Faptul Divers In Mass Media Romaneasca
Argument
Capitolul I
Începuturile presei de “Fapt Divers”
SUBCAPITOLUL 1
Cultura populară – Junalism popular – Fapt Divers
Subcapitolul II
Faptul Divers în presa internațională
Subcapitolul III
Viziunea comunistă asupra mass-media
Subcapitolul IV
Mass-media înainte și după anul 1989
Capitolul II
De la știrea jurnalistică autentică la informația de fapt divers
Subcapitolul 1
Știre vs Fapt Divers
Subcapitolul 2
Titlul informațiilor de fapt divers
Subcapitolul 3
TIPUL PUBLICULUI DE FAPT DIVERS
Subcapitolul 4
Reporterul informației de fapt divers
CAPITOLUL III
Cei patru “S” – sex, scandal, senzațional, scârbos
Subcapitolul 1
Subcapitolul 2
Detaliul – o caracteristică de bază a informației de Fapt Divers
Subcapitolul 3
Senzaționalismul redat de detaliul medical
Subcapitolul 4
Raportul “cauză-efect” – cel mai urmărit aspect în informația de fapt divers
Capitolul IV
– Studiu de caz –
CONCLUZII
SONDAJ DE OPINIE
INTERVIU
BIBLIOGRAFIE
=== Proiect ===
Argument
Faptul divers înainte și după 1989 este un gen de informație care a schimbat fața mass-mediei românești, motiv datorită căruia m-am hotărât să realizez studiul de față.
Ceea ce pare interesant este apariția destul de timpurie, după revoluție a știrilor senzaționale, a faptului divers pur, parcă totul a izbucnit spre dezvoltare, spre dorința acerbă de a cunoaște omul, de a fi în pas cu civilizația. Faptul divers și implicit știrile de senzație, private dintr-un anumit aspect pot fi interpretate negativ de câte o parte din public tocmai din cauza faptului de a nu fi luate de anumite persoane din cadrul cititorilor , drept ca un bun exemplu, dar, gândindu-mă și la celălalt aspect, de a îndrepta răul, de a nu face ceea ce deja s-a făcut și bineînțeles de prost augur ar putea fi văzută pozitivă apariția știrilor de acest gen. Am ales această temă în primul rând datorită surprinderii mele foarte mari asupra gradului ridicat al apariției acestui gen de informație, dorința avidă a publicului de “a se delecta” cu astfel de știri. Această pondere de apariție a senzaționalului și a informației de fapt divers este cauzată de regulile austere din cadrul regimului comunist, de viața sumbră a romanilor lipsită de o cât de mică apropiere de viața populației din Occident. Cu siguranță că atât interminabilul discurs al lui Ceaușescu ce umplea pagini întregi din ziarele locale și naționale cat și falsele lansări de carte semnate de Elena Ceaușescu sunt adevărate motive ale actualei nevoi de informație, indiferent din ce domeniu ar veni aceasta. Presa națională, având ca reper presa mondială unde senzaționalul există de foarte mult timp în cadrul cunoscutelor ziare gen “tabloids”, jurnaliștilor români nu le-a fost tocmai greu să intuiască ceea ce publicul roman și-ar dori să citească. Era cunoscut de către aceștia faptul că publicul român va aprecia informația senzațională reprezentată de scandaluri, violentă, sex, în condițiile în care nu li se permitea program la televizor decât câteva ore pe zi, și aceste ore, fiind ocupate de discursul președintelui. Acum după mulți ani de la revoluție, și implicit după o dezvoltare considerabilă a acestui gen de informație pură, autentică, se observă un mai mic interes al publicului față de știrea senzațională, fapt care reiese și din urma sondajului realizat în perioada 01-10.02.2007.
Consider că o schimbare a tipului de informație apărut în presa scrisă, schimbare ce ar consta într-un mai mic interes al jurnaliștilor față de senzațional, va avea loc în momentul când subiecții articolelor, politicienii, vedetele și alte categorii de oameni vor fi imuni în fața scandalurilor și, din a căror cauz este posibil să se fi ajuns aici.
Capitolul I
Începuturile presei de “Fapt Divers”
Faptul divers înseamnă: <<Exploatarea sistematică a Faptului Divers, se leagă de apariția presei populare (Juornal a la sou, Penny, Press, Yellow Journalism ) Crima, violența, incendii, procese, execuții, umor, câmpurile exploatate în penny press. Spre sfârșitul secolului al -XIX- lea pentru Joseph Pullitzer știrea are doua fețe: o față serioasă și o față care este consacrată interesului uman. In Yellow Journalism sunt folosite în exces titluri înșelătoare, crima, sexul, violenta, fotojurnalismul senzațional. În prezent pitorescul, nimicurile strălucitoare, hobby-urile, excentricitățile, starurile (vedetele), suspansul, crima, violul, sexualitatea, exotismul, accidentele, incendiile – sunt materia primă a jurnalismului Excepției dar și elementar fundamental în infotainment. Dictonul sub cupola căruia se așează Faptul Divers este bine cunoscut “ Un câine care mușcă un preot” nu este știre. Dar “ un preot care mușcă un câine”, iată o știre.
În culturanaliza extrem de importantă pe care o realizează Edgar Morin (1975; 136) se ocupă îndeaproape de fenomenologia Faptului Divers. Autorul observă mai întâi un adevărat fenomen: privilegierea Faptului Divers care din perspectiva istoriei sunt acte gratuite în care intră pasiunea, moartea, destinul. Precauțiile vieții normale sunt distruse de accident, catastrofă, crimă, pasiune, gelozie, sadism. Universul Faptului Divers are comun cu imaginarul faptul că tulbură ordinea lucrurilor, violează tabuurile, împinge, la limită, logica pasiunilor. Are comun cu tragedia, fatalitatea. Acest univers al visului trăit, al tragediei trăite și al fatalității este pus în valoare de cotidianele moderne, occidentale. În plus Faptul Divers este spectaculos. Catastrofele sunt cvasicinematografice, crima este cvasiromânească, procesul la tribunal cvasi-teatral. Presa alege faptele cu mare încărcătură afectivă (copiii martiri fac apel la afectivitatea maternă, crimele pasionale fac apel la dragoste, accidentele fac apel la pathosul elementar). În Faptul Divers situația este privilegiată.
Pierre Bourideau (1999; 17) dezvăluie rosturile ascunse ale insistenței cu care Faptul Divers este cultivat în prezent în televiziune, și subliniază o serie de efecte sociale nedorite. Faptele diverse sunt însă acele fapte care provoacă diversiune. Unul dintre principiile de bază ale scamatorilor constă în a atrage atenția asupra a altceva decât a ceea ce fac. Bună parte din acțiunea simbolică exercitată de televiziune la nivelul informațiilor, de pildă, constă în a atrage atenția asupra unor fapte de natură să intereseze pe toată lumea, despre ce se poate afirma că sunt omnibus făcute, altfel spus, pentru toți. Faptele omnibus sunt faptele care, așa cum se spune, nu trebuie să șocheze pe nimeni, fapte lipsite de miză, care nu divizează, in privința cărora există consens, care interesează pe toată lumea, dar în așa fel încât să nu aibă vreo legătură cu nimic cu adevărat important(…) și dacă se consumă minute atât de prețioase pentru comunicarea unor lucruri atât de utile , este pentru că aceste lucruri atât de utile sunt, în realitate deosebit de importante, tocmai în măsura în care ascund lucruri prețioase.>>1 Deși este considerat de multe personalități ale presei românești ca fiind un gen jurnalistic ce contribuie negativ la culturalizarea populației, prin tipul de informații care îl caracterizează, Faptul Divers apare, în proporții mari, atât în zonele locale cât și cele naționale. Apariția presei populare datează încă din secolul al –XIX-lea odată cu lansarea “Le Petit Journal”, la 1 februarie 1863 de către ziaristul francez Moise Millaud. Este un ziar de patru pagini, cu prețul de cinci centime care va inaugura epoca presei populare: << Fără să se preocupe de problemele politice(pentru care ar fi trebuit să plătească o taxă de timbru) ziarul se va dedica faptului divers și foiletonului. În paginile sale Pauson du Terrail va publica “Rocarubole”. În doi ani, “Le Petit Journal” ajunge la 260000 exemplare zilnic. Perioada 1870-1914 era considerată epoca de aur a presei franceze prin multitudinea titlurilor și prin puterea și influența ziarelor în dezbaterea marilor probleme ale momentului între care și a Afacerii Dreyfus.
În Anglia, desființarea taxelor are ca efect o dezvoltare amplă a presei, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Fenomenul dominant este, ca și în Franța, democratizarea ei, lărgirea publicului ziarelor. “Daily Telegrapf “, fondat in 1855, lansează era presei “de un penny”. “Standard”, creat in 1859, îi urmează exemplul. Politica prețurilor mici face să dispară mari ziare ca Morning Chronicale(in 1862) și Morning Herald (în 1869), care nu au știut să se adapteze marilor realități.
În paralel, se dezvoltă presa ilustrată (Observer, Sunday Times, News of the World). Lloyd’s Weekly News ajunge la două milioane de exemplare în 1860.
Și în Germania, se lansează în 1890, General Anzeiger, primul din seria ziarelor populare care se adresau unor cercuri mai puțin elevate, punând accent pe senzațional și pe faptul divers.
Presa americană lansează și ea ziare ieftine la prețul de doi cenți: The Sun (1833), New York Herald (1835) și New York Tribune (1841). În 1831 avea să apară un ziar fanion pentru documentarea și seriozitatea analizelor sale, New York Times, și astăzi unul dintre cele mai respectate ziare din lume.>>2
În România, presa populară, de senzație, a apărut după anul 1989 odată cu lansarea ziarului “Evenimentul Zilei” de către Ion Cârstoiu. Apariția primului ziar de acest gen a avut un foarte mare succes, ajungându-se la tiraje semnificative după foarte puțin timp de la lansarea pe piață. Știrile apărute în acest ziar aparțineau unui senzaționalism de neînchipuit de genul “Găina care a născut puii vii”, informație care a născut controverse în rândul gazetarilor celorlalte ziare existente. Ei considerau că manipulează opinia publică prin astfel de informații incorecte, că denaturează adevarata înclinare a publicului spre o informație reală, de analiză, fiind în același timp de părere că informația senzațională nu aduce nimic benefic societății, dobândind un public așa numeros, pe nedrept.
SUBCAPITOLUL 1
Cultura populară – Junalism popular – Fapt Divers
<< Cultura populară s-a dovedit una din principalele arii de cercetare în domeniile mass-media contemporane și ale studiilor culturale. O mare parte din această cercetare se concentrează asupra ficțiunii, în special în televiziune, și asupra altor forme de exprimare care intră în general în categoria “divertisment”. Rar se întâmplă să se concentreze asupra modalităților în care produsul mediatic nonfictiv operează în cadrul – și în ipostaza – culturii populare, în ciuda faptului că atât știrile TV, cât și ziarele sunt, fără îndoială, “manifestări culturale” ale mass-media . >>1
<<Cultura populară înseamnă un proces de însușire interpretativă de către oameni a produselor culturii capitaliste de masă iar termenul “popular” face trimitere la oameni care nu fac toți parte din aceeași categorie, ci se fac distincții și clasificări între ei. John Fiske susține că termenul “popular” aparține oamenilor care fac parte din clasa de jos și nu elitei. Însă, această informație este infirmată. Cultura populară în general, nu a provenit din categoria oamenilor de rând și, prin urmare, temenul “popular” a ajuns de foarte devreme să facă referire la “celălalt”, fie în sensul “vulgar”, fie în cel exotic: “ei”, deci nu eu, nu noi suntem absorbiți de preocupările oferite de cultura populară.>>2
<<Deși istoria ideei de “popular culture”, pe care se concentrează de obicei uzanța estetică a termenului, este mai scurtă, și, deși nu este nici pe departe atât de neplăcută ca evoluția sa politică, ea ridică totuși probleme oarecum similare. Modelul tradițional de a discuta despre cultura populară este parte dintr-un unghi care are la celelalte colțuri “cultura de masă”(mass culture) și “cultura tradițională”(folk culture). După cum se argumentează de obicei, cultura preindustrială era definită ca o relație strânsă între producători și consumatori și o altfel de cultură nu avea o stratificare socială marcată.>>3
Nivelul de cultură al întregii populații, gradul de cunoaștere al acestora asupra valorilor țării în care trăiesc și al lumii ce-i înconjoară reprezintă cultura de masă a unei țări sau “mass culture”. Cultura tradițională sau “folk culture”, reprezintă tradțtiile, obiceiurile unei țări, specifice acesteia, miturile existente, care stau la baza constituirii culturii unei țări și care ar trebui cunoscute de majoritatea locuitorilor acesteia. Faptul Divers este tocmai contrariul culturii. Faptul Divers este inteligibil, pentru aproape toți cei care cunosc puțină “carte”, nu trebuie “trades”, ca să poate fi înțeles poate și acesta fiind motivul datorită căruia îi aparține un așa mare număr de cititori, este cerut de un număr de persoane care se află în continuă creștere. Prin consultarea acestui gen de informație nu poți decât să afli cine este vinovat pentru o infracțiune, despre un omor, o sinucidere sau orice alt gen de informație care ține de senzațional.
Jurnalismul popular nseamnă consumul facil de informație, este o prezentă comercială, senzațională care utilizează povești personalizate, dramatice despre oameni. Senzațional, scârbos, scandal, sex sunt cei patru “S” care stau la baza jurnalismului popular și implicit a informațiilor de gen fapt divers. Jurnalismul popular face inventarul urâtului, a faptului antisocial, este invadat de persuasiune, competiție și mai ales agresivitate, violență, întâlnite atât în știrile de fapt divers cât și la cei care le redactează. Informațiile de acest gen sunt în continuă creștere din cauza, în primul rând, a jurnaliștilor, a absenței acestora, a unui simț clar al valorilor aflate la baza discursului și a discuțiilor pe care trebuie să le faciliteze, să trieze informația și, mai ales să o verifice dacă este corectă și, dacă este de interes față de public, de marea majoritate a publicului. Dacă la începutul secolului al XIX-lea tot ceea ce se numea jurnalism era reprezentat de niște informații despre oameni obișnuiți, cu probleme obișnuite, se scria simplu, pe înțelesul tuturor, știrile fiind doar de fapt divers, incluse în categoria genului de informație ce aparțineau celor patru “S”, s-a continuat cu o diversificare a informației, apărând rubrici diferite, rubrici în care și informația de tip fapt divers era inclusă, iar, în prezent există o multitudine de ziare, reviste, publicații pentru toate genurile de public, unde se pune accent în aceeași măsură în care se punea și la începutul secolului XIX pe fapt divers, pe tot ceea ce înseamnă jurnalism popular unde senzaționalul există pretudindeni.
Subcapitolul II
Faptul Divers în presa internațională
Pentru a observa diferența dintre faptul divers existent în România și cel existent în Occident am luat ca exemplu Marea Britanie unde violența, senzaționalul, scâbosul, și sexul sunt în continuă dezvoltare și reprezintă de fapt exemple, repere pentru majoritatea cetațenilor acestei țări. Țările mult dezvoltate față de noi, cu o democrație accentuată precum Marea Britanie, au o mai mare libertate decât mass-media românești:. <<Dacă privim dezvoltarea pe termen lung a presei britanice, mai întâi aflăm că publicul cititor este un factor de declin în 1957, distribuția generală a presei naționale în rândul adulților era de 138%; citirea mai multor ziare era ceva la ordinea zilei. În anul 1987 cifra era de 97,2%, iar citirea mai multor ziare, practic, dispăruse. Orice ar pretinde presa, când vine vorba de pluralitatea de conținut, realitatea este că în general cetațenii individuali nu citesc de fapt decât un ziar și nu sunt expuși la nici o diversitate. În cazul presei naționale britanice, este destul de ușor de demonstrat că în sens cantitativ, anumite ziare compun “presa populară” sau “tabloidele”. Aceste tabloide sunt o parte distinctă, dar integrată a presei, spre deosebire de situația din SUA, unde tabloidele săptămânale formează o instituție de factură diferită față de presa propriu-zisă. Ele sunt diferite de “presa de bună reputație” sau de calitate (“quality press”) ca dimensiuni fizice, conținut pictorial, valoare a știrilor, limbaj, public și preț. Cititorul presei populare practice nu are acces la tipul de materiale conținut de ziarele de calitate.[…]>>1
Pentru a arăta ce fel de subiecte apar în presa populară din Marea Britanie, luăm un exemplu de știri care constau în evenimente petrecute la închisoarea Strangeways din Manchester și evenimente din viața unor locuitori din Marea Britanie, apărute în “The Sun” la 1 aprilie 1990. Titlul principal cu litere de cinci centimetri, era: “12 MORȚI ÎN RĂSCOALA DIN ÎNCHISOARE”. Acesta era sprijinit de titluri mai mici : “PERVERȘI SEXUALI MĂCELARIȚI ÎN PROPRIILE CELULE”, “CADAVRE MUTILATE” și întreaga poveste oribilă pe paginile doi, trei, patru și cinci[…] Alte titluri întalnite în The Sun sunt: “Amantul a fost ucis de soțul obsedat”, “Ducele de Edinburg va audia un proces de moravuri”, “Nu am o aventură cu o femeie, sunt HOMO”, “Ofițer concediat pentru atacarea unui recrut”, “Vicarul Colin își lasă nevasta pentru directoarea școlii”.<< Sexualitatea în diversele sale manifestări este evident una dintre trăsăturile centrale ale acestui “discurs al poporului”. Desigur că sexualitatea poate fi unul din punctele prin care se pot privi la modul generalizat relațiile sociale și politice, dar aceasta nu poate fi natura proiectului în care este angajat acest ziar. Oricât de atrăgătoare ar părea perspectiva de “a captura” popularul pentru forțele progresului social, mi se pare că teoria popularismului care se apropie cel mai mult de o deschidere a structurii reale este acea poziție socialistă, clasică ce spune că, deși neîndoielnic poporul se sprijină pe mobilizarea și organizarea preocupărilor “oamenilor de rând”, o face într-un mod care îi împiedică să devină conștienți de statutul lor de membrii ai claselor sociale.>>2
Subcapitolul III
Viziunea comunistă asupra mass-media
Nu numai industria, cultura, învățământul, viața populației ci și mass-media suferea din cauza condițiilor austere ale regimului comunist. Chiar dacă se dorea o dezvoltare a presei, atingerea unui nivel cât mai apropiat de cel al presei occidentale nu aparea nimic în ziar, la radio sau la televizor fără să fi trecut pe la urechile președintelui. Totul era controlat și cenzurat într-o măsură mai greu de imaginat. Nici presa occidentală nu avea acces cu ușurință la publicarea informațiilor despre țara noastră, fiind și jurnaliștii străini supravegheați cu atenție, cât se aflau pe teritoriul românesc.
<<Din perspectiva comunismului, presa nu poate fi altceva decât o armă a Puterii dotată cu misiuni și sarcini precise: educarea maselor, mobilizarea lor pentru îndeplinirea unor obiective politice și economice, combaterea dușmanilor, preamărirea realizărilor regimului. În formula lui Lenin, devenită acum clasică, “rolul ziarului nu se reduce la difuzarea ideilor, la educarea politică sau la recrutarea de aliați politici”, ziarul nu este doar un propagandist și un agitator colectiv, el este și un organizator colectiv (aqud M.Petcu, 1999, p.74). În consecință, presa este concepută ca o formă de exercitare și de legitimare a puterii (datorită capacității ei de a atinge mase uriașe de oameni ca un instrument de propagandă menit să modeleze gândirea și comportamentul indivizilor, ca o arenă a luptelor împotriva dușmanilor ideologici, ca un loc al prezentării mitologizate, a superiorității regimurilor comuniste. Realizarea unor asemenea obiective nu era posibilă fără obținerea controlului total asupra sistemului mass-media. Controlul se putea exercita “în amonte” prin stăpânirea tuturor resurselor implicate în producția de publicații și programe audio-vizuale (deci prin exercitarea monopolului asupra bazei materiale și financiare a presei) și în “aval” prin controlarea mesajelor mass-media înainte de difuzarea lor. Regimul comunist se caracterizează prin “distribuția centralizată a resurselor: un grup redus de oameni (aparatul de partid și administrativ) monopolizează controlul asupra diferitelor categorii de resurse și fixează criteriile de distribuire (alocare) conform intereselor lor specifice. Din această perspectivă, esențial este ca “resursele generate în cadrul societății să rămână în interiorul aparatului puterii, mai curând decât să dispară prin consum”.
Astfel, cotele de hârtie fixate prin planurile anuale limitează producția de ziare și reviste la tirajele stabilite de Putere și anulează posibilitatea apariției unor publicații alternative, la fel, numărul de frecvențe și de ore de program, atribuite cu strictețe, ancorează instituțiile din sfera audio-vizualului în cadre temporale ușor de controlat, alocarea unor resurse financiare relative reduse pentru mobilitatea jurnaliștilor conduce la restrângerea sferei lor de activitate. În plus, stăpânirea mijloacelor de producție (fabrici de hârtie și de substanțe chimice, surse de energie, tipografii, studiouri) și a celor de transport și telecomunicații asigură difuzarea rapidă a propriilor produse mass-media și eliminarea din circuit a produselor considerate indezirabile. După cum observa cu umor, Paul Lendvai (1980, p.32), cel mai mare grup de presă din lume este URSS care controlează 7923 de cotidiane și 4670 de reviste, studiouri și stații de emisie pentru 60 de milioane de aparate de televiziune și peste 120 de milioane de receptoare radio. Controlul Puterii se exercita și asupra unei alte resurse din amonte: structura organizațională. Accesul în lumea presei era controlat de aparatul de partid care efectua selecția “cadrelor”(cu variații de procedură depinzând de loc și de momentul istoric) conform unor criterii restrictive, de ordin social, politic și ideologic. Redacțiile erau construite, indiferent de domeniul de activitate după aceeași schemă piramidală, în care eșaloanele editoriale nuneroase (șefi de secție, redactori-șefi adjuncți, redactori-șefi sau directori) aveau misiunea de a controla conținuturile produse de eșaloanele reporterilor. După redactarea și aprobarea materialelor în redacție, mai multe filtre succesive (de la “responsabili de număr” la “cenzori”) asigurau, în timpul producerii publicației sau emisiunii, verificarea repetată a materialelor și eliminarea elementelor considerate indezirabile.
Sistemele comuniste se caracterizeaza printr-un control extraordinar de sever asupra celei mai importante resurse a mass-media: informatia. Comentand acest aspect, J.J. Walter(1982, p.62) considera ca blocarea accesului la informatii nu exprima atat o obsesie a spionajului sau o teama fata de ideile adverse, cat preocuparea de a limita circulatia “informatiei ca atare, ca material intelectual”; politologul francez vorbeste de o “politie a ideilor”, care avea ca scop eliminarea, din constiintele indivizilor, a realitatii concrete si impunerea unei alte realitati, “doctrina”, total diferita de lumea de zi cu zi a comunismului. Acest femonen a fost sesizat de numerosi intelectuali care au reflectat asupra lumii comuniste, fie ei din Est(precum Sojenitin, Orlov, Heller, Fejto, Hovel, Michnick, A.Codreanu, V.Tismaneanu) sau din Vest( Fr.Thom, J.Semelin, A.Minic, T.Mattelart, Z.Brezinki, F.A.Hayek, K.Jowitt). Prin monopolizarea informafiei, Puterea creeaza si distribuie o entitate bastarda, amestec de adevaruri partiale si minciuni credibile, de real si iluzoriu, de spus si presupus – acest produs hibrid este informatia oficiala.
In felul acesta ziaristii erau obligati sa scrie si sa vorbeasca despre ceva diferit de ceea ce traiau si vedeau in peregrinarile lor de zi cu zi, sa prezinte o falsa realitate a reusitelor, a progresului, a bunastarii, a adeziunii si a mobilizarii maselor, sa produca si sa reproduca un discurs oficial golit de continut si de adevar. Aceasta “minciuna organizata” de care vorbea Vaclav Havel se bazeaza pe o incantatie a cuvintelor, fara legatura cu viata oamenilor, cuvinte si formule stereotipe care ofereau celor de la conducere posibilitatea de a auzi si de a citi ceea ce vroiau sa auda si sa citeasca.
Accesul la informatii era posibil numai prin intermediul instantelor stabilite(si controlate) de Putere: comitete de propaganda, agentii de presa de stat, documente oficiale, sedinte, congrese si conferinte minutios regizate. Acestea ofereau date filtrate, reorganizate, cu valoare propagandistica, nu informative: “Cea mai importanta caracteristica a informatiei oficiale este faptul ca este furnizata cu ratia. Spre deosebire de lume occidentala, unde informatia este din ce in ce mai abundanta, in regimurile de dupa “Cortina de Fier”ea este deosebit de rara”.(T.Mattelart, 1995, p.90). Prin acest proces, realitatea este filtrata, ierarhizata si construita cu grija, evenimentele(in ineditul si brutalitatea lor) dispar si sunt inlocuite cu formule doctrinare: intamplarile negative(catastrofe, accidente, miscari sociale, proteste) sunt total eliminate; neprevazutul (subiect al marilor materiale de presa) este evacuat din mesajele mass-media, deoarece el contrazice imaginea ideala a unei societati perfect planificate si continuu controlate de catre partid; actualitatea este ignorata si in locul ei apare o “non-actualitate” (P.Lendvai, 1980, p.95) puternic ideologizata: glorificarea sistemului si a conducatorilor, enumerarea realizarilor economice, prezentarea integrala a documentelor de partid, criticarea imperialismului, construirea unor portrete-tip de eroi ai socialismului.
Controlarea informatiei conduce la generalizarea caracterului planificat al activitatii mass-media:ziarele si revistele apar in tiraje fixe,stabilite dinainte,indiferent de reactiile, interesele sau dorintele publicului; grilele de program audio-vizual respecta strategii propagandistice, adeseori in contradictie cu ritmul vietii casnice a populatiei; temele sunt fixate conform calendarului evenimentelor oficiale(congrese si conferinte, initiative economice, comemorari si momente festive, aniversari ale datelor de nastere ale conducatorilor etc.), fapt care plaseaza presa intr-o ipostaza de “campanie” de mobilizare si propaganda permanenta. Fiind planificata, activitatea mass-media are termene de implinere si obiective precise, asemenea oricarei alte intreprinderi socialiste: “Sarcinile politico-ideologice de propaganda constituie ratiunea de a fi a presei. Ea este un “muncitor” ca toti ceilalti muncitori si trebuie sa contribuie, cot la cot cu ceilalti tovarasi din industrie si agricultura, cu partidul, statul si diferitele sale organe, la realizarea obiectivelor si politicilor dinainte stabilite(…). Presa nu este decat un intermediar aflat in slujba scopurilor, fixate de regim, fabricand ceva, in acelasi mod ca si poducatorul de ghete, avand sarcini de productie care se masoara in rezultate bune in munca(P.Gross, 1992, p.52).
Transfigurarea propagandistica a realitatii afecteaza insasi esenta actului jurnalistic: cei care lucreaza in mass-media comunista nu mai sunt cautatori ai informatiilor neasteptate, anchetatori ai adevarurilor ascunse sau generatori ai dezbaterilor sociale controversate; ei devin o instanta care reproduce, aproape mecanic, discursul oficial, neaga atributele creativitatii si constatarii si se transforma(conform formulei fericite a lui Paul Lendrai) in “birocrati ai adevarului”
Contrulul in “aval” se efectueaza prin verificarea continuturilor, inainte ca ele sa devina publice; acest obiectiv este atins prin instruirea unor mecanisme diversificate de cenzura. In forma sa cea mai simpla, cenzura se exercira prin controlarea sumarelor si a programelor, a textelor si a emisiunilor aflate in pregatire. Cenzura poate fi aplicata de un grup de specialisti din afara institutiei, de presa sau de conducatorii din interioril organizatiei. In esenta, acest tip de control urmareste eliminarea oricaror informatii, idei, opere artistice, sensuri care ar putea dauna imaginii ideale a sistemului si a liderilor comunisti. De asemenea, notele critice sunt reorientate ideologic: ele vizeaza adversarii politici, doctrinele”burgheze” sau cazurile individuale de comportament “nealiniat” la pozitiile oficiale; critica nu poate atinge doctrina comunista, institutiile sistemului, liderii sai importanti; cand un asemenea lucru se produce, el marcheaza fie o schimbare doctrinara oficiala, fie declansarea unei campanii de compromitere si eliminare a unui membru al cunducerii sau a unei fractiuni din conducere.
In chip mai subtil, cenzura se exercita prin standardizarea temelor jurnalistice. Fixand inventarul temelor precise si al celor indezirabile, precum si modalitatile discursive in care ele trebuie tratate, Puterea restrange aria subiectelor care pot fi abordate de jurnalisti si fixeaza cadrele limbajului in care acestia pot cumunica. “Viata interna a pardidelor era ritualista, autoritarista si extrem de ierarhica. Ele functionau in concordanta cu un bine gandit cult al liderilor si orice forma de disidenta sau atitudine critica erau cu desavarsire interzise. In acele circumstante au inflorit climatul de entuziasm mecanic si de romantism apocrif”(V.Tismaneanu, 1997, p.67). Pentru a raspunde acestui deziderat, domenii precum industria (indeosebi cea grea), agricultura, acrivitatile politice ale organelor centrale si locale,initiativele conducatorilor,confruntarile ideologice ale vietii internationale etc, prezentate in formule sablon, in genuri si stiluri standardizate, inunda spatiul si timpul mass-media. Alte sfere ale vietii, precum cele ale Faptului Divers, ale controverselor ideatice ale divertismentului (in ipostazele sale “needucative”) ale politici externe si ale bataliilor pentru putere din interiorul aparatului sunt in mod sistematic ocolite. Golirea de realitate afecteaza si limbajul presei: deoarece nu se refera la realitati vii, concrete, deoarece reproduce la nesfarsit aceleasi si aceleasi formule standard, el capata caracteristicile limbii de lemn a discursurilor oficiale. Discursul presei, ancorat in formule stereotipe, indeamna atat jurnalistii cat si pulicul la duplicitate. Si unii si altii cauta sa transmita, respectiv sa ghiceasca sensuri diferite de cele explicit cuprinse in text; comunicarea mass-media devine un fel de “sarada”, in care nu conteaza ceea ce se spune de fapt, ci ceea ce se poate ghici dincolo de suprafata comunicarii. Astfel, publicul isi pierde increderea in presa – ca instrument de informare – si o foloseste numai in calitatea ei de depozitare a unor indicii ascunse, referitoare la evenimente neprevazute, sau ale clivajelor din sanul Puterii.
Marcati de aceste restrictii pe care, prin exercitiul cotidian al meseriei, ajung sa le interiorizeze, jurnalistii din sistemul cumunist dobandesc desprinderi de auto-cenzura. In actul producerii materialelor de presa, ei elimina, din proprie initiativa, acele informatii si idei pe care le stiu, din start, nepublicabile. In paralel, ca o forma de aparare a identitatii lor profesionale si culturale, o parte din ei pun in miscare diverse tehnici ale aluziei si metaforei, prin care incearca sa stabileasca o punte de comunicare(paralela cu cea a discursului publicat) cu o ipotetica audienta. Constienti de precaritatea pozitiei lor, ei folosesc presa ca o activitate substitutiva, in masura sa-i sprijine in realizarea acelor teluri pe care constiinta lor le-a fixat: pentru unii, ascensiunea in aparatul puterii si accesul la resursele acestuia, pentru altii implinirea unor aspiratii culturale de tipul celor literare, artistice sau stiintifice.
Modelul comunist de presa, construit pe ideea exercitarii unui control integral asupra sistemului mass-media, nu a condos niciodata si nicaieri la stapanirea totala a fluxurilor de mesaje puse in circulatie de catre presa; existenta unor publicatii si programe audio-vizuale alternative, aparitia unor voci jurnalistice disidente si, mai ales, dezvoltarea tehnicilor de comunicare intemeiate pe dublul discurs au dovedit imposibilitatea transpunerii in practica, chiar si in conditiile celei mai cumplite dictaturi, a acestei “teorii”. De aceea, modelul communist trebuie inteles din perspectiva proceselor complexe de negocieri care legau mai multe tipuri de centre de interes: a) aparatul puterii, preocupat de reproducerea sistemului si de supravietuirea in functii de conducere; b) institutiile de presa dominate de strategii de adaptare si de mentinere a sistemului de lucru birocratic (si comod); c) jurnalistii, penduland intre un comportament oficial absent – obedient (cel de birocrati ai adevarului) si un comportament mai activ, in alte sfere ale vietii culturale; d) publicul, cu tehnicile sale de evadare din discursul oficial si de interpretare “printre randuri” a tuturor mesajelor mass-media.>>1
Subcapitolul IV
Mass-media înainte și după anul 1989
Imediat dupa caderea comunismului, in Romania au inceput sa apara schimbari atat in industrie, administratie cat si in celelalte ramuri existente, inclusiv in presa. Desi nu aveau acces la informatia internationala, intr-o mare masura, populatia romana observase diferentele existente intre propriul nivel de trai si cel al occidentalilor. S-au nascut diverse opinii si dorinte care, evident nu erau comune, la care cu greu se ajungea la un acord comun, de aceea imediat dupa 1989 au aparut partide cu diverse sustineri si idei.<< In primii trei ani pana la cinci de dupa 1989, aproximativ o jumatate din cotidianele si saptamanalele din Romania erau publicatii de partid. Restul erau semicomerciale, majoritatea fiint indirect afiliate unui partid datorita relatiei personale a patronilor, editorilor sau redactorilor cu politicienii si pardidele politice. Toate mass-media erau puternic politizate si partizane, alegand fatete din exterm de diversificata scena politica. Presa nationala, imitandu-si rudele regionale, s-a impatrit rapid in doua grupuri: (1) presa care sustinea noul guvern si reprezenta, formal si informal, partidele aflate la putere ori care simpatizau cu acestea si (2) “presa de opozitie”, care reprezenta predominant, din nou formal sau informal, diferitele partide de opozitie. In ansamblu, mass-media de informare, “in loc sa ofere cititorilor informatii”, s-au transformat intr-un “pistolar politic”. Propritatea sau sustinerea financiara a institutiilor mass-media din Romania au constituit si inca mai constituie un subiect arareori discutat, aceste elemente fiind greu de stabilit pentru multe, daca nu pentru majoritatea organizatiilor media. >>1
Atat romanii cat si celelalte populatii din tarile foste comuniste au fost luati de dorinta scaparii de sub conditiile austere impuse de comunism, doreau cu desavarsire demolarea barajului communist constituit aproape perfect pentru a ingradi libertatea. Noul rol al mass-media postcomuniste era ingradit de mostenirile precomuniste si comuniste, de legaturile cu partidele politice, de elitele mass-media si de jurnalistii de rand care inca mai erau “contaminati” cu ideile comuniste. Apare o opozitie intre ideile mass-media si cele ale societatii. Mass-media afirma ca sunt supraveghetoare ale guvernului si ale tuturor problemelor cu care acesta se confrunta, pe cand societatea afirma ca mass-media nu poate acoperii toate problemele impuse de tranzitie si tranformare spre capitalism:<< Mai mult, exista ceva adevar in ceea ce spun jurnalistii “de opozitie” din regiune, si anume ca ei “tin sub observatie guvernul”. Mass-media de informare est-europene au devenit vehicule pentru luptele politice dintre partide si poiticieni, cautand ele insele sa gaseasca o definitie si sa castige sau sa pastreze puterea, ceea ce sugereaza ca rolurile mass-media si jurnalismului sunt definite de forte din afara institutiei si profesiei. Cu toate acestea, judecand dupa proprietatea asupra mass-media din perioada post-comunista, precum si dupa grupurile de jurnalisti si experienta, pregatirea si cultura lor profesionala sau lipsa acestora, se poate spune ca partizanul si politizarea mass-media sunt de fapt functii ale definitiei interne a mass-media date rolurilor lor si practicilor jurnalistice. Faptul ca mass-media clandestine si cele straine, precum si jurnalismul lor au avut un efect semnificativ in rasturnarea comunismului, bun venitul exuberant cu care au fost intampinate mass-media autohtone eliberate si apetitul vorace al publicului din primele luni de postcomunism au dat nastere unui anumit dispret, aroganta si apreciere de sine exagerata din partea elitei mass-media si a jurnalistilor de rand. Aceste atitudini s-au tradus rapid in ideea ca ei sunt “centrul universului” in noile societati postcomuniste si ca sunt mai presus de societate, observand-o si conducand-o, umpland vidul creat de absenta unor institutii puternice si a unor lideri capabili de a calauzi procesul democratizarii. Astfel ca, majoritatea jurnalistilor est-europeni, recunoscand ca au functia de a informa, critica si “monitoriza”, au simtit in anii ’90 ca trebuie sa expuna “subiecte sumbre” si sa “intervina”, functia din urma avand intaietate asupra primei.
Aceasta mentalitate, comuna in juralismul est-european, da seama despre similaritatile regionale si situatiile politice, sociale, culturale si profesionale din anii de dupa 1989, desi ea este mai clar articulata in Romania decat in celelalte tari >>2
Marea schinbare a mass-media dupa 1989 este transformarea lor intr-o mass-media foarte eterogene. S-au inmultit foarte repede si s-au creat publicatii specifice diverselor cerinte ale cititorilor, ale grupurilor de partid, ideologice: << Fiecare institutie media sprijina opiniile unui anumit pardit politic, politician, ideologie in fata unui politic auto-selectiv, cautand cel putin la inceput intarirea, restabilrea increderii in opiniile lor, precum si raspunsuri gata pregatite la prblemele presante. Proprietatea partidelor si politicienilor asupre institutiilor media, controlul guvernului si statului asupra televiziuni publice si apoi paralelismul intre partidele politice si media au garantat inceputul media in era postcomunista la nivel spacializat. Se poate spune astfel ca daca este jucat efectiv rolul de “substitut”, media trebuie sa devina inainte de toate mass-media: trebuie sa atinga grupuri mari de oameni, si nu segmente de audienta relativ mici, izolate prin “buletine de stiri”, analize si comentarii dintr-o perspectiva politica disticta>>3
Tarile fost comuniste, imediat dupa caderea comunismului, au inteles democratizarea mass-media prin afilierea, apartenenta unei publicatii la un anumit partid, la o anumita ideologie. Insa, la jumatatea anilor ’90, in mass-media se remarca o incercare a profesionalizarii lor, o renuntare la partizanat asupra anumitor idei, o influentare a mesajului transmis cat mai mica, cat si eliminarea consensului asupra valorilor, rolurilor si standardelor jurnalistice si a realitatilor factuale: << Se poate discerne un oarecare progres. Datorita schimbarilor din cea de-a doua jumatate a anilor ’90, mass-media post-comuniste din regiune nu mai sunt cainele de salon al partidelor politice si politicienilor, desi, din pricina dependentei lor de structura de putere in ceea ce priveste accesul si legitimarea limitata, nu sunt nici caine de paza. Cu toate acestea, contributia lor si dreptul de veto, chiar indirect asupra legilor mass-media, pe de o parte, si controlul neregulat, incomplete, adesea ineficient asupra accesului exercitat de puterile existente, pe de alta, au sporit calitatile lor de caine de paza. Cu riscul de a supralicita metafora comica, din motive deja expuse, mass-media est-europene ar putea fi mai bine caracterizate drept caine de atac, pe cale de a deveni de paza[…]. Mass-media romanesti au inceput sa se schimbe in perioada atat de indelung astaptata de democratizare “reala” care a inceput cu infrangerea presedintelui Ion Iliescu si alegerea lui Emil Constantinescu in 1996. “Presa de opoztie”, asa cum se autointituleaza numeroase institutii media inainte de noiembrie 1996, s-a transformat aproape peste noapte in “presa de tranzitie”. La mijlocul anului 1998, (desi poate involuntar), isi defineau un rol independent, un model ce s-a dezvoltat mai mult sau mai putin la alte natiuni est-europene.
Rolurile mass-media sunt definite de importanta lor nu doar pentru formarea opiniei publice, ci si pentru stabilirea agendei (agenda setting) […] O opinie mai bine venita, cel putin in teorie, priveste stabilitatea agendei de jus in sus, si nu de sus in jos, cerand publicului sa joace un rol mai activ, iar mass-media sa se axeze mai mult pe colectarea si diseminarea informatiilor decat de “interpretarea” lor, oferind echilibru in loc de analiza partinitoare[…] Perspectiva de jos in sus recunoaste ca formarea opiniei publice si stabilirea agendei sunt de asemenea influentate de experienta personala, comunicarea interpersonala si de indicatori ai importantei unui eveniment, adica variabile care masoara “mai mult sau mai putin obiectiv gradul de gravitate sau de risc al problemelor sociale”. In democratie agenda mass-media trebuie sa se combine si sa se interrelationeze cu agenda publicului (ceea ce vrea publicul, ceea ce percepe si ce crede el) si cu agenda politica (ceea ce propune si se pune in practica de catre cei aflati la putere sau ceea ce este propus de catre cei care doresc sa fie la putere) pentru a forma agenda societatii.[…]. Incepand cu 1989, obiectivele stabilirii agendei de catre mass-media est-europene au fost predominant politice si s-au combinat de departe mai mult cu agenda politica decat cu agenda publicului. Relatia simbiotica dintre mass-media si elita politica si economica a inceput sa se schimbe considerabil la mijlocul anilor ’90, cand publicul a devenit tot mai selectiv cu stirile si informatiile pe care le citea, vedea sau asculta si cand institutiile mass-media au inceput sa exploreze modalitati mai eficiente de a se “vinde”.
Viziunea de sus in jos asupra stabilirii agendei din epoca post-comunista poate reprezenta pe buna dreptate o continuitate din epoca cumunista. In anii de comunism, puterea mass-media constituia un articol de credinta in cultura politica a aparatului communist. Ea a ramas astfel dupa 1989 si a fost intr-adevar consolidata de contributia avuta de mass-media subterane, alternative si cele straine la rasturnarea comunismlui.>>4
Jurnalusmul de dupa 1989 este unul lipsit de profesionalism. Mass-media dupa ’89 sunt eterogene insa nu, in totalitate libere si acest fapt duce intr-o oarecare masura la o deprofesionalizare a jurnalsului. Chiar daca mass-media post-conumista au posibilitatea de a raspunde cerintelor publicului cu o mai mare usurinta, aparand publicatii pe diverse domenii, in functie de ceea ce se doreste a fi citit; in momentul de fata, daca apare o informatie negativa despre o anumita institutie, o persoana influenta in societate, mai mult decat 50%sunt sanse de a nu fi facuta publica, de a se musamaliza cazurile respective, sau in cel mai rau aspect, de a denature infomatia, de a scrie altfel de cum a fost. Tipul informatiei de dupa 1989 nu mai este acelasi cu cel dinainte de 1989. Mass-media dupa 1989 pune foarte mare accent pe senzationalism: <<Jurnalismul est-eropean din perioada 1989-2000 a suferit intr-o anumita masura si el din cauza abordarii senzationaliste si orientate catre divertisment, asociata cu exigentele economice ale afacerii mass-media.
Cu toate acestea cand s-a axat pe contextul mai larg al unei informatii si pe continuitatea sa, aceasta miscare a fost de cele mai multe ori legata de un scop politic sau ideologic, desi involuntar a incorporat majoritatea, daca nu chiar toate masurile “corective” sugerate de criticii conceptelor jurnalistice americane de profesionalism si obiectivitate. Mai important, jurnalismul suferit de absenta unor aspecte chiar si mai rudimentare ale profesionalismului […]. In Romania, jurnalistii manipulau informatiile prin selectia si prezentarea stirilor si informatiilor prin faptul ca nu acopereau anumite probleme, evenimente reprezentate de anumite persoane si institutii. Jurnalismul, mai cu seama jurnalismul politic, a devenit un fel de “donjuarism” in serviciul politicii si al partidelor politice, ele insele angajate in seducerea votantilor pentru a dobandi si a pastra puterea […]. Mass-media romanesti apar a fi intr-o permanenta “campania electorala”, de unde rezulta o pletora de opinii partizane a saraciei de articole cara sa nu faca nimic altceva dacat sa inormeze […]. Pe langa comiterea pacatelor jurnalistice discutate deja, jurnalistii est eurpeni au raspuns valurilor de coruptie, infractionalitate si criza prin jurnalism de tip “tabloid”, de scandal (yellow jurnalism) si, ca si colegii lor polonezi din anii post comunisti cu tendinte codase si josnice si gusturi lascive […]. Jurnalismului est european ii lipseste insasi esenta jurnalismului competent: informatie credibila pe baza careia publicul sa poata trage cincluzii corecte, indiferent daca este ajutat sau nu de marea abundenta de opinii si atitudini politice care constituie acum punctul de plecare pentru colectarea, construirea si diseminarea a ceea ce este considerat stire de regiune. Jurnalismul competent inseamna colectarea si diseminearea catre public de informatii complete, impartiale, echilibrate, de la surse bune, verificate si corecte. Acesta mai inseamna explicarea informatiei respective intr-un context bazat pe realitate si responabil social, fara ca prezentarea sa sa fie asociata cu un scop politic sau ideologic ori cu alte interese personale care ajung la propaganda sau comunicare partinitoare, idealul de a oferi oa astfel de informare si de a fi corect si impartial in relatare nu este inca recunoscut de majoritatea jurnalistilor est europeni sau de eleita mass-media. Esenta jurnalismului competent este profesionalismul, definit de obiectivitatea jurnalistica in nici un caz un criteriu perfect, ci unul comod. Intr-adevar respingerea validitatii, obiectivitatii jurnalistice “este mult prea adesea un refugiu petru lenea mentala … simplu șiretlic” sau totala necinste si demagogie politica. Profesionalismul are nevoie de o educatie comuna si de un program de pregatire de un grad de standardizare in colectarea informatiilor si in prezentarea lor fara sabloane si de modalitati de a controla calitatea a ceea ce se produce. Profesionalismul, are de asemenea nevoie de o cautare continua a modurilor de a imbunatati practicile jurnalistice >>5
Dupa revolutia din 1989, care s-a finalizat cu cadera regimului comunist, imaginea mass-media era una falsa, superficiala, se credea ca, in materie de infrmatie, de felul acesteia, se merge pe drumul cel bun, cand de fapt avea loc o evlutie nu tocmai buna a jurnalismului romanesc, crearea unui haos unde nimic din ce se facea nu prezenta siguranta: << Dupa caderea comunismului presa parea sa se fi innoit radical, cel putin la nivel superficial: numarul cotidianelor si al saptamanalelor crescuse exploziv, subiectele tabu disarusera, noile media abordau fara pudoare temele cele mai variate si dificile, mii si mii de oameni dobindisera dreptul la libera expresie, o parte dintre ei, mai mult femei, renuntasera la vechile slujbe pentru a deveni jurnalisti. In profunzime, schimbarile nu sunt totusi prea evidente:discursul presei a ramas cu precadere unul de opinie, manifestat si orinentat catre efectul de convingere; presa a devenit un mare distribuitor de zvonuri, marginalizand informatia (si renuntand la procedeele jurnalistice de ancheta si de verificare a informatiei); ea prefera inca sa demaste adversarii, sa ii condamne cu fermitate pe inamici, sa declanseze procese de intentie, sa perpetueze o psihoza a conspiratiei si sa se piarda in declaratii de principiu care sunt, adesea, lipsite de orice sens practic. Presa a adus la aparitia unei situatii de” haos pozitiv” in care toti participantii la mass-media nu vroiau decat sa se exprime in presa scrisa sau audio-vizuala. Editorii si jrnalistii au afirmat imediat ca libertatea de expresie recent cucerita echivala cu un jurnalism in care orice, oricine dintr-un partid politic si orice idee putea fi criticata. Aceasta filozofie a indepartat presa romaneasca de reportajul echilibrat, orintand-o spre o prezentare polemica si subiectiva a catorva evenimente, idei sau expresii alese cu grija […]. Astfel jurnalismul a devenit sinonimul exprimarii hiperintelectualizate si pline de manie a diverselor persoane intrate in aceasta profesie >> 6
Jurnalistii de dupa anii 1989 au intreprins o modalitate de a scrie, bazata pe opinie, senzationalism si informare incompleta. Informatia verificata prin cel putin 3 surse este aprope de neintalnit, jurnalismul definindu-se adesea prin improvizatie si nu prin proceduri fiind mai degraba o indeletnicire ci nu o profesie: << (…) locul de formare si pregatire sepecific pentru aceasta meserie nu a fost fixat in domeniul academic ( cum se intampla in toate profesiile “respectabile”) ci in redactii, ceea ce a avut drept consecinta o anemiere a elementelor de cultura profesionala, ambiguitatea criteriilor identitare si un anti-intelectualism implicit, exprimat prin dispretul fata de activitati “de obiecivitate” profesionala, fie ele programe de formare ( invatamant universitar, master, doctorat, open university, scoli vocationale) fie in lectura lucrarilor de specialitate, fie forumuri de dezbatere a problemelor cu care se confrunta profesia. Ideologia acestei bresle in Romania poate mai mult dacat in alte tari, a sanctificat experienta directa si invatarea “la locul de munca”, invatare bazata pe reproducerea activitatiilor desfasurate de cei deja angajati.(…). In mod paradoxal aceasta viziune a fost validata atat de presa de dinainte de comunism, cat si de presa comunista: in primul caz, ea era justificata prin incadrarea jurnalismului in categoria actiunii politice ( ca misiune) si in descendenta literaturii (ca mijloace), iar in al doilea prin imperativele propagandei (misiunile politico-ideologice si mijloace retorice). In felul acesta, jurnalismul a ajuns sa fie definit ca o activitate plasata mai mult in apropierea artelor si a actului politic si mai putin in aceea a activitatilor ecomice sau civice. Acest lucru nu constituie un “specific national” si o constanta a presei europene: “In Europa centrala si de Est ca si in majorotatea tarilor din vestul si nordul continentului jurnalismul a fost considerat mai mult o activitate politica decat una de strangere a informatiilor si de producere a divertismentului cu scopul de a fi vandute ca niste marfuri. Astfel, comunismul si precomunismul converg, din ratiuni diferite, in promovarea jurnalismului de expresie, si nu a celui de infirmare neutra. Din aceasta radacina se desprind diferite modalitati de practicare a jurnalismului avand la un pol jurnalismul de opinie iar la celalat jurnalismul de tip senzational: in ambele scrisul frumos si convingator (nu cautarea si verificarea informatiei si prezentarea ei in mod neutru) devine esenta actului de presa; a ceea ce elimina ideea unor activitati “de teren” dificile si specifice, a unor competente definite (si a formarii complexe pentru stapanirea lor) si scoate in prim plan abilitatea de a convinge sau emotiona prin efecte de limbaj, derivate fie din bagajul genetic (“talentul”) fie din bagajul de eruditie (…). Intru-un anumit sens, putem spune ca in trecut ca si in prezent presa romana nu a ajuns sa baneficieze pe deplina eu instittutionalizare ca sistem social. Institutionalizarea presei, care a inceput la sfarsitul secolului trecut a ajuns in cadrele capitalismului ramanesc din prima jumatate a secolului XX, la o forma de functionare in limitele ei generale de tip liberal. Instaurerea regimului comunist a condus la anihilarea cadrelor existente si la construirea unui sistem mass-media bazat pe mecanisme institutionale radical diferite. Caderea dupa numai 45 de ani, a sistemului comunist a adus iarasi istoria la momentul inceputurilor: un nou proces de institutionalizare a demarat, in acelasi amestec de entuziasm, naivitate, speranta, confuzie, interese politice, lacomie, minciuna si lipsa de coruptie ca la mijlocul secolului al-XIX lea. La inceputul miscarii noastre de redesteptare presa politica se facea de oameni maturi; ziaristica nu era o profesiune propriu-zisa, ci numai un mijloc de lupta al barbatilor politici (…). De la o vreme insa s-a vazut ca presa ar fi un fel de afacere si astfel gazetaria adevenit o profesie ca toate profesiile (…). Astaza in mare parte presa de la noi se face numai cu tineri. Asa numaita a patra putere in stat este condusa si reprezentata de niste juni carora le lipseste si cunostinta de cauza si experienta unei varste mai capote, si cultura (…). Aceasta provine si din lipsa de cultura a publicului. Intr-o tara in care cititorul insasi este cult si matur si ,unde presa e o afacere serioasa nu se poate trece orice marfa publicistia.
Fata de un public mai luminat nu orice baiat si-ar putea permite extravagante ziaristice … (…). In esenta insa mass-media fost comuniste sa confrunta cu aceleasi probleme specifice institutionalizarii, in cadrele unui sistem bazat pe economia de piata si pe un ansamblu politic de tip democratic, in acest proces de institutionalizare, cu o problema paradaoxala: obtinerea si pastrarea controlului asupra campului profesional, in conditiile eforturilor de construire a statului de drept ar exclude un asemenea monopol si cotrol discretionar al unui grup asupra unui domeniu de interes public (…). Jurnalistii postcomunisti a caror ideologie s-a format in mediul efervescent al distrugerii institutiilor comuniste si al confruntarilor pentru creerea si controlarea noilor institutii, au sentimentul ca presa libera este creatia lor exclusiva si implicit proprietatea lor inalienabila; in consecinta ei cred ca numai ei au dreptul sa controleze campul profesional. Deoarece considera ca presa post-comunista a fost si este un agent principal in procesul de construire al sistemului democratic si a economiei de piata, reprezentantii profesiei isi atribuie un rol salvator, o misiune militanta si un statut socioprofesional aparte. Din aceasta perspectiva, orice incercare de limitare a sferei lor de actiune este perceputa (si denuntata) ca o intruziune a politicului, ca un ataca la adresa democratiei ca un atentat la drepturile “sacre” ale presei, iar actiunea de a cerceta, analiza si debate public fenomenele specifice jurnalismului din aceasta perioada – ca un gest de rea- vointa si o intentie de discreditare >>7
Mass-media dupa 1989 imitau in mare parte publicatiile cunoscute din tarile dezvolatate precum SUA. Informatia care avea cel mai inalt grad de aparitie ere cea de tip senzational, informatie care beneficia de imagini de dimensiuni mari, care atrageau atentia, texte despre violuri, sex si violenta. Mesaje religioase- cele despre etnie- sau partide politice, reprezentau subiecte ce apareau frecvent in mass-media postcomuniste. Ceea ce urmareau jurnalistii in prezentarea subiectelor mai sus amintite, era modul cum evoluau conflictele politice in desfasurare si mai putin de dezvoltarea politica sau de preocuparea pentru transmiterea profesionala a stirilor. Functia de informare nu era respectata aprope deloc in mass- media postcoministe din cauza caracterului politic si de polemica a jurnalistilor dupa anul 1989. in ciuda lipsei profesionalismului al acestora, si recunoaterea a ceea ce publicul dorea sa citeasca sau sa auda la ziar sau televizor, mass-media post decembriste au reusit sa ofere publicului alternative fie ele bune sau rele in ceea ce priveste informatia.
Cauza aparitiei unui numar asa de mare de publicatii care trateaza senzationalul este justificata prin dorinta jurnalistilor de a deveni neutri din punct de vedere al informatiilor pe care le trateaza. Incercarea de neutralitate a informatiilor nu a reusit, astfel mass media devenind atrase de divertisment si mai ales de senzational. Rolul mass mediei post decembriste este mai degraba de cel de caine de atac decat caine de paza, este mai degraba un rol de control, decat informative, de educare a publicului sustine in continuare entuziasmul comunist pentru manipulare. Mass media dupa 1989 nu infomeaza publicul cu evenimentele zilei importante, ci reda anumite idei opinii puncte de vedere ale anumitor persoane prin informatii incomplete, neverificate ,dogmatice si neechilibrate. Dezinformarea si manipularea sunt caracteristice de baza ale genului de informatie existent astazi in presa. Reprezentantii unei institutii mass media aleg de cele mai multe ori sa se scrie despre expozitii, targuri, simpozioane in schimbul unor infromatii despre problemele grave care au loc in societate:<< Unii observatori mass media precum Antonesei(1995) afirma ca repercusiunea acestor dezinformari si manipulari este “starea de infantilism civic si politic…” in care romanii sunt mentinuti. Poate ca se exagereaza. Dar exista suficiente dovezi pentru a arata ca, date fiind natura si calitatea stirilor, ca si afinitatile intre audiente si publicatiile de acest gen ,cei mai multi romani au o cunoastere deformata, foarte selectiva si limitata a temelor si evenimentelor zilnice si de durata care se petrec in interiorul si in afara tarii(…). Prin natura jurnalismului inca practicat discursul public pe temele majore sunt o desfasurare de forte conflictuale pentru un grup politic sau altul si aderantii sai desfasurat mai putin pe baza informatiilor si faptelor utilizand idei rigide, personalitati ideologii politice si capricii personale(…). Jurnalismul rus in perioada 1990-1995 a actionat mai mult ca un” caine de atac” decat ca unul de paza si mai mult ca un “avocat in opozitie” decat ca un “instrument informational/educational”. In plus, cererea pietei a obligat revenirea jurnalismului catre genul tabloid in cautarea senzationalului, lipsit de substanta si din ce in ce mai putin relevant. Pre-profesionalismul mass-media ,manipularea incarcata si realizata a mass media si a jurnalistilor sai, ignorarea intentionata a descoperirilor din munca de investigare uneori de buna credinta si devalorizarea continua a mass media a avut un efect dezastruos asupra credibilitatii acesteia >>8
Rolul mass- media dupa anul 1989 a fost acela de a “indemna” societatea spre a fi mai deschisa si mai democratica spre a-si cere drepturile care i se cuvin si despre care i sa spus ca sunt sacre. Mass- media in jurul anilor 1989-1990 au insemnat o putere pentru eliberarea de sub conducerea comunista, au insemnat sfarsitul comunismului si inseamna crearea unei societati civile care sa poata fi comparata cu societatile de mult intrate in lumea civilizata. Insa o mare problema au constituit-o alegerile din luna mai 1990 cand din cauza diversitatii opiniilor , a ideilor care niciodata nu aveau un punct comun, mass media a devenit imediat politizata si partizana dand nastere unei societati politice in schimbul celei mult asteptate, societati civile. Presa este descrisa ca fiind <<Mai mult in 1990 si mai putin dupa, dar continua pana astazi, un substitut pentru toate structurile absente in societatea romaneasca: pentru putere si pentru opozitie, pentru o clasa politica recent (infiintata) si cultivata, pentru un legislativ deseori slab si ineficient ca si pentru organele investigatoare ezitante (…). Partizanatul mass- media a devenit dupa 1992-1993 mai silentios si mai subtil iar mas- media a devenit numai partial un substitut pentru toate cele pentru care se pretinde a fi un substitut (in orice caz fara succes) si presa a intrat in o faza in care i sa adaugat urmatoarele roluri: a devenit mai populista si a oferit mai multe materiale senzationaliste si de scandal si sa orientat catre stirile ca divertisment. Cea din urma tendinta constituie, poate prima recunoastere din partea mass- media a semnificatiei opiniei publice si a sprijinului pentru cresterea rolului presei in viata publica. In orice caz mass media nu au reusit sa-si asume rolul educational, informativ si deliberator in societatile existente democratice stabilite si necesar in cele de tranzitie >>9
NOTE :
Capitolul 1
1. CRISTIAN FLORIN POPESCU, Dicționar explicativ de Jurnalism, Relații Publice și Publicitate, Editura Tritonic, București, 2002, p. 134-135.
2. AURA MARIA SĂVULESCU, Sistemul mass-media, capitolul: Tiparul și evoluția sa, subcapitolul Apariția presei populare, Editura Independența Economică, 2001, p. 57-58.
Subcapitolul 1
1. PETER DAHLGREN ,COLIN SPARKS, Jurnalismul și cultura populară, Editura Polirom, București, 2004, p. 15.
2. IBIDEM, p. 20.
3. IBIDEM, p. 41.
Subcapitolul 2
IBIDEM, p.53.
2. IBIDEM, p.53-55.
Subcapitolul 3
1. MIHAI COMAN, Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iași, 2004, p.92-96.
Subcapitolul 4
1. PETER GROSS, Mass-media și democrația în țările Europei de Est, Editura Polirom, Iași, 2002 , p. 61.
2. IBIDEM, p.146-147.
3. IBIDEM, p.147.
4. IBIDEM, p. 153-154.
5. IBIDEM, p. 157-161.
6. MIHAI COMAN, Mass –media în România post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 2002, p.163.
7. IBIDEM, p.143-145.
8. PETER GROSS, Colosul cu picioare de lut-Aspecte ale presei romanesti post-comuniste, Editura Polirom, Iași, 1999, p.129-132.
9. IBIDEM, p.134.
Capitolul II
De la știrea jurnalistică autentică la informația de fapt divers
Subcapitolul 1
Știre vs Fapt Divers
Din cauza interesului prea mare acordat informatiilor de tipul “Faptului Divers”, sunt “neglijate informatiile adevarate” care creeaza stiri “adevarate” care au o pondere mai mare de interes asupra publicului din toate categoriile existente:<< Nu putem ignora acest tip de stire mai ales ca presa noastra o promoveaza cu o insistenta demna de o cauza mai nobila. Nu ne ascundem iritarea fata de proliferarea acestui gen de mass-media romaneasca, dar nici nu putem refuza sa recunoastem ca exista. Multe confuzii creeaza Faptul Divers. Specifica presei populare ,ea isi justifica prezenta prin pretentia partial corecta a editorilor: “Asa cere cititorul”, care cititor si ce anume cere el nimeni nu ne spune. Mai mult chiar, televiziunile noastre private se intrec in a inlocui stirea adevarata cu Faptul Divers. Orice repros pare neavenit. In definitiv, Faptul Divers nu este o stire? Nu ne da o informatie interesanta despre oameni, despre ceea ce s-a intamplat intr-o zi? Fara a contesta Faptului Divers la existenta, sa incercam sa o delimitam cat mai corect de stirea jurnalistica autentica. Teoretic vorbind diferentele sunt greu de stabilit. Amandoua tipurile de stiri respecta legea proximitatii si exigentele genului: concizie, claritate, interes uman.
Totusi trebuie sa recunoastem ca exista o diferenta intre un asasinat politic si o crima comisa din gelozie. Una reprezinta o stire, cealalta – un fapt divers. Ce anume le deosebeste? Raspunsul este dat de un teoretician al textului, Roland Barthes (1964), care constata ca diferenta nu consta in tematica ci in structura. Altfel spus, asasinatul politic trimite la (implica) o situatie extensiva, in timp ce Faptul Divers se rezuma la el insusi, la o situatie intensiva. Asasinatul politic este, deci, o informatie partiala o informatie ce trebuie atenuata printr-un interviu, o ancheta sau un reportaj. In Faptul Divers, informatia este dimpotriva , totala. Orice adaos este inutil. Asadar strirea reprezinta o structura deschisa in timp ce Faptul Divers este, prin definitie, o structura inchisa. Aproape nimic nu mai poti adauga Faptului Divers: o crima inexplicabila, o sinucidere, gasirea unei sume mari de bani etc. “Palatul de justitie intra in reparatii capitale dupa o suta de ani” reprezinta un Fapt Divers, fie si din cauza contextului implicit al evenimentului.
Identificam doua procedee majore in crearea Faptului Dives:
O relatie de cauzalitate aproape aberanta: “A muri din cauza rasului”. Faptul Divers trebuie sa starneasca uimirea cititorului mai accentuat decat stirea. Cu cat Faptul Divers trebuie mai indepartat de o situatie comuna si reala, cu atat va fi mai interesant.
Inexplicabilul : fenomene paranormale, unele crime si sinucideri etc.
Roland Barthes ia in discutie o cazuistica bogata, identificand numeroase procedee de creare a Faptului Divers (antiteza, apropierea contrariilor etc.), dar concluzia este aceeasi: inventiva, intensa si uimitoare, informatia vehiculata de Faptul Dives se rezuma la ea insasi. Faptul Divers duce invariabil la o saracie a informatiei >>1
Informatiile de Fapt Divers nu beneficiaza de multe ori de investigatie, jurnalistii multumindu-se doar cu relatarea evenimentului si cu descoperirile facute la timpul respectiv. Arareori se mai revine asupra subiectului .Cu putina cunostiinta a limbii romane o informatie de gen fapt divers poate fi scrisa de oricine pentru ca in cele mai multe cazuri jurnalistul nu face altceva decat sa povestesca intamplarea si sa mai ia interviuri anumitor persoane .In cazul unui asasinat politic , de exemplu, nu are acces oricine sa stranga informatii despre cum s-a intamplat evenimentul , nu oricine cunoaste persoanele importante inplicate in eveniument sau nu toti au acces la aflarea cercurilor vicioase unde politicianul respectiv isi traia viata sau nimeni nu are curaj sa investigheze motivul omorului politicianului mai ales daca acesta nu avea o viata privata tocmai curata .
Cu siguranta ca si informatiile date mai sus constituie un motiv bun de luat in considerare in privinta catalogarii faptului divers in sfera informatiilor care denatureaza jurnalismul, care il surclaseaza , ii dau acea caracteristica de jurnalism fals, de pseudojurnalism .
In jurnalismul de opinie este ignorata cel mai mult functia de supraveghere ca si, de asemenea, in jurnalismul de tip fapt divers este ignorata functia de producere a informarii punctuale si exacte necesare atat publicului cat si puterii cu ajutorul carora cititorul sa se poata adapta la un mediu in permanenta schimbare.Jurnalismul de tip fapt divers reprezinta “o presa cu o identitate incerta” inceputa sub semnul elanurilor roamntice al mizelor politice ale creari identitatii nationale si ulterior al statului national , presa romaneasca traind decenii de-a randul ca prizoniera a politicului si a consecintelor derivate din el . A fost si a continuat sa fie o presa cu o putere aureola intelectuala (cu tendinte intelectualiste) o presa facuta de oameni care doreu sa-si afirme o vocatie si sa-si confirme personalitatea , talentul ,harul ,norocul ,o presa care in momentul cheie al istoriei ei si-a atribuit un rol militar de promovare a unei cauze sau demolare a alteia , o presa cu o identitate incerta penduland intre atasamente politice evidente si rabufniri agresive de autonomie, intre aspiratie literara si tentatia senzationalismului ieftin , intre morga elitista si populism , onestitate si coruptie , intre devotiune fata de un ideal de responsabilitate civica si arivarism grobian grosier . Idealul misionar a fost infintat de presa comunista : <<Din aceasta radacina se desprind diferite modalitati de practicare a jurnalismului , avand la un pol jurnalismul de opinie iar la celalalt jurnalismul de tip senzational , in ambele scrisul frumos si convingator ( nu cautarea si verificarea informatiei si prezentarea ei in mod neutru ) devine esenta actului de presa , cea ce elimina ideia unor activitati “de teren” , “dificile si specifice” ( a unor competente definite si a formari pt stapanirea lor ) si scoate in prim plan abilitatea de a convinge sau emotiona prin efecte de limbaj derivate fie din bagajul genetic (talentul) fie din bagajul de eruditie . >> 2
Cei care practica un jurnalism de senzatie bazat pe opinie sunt de fapt “ jurnalisti fara jurnalism “ deoarece acestia refuza de a accepta anumite tehnici moderne specifice jurnalismului depinzand de public si patron , patroni nemaifiind oameni de afaceri “aruncati” intr-un ziar, ci colegi de presa care fac si ziar si afacere in paralel .Jurnalismul se confrunta cu o criza a identitatii profesionale generate de rolul nesigur si variabil al jurnalistului .Un grup a monopolizat puterea ,resursele economice, accesul la centrele de decizie si proroductie, de discurs legitimant ( productie jurnalistica de calitate ) .Deligitimarea profesiei din cauza compromisurilor care se fac inclusiv in cea ce priveste pregatirea jurnalistilor si stimularea profesiei vizand standardele presei, a condus la o adevarata drama a evenimentelor prost comuniste prezentate de jurnalisti : << Din reprezentati ai unei categorii asimilate elitei intelectuale ,acestia au devenit – din cauza ipostazei lor de avocati ai intereselor politice, de dezvaluitori de scandaluri, de agenti ai comercialismului, de plasmuitori, de informatii false si calomnioase- simbolul nonintelectualismului .>>3.
Informatiile de tip fapt-divers sunt reprezentate de texte insotite de imagini mari uneori ocupand mai mult spatiu decat textul despre evenimentul respectiv. Faptul divers “s-a lansat” in presa romaneasca prin evocarea unor momente istorice, personalitati istorice, relatari despre anumite civilizatii necunoscute de marele public; acest tip de informatii mai contineau si evenimente inedite despre prelucrarea bumbacului, producerea indigoului, retete culinare sau articole despre manufacturarea patinelor sau a schiurilor, evenimente extrem de diverse, de altfel, relatari nonevenimentiale.
Faptul divers este cunoscut de toti marii jurnalisti ca reprezentand acea latura ce nu merita a fi cercetata neconstituind un fapt de interes general, un fapt real. Insa caracteristica de baza ce mentinea faptul divers pe primele pagini ale ziarelor nationale dar mai ales locale este actualitatea, una dintre insusurile de baza a unei stiri. Presa, in general “isi trage seva” din actualitate. O stire determina semnificatia evenimentului in sensul ca modalitatea in care stirea respectiva este tratata duce la o ierarhizare a evenimentelor din ziua respective: <<Ziarele inzestreaza lumea cu valori conceptuale. Faptul si evenimentul nu au acelasi statut. Evenimentul desemneaza o exigenta a reprezentarii. Presa nu este ancorata intotdeauna in adevar, intervine deformatia intelectuala, interpretari. Actualitatea este un “patchwork”, o peticeala cosmopolita, este venetica si adesea suspecta.>>4
Daca evenimentul desemneaza o exigenta a reprezentarii, faptul divers este putin mai bland din punctul de vedere al interesului asupra publicului insa este mult mai dur decat un subiect ce constituie un eveniment, in sensul ca este mai violent, o stire de fapt divers contine un limbaj ce se incadreaza mai usor in sfera popularului decat limbajul intalnit la un eveniment politic social sau de alt gen.
Subcapitolul 2
Titlul informațiilor de fapt divers
Titlul informatiilor de fapt divers sunt caracterizate de senzationalism, socheaza prin caracterul mare al literei cu care este redactat, prin utilizarea frecventa a semnelor de punctuatie, oferindui astfel o intonatie aparte.
Titlurile – citat sunt cel mai intalnite in cadrul informatiilor de acest gen intrucat, jurnalistul arata drama evenimentului de fapt divers prin cateva cuvinte- soc ce apartin unuia din protagonisti. In folosirea acestui gen de titlu, citatul trebuie reprodus cu maxima rigoare, nefiind permisa omiterea sau adaugarea unor cuvinte, deoarece cititorul avizat, care va parcurge textul, va fi neplacut surprins daca nu va gasi titlul reprodus aidoma in corpul articolului.
Titlurile interogative sau exclamativ-imperative reprezinta o alta categorie adesea utilizata la stirile de fapt divers. Jurnalistii folosesc astfel de titluri pentru a constitui o provocare la adresa curiozitatii cititorului, care se grabeste sa citeasca articolul respectiv, pentru a afla raspunsul la intrebarea pusa.
Titlurile evazive, care deruteaza cititorii, ii fac sa creada cu totul altceva despre continutul articolului dandu-si seama de adevaratul mesaj al textului abia cand citesc articolul. Acest tip de titlu caracterizeaza senzationalul ieftin, care atrage cititorul pe moment dar care a doua zi nu va mai cumpara ziarul intrucat din tiltlu: “ unei batrane i s-au furat dintii din gura”, cel care cumpara ziarul nu afla decat ca de fapt batranei i se furase poseta unde se afla si proteza.
Un titlu de genul articolului de fapt divers atrage cititorul prin sezationalism, prin violenta cu care este redactat si nu in ultimul rand prin spatiul care ii este atribuit acestuia. Un titlu de genul:” si-a omorat copilul”, redacatat cu litere mari, in prima parte a paginii si pe prima pagina este inposibil sa nu-i “sara” in ochi cititorului si eventualului cumparator.
Incitativ, concis, clar, scurt reprezinta calitati pe care trebuie sa le indeplineasca un tiltlu, orice titlu al unui articol din preas scrisa. Titlul informatiei de fapt divers pe langa aceste calitati cu care atrage cititorul, mai este caracterizat de dramatizarea cu care apare in ziare. Pentru ca principala tinta a patronilor de presa din ziua de astazi este profitul si, observand ca audienta creste in momentul cand ziarul este “invadat” de articole violente, dramatice, o eventuala scadere a materialelor de acest gen si implicit a titlurilor de acelasi tip este aproape imposibila intrucat publicul este cel care aduce cel mai mult teren trusturilor de presa pe piata publicitara.
Un titlu de fapt divers trebuie sa fie socant si inteligent, ne determina de multe ori sa ne oprim la ele, sa nu continuam parcurgerea articlolului, comoditatea nostra fiind pe deplin satisfacuta datorita lecurarii pe diagonala, atat de draga cititorului grabit de astazi, nu ar mai fi posibila fara elemente de titrare puternice.
Titlul de fapt divers, ca oricare titlu jurnalistic, nu trebuie sa fie prea lung. Teoria indica o medie de 7 cuvinte pentru titlu. Cifra este insa discutabila si putem oricand incalca regula, daca, prin aceasta, ne atingem scopul: un titlu puternic, deopotriva incitativ si informativ. Nici prea scurt nu este bine ca un titlu de fapt divers, si nu numai sa fie folosit. In ciuda faptului ca sunt des folosite , titlurile din doua cuvinte ascund numeroase primejdii si de multe ori denatureaza adevarul inteles pe care jurnalistul dorea initial sa il exprime. Banalitatea este o alta caracteristica de care trebuie sa ne ferim in redactarea unui titlu de fapt divers, mai ales ca principala trasatura a acestuia este senzationalul, sa uimeasca prin cuvintele folosite. Sa nu fie metaforic, in exces deoarece excesul dauneaza, este util doar intr-o masura mai mica. Metaforele, personificarile cu tenta senzationista, obtureaza sensul, indepartand cititorul de la mesajul principal. Un titlu de fapt divers nu trebuie sa fie general. Ziarele populare, de scandal supraliciteaza informatia, intr-o maniera senzational-generalizanta (Romania schioapata ) sau ironic deplasat(Romania –intr-un picior ). Trasatura de baza a unui titlu de fapt divers este incitarea. Un titlu cu o astfel de caracteristica este foarte scurt, direct si socant: “soc si groaza”, “inghititi de potop”, titluri care de altfel reprezinta cel mai bine presa de senzatie.
Titlurile din presa senzationala, de mai multe ori, nu sunt ceea ce par. De exemplu un titlu de genul: “Sotia fotbalistului Mutu – violata”, la o prima consultare si fara a citi articolul, ne transmite mesajul cum ca persoana cu pricina este chiar violata cand, de fapt este vorba despre un film unde aceasta trecea printr-o astfel de scena. Din cauza unor astfel de metode folosite in redactarea stirilor de fapt divers, ziarele cu pricina isi pot pierde foarte usor cititorii fiind dezamagiti de ceea ce citesc, asteptandu-se la cu totul altceva.
Subcapitolul 3
TIPUL PUBLICULUI DE FAPT DIVERS
Avand la baza stiri de genul scandalurilor atat al persoanelor publice cat si scandalurile oamenilor de rand, jurnalismul senzational are un public divers, eterogen. Pentru ca exista atat reviste, ziare de scanadal cat si emisiuni televizate de acest gen, publicul, din punctul de vedere al genului este reprezentat intr-o mai mare masura de femei care nu au o ocupatie si, mai ales pensionarii de ambele sexe care prefera intr-o pondere mai ridicata acest gen de informatie, in defavoarea publicului ce are o ocupatie stabila si care este in cautarea unei informatii jurnalistice autentice de genul socialului, economic, politic: <<… publicul reprezinta “orice grup sau individ care este implicat in vreun fel anume in viata unei organizatii”.
Deoarece o organizatie nu are un public general, unic si omogen, ci mai multe publicuri, cercetatorii considera ca acestea se individualizeaza si se ierarhizeaza dupa gradul de implicare in procesele de comunicare, de sustinere sau de constrangere a unei organizatii. Gradul de implicare este determinat de efectele pe care le are activitatea unei organizatii asupra diferitelor categorii sociale. Daca un grup de oameni descopera ca este supus unor asemenea actiuni, care ii afecteaza viata (somaj, poluare, insecuritate etc.) sau care ii rezolva anumite probleme cu care era confruntat ( ofera locuri de munca, protejeaza mediul, inbunatatesc calitatea vietii), si daca identifica sursa acestor actiuni, atunci incepe sa se simta legat de acea organizatie si devine “public” al acesteia. >>1
Cresterea pe zi ce trece a cititorilor informatiilor de genul Fapt Divers nu determina altceva decat o incurajare a continuarii publicarii unor astfel de informatii: << Cei care recepteaza anumite mesaje mass-media nu traiesc in aceeasi zona nu se cunosc unii pe altii si adeseori nu impartasesc valori, credinte si convingeri politice comune. Singurul lucru care ii leaga este participarea la receptarea unor produde mass-media identice .In comunicarea de masa audienta este constituita dintr-o multitudine de oameni, risipiti in plan geografic, eterogeni din punct de vedere socio-cultural, aflati in imposibilitatea de a comunica cu persoanele care au produs mesajele respective. Acesti oameni consuma un produs mass-media in urma unor decizii liber asumate: in timpul lor liber ei ar putea, la fel de bine, sa se pilimbe, sa discute cu cineva, sa faca anumite cumparaturi, sa se dedice unui hobby, sa viziteze un obiectiv oarecare. Deoarece publicul are la dispozitia sa numeroase alte optiuni pentru relaxare, comunicatorii din mass-media sunt in permanenta preocupati de trezirea si mentinerea interesului acestor grupuri eterogene de oameni, deosebit de numeroase si de diferite din punct de vedere economic, social, cultural, religios si chiar lingvistic. De aceea, mesajele transmise prin sistemele comunicarii de masa sunt accesibile ( putin specializate), atragatoare, intime, mereu inedite. Termenul de “masificat”, folosit mereu pentru a denumi aceste tipuri de audiente, nu se refera atat la amploarea maselor care primesc produsele mass-media, cat la diversitatea nedefinita a acestora : ele reprezinta “un agregat de spectatori, cititori, ascultatori si privitori”, caracterizat prin “dispersie, anonimat, lipsa de organizare sociala, inconsistenta in copozitia sociala” >>2
Desi functia de cilturalizare care apare in cadrul functiilor mass-media este nerespectata pentru ca acest gen de informatie nu face altceva decat sa deculturalizeze opinia publica, ponderea cu care faptul divers apare in presa este destul de mare. Vizibila, pe prima pagina, cu fotografii necenzurate si titluri “siropoase”, care incita la lecturarea articolului informatia de fapt divers atrage intr-o masura crescanda publicul. O persoana care cumpara un astfel de ziar doar pentru ca a fost atrasa de titlul din prima pagina este evident ca nu este interesata sa cumpere un ziar economic, social, un ziar despre aflarea unui posibil nivel de trai in viitor, ci, cu suguranta este interesata numai de barfa, de presa de scandal si nu in ultimul rand, este atrasa de fapt divers.
In urma unui sondaj de opinie realizat pe data de 17.01.2007 am aflat ca persoanele cele mai atrase de fapt divers, de sensational sunt pensionarii dar si persoanele somere, care nu poseda un loc de munca stabil. Categoria imediat urmatoare este reprezentata de tineri cuprinsi intre varsta de 18-25 de ani care sustin ca faptul divers nu este o informatie ce merita a fi citita insa fiind foarte ceruta si publicatiile care mediatizeaza acest tip de stire avand o audienta mare, nu are cum sa dispara din grila de programe. Categoria de public atras cel mai putin de senzational este reprezentata de persoanele ce detin studii superioare care sunt de parere ca acest tip de informatie pe langa faptul ca deculturalizeaza opinia publica este vag documentata, superficiala, care ar putea fi scrisa de oricine, fara sa aiba sudii de specialitate.
Subcapitolul 4
Reporterul informației de fapt divers
Pe langa dorinta acerba de informare, perseverenta, ambitie, intuitie, calitati pe care le are un reporter generalist, un jurnalist, de fapt divers trebuie sa mai fie si curajos. Intrucat faptul divers implica crime, violente, tot felul de evenimente de acest gen, un ziarist de fapt divers trebuie sa fie mai inainte de toate curajos, sa aiba initiativa la locul crimei, sa incerce sa afle adevarul in urma propriei munci. Un reporter de fapt divers trebuie sa vada evenimentul prin ochii publicului, sa se gandeasca, sa-si imagineze ce doreste acesta sa afle din cadrul unui eveniment.
<<Reporterul nu este un om birou, de pupitru (“desk”), ci un om de teren. Activitatea lui cotidiana presupune mobilitate si usurinta in comunicare, capacitatea de a stabili usor relatii umane, de a intra in contact cu persoane din cele mai diferite categorii sociale.[…]. Capacitatea de a stabili contacte umane este cu atat mai importanta cu cat jurnalistul nu este decat foarte rar, martorul direct al unui eveniment ( o formula anecdotica sustine ca singura calitate a unui bun reporter este norocul de a se afla, atunci cand trebuie acolo unde trebuie). Cel mai adesea jurnalistul de teren isi starnge informatiile dialogand cu actorii sau martorii evenimentului pe care el l-a ratat. Altfel spus, textul sau este “ povestea unei povestiri”. De aici deriva importanta dialogului cu sursele ( care se verifica una cu alta prin comparare – asa – numita “incrucisare a surselor”) si, totodata, a abilitatilor de comunicare ale reporterului, a capacitatii sale de a-i face pe interlocutori sa se simta relaxati, sa vorbeasca nestanjeniti, fara teama, sa rememoreze cu discernamant experientele traite, sa readuca in prezent amanunte care initial, li se pareau a fi absolut nesemnifiacative. De alrfel, in opinia breslei jurnalistice precum si in cercetarile de sociologie a acestei profesii, cateva calitati, nu neaparat inascute, ci si dobandite, sunt considerate ca definitorii pentru un bun reporter ( cu alte cuvine permit unui jurnalist sa indeplineasca, in mod corect, sarcinile majore ale reporterului). Acestea ar fi: simtul initiativei, disponibilitatea de a se deplasa rapid si eficient in diferite locuri, flexibilitatea( pentru a face fata unor situatii neasteptate), puterea de lucru in salturi ( in presa zilele linistite alterneaza cu zilele supraaglomerate), capacitatea de adaptare rapida ( pentru a schimba strategia initiala in functie de reactiile partenerilor), curiozitatea si usurinta de a comunica. Prin tipul sau specific de activitate, jurnalistul din presa de informare, fie ea nationala sau locala. Din presa de agentie sau din audio-vizual este obligat sa prezinte subiecte dintre cele mai variate, de la faptul dives la campania electorala, de la impactul ecologic ale unei noi constructii industriale, la vernisajul unei expozitii, de la dramele unei familii de someri la succesele unei vedete a clipei. El este deci un generalist, nu un specialist. >>1
Un reporter de senzational trebuie sa fie specialist in ceea ce face. Nu poti repartiza un jurnalist de cultura si pentru fapr divers intrucat cel de cultura are cu totul alte idei oglindite poetic spre deosebire de un jurnalist de fapt divers care trebuie sa fie apt de a scrie un reprtaj despre un accident cu victime, cu mult sange, tipete si tot ceea ce este specific acestuia. Un reporter de senzational poate fi pus in situatia de a nu putea culege inforamatii de la martorii speriati din cauza accidentului, in acest caz el trebuie sa incerce cu orice pret sa scrie reportajul cu ceea ce doar el a vazut din momentul sosirii la fata locului, sa stie cand sa ceara opinea politiei cu priveri la accident, sa intrebe medicii cat de garv sunt victimele ranite sau daca mai exista posibilitatea sa mai supravietuiasca .Trebuie sa fie intuitiv sa nu piarda nici o secunda din momentul sosirii la fata locului unde s-a intamplat accidentul, sa stie sa intrebe exact la momentul potrivit, persoana potrivita.
Desi in ultimul timp in cadrul marilor ziare nationale noi institutii vin sa alimenteze redactiile cu subiecte de publicat ( exemplu agentiile de presa) rolul jurnalistilor tinde sa nu mai fie asa de valoros in cadrul unei redactii, cei mai multi dintre ei retragandu-se carte agentii sau acele posturi, ziare care au si munca de teren. Majoritatea informatiilor de fapt divers necesita munca de teren pentru ca un bun reporter trebuie: <<sa se deplaseze din redactie la locul evenimentului, pentru a avea un contact direct cu “mediul” in care s-a petrecut respectivele fapte; sa colecteze mai multe informatii bazandu-se pe urmatoarele procedee: observatia imediata; interviul cu persoanele implicate in evenimente sau martore la desfasurarea acestora; investigatii in arhive, birouri ale diferitelor oficialitati, biblioteci; sa verifice soliditatea informatiilor de care beneficieaza folosind procedeele jurnalistice uzuale; sa scrie texte, intemeiate pe informatiile culese, sa le pregateasca pentru publicare si sa le supuna controlului si ( eventual) aprobari de catre edior. >>2 Jurnalistul care face teren si obtine informatia in urma propriilor investigatii, si a propriei munci poate raspunde cu usurinta dificultatilor cerute de catre informatia de fapt divers. Un jurnalist cel mai bine se formeaza pe teren acolo unde intalneste greutatea practicarii acestei meserii reprezentata de: persoane care nu doresc sa comunice informatia din diferite motive, fie ca este constransa de anumiti factori, fie ca e speriata, nu mai are cuvinte din cauza a ceea ce i s-a intamplat. Si activitatea de birou are o la fel de mare putere asupra formarii unui jurnalist datorita persoanelor cu experienta de la care tanarul reporter poate afle secretele meseriei, riscurile si avantajele acesteia dar, foarte important ,care au fost obtinute tot din munca de teren.
NOTE:
Capitolul 2
Subcapitol 1
1. SORIN PREDA, Tehnici de redactare in presa scrisĂ, Editura Polirom, Iași, 2006, p.152-153.
2. PETER GROSS, Colonul cu picioare de lut, Editura Polirom, Iași,1999, p.59-60.
3. MIHAI COMAN, Mass-media în România postcomunistă, Editura Polirom, Iași, 2002, p.65-68.
4. MAURICE MOUILLAND și JEAN FRANCOIS TETU, Presa cotidiană, Editura Polirom, Iași, 2000, p.29-30.
Subcapitol 3
1. CRISTINA COMAN, Relațiile publice și mass-media, Editura Polirom, Iași, 2000, p.14-15.
2. MIHAI COMAN, Intoducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iași, 1999, p.24.
Subcapitol 4
1. MIHAI COMAN, Intoducere în sistemul mass-media, capitolul Organizarea activității în instituțiile de presă, Editura Polirom, Iași, 2000, p.192.
2. IBIDEM, p.197-198.
CAPITOLUL III
Cei patru “S” – sex, scandal, senzațional, scârbos
Subcapitolul 1
Inainte de anul 1989 presa scrisa era predominata de informatii autentice, reale cu interes asupra unui public numeros,stiri de genul politicii, socialului; existau si informatii de fapt divers, dar nu in masura in care exista astazi. Este drept ca guvernul existent atunci nu permitea alt gen de infirmarii decat acelea care preamareau tara datorita bunei organizari si conduceri ale Partidului Comunist Roman reptrezentat cu maretie de Ceausescu. Informatiile de fapt divers erau formate din gravele accidente care aveau loc atunci, de inventiile care se mai produceau, de aniversari si alte sarbatori nationale existente. Mass-media avea rolul atunci de a trasnsmite romanilor, in primul rand, si presei intrenationale ,ca Romania este o tara cu oameni fericiti, oameni bogati, si gata oricand de sarbatoare, datorita, poate si muncii asidue la care erau supusi. Mesajul insa nu era intotdeauna perceput asa cum se dorea. In sensul acesta se crease un haos total din punctul de vedere al bunastarii populatiei Romaniei pentru ca romanii stiau destul de bine cum traiesc, cunoscuse acest lucru pe propria piele, iar mass-media transmitea presupusa situatie buna in care se pretindea ca se aflau. Dupa anul 1989, faptul divers a cunoscut o cu totul alta latura, extinzandu-se de la un grav accident relatat in anul 1989, la crime, violuri si toate genurile de scandal existente dupa acest an, si care, ceea ce este foarte important, apar toate in presa.
De ce a luat totul o asa intorsatura dupa cadera comunismului ? Raspunsul, din cauza banilor, a profitului care avea in subordine patronii de ziare. Inainte de 1989 era simplu, exista o singura televiziune publica, ziare si radiouri publice care obtineau “profitul” de la stat, nu exista concurenta pe o eventuala piata media, iar publicul “se delecta” cu ceea ce primea. Acum, dupa 1989 si implicit dupa 17 ani de la revolutie, utilizandu-se publicitatea pe o scara larga iar mass-media oferind, cu un grad ridicat unui public popular, cu venituri mici, accesul la divertisment, si genul articolelor aparute in presa fiind cu totul altul, s-a favorizat <<privilegierea unui jurnalism “popular”, a unui stil de presa axat pe faptul divers, pe specializarea evenimentelor, pe simplificarea fenomenelor si proceselor sociale, pe dramnatizarea conflictelor etc. Concesiile facute publicului au devenit o povara pentru jurnalisti in special pentru acei reprezentanti ai presei care-si concepeau activitatea ca pe un act de responsabilitate sociala si care isi fixau ca misiune informarea echilibrata si corecta, asigurarea unor dezbateri nepartinase si nedeformatoare, educarea si orientarea publicului catre valorile culturale perene, mai putin accesibile ca bunuri de consum si ca forme de divertisment. >>1
In articolele din presa, bazate pe opinie in cantitate foarte mare, sex, scandal, sccarbos jurnalistii nu fac altceva decat sa deculturalizeze nevelul de cultura al cititorilor. Nu mai sunt de interes public informatiile despre sanatate, sau cel putin li se acorda foarte mult spatiu decat ar trebui sa li se cuvina, informatii despre modul cum sunt rezolvate problemele intr-o societate, despre cum se conduce tara, in schimb, sunt tratate cu foarte mare interes articolele care nu au nici o influenta benefica asupra celui care le citeste, articole de genul: “Si-a violat sora”, “S-a spanzurat din cauza iubitei”. Unul din motivele pentru care se scrie acest gen de articole este acela ca sunt intra-devar cerute de public, de o mare parte din acesta, care, de altfel, aduce un profit urias ziarului respectiv prin intermediul publicitatii. Dar oare de ce nu vor jurnalistii sa schimbe mentalitatea publicului, dorinta acestuia de a cere informatii de genul acesta, de ce jurnalistii nu doresc o diminuare a ahtiarii publicului dupa violenta, dupa drama si dupa scandal a articolelor aparute in ziare. Raspunsul: probablil se crede ca ceea ce se citeste in ziare, faptele rele, nu se mai repeta, sau pur si simplu interesul fata de sine, de profitul obtinut in urma audientei avute ca urmare a publicarii articolelor respective, nu-i poate lua locul nimeni si nimic. Daca se observa o scadere a violentei existente in Romania, cred ca se merita continuarea unor astfel de articole, insa pe motiv ce violenta este in crestere continua, publicarea unor astfel de materiale trebuie cat de cat diminuata .
Prin redactarea unor astfel de materiale, jurnalistul se delibereaza de unele sarcini care cu siguranta i s-ar fi cuvenit daca ar fi scris un articol adevarat, in beneficiul societatii, si anume: <<ignora functia de supraveghere (de producere a informarii punctuale si exacte necesare atat publicului cat si puterii cu ajutorul carora cititorul sa se poata adapta la un mediu in permanenta schimbare), subestimarea publicului de responsabilizarea comunitatii profesionale, lipsa echilibrului si a moderatiei in redactari, criza de adaptare in conditiile afirmarii noilor competitori – media electronice, hibridarea formelor de prelucrare a informatiilor – jurnalistii se dovedesc incapabili de a se detasa in magia experimentului propriilor opinii, comentarii si alte forme de exprimare a informatiilor.>>2
Faptul Divers nu este legat strict de actualitate, el desemneaza o lucrare ciudata, uimitoare. Textul unei stiri de Fapt Divers impune o scriitura alerta, nu neaparat senzationala dar are alemente de suspans mai mult decat oricare alt gen de informatie existent in jurnalism.
<<Nu exista fapt divers fara uimere, fara degradarea normalului. Un om care fura masini reprezinta un fapt relativ banal. Perspectiva se scimba daca aflam ca hotul s-a prezentat la politie sa reclame furtul propriei masini. Faptul Dives implica o surpriza, iar acest lucru indica existenta raporturilor cauze mici/efecte mari (un accident aviatic devine fapt divers daca el a fost provocat de impactul cu o cioara) si cauzalitate provocata/cauzalitate asteptata (un copil care dispare cu bona sa te duce cu gandul la o crima sau la o rapire). Logica faptului divers inervine atunci cand aflam ca este vorba despre o inscenare, despre o rafuiala intre soti. Inselata, asteptarea noastra genereaza Faptul Divers. Nu este important faptul in sine (o moarte, un viol) ci relatia cu alte fapte. Aceasta relatie starneste interes si creeaza uimire. O crima nerezolvata, o disparitie fara motiv etc. dizolva logica faptului divers si obliga ziaristul la investigatii suplimentare. In Faptul Divers, structura povestirii se deplaseaza spre dramatic. Aici avem doua resorturi principale care provoaca emotionalul: crima si exceptionalul (aparitia OZN-urilor in padurea Baciu din Cluj) >>3
Faptul Divers este subsumat unor fapte centrate pe pitoresc: escrocul escrocat, colectionarul de ciudatenii. Evenimentele in desfasurare, care implica dispute grave, cu semnificatii sociale ample (aurolacii, drogurile in scoli, pedofilia etc.) ies din zona faptului divers, impunand o abordare diferita.
Faptul Divers traieste tocmai prin ciudatenia unei intamplari, o stire ciudata, care starneste uimere este ceea ce jurnalistii vor sa comunice prin intermediul unor astfel de informatii. Nu orice abatere de la credibilitate este blamabila, incredibilul scapat de sub control este ceea ce devine deficient in jurnalism, el este rezultat dintr-o proasta sau inconsecventa gestionare in detalii. De exemplu daca intr-o stire de atmosfera descrierea unui local unde se serveste doar inghetata, sunt introduse pe langa elementele de decor specifice, aparitia unui personaj cidat (o batrana care sta la o masa, cu o inghetata in fata, uitandu-se in van, fara sa inceapa sa consume din inghetata) este deturnata atentia publicului, a cititorului spre ciudatenia intamplarii. Fiind starnita curiozitatea cititorului asupra motivului neconsumarii inghetatei de catre batrana, stirea, care trebuia sa contina o descriere a localului, se abate de la acest scop declansand o curiozitatea a cititorului asupra batranei: Cine este ea? De ce nu consuma inghetata? Din ce cauza se comporta astfel?
Subcapitolul 2
Detaliul – o caracteristică de bază a informației de Fapt Divers
<<Stirile de senzatie – reaparute in publicistica romaneasca dupa decenii de absenta – sunt destul de des ironizate de diversi comentatori. Titlurile socante, absurdul suprarealist al asocierilor de fapte brutale cu situatii si instrumente casnice atrag atentia prin acumulare; mai ales ca, in cantitate mare, surpriza se banalizeaza si cliseele genului devin mai evidente. Sub impresia unei avalanse egalizatoare de intamplari violente si sordide, asemenea stiri sunt citite cu aviditate sau sunt respinse in bloc, cu dispret fara sa se dea atentie stilului si strategiilor care le diferentiaza, adesea, destul de mult. Cu strategiile lor specifice, usor de parodiat, alunecand adesea in manierism , fara a inceta sa fie eficiente, stirile de senzatie din multe publicatii romanesti actulale redescopera (chiar cu o certa nota de originalitate) trasaturile firesti ale genului. Selectat si reconstruit dupa criterii si conventii culturale, comune ziaristului si cititorului sau, faptul divers e o creatie de limbaj si nu ansamblu de stategii narative. Traditiile speciei s-au regasit, dupa pauza creata de discursul static monoton ideologic, al deceniilor de regim totalitar , in placerea pura a naratiei >> 1
Cea ce este evidentiat foarte bine in stirile de fapt divers este detaliul concret .Intr-o informatie de acest gen se pune foarte mare accent pe detaliul intamplarilor .Jurnalistul redacteaza intamplarea urmarita minutios , descriind chiar si modul cum cutitul a fost introdus in victima ,ce pozitie are acesta in corpul victimei creand astfel o curiozitate maxima cititorului, determinandu-l pe acesta sa citeasca in continuare, cu uimire exagerata, continutul articolului.
<<La inceputul sec al XX-lea tehnica detaliului concret, mizand pe implicarea cititorului in poveste si pregatind saltul in neprevazut sau autentificand realitatea informaitei, functiona la fel de sigur ca la sfarsitul sau , ca in presa din anii ’90 :”Hristache a scos de sub perna patului un revorver calibru 7 si a tras cu repeziciune 3 cartuse “,” adormind pe marginea balconului de la etajul al 2-lea din casa sa , a cazut jos pe pietre fracturandu-si coastele ;”cutitul a patruns in plamani , strapungandu-l “ (Universul ,03-05si 14.07.1904 ).Mai interesante sunt asocierile de detalii nemotivate ale caror consecinte nu par sa se armonizeze . Detaliile care trimit la un univers traditional , rustic (si idilic , prin conventie literara ) apar la inceputul secolului fara vreo intentie parodica , prin simpla adecvare referentiala : “bragagiul Marcu Stefan luandu-se la cearta cu locuitorul Manole Georgescu din calea Rudului l-a lovit cu o cobilita in cap “ (ib .05.07.1904);In prezent texte asemanatoare proiecteaza parodic autohtonismul pe un fundal modern ( “in goana carutei , ciobanul Ion a incercat sa-si violeze nepoata “, RL 1167,1994,9).Detaliile cotidianului – indicii ale realitatii – sunt dublate de obicei de strategii prin care se produce insolitul ( la limita , supranaturalul )si fictiunea (in varianta literaturii de consum). Faptul divers construit in mod programatic ca banal e mai putin frecvent si mai subtil presupunand negarea conventiilor dominante .
Unele gazete au continuat si dupa 1989 sa publice stiri de fapt divers , in forma permisa in perioada limbajului de lemn neobservand ca vechea formula profita de lipsa totala de viata a paginilor anoste de propaganda : in rubricile de fapt divers , de mica publicitate si de sport , singurele in care se intanpla ceva , constituiau firave puncte de contact cu realul .In aceste conditii era suficint ca intamplarea sa fie evocata ( prezentarea ei era obligatoriu sumara, lacunara, detaliile sinistre sau grotesti trecand drept imorale ) pentru ca imaginatia cititorului sa o completeze cu generozitate. Discursul moralizator era de altminteri ambalajul obilgatoriu al faptului povestit : de la ordinea de prezentare a informatiei ( incepand cu pedeapsa !) pana la recomandarile etice directe . din lipsa de talent gazetaresc sau de simt al realitatii ( in primul rand al realitatii unei concurente acerbe in domeniul publicistic) texte de acest tip au fost produse in continuare : “ Patru luni de zile a stat in inchisoare dupa cum a hotarat instanta judecatoreasca , Gicu Visan , administrator la S.C.”Olimpia “ din Drobeta –Turnu Severin .Motivul ? provocase scandal intr-un local public(…). Sa speram ca la cei 23 de ani , cati are , va trage concluziile necesare cu privire la respecatarea linistii si ordinii publice “ .(PR2,1992,9)
In pasajul omis din citatul anterior nu se gaseau , cum ar fi cineva tentat sa creada, detalii despre scandalul provocat, ci doar comentarii asupra faptului ca personajul in cauza ar fi putut sa faca cine stie ce gest necugetat . In mod surprinzator , un asemenea text predestinat prin subiectul narativitatii isi reduce nucleul epic la minimum , la o propozitie genarala , nedeterminata , exilata intr-un timp al planului verbal indepartat (mai mult ca perfect ):”provocase scandal intrun local public”. In textul care apartine prin modul expunerii genului didactic si moralizator, viitorul si conditionalul ocupa mai mult loc decat trecutul . stangacia tonului e confirmata , de altfel, de increderea scolareasca ,de dinamizarea “dramatica” prin intrebare si raspuns : “Motivul ? Provocase scandal …”.
Adevaratele stiri de senzatie sunt in schimb intens naratizate : chiar daca faptul brut e banal, discursul il transforma prin procedee care se plaseaza la limita dintre real si fictiune.
Modul de referire la personajele implicate in actiune nu e intamplator : indentificarea lor se face in stirile mai noi , in special prin nume (eventual initiale ) si varsta : datele unei minime “umanizari “ a faptelor . Lucrul pare atat de firesc , incat este nevoie sa ne intoarcem la stirile in limbaj de lemn pentru a observa o alta posibilitate : identificarea prin profesie si prin “ locul de munca “. Nespectaculoase cel mai adesea, profesiile nu sunt selectate de textele centrate pe senzational , vechiile “fapte diverse “ le indicau presiunea modelului moralizator si propagandistic : infractiunea descrisa nu era relevanta in raport cu un model uman general ci doar cu rolul social : iata ce face un administrator ( un inginer , un maistru , un om al muncii …) ! Oricum informatiile de acest gen pastreaza ideea de preeminenta a ipostazei “oficiale” a individului : nu persoana , ci “ incadrat “ .Aparitia lor in texte care incerca adaptarea la o formula noua ,mai dezinvolta , e un semnal al continuitatii stangace moralizatoare : “ M.Vasile , in varsta de 25 ani , zugrav – vopsitor la Cooperativa “Constructorul “ din Bacau desi tanar, era un vechi si inrait betiv “ (Infractorul 28 ,1992 ,5).Identificarea personajului prin domiciliu risca in conditiile complicatelor adrese in uz , sa produca un exces de precizie ;in asemenea cazuri actioneaza tehnica detaliului autentificator , prin care se obtine un puternic efect de real : “ Daniel Ionita , in varsta de 34 de ani , domiciliat in Calea Grivitei nr .230 , bl 3 , sc .A , et 1,ap 7 …”)(EZ 114,1992,2).Cata vreme nu actioneaza reguli extratextuale , etice , care sa interzica dezvaluirea identitatii persoanelor , discursul senzationalului foloseste detaliile in scopuri proprii ; uneori ,in acest caz , transformandu-se temporar in discurs al banalului >> 1
Subcapitolul 3
Senzaționalismul redat de detaliul medical
Majoritatea stirilor de fapt divers contin si teme ca “ suicidul “ . Suicidul este prezentat in informatia senzationala fie prin “ spanzurare “ , aruncarea in fata unei masini , tren sau alt mijloc de transport , fie prin otravirea cu o supradoza de medicamente sau alte metode de acest gen . In relatarea unor astfel de intanplari care au la baza suicidul prin intoxicarea cu o supradoza de medicamente , ziaristii folosesc adesea tehnica detaliului medical explicand publicului varietatea de medicamente care a fost luata si , mai ales urmarile intamplarii :<<Textele contemporane supraliciteaza uneori si detaliul tehnic ( preluat din discursul medical sau administrativ – politienesc ) , prin care creaza cu riscul aglomerarii involuntar comice , o distanta suplimentara fata de lumea violentei reprezentate . In contrast cu senzationalul literaturizat , emotional si emfatic o formula mai nou si mai reusita de stire mizeaza pe relatarea cat mai neutra si pe stilul stiintific . Marca acestei tendinte este termenul de specialitate neologic : in primul rand termenul juridic sau medical .
Textul isi creaza , prin lecsic , o minima rezistenta la lectura , neabandonandu-se facilitatii absolute : aflam ca “ dupa o altercatie “ cineva” a ingurgitat mai multe pastile de diazepam” , actul definandu-se ca “ingestie voluntara de barbiturice “(EZ135 , 1992 ,2 ).Altcineva prezinta multiple echimoze si tumefactii pe partea dorsala (ib).Cauza unei morti poate fi submersia ( “decesul s-a datorat asfixiei mecanice prin submersie “ EZ139,1922,1 ) sau opturarea cailor respiratorii”(EZ132,1992,3).Varietatea lexicala deplina este de gasit in descrierea supraabundenta redacatata in stilul telegrafic al fisei medicale , a leziunilor si a traumatizmelor : “ sectionarea tendonului “,”plaga nepenetranta hemitorace stanga (EZ142,1992,2), “ traumatism vertebral cervical “ ,”contuzie toraco-abdominala “,”fractura incompleta margino-maleolara “,”hematurie “(EZ142,1992,2)etc .Dincolo de localizarile anatomice ale diverselor traumatisme , vocabularul de baza al descrieri este compus din seria : “contuzie “, “echimoza”,” tumefactie “,”leziune”,”plaga “,”escoriatie “ ,”hematom”, “cominutiv”,”distal”,”s.a.m.d termeni cu siguranta obscuri pentru multa lume si al caror rol principal nu mi se pare a fi cel informativ . Ca raritatea lor nu e o impresie personala o dovedeste optiunea dictionalelor curente – DEX 1975, 1996 , DEX –S, MDE -,care nu inregistreaza din principiu termenii de stricta specialitate si deci de circulatie restransa :” distal “ , “indepartat “ nu apare in nici unul ,”cominutiuv “-“impartit “ in fragmente mici doar in DEX-S , si DEX 1996 vertex “ crestetul capului” e totusi prezent in DEX-s , DEX 1996 si MDE. Excoriatie “julitura, jupuitura” (existenta in DEX 1975 si 1996) este suficient de rar ca sa fie reprodus intr-o forma gresita devenind in pagina de ziar “excoriatie” sau chiar “excoliatie”.
Intrand intr-un contrast strict stilistic cu termeni familiari chiar vulgari care apar in replicile participantilor la diversele batai, violuri sau crime relatate si implicit intr-unul mai general cu mediul evocat caracterizat de obicei prin mizerie, alcoolism, promiscuitate, termenii specifici creeaza o distanta necesara din punct de vedere psihic. I-am putea ironiza pentru neadecvare si pretiozitate: de sub invelisul vorbelor savante apare o biata realitate cu scandaluri, batai, injuraturi in urma carora raman vanatai, cucuie, umflaturi, julituri, rani. Preferinta pentru seria populara sau curenta de termeni ar trebui insa textului un aer de vulgaritate si indiscretie pe care mimarea interesului stiintific si conventia limbajului “inalt” incearca probabil sa-l evite (…). De fapt chiar cand sunt corect introduse informatiile medicale pot depasi limitele firesti prin cantitate, prin excesiva minutie a inventarului. Aflam, astfel (intr-un text care recurge si la explicatii traducand o serie de termeni si sintagme medicale), ca un ins: “a cazut si a facut o fractura deschisa tip I cominutiva ( osul sfaramat in mai multe bucati ) , cu deplasare epifizica distala si fractura cominutiva ( din nou ) , cu deplasare paleta humerala stanga.( EZ 144, 1992, ) . Este limpede ca efectul unei asemena enumerari nu poate fi decat unul incantatoriu : conteaza acumularea in sine, multimea de semne misterioase si infricosatoare pe care le-a atras dupa sine o banala cadere. Altcineva a nimerit sub tramvai: “Rezultatul : fractura deschisa tip III cominutiva , brat drept, intreruperea axului neuro-vascular, traumatism craniocerebral cu hematom epicronical in vertex; contuzie sold drept cu plagi excoliate samd.”. Stirea de senzatie seamana tot mai mult cu un poem: nu e nici didactica, nici informativa; creeaza o aura de mister printr-o stranie exactitate, conotativa.>>2
Subcapitolul 4
Raportul “cauză-efect” – cel mai urmărit aspect în informația de fapt divers
Intotdeauna, intr-o informatie de fapt divers este urmarita cauza intamplarii ce a avut , loc fiind printre primele intrebari puse de un jurnalist aflat la locul evenimentului. In cele mai multe cazuri informatiile de fapt divers au drept actori principali oameni obisnuiti din popor care sunt surprinsi in evenimente mai putin obisnuite, ce se apropie mai repede de fictiune decat de realitate:<<Senzationalul recurge intens la tacticile de selectie si de ierarhizare a informatiei. Insolitul e produs de disproportia aparenta dintre cauza si efect(“ din cauza unei tigari un barbat de 39 de ani a ars ca o torta”, ora, 281, 93, 8) sau de omiterea ori amanarea cauzei; mecanismul este uneori atat de evident incat poate fi banuit de autoparodie: “ In timp ce la televizor se transmitea meciul de fotbal dintre Dinamo si Cagliari lui Ilie Neacsu i-au picat dintii din fata. Pumnul vecinului, Adrian a fost hotarator( E.Z. editia de pranz, 377, 1993, 2).
O modalitate foarte frecventa si eficienta de a face ca actiunile sa apara drept neobisnuite si misterioase este asadar ,omiterea cauzei. Evident, uneori cauza nu este mentionata pur si simplu pentru ca nu este cunoscuta; ignoranta ne-ar impiedica insa, in principiu, lansarea de ipoteze; o asemenea solutie nu este totusi tocmai fericita, pentru ca banalizeaza prin rationalizare si, in acelasi timp, patrunde in zona irealului si chiar a interventiei subiective a naratorului. In stirile de senzatie atent construite este vizibila, in schimb, intentia de a scoate cu totul din discutie cauza. Operatie artificiala, desigur-lectura narativa fireasca fiind una cauzala- dar care are avantajul de a izola actiunea, rupand-o din sirul determinismelor, punand-o in ramura “estetica”. Efectul de straniu astfel obtinut poate evolua spre absurd si spre comic, mai ales spre umor negru bazat pe caracterul inexplicabil al gesturilor definitive.
In stirile de senzatie cauza generala este adesea previzibila, pentru ca multe din faptele relatate tin de experienta umana comuna: diferitele scandaluri, crime, sinucideri se raporteaza la un lung sir de precedente, cititorul dispunand de cate un set de motivatii tipice pentru fiecare dintre ele. Solutia preferata este in asemenea cazuri omiterea cauzei imediate, de fapt detaliul care declanseaza actiunea. Intr-un text, cauza generala este enuntata cat se poate de explicit: “pentru ca nu a trecut-o in testament /o bocitoare a sarit sa bata moarta” ( E.Z. 156, 1992, 1). Absurdul gestului profanator si inutil capata o relativa intemeiere in reactia psihologica a personajului. Efectul de straniu e insa obtinut neindicandu-se nici un motiv imediat pentru declansarea actiunii. Pe fundalul unei conventionale descrieri de atmosfera (“ intr-o atmosfera de dezvoltare generala…”), actiunea propriu-zisa irupe in adverbul “ deodata”: “deodata din grupul de bocitoare s-a desprins Elisabeta Iftimie (50), furioasa peste poate ca defuncta nu a tecut-o in testament”. Absurdul dus pana la comic se bazeaza pe vizibilitatea unei scene in care o bocitoare, urmand cuminte un convoi, se smulge brusc din ordinea situatiei, aducandu-si aminte ca a fost nedreptatita.
Comicul burlesc al reactiei ( in sine sordide dar nu acest lucru apare in prim plan) deriva din schimbarea nemotivata exterior, de rol si de atitudine. Cineva plange un mort si este brusc cuprins de furie ( poate purtat de propriul discurs de lamentare): scena ilustreaza mecanismul unui comic rudimentar, dar de efect. Este suficient sa se schimbe un detaliu – de pilda, ca agresoarea sa vina din afara cadrului – pentru ca toata actiunea sa se reduca la un ges brutal si stupid ofensator >>1
Note:
Capitolul III
Subcapitolul I
1. MIHAI COMAN, Introducere în sistemul Mass Media” cap. Dimensiunea economică a sistemului Mass Media, p.38-39.
2. MIHAI COMAN, Mass Media în România post- comunistă, p.125.
3. SORIN PREDA, Tehnici de redactare în presa scrisă, Ed. Polirom, 2006, p.174.
Subcapitolul II
www.unibuc.ro, Diversitatea stilistică înRomânia actuală – Rodica Zafiu, din data de 18.01.2007.
Subcapitolul III
1. IBIDEM, 18.01.2007.
2. IBIDEM, 18.01.2007.
Subcapitolul IV
1. IBIDEM, 18.01.2007.
Capitolul IV
– Studiu de caz –
“Argesul Liber” dupa anul 1989 , “Secera si Ciocanul”, inainte de 1989, “Evenimentul Zilei” dupa anul 1989 si “Adevarul” sau denumirea de dinainte de 1989 “Scanteia” reprezinta ziarele asupra carora s-a efectuat studiul de caz care are ca principal obiectiv evolutia faptului divers, forma in care acesta aparea in preasa scrisa inainte de 1989 si cum a evoluat dupa acest an.
Studiul reprezinta o selectie de articole de fapt divers din anul 1993, luna noiembrie pentru cotidianul ” Evenimentul Zilei”, anul 1990, luna octombrie, noiembrie, pentru cotidianul post decembrist “Argesul Liber”; anul 1989 lunile decembrie, septembrie, iulie pentru “Secera si Ciocanul”; si anul 1989 luna noiembrie decembrie pentru ziarul national antedecembrist “Scanteia”.
Unul din ziarele locale dinainte de anul 1989 este” Secera si Ciocanul” un ziar care, ca si toate celelalte existente inainte de revolutia din decembrie ’89 fie ele nationale sau locale aveau acelasi rol de a-l “preamari” pe dictator, de a vorbi despre frumusetile existente si neexistente, de viitor ale patriei si nu in ultimul rand de a arata poporului ca tot ceea ce se intampla in “Republica Socialista Romania” este pentru binele comun, pentru un trai prosper al acestora. Imaginea Romaniei antedecembriste era reprezentata de fete vesele, oameni muncind cu bucurie recolte bogate, sarbatori nationale la care participau toate categoriile de varste prin programe de dans atent puse la punct de catre “tovarasii “ invatatori si profesori , toate acestea pentru a-i “multumi “sefului statului de bunul trai pe care acestia il au. Ideea de supunere, de suveranitate care caracteriza Romania inainte de ’89 era evidentiata si prin titlul de informare al ziarului si anume: “Proletari din toate tarile uniti-va!”, care, pe langa faptul ca dovedea caracterul de dicatatura de autoritate a statului, facea in acelasi timp apel la teama, la frica de a nu incalca dorintele presedintelui, de a fi un bun roman, de a face impresie buna in toata lumea. Un ziar de dinainte de ’89 si anume cotidianul “Secera si Ciocanul” cuprindea stiri de genul “copiii sunt in vacanta!” (pagina a-7a -22 decembrie 1989, ). “ Unii aduna ca sa risipeasca altii?” pagina a- 7a -29 septembrie 1989 flesh-uri de genul “Bilete pentru tratament si odihna”, “In sprijunul specialistilor”, “Indicatoare rutiere”, “Livrarea autoturismelor”, toate aparute in pagina a- 7a pe data de 29 septembrie 1989 in” Secera si Ciocanul”. Informatiile diverse ocupau foarte putin spatiu in paginile unui ziar dinainte de 1989. In cotidianul “Secera si Ciocanul” aceasta rubrica aparea sub denumirea de “Informatii..Diverse…” si era constituita din stiri expuse succint, rapid, incadrate in mijlocul paginii a –7-a intr-un dreptunghi, anuntarea unei noi informatii facandu-se printr-o bulina. Dispunand de modul acesta de expunere, o informatie de fapt divers de dinainte de 1989 nu avea titlu, se incepea direct cu relatarea stirii:<<In recentul meci de fotbal dintre echipele de old-boys ale lui F.C. Arges si Spartak Plevan a jucat si fosta arma secreta, Moiceau. Si a jucat foarte bine>>” pagina a -7a 22 decembrie 1989 “Secera si Ciocanul”, alineatul 2. Din tipul informatiilor aparute in cotidianul “Secera si Ciocanul “se poate mentiona faptul ca informaita de tip fapt divers, caracterizata de violenta, senzationalism, scandal nu exista. Articolul care intra la rubrica “Informatii diverse” este din domeniul sporului, o relatare a meciului care tocmai avusese loc, o relatare care apartine ironicului. Asocierea unui jucator cu o “arma secreta” nu face decat sa starneasca amuzament in randul publicului ci nici decum sa inspaimante, sa produca senzatie asa cum o stire de fapt divers are in vizor.
O alta stire care intra la informatii diverse este reprezentata de: << Sophia Loren si Kirk Douglas sunt pseudonime, cei doi actori celebrii numindu-se Sofia Scicolone si, respectiv, Issur Demnski. Ca si Mirabela Dauer (Sofia Scortaru) a noastra… >> De aceasta data se intalneste la rubrica de informatii diverse o stire internationala despre lumea vedetelor, in fapt cu o mica relevanta asupra publicului. Se observa o inexistenta a senzationalului si a faptului divers inainte de 1989. Cotidianul local “Secera si Ciocanul “ are in prim planul prezentarii informatiilor cunoasterea de catre public a laturie frumoase a judetului, a locurilor de agrement carora trebuie sa li se cuvina din partea cetatenilor o atentie remarcabila deoarece acestia le sunt datori cu relaxarea, odihna si frumoasa petrecere a timpului liber in cadrul acestora.
Informatiile diverse din cotidianul antedecembrist “Secera si Ciocanul” sunt inclinate mai mult spre anunturi decat spre articole informative care reprezinta anumite intampalari, teme, acestea s-ar putea incadra mai mult spre titluri decat spre articole in sine:<< Anuntul saptamanii, selectat de D. Militaru: “ Supravegheaza copiii pana la un an. Vorbeste engleza, franceza si orice limba pe intelesul lor”>> pagina a -7a , 14 iulie 1989- “Secera si Ciocanul” sau un alt gen de articol :<<La redactie se afla o pereche de ochelari de vedere gasiti pe strada.. >> pagina a -7a , 14 iulie 1989” Secera si Ciocanul”.
Culesul si strangerea recoltei, ingrijirea locurilor de agrement, activitatile populatiei si nu in ultimul rand mandria acesteia rezulatata din bogatiile tarii reprezinta principalele teme de fapt divers existent inainte de 1989. Modul de expunere al informatiei de fapt divers nu avea nimic in comun cu limbajul violent existent astazi. Toate stirile erau prezentate si redactate cu aceeasi pasivitate, nu exista, inainte de anul 1989 violenta in limbaj. O stire despre un accident de circulatie, sau moarte a unei personalitati nu era cu mult diferita de modul de redactare a celorlalte stiri ce aveau in vizor alte teme.
Reflectarea subiectelor prin imagini este o alta latura care diferentieaza cu mult mass-media dinainte de ’89 si dupa acest an. De exemplu in cadrul unei stiri despre un accident de circulatie, inainte de ’89 niciodata nu au aparut victimele expuse, ranite, pline de sange asa cum apar adesea in presa de astazi. Aceasta schimbare de prezentare a informatiilor s-a produs treptat, ci nu brusc, imediat dupa caderea comunismului. Modul de exprimare si permisivitatea scrierii despre cat mai multe teme s-au dezvoltat odata cu societatea. Daca la inceput, imediat dupa revolutie s-a incercat o schimbare timida a modului de expunere a informatiilor, a formei in care apareau stirile, acum, dupa aproape 17 ani de la revolutie am putea spune ca aproximativ totul este permis, de la fotografii impunatoare, violente cu morti intinsi pe sosea pana la copii maltratati de parinti , parasiti si gasiti morti prin ghenele de gunoi sau rapiri ce au ca autori pedofili crunti, al caror coportament inspaimanta pana si pe cel mai crud om .
Asadar imaginea presei locale antedecembriste era reflectata mai mult de articole sociale, despre activitatile comunale, despre modul de petrecere a timpului de catre populatie. Inainte de anul ’89 atat in presa locala cat si nationala ponderea de aparitie a stirilor negative era foarte mica, atunci totul era axat pe partea frumoasa a intamplarilor si evenimentelor tarii, chiar daca situatia nu era intocmai. Ceea ce aparea in ziare, publicat era foarte bine supravegheat de putere, de conducere care nu dorea ca imaginea “Republicii Socialiste Romania” sa fie periclitata in vreun fel.
Imaginea ziarului “Secera si Ciocanul” a inceput sa se schimbe treptat dupa anul 1989. Schimbarea a inceput chiar cu titlul publicatiei care din “Secera si Ciocanul” s-a schimbat in “Argesul Liber”, denumire care sugereaza libera exprimare, si o mai mare lejeritate a ziaristilor in ceea ce priveste activitatile lor. Titlul de informare al cotidianului post decembrist “Argesul Liber” este “Cotidian independent in slujba libertatii, a democratiei”, titlu valabil existent in anul 1990, imediat dupa revolutie. Atentia jurnalistilor postdecembristi mai exact in primele luni de democratie era axata pe schimbarile majore care s-au produs in societate, pe invazia modelului de trai al tarilor occidentale , unde democratia se instalase de ceva vreme, pe imitatiile intalnite pretutindeni si care aveau origini in tarile dezvoltate. O prima observatie a perioadei post comuniste era faptul ca oferta de marfuri, alimente devansase cererea. Principala cauza a observarii acestei probleme era justificata tocmai de faptul ca inainte de anul 1989 cand toata lumea parea fericita, fara probleme, nu exista suficienta hrana pentru populatie, sau cel putin nu se dorea o satisfacere din puct de vedere al hranei cetatenilor Romaniei, dar ceea ce este important nici nu aparea expus in presa. Aceasta constatare este evidentiata intr-un articol din prima pagina a cotidianului “Argesul Liber” sub numele “Sa inlaturam cauza rea , daca dorim efecte bune” aparut in data de joi 12 iulie 1990.
In primul an dupa revolutie, informatia de fapt divers oglindita in cotidianul “Argesul Liber” mai avea ceva in comun cu informatia diversa de dinainte de ’89, si anume secerisul, siguranta cetatenilor, reprezentantii agriculturii, repere evidentiate doar in urma contrastului celor doua perioade , inainte si dupa anul 1989. Un articol care aparea adesea inainte de 1989 si avea ca tema “secerisul” nu a disparut dupa revolutie dar apare in antiteza cu perioada antedecembrista si anume: supratitlu:”Seceris ’90 “ titlu “campania vazuta de aproape “(joi 12 iulie 1990- “Argesul Liber”) articol care evidentiaza modul cum se facea secerisul inainte de anul 1989 si cum se face dupa aceasta perioada.
Cu trecerea timpului si odata cu indepartatea de gustul amar al revolutiei si al perioadei de dinainte de anul 1989. continutul ziarelor incepe sa se modifice. Isi fac aparitia articole ce se incadreaza, respecta cu o mai mare regularitate caracteristicile informatiei de fapt divers, jurnalismul popular intalnindu-se mult mai des. Articolele cu tiluri de genu: “victime ale alcoolului”, “pornind de la un accident de circulatie – un om nu mai e”, “o crima cu doi autori” se incadreaza cu o mai mare usurinta in sfera senzationalului. Articolele se apropie de jurnalismul popular, in primul rand prin exprimare. De exemplu cotidianul “Argesul Liber” in perioada anului 1990 avea o rubrica din ziar ocupata cu un text de cateva randuri intarite de o imagine specifica:<< Vrem nu vrem, ploua nu ploua, araturile trebuie facute ca sa avem ca manca la anu’>> randuri ce reflecta permaneta gandire a populatiei la ziua de maine, la proviziile pe care urmeaza sa le stranga pentru a putea supravietui pe viitor. Articolul cu titlul “o crima cu doi autori” a aparut in “Argesul Liber” (24 iulie 1990) este tratat de catre gazetari intr-un mod narativ, de povestire. Nu se incepe direct cu victima sau cu criminalul, se incepe cu motivul crimei si existentei a doi criminali, numele autorilor crimei si al victimei fiind dat tocmai in cuprinsul stirii. O stire de fapt divers imediat dupa anul 1989 nu are in comun cu stirile senzationale din ziua de astazi nici macar structura in sine. Un articol de fapt divers postdecembrist nu raspunde la intrebarile principale in primul paragraf al stirii, nu poseda un lead cu raspunsurile la intrebarile cine ? ce? unde? cand ? cum ? se incepe asemenea unui eseu atat din punctual de vedere al continutuluicat si al structurii planului. Planul unui articol de fapt divers de dupa anul 1989 este compus dintr-o introducere detaliata ,cuprisul evenimentului si respective dintr-o incheiere .Tehnica de redactare a unei stiri nu raspunderea sintagmei: “maximum de informatie pe minimum de spatiu”, era tocmai contrariul, se punea foarte mare accent pe detalii care nu spuneau esentialul dimpotriva ocupau spatiul ziarului si timpul cititorului fara scop, publicul nefiind mai informat in urma unui articol cu multa vorbarie decat in urma lecturarii unei stiri unde accentul se pune pe faptele importante ale temei respective. Articolul “o crima cu doi autori” incepe in urmatorul mod: “e clar ca n-a stiut. Nu a stiut ca primul pahar cu vin se bea pentru sanatate, al doilea pentru placere iar al treilea pentru somn…”. Un astfel fel de inceput de articol apartine mai mult laturei editoriale a jurnalismului. Cu o asa invatatura de care beneficiaza articolul, gazetarii de astazi de dupa ani buni de la revolutie redacteaza genuri jurnalistice precum “comentariu” editorial sau alte articole care se incadreaza in sfera jurnalismului de opinie. Titlul articolului de fapt divers este iarasi mult prea bland in comparatie cu acela al unui articol din sfera senzationalului de astazi. Limbajul articolelor de acest gen nu este violent, stirile fiind redactate cu acelasi vocabular cum sunt scrise cele din domeniul politic, social, economic.
Pe masura ce cotidianul “Argesului Liber” inainteaza in timp, si articolele de fapt divers isi fac aparitia tot mai des. Un articol cu titlul “Doi oameni tineri – sot si sotie – au fost omorati” (2 octombrie 1990” Argesul Libera” p. 2) se incadreaza in acest gen de informatie datorita , in primul rand, subiectului articolului. Modul in care acest reportaj este redactat nu il incadreaza in nici un fel in sfera jurnalismului de senzatie. Autorul articolului nu foloseste termeni care sa socheze, sa inspaimante cititorul, ci dimpotriva relateaza totul cu calm, ca o povestire, articolul nebeneficiind de ritmicitatea, de rapiditatea, de modul succint in care un articol cu mult dupa perioada anului 1989 este scris. Articolul amintit mai sus incepe printr-o enumerare a cauzei accidentului << Imprudenta, alcool, viteza – pe o ploaie torentiala >>, continua cu modul in care politia a aflat de accident, fapte ce denota importanta tehnicii detaliului intr-un articol de fapt divers. Autorul articolului face cunoscut cititorului pana si numarul persoanelor care aflasera de accident si au anuntat politia, se axeaza pe foarte multe detalii care nu au nici o relevanta asupra cititorului. Nu consider ca era important faptul sa se cunoasca numele celui care a anuntat locul accidentului si in nici un caz sa se faca mentiunea ca << si alti cetateni aveau sa anunte politia de accident>>. Pe masura ce inaintam in continut, si in aflarea a cat mai multe despre accident, observ ca jurnalistul respectiv a redactat si a dat catre publicare toate etapele prin care s-a trecut pentru aflarea numelui vinovatului , a fost mult mai important din perspectiva acestuia, acest detaliu, momentul cand a fost cunoscut publicului ,numele vinovatului fiind insa dat abia in finalul reportajului. Totul este prezentat prin ochii jurnalistului care probabil a preluat informatia de la politie si poate ,dar este putin posibil sa fi fost la fata locului accidentului preluand informatia de la martorii evenimentului. In prezentarea modului cum a avut loc accidentul nu este folosit ca modalitate de redactare, genul jurnalistic interviu. In cazul unor astfel de articole cu teme de acest gen, interviul este modalitatea cea mai buna prin care se demonstreaza autenticitatea, veridicitatea celor spuse in cadrul reportajului. Nu exista un interviu al politiei, al martorilor sau al vinovatului, totul fiind expus, prezentat cititorilor de catre jurnalistul respectiv. Foarte important de mentionat este modul cum se incheie articolul, cum ni se face cunoscuta soarta vinovatului: << Gh. Cornel, deci si-a lasat, pentru o perioada, familia – are o fetita de un an si jumatate – fara tata >> final care are o tenta de ironism stiindu-se deja soarta vinovatului, dar important este cum sa concluzionat aceasta, cum a redactat-o autorul in asa mod incat sa para evidenta.
Titlul articolului este pe cat se poate de simplu, narativ, nu socheaza cu nimic, nici prin cuvintele folosite, nici printr-o posibila adoptare a unei intonatii. Contine mult prea multe cuvinte inutile, de care autorul s-ar putea lipsi. Nu raspunde caracteristicii esentiale a titlurilor, aceea de a capta atentia, de a atrage cititori. Titlul este compus dintr-o propozitie care ar sta mai bine in interiorul articolului decat ca titlu “Doi oameni tineri – sot si sotie – au fost omorati”. Articolul contine si un intertitlu care este la fel de mare si foarte important, este plasat in interiorul unei fraze, acesta nu delimiteaza doua fraze, doua puncte de comentat ale articolului ci este pur si simplu asezat in interiorul articolului avand rol doar sa relaxeze ochii cititorului prin spatiul mare acordat lui, neatentionand cititorul ca ar urma alta idee, decat cea dezbatuta pana in momentul respectiv.
Ceea ce este de constatat este dezvoltarea modalitatilor de tehnoredactare a articolelor de fapt divers si nu numai , aparute in perioada imediat urmatoare revolutiei. Acest fapt se remarca prin prisma articolului intitulat << Un om nu mai e >> care are ca supratitlu o cauza a evenimentului << Pornind de la un accident de circulatie >> aparut in “Argesul Liber” la 14 septembrie 1990 p 2. Articolul incepe direct cu o replica a unui locotenent, a unui organ de politie, dupa care se continua cu relatarea stirii. Este adevarat, acest articol socheaza spre deosebire de celelalte prezentate pana in momentul de fata prin continutul in sine. Jurnalistul recurge aici la un dialog pentru a expune cititorilor cazul in urma caruia nu sunt remarcate neaparat consecintele accidentului, ci continutul comportamental al conducatorilor auto, acea de iresponsabil si inconstienti de “libertine”, asa cum este mentionat si in articol. Modalitatea de redactare a articolului este caracterizata de o tenta ironica. Jurnalistul expune totul cu degajare << … 10 iunie ora 2 (“noaptea,fireste”). La volanul autoturismului 1-AG-8888, Daniel Ghitescu din Leresti, tricotor particular, avandu-i alaturi pe Gh. Moiceanu, Iulian Ungureanu, si Sorin Ivoiu, a pornit spre cabana Voinea. Fireste ,nu pentru a o vedea … Drumul le-a fost insa mai scurt: la intrarea pe podul de peste Raul Targului – oboseala, betie, sau si una si alta ? – autoturismul este “ghidat” de cel de la volan in albia raului … >>. Este prezentat totul in asa mod incat sa nu se transmita cititorului acea stare de frica, de tristete intrucat accidentul avusese loc din cauza pasagerilor, din cauza alcoolului si a inconstientei. Este prezentat totul sub forma “Nu raul, necazul a cautat victima, ci victima a cautat necazul.” Acest articol de fapt divers este prezentat asemenea unei scene de teatru cu actori si povestitori. Este urmarit subiectul din momentul cand a avut loc pana a doua zi la constatarea urmarilor avand toate elementele de rigoare, esentiale, unei urmariri minutioase, ale unui eveniment si anume ziua cand a avut loc observatia, cat si momentul din zi. Accidentul a avut loc la ora 2 (“noaptea,fireste”), iar aflarea consecintelor la ora 7-7:30 dimineata. Nu sunt redate pe scurt faptele prezentate mai sus, o sinteza a modului cum s-au intamplat, ci ne sunt expuse detaliat, nici un moment din cursul evenimentului nefiind omis si foarte important nu este redactat de catre jurnalist in modul cum a vazut el accidentul , ci de catre participantii la accident si respectiv de catre cei care au constatat faptul ca a avut loc un accident.
Imediat dupa revolutia din 1989 se observa o dezvoltare in ceea ce priveste genul articolelor aparute in presa scrisa, insa sunt redactate cu mult diferit de cele existente astazi dupa mai multi ani de la revolutie. Un alt subiect intalnit in cotidianul” Argesul liber” are ca titlu << Victime ale alcoolului >> (17 iulie 1990 p.3) unde evenimentul vizat este o crima produsa din cauza alcoolului. Se observa iarasi o amanare a faptelor concrete ale subiectului articolului, anume, a numelor participantilor a locului crimei, a motivului acesteia. Se incepe prin o descriere a locului unde are sa se intample actiunea, a modului de trai a cetatenilor de acolo. Ceea ce este specific acestiu gen de articol este faptul ca totul este tratat minutios, amanuntit, facandu-se o introducere in decorul unde evenimentul are loc. Articolul nu raspunde intrebarilor de baza specifice unei stiri unde ? cand ? cum ? cine ? ce ?, naratiunea fiind modul de expunere care predomina in prezentarea unei fapte.
Adjectivele care trebuie excluse din cadrul unui articol predomina intr-un numar chiar foarte mare scotand in relief tot mai mult modul narativ prin care evenimentul este expus. Foarte interesant este modul cum se incheie acest articol: “Acestea sunt faptele. Vinovatul si-a recunoscut cumplita fapta si se afla sub stare de arest. Este inca o dovada a efectelor dezastruase la care duce consumul excesiv de alcool”, dupa prezentarea cazului, concluzia este cea care-si face aparitia, fiind redata tot sub forma narativa cum intregul articol este.
O alta stire de fapt divers aparuta in “Argesul Liber” pe data de 16 nov. 1990 p.3 are titlul << Cadavrul dintre coceni >>, titlul care, spre deosebire de celelalte intalnite apartine mai mult senzationalului prin insusi cuvantul “cadravrul” care produce fiori numai la rostirea lui, dar sa mai fie si vazut. Si aceasta stire este predominata de naratiune, de relatarea evenimentului, desi socant ca intamplare, cu calmitate in cuvintele folosite, detaliul concret nelipsind, jurnalistul, facandu-ne cunoscut modul cum criminalul a omorat victima cat si ulterioara ascundere a acesteia in mai multe locuri diferite si in mai multe zile. Articolul nu se incheie cu o posibila sentinta data vinovatului, ci cu o fraza sub forma unei intrebari pusa de catre jurnalist de catre acela care ar trebui sa raspunda la toate intrebarile articilului si nu sa fie cel care sa se intrebe in legatura cu problemele despre propria ancheta: “ce patimi ingrozitoare pot scoate o fiinta omeneasca din randul oamenilor obisnuiti ?”
Asadar inainte de anul 1989 in presa locala se observa o inexistenta a senzationalului a articolelor care socheaza majoritatea articolelor existente in presa de atunci “vorbeau” despre sarbatori nationale, despre agricultura, industrie si promovau cat mai mult imaginea dictatorului, se incerca o reliefare, prin articolele aparute in presa “a unei vieti prospere, fericite, cu o populatie multumita” informatiile diverse erau concentrate intr-o rubrica de dimensiuni foarte mici fiind foarte succint prezentate, ziaristii timpului avand alte subiecte de tratat.
Dupa anul 1989 s-a acordat o atentie mai mare, asupra articolelor de fapt divers insa nu si presei senzationale aceasta urmand sa-si faca aparitia putin mai tarziu. Informatia de fapt divers, imediat dupa anul 1989 era reprezentata de accidente de circulatie grave, de evenimente care porneau de la alcool, aveau o cauza comuna – alcoolul si aici, intra crimele, violurile si nu in ultimul rand accidentele produse din cauza alcoolului. In modalitatea de relatare era cu mult diferita de cea existenta astazi. Inainte de anul 1989 se punea foarte mare accent pe tehnica detaliului, pe fapte mai putin importante si demne de a fi redactate. Nu se respecta regula “maximum de informatie pe minimum de spatiu”, cum de altfel nici regula celor “cinci W” ce consta in raspunsul la intrebarile cine ? ce ? cand ? unde ? cum?. Modalitatea de expunere predominanta era naratiunea, povestirea, un articol fiind povestit in detaliu, existand mult prea multe repere de care un jurnalist de presa scria dupa multi ani de la revolutie se-ar debarasa.
Titlurile articolelor din presa locala care se incadrau in genul de stire de fapt divers nu socau, nu atrageau prin continut, erau ca si celelalte titluri ale unor articole din alte domenii, se incadrau mai mult in tipul titlurilor narative care prezentau continutul articolelor printr-o fraza ce s-ar fi putut afla cu usurinta si in interiorul articolelor.
Asadar accentul din punctul de vedere al genurilor de subiecte care apareau inainte de 1989 cadea strict pe promovarea imaginii dictatorului reprezentata de rezultatele bune in agricultura, de locuri de munca pentru toata lumea, de un numar de someri aproape inexistent, de bunastare si fericire, toate acestea oglindite in cotidianul local antedecembrist “Secera si Ciocanul”. Dupa 1989 mai exact in lunile noiembrie, octombrie, iulie, anul 1990 pe langa informatiile de ordin politic, economic, social, si-a facut aparitia si informatia de fapt divers, este adevarat, intr-o forma mult mai “blanda” decat cea existenta astazi (22 feb. 2007). Ceea ce este de remarcat este faptul ca se observa o dezvoltare, o schimbare in toate domeniile societatii si implicit in presa, imediat dupa caderea comunismului, insa diferenta este evidenta intre modul de a trai inainte de 1989, imediat dupa aceasta perioada, s-au nivelul de trai de astazi.
Inainte de anul 1989, pe plan national, ziarul “Scanteia”, este cel pe care am hotarat ca realizez cercetarea . Faptul divers in acest ziar apare foarte sumar prezentat sau daca ar fi sa catalogam dupa stadiul in care se afla astazi, dupa ani de la revolutie, acest gen de informatie am putea spune ca inainte de 1989 nici nu exista.
Din cauza regimului auster existent in perioada comunista nu se putea decide sa se scrie “ceva” doar din dorinta redactorului sef sau a publicului, a evenimentelor petrecute in acele timpuri si care probabil se doreau a fi dezbatute dar nu se putea face acest lucru. Pagini intregi si multe la numar erau ocupate cu discursuri ale dictatorilor redate cuvant cu cuvant dupa cum erau prezentate de acestia pana si reactiile auditoriului erau prezentate in paranteza anume aplauzele si scandarile cu numele celor care ne conduceau tara. Ziarul” Scanteia” avea ca supratitlu inainte de 1989 propozitia: “Proletari din toate tarile uniti-va!” iar ca subtitlu:”Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman”. Se observa existenta aceluiasi tip de supratitlu atat in ziarele locale cat si in cele nationale, semn al dorintei acerbe de unitate de a avea un trai prosper bun doar din urma propriei munci.
Daca pe plan local informatiile diverse apareau incadrate in mijlocul paginii unui ziar prezentate succint, la liniuta, fiind date doar titlurile stirii, pe plan national in cotidianul “Scanteia” nu apareau nici macar sub aceasta forma, paginile ziarului fiind ocupate in primul rand cu multa politica si agricultura modul cum aceasta evolueaza. Foarte rar apareau informatii de fapt divers si aceastea erau reprezentate de accidentele de circulatie care se intamplau din cauza neatentiei ori a soferilor, ori a pietonilor. Aceste informatii cu respectivele teme nu apareau in ziar ca urmare a muncii reporterului pe teren ci apareau expuse in urma prezentarii unui organ al politiei, sau de la Inspectoratul General al Institutiei. Informatiile rutiere obtinute din partea inspectoratului de politie erau reprezentate de accidente mai grave de sfaturi care priveau stoparea accidentelor rutiere. Un astfel de articol se numea << Viteza, ceata si poleiul >>, diferenta dintre informatiile de fapt divers dinainte de anul 1989 si dintre cele de astazi, informatii reprezentate de accidente grave este aceea ca atunci se prezentau astfel de subiecte in o forma care sa determine pe cei pe care le consultau ca sa nu faca asa. Atunci , inainte de anul 1989 nu erau date detaliile exacte ale accidentului, anume victimele pline de sange, masini grav avariate ,ci se punea accent pe cauzele accidentului din pricina caror fapte sa intamplat acesta, pe cand astazi foarte important pentru ziaristi este senzatia intr-o stire ,cum sa scrie incat sa surprinda publicul sa il faca pe acesta sa ramana socat la cele auzite asupra accidentului. Punand un foarte mare accent pe cauzelel accidentelor, cauze aflate de la un specialist al “Militiei Rutiere” cei aflati in cauza, soferii respectivi aveau probabil in vedere cele prezentate si se incerca o atentie mai mare cand se aflau in imprejurimile date, prezentate de politie si din cauza carora avusese loc accidentul: << Un fenomen bine cunoscut automobilistilor in conducerea de noapte ori pe ploaie, ceata sau ninsori abundente il reprezinta dificultatile de percepere a formelor si culorilor. In localitatea Lucieni, Judetul Dambovita, un automobilist incepator nu a sesizat prezenta unui atelaj care se deplasa in aceeasi directie de mers si l-a tamponat din spate accidentand grav pasagera din dreapta. In circulatia nocturna, orin in conditii de ceata sau ninsori, in cazul orbirii cu faza lunga ori cu faza scurta dereglata a unui alt autovehicul care circula din sens opus, perioada de redobandire a acuitatii vizuale este de circa doua ori mai mare. Mai sunt automobilisti care nu aprind luminile de intalnire pe ceata ninsori sau la lasarea serii si in primele ore ale diminetii ori stationeaza cu autovehiculele nesemnalizate pe partea carosabila constituind astfel veritabile capcane pentru partenerii lor de drum >> (Scanteia 17 dec. 1989 p.5).
Observam ca ne sunt redate chiar in detaliu cauzele unui accident chiar in toate conditiile meteo posibile. Aceasta modalitate de tratare a informatiilor nu denota altceva decat profunda grija pe care o aveau autoritatile in perioada respectiva cu privire la modalitatile de combatere a accidentelor rutiere sau de oricare alta natura. O alta oservatie care trebuie subliniata este aceea ca nu se facea public un accident imediat dupa ce acesta avusese loc ci ni se dadea o sinteza a acestora, care cuprindea mai multe judete de unde erau sortate probabil accidentele mai grave sau cu cauze demne de publicare. Astfel informatiile prezentate de catre “Inspectoratul General al Militiei ” erau constituite din accidentele grave din diferite parti ale tarii , diverse judete unde acestea aveau loc, toate grupate sub rubrica ce avea numele de “Buletinul Rutier”, care cuprindea 2 sau 3 informatii cu diverse teme. Un al doilea reper care aparea adesea comentat in rubrica “Buletin Rutier” era reprezentat de catre copii si de modalitatile prin care se incerca o ocrotire a acestora din fata pericolului. Ca si in cazul accidentelor prezentate in articolul “Viteza, Ceata si Poleiul”, si in articolul “Copiii si traficul rutier”, ne sunt prezentate masurile care ar trebui luate de catre parinti pentru a evita posibile accidente cu copiii acestora: << Prezenta copiilor in vecinatatea drumurilor trebuie sa constituie pentru automobilisti un avertisment in sensul reducerii substantiale a vitezei astfel incat la nevoie, autovehiculele sa poata fi oprite in deplina siguranta. Cei mai expusi pericolului accidentelor sunt copii de varsta frageda care realizeaza mai putin pericolele strazii. Parintii care ii lasa fara supraveghere in vecinatatea partii carosabile ii supun unor riscuri considerabile deoarece in orice moment joaca se poate prelungi pe partea carosabila. Ei trebuie sa prevada situatiile de risc pe care cei mici nu au cum sa le realizeze si sa urmareasca indeaproape ca locurile de joaca sa fie situate cat mai departe de sosea. Aceasta indatorire revine tuturor persoanelor adulte care atunci cand observa copiii jucandu-se in locuri unde sunt expusi riscurilor accidentelor trebuie sa ia atitudine si sa ii indeparteze de zona respectiva, ocrotindu-le viata >> (Scanteia 17 dec. 1989 p.5)
Si in cazul acestui articol observam o sinteza a accidentelor care au avut ca protagonisti copii din mai multe judete, expunere care are ca scop dcombaterea accidentelor in randul copiilor si o incercare de supraveghere cat mai atenta a acestora din calea carosabilului. In ambele articole se observa ca modalitate de expunere a subiectelor, naratiunea, povestirea intamplarilor, a cauzelor acestora si o incercare de a inlatura astfel de pericole. Articolele se inclina mai mult spre genul informativ de opinie,de comentariu,decat spre articolele de fapt divers .Nu sunt evidentiate interviuri cu martori sau organe ale politiei, totul este prezentat din perspectiva unui reprezentant al politiei sub forma unei sinteze a accidentelor si nici decum a accidentelor petrecute de putin timp cu cateva ore in urma.
Diferenta dintre aricolele dinainte de anul 1989 si cele aparute dupa aceasta perioada care au ca tema principala accidentele rutiere este reprezentata de faptul ca in perioada comunista nu era redat exact un accident, ziua , momentul cand acesta a avut loc si circumstantele in care sa produs asa cum este redat astazi, ci ne este prezentata o sinteza a mai multor accidente din mai multe zone unde se pune accent pe detaliile accidentului ,modului cum s-a intamplat, ci pe cauzele acestuia, ce a determinat la provocarea intamplarii respective. Prin prezentarea unui articol care are la baza un astfel de subiect ziarul de dinainte de 1989 creeaza o pilda, o invatatura prin care tinde sa schimbe modul de a vedea aceasta latura a omenirii de catre populatie, incearca printr-un astfel de articol sa mareasca atentia conducatorilor auto, sa combata accidentele rutiere, sau sa diminueze numarul acestuia. Treptat odata cu trecerea anilor aceasta tendinta de a pune accentul pe prevenirea accidentelor isi mai pierde din putere, presa din ziua de astazi axandu-se pe impact, pe senzationalism, pe dorinta omului de a cumpara ziare care sa socheze, sa arate din plin violenta prin imagini reprezentata de victime, aruncate in urma impactului, ranite, oameni tipand, plangand de durere, sau prin vocabular, prin limbajul folosit atat de reporteri, fiind reprezentat de sex, viol, crima sau de martori, de actori care participa la redactarea articolului prin marturiile pe care le fac.
Ziarul care a instalat in adevaratul sens al cuvantului, faptul divers in Romania, insotit de senzationalism, de impactul mare asupra publicului, de scabros, de sex si nu in ultimul rand de violenta este cotidianul ‘”Evenimentul Zilei”, un cotidian post decembrist condus de catre Ion Cristoiu. Prin formatul acestui ziar, prin continutul acestuia , ziaristul mai sus amintit a stiut sa capteze atentia publicului asupra senzationalismului, a jurnalismului popular, ce cuprindea stiri exagerate, greu credibile de catre intreg auditoriul.
Cu siguranta stirea cu cel mai mare impact asupra publicului a fost reprezentata de “Gaina din Pascani care a nascut puii vii” aparuta in mai multe numere ale ziarului “Evenimentul Zilei”, o stire care a nascut mari controverse atat in randul gazetarilor cat si in randul publicului tocmai din cauza senzationalismului care socheaza, este de necrezut. Chiar daca stirea cu pricina a atins un tiraj foarte mare prin insasi continutul ei se observa ca este de fapt o “nascocire” gazetareasca, spun acest lucru datorita faptului ca intalnirea cu pricina odata ce a avut loc trebuia sa anunte autoritatile in masura, sa se constate din cauza caror fapte s-au intamplat aceste lucruri si nu sa se arunce puii pur si simplu de catre proprietara gainii, Frasinica Sevastita Falticineanu de mancare la Pisici, animale care in urma consumarii au murit. Au existat si ezitari in a se face publica stirea tocmai din cauza ineditului cu care se confrunta: “asemenea cazuri nu au ajuns la cunostiinta publicului din cauza reticentei in fata asa zisului <<senzational>>”. (Evenimentul Zilei p.2 , 2 oct. 1993). Pentru a se demonstra veridicitatea textului reporterii Evenimentului Zilei au facut apel la un specialist in medicina veterinara care a declarat ca: “Acest fapt este banal s-a mai intalnit dar nu a fost facut public tocmai din cauza respingerii senzationalismului”.
Formatul stirii de fapt divers este cu mult diferit de cel existent inainte de anul 1989 in sensul ca este mai bagat in elemente tipic jurnalistice gen: sapou, supratitlu, intertitlu, apare mult mai des interviul ca modalitate de culegere a informatiei. Se observa o participare in cadrul unui subiect atat a partii care formeaza realmente subiectul sunt actorii principali ai acestuia , cat si participarea unei parti care comenteaza subiectul, verifica autenticitatea lui, parerea acestei parti fiind foarte asteptata de catre publicul care este dezorientat, nu stie ce sa creada, ce este adevarat si ce nu apartine realului. Importanta deosebita care i se acorda senzationalului, se poate remarca prin profunzimea cu care este tratat acest subiect, reporterii” Evenimentului Zilei” recurgand la o ancheta care sa depisteze de ce parte apartine subiectul,” Gaina din Pascani a nascut puii vii”, de partea realului sau a fabulosului. Titlul articolului este format dintr-o declaratie data de specialistul veterinar, este un titlu care socheaza prin continutul in sine, insa este mult prea lung, pentru a reusi sa atraga privirea fara prea multa poposire asupra paginii, in decursul unei rasfoiri a cotidianului. Stim ca senzationalul in presa scrisa mai este redat si prin fotografiile expresive care socheaza, prin imaginile exagerate pe care le expune, insa acest articol nu se incadreaza in impactul prin imagine intrucat o fotografie cu o gaina si alta cu proprietara acesteia nu poate decat sa lase cititorul impasibil, sa nu-l uimeasca prin ceea ce arata. Continutul articolului atinge culmea ironicului atat prin declaratiile proprietarei gainii: “m-am dus sa curat cuibarul si atunci am vazut minunea: din gaina iesea doi pui infirmi, unul schiop si altul fara o aripa. Am scuipat in san, zicandu-mi ca e semn ceresc… dar nu de la Dumnezeu ci de la diavol” (EZ 2 oct. 1993 pg.2), cat si din comentariile reporterului mai ales prin apelativul dat gainii: “Gaina Eroina”. Cazul “Gaina din Pascani care a nascut puii vii”, uimeste atat de mult prin continut, prin intamplarea in sine incat a nascut foarte multe controverse la aparitia in “Evenimentul Zilei”, gazetarii celorlalte cotidiane spunand ca este o nascocire a redactiei tocmai pentru a creste considerabil tirajul, si nicicum asa ceva s-a intamplat.
Odata cu indepartarea cat mai mare a ecourilor revolutiei si imaginea cotidianelor postdecembriste se schimba. In” Evenimentul Zilei”, fiind si ziarul care a introdus pe piata mass- media stirea de senzatie, apar tot mai multe articole senzationale de fapt divers semn ca acest gen de informatie a prins foarte mult la public. “Evenimentul Zilei” s-a lansat pe piata mass- media avand ca titlu de informare “Cotidian de Informatii” iar la pagina de fapt divers, de senzational se afla ca titlu de informare “Cotidian de Infractiuni” care demonstra latura spre care aceasta se inclina, profundul impact pe care aceasta denumire a titlului il avea asupra publicului, stiri precum: “Un taran din Cioca-Boca a primit un cutit in stomac”, “O doamna din Bacau a fost internata la psihiatrie pentru delir de gelozie”, “Gabriel Andronache a disparut fara urma”, “Un vanator pensionar solicita aprobare sa impuste toti cainii vagabonzi”, invadeaza cotidianul “Evenimentul Zilei” prin numarul mare in care apar, prin continutul lor, reprezentat de dorintele nejustificate ale cetatenilor perioadei respective, de atrocitatile cu care se confrunta societatea in perioada postdecembrista si nu in ultimul rand de reactiile pe care cititorii le au la auzul unor astfel de informatii.
Una din stirile care apar la data de 1 octomrie 1993, in pagina 2 a ziarului “Evenimentul Zilei” are ca supratitlu propozitia cauzala: “Pentru ca i-au muscat nevasta”, titlu “Un vanator pensionar solicita aprobarea sa impuste toti cainii vagabonzi”, un articol care, daca nu ar fi insotit si de supratitlul mai sus amintit nu ar mai avea acelasi impact asupra publicului. Titlul propriu-zis nu atrage prin continut fiind prea mare pentru un articol senzational, insa subiectul in sine, tema articolului ,este cat se poate de diversa ,de inedita. Informatia in sine, desi prin continut este cat se poate de grava, de serioasa, nu de putine ori intalnindu-ne cu astfel de probleme, naste si putin ironism in momentul consultarii articolului, tocmai din cauza faptului ca cererea cetateanului este iesita din sfera firescului deoarece un singur om nu ar fi putut face fata unui numar atat de mare de caini, punandu-si atat propria viata in pericol cat si pe a cetatenilor sai. Articolul tinde spre forma de expunere, naratiune, cazul fiind prezentat foarte succint desi poseda un titlu mare atat prin continut, cat, mai ales, prin marimea caracterului literei cu care este scris. In ciuda acestui fapt, continutul articolului este foarte mic, expus pe scurt, fiind de fapt o concluzie a demersurilor vanatorului pentru a primi autorizatia, incercari esuate de a intra in posesia ei.
O alta forma de senzational este prezentata prin continutul articolului: supratitlu: “Avand pe ascuns relatii amoroase cu sora unui prieten”,titlul: “Un taran din Cioca-Boca a primit un cutit in stomac”, titlu, care prin continut, prin cuvintele folosite” a primit un cutit in stomac” apartine ironicului poate si din cauza nivelului de trai, de cultura , a modului cum isi organizeaza viata, a gandirii anumitor cetateni ai populatiei. Articolul este prezentat pe scurt, faptele importante fiind detaliate, reporterul neaxandu-se pe date mai putin relevante pentru cititor, ca de exemplu durata exacta a relatiei celor 2 sau, declaratie nesemnificative a fetei care nu participase direct la infaptuirea crimei. Sunt prezentate exact cauzele intamplarii si urmarile acesteia, desi, initial titlul articolului promitea mult mai mult decat ne-a fost expus.
Un detaliu ce apartine strict jurnalismului de senzatie este acela de a nu face public numele actorilor articolului, fiindu-le date doar initialele numelelor lor. In articolul prezentat mai sus aceste date nu sunt tinute in anonimat, fiind prezentate atat numele autorilor, varsta, cat si adresa, constatare care nu se mai intalneste si in cadrul articolului, ce are ca supratitlul:” Luand la palme toate femeile din preajma soferului”, si ca titlu:” O doamna din Bacau a fost internata la psihiatrie pentru delir de gelozie” (EZ p.2 vineri 1 oct. 1993), unde se cere anonimat asupra doamnei respective nefiindu-i publicat numele in intregime, ci initialele acestuia. Bineinteles, aceste detalii sunt stabilite de comun acord cu actorii evenimentului numai in urma discutiei cu acestia se pot decide asemenea lucruri. Continutul articolului in sine este bizar, senzational, care impinge cititorul spre lecturarea lui. Subiectul articolului avand o tema mai putin intalnita, nu are cum sa nu starneasca rasul mai ales dupa citirea ultimului paragraf al stirii:” medicii o tin sub atenta supraveghere mai ales ca la spital exista un numeros personal medical feminin iar sotul o viziteaza des”. In paranteza fiind spus, “asistentele medicale tremura pentru propria piele”. (EZ 1 oct. 1993)
Desi este foarte interesant si atragator prin continut, titlul articolului mai sus amintit nu atrage privirea cititorului la o simpla consultare a ziarului fiind foarte mare, continand foarte multe cuvinte, lizibilitatea lasand locul ambiguitatii. Se intalneste aceeasi problema ca si la articolele mai sus expuse: Text prea putin in comparatie cu un titlu asa de impunator de mare care” ar dori” sa spuna mult mai multe despre caz. Articolul ne este prezentat sub forma unei constatari, unei conclzii a cazului prezentate prin prisma gandului, a observarii reporterului nefiindui luat nici un interviu persoanei cu pricina sau sotului acesteia. Sub aceeasi forma a narativizarii subiectului este prezentat si articolul cu supratitlul:” Plecati sa predea o caseta video la centrul de inchiriere”, titlu: “Gabriel Andronache a disparut fara urme”, unde desi beneficiaza de un titlu impunator redactat cu caractere mari , nu ne este prezentata decat o concluzie, o evaluare a cauzei disparitiei copilului, o ipoteza a ceea ce s-ar fi putut intampla. Pe langa faptul ca informatia aduce la cunostiinta un fapt, articolul s-ar putea incadra si in sfera articolelor anunt , reporterul facand public faptul disparitiei de acasa a copilului. Stirea prin continutul in sine se indreapta mai mult spre fapt divers decat spre sensational, cazul nefiind ceva nemaintalnit, impactul asupra publicului fiind mult prea mic.
Daca inainte de anul 1989 stirile de fapt divers veneau numai de la institutii precum Politie, Pompieri, neexistand reporteri specializati pe asa ceva, si dupa anul 1989 se colecteaza in permanenta stiri de la institutiile mai sus amintite dar intre articolele ce apartin celor doua perioade distincte exista o diferenta evidenta: Daca inainte de caderea comunismului stirile erau integral prezentate si semnate de organe ale institutiilor respective, dupa aceasta perioada articolele sunt comentate de catre reporteri si eventual sunt date doar anumite declaratii ale reprezentantilor institutiilor mai sus amintite, cum am intalnit in cazul articolului aparut pe data de 1 oct 1993 in “Evenimentul Zilei” cu supratitlul:”Comandantul trupelor de pompieri avertizeaza”: titlul articolului: “Este perioada in care copiii nesupraveghiati pot produce incendii grave”, articol, in continutul caruia sunt comentate datele reprezentate de diverse statistici effectuate, preluate de la Comandamentul trupelor de pompieri. Stirea apare ca un avertisment la adresa parintilor care isi lasa copiii nesupraveghiati , predispusi la joaca cu focul, inclinandu-se datorita subiectului prezentata spre o informatie de fapt divers.
Un alt articol semnificativ informatiei de fapt divers este reprezentat de un caz al unui copil fugit de la casa de copii in urma bataii de catre copiii mai mari, nevoit sa supravietuiasca singur pe strazi datorita banilor stransi din cersit si din vanzarea ziarului “Evenimentul Zilei”. Articolul apare sub supratitlu :” Fugit din camin pentru ca era batut de colegi” si titlul :”Laurentiu Vladescu in varsta de 9 ani vinde Evenimentul Zilei ca sa-si cumpere de mancare” (EZ 25 octombrie 1993 p. 2) .Articolul impresioneaza prin mila asupra copilului, dar nu socheaza prin nimic senzationalul neexistent nici tocmai din cauza faptului ca nu putini copii cersesc pe strazile Romaniei pentru a supravietui .Textul se afla intr-o situatie de pseudo-cauza ,dand impresia ca respecta protocolul nararii naturale unui fapt . Precizarea finala din enuntul spera sa fie luat de casa de copii din Berceni pentru ca:” daca ma duc la cersit ma bat instructorii , daca nu ma duc, ma bat baietii mai mari “ ( EZ 25oct.1993 p. 2) suna noninformativ apare tautologic , ceea ce e prezentat ca o cauza, e un fapt deja presupus si insuficient pentru a satisface curiozitatea cititorului . Titlul articolului de fapt divers amintit mai sus prezinta o cauza , un scop al situatiei in care se afla, si anume vinde “Evenimentul Zilei “ca sa-si cumpere de mancare , fiind un caz adesea intalnit in Romania determinanadu-l pe cititor sa nu aiba o reactie cuprinsa de prea multa uimire .
Limbajul articolului de fapt divers este destul de limitat . Cuvinte stilistic neutre se imbina cu cateva elemente de terminologie juridica sau uneori cu termeni din medicina legala .Imaginatia jurnalistului de pe meleagurile romanesti nu se limiteaza cu ce am prezentat in fraza anterioara : jurnalistii fiind formati intr-un mod a culturii hibride, si o religie pitoreasca recurg la exprimari populare , la combinatii lexicale stranii care duc in cele din urma la relatarea cazului : “viol”, “crima” , “sinucidere” sau alte subiecte de acest gen . De exemplu in relatarea unui viol, jurnalistii folosesc o multitudine de alte numeroase combinatii in detrimentul verbului “ a viola” si anume, verbul “a dezonora” este adesea intalnit, fiind un neologism dar cu un iz deja destul de desuet pecar, contrastul cu mediul evocat il accentueaza . Alte expresii folosite mai sunt “a-si bate joc “, “a batjocori” care nu mai sunt arhaice ci doar populare , aparand intr-o anumita masura eufemistica, de fapt foarte transparenta , si de aceea foarte cruda .
Intr-un mod ironic este tratat si articolul cu supratitlul :”Dupa ce au acostat-o pe ulita” si, cu titlul : “Trei tarani au violat o domnisoara in curtea sectorului zootehnic” (EZ 11oct 1993, p.3) prin insusi continutul lexical al acestuia : “dupa ce s-au considerat satisfacuti, au condos-o politicos pana acasa .” (E Z 11oct 1993.p3) .Reporterul face ca stirea sa devina si mai interesanta pentru cititor datorita cuvantului “domnisoara “ folosit de catre acesta in cadrul titlului , accentului pe care il pune asupra acestuia .Inca din titlu se observa aflarea intamplarii , fiind un titlu narativ , detaliat ,sustinut atat de supratitlu cat si de subtitlu , ca dupa aceea in interiorul articolului sa urmeze detalierea cazului . O forma a senzationalului ne mai este prezentata si in articolul cu supratitlu : “ Pentru ca in urma cu doua saptamani prietenul ei a abandonat-o “ , titlul :” O tanara si-a ademenit fratele si a facut amor cu el “ (E Z 9oct 1993,p 2), titlu care socheaza prin continut si mai ales prin urmari : “ De atunci pustiul prinzand gustul i-a cerut si a doua zi “ (EZ 9 oct 1993, p.2). In articolul mai sus amintit este prezentata o alta forma a violului , acela comis de sora asupra fratelui , intanplare avuta loc dintr-o pseudo-cauza si anume, asa zisa razbunare a fetei asupra tuturor barbatilor ,inclusiv a fratelui ei , cauza care poate fi pusa sub proasta functionare a capacitatii de a gandi a tinerei , a faptului ca nu era , nu se afla in toate facultatile mintale .Acest articol adopta ca strategie de insolitare , aceea de schimbare de rol : nu fratele este cel care o violeaza pe sora, ci sora il violeaza pe frate . Efectul contrastelor intre rolul personajelor inplicate in actiune se afla la limita dintre senzational si comic . Daca stilul relativ , sobru si informativ si cel literaturizant sunt evidente continuari ale traditiei, exista o directie actuala evident inovatoare : in tratarea burleasca , de exemplu a violului mai sus amintit :” …tanara si-a surprins fratele mai mic ,Sergiu B. (15) ,in timp ce facea baie. Un gand i-a fulgerat atunci prin minte .Isterica , tanara a intrat peste el in baie si , dupa o discutie directa a facut amor fortat cu acesta . Zgariata si cu parul smuls amenintandu-l cu bataia i-a cerut fratelui mai mic sa treaca totul sub tacere . Pustiul a prins gustul si i-a cerut sa faca amor si a doua zi “
CONCLUZII
După cercetarea efectuată asupra ziarelor mai sus amintite, atât locale cât și naționale, se observă o apariție a senzaționalului, a informației de fapt divers sub mai multe forme în funcție și de perioada în care aceste informații apar. Dacă înainte de revoluția din 1989 tot ce era conținut în articolele de fapt divers era reprezentat de aparenta fericire, viața bogată a populației ilustrată prin presă, sau de diversele știri prezentate de către poliție sau alte instituții de acest gen; după anul 1989 totul s-a schimbat, nimic nu mai seamănă cu ce fusese înainte de 1989, nici măcar tipul informațiilor apărute în presă. O dezvoltare accentuată a presei a avut loc o dată cu apariția “Evenimentului Zilei” după cum am observat în urma cercetării efectuate, adevăratele știri de senzație unde scârbosul, sexul și violența sunt pretutindeni în aceasta perioadă se fac cunoscute publicului. Deși în Occident acest domeniu din cadrul presei și anume senzaționalul există de foarte mult timp, în România a apărut abia după revoluție când ziaristul Ion Cârstoiu a editat Evenimentul Zilei unde s-au prezentat informații senzaționale care au prins atenția publicului încurajând astfel redactarea lor în continuare.
Dacă ar fi să punem față în față ponderea apariției știrilor despre politică sau a informațiilor din domeniul social, cu cele de fapt divers sau cu știrile senzaționale am constata că înainte de anul 1989, 99% din informație era reprezentat de aceea de ordin social, economic, politic, iar după această perioadă situația este exact contrastul celei dinaintea anului 1989 punându-se foarte mare accent pe știrile senzaționale.
Având un succes atât de mare atât pe plan local cât și național informația de fapt divers va fi mult timp de aici la putere pentru cț în toata lumea acest gen de informatie se caută, este mult mai cerută decât informația pură. Dacă genul informațiilor care apar în presa scrisă se va schimba, acest lucru i se va datora, în mare parte clasei politice, economice, sportului și show- bizului dar numai în momentul când vor ajunge impasibile în fața scandalurilor; și într-o mai mică măsură trusturilor de presă care scriu despre ceea ce le ridică tirajul sau audiența, nedepunând nicicum efort să atragă atenția publicului prin informația cu adevărat pură, editând în continuare ceea ce se cere.
În urma sondajului realizat în perioada 1-10.02.2007, reiese faptul că, deși numărul articolelor de fapt divers și senzațional sunt în continuă creștere, publicul nu cere acest gen de informație, preferând informație din domeniul politicului, al socialului sau economicului. O parte dintre respondenți au răspuns că motivul pentru care s-a ajuns la o astfel de manifestare a faptului divers este regimul comunist auster care s-a prezentat printr-o cruditate exagerată în tot ceea ce făcea. O mare parte a publicului este îngrijorat de faptul ca informația sezațională ocupă mult mai mult loc într-un ziar decât informația pură care privește condițiile de trai ale cetățenilor, problemele sau bucuriile tari. O parte din cei interogați amintesc faptul că sunt de acord cu apariția unor astfel de informații dar numai în ziarele speciale, gen tabloide, senzaționalul să nu mai fie intercalat și prin ziarele cu un alt specific decât cel al faptului divers.
În urma sondajului se constată, printre răspunsurile celor interogați o creștere din ce în ce mai mare a violenței, respondenții susțin faptul că, deși sunt prezentate cazuri din ce în ce mai multe de violență, acestea în loc să diminueze apariția în continuare, se întamplă tocmai contrariul, motiv pentru care majoritatea publicului crede că faptele prezentate în ziar nu sunt percepute de cititori drept exemple negative ci pozitive, susținând ca un individ care urmarește în presă fapte violente este cu mai multă ușurință predispus răului decât o altă persoană care nu are nici un contact vizual cu răul din societate.
Faptul divers și implicit senzaționalismul, reprezintă două domenii esențiale în presa scrisă cu tot mai multe subiecte date spre publicare și, direct sau indirect cerute de public prin audiență sau tiraj, sunt totuși contestate de către acesta din cauza efectelor negative pe care le poate transmite auditoriului și nicidecum a extragerii, în urma citirii unui articol de senzațional, a unui fapt care să poată fi demn de urmat sau ca un exemplu, un ajutor pentru societate.
SONDAJ DE OPINIE
Perioada: 1-10.02.2007
Ora: între 10-17
Eantion: persoane de vârsta 18-70 ani
Locația: Pitești, zona de centru
ce pĂrere aveȚi despre modul cum a evoluat faptul divers dupĂ anul 1989?
Nu am o părere tocmai bună pentru că, personal m-aș aștepta să citesc altceva din presă decât crime, violuri, scandaluri. Cred că tipul acesta de a scrie nu ne este nouă cititorilor de nici un folos, în afară de faptul că ne ocupă timpul liber, neavând nici un beneficiu. Nu era bine nici înainte de anul 1989 pentru că ți se luase și doar de politica făcută de Ceaușescu, să-l vezi și pe puținul timp de emisie care se dădea, cu discursurile lui sau, în ziare, pagini întregi numai cu prezentările lui. Poate că și noi publicul suntem de vină că citim în continuare astfel de ziare, ridicându-le tirajul (Mircea V. – inginer – 45 ani).
CUM CREDEȚI CĂ A EVOLUAT INFORMAȚIA DE FAPT DIVERS DUPĂ ANUL 1989?
Nimic nu mai merită atenție în ziua de azi, dar presa e unde vezi doar oameni dezbrăcați, scandaluri care nu ne sunt de nici un folos, indicii între politicieni sau alte neînțelegeri între conducători! Nimeni nu se mai gândește și la noi pensionarii că nu ne mai putem permite alte feluri de recreeri decât să mai citim câte un ziar, și acolo ce vedem: numai proști că nici pe ăla nu mai merită să îl citești! (Maria D. – pensionară – 70 ani)
CE IMAGINE VĂ LASĂ PRESA DIN ZIUA DE ASTĂZI, EVOLUȚIA FAPTULUI DIVERS DUPĂ ANUL 1989 ?
Totul a evoluat, s-a dezvoltat în bine și respectiv în rău după anul 1989. Presa, o parte din tipul ziarelor care apar pe piața locală, personal cred că exagerează cu mult prin reportajele pe care le publică însă, aceste reportaje înseamnă presa de scandal întâlnită și în țările dezvoltate, înseamnă democrație, și nu în ultimul rând libertate, ceea ce nu poate decât să ne bucure chiar dacă aceste tipuri de reportaje, nouă nu ne mai sunt de niciun folos (Elena P. – profesoară – 39 ani).
CUM CREDEȚI CĂ A EVOLUAT FAPTUL DIVERS DUPĂ REVOLUȚIE?
Cred că bine! Chiar dacă nu imi amintesc mai nimic de momentul acela, știu de la părinții mei că aproape totul era interzis atunci, chiar și ceea ce se scria în ziare era “dictat” de “sus”. (Denisa T. – elevă – 19 ani)
CREDEȚI CĂ FAPTUL DIVERS A EVOLUAT ÎN BINE SAU ÎN RĂU DUPĂ REVOLUȚIE?
Și în bine și în rău! În bine pentru că pe timpul lui Ceaușescu parcă ți se luase să-l vezi doar pe el la televizor, prin ziare; în rău că totuși, și acum se exagerează cu tot ceea ce apare în ziare, astăzi aproape nimic nu se mai cenzurează. (Mihai T.– mecanic – 50 ani)
CE ÎNSEAMNĂ FAPTUL DIVERS ÎNAINTE DE ANUL 1989 ȘI CE ÎNSEAMNĂ ACUM, ÎN OPINIA DUMNEAVOASTRĂ?
Faptul divers înainte de anul 1989 se rezuma la accidente grave la petrecerea timpului liber a dictatorului, la promovarea imaginii lui. Astăzi totul este mai complex, se publică aproape orice, totul să fie de senzație, să atragă, se publică reportaje despre scandaluri, violență, crime și alte multe teme de acest gen. (Irina B.– psiholog – 40 ani)
CE PARERE AVEȚI DESPRE ARTICOLELE DE FAPT DIVERS DUPĂ 1989?
Cred că se cam exagerează cu publicarea a tot mai multe articole despre crime și violență dar dacă cel mai mare tiraj îl are un ziar cu așa gen de informare ce mai este de zis?! (Anatoli M. – pensionar – 65 ani)
CE PUTEȚI SPUNE DESPRE CUPRINSUL INFORMAȚIILOR DE FAPT DIVERS ÎNAINTE DE ANUL 1989 ȘI DUPĂ ACEASTĂ PERIOADĂ?
Dacă acest gen de informație “prinde” și este evident că acest lucru este ceea ce se publică pentru că nimeni nu pierde nimic. Cred că ar fi mult mai benefic pentru societate dacă s-ar publica o informație pură, cu adevărat utilă de la care ai avea ce învăța, însa nu aceasta este părerea majorității cititorilor sau poate nici a unora dintre redactori. (Alex S. – student – 23)
CUM COMENTAȚI MODUL ÎN CARE FAPTUL DIVERS APARE EXPUS ÎN PRESA LOCALĂ ȘI NAȚIONALĂ ?
Faptul divers aproape că nu mai există întocmai, s-a transformat în senzaționalism, în știri care parcă te înspăimântă când le citești sau uneori le și vezi. Cred că este foarte bine dacă se mai dau și altfel de știri dar nu într-o asemenea măsură în care cenzura aproape că nu mai există pentru că foarte puțini oameni percep informațiile de fapt divers cu un exemplu de a nu face așa ceva, ci le percep tocmai contrariul, iar informațiile, ca exemple benefice ceea ce consider că este un lucru grav pentru societate. (Florin M.– ministru militar – 45 ani)
CE PARERE AVEȚI DESPRE FORMA ÎN CARE FAPTUL DIVERS DUPĂ ANUL 1989 ÎȘI FACE SIMȚITĂ PREZENȚA ATÂT ÎN PRESA NAȚIONALĂ CÂT ȘI ÎN CEA LOCALĂ?
Personal nu sunt de acord cu acest gen de informație pentru că mi-ar plăcea să citesc într-un ziar știri care nu țin de cele de la “ora cinci”, știri serioase cred că nu aduc nici un bine societății populației în general chiar dacă este posibil ca prin aceste informații să fie prezentată adevarata viață a multora dintre cetățenii acestor țări. Nu cred că prin prezentarea unor cazuri de violuri, crime se combate dezvoltarea continuă, ci prin niște sfaturi acordate publicului, sfaturi cuprinse în reportaje, care ar putea lua locul cu ușurință senzaționalismului, ar fi mult mai educativ! (Catalin B. – consilier vânzări – 27 ani)
CONSIDERAȚI CĂ EVOLUȚIA FAPTULUI DIVERS DUPĂ ANUL 1989 ESTE BENEFICĂ SOCIETĂȚII?
Presa scrisă în special și mass-media în general reprezintă adevărate mijloace prin intermediul cărora educația este prezentată publicului prin reportajele prezentate sau prin misiunile transmise, lucru vizibil după 1989, când comunismul a încetat să mai fie la putere. Totul pânaă aici este ok, însă odată cu apariția faptului divers dus către senzaționalism, oamenii nu mai beneficiază doar de o informație benefică lor pentru că eu consider că violența expusă în presă nu determină publicul să nu facă așa ceva ci dimpotriva mai creează un loc pentru rău, oamenii probabil spunându-și între ei: “dacă ăla a facut așa, măcar atât să fac și eu”, concluzie la care am ajuns și după constatarea faptului că deși au trecut ani buni din astfel de informații nu se învață nimic după aflarea lor ci dimpotriva răul este într-o creștere continuă. (Carmen D.– agent asigurări – 30 ani)
CE PARERE AVEȚI DESPRE MODUL CUM APĂREA FAPTUL DIVERS ÎNAINTE DE ANUL 1989 ȘI CUM APARE ACUM DUPĂ ANI BUNI DE LA REVOLUȚIE?
S-a schimbat totul după revoluția de la 1989 inclusiv modul cum se scrie în ziare. Nu citesc astfel de informații dar pot spune că se exagerează clar cu prezența unor astfel de știri de senzație fiind de vină și noi publicul pentru cumpărarea ziarelor cu pricina. (Virginia S. – pensionară – 60 ani)
CUM COMENTAȚI PRESA DE SCANDAL ÎN ZIUA DE ASTĂZI?
Crime, violuri, multe răutăți de acest fel, toate sunt întalnite în majoritatea cotidianelor de astăzi. Nu cred că este benefică modalitatea în care se manifestă presa din ziua de azi. Se pune mult prea mare accent pe acest gen de informație, pe scandalurile dintre vedete, personalități cât și pe cele ale majorității publicului, mult mai grave de altfel. (Cosmin H.– student filozofie – 23 ani)
CE PARERE AVEȚI DESPRE MODUL CUM APARE EXPUS FAPTUL DIVERS DUPĂ ANUL 1989?
Faptul divers a luat o mai mare amploare în ceea ce privește conținutul acestuia. De la informații gen ”un accident grav”, s-a extins la multe alte întamplări diverse care nu mai țin de faptul divers ci, mai degrabă de senzațional. Sunt de acord cu apariția unor astfel de informații în ziarele speciale gen tabloide dar nu mai sunt de acord și cu infiltrarea lor printre informația pură din cotidianele cu un alt profil decât senzațional. (Dan C. – economist – 29 ani)
CE FACTORI CREDEȚI CĂ AU DETERMINAT CREȘTEREA CONSIDERABILĂ A INFORMAȚIEI DE FAPT DIVERS?
În primul rând noi publicul pentru că citim în continuare astfel de informații ca și cum am cere într-un mod direct apariția lor. Trusturile de presă, jurnaliștii, reprezintă un al doilea factor care participă la încurajarea apariției într-o așa formă burlescă, dacă pot spune a faptului divers în presă și nu în ultimul rând, cei care dau subiecte jurnaliștilor actorii reportajelor care provoacă mereu scandaluri demne de dat spre publicare. (Gabriela M.– reprezentant PR – 27 ani)
CE PARERE AVEȚI DESPRE CONȚINUTUL ARTICOLELOR DE FAPT DIVERS DUPĂ ANUL 1989?
S-au înmulțit așa cum s-a înmulțit și numărul ziarelor, dacă înainte de 1989 existau numai știri despre politică, acum tot ce vrei găsești în ziare, de la sfaturi despre nutriție, îngrijire medicală, știri despre mediul social, de sex, violență, crime expuse ca atare uneori chiar necenzurate. (Vasile L. – șofer – 49 ani)
CE NE PUTEȚI SPUNE DESPRE PRESA DE DUPĂ 1989?
Adevarata față a lumii ne este redată cu ajutorul mass-mediei fapt care nu se putea spune și înainte de anul 1989 unde lumea toate era fericită, liniștită dar aparent ,doar în presă, cine știe ce necazuri aveau săracii cetățeni, ce lipsuri duceau pe acea vreme. Acum, după 1989 nu se mai încearcă această ascundere a necazurilor ci este expus totul ca atare, putându-se astfel cancluziona traiul care se duce, nivelul de viață al oamenilor. (Mihaela N.– vânzătoare – 32 ani)
CUM COMENTAȚI ARTICOLELE DE SENZAȚIONAL, DE SCANDAL DIN PRESA SCRISĂ?
Sunt scrise pentru că se știe că atrag publicul, întotdeauna omul a fost atras de scandaluri, bârfe, intrigi pe care le găsesc acum și în presă nu numai la vecini sau în propria casă. A crescut așa de mult numărul unor astfel de articole poate și din simplul motiv că sunt mai ușor de perceput și uneori, în cazul scandalurilor dintre vedete, relaxează. (Dorina E. – contabilă – 27 ani)
CE PARERE AVEȚI DESPRE ARTICOLELE DE FAPT DIVERS DUPĂ ANUL 1989?
Deși nu citesc articole cu astfel de teme este inevitabil când, trăind în România să nu fii la curent cu senzaționalul și implicit genul informațiilor de fapt divers din presa scrisă. Ce pot să spun este ceea ce se întamplă în România redat prin intermediul ziarelor atât în categoria cetățenilor obișnuiți cât și a persoanelor publice care nu contenesc în a crea astfel de subiecte spre deliciul publicului. Astfel de informații nu pot să spun decât că ne ajută să ne relaxăm, odată citite, dar un alt scop nu văd că au. (Ionut B.– jurist – 27 ani)
INTERVIU
Înainte de anul 1989, ceea ce făcea parte din formația de fapt divers era redus doar la accidentele cu urmări grave sau la vizitele care nu aveau scop social-politic ale lui Ceaușescu , pe când astăzi acest domeniu a fost invadat de senzațional. Ce părere aveți de acest lucru ?
Faptul divers s-a transformat odată cu societatea în care trăim, așa ca multe alte activități și evenimente ale vieții romanului .Era normal ca și faptul divers, luat ca un fapt social , să evolueze, dar depinde de percepția fiecărui om dacă el a evoluat în bine sau în rau. Totuși, ținând cont de cererea publicului , se pare că prima variantă este mai aproape de adevar . Există o mare diferență între presa care se făcea înainte de Revolțtie și cea de acum. Atunci , aspectul nu era pus pe comercial , ci existau alte interese: promovarea imaginii fostului dictator , a politicii comuniste și realizărilor socialismului , ceea ce nu mai este cazul astăzi. După 1989 , încet-încet faptul divers s-a transformat din informații gen :”D’ale lui Mitică”, în “Știrile de la ora 17 “. A spune că presa dinainte de 1989 era mai bună decât cea de acum pentru că nu existau ororile prezentate în paginile ziarelor sau în jurnalele de știri, e ca și cum ai spune că presa era mai curată pentru că nu existau reclame. Presa urmează trendul ascendent și inovativ al tuturor activităților .
Cine hotărăște ca acest gen de informație să apară în ziare : publicul sau ziaristul de fapt divers ?
Nici unul, nici altul ! Redactorul șef hotărăște ! Acesta, din experiența pe care o are , din calitatea de a simți cititorul sau telespectatorul , pe care a dobandit-o în timp , știe ce vrea să citească omul a doua zi in ziar. Fiecare ziar local sau central , are un public țintă și el trebuie satisfăcut cu informația pe care o așteaptă. Dacă publicul țintă este cel care urmărește știrile senzaționale din ziare , faptul divers , atunci și editorul va impune ziariștilor să caute cât mai multe informații de fapt divers , cărora apoi le dă un înveliș comercial ( titluri pompoase, poze sugestive , subtitluri și declaratii inedite ).
Dacă publicul este cel care hotărăște, de ce nu se încearcă o orientare a acestuia către o informație din domeniile social, politic sau financiar?
Informațiile din domeniul social , politic sau financiar nu captează atenția tuturor posibililor cititori! În schimb, o informație de fapt divers, o știre senzațională, este parcursă și de cel care nu suportă acest gen, doar din dorința de a afla ce s-a întamplat , doar pentru a-și satisface curiozitatea, uneori morbidă! În fiecare dintre noi există o latură ascunsă , neexplorată , gata oricând să fie hrănită cu noi și noi subiecte , pe când nu în toată lumea există un filon de politician , finanțist sau bancher .
4. Ce relevanță are o informație senzațională asupra publicului ?
Există un proverb la români care-i scoate în evidență perfect caracterul egoist și duplicitar: ”Să moară și capra vecinului”. Românii au fost învățați dintodeauna să știe tot ce se întamplă despre vecinii săi și de aceea parcurg cu interes articolele de fapt divers reținând numele celor implicați cu speranța că informația senzațională are legătură cu persoanele pe care le cunoaște. De aceea cred că știrea senzațională se citește prima într-un ziar, înaintea informațiilor politice, sportive sau economice .
5. În opinia dumneavoastră, o informație de fapt divers , ce subiecte trebuie să conțină ?
Dat fiind succesul de rating pe care l-au avut “Știrile de la ora 5”, care conțin accidente , violuri , crime și alte atrocități, cred că informația de fapt divers asta trebuie să conțină în primul rând. Acum depinde de politica editorială a fiecărui ziar: dacă prin prezentarea evenimentelor sângeroase în paginile cotidianului se dorește doar surprinderea omului de rând, sau dacă există un semnal de genul “să nu faceți ca ei pentru ca iată ce se poate întampla “! Dacă se alege punerea accentului pe faptul divers într-un ziar , atunci ar fi preferabil să fie scos în față al doilea aspect, pentru ca informația să aibă caracter preventiv.
6. Din cauza numărului mare de articole cu această temă se neglijează alte tipuri de informație , cum ar fi cele rezultate din anchete. Cum explicați acest lucru ?
Ancheta este într-adevăr un gen jurnalistic interesant, dar poate este cel mai greu de realizat, asta și din cauza faptului că ziariștii nu sunt protejați de legile țării. Foarte ușor o persoană care este subiectul unei anchete poate da în judecată un jurnalist pentru calomnie și insultă, chiar dacă informațiile scoase la iveală sunt perfect adevărate și bine documentate. S-a încercat la un moment dat abolirea celor două paragrafe din Codul Penal, dar ele au reintroduse, făcând ancheta un gen jurnalistic greu de abordat. Și cum la ora actuală presa este dependentă de aspectul financiar, nu mai există timpul și banii necesari pentru a se miza în fiecare număr pe câte o anchetă. Acest gen jurnalistic este preferat doar de publicațiile săptămânale sau chiar lunare.
7. Sunteți de acord cu afirmația că o știre senzațională, o știre de fapt divers poate fi scrisă de un jurnalist cu fără prea mare experiență, pe când o informație care necesită documentare din mai multe surse nu poate fi scrisă decât de un jurnalist specializat? Cum comentați această informație?
Nu sunt de acord, deți teoretic așa pare, și va exemplific practic. Un coleg de la redacția TOP , după șase luni de lucru zi de zi, a fost trimis de către redactorul șef la o crimă, deoarece celelalte două echipe de pe fapt divers erau ocupate cu alte evenimente. Deși se presupunea că are destulă experiență încât să documenteze bine informația, redactorul respectiv a venit înapoi de la eveniment fără cele mai importante informații: numele victimei, vârsta lui, o listă de suspecți, nu a delimitat în timp și spațiu informația, plus alte lacune de documentare. Explicația pe care a dat-o redactorului șef a fost aceea că a fost prima crimă la care a participat și s-a pierdut cu firea printre atâția polițiști! Articolul a fost scris parțial de el, și completat cu informațiile documentate telefonic de jurnalistul cu experiență. Fiecare domeniu trebuie acoperit de jurnalistul care crede că are chemare pentru el.
8. Din cauza cărui motiv credeti că s-a ajuns la o invazie a senzaționalului în presa scrisă din România?
Totul a pornit de la formatul Evenimentului Zilei, scos de către Ion Cârstoiu. El a știut să exploreze la om dorința de senzațional și a ieșit, lucru recunoscut de el peste câțiva ani, cu știri exagerate, gen “Găina care a născut puii vii’ sau “Puiul cu trei picioare”. Din moment ce Evenimentul Zilei a creat atunci un fenomen, era greu de crezut că nu va fi urmat și de alte ziare care nu doreau să piardă pasul … Un alt exemplu îl reprezint Libertatea! Formatul său a fos preluat de mai multe cotidiane centrale, semn că succesul pe care l-a înregistrat nu a trecut neobservat .
9. Va exista o schimbare pe plan local a tipului de știri care apar în presa scrisă? Dacă răspunsul este afirmativ, când preconizați că va avea loc și, mai ales datorită căror factori ?
Da , se va schimba ceva pe plan local doar dacă pe plan central accentul nu se va mai pune pe senzațional, scandal și fapt divers. Presa locală este o oglindă la scară mai mică a presei centrale, și e normal să fie așa din moment ce “ora fixă” se dă la București. Atunci când clasa politică, economică, sportul și showbizul vor fi imune la scandal, presa se va orienta către informația pură. Însă, așa cum există relația presa locală – presa centrală, la fel există relația presa centrală – presa mondială! Și cum tabloidele sunt la putere în toate țările puternic dezvoltate, mulți ani de acum înainte știrea de senzațional se va vinde mai bine decât informația pură și reală.
Redactor șef –adjunct cotidianul TOP
Adrian Preda.
BIBLIOGRAFIE:
1. COMAN CRISTINA, Relațiile publice și mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2000
2. COMAN MIHAI, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2004
3. COMAN MIHAI, Mass-media în România postcomunistă, Ed. Polirom, Iași, 2002
4. COMAN MIHAI, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 1999
5. DAHLGREN PETER și SPARKS COLIN, Jurnalismul și cultura populară, Ed. Polirom, București, 2004
6. GROSS PETER : – “Mass-media și democrația în țările Europei de Est”, Ed. Polirom, Iași, 2002
7. GROSS PETER, Colosul cu picioarele de lut –Aspecte ale presei românești postcomuniste, Ed. Polirom, Iași, 1999
8. MOUILLAND MAURICE și TETU FRANCOIS JEAN, Presa cotidiană
9. POPESCU FLORIN CRISTIAN, Dicționar explicativ de jurnalism, Relații publice și Publicitate, Ed. Tritonic, București, 2002
10. PREDA SORIN, Tehnici de radactare în presa scrisă, Ed. Polirom,
Iași, 2006
11. SĂVULESCU AURA MARIA, Sistemul mass-media, Ed. Independența Economică, Pitești, 2001
12. WWW.UNIBUC.RO
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Faptul Divers In Mass Media Romaneasca (ID: 105872)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.