Familia Curculionidae In Colectiile Entomologice ale Muzeului de Istorie Naturala Sibiu

[NUME_REDACTAT] in colectiile entomologice ale Muzeului de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Cetății, nume predestinat, evocatoare și păstrătoare de istorie și cultură. Dinspre partea sudică se desenează alei într-o ordine geometrică, flancate de peluze cu gazon englezesc și mărginite de ziduri de incintă ale vechiului burg pe o latură și de semețe turnuri de apărare pe partea opusă. Majestos se ridică edificiul închinat fiicei lui Zeus, muza comediei și a muzicii, Thalia, ale cărei structuri revigorează fosta clădire a teatrului printr-o îmbinare fericită de elemente arhitecturale medievale și moderne ce corespunde cerințelor actuale.

Pavajul cu pietre cubice, șirul de locuințe cu ferestre purtătoare de mușcate tiroleze, cafeneaua cu măsuțe cochete imprimă întregii străzi rezonanțe vieneze.

Tabăra de calfe unde urmași vetuști ai lui Hefaistos și păstrătoare de structuri medievale cu ciocanele, cleștele și jeratecul de cărbune încins intregește tabloul ce sugerează o epocă istorică, apusă a cetății.

* *

*

În a doua jumătate a secolui al 17-lea au loc evenimente istorice importante care aveau să influențeze adânc starea de lucruri din Transilvania. După asediul Vienei din 1683, [NUME_REDACTAT] își asumă drept prioritate a politicii sale, extinderea influenței spre est. Pe data de 4 decembrie 1691 apare [NUME_REDACTAT] prin care [NUME_REDACTAT] este subordonat direct împăratului. Un an mai târziu, Sibiul devine capitala Ardealului și sediul guvernatorului. Acum începe o perioadă de progres în toate compartimentele vieții economice, sociale și culturale a principatului și, mai ales, a Sibiului. Personalități din [NUME_REDACTAT] sunt invitate pentru a ocupa posturi importante în administrație, specialiști ingineri, medici, profesori. Treptat, Sibiul ajunge un centru cultural și științific, bucurându-se de recunoaștere internațională. Științele naturii au căpătat preponderența în politica oficială și pe această bază, naturalismul transilvănean a cunoscut o perioadă fastă de dezvoltare în jumătatea a doua a secolului 18-lea și prima jumătate a secolului al 19-lea.

În anul 1849 ia ființă „[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] din Sibiu” (Siebenbürgischer Verein für Naturwiessenschaften zu Hermannstadt) care s-a dovedit a fi piatra unghiulară în modernizarea structurilor organizatorice și racordarea la lumea științifică europeană.

Membrii „Societății” printr-un efort susținut au asimilat ideile moderne europene, manifestând deschidere pentru ceea ce era nou, fiind convinși de necesitatea aplicării acestor idei în comunitatea lor.

52 de sași ardeleni au fost cei care au pus bazele „[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT]”. Printre cei 52 s-au remarcat oameni de știință, dar și entuziaști a căror participare ținea mai mult de hobyul fiecăruia. Cu toții erau însă animați de spiritul umanist al vremii și receptivi la ideile noi, fiind dispuși la eforturi dezinteresate. Cu recunoștință pomenim numele câtorva: [NUME_REDACTAT] (1787-1866), [NUME_REDACTAT] (1806-1887), [NUME_REDACTAT] (1814-1883), [NUME_REDACTAT] (1817-1874), [NUME_REDACTAT] (1799-1878), [NUME_REDACTAT] (1782-1862), [NUME_REDACTAT] sen. (1806-1871), Gustav A. Kayser (1817-1878), [NUME_REDACTAT] (1819-1895).

Al doilea pas important, care a permis facilizarea comunicării, a informației și implicit la susținerea curentului naturalist a fost apariția publicației, ca organ specializat al „Societății” a periodicului „Verhandlungen und mitteilungen des siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt” (Dezbateri și comunicări ale [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] din Sibiu). Între anii 1849-1946 au apărut 95 de volume ale acestei reviste (Pop, 1970).

Încununarea îndelungatului efort de colectare, cercetare și organizare și-a găsit împlinirea în înfăptuirea celui de al treilea pas reclamat de stadiul evolutiv la care ajunsese activitatea naturaliștilor sibieni și anume construirea unui sediu propriu, ce avea să adăpostească toate colecțiile „Societății” și să reprezinte centrul organizator în cercetare și în coordonarea întregii activități naturaliste: Muzeul de [NUME_REDACTAT] din Sibiu. Acesta a devenit recunoscut și prin patrimoniul deosebit al colecțiilor sale entomologice. Numărul pieselor conservate atinge cifra de 265.777 exemplare. În structura acestor colecții, cele de curculionide au o pondere și o valoare științifică deosebită prin numărul mare al genurilor, speciilor și exemplarelor pe care le conțin și care provin atât din fauna țarii noastre cât și din străinătate

Patrimoniul muzeului privind curculionidele constă din: [NUME_REDACTAT] Petri, [NUME_REDACTAT] Ardelene, [NUME_REDACTAT] Worell, [NUME_REDACTAT] Weyrauch, Colecția de Rhynchitidae și Attelabidae a entomologului ”[NUME_REDACTAT]” (Tabel 1). Sistemul de organizare este cel sistematic pentru fiecare colecție în parte și nu în ansamblul lor. În concepția muzeului structurarea patrimoniului cu păstrarea individualității fiecărei colecții oferă o bogata documentare pentru istoria entomologiei, pentru evoluția nomenclaturii, a taxonomiei oferind în același timp date necesare studiilor ecologice, toponimice (Antonie, lucrare Germania)

Tabel 1

Colecțiile de curculionide din Muzeul de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] admirația și respectul cel datorăm, vom pomeni biografiile și contribuția la patrimoniul muzeal al câtorva dintre corifeii ce au dus faima cercetarilor in domeniul curculionidelor.

1. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (1852-1932) s-a născut pe data de 17 dec. 1852. Studiază la Jena și Leipzig unde obține titlul de doctor în științele naturii. Petri a fost de formație naturalist specializat în universitățile europene unde a studiat pe lângă profesori cu statut de savanți în științele naturii. Prin aceasta el se deosebește de mulți înaintași ai [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] care, făceau munca de cercetare ca diletanți entuziaști dar care, prin devotamentul lor au adus servicii admirabile științelor naturii din Transilvania. Ani de zile a fost în consiliu de conducere al “Societății”. În anul 1907 a înființat secția din Sighișoara a “Societății”.

Colecția sa de coleoptere a fost donată [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] din Sibiu prin testament în anul l932. Din totalul de 46.301 exemplare de coleoptere palearctice și exotice un număr de 14.600 sunt curculionide ce aparțin unui număr de 21 subfamilii și 242 genuri. Cele mai multe specii au fost colectate din România, începând din anul l877, din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Harghitei, Bucegi, Parâng și [NUME_REDACTAT] precum și din partea centrala a Transilvaniei cuprinsa între [NUME_REDACTAT] și Mureș. Colecția sa s-a îmbogățit, an de an, cu specii din străinătate ce provin din: Ungaria, Franța, Portugalia, Sardinia, Croația, Caucaz, Sicilia, Spania și din alte zone ale globului

Colecția este cunoscuta prin numărul mare al tipurilor de curculionide – 315. Tipul, în sensul modern, este definit de [NUME_REDACTAT] în lucrarea sa ”Principiile și metodele zoologiei sistematice” (1973) ca fiind ”un exemplar oarecare dintr-o specie, care servește drept standard al speciei nu prin caracterele sale individuale, ci numai pentru ca prin comparație cu el să putem preciza la care specie se raportează o descriere și un nume”. Tipurile din colecția analizată aparțin următoarelor genuri: Otiorrhynchus, Lixus, Gasteroclisus, Lepyrus, Bothynoderes, Liophloeus, Strophosomus, Omias, Hypolixus, Stephanocleonus, Polydrosus, Larinus, Gronops, Rhytidoderus, Macrotarsus, Fronto, Hypera, Phytonomus,Mecinus, Lachneus, Hypolixus, Rhinocyllus, Heomus, Coniatus, Pissodes, Tychius, Magdalis majoritatea fiind exotice.

Opera lui K. Petri care, cuprinde strădaniile lui de o viață, s-a făcut cunoscută prin publicarea ei în reviste de specialitate din țară și străinătate. Pe baza materialului colectat, Petri a publicat numeroase articole de specialitate, monografii și cataloage insumând 41 de lucrări. Cercetarea este intensificată mai ales asupra genurilor Cleonus, Lixus și Hypera ce apartin curculionidelor. Descrie specii noi ce apartin genurilor Liparus și Lixus, revizuiește curculionidele din genul [NUME_REDACTAT], alcătuiește chei de determinare pentru speciile genului Lixus cunoscute cât și pentru cele declarate noi pentru știință, provenite din America de Sud.

Lucrarea de bază a lui K. Petri este catalogul coleopterelor din Transilvania, publicată la Berlin în anul 1912. Catalogul a fost completat prin “întregiri și corectări cu privire la fauna coleopterelor din Transilvania”. Catalogul cuprinde 190 specii și varietăți de curculionidae din 48 de genuri. Catalogul își păstrează actualitatea și astăzi.

2. [NUME_REDACTAT] Ardelene de [NUME_REDACTAT]

Colecția cuprinde un număr de 47.942 de exemplare de coleoptere palearctice și exotice dintre care 9.925 sunt curculionide ce aparțin unui număr de 19 subfamilii și 153 genuri (Antonie, 1999). Aceasta ocupă un loc privilegiat în cadrul colecțiilor, fiind cea mai veche și a constituit nucleul formării colecțiilor entomologice.

Bazele colecției sunt puse în l849 de către [NUME_REDACTAT] (1817-1874) cunoscut ca ”părintele entomologiei din Transilvania”. Participă activ la întocmirea statutelor [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], este membru fondator și face parte din primul comitet ales, în funcția de secretar. Primul președinte a fost [NUME_REDACTAT], iar [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și fratele lui Karl, au fost membrii. Din anul 1867 devine președintele „Societății” funcție pe care o va îndeplini până la deces. Obiectivul principal al cercetării sale era studiul coleopterelor (gândacii). Printre multele lucrări de specialitate, 44 la număr, cea mai importantă este „Die Käfer Siebenbürgens” care cuprinde 2983 de specii, un catalog de referință în materie. A descoperit 38 de specii de insecte noi pentru Transilvania, printre care și 15 specii de coleoptere noi pentru știință dintre care și specii de curculionidae: Otiorhynchus riessi Fuss, Otiorhynchus fusciventris Fuss.

Astăzi, [NUME_REDACTAT] “este văzut ca un adevărat pionier al entomologiei” (Ieniștea, 1970), iar [NUME_REDACTAT] îl consideră în 2007 ”întemeietorul literaturii entomologice din Transilvania”.

Colecția de curculionide s-a îmbogățit și prin contribuția altor membri marcanți printre care amintim: [NUME_REDACTAT] (Reghin), [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (Brașov), Moritz v. Kimakowicz, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (Sibiu), Karl Höchsmann (Sighișoara).

Colectările s-au realizat în: Transilvania, [NUME_REDACTAT], Dobrogea de Sud, Banat precum și din străinătate: Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Austria, Italia, Yugoslavia și din alte zone.

Subfamiliile de curculionide bine reprezentate sunt: Ceutorrhynchinae (25 de genuri), Brachyderinae (23 de genuri), Cleoninae (21 de genuri) la polul opus fiind subfamiliile Rhytirrhinae, Calandrinae cu 3 genuri, Cneorrhininae și Nemonychinae cu 2 genuri, Tropiphorinae, Cryptorrhynchinae, Curculioninae, Rhytirchininae, Myorrhininae cu un gen fiecare. Speciile aparținând acestor genuri au stat la baza unui număr de 40 lucrări publicate în periodicului „Verhandlungen und mitteilungen des siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt”. Naturaliștii care au contribuit cu lucrãri originale la cunoașterea acestui domeniu entomologic au fost: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Bielz, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Arnold Müller, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. Acestia au făcut referiri la 834 de specii de curculionide din România, dintre care 711 specii erau semnalate la acea vreme pentru prima dată în fauna României. Dintre cele 711 specii un număr de 36 nu au mai fost resemnalate de atunci. Unele dintre aceste 36 specii cât și cele cu date incomplete este posibil să fi fost greșit determinate, motiv pentru care ar trebui să revedem și să revizuim materialul respectiv (Teodor & Antonie, 2004)

Prin lucrările publicate în periodicul "[NUME_REDACTAT] pentru științele Naturii din Sibiu" au fost aduse contribuții majore la cunoașterea curculionidelor din România, cele 834 de specii semnalate în aceste lucrări reprezentând 63,18 % din totalul speciilor cunoscute până în prezent în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] (1884-1961) a pus bazele colecției cu cel mai mare număr de exemplare de coleoptere 67.763 palearctice și exotice din care un număr de ll.06l sunt curculionide ce aparțin unui număr de 19 de subfamilii și 161 genuri (Antonie, 1999)

În anul 1920 [NUME_REDACTAT] a devenit membru al “Societății” cu funcția de custode al colecțiilor entomologice și, mai târziu, președintele ei.

A colectat insecte în Dalmația, Alpi, [NUME_REDACTAT] și din diferite regiuni din Asia și Polinezia ca și din țară, zona Sibiului, litoralul [NUME_REDACTAT], Basarabia, [NUME_REDACTAT]. În anul 1957 cea mai mare parte din colecții, constând din 93.000 insecte din 12 ordine intră în patrimonial [NUME_REDACTAT], Secția de [NUME_REDACTAT].

Muzeul “[NUME_REDACTAT]” din București intră de asemenea în posesia unei colecții de 12.000 de insecte, iar un număr de 1500 insecte sunt achiziționate de Muzeul de Istorie din Ploiești.

Valoarea colecției nu rezultă numai din numărul mare de exemplare ci și prin faptul ca ea conține specii rare, mai puțin cunoscute sau chiar noi pentru Transilvania. În acest sens mentionez ca specie noua de curculionid pentru Transilvania semnalată de Worell.: Elescus infirmus Hrbst.(Sibiu, Dumbrava ) l927. Colecția sa cuprinde curculionide apartimând subfamiliilor: Cleoninae (26 de genuri), Brachyderinae și Ceutorrhynchinae (22 de genuri). În cadrul colecției exista și subfamilii mai slab reprezentate ca număr de genuri: Rhytirrhinae, Calandrinae cu 3 genuri, Cneorrhininae și Nemonychinae cu 2 genuri, Tropiphorinae, Cryptorrhynchinae, Curculioninae, Rhytirchininae, Myorrhininae cu un gen fiecare (Antonie, 1999)

În anul 1972 un colaborator al lui E. Worell, [NUME_REDACTAT] afirma: “nu este posibil astăzi, dacă se prezintă fauna de insecte a României să nu apară date din colecția Worell”.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Weyrauch (1906-198) profesor de germană a pus bazele colecției de coleoptere ce cuprinde 7.953 exemplare, din care 571 sunt curculionide ce aparțin la 14 subfamilii și 49 de genuri. Exemplarele au fost colectate între anii 1950-1965 și s-au realizat în Sibiu și împrejurările sale mergând spre partea sudică a Transilvanie. Arealul restrâns se reflectă și în numărul mic de subfamilii și genuri. Studiul colecției scoate în evidență faptul că dominante ca număr de genuri sunt subfamiliile: Cleoninae (10 genuri), Brachyderinae (7 genuri), Tychiinae (6 genuri).

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] s-a născut în anul 1937 la Agnita. În timpul școlii urmate la Agnita a colectat lepidoptere (fluturi), cele mai vechi exemplare fiind datate din 1947-1949. Vine la Sibiu unde sub îndrumarea Dr. [NUME_REDACTAT] studiază lepidopterele și coleopterele. După absolvirea Facultății de Biologie din Cluj, a activat la inspectoratul Școlar din Sibiu. Între anii 1970-1985 a funcționat muzeograf principal la muzeul de [NUME_REDACTAT] din Sibiu, iar în 1985 este cercetător la institutul W.W.E. din Rastadt, Germania. Colecția sa este constituită din 20.000 de exemplare din diferite ordine. Materialul a fost colectat în : sudul Transilvaniei, Dobrogea, [NUME_REDACTAT] și sudul Banatului.

Colecția de „țigărari” a fost realizată în timp de 30 de ani (1951-1981). Colecția cuprinde 16 specii din cele 29 existente în țară și 97 de exemplare, colectate mai ales din Transilvania. Speciile sunt comune pentru fauna țării noastre.

Desigur că pe lângă cei cinci entomologi sibieni pomeniți aici, au fost și alții de aceeași talie și importanță care, împreună au dus faima cercetărilor naturaliste din Sibiu, plasându-l în rândul centrelor europene de certă faimă.

Materialul prezentat are intenția, cum este și firesc, de a omagia fenomenul culturii naturaliste sibiene în acest an aniversar și de a puncta totodată evenimentele solare care au permis realizările pe care le evovăm cu admirație în prezent. În unele pasaje încolțește si nostalgia acelei care timp de 17 ani a pus umărul la marea lucrare desfășurată de Muzeul de [NUME_REDACTAT] din Sibiu, și care a observat totul, dar mai îndeaproape familia curculionidelor.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2004, [NUME_REDACTAT] de odinioară – Siebenbürgisch Sächsische Naturwissenschaftler, Ed. Universității „[NUME_REDACTAT]” Sibiu, 229 p.

Schneider E., 1984, Die Großschmetterlinge der [NUME_REDACTAT]. V. Weindel. [NUME_REDACTAT] zur Faunistik der Lepidopteren Siebenbürgens und angrenzender Gebiete, Studii și comunicări, [NUME_REDACTAT] Sibiu, 26: 289-316, Sibiu.

Plattner, H., 1972, Sächsische Naturforschung in Siebenbürgen (V). Brigadegeneral dr. med. E. Worell, Militärarz und Entomologe, Siebenbürgische Zeitung, 22, nr. 13 (15.08.1972).