Familia Monoparentale

INTRODUCERE

Tema “Familia monoparentala ” este o tema liber aleasa deoarece este una dintre cele mai discutate probleme la nivel Global.

Multe familii ,mai ales din tara noastra, se afla intr-o asemenea situatie care este generata in primul rand de problema lipsurilor materiale ,de inconstienta – lipsa preocuparii de propria sanatate care duce ,de cele mai multe ori , la pierderea de vieti omenesti si nu in ultimul rand de lipsa comunicarii intre partenerii care formau o familie parentala.

Aceasta tema este abordata in foarte multe carti :de literatura stiintifica , de sociologie (Ex:”Sociologie ”de Anthony Giddens, “Sociologia educatiei familiale”de Elisabeta Stanciulescu ,”sociologie generala ”de I.Mihailescu ,s.m.a)de psihologie si mai ales in mass-media .

Este o tema foarte discutata deoarece , de cele mai multe ori cei care au de suferi intr-o familie monoparentala sunt copii ,care sunt trimisi de Dumnezeu pe acest pamant fara de pacat si platesc prin suferinta greselile celor care ar trebui sa le fie alaturi ,sa-i ocroteasca , sa le ofere caldura sufleteasca si fericirea de care au nevoie.

In societatea noastra aceasta este una dintre cele mai grave probleme cu care se comfrunta o familie si mai ales copii .De aici degenereaza foarte multe lucruri si mai ales educatia pe care o primesc copii care mai tarziu ar trebui sa fie piatra de temelia a societatii si sprijinul parintilor la batranete.

Analizand cu atentie aceasta tema am remarcat faptul ca,Guvernul Romaniei sprijina prin Legea nr.41 aprobata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.105/2003 familiile monoparentale prin acordarea unei alocatii suplimentare .Aceasta are valoarea suplinirii materiale a celui de-al doilea parinte absent.

In acest referat imi propun sa prezint :caracteristicile si dificultatile de exercitare a rolurilor in familiile monoparentale.

DEFINIREA

Familia monoparentale

DEFINITII FAMILIA MONOPARENTALA

Din punctual meu de vedere o familie este un grup de persoane legate direct prin relatii de rudenie ,ale carei adulti isi asuma responsabilitatea pentru cresterea copiilor,iar familia monoparentala este opusul adica isi asuma responsabilitatea pentru cresterea copiilor numai un membru al familiei celalalt abandonand –o.
Din punct de vedere sociologic, familia monoparentala poate fi definita ca un grup social constituit pe baza relatiilor de rudenie intre unul dintre parinti ( parintele singur ) si copilul sau copiii sai ,grup caracterizat prin stari affective ,aspiratii si valori comune. In abordarea sociologica , familia monparentala este un grup primar, iar menbrii sai intretin relatii directe, informale.
“Dintr-o persepctiva juridical, familia monoparentala apare ca un grup de personae intre care s-au stabilit drepturi si obligatii, reglementate prin norme legale “ ( Codul familiei, art 97 ).”

In analizele referitoare la familia monoparentala , un accent deosebit este pus pe consecintele asupra evolutiei copiilor ,pe starea de sanatate, succes, esec sau abandon scolar, devianta, stabilitate in familiile pe care le formeaza.
In cadrul familiei monparentale , autoritatea comporta tendinte contradictorii: o suprasolicitare a parintelui singur, dar si momente de criza atunci cand acesta nu mai face fata solicitarilor, problemelor cotidiene.In functie de raportul relational dintre adulti, prin care unul dintre ei a abandonat , s-a separate de familie, a divortat, nu a dorit legalizarea relatiei cu partenerul/ partenera sau a decedat , se pot imagina probleme,dificultati pe care familia monoparentala le va avea de depasit pe viitor.
“ In general structura familiei are doua semnificatii: o componenta numerica ( structura pe generatii, precum si setul de statusuri si roluri aferente ) si o component ce tine de diviziunea rolurilor in interiorul familiei si exercitarea autoritatii “.(I. Mihailescu, ,,Structura si functiile familiei”, in Sociologie generala, Polirom, Iasi, 2003, p 160.)
Mamele singure infrunta mai multe probleme decat cele din familiile complete si se confrunta cu probleme de autoritate in fata prpriilor copii.

Conceptual “familie monoparentala”are meritul de a defini familia prin relatia personala care este secundara in definitiile clasice ale familiei unde decurge in relatia conjugala (termanul “familie conjugala ”=utilizat pentru a desemna grupul constituit din doi adulti de sex opus si copii rezultati din uniunea lor este semnificativ).El surprinde una dintre discutiile esentiale ale transformarilor inregistrate in ultimele trei decenii in domeniul familiei :”posibilitatea ca cele doua tipuri de raporturi familiale –conjugal si parental- sa apara sis a functioneze separate unul de celalalt”.

Cu toate limitelepe care le-a semnalat ,termenul “familie monoparentala ” este preferabil celor de “familie dezorhanizata”, ”familie dezmembrata”. “familie incompleta”, “familie disimetrica” utilizata in literature romaneasca (Dimitriu ,1973; Mitrofan si Mitrofan ,1991)termini care exprima fara inconjur idea de “deformare”a “constelatiei familiale”:orice definitie data acestor familii are in mod necesar ca reper familia conjugala(organizata,completa)considerate ca unic model “normal ”si retine cu diferenta specifica dezechilibrul structural si implicit functional ,anormalitatea situatiei.

1. CARACTERISTICILE FAMILIEI MONOPARENTALE

2. FAMILAI MONOPARENTALA IN CONTEXTUL POLITICILOR SOCIALE

1.CARACTERISTICILE FAMILIEI MONOPARENTALE

Femeile, parinti singuri, se confrunta mai ales cu dificultati financiare, iar barbatii, parinti singuri, cu dificultati privind munca domestica, ceea ce ii determina sa apeleze la ajutor solicitand rude, prieteni, cunostinte. Se spune ca mamele au disponibiltati mai mari pentru relatii parteneriale cu copii, dezvolta diverse modalitati de ajutorare in favoare familiei lor. Barbatii singuri implica mai putin copiii in treburile casei,dar fac apel la ajutor din afara.Rolul parental este mai bine evidentiat daca tatal s-a aflat impreuna cu copilul sau in permanenta, iar interactiunea cu copilul a fost de la inceput.

Se poate observa ca experienta paternitatii in singuratate poate determina femeile sa se masculinizeze, sa devina mai ferme in deciziile pe care le iau ,iar barbatii sa se feminizeze aparand ca persoane sensibile si empatice in raporturile cu ceilalti.
Atunci cand se despart ,mamele continua sa se ingrijeasca de copii, iar rolul tatilor se rezuma adesea la plata unei pensii alimentare; intr-o alta ordine de idei familia monoparentala este condusa in cele mai multe cazuri de mama, iar starea economico- finaciara a familiei este precara, facand apel de multe ori la sprijinul de factura publica.In absenta sprijinului pentru mama din partea familiei , a comunitatii si chiar a societatii conduc la abandonul copilului.De aceea, masurile de factura publica vizeaza diminuarea, eliminarea cazurilor extreme de abandonare a copiilor.
“ Abandonul a cunsocut o cota ridicata de manifestare atat in ultima perioada a regimului comunist, cat si in primii ani de tranzitie. Printre cauze,sunt enumerate in primul rand explozia saraciei, ignorarea mijloacelor de planificare familiala, cresterea ponderei mamelor tinere, apoi lipsa serviciilor de asistenta sociala, a serviciilor pentru familie” ( C.Zamfir, 1997, p 86 ).
Cresterea numarului familiilor monoparentale este un fenomen care se petrece in intreaga lume. Acest fapt a facut ca si atitudinea fata de acest tip de familie sa evolueze, mai mult sau mai putin, in functie de zone, de evolutia culturala a acestora.
Este foarte important ca noi, societatea, sa consideram familia monoparentala ca fiind o familie normala, ca pe o alternativa si nu ca pe un model nereusit al asa zisei familii clasice. Acest punct de vedere ar ajuta mult persoanele care se confrunta cu aceasta problema, in special copiii care cresc in familii monoparentale.
“ Familiile monoparentale sunt adesea victime ale saraciei, iar copiii au tendinta de a repeta experienta parintilor. Aceleasi studii arata ca monoparentalitatea rezultata din divort este corelata cu o diminuare a activitatii educative: mama este suprasolicitata atat din punct de vedere emotional cat si material si relational si este mai putin disponibila pentru copil exact cand acesta are mai mare nevoie de atentie si eforturi sporite. In acest timp rolul patern este analizat in termenii "absentei paterne", "deprivarii paterne", deresponsabilizarii paterne"(Cristina Stefan ,Familia monoparentala, O abordare politica 2003, pag 65) .
In urma rupturii, capacitatea de a exercita adecvat sarcina de parinte este puternic diminuata, parintii comunica mai putin bine cu copiii, sunt mai putin afectuosi le controleaza mai putin bine comportamentul.

In fata despartirii copiii reactioneaza diferit, in functie de sex, varsta, calitatea relatiilor din familie, temperament. Reactiile lor pot fi de agresivitate, ura, tristete, frustrare, confuzie, anxietate, rusine, revolta fata de parintele pe care il considera vinovat. Cel mai mult sufera copiii de varsta mica pentru ca ei nu pot intelege ce se intampla si considera ca sunt pedepsiti, dezavantajati, ca li se ia ceva cu forta.
Este cunoscut faptul ca multi copii proveniti din familii divortate au un sentiment de vinovatie, cred ca ei sunt cauza despartirii. Trebuie sa i se explice ca ambii parinti il iubesc, chiar daca nu mai stau impreuna. Conteaza foarte mult reactia mamei, cat de puternica este, cum depaseste acest eveniment. O mama care se plange toata ziua de cele intamplate, care discuta in permanenta despre acest subiect cu oricine intra in casa, care repeta mereu cat de suparata este, care isi catalogheaza sotul in fel si chip, va face mult rau copilului. Acesta se va simti lipsit de aparare, dezavantajat fata de ceilalti copii, percepe divortul ca pe o mare nenorocire. Acest mod de a privi lucrurile nu-l avantajeaza deloc. Mama trebuie sa inteleaga ca, mai mult decat conditii materiale, trebuie sa-i ofere copilului sprijin moral. Daca si-a asumat responsabilitatea cresterii lui trebuie sa stearga cu buretele lucrurile urate din trecut, sa fie optimista, increzatoare, sigura pe ea pentru ca aceasta stare i-o va transmite si copilului. Desigur, nu este usor, dar in ultima instanta fericirea copilului este mult mai importanta, deci merita acest efort.

2.FAMILIA MONOPARENTALA IN CONTEXTUL POLITICILOR SOCIALE

In ultimul secol, au devenit cunoscute si mediatizate opiniei publice din Romania teme de interes pentru problemele pe care le intampina femeiile, unele intr-o fateta negativa, cum este cazul prostitutiei, inclusiv prostitutia fortata, realizata prin traficul de persoane ,violenta domestica, iar altele intr-o fateta pozitiva, cum sunt aspectele care implica acordarea unor sanse egale.
In martie 2004, prin Legea nr.41, a fost aprobata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.105/2003 privind alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala.
Aceasta decizie politica se inscrie in cadrul unui ansamblu de masuri prevazute in favoare familiei. “Preocuparea pentru familie, in general, si pentru familia monoparentala, in special, se datoreaza mutatiilor care au avut loc in ultimul timp cu privire la structura si dimensiunile acestui tip de grup social”( I. Mihailescu 2003, pag 165 – 166 ).

DIFICULTATEA DE EXERCITARE A ROLURILOR INTR-O FAMILIE MONOPARENTALA

DIFICULTATEA DE EXERCITARE A ROLURILOR INTR-O FAMILIE MONOPARENTALA

Potrivit unei sinteze succinte realizate de B. Bawin-Legros(1988),studiile asupra familiei monoparentale spun ca:posibilitatea de a identifica nasteri ilegitime ,abandonuri ale copiilor ,retard in dezvoltarea psiho-afectiva a acestora din urma tulburari de comportament, abandon/esec scolar ori chiar delicventa este mai mare in aceasta categorie de populatie :familiile monoparentale se adapteaza mai mare in aceasta categorie de populatie fiind victime ale saraciei si copii proveniti din astfel de familii au sanse mari de arepeta greselile parintilor in momentul in care devin si ei adulti reproducand si extinzand astfel un lant intreg de probleme sociale

Monoparentalitatea ,in special cea rezultata din divort ,este corelata cu o diminuare a activitatii educative si mai ales cu o adecvare si o eficienta mai mica a educatiei :rolul matern este caracterizat in termenii suprasolicitarii (mama trebuie sa isi asume si rolul de tata ), in timp ce rolul patern este analizat in termenii “absentei paterne ”,”deprivarii paterne”,”deresponsabilizarii paterne”. Aceasta opinie este exemplar exprimata de Luise Miron intr-un studio ,care reprezinta ,de altfel, o foarte buna sinteza a cercetarilor efectuate de psihologii clinicieni cu privinta la consecintele divortului asupra copiilor:

“mama sau parintele caruia i s-a incredintat copilul reuseste cu greu sa ramana centrata asupra nevoilor copiilor , atenta la ,manifestarile lor .Aceasta se verifica mai ales atunci cand copii sunt mici si coplediti de anxietate si disperare ,dornici sa restaureze unitatea familiei ,cateodata in stare de soc. Tatii incearca ,de asemenea ,ca si foatele lor sotii ,in plus de anxietate ,de manie,de depresie, de sentimente de respingere si de incompetenta.Le este teama sa ia copii cu ei ,se simt dezradacinati ,fara sens ,fara un camin,in timp ce mamele care au copii pot traii sentimental unui plus de continuitate ,dar il traiesc sip e acela al unei pierderi de identitate ,de statut si un sentiment general de neputinta.Asadar exista parinti aflati in mare suferinta care trebuie sa se randuiasac atat cu schimbarile identitare ,cat si cu cele ale capacitatilor lor emotionale de adaptare.Rezulta ca ei comunica mai putin bine cu copii,”(Miron ,1987: p 213)

Teza carentelor educative este sustinuta cu argumente privind dezvoltarea psiho-afectiva a copiilor si integrarea lor in societate.Copii aflati sub incidenta divortul sint marcati de numeroase problene psihologice si relationale.Reactia lor este diferita in functie de varsta,sex,timpul trecut de la rupture intervenita intre parinti ,calitatea relatiei trecute si prezente dintre acestia, climatul ce caracterizeaza relatiile dintre ei in timpul divortului si dupa separare,raporturile cu fratii si surorile ,suportul oferit de retetele de sociabilitate.

Pe termen scurt ,copii de varsta mica sunt cei mai puternic afectati:ei par a devenii mai dependenti ,mai neascultatori mai agresivi ,mai putin afectuosi decat cei care ramai in familiile complete .

Reactiile se manifesta cu cea mai mare putere in primul an dupa separarea parintilor; cu timpul ele se atenueaza ,dar nu in toate cazurile .

“Potrivit investigatiilor longitudinale ale unei echipe americane conduse de J.S.Wallerstein (Wallestein si Blakeslee,1986)la cinci ani dupa divort ,pot fi distinse trei grupuri de copii :unii(34%din cazuri ) sunt complet restabiliti :altii(29%) au o dezvoltare medie si un comportament comparabil cu cel al copiilor din familiile bi-parentale dar ii incearca uneori sentimente de tristete :cea de-a treia categorie ,insa, continua sa manifeste insatisfactii ,depresii,solitudine,retard in dezvoltare.La zece sau cincisprezece ani de la divort :copii de amnele sexe au probleme relationale traiesc sentimente de anxietate si vinovatie ,asteapta atitudini de respingere din partea partenerului sir up frecvent relatiile cu persoanele de sex opus :exista o mare posibilitatr ca mariajul lor sa se incheie printr-un divort timpuriu.”(Elisabeta Stanciulescu“Sociologia educatiei familiale” pag.142)

Din punctual meu de vedere ,tinerii care doresc sa-si intemeieze o familie ar trebui sa se gandeasca foarte,foarte bine innainte sa faca cest lucru prntru ca o data cu o casatorie apar si copii ,iar daca sentimentele nu sunt unele puternice mai devreme sau mai tarziu

ei nu vor mai continua acelas drum, iar un copil va avea de suferit .Din pacate copii sunt cei care sufera cel mai mult intr-o famili monoparentala .

Dupa cum spun sociologii o familie monoparentala nu este una normala ,iar eu sunt de accord cu aceasta afirmatie deoarece un copil trebuie sa fie crescut langa ambii parinti care sa-l educe si sa-i ofere toata caldura sufleteasca de care acesta are nevoie ,sa-l ajute, pentru ca un strain nu –i poate oferii ceea ce parintii sai biologici ii pot da ,chiar daca starea materiala este mai precara ,o vorba buna si un sfat crestinesc primit de la parintele sau valoreaza mai mult decat orice lucru material .Desi se cunosc atatea cazuri in toata lumea nu-i putem judeca pe cei aflati in astfel de cazuri, pentru ca sunt situatii in care nu se mai poate face nimic si atunci apare sentimental de demnitate si aceste persoane realizeaza ca ceva nu mai este la locul lui si nu mai functioneaza asa cum ar trebuii si decat sa se complaca si sa forteze si copilul sa traiasca intr-o situatie,departe de a fi normala,(violenta,brutalitate,certuri),mai bine sa creasca intr-o familie monoparentala in care sa aiba intelegere si liniste ,insa niciodata singuratate, presiune si vorbe urate contra celuilalt parinte care nu ii este alaturi.

Din punctual meu de vedere o mama care reuseste sa-si creasca singura copii sis a le ofere o educatie aleasa este o mama demna de a fi respectata.

Consider ca un ajutor este binevenit pentru oricare familie monoparentala pentru ca un singur parinte nu poate fii in acelas timp si mama si tata.

As sugera domnilor de la conducere sa-si ”arunce privirile “si asupra acestor familii,si poate asa isi vor da seama ca acestea au nevoie de ajutor.

BIBLIOGRAFIE

Anthony Giddens –“Sociologie generala” All,2001

Catalin Zamfir – 1997

Codul Familiei

Cristina Stefan -“Familia monoparentala”- o abordare politica 2003

Elisabeta Stanciulescu -“Sociologia educatiei familiale” Polirom , 2002

I.Mihailescu –“Sociologie generala”Polirom, Iasi ,2003

INTRODUCERE: – MOTIVATIA

SCOPUL REFERATULUI

CAPITOLUL I : – DEFINIREA FAMILIEI MONOPARENTALE

CAPITOLUL II : – 1. CARACTERISTICILE FAMILIEI MONOPARENTALE

2. FAMILIA MONOPARENTALA IN CONTEXTUL POLITICILOR SOCIALE

CAPITOLUL III : – DIFICULTATEA DE EXERCITARE A ROLURILOR INTR-O FAMILIE MONOPARENTALA

BIBLIOGRAFIE

CUPRINS