Familia de Asistenta Maternala Forma Familiala Create de Cultura Institutiei de Protective a Copilului

Asistenta maternala constituie un serviciu social stabilit pentru copii aflati in dificultate, care, pentru o perioada limitata, sunt plasati in familii substituitive, angajate in mod deosebit pentru a se preocupa de copii respectivi la domiciliul propriu. In Romania in anul 2003 a fost recunoscutata profesia de asistent maternal,impreuna cu un numar de acte normative care au reglementat conditiile de exercitare a acestei profesiuni, conditile de obtinerii atestatului, procedurile de atestare, statutul asistentului maternal profesionist, programa analitica de formare profesionala si standardele minime obligatorii pentru asigurarea protectiei copilului aflat in ingrijire familiala susstituitiva. Exercitarea acestei profesii a fost promovata in Romania de catre organizatiile nonguvernamentale din domeniul bunastarii copilului ( 1993-1994).

Profesia de asistent maternal profesionist, in Romania s-a dezvoltat prompt, cu o influenta importanta asupra sistemului de protectie a copilului din Romania. In timp, asistenta maternala a ajuns sa fie o altenativa la institutionalizare, avand ca scop diminuarea numarului de copii din institutiile de protective ( centrele de plasament).

La inceputul implimentarii acestei practicii de asitenta maternala, in Romania au fost diferite dezbaterii referitoare la denumirea acestei categorii profesionale. Aceasta a parcurs doua etape: Prima denumire a persoanelor care luau in intretinere copii aflati intr-o situatie de criza , la propriul domiciliu in schimbul unei alocatii special era cea de “mame sociale”. Aceasta era destinata in special nou-nascutilor sau copiilor de varsta mica deoarece scoate in relief ingrijirea maternala. Rolul mamei este prioritar in dezvoltarea armonioasa a copilului inca din primele zile de viata.

Conceptul de mama sociala, prezinta in sine cateva contradictii, dar si o sinteza a stuatiei special in care se aflau aceste persoane:

Persoanele respective erau comparate cu mamele, iar asteptarile fata de activitatea acestora erau legate de stimularea rolului de mama, mai ales pentru copiii de varsta mica;

Rolul de mama sociala era generat la interfata dintre spatiul privat (unde era dominant rolul de mama) sic el public ( unde era dominant rolul social). Aceste persoane erau considerate deopotriva mame, in raport cu copilul luat in ingrijire, si agentii sociali, functionand in cadrul parentalitatii sociale, create de deologia drepturilor copilului, promovata si administrate de institutia de protective;

Pana la aparitia acestei forme de protectie (in anul 1993, odata cu programul de ingrijire familiala temporara derulat de organizatia Holt in Bucuresti si Constanta, finantat de Reprezentanta UNICEF in Romania), copiii cae se considera ca se afla in dificultate (abandonati in maternitati, sectii de pediatrie, case de copii) erau protejati numai in institutii, pana atunci acestea fiind singura forma de protective dezvoltata de catre stat. Reorganizarea sistemului de protective a copilului a fost o consecinta a ratificarii de catre Romania a Conventiei ONU privind respectarea si promovarea drepturilor copilului si a introdus in practica asistentiala conceptual de mama sociala, care facea trimitere la practica ingrijirii copilului din sistemul de protective in mediul familial, fara sa se regaseasca insa in legislatia romaneasca. Cu toate acestea, el a fost utilizat initial de catre profesionisti care activau in domeniul protectiei copilului, pentru a desemna persoanele care primeau in ingrijire la domiciliu copii abandonati in institutii, creand o reprezentare caritabila a acestei ocupatii, pentru a putea fi mai usor de inteles si acceptat din partea comunitatii;

Din cauza inexistentei unei denumiri specific in nonmenclatorul de meserii si, prin urmare, a imposibilitatii angajarii persoanelor respective, practica ingrijirii familiale avea o vizibilitate sociala scazuta. (Daniela Cojocaru Copilaria si constructia parentalitatii, pag.141)

A doua denumire a acestei profesii este cea de familie-foster, adresata mai ales copiilor de varsta mare. Aceasta pune in mod deosebit accentual pe ingrijirea in familie , si mai putin pe ingrijirea materna. Folosirea termenului familiei-foster a fost numit sub influenta practicii americane, neavand un echivalent in limba romana aceasta denumire a fost considerate nepotrivita, pentru practica sociala dezvoltata. In masura in care sistemul de protectie a copilului in familiile-substitut s-a dezvoltat, a fost nevoie de elaborarea unei legi specific care sa reglementeze aceasta forma de interventie, iar termenul ales pentru a desemna aceasta practica sociala este cel de asistenta maternala. Odata cu utilizarea acestui termen, au fost inlaturate unele aspect si au aparut altele precum:

Termenul numai pune accent pe inlocuirea temporara a ingrijirii, ci pe asistenta, evidentiind faptul ca orice copil plasat in familia asistentului maternal nu apartine acestuia, ca responsabilitatea parintilor biologici in raort cu copii lor nu a fost suspendata si delimitand parentalitatea biologica de cea substituitiva;

Aceasta sintagma pune accentual mai mult pe rolurile materne, subliniind faptul ca este o practica realizata de catre femei, de la care se asteapta indeplinirea acestui rol, chiar daca ingrijirea parentala presupune si o participare masculine. Conceptul de asistent maternal este oarecum nepotrivit, atat timp cat in Romania sau in alte tari in care exista aceasta forma de protective functioneaza ca ingrijitori si barbatii;

Practica a presupus si atestarea barbatilor ca asistenti maternali, ceea ce a insemnat afirmarea unei contradictii intre denumire si realitate, asteptandu-se ca barbatii respective sa joace roluri materne;

Utilizarea conceptuui de asistent maternal a generat o incoerenta in ceea ce priveste abordarea importantei mediului domestic al familiei asistentului maternal, fiind vorba despre accentuarea exclusive a rolului celui care este ingrijitor primar si despre punerea in umbra a restului sferei domestic, care reprezinta de fapt contextual de viata cotidiana a copilului luat in ingrijire. De pilda, rolurile partenerului asistentului maternal in ingrijirea, educarea si dezvoltarea copilului sunt complet trecute cu vederea;

Denumirea de asistenta maternala voaleaza rolurile familiei si implicarea unitara a partenerilor in ingrijirea copilului aflat in plasament, fiind foarte dificila raportarea conceptuala a copilului din asistenta maternala la ceilalti membri ai familiei substitutive. (Daniela Cojocaru Copilaria si constructia parentalitatii,pag 142)