Fantasticul In Romanul Uciderea Comandorului .doc11x [606234]

Universitatea Babe
ș
-Bolyai

Facultatea de Litere

Departamentul de Limbi
ș
i Literaturi Asiatice

Fantasticul în romanul „Uciderea comandorului” de Haruki

Murakami

Coordonator
ș
tiin
ț
ific,
Absolvent: [anonimizat]-Napoca

Iulie 2020

Cuprins

Introducere
3

Capitolul 1. Murakami Haruki
6

1.1 Personalitate complexă a literaturii japoneze
6

1.2 Debutul
9

1.3 Coordonatele operei lui Murakami Haruki
11

Capitolul 2. Modalită
ț
i ale fantasticului în opera lui Haruki Murakami
14

2.1 No
ț
iunea de „fantastic”
14

2.2 Categoria estetică a fantasticului
14

2

Introducere

Această
lucrare
î
ș
i
propune

eviden
ț
ieze,
dacă
mai
este
nevoie,
meritele
unui

însemnat
scriitor
ș
i
tradu cător
japonez
care
a
influen
ț
at
în
mod
indubitabil
parcursul
literaturii

în
cele
peste
trei
decade
de
când
practică
meseria
de
romancier.
De
ș
i
s-au
scris
numeroase

căr
ț
i
ș
i
articole
care
apreciază
favorabil
opera
lui
Murakami
Haru ki,
cu
siguran
ț
ă
nici
numărul

criticilor
aduse
acesteia
nu
este
neglijabil,
mai
ales
în
contextul
în
care,
până
în
prezent,
felul

său
ambiguu
de
a
scrie
lasă
uneori
impresia
de
lipsă
a
con
ț
inutului
valoros
din
punct
de
vedere

literar.

Fără
îndoială,
nu
sunt
pu
ț
ine
persoanele
ce
se
pot
lăuda
cu
o
creativitate
genuină,
o

uimitoare
aten
ț
ie
pentru
detalii,
printre
acestea
numărându-se
ș
i
Murakami
Haruki.
Însă
multe

alte
aspecte
îl
fac

se
depărteze
de
stilul
japonez
al
lui
Kawabata
sau
Mishima,
de
exemplu.

Fiind
unul
dintre
scriitorii
ce
au
schimbat
radical
viziunea
asupra
rolului
pe
care
îl
joacă

literatura
în
cultura
japoneză,
el
dobânde
ș
te
în
acela
ș
i
timp
ș
i
faimă
interna
ț
ională
datorită

stilului
mai
apropiat
de
Occident
decât
de
Orient
ș
i
a
romanelor
sale
traduse
în
zeci
de
limbi
ș
i

vândute în milioane de exemplare la nivel mondial.

Murakami
este
deja
cunoscut
printre
cititorii
săi
pentru
uimitoarea
abilitate
de
a
ne

face

ne
identificăm
cu
personajele
sale,

recunoa
ș
tem
în
pove
ș
tile
lor
de
via
ț
ă,
deseori

tragice,
frânturi
din
propriile
noastre
experien
ț
e.
Probabil
cel
mai
important
atu
al
acestui

scriitor,
în
opinia
mea,
este
nu
neapărat
această
abilitate,
ci
mai
degrabă
modul
în
care
se

folose
ș
te
de
ea
pentru
a
oferi
cititorilor
o
împăcare
cu
propria
lor
condi
ț
ie
ș
i
poate,
un
moment

de
răgaz
pentru
descoperirea
unei
modalită
ț
i
de
a
ie
ș
i
din
fântâna
în
care
ei
în
ș
i
ș
i
au
coborât
la

un
moment
dat.
Am
putea
spune
chiar

literatura
lui
Murakami
Haruki
ac
ț
ionează
precum
o

lume
fantastică
alternativă
în
care
combina
ț
ia
dintre
întâmplările
bizare
ce
se
petrec,

planeitatea
emo
ț
ională
a
personajelor
ș
i
lentoarea
cu
care
se
narează
alcătuiesc
un
mediu

propice
defocalizăriii
de
propriile
anxietă
ț
i
ș
i
totodată
cufundării
în
ceva
cu
totul
nea
ș
teptat.

Toate
aceste
efecte
se
datorează
ingenioasei
abilită
ț
i
a
scriitorului
nipon
de
a
împleti

fantasticul
cu
realitatea
ș
i
realismul
magic.
A
ș
adar,
motivul
alegerii
acestei
teme
de
studiu

3

este
mai
degrabă
unul
subiectiv,
întrucât
modalită
ț
ile
prin
care
scriitorul
creează
nara
ț
iunea

sunt fascinante
ș
i demne d e o analiză riguroasă.

Având
în
vedere
vastitatea
scrierilor
lui
Haruki
Murakami,
pentru
analiză
am
ales

unul
dintre
romanele
sale,

Uciderea
comandorului

.
Am
considerat
această
operă
relevantă

pentru
subiectul
lucrării
mele
de
licen
ț
ă
datorită
prezen
ț
ei
unor
multiple
elemente
fantastice

precum

tabloul
pictat
de
Tomohiko
Amada

,

lumea
paralelă
sau

groapa,
cel
din
urmă

găsindu-se
în
mai
multe
opere
murakamiene
ș
i
reprezentând
coborârea
în
propriul

subcon
ș
tient.
Opera
în
cauză
este
un
roman
contemporan
scris
în
japoneză
de
Haruki

Murakami,
el
aflându-se
în
prezent
printre
cei
mai
populari
scriitori
moderni
niponi.
Lumea

imaginată
de
el
este
una
alegorică,
construită
din
simboluri
familiare
precum
fântâna
sau

ora
ș
ul
subteran,
însă
aceste
simboluri
rămân
ermetice
în
totalitate.
Romanele
lui
Murakami
au

fost traduse în peste 50 de limbi
ș
i se află momentan pe lista

bestseller-

urilor interna
ț
ionale.

Cât
despre
structura
prezentei
lucrări,
aceasta
este
organizată
în
trei
capitole,
două

reprezentând
suportul
teoretic
al
discu
ț
iei,
cel
din
urmă
constituind
studiul
romanului
în
două

volume,

Uciderea
comandorului

,
făcând
o
analiză
asupra
elementelor
fantastice
prezente
în

operă
ș
i cum, sau dacă ac estea se regăsesc de asemenea în alte texte ale scriitorului nipon.

Capitolul
întâi
va
aborda
coordonatele
fundamentale
ale
operei
lui
Murakami,
evolu
ț
ia

ș
i
parcursul
său
literar
de-a
lungul
anilor.
De
ș
i
în
prezent
se
numără
printre
cei
mai
citi
ț
i

scriitori
din
lume,
el
nu
ș
i-a
propus

devină
romancier
niciodată.
Ideea
i-a
venit
întâmplător,

la
un
meci
de

baseball

,
pe
vremea
când
încă
lucra
la
propriul
său
bar
de
jazz.
Prima
lui
operă

literară,
romanul

Ascultă
cum
cântă
vântul

,
prime
ș
te
premiul
revistei
Gunzo
pentru
debut,
iar

de
aici
ia
na
ș
tere
o
carier ă
de
scriitor
profesionist
de
peste
30
de
ani
presărată
atât
cu
critici,

dar
ș
i
cu
un
succes
răsunător,
mai
ales
în
rândul
tinerilor.
Consider

este
important

urmărim
evolu
ț
ia
oricăru i
scriitor
atunci
când
încercăm

analizăm
un
element
definitoriu
al

operei
sale
deoarece
vom
putea
observa
micile
afinită
ț
i,
dezvoltarea
stilului
personal
ș
i
a

notelor caracteristice care îi determină să se afirme în lumea literară.

Cel
de-al
doilea
capitol
are
la
bază
o
sinteză
a
fantasticului
drept
categorie
literară,

cuprinzând
atât
defini
ț
ii,
cât
ș
i
cei
mai
de
seamă
reprezentan
ț
i
al
acestui
fenomen.
Jean
Fabre

afirma

„Fără
realism
nu
există
fantastic",
iată
deci
prima
condi
ț
ie
pentru
realizarea

fantasticului,
prezen
ț
a
lumii
reale
ca
element
de
referin
ț
ă
ș
i
totodată
opozi
ț
ie.
Totu
ș
i,
de
multe

ori,
se
creează
o
confuzie
între
conceptele
de
fantastic,
miraculos
ș
i
straniu.
Pentru
ca
o

întâmplare

fie
fantastică,
trebuie

existe
o
în
ț
elegere
între
cititor
ș
i
scriitor,
faptele

4

povestite
trebuie

fie
plauzibile.
Dar
când
această
condi
ț
ie
este
încălcată,
când
se
admite

suspendarea
logicii
ș
i
a
explica
ț
iilor
ra
ț
ionale
ș
i
pătrundem
pe
tărâmul
de
basm
al
tuturor

posibilită
ț
ilor,
fantasticu l
devine
miraculos.
Când
evenimentele
aparent
fără
explica
ț
ie

primesc o motiva
ț
ie cauza lă, fantasticul se transformă în straniu.

Ceea
ce
surprinde
cititorul
de
fantastic
este
prezen
ț
a
unor
evenimente
sau
elemente

care
se
situează
în
afara
limitelor
posibilului
natural,
punând
constant
sub
semnul
întrebării

convingerile
cititorului.
Astfel,
contrazicând
normalitatea
perceptelor
sale
referitoare
la
lumea

înconjurătoare,
cititorul
reac
ț
ionează,
neputând
rămâne
indiferent
sentimentelor
de
uimire,

teamă
sau
chiar
seduc
ț
ie
manifestate
în
timpul
lecturii.
Vom
explora
toate
aceste
elemente

prezente
ș
i în opera lui M urakami Haruki în paginile ce urmează.

Capitolul
trei
vizează
analiza
riguroasă
a
manifestării
fantasticului
în
cea
mai
recent

tradusă
operă
literară
murakamiană
în
limba
română,

Uciderea
comandorului.
De
ș
i
acest

roman
nu
dispune
de
o
sumedenie
de
elemente
fantastice,
putem
observa
recuren
ț
a
acestora

dacă
îl
comparăm
cu
operele
sale
anterioare.
Groapa
sau
fântâna,
de
exemplu,
sunt
două

elemente
încărcate
cu
aceea
ș
i
însemnătate,
ș
i
anume
coborârea
în
propriul
incon
ș
tient.

Murakami
afirmă
într-un
interviu

,,It’s
my
lifetime
dream
to
be
sitting
at
the
bottom
of
a
well.

It’s
a
dream
come
true.
,,.

Coborârea
în
fântână
este
începutul
unui
proces
eliberat
de
capcana

1
memoriei,
un
proces
care
ajută
personajul
în
dezvoltarea
sa,
de
ș
i
la
început
pare
o
experien
ț
ă

sinistră.
Toru
Okada,
protagonistul

Cronicii
păsării
arc

,
ne
dezvăluie
arhetipul
sufletului

japonez.
În
străfundurile
subcon
ș
tientului,
o
caută
pe
so
ț
ia
sa,
Kumiko,
pe
care
o
identifică
cu

rostul
vie
ț
ii.
Exlorând
adîncimile
fântânii
secate,
Toru
dobânde
ș
te
un
nou
sens
ș
i
o
nouă

identitate.

În
operele
sale,
Murakami
reu
ș
e
ș
te

creeze
o
legătură
între
cititori
ș
i
operele
sale
prin

intermediul
fantasticului,
alegoriei,
repeti
ț
iei,
dar
ș
i
prin
limbajul
care
sugerează
de
cele
mai

multe
ori
în
ț
elesuri
ascunse.
Toate
aceste
elemente
sunt
îmbinate
cu
măiestrie
ș
i
fiecare
la

rândul
său
are
o
importan
ț
ă
majoră
în
stilul
scriitorului
japonez.
În
această
lucrare
ne
vom
opri

la
fantastic,
modalită
ț
ile
prin
care
Murakami
se
folose
ș
te
de
el
ș
i
rolul
acestuia
în
procesul
de

crea
ț
ie.
Obiectul
analizei
va
fi
romanul
mai
sus
men
ț
ionat,
dar
vor
fi
inserate
ș
i
compara
ț
ii
ș
i

1


Marta Bausells, Haruki Murakami: 'My lifetime dream is to be sitting at the bottom of a well',24.08.2014. The

Guardian, sursa web:

https://www.theguardian.com/books/booksblog/2014/aug/24/haruki-murakami-my-lifetime-dream-is-to-be-sittin
g-at-the-bottom-of-a-well

, accesat la 05.04.2020

5

trimiteri
la
alte
romane
precum

Cronica
păsării
arc,
Tsukuri
Tazaki
cel
fără
de
culoare
ș
i
anii

săi de pelerinaj, La sud de grani
ț
ă, la vest de soare

.

Capitolul 1. Murakami Haruki

1.1 Personalitate complexă a literaturii japoneze

Fascina
ț
ia
popoar elor
occidentale
pentru
cultura,
mentalitatea
ș
i
civiliza
ț
ia
japoneză
a

început

se
manifeste
treptat
încă
din
cele
mai
vechi
timpuri,
atunci
când
prilejul
întâlnirii

pa
ș
nice
le
permitea

o
descopere,
ajungând
până
în
ziua
de
astăzi,
când
secolul
vitezei
ș
i
al

avansului
tehnologic
facilitează
transferul
informa
ț
iei
mai
u
ș
or
decât
oricând
înainte
în
istorie.

Literatura,
considerată
de
mul
ț
i
arta
cea
mai
nobilă,
reprezintă
un
exemplu
concret
în
această

privin
ț
ă,
literatura
japone ză
reu
ș
ind

cuprindă
esen
ț
a
spiritului
ș
i
al
modului
de
via
ț
ă
nipon,

ș
i

stârnească
prin
aceasta
un
profund
sentiment
de
atrac
ț
ie
ș
i
fascina
ț
ie
în
interiorul

cunoscătorilor
ș
i
al
celor
neini
ț
ia
ț
i
deopotrivă.
De
la
prima
antologie
de
poezie
japoneză,

”Manyōshū,
Culegerea
celor
zece
mii
de
file”,
apărută
în
perioada
Nara
(jurul
anilor
759-760)

,
ajungând
până
la
obiceiul
actual
al
japonezilor
de
a
purta
asupra
acestora
carnete
speciale
în

2
care
ar
însemna

haiku

-uri
inspirate
din
clipele
vie
ț
ii
de
zi
cu
zi,
literatura
japoneză
î
ș
i

păstrează
până
în
ziua
de
astăzi
puritatea
esen
ț
ei
profund
poetică,
trăsătură
înrădăcinată
adânc

în
identitatea
poporului
care
atinge
înaintea
tuturor
culmile
avansului
tehnologic,
rămânând
în

acela
ș
i timp în contact cu adâncimile lirice ale fiin
ț
ei.

Cu
toate
acestea,
diferen
ț
ele
culturale
ori
religioase,
manifestând
ini
ț
ial
o
for
ț
ă
de

atrac
ț
ie,
ac
ț
ionează
mai
apoi
în
mod
opus,
îngreunând
procesul
de
în
ț
elegere
al
unor
astfel
de

opere
din
perspectiva
străinului,
care
se
avântă
optimist
ș
i
neînfricat
în
misiune,
cu
scopul
de

a
descoperi
ș
i
a
elucida
enigmele
ascunse
printre
rânduri.
Mul
ț
i
sfâr
ș
esc,
astfel,
prin
a
le

încadra
în
registrul
simplită
ț
ii
puerile,
lipsite
de
sens,
ori
le
abandonează
temători
înainte
de
a

ajunge
la
o
concluzie
satisfăcătoare.
Cu
siguran
ț
ă
nu
to
ț
i
cititorii
reu
ș
esc

surprindă

sfâ
ș
ietoarea
frumuse
ț
e
din
spatele
descrierilor
lui
Yasunari
Kaw abata,
iar
ș
i
mai
pu
ț
ini
fiind

probabil
cei
neini
ț
ia
ț
i
care
observă
ș
i
apreciază
sclipirile
de
geniu
din
analizele
psihologice

întâlnite
în
operele
lui
Yukio
Mishima.
Însă
cel
mai
reprezentativ
caz
sunt
probabil
poemele

haiku

,
poeme
ale
căror
formă
rămâne
pentru
mul
ț
i
dintre
cititorii
occidentali
o
simplă

2


Vasiliu, Florin,

Istoria Literaturii Japoneze,

p. 68

6

structură
lipsită
de
sens
sau
via
ț
ă,
un
iaz
a
cărui
adâncime
nu
le
este
cunoscută,
observând

săritura broa
ș
tei, fără însă a dibui implica
ț
iile istorice
ș
i identitare ale însemnătă
ț
ii sale.

Acceptând
a
lua
parte
la
un
exerci
ț
iu
de
imagina
ț
ie,
de
această
dată,
cititorul
occidental

se
poate
plasa
pe
partea
opusă
a
grani
ț
ei,
observând

propria
literatură
poate
trezi,
în
egală

măsură,
un
interes
marcant
pentru
poporul
Soarelui-Răsare.
Este
cunoscut
faptul
că,
într-o

manieră
similară
celei
în
care
textele
marilor
scriitori
japonezi
au
reu
ș
it

traverseze
grani
ț
ele

ș
i

î
ș
i

ș
tige
locul
binemeritat
în
preferin
ț
ele
publicului
ș
i
al
criticilor
deopotrivă,
literatura

vestului,
fie

este
vorba
despre
cea
franceză,
engleză,
ori
chiar
despre
cea
rusă,
acestea
au

avut
un
rol
important
la
rândul
lor
în
procesul
de
formare
ș
i
definire
al
genera
ț
iilor
relativ

recente
de
scriitori
japonezi.
Cu
scopul
de
a
limita
multiplele
exemple
posibile
care
pot
fi

oferite
la
cel
vizat
de
lucrarea
de
fa
ț
ă,
cititorul
este
invitat

ia
în
considerare
exemplul
celui

mai
influent
scriitor
japonez
contemporan,
acesta
fiind,
desigur,
Haruki
Murakami.

Men
ț
inându-
ș
i
pozi
ț
ia
de
personalitate
complexă
ș
i
consacrată
a
literaturii
japoneze,
prin

opera
sa,
Murakami
pare

răspundă
întrebării:

ce
se
întâmplă
atunci
când
literatura

Orientului
ș
i
cea
a
Occi dentului
se
întâlnesc,
urmând
a
se
influen
ț
a,
pentru
a
da
na
ș
tere

ulterior unei noi literaturi

? Un lucru este cert – cititorii lumii întregi au numai de câ
ș
tigat.

Cel
mai
adesea,
ideea
conform
căreia
opera
unui
autor
poate
fi
descifrată
ș
i

interpretată
cu
un
grad
mai
ridicat
de
precizie
în
cazul
în
care
sunt
luate
în
considerare
ș
i

elementele
biografice
majore
din
parcursul
acestuia
este
înso
ț
ită
de
controverse.
Când
ne

referim
însă
la
opera
lui
Haruki
Murakami,
o
distinc
ț
ie
între
cele
două,
respectiv
via
ț
a
ș
i

crea
ț
ia
sa
literară,
ar
putea
cauza
o
nefastă
limitare
a
orizontului
de
în
ț
elegere
al
artei
sale.
Din

acest
motiv,
înainte
de
a
aborda
orice
element
textual,
temă
ori
motiv
semnificativ
în
raport
cu

subiectul
lucrării
prezente,
care
urmează
a
analiza
cu
precădere
cel
mai
recent
roman
al

scriitorului,
publicat
în
două
volume
ș
i
tradus
în
limba
română
cu
titlul
de
”Uciderea

Comandorului”,
se
cuvine
a
ș
adar
a
se
aduce
în
aten
ț
ia
cititorului
un
rezumat
al
celor
mai

reprezentative
aspecte
ș
i
momente
care
i-au
marcat,
influen
ț
at
ș
i
care
îi
definesc
în
continuare

existen
ț
a.
Întrucât
în
încercarea
de
a
descoperi
în
ț
elesurile
ascunse
în
spatele
textelor
lui

Murakami,
cititorul
pare

ocupe
pozi
ț
ia
pe
care
scriitorul
însu
ș
i
ș
i-o
asumă
constant,
în

încercarea
de
a
surprinde
în
ț
elesurile
misterioase
ale
vie
ț
ii
însă
ș
i.
În
egală
măsură,
ț
inând
cont

de
acest
aspect,
traseul
activită
ț
ii
sale
literare
va
fi
prezentat
în
linii
mari,
analizând
pe
scurt

operele
ș
i
modul
în
care
acestea
au
fost
ș
i
sunt
primite
pe
scena
literară
interna
ț
ională.
Însă

pentru
a
în
ț
elege
modul
în
care
scriitorul
se
raportează
la
valoarea
textelor
sale
ș
i
încercând
a

7

oferi
totodată
o
defini
ț
ie
pentru
ceea
ce
acesta
ar
putea
încerca

atingă,
cititorul
este
invitat


ia
în
considerare
cuvintele
apar
ț
inându-i
lui
John
Irving,
pe
care
Haruki
Murakami
pare
a-l

fi citat la una dintre conferin
ț
ele sale:

“A
good
story
is
like
a
narcotic
fix.
If
you
can
inject
a
good
one
into
the

reader's
veins,
they’ll
get
the
habit
and
come
back
to
you
for
the
next

one,
no
matter
what
the
critics
have
to
say.’
His
metaphor
may
be

shocking, but I think he is right.”

3
Luând
în
considerare
popularitatea
de
care
autorul
se
bucură
în
rândul
cititorilor
de

diferite
vârste
ș
i
diferite
na
ț
ionalită
ț
i,
re
ț
eta
pe
care
acesta
a
descoperit-o
pare
a
fi
una
de

succes.
Textele
sale
de
fic
ț
iune
sunt
încadrate
în
genuri
literare
precum
realism,
surrealism,

realism
magic
ș
i

bildungs roman

,
însă
autorul
este
cunoscut
ș
i
pentru
diversele
eseuri
ș
i
opere

de
non-fic
ț
iune.
Însă
termenul
potrivit
care
pare

îl
descrie
pe
scriitor
rămâne
acela
de

”controversat”,
întrucât
prin
nara
ț
iunile
sale
profunde
ș
i
sincere,
prin
destăinuirile

personajelor
cât
ș
i
prin
natura
ac
ț
iunilor
care
îl
poartă
pe
cititor
pe
tărâmuri
deseori

necunoscute,
stranii
ș
i
totu
ș
i
fascinante,
aportul
lui
Haruk
Murak ami
este
acela
de
noutate
ș
i

prospe
ț
ime,
însu
ș
indu-
ș
i
un
stil
propriu
inspirat
din
scrieri
străine
ț
ării
proprii,
pe
care
mai

apoi
le-a
modelat
într-o
formă
cu
tendin
ț
e
nipone.
Un
aspect
relevant
al
identită
ț
ii
sale,
aflat
în

raport
strâns
legat
de
termenul
care
îl
define
ș
te
ș
i
recunoscut
de
către
autor
însu
ș
i,
este
faptul


japonezii
nu
îl
consideră
a
fi
un
scriitor
japonez:
”I’m
an
outcast
of
the
Japanese
literary

world”
,
admite
Murakami
într-un
interviu,
eviden
ț
iind
scepticismul
pe
care
poporul
său
pare

4

îl
manifeste
în
raport
cu
textele
sale.
Criticii
japonezi
deopotrivă
par
a-i
imputa
o
preferin
ț
ă

vizibilă
pentru
stilul
occidental,
sus
ț
inând

Haruki
Murakami
nu
poate
fi
prezentat
drept
un

scriitor
japonez
datorită
identită
ț
ii
culturale
pe
care
acesta
pare

o
excludă
din
textele
sale,

înlocuind-o
subtil
cu
elemente
vestice
precum:
muzica
ș
i
literatura
occidentală,
un
exemplu

notabil
fiind
reprezentat
de
prezen
ț
a
muzicii
jaz,
cât
ș
i
îmbrăcămintea
europeană
ori
tendin
ț
ele

puternic
individualiste
ale
personajelor,
individualism
recunoscut
pentru
aportul
negativ
adus

societă
ț
ii
japoneze
conte mporane.
De
asemenea,
în
ceea
ce
prive
ș
te
textele
sale,
japonezii

consideră

ar
fi
scrise
într-o
japoneză
”honyakucho”,
termen
tradus
drept


as
if

someone
has

3


Rubin, Jay,

Haruki Murakami and the Music of Words

, p. 82

4
Poole, Steven, "Haruki Murakami: 'I'm an outcast of the Japanese literary world'", The Guardian, accesat la data

de 28 februarie, 2020.

<https://www.theguardian.com/books/2014/sep/13/haruki-murakami-interview-colorless-tsukur-tazaki-and-his-y
ears-of-pilgrimage>

8

translated
English
into
Japanese”
.
Un
alt
argument
cheie
pe
care
japonezii
par
a-l
invoca
în

5
raport
cu
această
atitudine
fa
ț
ă
de
scriitor
este
acela

Murakami
a
ales

se
stabilească
în

străinătate,
părăsind
Japonia
ș
i
alegând
să-
ș
i
urmeze
pasiunea
dezvoltată
în
tinere
ț
e.
Cu
toate

acestea,
valoarea
textelor
lui
Murakami
nu
poate
fi
contestată,
păstrând
caracteristica
textelor

japoneze, care par să î
ș
i reveleze adevărata valoare doar cunoscătorilor:

”Under
the
guise
of
pop
culture,
Murakami
devotes
himself
to

assessing
problems
human
being
and
questioning
several
important

aspects
of
life.
This
included
topics
such
as
the
meaning
of
life
and

death,
the
truth
about
nature,
the
existence
and
time,
the
relationship

between
memory
and
the
material
world,
looking
for
identity
and

understanding, and the meaning of love.”

6
Pe
lângă
meseria
de
romancier,
Murakami
este
de
asemenea
ș
i
un
maratonist

experimentat.
De
ș
i
nu
începe

alerge
decât
la
vârsta
de
33
de
ani,
în
1996
termină
primul

său
ultramaraton
de
100
de
kilometri
în
jurul
lacului
Saroma
din
Hokkaido.
Acesta
detaliază

rela
ț
ia
pe
care
o
are
cu
jogging-ul
în
romanul
Autoportretul
scriitorului
ca
alergător
de
cursă

lungă
publicat
în
2008.
În
primele
sale
gânduri
relatate
în
roman,
Murakami
afirmă

writing

honestly
about
running
and
writing
honestly
about
myself
are
nearly
the
same
thing.
So
I

suppose it’s all right to read this as a kind of memoir centered on the act of running.”

1.2 Debutul

Haruki
Murakami
s-a
născut
în
anul
1949
la
Kyoto,
într-o
perioadă
în
care
Japonia

încă
se
recupera
după
cel
de-Al
Doilea
Război
Mondial.
Copiii
născu
ț
i
între
anii
1947
ș
i
1949

sunt
astăzi
numi
ț
i
de
către
sociologi
ca
apar
ț
inând
genera
ț
iei
”baby
boom”
,
însă
detaliul

7
important
legat
de
acest
fapt
este
acela
că,
într-o
perioadă
în
care
în
familiile
japoneze
existau

de
la
3
până
la
6
fra
ț
i,
Murakami
era
singur
la
părin
ț
i.
Acest
lucru
pare
să-l
fi
influen
ț
at
într-o

oarecare
măsură,
fiind
adesea
favorizat
ș
i
dezvoltând
un
comportament
caracteristic
copilului

singur
la
părin
ț
i.
Tatăl
acestuia
preda
literatura
japoneză,
însă
acest
lucru
pare
să-l
fi

5
Accesat la data de 28 februarie, 2020.

<https://www.japanbullet.com/news/tuning-in-to-learn-how-english-sounding-haruki-murakami-reads-in-english
>

6
Chengyuan Li,

Murakami Haruki: A Serious Literature Writer Under the Cover of Pop Literature

, p.6

7
Ibidem.

9

îndepărtat
pe
tânărul
Haruki
de
literatura
na
ț
ională,
pe
care
tatăl
său
spera

o
va
îndrăgi
la

fel
de
mult.
Cu
toate
acestea,
părin
ț
ii
lui
l-au
încurajat

citească
ceea
ce
îl
atrăgea,
cerându-i

însă

evite
benzile
desenate
ori
revistele
săptămânale,
pe
care
tinerii
genera
ț
iei
”baby
boom”

le
îndrăgeau.
Citind
atât
nume
mari
precum
F.
Scott
Fitzgerald,
Jack
Kerouac
sau
Kurt

8
Vonnegut
,
cât
ș
i
roman e
precum
cele
poli
ț
iste,
Murakami
admite

îl
atrăgeau
romanele

9
literaturii
vestice,
pe
care
le
citea
pe
nerăsuflate.
Din
experien
ț
a
proprie,
acesta
admite
în

culegerea
sa
de
eseuri
intitulată
”Meseria
de
romancier”

sfatul
pe
care
îl

atunci
când
este

întrebat
ce
ar
trebui

facă
scriitorii
debutan
ț
i
este

citească
tot
ce
prind
în
mână.
Citind
în

limba
engleză,
acesta
a
ajuns
mai
târziu

traducă
în
limba
japoneză
titluri
precum
”Marele

Gatsby”,
meseria
de
traducător
lăsându-
ș
i
astfel
timpuriu
amprenta
asupra
stilului
său
literar,

drum pe care avea să îl descopere abia la vârsta de 29 de ani.

Întâi
de
toate,
Murakami
studiază
teatrul
ș
i
cinematografia
la
universitatea
Waseda,

înainte
de
a-
ș
i
deschide
propriul
bar
de
jazz
în
Tokyo,
în
anul
1974.
Primul
său
roman,

Ascultă
cum
cântă
vântul

(1979),
titlu
împrumutat
de
la
Truman
Capote,
i-a
adus
premiul

Gunzo

alături
de
un
succes
imediat.


E
normal

fie
atât
de
simplu?Totul
e
prea
simplu

10
afirma
Murakami
cu
privire
la
noua
lui
carieră
de
scriitor,
la
care
nici
măcar
gândul
nu
îl

purtase
până
în
acel
moment.
Ș
i
totu
ș
i,
ce
îl
determină

se
rupă
de
profesia
care
îi
dădea

sentimentul
de
libertate
pe
care
îl
apreciază
atât
de
mult,
ș
i

se
apuce
de
scris?
După
spusele

sale,
ideea
i-a
venit
în
timp
ce
urmărea
un
meci
de
baseball.
Atunci
a
realizat

doar
prin
acel

roman se poate exprima
ș
i poate vindeca sentimentul de singurătate resim
ț
it de ceilal
ț
i:

“A
narrative
is
a
story

it
is
a
dream
you
keep
doing,
whether
you

are
aware
of
it
or
not.
Just
as
you
are
constantly
breathing,
you
are

constantly
continuing
to
dream
of
your
story.
And
in
these
stories
you

have
two
faces.
You
are
the
object
and
the
subject
at
the
same
time.
You

are
all,
and
you
are
one
part.
You
are
real
and
a
phantom.
You
are
a

storyteller
and
also
a
character
in
the
book.
It
is
through
this

multi-level
role
in
our
story
that
we
can
heal
the
loneliness
of
the

individual as a lonely person in this world.”

11
8
Rubin, Jay.

Haruki Murakami and the Music of Words

, p.14

9
Gewertz, Ken, ”Murakami is an Explorer of Imagination”, Harvard Gazette.

10
Haruki Murakami, Meseria de romancier, p,11

11
Tao Feng. "Preface of Haruki Murakami and the Music of Words (Simplied Chinese edition)." 14 Nanjing

University Press, 2012. P3

10

Pentru
Murakami,
ideile,
ș
irul
narativ
al
acestora
sau
povestea,
sunt
ca
un
vis
ce
se

repetă
la
nesfâr
ș
it
până
în
momentul
în
care
reu
ș
e
ș
te

le
exprimăm
în
deplinătatea
lor.

Numai atunci individul este eliberat de povara acestora.

Încă
de
la
început,
stilul
său
a
fost
caracterizat
de
imagini
ș
i
evenimente
care
nici

autorului
nu
îi
făceau
mai
u
ș
oară
sarcina
de
a
le
explica,
dar
care,
după
cum
afirma
el,
veneau

din
cotloanele
întortocheate
ale
memoriei
sale.
Unii
chiar
au
argumentat

această

ambiguitate
atât
de
specifică
lui
Murakami
este
motivul
pentru
care
se
bucură
de
o

popularitate
covâr
ș
itoare
în
rândul
tinerilor
care
nu
o
consideră
deloc
descurajantă,
ba
mai

mult
decât
atât,
fiind
apreciată
ca
o
gură
de
aer
proaspăt
după
trendul
confesiunilor
sinelui

caracteristice
literaturii
japoneze
contemporane
de
până
atunci.
Kenzaburo
Oe,
care
rămâne

singur
în
apărarea
tradi
ț
iei
literaturii
japoneze
“pure”,

literatura
care
însemna
mai
degrabă

învă
ț
are
,
ș
i
nu
desfătare,

după
moartea
lui
Nakagami,
Ibuse
ș
i
Abe
,
este
unul
dintre
cei
mai

12
13
aprigi
critici
la
adresa
operelor
lui
Murakami
pe
care
percepându-le
drept
fără
vreo
pozi
ț
ie

intelectuală
sau
politică,
afirmă

nu
aveau,
în
consecin
ț
ă,
decât
valoare
umoristică.
În

aceea
ș
i
manieră,
ș
i
Masao
Miyoshi
îl
critică
pe
Murakami
de
creearea
unei
Japonii
pentru

consumatorii
străini,
o
imagine
exotică
a
acesteia
care
nu
se
plia
pe
realitatea
vremii,
în
opinia

celor care încă credeau despre literatură că ar fi un model didactic.

Cu
toate
acestea,
neafectat
de
părerilor
mai
marilor
săi
predecesori,
Haruki
Murakami

se
avântă
tot
mai
adânc
pe
meleagurile
literaturii,
ajungând

se
considere
în
prezent
un

scriitor
profesionist,
cu
o
experien
ț
ă
de
peste
30
de
ani
în
această
activitate
care
necesită
o

viteză
redusă
ș
i
care
nu
i
se
potrive
ș
te
chiar
oricui,
după
cum
scjiar
el
afirma
în

Meseria
de

romancier

(2015).

1.3 Coordonatele operei lui Murakami Haruki

După
succesul
rapid
întâmpinat
datorită
primului
său
roman

Kaze
no
uta
o
kike

(

Ascultă
cum
cântă
vântul,

1979),
Murakami
Haruki
publică
la
o
distan
ț
ă
de
un
an

1973-nen

no
pinbōru
(

Pinball,
1973

)
ș
i
în
1982

Hitsuji
o
meguru
bōken
(

În
căutarea
oii
fantastice

),

romane
în
care
prestează
naratorul
din

Ascultă
cum
cântă
vântul

,
alături
de
prietenul
său,

12


Cf. Matthew C. Strecher, Beyond Pure Literature: Mimesis, Formula, and the Postmodern in the Fiction of

Murakami Haruki, p.373

13
Rodica Fren
ț
iu, Haruki Murakami; Jocul metaforic al lumilor alternative, p.210

11

Ș
obolanul,
aceste
trei
opere
alcătuind
o
Trilogia
Ș
obolanului.

În
căutarea
oii
fantastice
este

primul
roman
de
mare
întindere
scris
de
Murakami,
acesta
marcând
de
asemenea
începutul

scrisului
ca
meserie
de
bază,
după
ce
alege

renun
ț
e
la
barul
său
de
jazz,
pentru
a
se
dedica

întru
totul
literaturii.
De
ș
i
de
primele
sale
două
opere
nu
este
în
totalitate
mândru,
după
cum

singur
le
caracteriza
drept
“imature”
si
“slabe”
,

În
căutarea
oii
fantastice

îi
aduce

o

14
satisfac
ț
ie
nemăsurată
ș
i
o
consideră
chiar
primul
său
roman,
prima
sa
operă
importantă:
"It's

the
first
book
where
I
could
feel
a
kind
of
sensation,
the
joy
of
telling
a
story.
When
you
read

a good story, you just keep reading. When I write a good story, I just keep writing."

15
În
anul
1985
scrie

La
capătul
lumii
ș
i
în
ț
ara
aspră
a
minunilor,

o
utopie
onirică
în

care
Murakami
î
ș
i
etale ază
măiestria
cu
care
împlete
ș
te
elementele
magice
cu
realitatea.

Totu
ș
i,
romanul
care
îi
aduce
faima
interna
ț
ională
este
prima
lui
opera
realistă,
un
roman

melancolic
despre
moarte,
pierdere
ș
i
sexualitate,

Pădurea
norvegiană.

Cartea
numită
după
o

melodie
a
celor
de
la

The
Beatles
se
vinde
în
patru
milioane
de
copii
numai
în
Japonia,

urmând

trezească
un
interes
mondial
după
traducerea
sa
în
peste
42
de
limbi.
Cât
despre

16
decizia
de
a
scrie
un
roman
realist,
Murakami
afirmă

avea
nevoie
de
acea
experien
ț
ă
în

cariera sa de romancier:

“I
could
have
been
a
cult
writer
if
I’d
kept
writing
surrealistic
novels.

But
I
wanted
to
break
into
the
mainstream,
so
I
had
to
prove
that
I

could
write
a
realistic
book.
That’s
why
I
wrote
that
book.
It
was
a

best-seller in Japan and I expected that result.”

17
Cronica
păsării
arc

,
roman
ce
întrune
ș
te
teme
precum
dorin
ț
a,
însingurarea,
puterea,

contope
ș
te
realul
cu
fantasticul
într-o
manieră
mai
lucidă
din
punct
de
vedere
social,
în

compara
ț
ie
cu
romanele
sale
anterioare.
Războiul
din
Manciuria,
subiect
sensibil
atins
de

Murakami
în
această
operă,
poate
fi
unul
din
motivele
alegerii
acestei
abordări.
Dacă
în

primele
sale
căr
ț
i
accentu l
cade
pe
problemele
individului,
începând
cu

Cronica
păsării
arc,

aten
ț
ia
naratorului
se
mută
pe
suferin
ț
a
colectivă,
pe

"the
darkness
found
in
society
and

14


Wray, John (Summer 2004).

"Haruki Murakami, The Art of Fiction No. 182"

.

The Paris Review

(170).

Archived

from the original on May 31, 2016. Retrieved June 12, 2016.

15
Elizabeth Devereaux, Japan's premier novelist is 'seeking new style.', Publisher's Weekly, September 21, 1991,

sursa web:

http://gbctrans.com/eotw/pubweekly.html

, consultat la 23.04.202

0

16
Stephanie Hegarty, Haruki Murakami: How a Japanese writer conquered the world,BBC News, 17 October

2011, sursa web:

https://www.bbc.com/news/magazine-15316678

, consultat la 23.04.2020

17
Wray, John (Summer 2004). "Haruki Murakami, The Art of Fiction No. 182". The Paris Review (170).

Archived from the original on May 31, 2016. Retrieved June 12, 2016. sursa web:

https://www.theparisreview.org/interviews/2/the-art-of-fiction-no-182-haruki-murakami consultat la 23.04.2020

12

history"
.
Pentru
acest
roman

,

în
anul
1995
i
se
desemnează
premiul
Yomiuri
de
către

18
Kenzaburō Ōe, unul dintre cei mai aspri critici ai săi din trecut.

În
1999
publică

Iubita
mea,
Sputnik

,
urmată
în
2002
de

Kafka
pe
malul
mării,

o
carte

care
evocă
mitul
Oedipian.
Combina
ț
ia
tipică
a
lui
Murakami
de
realism
magic,
umor,

suspans,
sexualitate
ș
i

popular
culture

stă
la
baza
romanului
alături
de
un
interes
sporit
pentru

tradi
ț
iile
religioase
specif ic
japoneze,
în
special
pentru
cele
shintoiste.
Ulterior,
o
colec
ț
ie
de

24
de
povestiri
scurte
este
publicată
sub
numele
de

Salcia
oarbă,
Femeia
adormită.

Aceasta

con
ț
ine
atât
opere
mai
vechi,
scrise
în
anii
optzeci,
cât
ș
i
noi.
În
2007
publică
în
Japonia
cartea

Autoportretul
scriitorului
ca
alergător
de
cursă
lungă,

în
care
Murakami
ne
mărturise
ș
te

despre
experien
ț
a
sa
ca
maratonist,
lec
ț
iile
de
via
ț
ă
pe
care
le-a
dobândit
de-a
lungul
timpul
ș
i

cum
a
descoperit

suferin
ț
a
este
de
fapt
op
ț
ională.
Putem
considera
această
drept
un
jurnal
al

scriitorului
întrucât
acesta
ne
destăinuie
încă
din
introducere

romanul
e
o
înregistrare
în

timp
real
a
sentimentelor
ș
i
trăirilor
proprii.

1Q84

ș
i

Tsukuru
Tazaki
cel
fără
de
culoare
ș
i
anii

săi
de
pelerinaj

sunt
următoarele
romane
publicate
de
Murakami
în
2009,
respectiv
2013,

ambele având succes interna
ț
ional, dar primind totu
ș
i

review

-uri mixte din partea cititorilor.

Cât
despre
opera
asupra
căreia
se
va
opri
cercetarea
noastră,

Uciderea
comandorului

este
al
paisprezecelea
roman
al
lui
Murakami
Haruki.
Acesta
este
împăr
ț
it
în
două
volume
ș
i

însumează
nu
mai
pu
ț
in
de
o
mie
de
pagini
care
ne
destăinuie
evolu
ț
ia
unui
bărbat
al
cărui

nume
nu
ne
este
revelat,
care
profesează
drept
pictor
profesionist
de
portrete.
Principala

intrigă
o
reprezintă
uimitoarele
întâmplări
ce
au
loc
în
timp
ce
protagonistul
locuie
ș
te
în
fosta

casă
a
faimosului
pictor
Tomohiko
Amada
timp
de
nouă
luni.
Pictorul
de
36
de
ani
trece

printr-un
divor
ț
,
are
aven turi
cu
diferite
femei,
întâlne
ș
te
persoane
misterioase,
ca
bărbatul
cu

Subaru
alb,
Wataru
Menshiki,
ideea
ce
i
se
înfă
ț
i
ș
ează
drept
Comandorul
din
tabloul
lui

Amada
ș
i
Marie
Akikaw a
care
ia
parte
la
un
eveniment
enigmatic
după
cum
o
arată
pictura

ascunsă a marelui artist.

Unul
dintre
elementele
cheie
ale
romanului
îl
reprezintă
descrierea
procesului
artistic,

felul
în
care
personajul
principal
î
ș
i
analizează
clien
ț
ii
pentru
a
descoperi
acea
lumină
care

este
prezentă
în
fiecare
dintre
noi,
dar
care
este
rareori
dezvăluită
celor
din
jur.
Pictorul
“sapă”

în
timpul
primului
interviu
după
incon
ș
tientul
clientului
său,
după
povestea
care
îl
va
pune
cel

mai
mult
în
eviden
ț
ă,
urmând
ca
mai
apoi,
în
cazul
în
care
găse
ș
te
ceva
demn
de
concretizat,

18
Wendy Edelstein, Public Affairs | 15 October 2008, What Haruki Murakami talks about when he talks about

writing, sursa web:

https://www.berkeley.edu/news/berkeleyan/2008/10/15_murakami.shtml

consultat la

24.04.2020

13


modeleze
în
tabloul
său
cel
mai
bun
unghi
al
modelului,
precum
un
sculptor
priceput.

Aceste
detalii
sunt
ceea
ce
fac
diferen
ț
a
între
tablourile
sale
care
ajung

fie
cunoscute,

lăudate
ș
i
la
mare
căutare ,
ș
i
cele
ale
altor
portreti
ș
ti.
Murakami
reu
ș
e
ș
te

descrie
în
detaliu,

concomitent
cu
procesul
creativ,
ș
irul
gândurilor
protagonistului.
Pictatul
este
pentru
el,
în

esen
ț
ă,
o
metodă
de
ini
ț
iere,
de
medita
ț
ie
ș
i
reflec
ț
ie,
uneori
poate
ș
i
un
fel
de
terapie

psihanalitică între persoana care este pictată
ș
i pictor.

Punctul
culminant
al
romanului
îl
reprezintă
aventurile
în
subcon
ș
tient
ș
i
pe
tărâmul

metaforelor.
Experien
ț
ele
trăite
de
pictor
reprezintă
ini
ț
ierea
ș
i
drumul
său
către
vindecarea

sinelui, o temă prezentă
ș
i în alte romane ale scriitorului nipon.

Capitolul 2. Modalită
ț
i ale fantasticului în opera lui Haruki Murakami

2.1 No
ț
iunea de „fantastic”

De-a
lungul
timpului
ș
i
până
în
prezent,
dacă
e

avem
o
abordare
diacronică,

termenul
de
fantastic,
din
punct
de
vedere
etimologic,
a
cunoscut
mai
multe
accep
ț
iuni:

„capacitatea
de
a
crea
imagini,
de
a
imagina”,
„privitor
la
imaginație”,
„ireal”,
„imaginar”,

unele
chiar
peiorative:
„posedat”,
„produs
al
spiritului
alineat”,
„himeric”.
Dacă
e

ne

îndreptăm
spre
defini
ț
ia
din
dic
ț
ionar
a

fantasticului
în
prezent,
acesta
este
caracterizat
drept
o

formă
artistică
ș
i
literară
care
preia
ș
i
prelucrează
elementele
tradi
ț
ionale
de
supranatural
ș
i

care pune în eviden
ț
ă irup erea ira
ț
ionalului în via
ț
a individuală sau colectivă.

Deseori
calificată
drept
„neagră”,
„terifiantă”
sau
„de
groază”,
literatura
fantastică
este

caracterizată,
pe
lângă
prezen
ț
a
elementelor
supranaturale,
de
un
sim
ț
al
suspansului,

determinând apari
ț
ia unui anume tip de senza
ț
ional.

(DEZVOLTĂ)

2.2 Categoria estetică a fantasticului

Fantasticul
se
afirmă
ș
i
începe
a
se
dezvolta
în
secolul
al
XIX-lea,
când
cunoa
ș
te
un

succes
remarcabil
pentru
o
bună
bucată
de
timp.
Apărând
într-un
context
istoric
marcat
de

ideologii
în
continuă
mi
ș
care,
acompaniate
de
inova
ț
ii
ș
i
descoperiri
în
toate
ramurile

14

activită
ț
ii
umane,
fantas ticul
vine
ș
i
accentuează
un
fenom en
într-o
măsură
oarecare

paradoxal:
lumina
ce
încearcă
sa
alunge
obscuritatea
scoate
cu
atât
mai
mult
în
eviden
ț
ă

adâncimea tenebrelor rămase.

Nu
putem
în
ț
elege,
defini
sau
analiza
categoria
estetică
a
fantasticului
decât
prin

rela
ț
ionarea
sa
cu
catego riile
estetice
înrudite,

alegoricul

,

feericul

,

miraculosul

,

fabulosul

,

enigmaticul

,

straniul

,

absurdul

,

comicul
ș
i

grotescul.

Aceste
categorii
se
întrepătrund
deseori,

iar
fantasticul
pur
sau
fără
alte
influen
ț
e
nu
există,
expresiile
sale
literare
diverse
fiind

condi
ț
ionate
de
propor
ț
iile
în
care
în
care
se
combină
cu
alte
categorii
estetice,
acest
fapt

zădărnicind delimitările tran
ș
ante
ș
i inalterbile.

Teoreticienii
moderni,
printre
care
Marcel
Brion,
Roger
Caillois,
Claude
Roy,
Ion

Biberi
sau
Adrian
Marino,
abordează
fantasticul
drept
o
categorie
estetică
bogată
în
conotații,

cea mai populară dintre acestea inducând ideea de ruptură intervenită în ordinea semnificației.

Fantasticul
are
ca
punct
de
sprijin,
astfel,
conflictul
dintre
o
ordine
rațională
ș
i

explicabilă
a
lumii
înconjurătoare
și
o
altă
ordine,
inexplicabilă
ș
i
incompatibilă
cu
prima,

care declanșează o atitudine mentală problematic-interogativă.

Tzvetan Todorov

(DEZVOLTĂ)

2.3 Particularită
ț
ile fantasticului la Murakami Haruki

2.4 Forme
ș
i func
ț
ii ale fantasticului în proza lui Mura kami Haruki

15

Similar Posts