Familia Traditionala In Romania

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRȚIE ȘI MANAGEMNT PUBLIC

RESURSE UMANE

Familia tradițională în România

Proiect pentru Sesiunea de Comunicări la disciplina sociologie

Cuprins:

Definiția familiei

Funcțiile sociale ale familiei

Căsătoria, divorțul și violența în familie

Alte siluri de viață din afara familiei

Familia de ieri și familia de azi

Factori ce infuențează modenizarea familiei

Concluzie

Bibliografie

Definiția familiei

Familia s-a format ca un grup de persoane care asigura siguranță fizică și materială persoanelor care făceau parte din acest grup. Persoana care alegea să rămână singură nu își putea asigura traiul în societate. Cu cât accesul la resurse creștea, cu atât dragostea era mai importantă în relațiile dintre oameni.

Familia este o formă socială, realizată fie prin căsătorie, fie prin concubinaj, care unește o femeie și un bărbat (părinții) și pe descendenții acestora (copiii).

Termenul “familie” provine din limba latină și desemnează “sclavul de casă”. Între timp, cuvântul a căpătat alte sensuri, păstrându-se însă, credința că familia aparține bărbatului.

Funcțiile familiei

Într-o familie apare noțiunea de status: un individ poate avea atât rolul de soț/soție, cât și roul de părinte. O familie îndeplinește mai multe funcții în societate. De aceste funcții depinde buna funcționare a acesteia. Funcțiile pot fi biologice sau sociale. Se pot regăsi trei funcții sociale ale familiei: de socializare, economică și politică. Din aceste mari funcții se pot distinge și următoarele: funcția religioasă, funcția economică și funcția juridică a familiei.

Familia are patru funcții importante: sexuală, de reproducere, economică și educațională. Prima funcție pe care familia o îndeplinește este cea de reglare a comportamentului sexual ce semnifică că oamenii nu au libertate în a-și manifesta temperamentul sexual așa cum probabil ș-ar dori.

A doua funcție este cea de reproducere ce semnifică crearea unor noi generații pentru a menține un echilibru în societate. De asemenea funcția economică îndeplinește un factor vital în cadrul familiei. În ceea ce privește societatea de tip tradițional, familia repezenta unitatea economică de bază. Aceasta avea capacitatea de a îndeplini necesitățile de bază ale membrilor săi.

A patra funcție îndeplinită de familie este cea educațională care este asociată cu funcția de socializare a copiilor. De asemenea familia reprezintă agentul primar de socializare în cadrul căruia copilul își dezvoltă principalele trăsături de caracter, își dezvoltă diferite aptitudini până intervin instituțiile specializate.

Într-o familie apare noțiunea de status: un individ poate avea atât rolul de soț/soție, cât și roul de părinte. O familie îndeplinește mai multe funcții în societate. De aceste funcții depinde buna funcționare a acesteia. Funcțiile pot fi biologice sau sociale. Se pot regăsi trei funcții sociale ale familiei: de socializare, economică și politică. Din aceste mari funcții se pot distinge și următoarele: funcția religioasă, funcția economică și funcția juridică a familiei.

Căsătoria, divorțul și violența în familie

În familia tradițională căsătoriile se realizau la vârste destul de fragede deoarece aceștia nu erau perocupați de nevoia de a-și asigura un nivel de trai destul de ridicat, spre deosebire de familia modernă în cadrul căruia căsătoria se realizază la vârste destul de înaintate, elementul principal fiind sentimentul de iubire.

Deosebirea dintre căsătorie și divorț este că cel din urmă semnifică separarea a două persoane soț și soție care nu mai pot conviețui împreună. Principalele cauze ale divorțului fiind accentul pus pe individualism, dispariția sentimentului iubirii, femeile nu mai sunt strict dependente de bărbați, viața casnică este caracterizată de stres, divorțul a devenit un fenomen social acceptat, care nu mai atrage dezaprobarea celorlați, simplificarea procedurilor legale de divorț.

Viața familială adeseori nu înseamnă doar o coabitare plăcută și confort, ci aceasta poate fi asemănată cu lipsa confortului și apare violența domesică. Aceasta este caracterizată de agresiuni verbale, fizice și emoționale. Principalele cauze fiind consumul de alcool, neînțelegerea în cuplu etc.

Există trei tipuri de violență conjugală. Prima este violența obișnuită din cuplu ce semnifică păreri în contradictoriu referitor la un subiect comun între parteneri.

A doua este terorismul intim ce semnifică dorința unui partener de a deține controlul asupra celuilalt.

A treia este rezistența violentă ce semnifică încercarea femeii de a se apăra de atacurile provocate de soț.

Alte stiluri de viață din afara familiei

Există mai multe forme de clasificare a unei familii. Prima este familia nucleară, care desemnează familia simplă, compusă din parinți și copiii minori.A doua este familia extinsă, care pe lângă părinți și copii, include și rude ale acestora. A treia familie este cea monoparentală, unde copiii locuiesc doar cu un părinte. Această familie poate fi o urmare a divorțului, decesul unuia dintre parinți, înfiere sau hotărârea unei femei de a naște un copil fără a locui cu un bărbat.

Există și alte siluri de viață din cadrul lumii contemporane. Primul stil se numește coabitare și presupune ca doi indivizi care formează un cuplu să locuiască împreună deși nu sunt căsătoriți.

Al doilea fenomen des întâlnit este acela al persoanelor care doresc să rămână singure, în special femeile deoarece acestea au o carieră de succes și consideră ca familia constituie un impediment.

De asemenea, sunt întâlnite și căsătoriile fără copii care se împart în două categorii. Prima fiind cuplurile care nu își doresc copii, iar doua este este alcătuită din cuplurile care nu reușesc din motive biologice.

Un alt fenomen care a început să ia amploare în zilele noastre îl constituie cuplul de lesbiene și homosexuali, aceștia se pot căsătorii și pot adopta copii.

Familia de ieri și familia de azi

Încă de la apariția omului, familia a constituit o formă de coexistență a indivizilor. Văzută de-a lungul timpului, aceasta a suferit schimbări drastice. Familia era văzută în primul rând, ca o legătură din care se poate obține un profit. Astfel că, în familiile din antichitate, multe dintre căsătorii erau între membrii cu un grad de rudenie apropiat. În general, căsătoriile presupuneau păstrarea aceluiași nivel social, iar cei care încălcau aceste reguli, erau pedepsiți sau dezmoșteniți. În prezent, acest lucru este doar o alegere, nu mai este vazută ca o obligație. Iubirea, condițiile bune de locuit, sprijinul și încrederea reciprocă, fidelitatea, respectul și înțelegerea pot fi etaloane în întemeierea unei familii în prezent.

În familia tradițională, regăsim modelul unei familii private, alcătuite din bărbat, femeie și copiii naturali. În această familie, soțul este cel care își exercită rolul asupra soției și copiilor, care asigură starea economică. Femeia îndeplinește rolul de mamă; aceasta se ocupă doar cu creșterea și educarea copiilor, cu lucrurile gospodărești și organizarea vieții domestice, deoarece aceasta nu are un loc de muncă sau o carieră. Aceste atribuții le regăsim și în familiile din prezent, însa cu o mai mare intensitate în cele rurale sau în țările islamice.

Dacă în familia tradițională, bărbatul era cel care decidea pentru întreaga familie, iar drepturile asupra acesteia îi erau atribuite el fiind recunoscut ca o autoritate centrală față de ceilalți membrii, în prezent lucrurile au căpătat o traiectorie mai blândă: cuplul decide împreună atât în plan financiar, cât și în privința copiilor sau a relației.

Într-o familie, este important modul de creștere al copiilor. În trecut, în familia tradițională, se regăseau între 4 și 6 copii în medie. Observăm azi o scadere drastică, media fiind de 1-2 copii per familie.

În familia tradițională, puterea este inegală. Puterea este deținută de bărbat, iar deciziile sunt luate de acesta. Din secolul 19, vedem însă o schimbare majoră, autonomia bărbatului fiind afișată în fața societații. Mai mult, în familiile de boieri, soția avea o influență asupra deciziilor soțului, uneori chiar și copiii acestora. K. Dowding (1991, p.48), consideră că “există două feluri de putere: puterea concretă (puterea de a face) și puterea socială (puterea asupra cuiva)“. În familia tradițională, bărbatul își exercită puterea concretă, iar femeia era nevoită să accepte deoarece aceasta nu avea dreptul la o opinie, așadar familia tradițională este caracterizată printr-o ierarhie foarte clară: bărbatul ia deciziile pentru a-și arăta puterea, iar femeia acceptă; copiii suportă autoritatea tatălui și cea a mamei când tatăl nu este acasă, însă cea a mamei este mai blândă față de tată.

Relațiile dintre generații sunt bazate în primul rând pe respect, conflictele de acest gen fin foarte rare și netolerate.

Familia tradițională este o familie extinsă și este considerată ca fiind funcțională, oferind siguranță și stabilitate. Acest tip de familii sunt numeroase, casa adăpostind mai multe generații. Tinerii locuiesc împreună cu copiii și parinții. Observam așadar o apropiere afectivă între bunici si copii. Căsătoria copiilor se făcea în ordine descrescătoare: familia se ocupa de căsătoria celui mai mare, urmată de ceilalți copii, spre deosebire de familia modernă, în care copiii se pot căsători indiferent de acest context sau pot trai în concubinaj.

Copiii care proveneau din familiile tradiționale primeau educație în funcție de apartenența socială a familiei. Astfel, copiii din familiile de elită primeau educație acasă sau în școli de pregătire, iar cei din familii aflate pe o scară socială mai joasă erau pregătiți de către părinți să preia responsabilitățile familiei, aceștia urmând în acest fel ocupația părințiilor.

Familiile care nu își puteau educa și crește copiii, alegeau să îi trimită pe aceștia în case de ucenicie după vârsta de 7 ani. Odată ce vârsta le permitea, copiii primeau de la 7 ani sarcini ca ale adulților. Acest lucru, dupa cum arată si Aries, dovedește că nu a existat conceptual de copilărie în acest tip de familie.

Natalitatea era crescută, însă mortalitatea avea o pondere ridicată din cauza lipsei dezvoltării medicinei. În comparație cu familia tradițională, în care se nășteau 19,1 copii per mia de locuitori , familia modernă înregistrează un număr scăzut, și anume 9,2 copii per mia de locuitori.

În familiile cu un singur copil, acesta era de multe ori răsfățat, avea un ego crescut, iar părinții aveau un rol de refugiere pentru acesta.

În familiile cu doi copii, cel mare își putea dezvolta o personalitate mai agresivă, atenția părinților căzând pe cel mic.

În familiile cu trei copii, situația este asemănătoare cu cea din cazul precedent, copilul mijlociu dezvoltându-și însă, o personalitate mai echilibrată, mai rațională.

În familiile cu mai mult de 3 copii, apariția celui de-al patrulea copil poate fi privită cu o răceală, nemulțumire, excepție făcând doar cazul în care acesta este băiat și este și primul băiat al cuplului.

Încă din copilarie, aceștia sunt supuși diferențelor dintre sexe. În timp ce băieții erau pregătiți să devină puternici, cu un caracter mai agresiv, fetele erau pedepsite pentru acest tip de comportament, fiind recompensate în cazul unui comportament politicos. Fetele erau ținute pe lângă gospodărie, unde învățau treburi gospodărești precum cusutul, țesut, creșterea copiilor, gătitul. Baieții însă, erau trimiși la păscut cu animalele, aveau prilejul de a se întâlni cu prietenii de joacă.

În familia tradițională aproximativ toate nevoile copilului erau îndeplinite de familie, precum hrana, îmbrăcăminte, igienă, educație. De asemenea, copii petreceau mai mult timp în familie și se implicau în actvitățile familiale datorită lipsei televizoarelor și jocurilor video cu care copii din ziua de azi i-au contact.

Familia moderna are o funcție foarte importantă deoarece oferă confort emotional și securitate materială. ,, Studiile care arată că persoanele căsătorite au o stare de sănătate mai bună, sunt mai fericite și se bucură de mai multe beneficii comparativ cu cele necăsătorite, inclusiv membri ai cuplurilor consensuale (Meadows et al, 2008)”.

Pe de altă parte, când apare o situație de insecuritate materială membrii familiei nu renunță la cooperare și preferă să rămână uniți. Datorită faptului că familia oferă un foarte mare suport emotional, indivizii se retrag în grupuri atunci cand se simt amenințați.

Societățile tradiționale au o economie bazată pe agricultură, acestea se caracterizează prin familii cu mulți copii și familii extinse care locuiau sub acelaș acoperiș mai multe generații, ca de exemplu părinți, bunici, copii sau alte rude. Acest tip de familie era cel mai des întâlnit și oferea protecție, iar forța de muncă din gospodărie era mai mare.

Dacă în familia tradițională erau mai mulți copii în familia modernă întâlnim maxim doi copii deoarece indivizii sunt preocupați în a-și pune bazele unui loc de muncă stabil.

Deoarece este amânată apariția copiilor, este modificată cea mai importantă funcție a familiei aceea de reproducere.

Cauzele întârzierii apariției copiilor poate fii însa datorată și de problemele de fertilitate cu care se confruntă diferite persone. Un exemplu de rezolvare la problemele de fertilitate ar fi fertilizarea in vitro sau inseminarea artificială.În acest caz, medicina modernă vine în ajutorul cuplurilor cu diferite tratamente cât mai complexe pentru a reduce îngrijorarea asociată cu riscul sterilității.

Apare conceptual de mama surogat, aceasta este dispusă să dea naștere de copii pentru cuplurile care își doresc un copil însă nu pot avea.

Viața politică influențează considerabil evoluția pentru societatea. În perioada comunistă interzicerea avortului și accesul la metodele contraceptive a condus la menținerea relative a ratei natalității.

Odată cu schimbarea sistemului politic și implicarea mai redusă a acestuia în viața de familie a produs schimbări în România.

În timp ce rata căsătoriilor este în continua scădere datorită faptului că nu mai există o presiune socială pe conceptul intemeierii unei familii. Acest lucru aduce și părți negative deoarece odatăcu scăderea căsătoriilor scade si natalitatea considerabil,persoanele sunt mai preocupate de cariera și privesc căsătoria ca o piedică.

Un exemplu ar fi că dacă în dacă în 1960 aveam10,7 căsătorii la mia de locuitori, în 1989 – 7,7, în anul 2011 rata căsătoriilor scade la 4,9 la mia de locuitori,efectele negative fiind îmbătrânirea populației și altele.

Familia postmodernă are o mulțime de modele acceptate și nici funcții pe care numai familia le poate îndeplini.Copii sunt de mici învățați cu alte familii, să nu ai tată sau mama devine o situație normal, numărul de divorțuri crește considerabil.

Cuplurile se căsătoresc din ce în ce mai târziu iar acest lucru duce la nașterea copiilor în afara căsătoriilor.

Datorită creșterii numărului de căsătorii crește și complexitatea familiei,acest lucru dăunează situației materiale, crează o anumită confuzie în rândul copiilor și este implicată în politicile sociale.

Statul este nevoit să intervină pentru a reduce problemele din familie deoarece efectele sunt la întreul societății.

Familiile sunt nevoite să treacă prin diferite dificultăți pentru a putea ca copii să aibă o bună dezvoltare intelectuală dar și fizică.

Observăm de altfel ca bărbații acceptă sprijinul soțiilor, acceptă ca acestea să contribuie la bugetul familiei, acceptă să rămână în concediul de maternitate chiar dacă acest lucru este o treabă specific feminină.

Spre desebire de familia tradițională în cadrul căreia numărul copiilor era foarte important și educația acestora era oferită de către familie, nu aveau aspirații prea mari la un anumit stil de viață, ci urmau ceriera părinților, copii din familiie modern sunt crescuți în altfel de mediu. Părinții aspiră spre un stil de viață cât mai înalt pentru copii lor și doresc să le asigure tot confortul necesar, precum camera proprie, televizor, elefon, calculator, vacanțe, tabere, cursuri, școli cât mai bune și încearcă să le construiacă un viitor cât mai bun.

Dacă în familia clasică școala era cea care le asigura copiilor un viitor, în familia modernă lucrurile se schimbă. Diferența dintre generații nu o mai face școala, ci un anumit tip de școală, limbile străine studiate, muzica, arta, etc.

Părinții se preocupă să le ofere copiilor o experiență de viață cât mai bogată și încearcă să lege relații sociale și să păstreze anumite legături pentru viitor. Persoanele care au copii reușesc să socializeze mult mai bine în societate deorece copiii provoacă interacțiunea socială.

În urmă cu aproximativ două secole, rata de viață a oamenilor era scăzută și aveau foarte multe rude cu care împărțeau o locuință modestă. Faptul că ei aveau câte opt surori și frați nu era un lucru ieșit din comun. Părinții aveau și ei la fel de mulți frați și surori, iar numărul de veri și verișoare devenea foarte mare. Interacțiunea dintre indivizi se petrecea în mare în cadrul familiei, aceasta din urmă având rolul de a le asigura copiilor suportul emotional de care aceștia aveau nevoie și reprezenta scutul de protecție la care aceștia apelau când aveau nevoie.

În acea vreme ajutorul de șomaj nu exista deoarece munca era una familială, statul nu era implicat. Pensiile nu aveau sens deoarece nici un individ nu ajungea la gradul de pensionar datorită faptului că nu trăiau mult, iar acest lucru se datora medicinei foarte slab dezvoltate. Oamenii din societatea tradițională se îmbolnăveau de tineri și nu exitau atât de multe tratamente ca în zilele noastre pentru a se trata, de aici rezultă că rata mortalității era crescută.

Pe vremea acea dacă o pesoană avea putere de muncă, muncea, dacă nu putea, familia se chinuia să îi ofere minimul necesar, dacă familia respectivului reușea să depășească stilul inferior de viață celui de azi. Se înghesuiai în locuințe mici unde se nășteau, creșteau, se maturizau și își formau familii în interiorul celei din care proveneau, le satisfăceau nevoile de socializare și le oferea o dipoziție de bunăstare.

Prietenii nu prea ocupau un loc special în cadrul familiei tradiționale deoarece oamenii conviețuiau în familii extinse, nu aveau foarte mult timp liber, munceau foarte mult, era o activitate continua, iar somnul, treburile caznice și gospodărești, creșterea copiilor, ocupau restul zilei, lucru ce împiedica formarea relațiilor din afara familiei.

Spre deosebire de familia clasică, familia modernă este total opusul, au destul timp pentru a-și forma legături de prietenie în afara familiei.

Observăm că în familiile tradiționale, cu cât familia era mai numeroasă, cu atât forța de muncă era mai mare.

Preocupările familiei tradiționale erau de multe ori influențate de acelea ale părinților: copiii urmau sau continuau afacerile familiei și erau instruiți încă din copilărie pentru acest lucru. Meșteșugul, lucrul pământului și treburile gospodărești erau în plin plan pentru dezvoltarea economiei familiei. Așadar, modelul părinților nu era preluat numai în viața de zi cu zi sau cea conjugală, ci și în munca pe care tinerii o faceau.

Ceea ce familia modernă aduce nou față de cea tradițională este deschiderea părinților către dorințele copiilor, astfel aceștia devin un punct de sprijin, prieteni pentru copil. În familia tradițională, nu s-a pus problema discutării sexualității; fetele erau slab instruite de mame în privința aceasta. În timp ce aceștia puneau accent pe rușine și respect, viziunea modernă este diferită- copilul are cunoștiințe din acest domeniu și este informat despre consecințele pe care începerea vieții sexuale o are. În acest caz, am chestionat oameni cu vârste cuprinse între 18 si 60 de ani în vederea opiniei despre căsătorie și viața sexuală.

Putem observa aici o diferență de gândire în funcție de gen, vârstă, cât și de modernizarea societății.

Astfel că, majoritatea tinerilor tind să își construiască o familie mai târziu, după terminarea studiilor și hotărârea unei cariere, dar acceptă faptul că relațiile sexuale pot avea loc și înafara căsătoriei. Oamenii cu vârste de mijloc admit faptul că pot exista relații sexuale înafara căsătoriei, însă într-o pondere mai mică. Cei cu vârsta cuprinsă între 50-60 sunt de părere însă, că relațiile sexuale nu pot fi înafara căsătoriei. Aceste lucruri țin însă și de gen. În timp ce bărbații se declară mai deschiși, femeile consideră că înainte de aceste decizii trebuie să existe un anumit timp bine delimitat de adolescență.

Factori ce infuențează modernizarea familiei

Revoluția feminină din anii 1960-1970, a declanșat o avalanșă de schimbări în primul rând în privința familiei, dar și în birouri, în învățământ, chiar și în privința armatei. Mișcarea feministă a schimbat percepția asupra familiei tradiționale și a dus la existența altor modele de familie, precum modelul contractualist (ambii soți decide în privința căsătoriei), modelul comunitar, modelul bazat pe drepturi, modelul bazat pe drepturi și responsabilități rașionale. Feminismul atacă așadar această suprimare a puterii femeii și discriminarea de gen.

Un aspect negativ pe care această schimbare îl aduce este căsătoria mult mai târzie deoarece femeia este preocupată și de carieră, însă cel mai important este apariția divorțului. În familiile tradiționale acest lucru era foarte rar întâlnit și acceptat cu greu atât de membrii familiei, cât și de societate. După divorț, femeia, de cele mai multe ori, nu reușea să se mai căsătorească, indiferent de vârstă. În prezent însă, divorțul este acceptat în mare parte de către indivizi. În marea majoritate a cazurilor, divorțul este cauzat de violența domestică, alcoolism, infidelitate, lipsa iubirii, nepotrivirea de character sau cea sexuală. Deși am amintit că iubirea este un etalon al alegerii întemeierii unei familii, lipsa acesteia pare că nu este un prim motiv de desparțire, principalele motive fiind mai degrabă, de natură violentă, extremă. Căsătoria nu este considerată necesară, însă aceasta rămâne totuși forma de familie vazută în sens pozitiv, coabitarea sau concubinajul fiind mai slab acceptate. Iată așadar ca modelul tradițional este și în zilele noastre acceptat, cu o modificare vizibilă, însă.

Datorită faptului că economia și tehnologia se află în plină schimbare apar schimbări și la nivelui familiei.Nivelul de cultură crește datorită fluxului mare de informații la care oamenii au început să aibă acces, lucru ce a influențat stilul de viață și relațiile cu cei din jur.

Concluzie

Lucrurile aveau să se schimbe treptat. Apariția industriei a schimbat fața orașelor. Oamenii ocupau locuințe mici pentru a lucra în mediul urban, dar nu mai locuiau ca familie extinsă. Medicina progresează foarte mult și speranța la viață crește, iar rata mortalității detremină o scădere importantă. Foarte mulți copii nou născuți reușeau să supraviețuiască. Ffertilitatea a cunoscut o nouă etapă. De aici rezultă ca familia tradițională este pe cale dispariție prin mutarea oamenilor la oraș.

În anii 1880 a apărut sistemul de pensii, acesta fiind un moment foarte important ce marchează un nou proces, foști fermieri se mută la oraș și lucrează în fabric. La un moment dat, aceștia se retrag de pe piața muncii deoarece nu mai au forță de muncă și sunt depășiți de tehnologie. Acest lucru a însemnat ca oamenii au început să trăiască din ce în ce mai mult în număr suficient de mare.

Familia tradițională este din ce în ce mai rar întâlnită, aceasta fiind înlocuită de familia nucleară ce implică doar două generații: părinții și copii. Apar contribuțiile la pensii, semn că familia extinsă predă din funcțiile sale unor noi instituții. Sistemult de asigurări, sistemul de învățământ sunt câteva astfel de noi instituții.

Bibliografie

SERIA SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ EDITURA UNIVERSITĂȚII „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU, 2015

http://www.revistacalitateavietii.ro/2010/CV-1-2-2010/01.pdf

Cultură și diversitate. Introducere în sociologie, Editura ASE, Ionut Anastasiu, 2011

https://ro.scribd.com/doc/41054786/Familia-tradi%C5%A3ional%C4%83-%C5%9Fi-Familia-modern%C4%83