizării unor obiective instructiv-eduactive, în cadrul căreia profesorul asigură predarea unui conținut, organizează și dirijează activitatea de învățare a elevilor, formarea conștiinței și conduitei acestora.

Se poate spune că lecția de geografie îndeplinește în relația cu celelalte feluri de activități, funcția de catalizator, de ordonare și orientare convergentă a acestora pentru realizarea obiectivelor instrucției și educației. De asemenea, lecția reprezintă o modalitate eficace de învățare, asigură însușirea temeinică a conținuturilor instruirii, formarea deprinderilor și a priceperilor vizate.

În esență, lecția:

este o componentă funcțională, structurală, operațională a unității de învățare;

constituie o activitate cu rol determinant în planul dezvoltării capacităților intelectuale ale elevilor;

exercită o influență sistematică, cu funcție formativă, sub raportul modelării unor trăsături de personalitate;

are o incidență puternică asupra randamentului școlar al elevilor.

Tipul de lecție reprezintă „un mod de organizare și desfășurare a activității de predare-învățare-evaluare în funcție de obiectivul fundamental vizat”2.

Obiectivul didactic fundamental constituie „sarcina principală sau dominantă a lecției care poate fi comunicarea unor cunoștințe, formarea priceperilor, deprinderilor și competențelor, finisarea și consolidarea cunoștințelor și competențelor, recapitularea și sistematizarea, evaluarea cunoștințelor sau competențelor”3.

_____________________

2Maria Eliza Dulamă, Elemente de didactica geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2000, p. 140

3ibidem

Ca atare, fiecare tip de lecție poartă numele obiectivului fundamental al activității. Factorii variabili ce determină varianta în interiorul fiecărei categorii de lecții sunt: nivelul de pregătire al elevilor, complexitatea cunoștințelor, strategiile de lucru de care dispune profesorul, stilul didactic al profesorului, mijloacele de învățământ și locul lecției în sistem.

Tipul de lecție nu apare ca un tipar rigid, ci ca un model flexibil, în funcție de care proiectare se poate concretiza în diferite variante de lucru. Varianta de lecție „reprezintă «structura concretă a unei lecții impusă, pe de o parte de tipul căreia îi aparține, iar pe de altă parte de factorii variabili ce intervin»”4.

Tipurile de lecții sunt:

lecția de comunicare și însușire a noilor cunoștințe;

b) lecția de formare și consolidare a priceperilor și deprinderilor;

c) lecția de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor;

d) lecția de verificare și apreciere a rezultatelor școlare;

e) lecția mixtă sau combinată;

Fiecare dintre aceste categorii prezintă diferite variante.

a) Lecția de comunicare și însușire a noilor cunoștințe se caracterizează prin faptul că în momentul comunicării profesorul are ponderea maximă în lecție, dar elevii trebuie să participe activ prin conversația solicitată de profesor pentru antrenarea lor. Astfel, nota definitorie a acestui tip de lecție constă în concentrarea activității didactice în direcția dobândirii de către elevi a unor cunoștințe și capacități operaționale. Acest tip de lecție se reprezintă și prin lecții mixte cu mai multe tipuri de activități: de comunicare, de repetare, consolidare, formare de priceperi și deprinderi, verificarea rezultatelor. De asemenea, o astfel de lecție poate dobândi și caracterul de lecție introductivă, oferind o perspectivă de ansamblu asupra materiei ce urmează a fi predate.

Alte variante de lecții ce se pot desprinde pot fi:

– Lecții prin activități practice pe terenul geografic;

– Lecția de analiză a observațiilor realizate în vizită, excursii, drumeții;

___________________

4ibidem, apoud Ioan Nicola, Instruire și învățare. Teorii, modele, strategii, Editura Științifică, București, 1996, p. 440

– Lecția bazată pe materiale demonstrative, experimente, elaborarea modelelor;

– Lecția desfășurată cu ajutorul mijlocelor de învățământ, manualului școlar, etc.;

– Lecția bazată pe munca independentă;

– Lecția organizată pe grupe de nivel.

b) Lecția de formare și consolidarea priceperilor și a deprinderilor vizează dobândirea unor procedee de muncă intelectuală, obișnuirea cu organizarea și desfășurarea muncii independente, educarea capacităților intelectuale și a tehnicilor de muncă intelectuală a elevilor, precum și aplicarea în practică a cunoștințelor.

Specific acestui tip de lecție este ponderea pe care o ocupă activitatea independentă a elevilor consacrată rezolvării sarcinilor de învățare în vedere dobândirii unor componente acționale: priceperi, deprinderi, algoritmi. Structura ei prezintă variante multiple, determinate fiind de specificul activităților întreprinse.

Aceste variante pot fi:

Lecții de formare a unor deprinderi de muncă intelectuală;

Lecții de activitate practică: realizarea unor colecții de roci;

Lecții-excursii, pentru formarea priceperilor de observarea a fenomenelor, prelucrarea unor observații și date, realizarea unor comparații geografice;

Lecții de realizare a unor modele;

Lecții pe calculator;

Lecții-dezbatere;

Lecții bazate pe muncă independentă cu surse de informare.

Formarea unor deprinderi de cercetare, ca obiectiv-major al legării cunoștințelor de practică, presupune un ansamblu de metode, tehnici procedee de investigație geografică, care se pot aplica în clasa, în cabinet și în natură la lecțiile de geografie.

Principalele deprinderi ce se pot realiza atât în clasa, cât și în cabinet sunt: citirea, interpretarea și realizarea unor hărți, lucrul cu sursele de informare bibliografică, elaborarea unei lucrări independente pe baza bibliografiei sub forma unor referate sau portofolii. Această concretizare apare cu atât mai relevant în formarea, exersarea și fixarea deprinderilor de muncă independentă, cu cât numărul orelor de geografie este limitat. Pot fi sugerate, în acest sens, teme de cercetare independentă privind studiul respectiv, caracterizarea geografică a unui teritoriu (localitate, județ, oraș). În orizontul local sau îndepăratat se pot realiza, de asemenea caracterizări geografice pe seama observațiilor, măsurătorilor sau cartografiei fenomenelor și proceselor reprezentative.

c) Lecția de recapitulare și sistematizare, se organizează dominant, la începutul anului școlar cu scopul sistematizării și recapitulării cunoștințelor dobândite în anul anterior, sau în intervalul ultimelor 3 săptămâni de la sfârșitul fiecărui semestru, vizând consolidarea cunoștințelor și competențelor dobândite de către elevi, pe parcursul perioadei anterioare. Astfel, aceasta vizează actualizarea cunoștințelor și competențelor, ordonarea lor într-un sistem mai larg de cunoștințe după logica internă a obiectului.

Recapitularea trebuie să constituie așadar, o sinteză a problemelor și a temelor principale, în care cunoștințele să fie ierarhizate după gradul lor de complexitate și după legăturile esențiale existente între elementele și fenomenele geografice, să aibă caracter creator. Această variantă se derulează și se finalizează în paralel cu evaluarea rezultatelor elevilor la învățătură:

Lecția pe baza referatelor, a schemelor recapitulative, a fișelor de lucru;

Lecția bazată pe activități practice;

Lecția-concurs, lecția de sinteză, lecția-vizită;

Lecția bazată pe studiul de caz;

Lecția de recapitulare bazată pe calculator sau a altor mijloace audio-vizuale.

d) Lecțiile de verificare și apreciere a rezultatelor învățării sunt lecții de bilanț care evidențiază modificările produse și influențele asupra personalității elevilor după parcurgerea unui program de învățare într-un interval de timp.

Aceste lecții relevă în ce măsură elevii și profesorul au realizat obiectivele propuse și ce ar trebui să întreprindă în viitor în acest scop. Alt scop urmărit este acela al controlului și evaluării fundamentului școlar. Din variantele acesteia remarcăm:

Lecția de verificare orală, lucrările scrise;

Lecțiile de îmbinarea a consolidării cunoștințelor, competențelor dobândite cu evaluarea, scrisă sau orală;

Lecția de evaluare prin aplicații practice sau exerciții;

Lecția de analiză a lucrărilor practice și scrise.

e) Lecția mixtă sau combinată este frecvent folosită deoarece se parcurg toate momentele lecției inclusiv posibilitatea de a verifica, de a preda sau de a fixa, conținutul acestei lecții. Și în cadrul acestui tip se pot stabili mai multe variante:

– Lecția combinată în care verificarea se face simultan cu predarea;

– Lecția combinată în care verificarea este etapa separată, iar dirijarea învățării (predarea) se face simultan cu predarea cunoștințelor.

V. 2. 1. Activități extracurriculare

Activitățile turistice școlare sunt activități didactice, proiectate și organizate de către profesor sub formă de călătorii, pe anumite distanțe și în anumite locuri, cu o durată limitată. Aceste activități reprezintă mijloace deosebite pentru formarea și educarea personalității integrale, asigură însușirea și aprofundarea în mod direct, activ și conștient a cunoștințelor, dinamizarea curiozităților științifice, a spiritului de investigație, a imaginației și a gândirii creative, călirea organismului și dezvoltarea fizică, formarea spiritului de echipă, etc.

V. 2. 1. 1. Excursia geografică

O importanță deosebită o are excursia prin contribuția ei la întregirea valorii educative a geografiei, la dezvoltarea simțului de observație al elevului, a interesului pentru studiul acesteia și a capacității de înțelegere a realității înconjurătoare. Ea permite o imagine de ansamblu asupra componentelor mediului înconjurător, contribuind la lărgirea orizontului geografic al elevilor și realizând legătura dintre teorie și practică.

Excursia este „o călătorie cu durata de cel puțin o zi, efectuată în afara localității de reședință, cu un mijloc de transport și care are ca scop recreerea și refacerea fizico-psihică a persoanei, culegerea informațiilor prin observare direct, cunoașterea mediului în care trăim”5. Excursiile sunt organizate pe parcursul uneia sau a mai multor zile, la sfârșit de săptămână sau în vacanțe. În funcție de conținutul obiectivelor propuse, excursiile pot fi:

Excursii pentru cunoașterea componentelor naturale ale peisajului geografic;

5Viorica Tomescu, Didactica geografiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 215

Excursii pentru cunoașterea anumitor obiective social-economice și cultural-istorice dintr-un itinerariu;

Excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari și pe o durată de mai multe zile.

Efectuarea excursiei geografice impune cadrului didactic o mare răspundere atât privitor la conținut, la scopul urmărit, la alegerea perioadei corespunzătoare, e modului de desfășurare și finalizare. Ea trebuie pregătită după un plan care cuprinde trei etape distincte:

– etapa de organizare;

– etapa de desfășurare;

-etapa de evaluare a excursiei la reîntoarcere.

Pentru organizarea unei excursii este nevoie de aprobarea directorului școlii și a Inspectoratului Școlar. Se are în vedere:

Pregătirea excursiei: se stabilește obiectivele, traseul, mărimea și structura grupului;

Alegerea traseului: se stabilește lungimea traseului, numărul de zile, vârsta, pregătirea fizică, sezonul, milocul de transport, posibilitățile de cazare, costuri. Traseul trebuie să ofere o combinație armonioasă cuprinzând obiective variate, care să trezească și să mențină interesul elevilor, să le ofere emoții plăcute prin frumusețea peisaului, prin unicitatea sa.

Stabilirea programului pe zile: se stabilește în funcție de lungimea traseului, de numărul și importanța obiectivelor vizitate, de mijlocul de transport, de dificultatea traseului, de locurile de masă și cazare.

Evaluarea costului excursiei: se face în funcție de lungimea traseului, de numărul de zile, de mijlocul de transport, de calitatea și numărul cazărilor și a meselor asigurate. Costul se stabilește pentru tot traseul dus-întors.

Asigurarea documentării: conducătorul excursiei se va documenta asupra traseului și asupra obiectivelor și va întocmi o schiță cu traseul.

Organizarea grupului de elevi: conducătorul excursiei informează elevii cu obiectivul excursiei, traseul, obiectivele ce se vor vizita, însoțitorii și costurile excursiei. Elevii semnează un tabel nominal prin care se angajează că vor respecta regulile N.T.S. și regulile de circulație.

Recomandări privind echipamentul: se va stabili lista echipamentului necesar.

Recomandări privind alimentația: se va stabili felul și cantitatea alimentelor ce vor fi împachetate.

Recomandări privind conduita elevilor: revizuirea regulamentului școlar.

Desfășurarea excursiei: conducătorul va avea asupra sa delegația, tabelul nominal cu elevii, documentele de transport, buletinul și materialul informativ.

Valorificarea instructiv-educativă a rezultatelor excursiei școlare: prin selectarea, prelucrarea, conservarea și prezentarea tuturor informațiilor culese, prin mijloace verbale (conferințe, rezumate, descrieri) și vizuale (hărți, fotografii, desene, filme documentare, albume, expoziții etc).

Cele mai multe itinerarii pentru excursii pot fi stabilite în orizontul local care reprezintă „laboratorul geografic” cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor și fenomenelor, le intuiesc „la fața locului” însușindu-și fondul corect de reprezentări și noțiuni științifice despre lumea înconjurătoare.

Desfășurarea activităților cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă și invers, constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare și experimentare, pentru înțelegerea cauzalității fenomenelor și evoluția lor în timp. Se realizează anumite stări afective, trăiri emoționale și sentiment de atașament față de locurile natale.

Prezentăm în continuare proiectul didactic al unei excursii școlare organizată cu elevii de la gimnaziu, din cadrul Liceului teoretic Lascăr Rosetti Răducăneni, în care am încercat să valorificăm valențele multiple, cât și interdisciplinare ale acesteia.

PROIECT DIDACTIC

Grup țintă: elevii din clasele: V-VIII

Unitatea de învățământ: Liceul teoretic Lascăr Rosetti Răducăneni, jud. Iași

Prof. îndrumător: Botezatu Lucian

Durata excursiei: o zi

Tema: JUDEȚUL IAȘI. ITINERARII GEOGRAFICE ȘI CULTURALE.

Itinerariul propus: Răducăneni-Iași-Răducăneni

Conținutul obiectivelor propuse pentru observare:

Iași: Gradina Botanică ,,Anastasie Fătu” Iași

Parcul Copou: Obeliscul cu lei, Teiul lui Eminescu, Aleea scriitorilor

Biserici: Catedrala Mitropolitană din Iași

Case memoriale: Bojdeuca lui Ion Creangă

Muzee: Palatul Culturii, Muzeul ,,Mihai Eminescu”

Aeroporturi: Aeroportul Internațional Iași

Scopul: Cunoașterea, înțelegerea și aprecierea valorilor culturale, istorice, geografice, literare și religioase ale județului.

Obiective operaționale:

să indice poziția itinerariului, desprinzând conexiunile dintre mediul geografic și om;

să comunice fondul general al cunoștințelor privind semnificațiile, particularitățile și importanța principalelor monumente istorice, literare și de cultură vizitate;

să analizeze aspecte fizico-geografice, etnografice și folclorice de pe parcursul excursiei;

să coreleze resursele și obiectivele economice din regiune cu specificul cadrului natural;

să valorifice intra- și interdisciplinar conținutul informațiilor geografice, istorice, etnografice, literare, religioase, etc.;

să motiveze importanța protejării monumentelor istorice, religioase, a mediului înconjurător;

să protejeze mediul înconjurător (în popasurile făcute).

Material didactic: ghiduri ale obiectivelor studiate, materiale adunate pe traseu, aparate de fotografiat, hărți, diplome.

Desfășurarea activității:

I. Pregătirea excursiei

1. Anunțarea excursiei: Cu cel mult o lună înainte de data efectuării ei, este anunțată excursia pe care o vor face elevii.

2. Pregătirea elevilor pentru această excursie se face în cadrul unei lecții sau într-o ședință specială de instructaj, prezentându-se scopul excursiei, traseul cu punctele cele mai importante. Se precizează materialele necesare fiecărui elev pentru activitatea desfășurată precum și echipamentul adecvat acestei activități extrașcolare.

Se stabilește mijlocul de transport – autocarul – prețul biletelor, banii necesari pentru vizitarea monumentelor de cultură, pentru mici cheltuieli și pentru hrană.

Cadrele didactice și elevii, pe baza hărții județului Iași, fac cu ajutorul semnelor convenționale, descrierea generală județului, o localizează în cadrul hărții patriei, precizează formele de relief cele mai importante, instituții culturale, religioase, dar și economico-administrative și delimitează itinerarul excursiei.

Folosindu-se albume, prezentare PPT, fragmente din filme didactice, profesorul trezește curiozitatea, interesul pentru a lua contact direct cu frumusețile naturii, cu valorile monumentelor istorice, literare și religioase din județ.

Se amintește că informațiile dobândite în timpul excursiei vor fi valorificate în cadrul unei lecții de evaluare-recapitulare.

II. Desfășurarea excursiei: La data și la ora fixată, elevii se adună în fața școlii. Se face prezența, se verifică costumația, se reamintește regulamentul și se deplasează la autocar. Se anunță traseul excursiei. Aceasta se desfășoară conform planificării, în mod plăcut, eficient prin realizarea temei și obiectivelor printr-o abordare interdisciplinară.

III. Evaluare:

– marcarea itinerariului parcurs pe harta clasei;

– întocmirea unui „Album al clasei” cu fotografii realizate în timpul excursiei;

-crearea de compuneri, texte inspirate din excursie;

-inițierea de discuții și propunei pentru alte excursii.

Fig. nr.38 Gradina Botanică Iași Fig. nr.39 Parcul Copou, Teiul lui Eminescu

Fig.nr.40 Bojdeuca lui Ion Creangă

Fig. nr.41 Palatul Culturii Fig. nr.42 Catedrala Mitropolitană Iași

Fig.nr.43 Aeroportul Internațional Iași Fig.nr.44 Puncte check-in

V. 2. 2. PROIECTE DIDACTICE

PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învățământ: Liceul teoretic Lascăr Rosetti Răducăneni, Iași

CLASA: a V-a

DISCIPLINA: Geografie generală

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Resursele naturale și activitățile economice

SUBIECTUL: Agricultura – aspecte generale

TIPUL LECȚIEI : mixtă

PROFESOR: Botezatu Lucian

SCOPUL: Această lecție este importantă deoarece elevii vor afla informații despre agricultura Terrei.

COMPETENȚE GENERALE:

1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice;

2. Utilizarea corectă a numelor proprii și a termenilor în limbi străine;

3. Transformarea unor elemente din matematică, științe și tehnologie în studierea mediului terestru

4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic;

5. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă.

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.3. Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în contexte noi;

2.2. Citirea corectă a denumirilor și termenilor geografici din limbi străine;

3.2. Identificarea legăturilor între elemente, fenomene și procese observabile;

3.5. Explicarea legăturilor dintre realitatea observată și fenomene din domeniul științelor naturii;

7.8. Să analizeze elemente din realitatea observată direct sau indirect.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

La sfârșitul lecției toți elevii vor fi capabili:

O1 – să definească agricultura;

O2 – să enumere factorii care influențează agricultura;

O3- să precizeze ramurile agriculturii;

O4 – să descopere principalele plante care se cultivă pe glob;

O5 – să clasifice principalele animale ce se cresc pe glob;

O6 – sa completeze corespunzător itemii fișei de evaluare.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

a) RESURSE PROCEDURALE:

-conversația;

-expunerea;

– lucrul cu harta

-observația;

-explicația;

expunerea;

-descoperirea.

b) RESURSE MATERIALE:

– harta fizică a lumii;

– manualul;

– atlasul

– fișe de lucru

c) RESURSE TEMPORALE: 50 min

d) ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII: frontală

e) FORME DE EVALUARE:

– fișe de lucru

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

SCHIȚA TABLEI

AGRICULTURA

– Aspecte generale-

Agricultura – este o ramură a economiei și reprezintă activitatea de bază a locuitorilor din așezările rurale.

Factorii care determină dezvoltarea agriculturii sunt:

o naturali: relieful, clima, solurile;

o tehnologici: mașini agricole, semințe selecționate, irigații, îndiguiri.

Agricultura cuprinde 2 ramuri:

Cultura plantelor;

Creșterea animalelor.

1. Cultura plantelor

a.Cultura cerealelor

Grâul: este cereala cea mai importantă pentru panificație;

-zone întinse cu grâu se întâlnesc în marile câmpii: C. Europei de Est (Europa). Marea Câmpie Chineză(Asia), C. Română(Europa).

Orezul: reprezintă cereala de bază a populației din estul și sudul Asiei;

-cultura orezului este bazată pe irigații;

-se cultivă în delte, câmpii aluvionare din China, India, Coreea, Japonia.

Porumbul: originar din America (Mexic);

-ocupă suprafețe mari în S.U.A., Marea Câmpie Chineză, Podișul Braziliei, Câmpia Europei de Est.

Secară, orz, ovăz, mei, sorg.

2. Legumele

Cartoful: este originar din America (Peru).

-preferă un climat temperat răcoros și umed din zonele de deal, depresiuni: America, Europa, Asia.

Cartoful dulce (batatul): Africa

Maniocul: Africa, America de Sud

Tomate: Europa (sere)

3. Plante cultivate pentru zahăr

Trestia de zahăr: se cultivă în zona caldă: America Centrală (Cuba). America de Sud (Brazilia), India, Australia.

Sfecla de zahăr: se cultivă în zona temperată: Europa (Germania, Franța,Ucraina), S.U.A, China.

4.Plante cultivate pentru ulei

Floarea-soarelui: este principala plantă uleioasă din zona temperată

-se cultivă în zonele de câmpie: Câmpia Europei de Est, Câmpia Română, Câmpia La Plata.

Soia: este cultivată pe suprafețe întinse în America (S.U.A, Brazilia), Asia (China)

Măslinul: specific zonei mediteraneene (Italia, Spania, Grecia, nordul Africii).

Arahidele.

5.Plantele textile

Bumbacul: – cea mai importantă plantă textilă.

-cele mai întinse culturi sunt în zona caldă: China, India, sudul S.U.A.

Inul: preferă zona cu climă temperat umedă: vestul Europei, China

Cânepa: este o plantă de climat temperat continental: Europa

Iuta: se cultivă în zona musonică: sud-estul Asiei

6. Pomii fructiferi (Pomicultura)

-din zona caldă: arborele de cafea, arborele de cacao, bananierul, curmalul (se cultivă pe mari plantații în Brazilia, Columbia, Africa, sudul Asiei).

-din zona mediteraneană: citricele (portocale, mandarine, grapefruit) și măslinul;

-mărul, părul, cireșul, prunul, caisul, piersicul

7. Vița de viepreferă climatul mediteranean (Italia, Franța, Spania), nordul Africii, dar și în S.U.A, Brazilia, India.

2. Creșterea animalelor

-bovine: Brazilia, China, India;

-porcine: China;

-ovine: Australia, Noua Zeelandă;

-păsări (avicultura): Belgia, S.U.A, Australia.

-creșterea viermilor de mătase (sericicultura): China

Fișă de lucru

1. Câte ramuri are agricultura?

…………………………………….

………………………………………….

……………………………………………

2.Factorii care influenteaza dezvoltarea agriculturii sunt:

…………………………………………………………………………………………

3. Factorii naturali sunt:

…………………………, …………………………. și ……………………………..

4. Factorii tehnologici contribuie la dezvoltarea agriculturii cu: mașini,

…………………………………………… și ………………………………………..

5. Clima influențează agricultura prin: temperatură, umiditate și ………………………

6. Plantele din grupa cerealelor sunt: ………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………..

7. Enumerați legumele cultivate în zona temperată:

…………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………

8. Plantele cultivate pentru obținerea uleiului sunt: ………………………………………

……………………………………………………………………………………………

9. Enumerați principalele grupe de animale care cresc pe glob.

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învățământ: Liceul teoretic Lascăr Rosetti Răducăneni, Iași

CLASA: a VI-a

DISCIPLINA: Geografia Europei

SUBIECTUL: Franța – caracterizare geografică

TIPUL LECȚIEI : mixtă (predare-învățare-consolidare)

PROFESOR: Botezatu Lucian

SCOPUL: -evaluarea cunoștințelor referitoare la Europa Atlantică sau Vestică;

-dobândirea de noi cunoștințe despre Franța.

COMPETENȚE GENERALE:

1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice;

2. Utilizarea corectă a numelor proprii și a termenilor în limbi străine;

3. Transformarea unor elemente din matematică, științe și tehnologie în studierea mediului terestru;

4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic;

5. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă.

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.3. Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în contexte noi;

2.2. Citirea corectă a denumirilor și termenilor geografici din limbi străine;

3.2. Identificarea legăturilor între elemente, fenomene și procese observabile;

3.5. Explicarea legăturilor dintre realitatea observată și fenomene din domeniul științelor naturii;

7.8. Să analizeze elemente din realitatea observată direct sau indirect.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

La sfârșitul lecției toți elevii vor fi capabili:

O1 – să identifice poziția geografică a Franței pe harta lumii;

O2 – să precizeze suprafața, populația și capitala Franței;

O3- să caracterizeze clima, vegetația;

O4 – să enumere principalele râuri care străbat Franța;

O5 – să identifice tipurile de resurse naturale și ramurile industriei;

O6 – să denumească câteva obiective turistice cunoscute din această țară;

O6 – sa completeze corespunzător itemii fișei de evaluare.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

a) RESURSE PROCEDURALE: -conversația euristică

-lucrul cu manualul

– lucrul cu harta

-problematizarea;

-expunerea;

-observația;

-învățarea prin descoperire.

b) RESURSE MATERIALE:

– Manual școlar „Geografia Europei” pentru clasa a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002.

– Harta fizică a Europei;

– Atlas geografic școlar;

– Imagini;

– Fișe de lucru.

c) RESURSE TEMPORALE: 50 min

d) ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII:

– Frontal

– Inidvidual

f) FORME DE EVALUARE:

-aprecieri verbale;

-observația;

– rezolvarea unui test alcătuit din itemi lacunari și cu alegere multiplă.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Fișă de lucru

I. Completați afirmațiile de mai jos cu informația corectă:

1. În Franța altitudinea maximă de 4807 m se înregistrează în vârful…………….

2. În partea de sud a Franței se găsesc munții …………………………………………….

3. Franța are ieșire la Oceanul ………………………………………………………………….

4. Mai mult de jumătate din populația Franței trăiește în mediul ……………………

5. Numiți trei vecini ai Franței …………………………………………………………………..

II. Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. în sudul Franței clima este:

a. mediteraneana b. temperat oceanica c. montana

2. Capitala Franței este :

a. Londra b. Paris c. Roma

3. Franța ocupă locul întâi pe glob la producția de :

a. fructe b. legume c. vinuri

4. Formațiunea vegetală dominantă în Franța este:

a. pădurea b. fâneața c. landele

SCHIȚA TABLEI

FRANȚA

-Caracterizare geografică-

Suprafața: aprox. 550.000 kmp

Populația: aprox. 59 mil. loc.

Capitala: Paris

I.Poziția geografică:

Franța este situată în Europa Vestică sau Atlantică, fiind singura țară europeană cu ieșire la Oc. Atlantic, Marea Mediterană și Marea Nordului. Este traversată de paralela de 45°C.

II. Cadrul natural:

1. Relieful: este foarte variat, cu dispunere în formă de amfiteatru, cu altitudini ce scad de la est la vest. Altitudinea maximă: vf. Mont Blanc, 4807m.

În sud și est se află munții tineri: Pirinei și Alpi, iar în centru și nord-est se află munții vechi: Masivul Central Francez, Pod. Ardeni, Mții Vosgi.

Câmpiile ocupă o mare parte din teritoriul țării: Bazinul Parisului, Bazinul Aquitaniei, Câmpia Loirei.

2. Clima:

Datorită influențelor oceanice și dispunerii formelor de relief, în Franța se disting următoarele tipuri de climă:

• temperat-oceanică în vest;

• temperat-continentală în centru și est; e mediteraneană în sud;

* montan.

3. Hidrografia

Apele formează o rețea densă datorită precipitațiilor bogate. Principalele fluvii sunt:

– Loire (cel mai lung fluviu francez);

– Sena;

– Rhone;

– Garonne;

– Rin (la granița cu Germania).

Franța ocupă locul I pe glob la apele minerale.

4. Vegetația și fauna :

• pădurile reprezintă formațiunea dominantă și ocupă 26% din suprafața țării. Acestea se diferențiază astfel:

– păduri de foioase ( stejar și fag);

– păduri mediteraneene (pini, măslini sălbatici, chiparoși);

– păduri de conifere.

La înălțimi mai mari de 2000-2400 m se află pășunile și fanețele naturale. Pe locul pădurilor defrișate se dezvoltă landele.

III. Populația și așezările omenești

Densitatea populației: 109 loc./kmp.

Religia: catolică (90%), protestantă.

Franța are o populație omogenă, dar repartizată neuniform în teritoriu (densități mari în nord-est, pe văile marilor fluvii, în zona țărmurilor și densități foarte mici în munți și platouri).

Populația urbană: 75,5%.

Orașele principale sunt: Lyon, Reims, Orleans, Nice, Lille, Bordeaux, Marsilia (cel mai mare port), Paris, Cannes.

IV. Resursele naturale și economia

A) Resursele naturale: – bauxită (locul 5 pe glob);

– minereu de fier;

– cărbuni superiori;

– gaz metan.

B) Industria:

– siderurgică;

– construcții de automobile (Citroen, Renault, Peugeot);

– metalurgie neferoasă;

– ușoară și alimentară.

C) Agricultura:

Franța este cea mai importantă țară agricolă europeană. Se cultivă: cereale (locul 1 în Europa și locul 5 în lume), fructe, legume, viță de vie (locul 1 în lume la struguri și vinuri), plante tehnice. Se cresc: bovine, porcine, păsări.

D) Transporturile:

Remarcabile sunt:

stațiile de cale ferată;

TGV (trenul de mare viteză, 300km/h);

șoselele modernizate (autostrada Soarelui pe valea Loirei);

porturile fluviale și maritime: Le Havre, Bordeaux, Lyon;

Eurotunelul;

– aeroporturile.

E) Turismul

Franța ocupă primul loc în Europa. Cele mai atractive zone turistice sunt:

Coasta de Azur (litoralul Mării Mediterane între Marseille și Monaco); ° litoralul atlantic (Biarritz);

Valea Loirei;

Paris (monumente, muzee,palate, catedrale).

PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învățământ: Liceul teoretic Lascăr Rosetti Răducăneni, Iași

CLASA: a VII-a

DISCIPLINA: Geografia continenetelor extraeuropene

SUBIECTUL: Canada – caracterizare geografică

TIPUL LECȚIEI: predare-învățare

PROFESOR: Botezatu Lucian

SCOPUL: -evaluarea cunoștințelor referitoare la America de Nord si cea Centrală;

-dobândirea de noi cunoștințe despre SUA.

COMPETENȚE GENERALE:

1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice;

2. Utilizarea corectă a numelor proprii și a termenilor în limbi străine;

3. Transformarea unor elemente din matematică, științe și tehnologie în studierea mediului terestru;

4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic;

5. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă.

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.3. Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în contexte noi;

2.2. Citirea corectă a denumirilor și termenilor geografici din limbi străine;

3.2. Identificarea legăturilor între elemente, fenomene și procese observabile;

3.5. Explicarea legăturilor dintre realitatea observată și fenomene din domeniul științelor naturii;

7.8. Să analizeze elemente din realitatea observată direct sau indirect.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

La sfârșitul lecției toți elevii vor fi capabili:

O1 – să identifice poziția geografică a SUA pe harta lumii;

O2 – să precizeze suprafața, populația și capitala SUA;

O3- să caracterizeze clima, vegetația;

O4 – să enumere principalele râuri care străbat SUA;

O5 – să identifice tipurile de resurse naturale și ramurile industriei;

O6 – să denumească câteva obiective turistice cunoscute din această țară;

O6 – sa completeze corespunzător itemii fișei de evaluare.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

b) RESURSE PROCEDURALE: -conversația euristică

-lucrul cu manualul

– lucrul cu harta

-problematizarea;

-expunerea;

-observația;

-învățarea prin descoperire.

b) RESURSE MATERIALE:

– Manual școlar „Geografia continentelor” pentru clasa a VII-a, Editura Humanitas, București, 2002.

– Harta fizică a Americii;

– Atlas geografic școlar;

– Imagini;

– Fișe de lucru.

c) RESURSE TEMPORALE: 50 min

d) ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII:

– Frontal

– Inidvidual

g) FORME DE EVALUARE:

-aprecieri verbale;

-observația;

– metoda ciorchinelui.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

SCHIȚA LECȚIEI

STATELE UNITE ALE AMERICII

-Caracterizare geografică-

SUPRAFAȚA: 9 364 000 km2 locul 4 ca mărime după Rusia, Canada și China

AȘEZAREA: în America de Nord ( în partea centrală ) ALASKA, I-LE HAWAII

VECINI: – N Canada

E Oceanul Atlantic

S Golful Mexic, Mexic

V Oceanul Pacific

RELIEFUL: – munții Stâncoși, Appalachi, Sierra Nevada, Coastelor, Cascadelor, Alaska, Mauna Kea și Loua;

podișurile Preeriilor, Colorado, Marelui Bazin, Texas, Ohio, Missuri;

câmpiile Atlanticului, Mississippi;

deșertul Nevada

CLIMA: – temperat continentală, oceanică, tropicală în Hawaii, subtropicală, subpolară și polară în Alaska, montană

APELE: – fluviile Mississippi, Rio Grande, Colorado, Columbia;

– lacurile Superior, Huron, Michigan, Erie, Ontario, Marele lac Sărat.

POPULAȚIA: 300 000 000 locuitori locul 3 după China și India

DENSITATEA: 30 loc./ km2

CAPITALA: Washington

ORAȘE: New York, Los Angeles, Chicago, Detroit, Philadelphia, Miami, Dallas, San Francisco, Honolulu, Boston, Atlanta.

RESURSE NATURALE: petrol, gaze naturale, cărbuni, minereuri de fier și neferoase

INDUSTRIA: – energetică, electrotehnică, electronică, siderurgică, metalurgică, construcții de mașini, chimică, textilă, alimentară;

– aluminiu și produse aeronautice locul 1 pe glob.

AGRICULTURA: – cultura plantelor porumb și soia locul 1 pe glob; grâu și bumbac locul 2 pe glob; sfeclă de zahăr, citrice, struguri, tutun;

– creșterea animalelor porcine locul 2 în lume, bovine și cabaline locul 3 în lume; ovine, păsări;

– pescuitul.

TRANSPORTURILE: foarte bine dezvoltate

TURISMUL: foarte bine dezvoltat locul 2 în lume după numărul de vizitatori.

Este prima putere economică din lume.

FISA DE LUCRU 1

STATELE UNITE ALE AMERICII – FISA DE LUCRU Identificati statele notate cu cifre ;

PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învățământ: Liceul Teoretic Lascar Rosetti Raducaneni

Clasa: a VIII-a

Prof.:Botezatu Lucian

Disciplina : Geografia Romaniei

Unitatea de învățare : Industria

Titlul lecției: Industria – ramura a economiei.

Tipul lecției: recapitulare si sistematizare a cunostintelor

Locul de desfășurare: sala de clasa

Timp: 50 min.

Competente specifice: la sfârșitul lecției elevii vor fi capabili

– să descrie principalele ramuri industriale;

– să expună informațiile referitoare la ramurile industriale si importanta lor in cadrul economiei nationale;

– să identifice pe harta principalele centre industriale ale tarii si specificul lor industrial.

Metode: conversația, explicația, observația, comparația, lucrul cu harta și manualul, lucrul cu calculatorul si videoproiectorul, lucrul cu fișe de activitate independentă, analiza, sinteza

Mijloace: harta fizică Romania, atlas geografic general, teste, manualul, calculatorul, videoproiectorul

Mod de organizare :frontală, individuală

Evaluare:evaluare curentă, evaluare orală ( stimularea participării elevilor la formulări de răspunsuri; analiza și aprecierea răspunsurilor prin note) evaluare practică ( lucrul cu harta, interpretări de hărți și planșe, completarea fișelor de autoevaluare)

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

PROIECT DE LECȚIE

Liceul Teoretic Lascar Rosetti Raducaneni, Iași

Clasa: a VIII-a

Prof.:Botezatu Lucian

Disciplina : Geografia Romaniei

Unitatea de învățare : Industria

Titlul lecției: Industria – ramura a economiei.

Tipul lecției: recapitulare si sistematizare a cunostintelor

Locul de desfășurare: sala de clasa

Timp: 50 min.

Competente specifice: la sfârșitul lecției elevii vor fi capabil

– să descrie principalele ramuri industriale;

– să expună informațiile referitoare la ramurile industriale si importanta lor in cadrul economiei nationale;

– să identifice pe harta principalele centre industriale ale tarii si specificul lor industrial.

Metode: conversația, explicația, observația, comparația, lucrul cu harta și manualul, lucrul cu calculatorul si videoproiectorul, lucrul cu fișe de activitate independentă, analiza, sinteza

Mijloace: harta fizică Romania, atlas geografic general, teste, manualul,calculatorul,videoproiect.

Mod de organizare : frontală, individuală

Evaluare:evaluare curentă, evaluare orală ( stimularea participării elevilor la formulări de răspunsuri; analiza și aprecierea răspunsurilor prin note) evaluare practică ( lucrul cu harta, interpretări de hărți și planșe, completarea fișelor de autoevaluare)

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Test clasa a VIII A

I. Scrieți pe foaia de test, răspunsurile corecte care completează afirmațiile de mai jos :

O importantă rafinărie se află pe malul Mării Negre la ……………………………………

Din Platforma Continentală a Mării Negre se extrage …. …………………………………

Orasul Slatina este situat in unitatea de relief numita ……………………………………..

Principalul centru siderurgic al țării noastre se află la ……………………………………..

4 x 5 puncte = 20 puncte

II. Analizați afirmațiile de mai jos și identificați răspunsul corect, notând pe foaia de test litera corespunzătoare :

Autoturisme se fabrică la :

a. Brasov b. Iasi c. Pitesti d. Timisoara

2. Materia primă de producere a aluminei și a aluminiului este :

a. Bauxita b. Metanul c. Minereurile de fier d. Pirita

3. O hidrocentrală se află la :

a. Cernavodă b. Mintia-Deva c. Porțile de Fier I d. Turceni

4. Zăcăminte de sare există în unitatea de relief numită:

a) Carpații Meridionali b) Câmpia Română c) Podișul Getic d) Subcarpații Getici

4 x 5 puncte = 20 puncte

III. Completați textul de mai jos cu informațiile care lipsesc, notând pe foaie numele corespunzătoare :

În țara noastră există o atomocentrală la 1……………………… În bazinul Motru-Rovinari se extrage 2……………………….., care este utilizat în apropiere la termocentralele Rovinari și 3………………….. Dintre centrele siderurgice, care are în apropiere materii prime, centrul siderurgic de la 4 ………………………….. este situat în apropierea Munților Poiana Ruscă cu resurse de 5 ……………………. .

Termeni : lignit, Constanta, Resita, Cernavoda, petrol, Hunedoara, bauxita, minereuri de fier, Turceni; 5 x 2 puncte = 10 puncte

IV . Pe harta de mai jos sunt cu numere râuri și orașe. Scrieți pe foaia de examen :

1. numele orașelor-reședință de județ marcate, pe hartă, cu numerele 1, 2, 3, 4 și 5;

2. numele râurilor marcate, pe hartă, cu numerele 6, 7, 8, 9 și 10;

3. numele celui mai mare lac de acumulare (hidroenergetic) situat pe râul marcat, pe hartă, cu

numărul 6;

4. numele județului care are ca reședință orașul marcat, pe hartă, cu numărul 4;

5. o ramură industrială din orașul marcat, pe hartă, cu numărul 1;

6. o ramură industrială din orașul marcat, pe hartă, cu numărul 2;

7. numele râului care străbate orașul marcat, pe hartă, cu numărul 2. 30 puncte

Timp de lucru 35 de minute Oficiu 20 puncte

Mult succes!

V. 3. Disciplina opțională „Geografia Comunei Răducăneni”

Foarte multe exemple din cadrul acestei discipline demonstrează că natura și oamenii se află într-o continuă transformare datorită dinamicii și autodezvoltării proprii într-un proces permanent. Concomitent cu activitatea din cadrul cabinetului de geografie are loc studierea mediului geografic din orizontul local apropiat. Interesul cercetării orizontului local pentru învățarea geografiei a reprezentat întotdeauna un punct de plecare în proiectarea învățării acestei discipline.

Orizontul apropiat reprezintă spațiul situat în jurul orizontului imediat și care este parcurs zilnic. El cuprinde spațiul în care se desfășoară activitatea, drumul de acasă la locul de activitate, dar și locurile prin care se trece pentru a parcurge acest drum.

Orizontul local are o extensiune mai mare, reprezentând spațiul din jurul localității Răducăneni, respectiv a județului Iași, care corespunde unei asocieri de unități geografice, cuprinzând trei componente majore:

– componente fizice naturale: relieful, substratul geologic, solul, aerul, apa;

– componente biotice: vegetația, fauna;

– componente sociale: locul pe care îl ocupă omul în cadrul orizontului local.

Geografia orizontului local studiază populația ca o prezență importanță a peisajului geografic și a mediului înconjurător. Componentele antropice cuprind: populația, așezările omenești și activitățile economice. Studiul geografic al așezărilor omenești din orizontul local și apropiat a urmărit de asemenea, atestarea documentară, sistemul de așezări, perspective economice și demografice. Analiza activităilor economice a analizat: principalele culturi agricole, creșterea animalelor, industria locală, activități de transport.

În învățarea geografiei, cunoașterea orizontului local stimulează abordarea unor probleme referitoare la orizontul local, prin punerea într-o lumină nouă a comunității în care se află situată unitatea de învățământ; de asemenea, evidențiază elemente de specificitate pe care le poate aduce geografia ca disciplină școlară în cercetarea complexă a orizontului local, din perspectiva raportului dintre comunitate și teritoriul ei de viață.

Prin desfășurarea unor activități de investigație minimală a orizontului local, elevul devine un participant activ la propria sa formare și la înțelegerea rolului pe care îl are în cadrul comunității locale; activitatea de cercetare a orizontului local trebuie să dezvolte la elevi și o puternică componentă atitudinală și participativă, prin angrenarea acestora în activități de cercetare, diagnoză și chiar în componente ale actului decizional, având astfel o componentă științifică, civică și socială.

Orizontul local oferă o metodologie minimală de cercetare geografică și de prezentare a rezultatelor propriilor investigații, oferă un câmp larg de sugestii asupra modului de abordare a cercetării geografice a orizontului local, astfel că acesta poate deveni o preocupare nu numai a profesorilor, ci și a elevilor. Prin exemplele întâlnite, mărește atractivitatea învățării geografiei, oferind o tematică de cercetare suficient de largă și cuprinzătoare pentru a susține interesul de investigație al elevilor. Totodată, învățarea geografică devine mai directă, profund formativă, în acest fel ea contribuind la ridicarea nivelului procesului de învățământ.

Foarte multe noțiuni noi își găsesc în realitatea din orizontul local, un suport nemijlocit și astfel un important sprijin în însușirea lor activă și temeinică. Pentru cunoașterea științifică este necesar descoperirea cauzelor care stau la baza diferitelor obiecte sau fenomene, legăturile de interdependență dintre ele. Se are în vedere astfel depășirea treptei reprezentărilor și ajungerea la treapta logică a cunoașterii (ultima etapă în formarea de noțiuni).

Prezentăm în continuare structura unui opțional dedicat studiului geografiei orizontului local desfășurat cu elevii școlii din localitatea Răducăneni.

Denumirea opționalului: Geografia Comunei Răducăneni

Aria curriculară: Om și societate

Disciplina: Geografie

Tipul de opțional: opțional la nivel de disciplină

Clasa: a VIII-a

Unitatea de învățământ: Liceul teoretic Lascăr Rosetti Răducăneni

Cadru didactic: Botezatu Lucian

Obiective generale ale predării geografiei orizontului local

Importantă este o educație geografică al cărei scop este „de a proceda în așa fel încât oamenii să se simtă bine în limitele spațiului său, în mijlocul peisajelor înconjurătoare, dar și în regiunile și peisajele altor civilizații”6.

__________________________

6idem

Elementul geografic a influențat toate elementele legate de existența vieții și civilizației din această zonă. Evoluția neamului de români ce locuiește în zona județului Iași a fost și este în legătură cu existența tuturor românilor, îmbrăcând totodată și o haină particulară.

Comuna Răducăneni este una din cele mai mari ale județului. Răducăneniul este sigurul centru aproape urban dintre Iași și Huși fapt prin care acesta merită să fie cunoscut. Trecutul său înseamnă istorie și cultură, prezentul înseamnă transformare și devenire, iar viitorul, multe speranțe.

Conținutul disciplinei de opțional:

Prezentarea opționalului

Comuna Răducăneni – poziție, vecini, întindere

Istoricul Comunei Răducăneni

Relieful

Clima

Rețeau hidrografică

Aspecte biogeografice

Rezervații naturale locale și din județul Iași

Recapitulare

Prezentare portofolii

Populația

Așezările umane (tipologia satelor componente)

Recapitulare semestrială

Ocupații tradiționale din zonă

Agricultura

Resursele naturale

Activități economice

Căile de comunicație și transport

Obiective turistice și oportunități de dezvoltare a turismului local

Tradiții locale

Activitățile educative și culturale

Obiective religioase locale

Personalități ale locului și din împrejurimi

Obiective cadru:

1. Perceperea, înțelegerea și reprezentarea spațiului geografic.

2. Observarea, descrierea și relaționarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse.

3. Cunoașterea, înțelegerea și utilizarea unui limbaj specific geografiei.

4. Investigarea și interpretarea fenomenelor geografice.

5. Cunoașterea și dezvoltarea relațiilor dintre om și mediul înconjurăror.

Obiective de referință și exemple de activități de învățare:

Perceperea, înțelegerea și reprezentarea spațiului geografic.

Observarea, descrierea și relaționarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse.

Cunoașterea, înțelegerea și utilizarea unui limbaj specific geografiei.

Investigarea și interpretarea fenomenelor geografice.

Cunoașterea și dezvoltarea relațiilor dintre om și mediul înconjurător.

Modalități de evaluare :

Chestionări orale;

Exerciții de localizare pe hartă;

Dezbateri, localizări, analize pe suporturi grafice;

Test secvențial;

Referate;

Compuneri geografice;

Eseuri;

Locuri didactice;

Completarea unor rebusuri grafice.

Resurse grafice:

Harta fizică a României;

Harta administrativă a României;

Harta județului Iași; (Google maps)

Planuri topografice

Harta curbelor de nivel

Hărți climatice, ale populației, ale resurselor naturale ale României;

Imagini;

CONCLUZII

Spațiul rural a apărut odată cu sedentarizarea omului și apariția primelor locuințe și amenajări în vederea obținerii unor producții agricole. Studiul de față vizează înțelegerea relațiilor de interdependență dintre om și mediul înconjurător, a impactului presiunii umane asupra mediului și a modificărilor intervenite în interiorul său, în limitele cadrului spațial al comunei Răducăneni.

Prin lucrarea de față, intitulată, Favorabilitatea cadrului natural pentru locuire în comuna Răducăneni, județul Iași, am urmărit prezentarea aspectelor geografice, vechimea, locul, populația, așezările din comună și nu în ultimul rând, aspectele sociale ale lumii satului.

Primul capitol, cu rol introductiv, stabilește importanța acestei lucrări și prezintă istoricul cercetărilor precum și metodele de lucru aplicate oferind o cunoașterea aprofundată a acestei zone din punct de vedere geografic, cât și istoric.

Cel de-al II-lea capitol tratează în detaliu toate aspectele care țin de cadrul natural cl sustenabilității locuirii în cadrul Comunei Răducăneni: substrat geologic, relief, climă, ape, soluri, vegetație, faună, etc. pentru localitatea studiată ca parte a Podișului Central Moldovenesc.

Capitolul III urmărește aspectele demografice din comuna Răducăneni. În acest capitol se urmarește inițial identificarea primelor semne de locuire în cadrul acestui teritoriu. Aceste prime urme de locuire datează încă din perioada paleolitică, aici descoperindu-se numeroase unelte si arme din silex. Dovezile care certifică locuirea neîntreruptă în cadrul acestui teritoriu continuă să apară în descoperirile arheologice din zonă. Astfel cea mai importanta dintre decoperirile arheologice de pe teritoriul comunei Răducăneni a fost facută în anul 1998, cand pe valea Jijiei, la contactul dintre versant și luncă, în apropierea locului numit Balta Popii s-a descoperit unul din cele mai mari tezaure arheologice care a aparținut unei culturi precucuteniene, care este datată ca fiind de acum peste 7000 de ani. Situl a fost cercetat de către personal de specialitate din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza, echipa fiind condusă de profesorul universitar doctor Nicolae Ursulescu. Descoperirea a fost numită Tezaurul de la Isaiia, deoarece locația sitului este în dreptul localității cu același nume. Ulterior se urmărește evoluția numerică a populației comunei de la mijlocul secolului XX și până în prezent, structura populației (pe sexe, grupe de varstă, confesională, etc), repartiția populației pe satele componente și în același timp tipologia acestora.

Capitolul al IV-lea are rolul de a evidenția câteva dintre aspectele vieții economice a comunei Răducăneni în strânsă legătură cu favorabilitatea pe care o oferă situl localității. Cea mai importantă activitate economică a locuitorilor comunei Răducăneni este agricultura care în acest capitol este prezentată în funcție de sectoarele sale precum cultivarea plantelor, la care se adaugă și pomicultura dar și cu un rol mai important viticultura, și respectiv sectorul zootehnic, care sufera în ultimii ani un declin major. În același timp este amintit și potențialul turistic al zonei Răducănenilor care nu este și nici nu a fost niciodată valorificat de către locuitorii comunei.

În ultimul capitol al lucrării dedicat metodicii am încercat să subliniez rolul metodelor, strategiilor și tehnicilor în cadrul diverselor tipuri și variante de lecții, în predarea și învățarea noțiunilor și conceptelor din geografia orizontului local și apropiat în cadrul unei discipline opționale.

Interesul cercetării orizontului local pentru învățarea geografiei reprezintă un punct de plecare în proiectarea învățării acestei discipline. Cercetarea geografică efectuată în orizontul local cu elevii contribuie la creșterea calității cunoștințelor, elevii dobândind capacități sporite de a-și folosi cunoștințele în situații noi, de stabili relații cauzale și de a-și însuși un vocabular geografic legat de realitatea înconjurătoare.

Am atras atenția asupra activităților extracurriculare ce pot spori interesul și atractivitatea elevilor față de această disciplină prin descrierea excursiei ca metodă activ-participativă. Eficiența acestei metode a fost demonstrată în cadrul unei excursii realizate cu elevii de la Liceul teoretic Lascăr Rosetti, în județul Iași. Realizată în scop geografic, pe parcursul excursiei au fost vizitate numeroase instituții literare, religioase, etc.

Formarea și educarea elevilor în spiritual înaltei responasbilități umane cuprinde o serie de domenii educative, cum ar fi: formarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător, convingerea că bune calitate a mediului reprezintă o condiție esențială a sănătății oamenilor.

Problematica umană trebuie legată conștient de apărarea naturii, de înțelegerea dublului caracter al raportului om-natură și a efectelor muncii sociale asupra componentelor mediului.