Falsificarea Si Contrafacerea Produselor Reglementari, Probleme Si Perspective
Introducere
Teza de licență pe care o prezentăm cuprinde examinarea reglementărilor, problematicii și perspectivele existenței normei de sancționare a falsificării și contrafacerii produselor.
Actualitatea și importanța temei. Schimbările cu caracter politic, social – economice din societatea noastră au amplificat procesul de dezorganizare socială, au dus la apariția activităților infracționale bazate pe obținerea veniturilor ilegale și la formarea competiției între agenții economici pentru a cuceri consumatorul cu diverse produse obținute într-un mod rapid și prin metode frauduloase: falsificare sau contrafacere în proporții mari. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, dar și ale consumatorilor, are un efect distrugător asupra liberei circulații a mărfurilor, pentru că în ultimii ani, procesul de falsificare și contrafacere se intensifică. Tot mai frecvent, piața este invadată de noi produse atât alimentare cât și nealimentare, datorită progresului tehnologiilor de producere, practicile frauduloase au evoluat rapid, unele din produse fiind contrafăcute sau falsificate, acestea având un impact nociv asupra sănătății consumatorului dar și asupra agenților economici cu renume. Astfel, având în vedere, evoluția permanentă a economiei, manifestăm speranța ca cercetările și argumentele scrise în această teză să contribuie pentru viitor la diminuarea fabricării de produse falsificate și contrafăcute. În concluzie, falsificarea și contrafacerea produselor constituie o daună considerabilă adusă sănătății consumatorului și a dezvoltării țării noastre pe plan economic, de aceea lupta împotriva acestei infracțiuni va aduce beneficii pentru întreaga societate.
Scopul și obiectivele propuse în teză. Scopul principal al lucrării constă în cercetarea reglementărilor din literatura de specialitatea și din actele normative referitor la „Falsificarea și contrafacerea produselor”, identificarea problemelor, elaborarea soluțiilor și evidențierea perspectivelor de bază la aplicarea în practică a normei date.
În vederea atingerii scopului dat au fost preconizate următoarele obiective ale cercetării:
o1 – examinarea cadrului normativ și a doctrinei din domeniu;
o2 – analiza situațiilor existente în practică la tema de cercetare;
o3 – examinarea modalităților de cercetare a noțiunilor „contrafacere” și „falsificare” ;
o4 – expunerea perspectivelor asupra existenței normei penale date;
o5 – compararea reglementărilor penale din R.M. în domeniul respectiv cu cele din alte state; etc.
În general, obiectul cercetării îl constituie procesul de analiză a noțiunilor de „falsificare” , „contrafacere” și de formare a atitudinii de responsabilitate, diligență profesională a agenților economici față de fabricarea produselor în condiții de legalitate și cu scop de comercializare în prezența documentelor de însoțire referitoare la calitate, conformitate și proveniență.
Suportul metodologic și teoretico – științific al lucrării. Ca metode de cercetare ne-am propus: 1) general – științifice (abordarea dialectică, metoda logicii, analizei sistemice, istorică și analizei comparate); 2) metode ale științelor concrete (juridică, sociologică, statistică, psihologică); 3) tehnici de colectare a datelor din documente etc.
Aceste metode ne-au permis studierea și acumularea informațiilor în cadrul procesului de cercetare a surselor din domeniu. Prin documentarea bibliografică, incluzând legislația din domeniu, studii actuale, diverse date și lucrări de specialitate, efectuăm o analiză amplă a fenomenului de falsificare și cel de contrafacere.
La elaborarea tezei pentru atingerea scopului și obiectivelor enumerate, au fost analizate: Codul Penal al Republicii Moldova M.O. nr. 128-129/1012 din 13.09.2002 cu ultimele modificări și completări; Codul Contravențional al R.M. 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6/15; Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor M.O. 2003, nr. 126-131, art. 507; Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) și alte acte normative. Baza teoretico – științifică a cercetărilor au constituit lucrările, articolele doctrinarilor și specialiștilor din domeniul dreptului. În acest sens menționăm lucrările de bază ale următorilor autori: Vitalie Stati, Sergiu Brânza – Drept Penal Partea Specială (Volumul II Chișinău 2011); Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi – Drept Penal Partea Specială (Ediția a II-a) București 2002; Dreptul protecției consumatorilor, Aurel Băieșu, Olesea Plotnic, Chișinău 2014; Victor Volcinschi, Dorian Chiroșca, Dreptul proprietății intelectuale, Chișinău 2001; Emilia Pascu, Armonizarea reglementărilor din România cu cele din U.E. privind contrafacerea mărfurilor în relație cu protecția consumatorilor, București, 2011; Protecția penală a proprietății intelectuale, Ciprian Raul Romițan, București, 2006; V. Stati „Răspunderea penală pentru falsificarea și contrafacerea produselor” (art.2462 CP RM) “Revista Națională de Drept”, 2012, nr.2 și nr.3; I. Moscalciuc „Evoluția codului legislativ penal privind protecția penală a consumatorilor în Republica Moldova” (Revista Națională de Drept 2007, nr.4) ș.a.
Cuvintele – cheie ale tezei Cuvintele – cheie într-o lucrare sunt esențiale, determinându-l pe receptor să fie atent la conținutul textului, din acest considerent făcându-se apel la importanța contextului abordat, lărgind universul lingvistic și normativ al tematicii.
Astfel, consemnăm următoarele cuvinte – cheie: produs, consumator, falsificare, contrafacere, producător, piață de consum, certificat de conformitate, declarație de conformitate, marcă comercială, calitate, diligență profesională, etc.
Semnificația și valoarea aplicativă a lucrării: Această Teză de Licență reprezintă o lucrare științifică originală, finalizată, care înglobează tratări a unor reglementări, probleme și perspective, nuanțează criterii și metode de analiză a infracțiunii de „Falsificare și contrafacere a produselor”, lăsând în relief esența valoroasă a lucrării. Prin analiza tematicii date, sperăm ca rezultatele acumulate și investigate să dezvolte responsabilitatea, cunoștințele și abilitățile persoanelor din domeniul protecției consumatorilor, iar ulterior să fie valorificate în practică. În acest context, analizăm relația dintre falsificare/ contrafacere și protecția consumatorului, el fiind partea vulnerabilă în procesul de achiziționare a mărfurilor.
Conținutul propriu – zis al lucrării. Rezultatul cercetării care a pus temelia acestei teze este structurat în 2 capitole, fiecare capitol are câteva paragrafe.
Introducere (importanța temei investigate, obiective, scopuri, cuvinte – cheie, baza științifică a lucrării);
I. Aspecte juridico – penale a infracțiunii de „Falsificare și contrafacere a produselor”, art. 2462 în acest capitol accentul este pus pe ceea ce reprezintă piața, contrafacerea și falsificarea, dar și caracteristicile consumatorului – ca o potențială victimă. Având în vedere, aceste aspecte, pentru o imagine mai clară a fenomenului contrafacerilor, analizăm stadiul actual al legislației și al protecției consumatorilor în relație cu produsele falsificate/ contrafăcute.
II. Mecanisme de protecție penală a consumatorului împotriva achiziționării de produse contrafăcute – apreciem influența pe care o manifestă norma de sancționare a contrafacerii și falsificării produselor, probleme întâlnite în aplicabilitatea normei date și perspectivele existenței sale, totodată sunt descrise câteva metode utilizate pentru diminuarea contrafacerilor și protecției producătorilor onești și consumatorilor;
Concluzii și recomandări ( expunerea opiniilor asupra temei investigate, stabilirea ideilor esențiale și efectuarea de sugestii);
Bibliografie ( include totalitatea surselor studiate, analizate și la care s-a făcut referință) ;
Anexe ( cuprinde – schemă „Factorii care influențează activitatea frauduloasă de contrafacere”, declarație de conformitate, certificat de origine a mărfii).
I. ASPECTE JURIDICO-PENALE A INFRACȚIUNII DE „FALSIFICARE ȘI CONTRAFACERE A PRODUSELOR”, art. 2462
Piața de consum – ocrotită de legea penală împotriva contrafacerii și falsificării produselor
Piața de consum joacă un rol determinant în reglementarea vieții economice a statului, iar statul elaborează cadrul legal din acest domeniu și supraveghează respectarea lui.
În conformitate cu Constituția Republicii Moldova alin.(3) art.9: „piața, libera inițiativă economică, concurența loială sunt factorii de bază ai economiei”. Iar potrivit alin.(1) art.126 la fel, din Constituție: „economia Republicii Moldova este economie de piață, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurență liberă”.
Referitor la noțiunea de „piață” există mai multe abordări, majoritatea economiștilor definesc „piața” ca locul unde sunt exercitate tranzacțiile de cumpărare-vânzare, determinate de cerere și ofertă și unde are loc concurența dintre comercianți și întreprinderi. Ea semnifică și punctul de legătură dintre producție și consum.
Piața presupune existența unui bun economic, ce constituie obiectul tranzacției de vânzare – cumpărare, a unor subiecți ai procesului de schimb, a unui cadru economico-geografic unde are loc tranzacția (magazin, depozit, burse etc.), a unui timp dat (o anumită perioadă, zi, lună), a unei confruntări pentru stabilirea prețului.
Considerăm că, piața reprezintă relațiile social – economice în procesul cărora se efectuează vânzarea de produse și prestarea de servicii către consumator. Sub un alt aspect, piața ar reprezenta sfera de schimb din interiorul țării dar și dintre alte țări.
Astăzi, ea este diversificată, pentru că, o întâlnim sub forma unui loc special amenajat unde are loc vânzarea și cumpărarea de mărfuri, de la târg, magazine, market-uri, mall-uri până la vânzarea online.
Piața se caracterizează prin o serie de trăsături: spațiu economic – unde se desfășoară activitatea de comercializare a produselor; locul unde se întâlnesc consumatorii și agenții economici, deci acolo unde se întâlnește cererea și oferta, tot în interiorul pieței se formează prețul, pentru că există concurența liberă.
Rezultă că, o trăsătură a pieței este concurența liberă, oare putem spune că există concurență liberă între produsele contrafăcute și cele falsificate față de produsele originale, care sunt în conformitate cu standardele impuse de lege? Iată aici apare și o concurență neloială, cu influențe nefaste asupra firmelor de renume, dar și a consumatorilor.
Trecerea la economia de piață, intensificarea schimbărilor comerciale, creșterea numărului de agenți economici implicați în producerea și comercializarea produselor, au favorizat dezvoltarea și diversificarea falsificărilor, contrafacerilor și creării manoperelor frauduloase.
Apariția faptei de sancționare a falsificării și contrafacerii de produse este relativ recentă introdusă în Codul Penal ca normă aparte, prevăzută la Capitolul X Infracțiuni economice, art. 2462 alin. (1) „Falsificarea produselor, adică fabricarea lor în scop de comercializare fără documente de însoțire, proveniență, calitate și conformitate, precum și îndemnarea terților la efectuarea acestei acțiuni, săvârșite în proporții mari”. Și în alin. (2) a aceluiași articol „Contrafacerea produselor, adică acțiunile specificate la alin. (1) cu referire la produsele care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, precum și îndemnarea terților la efectuarea acestei acțiuni, săvârșite în proporții mari.”
Astfel, dezvoltarea unor tehnologii moderne și a noilor metode de producere, dar și apariția altor factori (vezi Anexa 1) au dus la apariția pe piața de consum a produselor contrafăcute și falsificate. Agenții economici în scopul obținerii de venituri rapide prin contrafacere și falsificare formează un dezechilibru pe piață, duc în eroare consumatorul, creează pericole evidente pentru cei care achiziționează astfel de produse, lezează interesele producătorilor onești și a distribuitorilor oficiali.
Uneori, de prezența pe piață a unui număr mare de produse contrafăcute și falsificate este vinovat însăși consumatorul, pentru că știind despre acest fapt cumpără astfel de produse de calitate joasă, fiind satisfăcuți de prețul mic și sunt indiferenți de a cere documentele de proveniență, calitate și conformitate, dar nici nu anunță autoritățile responsabile despre acest fapt.
În Codul Penal este prevăzută sancționarea contrafacerii și falsificării produselor săvârșite doar în proporții mari, desemnând caracteristicele valorice ale produsului infracțiunii pentru a se diferenția de fapta prevăzută la alin. (1) art. 283 Cod Contravențional.
Contrafacerea a devenit un flagel mondial și chiar o infracțiune transnațională și în acest sens Codul Vamal al Republicii Moldova Capitolul XII prevede „Aplicarea de măsuri la frontieră în vederea protecției proprietății intelectuale”, Art.305 „Măsuri aplicabile mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală” : a) pot fi distruse conform normelor legale în vigoare ori scoase în afara circuitelor comerciale astfel încât să se evite cauzarea unui prejudiciu titularului, fără nici o indemnizație, dacă legislația nu prevede altfel, și fără nici o cheltuială din partea statului;
b) sînt pasibile de orice măsură care are drept consecință privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operațiunii, cu excepția unor cazuri când simpla retragere a mărcilor aplicate pe mărfurile contrafăcute nu este considerată măsură care ar avea drept consecință privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operațiunii;
c) pot fi predate cu titlu gratuit, în funcție de natura lor, unor instituții publice, inclusiv din sistemul protecției sociale, unor asociații obștești ori fundații cu caracter umanitar, unor asociații ori cluburi sportive, instituții de învățământ de stat, unor persoane fizice care au avut de suferit de pe urma calamităților naturale, dacă există acordul scris al titularului dreptului de proprietate intelectuală și dacă sânt mărfuri apte pentru consumul sau uzul persoanelor fizice, cu condiția de a nu fi comercializate.
Astăzi, întâlnim tot mai frecvent produse de calitate inferioară, la preț redus, dar care au ca marcă un brand renumit, însă actele ce confirmă acest fapt lipsesc. Efectele sunt nefaste și vizibile și la nivelul economiei naționale. Amploarea acestor fenomene ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru întreaga societate. Gama de produse contrafăcute de pe piața R.M. crește, de la un an la altul, cu nume noi, deoarece "afacerea" generează profituri uriașe.
Activitatea de contrafacere și falsificare a mărfurilor are efecte negative pentru mediul social și cel economic:
Consecințe economice, cu o amenințare în special asupra locurilor de muncă, respectiv o scădere a vânzărilor conduce la pierderi ale producătorului de bună credință care este obligat să concedieze personal. Dezvoltarea întreprinderilor producătoare și cucerirea unui segment de piață sunt condiționate de investiții din ce în ce mai importante în tehnologii noi, inovații și publicitate. Toate aceste cheltuieli au repercusiuni asupra rentabilității producției, reflectându-se în prețul produsului. Producătorul de contrafaceri nu trebuie să suporte asemenea costuri. Imitațiile pe care le realizează îmbracă doar aparența originalului, producția ilicită fiind clar mai rentabilă decât cea autorizată, cheltuielile fiind mult reduse. Iar o piață în care se produc mărfuri contrafăcute și ca scop final are loc comercializarea lor, reprezintă un mediu de afaceri instabil, mai ales când inaplicabilitatea legii oferă o astfel de posibilitate, în acest caz o astfel de țară este ocolită de către investitori onești. Consumatorii confruntându-se cu astfel de situații pierd încrederea în produsele originale și în așa mod scade reputația unui brand renumit.
Consecințe fiscale, efect negativ pentru stat. Adeseori comercializarea produselor contrafăcute sau falsificate este efectuată fără achitări de taxe legale (impozite, TVA accize, etc.), munca „la negru” și ajunge până la evaziune fiscală.
Consecințe asupra securității și integrității fizice a persoanelor. Produsele contrafăcute sau falsificate precum alimentele, jucăriile, piesele de schimb pentru autovehicule, aparatură electrică și alte mărfuri au efecte nocive și chiar pot pune în pericol viața consumatorului și familiei sale. Uneori vânzarea de produse originale amestecate cu fake- uri, are un efect și mai grav, pentru că consumatorul este sigur că cumpără un produs de brand, la un preț pe măsură, în așa mod comerciantul duce în eroare în mod intenționat cumpărătorul. Astfel, pierderea din prestigiul produsului original afectează concurența și creează un dezechilibru economiei de piață, iar brand-urilor le scad cifrele de afaceri și se depreciază imaginea mărcii. Produsele contrafăcute se deosebesc cu greu de cele originale, datorită investițiilor făcute în tehnologia necesară realizării acestora, iar majoritatea produselor sunt introduse în țară prin trecerea frontierei de stat, acest fapt se datorează: examinării superficiale a produselor de către autoritățile vamale, a corupției sau lipsei cunoștințelor în domeniul respectiv. Există o serie de factori ce contribuie la producerea în mod rapid și nociv a contrafacerilor pe piața de consum, iar în opinia autorului român Ciprian Raul Romițan aceștia sunt: inechitățile sociale și economice existente în majoritatea statelor lumii; rentabilitatea foarte mare a exercitării acestor activități ( cu investiții mici se obțin profituri mari); inexistența sau ineficiența, în unele state, a unor dispoziții legale în materia drepturilor de proprietate intelectuală; abundența de materii prime, materiale și echipamente performante care favorizează reproducerile; mâna de lucru foarte ieftină și ușor de calificat în unele domenii tehnice și în anumite țări; ideea potrivit cărora, infracțiunile din domeniul proprietății intelectuale, privite individual, adică rupte din contextul fenomenului din care fac parte, sunt inofensive și lipsite de pericol social; toleranța consumatorilor, care preferă să cumpere bunuri, produse sau servicii ieftine și de o calitate inferioară. Iar un alt element negativ, este și faptul că consumatorul nu întotdeauna poate deosebi un produs original de unul contrafăcut, sau nu se informează despre existența și conținutul actelor de calitate, conformitate și proveniență a mărfurilor, rezultă că nu-și cunoaște drepturile sau este indiferent, pe bună dreptate fiind considerat partea vulnerabilă în procesul de vânzare – cumpărare a produselor. Exemple reale de contrafacere și falsificare a mărfurilor: cele fabricate în Turcia și China, fiind importate în Republica Moldova nemijlocit din țara de origine, prin Ucraina, de la piața Km 7 din Odessa sau de la piața din Cernăuți, la vamă fiind declarate ca mărfuri textile, industriale sau de larg consum (fără nume și denumiri). Însă deseori aceste mărfuri, fiind, totuși, comercializate pe piețele naționale, prezintă un nivel scăzut de calitate și chiar, în unele cazuri, risc sau pericol pentru sănătate. De obicei, aceste bunuri sunt o imitare a mărcilor „Puma”, „Lacoste”, „Channel”, „Cristian Dior”, „Louis Vuitton” ș.a. În această situație observăm influența factorului fizico – geografic, pentru că Republica Moldova este vecină cu Ucraina și România unde în continuare lupta cu fenomenul contrafacerii nu este încă pe deplin câștigată, și în aceste țări, la fel, continuă să se distribuie mărfuri contrafăcute. Iar prin porturile Mării Negre, precum și prin punctele vamale se favorizează din neglijență sau alte motive pătrunderea de produse contrafăcute, neconforme și chiar periculoase. Într-un alt studiu realizat în RM spune că 90% dintre produsele comercializate sunt contrafăcute, iar brandurile notorii sunt cele mai falsificate: Nike, Adidas, Reebok, Dior, Hugo Boss, Nokia, Ariel, Head&Shoulders, dar și multe alte nume sonore sunt branduri a căror imagine are cel mai mult de suferit din cauza contrafacerilor. Potrivit datelor Asociației Anti-Contrafacere REACT, parfumurile, cosmeticele, detergenții, încălțămintea, dar și accesoriile pentru telefonia mobilă sunt produsele cel mai des confiscate la vamă pentru că sunt contrafăcute. Totuși, este necesar să sancționăm contrafacerea doar pentru a proteja consumatorii? Răspunsul, este nu, brandurile, la fel au nevoie de ocrotirea legală. Marca are o deosebită importanță economică, prin capacitatea pe care o are de a atrage și de a păstra clientela, dovedindu-se a fi unul din elementele de bază în strategia firmelor. Iar în acest sens, mărcile au anumite funcții:
Fig.1.1 Funcțiile mărcii
Pentru dezvoltarea economică, socială a fiecărei țări, creația intelectuală care ține de marcă, invenții contribuie la evoluția industrială, iar norma penală de sancționare a acțiunilor de contrafacere protejează produsul inteligenței, investițiilor umane și garantează în beneficiul consumatorului folosirea în siguranță a produselor, conform așteptărilor. Așadar, impactul negativ al contrafacerilor se extinde aproape asupra tuturor sectoarelor economice. Contrafacerea influențează nefast chiar și asupra investitorilor, care își investesc banii în companiile de renume, însă, din cauza că mărcile acestor firme sunt reproduse și folosite de falsificatori, n-au posibilitatea de a-și maximiza profitul potențial. Considerăm că principalele căi de fabricare, transport și comercializare a produselor falsificate sau contrafăcute reprezintă o organizare în rețele, precum o crimă transnațională, produsele fiind fabricate în unele state, ambalate în altele, apoi vândute în al treilea stat, iar în final sunt comercializate într-o a patra țară. Cu toate că, de obicei, vedem scris pe etichetă „Made in China”, iar produsul este contrafăcut, nu întotdeauna putem fi siguri de proveniența frauduloasă a mărfii. Adevărat este faptul că mărfurile contrafăcute au și o influență asupra mediului, pentru că calitatea unor asemenea produse este sub nivelul calității, iar durata de utilizare este cu mult mai scurtă și respectiv acest fapt conduce la majorarea volumului de deșeuri, în special cele care nu sunt reciclabile poluează mediul înconjurător. Activitățile de protejare a proprietății industriale și intelectuale se fac în principal prin instrumente specifice dreptului civil sau celui contravențional și mai puțin prin cel al dreptului penal. În așa mod se rezolvă litigiul prin simpla reparare a prejudiciului produs ca urmare a încălcării drepturilor producătorilor sau consumatorilor, iar ca rezultat final are loc confiscarea ori distrugerea produselor contrafăcute, însă insuficiența aplicării normelor de drept, indiferența și comportamentul pasiv al autorităților responsabile din acest domeniu, se manifestă încă intens, deoarece la orice pas, mai ales în piețe întâlnim produse contrafăcute. Deci, în viziunea noastră, piața este instituția centrală a economiei, nucleul acesteia, în cadrul căreia are loc toată activitatea economică, iar contrafacerea poate distruge echilibrul economic de pe piață, deteriorează climatul afacerilor, scade imaginea unei companii și notorietatea unui brand într-un timp foarte scurt, consumatorii fiind influențați negativ asupra alegerii ulterioare a brandului. Prin falsificare și contrafacere se înregistrează pagube majore atât pentru agenții economici prin scăderea veniturilor cuvenite, creării concurenței neloiale dar și „furtul” din încrederea, siguranța, confortul consumatorilor prin calitatea inferioară a produselor respective și pericolul real asupra sănătății întregii populații și a investitorilor străini ce consideră că zona respectivă constituie un mediu economic instabil, de aceea este necesară existența normei penale de sancționare a unor astfel de fapte.
Noțiuni generale privind obiectul juridic special și obiectul material
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.2462 CP RM îl constituie relațiile sociale cu privire la fabricarea produselor în scop de comercializare în prezența acelor documente care sunt stabilite de legislația cu privire la protecția consumatorului ( documente despre proveniență, origine, calitate, conformitatea și alte documente de însoțire a unui produs) și acțiunea de îndemnare a terților de a săvârși astfel de fapte. Dar, care ar fi deosebirile dintre aceste acte obligatorii care trebuie să însoțească un produs la comercializare? Declarația de conformitate reprezintă acea declarație în scris, care trebuie să însoțească produsul la plasarea pe piață, făcută de producător, prestator sau reprezentantul oficial al acestora, unde ei declară pe propria răspundere că produsul sau serviciul este conform condițiilor prescrise, astfel producătorul poate solicita unui laborator de încercări acreditat efectuarea evaluării conformității produselor și trebuie neapărat să dețină documentației tehnică (vezi model Anexa nr. 2). Referitor la documentul de calitate – este acel act care descrie ansamblul de caracteristici ale unui produs, serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinației, necesitățile implicite și cele explicite. Iar certificatul de origine (vezi model Anexa 3) – este documentul care confirmă univoc țara de origine a mărfurilor și care este eliberat de organul țării exportatoare abilitat în conformitate cu legislația națională. În contextul infracțiunii de Falsificare și contrafacere a produselor preexistă săvârșirii ei și obiect material. Obiectul material (imaterial) este materia primă, materialele sau alte materii preexistente din care se realizează produsul falsificat, la momentul comiterii faptei, aceasta trebuie să constituie proporții mari și să depășească valoarea de 2500 de unități convenționale (50 000 lei) pentru ca să fie aplicată răspunderea penală. În ceea ce constă produsul falsificat, acesta nu reprezintă obiectul material (imaterial), însă produsul finit al infracțiunii date. Potrivit art.1 al Legii Republicii Moldova privind protecția consumatorilor, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 13.03.2003, un „produs este bunul destinat consumului sau utilizării individuale; sunt, de asemenea, considerate produse energia electrică, energia termică, gazele și apa livrate pentru consum individual)”. iar un „produs falsificat e unul care îndeplinește următoarele două condiții: 1) este fabricat din alte componente, în alte proporții sau în alte condiții decât cele stabilite în documentele normative în materie; 2) este prezentat drept veritabil,” adică este prezentat pe piață ca fiind fabricat în acele proporții sau din acele componente și în acele condiții care sunt stabilite în documentele normative din materia dată, toate condițiile menționate mai sus trebuie să fie întrunite cumulativ. De aceea, considerăm că a fost abrogat art.254 CP RM pentru că mărfurile de proastă calitate sau necorespunzătoare standardelor (după cum era în denumirea articolului), la fel se pot considera contrafăcute ori falsificate, chiar dacă noțiunea de falsificare ar fi mult mai largă, însă va fi analizată mai jos, în capitolul respectiv. De exemplu în Legea privind protecția consumatorilor există și noțiunea de “produs, serviciu necorespunzător (defectuos)” – produs care nu corespunde cerințelor prescrise sau declarate. Situația de pe piața Republicii Moldova este asemănătoare cu cea din România, în acest sens, vedem că laptele care este trimis la laboratoare pentru a vedea dacă cele scrise pe etichetă sunt conforme cu conținutul propriu zis al produsului lactat, atunci se observă, adăugarea de diverse substanțe precum: „untură de porc, uleiuri vegetale și seu. Pentru stabilizarea grăsimii adăugate în lapte se introduc și emulgatori. Această metodă se folosește pentru a se ascunde diluarea accentuată a produsului cu apă. Pentru a masca diluarea sau smântânirea se mai folosește sare, adaos de amidon (făină de grâu sau alte materii). Acestea au rolul de a corecta densitatea” . Tot contrafăcute sau falsificate sunt și produsele cosmetice prin înlocuirea unor uleiuri și componente naturale cu unele chimice, diluarea cu apă, în așa mod sunt comercializate la un preț mai redus și ambalarea, etichetarea nu este corespunzătoare, adică de calitate joasă. Referitor la bijuterii, ele sunt la fel contrafăcute/ falsificate prin substituirea metalelor prețioase cu cele semiprețioase care sunt asemănătoare la prima vedere și este efectuată schimbarea de probă, fiind de fapt obiecte din argint, dar prezentate ca aur alb sau obiecte și bijuterii placate cu aur, însă sunt prezentate în întregime ca fiind din aur. În prezent, problema protecției producției de falsificări și contrafacere, asigurarea calității producției comercializate este actuală în întreaga lume. Falsificarea și contrafacerea mărfurilor de larg consum, inclusiv a producției alcoolice, a devenit un fenomen frecvent. S-a extins considerabil practica comercializării producției alcoolice contrafăcute, produse în afara hotarelor țării noastre, cu utilizarea mărcilor de produs ale producătorilor moldoveni, ceea ce prejudiciază imaginea comercială a Moldovei pe arena internațională. Este indubitabil faptul că o asemenea producție poate fi periculoasă pentru sănătatea și chiar pentru viața cetățenilor, precum și privează bugetul de stat de încasări legale. Totuși, diferit de Codul Penal, în Codul Contravențional sunt prevăzute mai multe situații când produsul falsificat are caracteristici speciale, de ex. alin.(4) art.131 în cazul produselor apicole falsificate sau art. alin.(4) 284 în cazul falsificării de băuturi alcoolice, în acest sens la stabilirea răspunderii se i-au în considerație nu doar caracteristica produsului, dar și alte circumstanțe, în acest sens: Prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 22 octombrie 2014, s-a constatat că în luna martie 2014 X. activând în comun cu concubinul său Y. și urmărind ambii scopul falsificării băuturilor alcoolice pentru comercializarea lor ulterioară fără documente de însoțire, proveniență, calitate și conformitate, au fabricat la domiciliul lor 533 de sticle de vin contrafăcut în sumă de 26 650 lei. În timpul percheziției domiciliului lor au fost depistate și ridicate 503 timbre de acciz neconforme cerințelor înaintate față de modelul – tip, 8 butelii de masă plastică cu volum de 30 litri fiecare, 6 butelii de masă plastică cu volum de 13 litri fiecare și 6 butelii de masă plastică cu volum de 5 litri fiecare, toate pline cu alcool etilic, în sumă de 34 800 lei, destinate falsificării băuturilor alcoolice cu scopul comercializării lor fără documente de însoțire, proveniență, calitate și conformitate. Deci, rezultă că valoarea totală a acestor produse constituia 61 450 lei. În acest sens au fost administrate ca probe: rezultatele cercetării la fața locului, raporturile specialiștilor și expertizei tehnico – științifice potrivit cărora, sticlele și timbrele prezentate pentru investigație nu corespund cerințelor documentare normative în vigoare. În final, instanța a hotărât să ia în considerație circumstanțele atenuante, cu încetarea procesului penal în baza art.2462 CP RM, și tragere la răspundere contravențională. În cadrul concepției sistemului informațional automatizat "Registrul de stat al circulației alcoolului etilic și a producției alcoolice" sînt stabilite principiile de bază pentru utilizarea tehnologiilor informaționale avansate în domeniul controlului calității și circulației producției alcoolice, este determinat sistemul informațional cu ajutorul căruia va fi format Registrul, sînt specificați principalii furnizori de informație și participanții la schimbul informațional. Totuși din cele cercetate, mai des întâlnim contrafacerea de alcool, acest fapt o demonstrează o altă investigație: „În baza unei informații operative, angajații CP din Râșcani, au efectuat percheziții la domiciliul unui antreprenor, specializat în prepararea și comercializarea alcoolului etilic și în falsificarea produselor alcoolice. Marfa contrafăcută era pusă în vânzare într-o cafenea amplasată pe teritoriul pieței din or. Râșcani, al cărui proprietar era. La domiciliul suspectului, în incinta localului și în automobilul acestuia, poliția a depistat peste 4.000 litri de alcool etilic în diferite butelii, dar și sticle din masă plastică goale, cu miros de alcool, capace metalice și din masă plastică și un aparat pentru îmbutelierea sticlelor. Marfa, în valoare de peste 200.000 de lei, a fost ridicată, iar bărbatul este cercetat penal în baza art. 246/2, Cod Penal al Republicii Moldova.” Nu cunoaștem, rezultatele definitive a acestor investigații, dacă s-a aplicat răspunderea penală sau nu, cert este faptul că făptuitorii a unor astfel de acțiuni ilegale, își extind sfera de produse falsificate sau contrafăcute pe piață. Obiectul juridic special al infracțiunii, specificată la alin.(2) art.2462 CP RM, îl formează relațiile sociale cu privire la fabricarea în condiții de legalitate a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat. Respectiv și în acest context există obiect material al infracțiunii investigate. Obiectul material (imaterial) al infracțiunii în cauză este materia primă, materialele sau alte surse preexistente din care se confecționează produsul contrafăcut. Ca și în cazul alin.1 pentru ca fapta să se incrimineze penal trebuie să fie întrunite condiția de proporții mari, altfel se va aplica răspunderea contravențională. Deci, obiect al acțiunii de contrafacere este doar materialul care a servit la realizarea acesteia. În sensul dispoziției de la alin.(2) art.2462 CP RM, constituie produse contrafăcute următoarele produse care, în condiții de ilegalitate, reprezintă sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat: 1) circuitul integrat care încorporează o topografie reprodusă ilicit sau orice produs care încorporează un astfel de circuit integrat (în sensul Legii Republicii Moldova privind protecția topografiilor circuitelor integrate, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 29.10.1999); 2) mărfuri (produse) contrafăcute (în sensul Legii Republicii Moldova privind protecția desenelor și modelelor industriale, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 12.07.2007); 3) produse contrafăcute (în sensul Legii Republicii Moldova privind protecția invențiilor, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 29.02.2008, precum și al Legii Republicii Moldova privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine și specialităților tradiționale garantate, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 27.03.2008); 4) materiale contrafăcute (în sensul Legii Republicii Moldova privind protecția soiurilor de plante, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 29.02.2008); 5) exemplarele contrafăcute ale obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate; bunuri contrafăcute; exemplarele operelor, fonogramelor sau videogramelor contrafăcute (în sensul Legii Republicii Moldova privind dreptul de autor și drepturile conexe, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 02.07.2010). Încălcarea interesului protejat a titularului dreptului de proprietate intelectuală se incriminează la art.1851 “încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe” sau la art.1852 “încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială” din Codul penal. De exemplu, la lit. a) alin.(1) art.1851 CP RM, se stabilește răspunderea pentru încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe, dacă este în proporții mari, săvârșită prin reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfășurării activității de întreprinzător tangențiale activității intelectuale în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei și științei, fără acordul titularului de drepturi, în scopul comercializării. De asemenea, în art.1852 CP RM, se prevede răspunderea printre altele pentru reproducerea, în scopuri comerciale, a obiectului de proprietate industrială protejat, pentru care, în conformitate cu legislația, este necesară autorizare din partea titularului, efectuată fără această autorizare, precum și îndemnarea terților la efectuarea acestor acțiuni, care au cauzat daune în proporții mari. Suntem de acord cu opinia autorului V. Stati precum că: „vom fi în prezența concursului de infracțiuni prevăzute de alin.(2) art.2462 și art.1851 sau 1852 CP RM, în cazul lezării atât a interesului consumatorului de a achiziționa un produs care, în condiții de legalitate, constituie sau include un obiect de proprietate intelectuală protejat, cât și a interesului titularului dreptului de proprietate intelectuală protejat”. Un alt exemplu de protecție a consumatorului împotriva contrafacerii este inclus într-o altă normă specială art.2141 C.P. R.M. (în cazul producerii sau comercializării medicamentelor contrafăcute). Nu intră sub incidența alin.(1) art.2462 CP RM nici procurarea în scopul comercializării, transportarea, expedierea, păstrarea sau alte asemenea operațiuni cu produsele falsificate. După caz, acestea vor putea fi calificate conform art.26 și 255 CP RM, alin.(4) art.284 al Codului contravențional etc. În acest context, mass-media face publică informații despre falsificarea și contrafacerea produselor, situație când: „confecționau cutii pentru praf de spălat după care aplicau pe ele inscripțiile unor branduri renumite. ''Acțiunea'' avea loc la o tipografie de pe strada Petru Rareș din capitală. În urma perchezițiilor, oamenii legii au găsit utilajul necesar la tipografie. Totodată, într-un garaj arendat au fost găsite peste 600 de cutii pregătite pentru ambalare cu detergent. Detergentul era vândut în piețele din capitală. Toate materialele depistate în acest caz au fost confiscate. Investigațiile continuă în vederea identificării tuturor persoanelor implicate în această schemă ilegală”. Apărarea pieței de consum de produse contrafăcute sau falsificate se poate realiza prin sistemul extrajudiciar: măsuri educative a consumatorului și etico – profesionale a agenților economici, ulterior ajungând la sancționarea contravențională sau penală, doar în așa mod se va putea stabili echilibrul economic și restabilirea securității consumatorului.
Caracteristicele victimei (consumatorului)
Procesele care au provocat dezechilibrul raportului dintre agentul economic și consumator au impus necesitatea protejării intereselor consumatorului, deoarece nu există o reală libertate de alegere a consumatorilor, pentru că sunt influențați de impactul producției în masă, de clauze abuzive și publicitate, iar agenții economici încalcă standardele și calitatea necesară a unui produs și componentele acestuia care deja se comercializează sau care este încă la etapa de fabricare. În raporturile juridice de consum, partea vulnerabilă este consumatorul, iar în cazul infracțiunii prevăzute de art.2462 CP RM, el este victima. Conform Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor M.O. 2003, nr. 126-131, art. 1, „consumator – orice persoană fizică ce intenționează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesități nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională”. O altă definiție o întâlnim în Directiva nr.93/13/CEE cu privire la clauzele abuzive din contractele încheiate de consumatori, consumator – orice persoană fizică ce acționează în scopuri ce nu intră în sfera activității sale profesionale. În opinia noastră, în sens mai larg nu putem confunda calitatea de cumpărător cu cea de consumator, pentru că nu întotdeauna ele sunt aceleași, de ex. în cazul procurării laptelui praf pentru copii mici – ei sunt consumatorii, însă cumpărătorii cineva din familie, iar într-o altă ordine de idei noțiunea de „ consumator” este mai largă decât cea de „cumpărător” datorită prezenței la prima a elementului de intenție. Legislația română definește „consumatorul” aproape de sensul reglementat în legea noastră, astfel, „consumator” – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Deși, uneori contrafacerea este considerată ca fiind o crimă fără victime, iar copierea o formă de recunoaștere a valorii, această viziune nu corespunde consecințelor: impactul bunurilor contrafăcute asupra posesorilor mărcilor, a consumatorilor și economiilor naționale nu poate fi minimalizat. Nivelul ridicat al contrafacerilor reflectă, dincolo de preferința consumatorilor pentru produsele de marcă, abilitatea celor care contrafac, de a se adapta trendurilor pieței și profiturile enorme rezultate în urma vânzării produselor contrafăcute. De altfel, cei care contrafac produse percep victima doar prin prisma calității sale de consumator de produse, fără a manifesta interes față de consecințele nefaste pe care le pot provoca astfel de mărfuri. În acest sens, avertizarea consumatorului despre produsele contrafăcute găsite pe piață prin publicații, rapoarte și interviuri periodice reprezintă o soluție pentru a-l proteja de manoperele frauduloase, pentru că în cadrul politicilor de protecție a consumatorului, el reprezintă un suveran al pieții, purtător al cererii de mărfuri, fiind garantul și echilibrul realizării și comercializării de mărfuri , fie ele alimentare sau industriale. Primul și cel mai important document în care au fost conturate drepturile fundamentale ale consumatorilor îl constituie “Carta drepturilor consumatorilor” definită de președintele american J.F. Kennedy în martie 1962. Carta structurează multipla problematică legată de protecția consumatorilor pe patru domenii (drepturi) fundamentale: dreptul fiecărui cumpărător la o alegere liberă; dreptul de a fi informat; dreptul la petiție și înțelegere; dreptul la protecție. Această structurare a problematicii aferente protecției consumatorului a servit ca model de referință la elaborarea legilor specifice în domeniu atât în SUA cât și în alte țări sau grupări regionale de pe continentul american sau european. În anul 1973, Consiliul Europei a adoptat Carta pentru protecția consumatorilor care promovează o politică activă de asistență, de reparare a daunelor și prejudiciilor, informare, educare și reprezentare a consumatorilor. Deci, calitatea de victimă ori ar fi mai corect spus, potențiala victimă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.2462 CP RM o are consumatorul, astfel în această calitatea apare persoana care corespunde următoarelor trei criterii: 1) intenționează să comande sau să procure ori comandă, procură sau folosește produse; 2) nu-și satisface necesitățile legate de activitatea de întreprinzător sau profesională, adică doar acele necesități legate de scopuri personale, colective sau familiale; 3) nu are statutul de persoană juridică. Dacă va lipsi unul dintre aceste criterii atunci nu se poate vorbi despre potențiala victimă a acestei infracțiuni, așadar nici despre consumator. Pentru a-și satisface nevoile, trebuințele și preferințele consumatorul este liber de a alege ce, cât și de la cine vor cumpăra, iar decizia agentului economic de a fabrica unele produse, depinde de cererea de pe piață, pentru că în general, noi producem mai mult decât suntem obișnuiți să consumăm. Astfel, subiecții falsificării sau contrafacerii unor produse se informează despre existența a cererii pe piață a anumitor mărfuri și a preferințelor potențialei victime. Diferit de legislația noastră, în cea franceză „consumator” este considerat și persoana juridică. În acest sens, noțiunea de „consumator” are două accepțiuni: 1. una obiectivă, sau permisivă, abordează noțiunea de consumator in lato senso, incluzând atât persoanele fizice, cât și cele juridice care acționează în scopul achiziționării de bunuri sau servicii atât în scop profesional, cât și în cel personal. Această concepție pare să ignore scopul în care au fost enunțate reglementările clauzelor abuzive, și anume acelea de a proteja partea contractantă mai slabă din punct de vedere economic. Totuși, această concepție este susținută de jurisprudența franceză, întrucât se pot ivi situații în care o persoană juridică – exclusă, potrivit legii, din categoria consumatorilor – acționează în afara sferei sale profesionale, fiind în aceste situații la fel de profană ca și consumatorul; 2. alta subiectivă, sau restrictivă, limitează categoria consumatorului la persoana fizică ce acționează în afara activității profesionale, adică în scop personal, familial sau colectiv, scopul din urmă presupunând folosirea unui bun sau a unui serviciu de mai multe persoane între care nu există relații de rudenie. Principalele victime ale contrafacerilor se află în industria produselor de lux: parfumuri, textile, ceasuri, articole din piele, încălțăminte etc. Se știe că o persoană cumpără un produs sau serviciu pentru valoarea de întrebuințare a acestuia; dar, în cazul în care pe piață există mai multe produse sau servicii care, în linii generale, satisfac nevoile consumatorului, acesta trebuie să aleagă din gama produselor ofertate un anumit produs. Alegerea de care vorbeam se poate face: pe baza experiențelor proprii, cumpărătorul știind că de fiecare dată când a cumpărat, de exemplu, un anumit detergent, acesta a corespuns pe deplin exigențelor; pe baza experienței altora, cumpărătorul apelând la sfatul altor persoane (prieteni, cunoscuți, experți) pentru a opta asupra unui anumit produs sau serviciu; ca urmare a unor „presiuni” publicitare, ocazie cu care conștientizează o anumită necesitate pe care produsul sau serviciul promovat urmează să i-o satisfacă, sau că, în raport cu produsele sau serviciile cunoscute, produsul sau serviciul promovat ar urma să răspundă mai bine exigențelor consumatorului. Dar totuși, în cazul procurării de produse calitative, urmăm calea alegerii criteriului de marcă, criteriu util și nespecialiștilor din domeniu, pentru că informația despre standardele unei mărci se răspândesc cu rapiditate. Impactul contrafacerii pentru consumator este evident pentru că are loc ducerea în eroare a lui, distribuirea de produse de calitate dubioasă, înșelarea prin crearea de confuzie produsului contrafăcut față de cel original, risc pentru sănătate și viață . Vulnerabilitatea consumatorului pornește de la intenția pe care o au cei care realizează produse contrafăcute, deoarece după opinia autorului Emilia Pascu ei mizează pe două categorii de consumatori: prima este cea a consumatorilor cu venituri reduse și cu un nivel scăzut de informare, determinați de necesități materiale de moment ignorând cerințele referitoare la calitate; profilul celei de-a doua categorii de cumpărători de produse contrafăcute, corespunde unor persoane cu venituri mai mari, cu un anumit nivel de instruire care percep marca, au motivații, necesități și așteptări de la aceasta, dar sunt atrase de aparența calitate a produsului și ambalajului său. Pentru consumator, garanția calității are o semnificație majoră, având dorința și posibilitatea achiziționării de produse de brand, el poate fi dus în eroare asupra proveninței reale a mărfurilor, de aceea firmele cu renume încearcă modalități de protecție a consumatorilor de contrafaceri, de ex. prin aplicarea pe haine a unor coduri speciale și unice, astfel, din oricare magazin din lume, cumpărătorul nu doar citește codul de pe etichetă, dar și îl poate verifica pe site-urile oficiale ale firmelor, dacă așa cod nu există, atunci, imediat cumpărătorul este atenționat despre informația că este pe cale să cumpere un produs contrafăcut, chiar dacă la prima vedere este considerat original. În opinia justă a lui N. Drăgulănescu, garantarea poziției dominante a consumatorului în cadrul economiei de piață se asigură prin respectarea drepturilor fundamentale ale acestuia. O abordare parțială sau ezitantă a drepturilor legitime ale consumatorilor poate determina o răsturnare a valorilor care se va extinde, în timp, asupra bunurilor spirituale. Deseori persoana care cumpără un bun contrafăcut, ea intuiește despre acest fapt, însă acceptă pentru a avea un produs valoros, din punct de vedere a prestigiului mărcii, însă în realitate, prețul este mai mic și calitatea inferioară. Consumatorul autohton nu trebuie să rămână indiferent când observă produse ce s-ar părea a fi falsificate sau contrafăcute să anunțe Agenția pentru Protecția Consumatorilor, Agenția Națională pentru Protecția Concurenței sau altă autoritate responsabilă sub acest aspect, doar o conlucrare armonioasă va putea stopa contrafacerea și falsificarea produselor și va aduce rezultate benefice în protecția consumatorului de astfel de produse și a agenților economici de acte anticoncurențiale.
Analiza laturii obiective și laturii subiective
Latura obiectivă a infracțiunii specificate la alin.(1) art.2462 CP RM constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de fabricare a produselor prin falsificare, sau de convingere, a terților la fabricarea prin falsificare a produselor, săvârșite în proporții mari.
Așadar, deosebim două modalități normative cu caracter alternativ ale acțiunii prejudiciabile:
1) acțiunea de fabricare (creare prin muncă, confecționare) prin falsificare a produselor;
2) îndemnarea terților la falsificarea produselor;
Ambele modalități normative săvârșite în proporții mari.
Principalele modalități faptice posibile de fabricare a produselor falsificate sunt: 1) îndepărtarea din produs a uneia sau a mai multor componente naturale; 2) introducerea în produs a unor substanțe în scopul de a mări cantitatea de produs, în detrimentul calității acestuia; 3) introducerea în produs a unor componente mai ieftine în locul celor scumpe; 4) modificarea în produs a proporției normale de componente chimice specifice; 5) introducerea în produs a unor substanțe nespecifice și nici normale naturii acestuia; 6) înlocuirea în produs a unor componente naturale cu altele sintetice sau artificiale, în lipsa unui aviz sanitar favorabil; 7) introducerea în produs a aditivilor (conservanților, antioxidanților, coloranților, aromatizanților, potențiatorilor de aromă, îndulcitorilor, gelifianților, emulsionantelor etc.) fără a-i arăta pe etichetă; 8) remanierea sau recondiționarea unui produs degradat sau viciat, în scopul mascării defectelor care ar fi evidențiat proprietățile necorespunzătoare ale produsului respectiv; 9) falsificarea completă a produsului prin asocierea unor componente chimice asemănătoare celor din care se obține produsul natural etc. În conformitate cu opinia Emiliei Pascu: „deseori pentru a compensa caracterul limitativ al resurselor naturale există tendința de înlocuire a unor materii prime naturale cu unele sintetice aceasta fiind o cale de diversificare a unor grupe de mărfuri care fiind reglementată nu intră în sfera contrafacerilor”, dar nici a cea a falsificărilor, dacă această acțiune este specificată și reglementată pe eticheta produsului și a altor acte. Atât falsificarea, cât și contrafacerea se întâlnește mai mult la produsele ce au prețuri înalte sau sunt de lux precum: produse cosmetice, produse petroliere, pietre prețioase, produse textile, încălțăminte sport, ceasuri, programe pentru calculatoare, telefoane mobile, piese auto, piele, blănuri, mătase, mobilă etc.
La fel, se falsifică tot mai frecvent produsele alimentare, de exemplu: mierea de albine se falsifică prin adăugarea de zaharuri, zahăr de amidon, dextrină, melasă, substanțe îndulcitoare artificiale. Ușor se falsifică și uleiul de măsline prin adăugarea uleiurilor vegetale de rapiță, bumbac sau prin adăugarea sărurilor de cupru pentru obținerea nuanței verzui specifice acestui ulei. Și laptele se fabrică prin diverse manevre de falsificare, cele mai frecvente constând în adăugarea de apă, concomitent cu adăugarea unor substanțe colorante (pentru menținerea culorii), substanțe grase (pentru menținerea grăsimii), diverse substanțe pentru menținerea caracteristicilor senzoriale etc. În aceeași măsură, se falsifică smântâna – prin adăugare de lapte și de făină, brânza – prin închegare cu coagulanți nespecifici. Cerealele sunt și ele falsificate, de ex. adăugarea în orez a unor boabe din plastic, sau utilizarea înălbitorilor, sau ungerea boabelor cu diverse uleiuri pentru ca produsul să cântărească mai mult. Depistarea falsurilor se face prin teste specifice de laborator. Alte exemple de falsificare: cafeaua se falsifică prin adăugarea de boabe false, realizate din argilă, ori prin adăugarea de boabe de la diverse specii de leguminoase, tratate în prealabil. Zahărul se falsifică, pentru îngreunare, prin adăugarea de gips, cretă, barită sau făină. În același context, cele mai întâlnite practici de falsificare a cărnii și produselor derivate sunt: substituirea cărnii de calitate superioară cu carne de calitate inferioară; mascarea defectelor cărnii alterate prin prelucrare și transformare în produse, cu adaosuri de condimente, aditivi alimentari sau alte ingrediente; substituirea cărnii unui animal cu carne provenind de la alte animale pentru care trebuie menționată obligatoriu originea (de exemplu, amestecarea cărnii de porc cu carne de măgar, nutrie, cal sau cu carne de la specii necomestibile (câine, pisică etc.); procesarea cărnii prelevate de la animale moarte, tăiate în agonie sau afectate de boli, care le fac improprii consumului uman etc. Referitor la cea de-a doua modalitate a acțiunii prejudiciabile specificate la alin.(1) art.2462 CP RM, prin “îndemnare” înțelegem convingerea, impulsionarea, stimularea interesului unui terț pentru ca acesta să fabrice produse falsificate a căror valoare se cifrează în proporții mari. În ipoteza de față, aplicarea răspunderii în baza alin.(1) art.2462 CP RM exclude referirea la alin.(4) art.42 CP RM. Aceasta deoarece vom fi în prezența așa-numitei “instigări calificate”, care se asimilează faptei autorului infracțiunii. Alin.(1) art.2462 CP RM nu se aplică în cazul comercializării produselor falsificate. În această ipoteză, răspunderea poate fi aplicată în baza art.255 CP RM, alin.(4) art.284 al Codului contravențional etc. Legea privind protecția consumatorilor interzice nu numai fabricarea produselor falsificate, dar și importul, plasarea pe piață, depozitarea, expunerea în comercializare și comercializarea acestora, doar că legiuitorul a sancționat în legea penală dor o parte din aceste interdicții. Infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.2462 CP RM este o infracțiune formală, ea se consideră consumată fie din momentul fabricării produselor falsificate, fie din momentul îndemnării terților la fabricarea produselor falsificate, ambele săvârșite în proporții mari. Pregătirea de comiterea unei astfel de infracțiuni se caracterizează prin cumpărarea de materie primă pentru a fabrica produse falsificate, iar ca tentativă de falsificare a produselor reprezintă acțiunea îndreptată nemijlocit spre realizarea prin fabricare a produselor falsificate, care din cauze independente de voința făptuitorului, nu i se reușește să obțină produsul falsificat finit. Evident, ambele fiind săvârșite în proporții mari. Latura subiectivă a infracțiunii analizate e caracterizată prin intenție directă. În general, motivul infracțiunii se exprimă în interes material. Scopul infracțiunii este unul special și obligatoriu: scopul de comercializare anume fără documente de însoțire, calitate, proveniență, origine, conformitate, igienic, certificatul fitosanitar, cartea tehnică, instrucțiuni (utilizare, exploatare, îngrijire, instalare) a produselor falsificate etc. Conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la recepționarea mărfurilor conform cantității și calității în Republica Moldova, nr.1068 din 20.10.2000, se interzice recepționarea în rețeaua comerțului cu amănuntul a mărfurilor supuse certificării fără certificatul de conformitate, eliberat în Sistemul Național de Certificare (pct.5); în contractul de livrare a mărfurilor supuse certificării obligatorii se prevăd cerințe privind prezența obligatorie a certificatului de conformitate și (sau) a mărcii naționale de conformitate eliberate sau autentificate în Sistemul Național de Certificare, iar pentru mărfurile importate (produse alimentare și medicamente) – și a certificatului igienic (pct.6); se interzice livrarea în rețeaua de comerț a mărfurilor fără documente de însoțire care să confirme originea mărfii, cantitatea și calitatea ei, precum și fără certificat de conformitate pentru produsele supuse certificării obligatorii, eliberate în Sistemul Național de Certificare (pct.9). Latura obiectivă a infracțiunii specificate la alin.(2) art.2462 CP RM constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de fabricare ilegală a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, ori de îndemnare a terților la fabricarea ilegală a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, săvârșite în proporții mari. Cele două modalități normative cu caracter alternativ ale acțiunii prejudiciabile analizate sunt: 1) fabricarea ilegală a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, săvârșită în proporții mari, adică contrafacerea; 2) îndemnarea terților la fabricarea ilegală a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, săvârșită în proporții mari. Conform dicționarului contrafacerea este reproducere unui document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic. Practicile frauduloase de obținere a mărfurilor contrafăcute, se realizează frecvent prin: înlocuirea parțială a unora dintre materiile prime sau utilizarea în totalitate a altor materiale de calitate inferioară și cu cheltuieli reduse. Contrafacerea este reglementată drept o infracțiune și pedepsită de legea penală, constând în fabricarea și/sau punerea pe piață a unui produs ori serviciu care încalcă un drept de proprietate industriala (marca înregistrată, desen ori model, brevet de invenție, nume comercial). În viziunea noastră, contrafacerea reprezintă actul de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală săvârșit de un terț fără a se afla în vre-un raport juridic cu titularul drepturilor sau act săvârșit în cadrul unui raport contractual cu titularul, prin depășirea limitelor cesiunii consimțite de acesta, o acțiune de fabricare și comercializare ulterioară a imitațiilor, reproduceri aproape fidele, dar în general de calitate inferioară ale acelor mărfuri originale existente pe piață, evident o acțiune ce este realizată în mod fraudulos, iar făptuitorii doresc în așa mod să obțină venituri rapide și ilegale. Tot sub acest aspect întâlnim reglementări la nivel mondial, unde găsim expunerea asupra noțiunii de „contrafacere”, art. 51 al Acordului TRIPS…. „orice fel de marfă, inclusiv ambalaj, care poartă, fără a avea autorizație, o marcă comercială care este identică cu marca comercială legal înregistrată pentru produsele respective sau care nu se poate distinge în ceea ce privește aspectele sale esențiale de o astfel de marcă comercială și care, în consecință, încalcă drepturile proprietarului mărcii comerciale în cauză”. Astfel, contrafacerea are amprente încă în trecutul îndepărtat, sub acest aspect am găsit următoarele relatări: „G. Chiesi într-o lucrare de-a sa face referire la unele cazuri de contrafacere a mărcii “FORTIS”, relatate de arheologi. În sec. II e.n., marca aparținea unei fabrici de lămpi situate între Padova și Aquilina. La un moment dat, ea a fost descoperită pe numeroase produse care proveneau din diferite provincii ale imperiului. Contrafacerea a fost dovedită prin folosirea unei tehnici diferite de fabricație și a unui material diferit. În 16 mai 1544, printr-un edict semnat de Carol Quintul, falsificatorul unei mărci era pedepsit cu tăierea mâinii (mai târziu pedeapsa a fost înlocuită cu amendă și, în caz de recidivă, cu munca la galere)”. Probabil că măsurile întreprinse de autorități pe parcursul dezvoltării societății prin stabilirea de pedepse mai blânde, nu a oferit rezultate pozitive, oferirea de informații despre originalitatea și specificul unui produs pentru ca consumatorul să se poată proteja de contrafaceri a favorizat răspândirea unor secrete și, din contra oferirea de informații pentru cei care urmăresc să practice astfel de acțiuni ilegale. Furtul de proprietate intelectuală este tot mai des întâlnit, iar protecția drepturilor de proprietate intelectuală este de o mare importanță, scopul final fiind protejarea produsului inteligenței umane, dar și asigurarea consumatorului cu mărfuri originale și de calitate. În acest context, dreptul de proprietate intelectuală este încălcat inclusiv și de mărfuri contrafăcute conform Regulamentului CE 1383/ 2003, art.2: „ mărfurile, inclusiv ambalajul acestora, pe care a fost aplicată fără autorizație, o marcă comercială care este identică cu marca comercială valabil – înregistrată pentru același tip de mărfuri sau care nu poate fi deosebită prin aspectele sale esențiale de marca comercială respectivă și care, din acest motiv, aduce atingere drepturilor titularului mărcii în cauză, în conformitate cu dreptul comunitar sau în temeiul dreptului național al statului membru…” . Din cele expuse mai sus, rezultă că persoana care a înregistrat o marcă este titularul ei și doar ea are dreptul să o utilizeze, sau poate da acest drept unei terțe persoane prin contract, licență sau un alt act, unde este prevăzut expres consimțământul său în acest sens. După cum am menționat anterior, contrafacerea presupune falsificare, deci, putem spune că produsul sau serviciul, nefiind original, pretinde a fi adevărat, cerând impresia mărcii originale, a calității, adică are tendința de a-l impune pe cumpărător să creadă că produsul este cel dorit și original. În literatura de specialitate întâlnim diverse clasificări ale contrafacerii: contrafacerea propriu zisă determinată de reproducerea identică (totală sau parțială) prin adăugare ori suprimare de elemente din marca protejată, prin obținerea unei similitudini, fără autorizația titularului sau imitarea ei frauduloasă. Referitor la imitarea frauduloasă a mărcii străine poate fi făcută prin diferite căi, metode, cum ar fi: asimilare fonetică; asimilare vizuală; asimilare intelectuală (ce poate fi prin analogie, echivalent, contrast). În acest sens și legislația franceză își expune propria viziune, stabilind că există următoarele fapte sancționate prin acțiunea de contrafacere: prin reproducere; imitație; uz; substituirea produsului; prin opoziție. Acțiunile de contrafacere menționate mai sus, sunt săvârșite cu rea – credință și reprezintă un „atentat” asupra brandului, sau asupra alegerii consumatorului. Ingeniozitatea celor care produc mărfuri contrafăcute nu are limite, iar în literatură întâlnim diverse forme de manifestare a contrafacerii și pentru a proteja consumatorul sunt binevenite exemplele: a) reproducerea brutală sau servită a mărcii până la gradul de confuzie: marca originală Christian Dior și marca contrafăcută Chrisom Diana: reproducerea a constat din jocul de litere în cuvintele componente, atentatul fiind adus familiei date ce compune marca titularului. b) imitarea frauduloasă a mărcii înregistrate prin crearea confuziei vizuale la consumator: marca NUTS înregistrată de firma elvețiană NESTLE și marca contrafăcută NUSS, care are similitudine vizual – auditivă. c) folosirea mărcii reproduse sau imitate care există pe piață, dar nu pînă la gradul de confuzie pentru consumatori: marca Coca – Cola și imitarea leală a acesteia Pepsi – Cola. d) aplicarea frauduloasă a mărcii străine, caz concret al contrafacerii ce nu presupune nici reproducere, nici imitație: utilizarea cutiilor DERO cu marca respectivă aplicată la ambalarea prafului de spălat simplu, care nu reprezintă calitatea produsului a cărui marcă este indicată pe ambalaj. e) punerea în vânzare a produselor contrafăcute ca fază finală a procesului de contrafacere, scoaterea pe piață a produselor cu marca ADIDOS, o marcă contrafăcută, provenită de la cea originală ADIDAS. O altă clasificare a contrafacerii, după metodă, o găsim la autorul Emilia Pascu: denaturarea, substituirea, imitarea, destructurarea, recondiționarea, reconstituirea, produsele „pirat”, precum și alte metode. Astfel, denaturarea semnifică procesul de modificare a tehnologiei de fabricare a produsului, dar și înlocuirea materiei prime, deseori cu componente de calitate și prețuri inferioare, dar la final mărfurile sunt comercializate ca fiind cele originale. Substituirea reprezintă modalitatea de înlocuirea a unor substanțe din produs, de obicei componentele naturale din produs, cu cele artificiale, acest fapt conduce la înșelarea clientelei pentru că s-ar putea considera că procură un produs de calitate superioară. Referitor la imitare, ne-am expus mai sus, însă ar mai exista un aspect cel de utilizare ilicită a unor denumiri de produse ce imită indicațiile geografice, precum Champagne, Cognac și altele specialități tradiționale. Destructurarea presupune acea demontare a unor elemente dintr-un produs, ce sunt vândute ulterior ca componente, piese noi, fapt întâlnit adeseori la dezasamblarea mașinilor. Reconstituirea constă în restabilirea aspectului unui produs, prin adăugarea de elemente ce lipsesc, apoi sunt vândute ca produse originale, această metodă este întâlnită des în cazurile obiectelor de artă, asupra cărora timpul își pune amprenta fiind deteriorate parțial dar mai târziu refăcute. O altă metodă este recondiționarea efectuată asupra obiectelor care deja au fost folosite și au o uzură sau care datorită păstrării și transportului incorect s-au defectat, ele sunt refăcute superficial și revândute ca mărfuri noi și originale. Referitor la produsele „pirat” – aici întâlnim contrafacerea în domeniul programelor de calculator, CD-uri audio și video etc., care nu au o calitate conform originalului. Iar dintre alte metode de contrafacere, specificăm: modificările efectuate asupra denumirii unei mărci cu renumite, prin înlocuirea unei litere sau adăugarea ei, această acțiune creează consumatorului o confuzie intenționată; modificarea termenului de garanției sau cel de valabilitate, care este înscris de producător în acte sau pe ambalaj, astfel făptuitorii contrafacerii pot pune în pericol și sănătatea, viața consumatorului. Aici, trebuie de menționat faptul că art.2462 CP RM, nu prevede sancțiune pentru comercializarea, vânzarea produselor contrafăcute, însă doar pentru fabricarea lor, comercializarea fiind scopul final. De asemenea, potrivit alin.(1) art.20 al Legii privind protecția desenelor și modelelor industriale, desenul sau modelul industrial înregistrat conferă titularului dreptul exclusiv de a interzice oricărui terț utilizarea sa fără acordul titularului. Prin “utilizare” se înțelege, printre altele, fabricarea unui produs în care a fost integrat ori căruia i s-a aplicat desenul sau modelul industrial în cauză. Mai întâlnim și alte clasificări ale contrafacerii, de ex. după calitatea execuției: 1. Contrafacerea tradițională (artizanală) – la noi fiind echivalentă cu îndemnarea terților (specialiști) să creeze sau să reproducă, renoveze cu exactitate și precizie un produs nou dar contrafăcut după unul autentic, original. De obicei, acest tip se referă la contrafacerea obiectelor de anticariat, pentru că obiectele vechi sunt considerate raritate și vândute la prețuri mari celor pasionați să le colecționeze. 2. Contrafacerea de calitate inferioară ( grosolană) – de obicei cea mai întâlnită, pentru că se utilizează materii prime ieftine, utilaje prin care se copie înscrisurile de pe etichetele originale pe fake-uri. 3.Contrafacerea de înaltă calitate – aproape identică cu originalul, greu de descoperit chiar și de laboratoare, această acțiune necesită investiții mari, dar și cunoștințe. Tot în acest context, ambalajul unei mărfi contrafăcute reprezintă aspectul care demonstrează, că produsul nu este original, deoarece pe ambalaj este prevăzut un cod unic și un design specific, de o calitate corespunzătoare, iar deseori acesta este o cale sigură de identificare a cazurilor de contrafacere. Infracțiunea prevăzută la alin.(2) art.2462 CP RM este una formală, ea se consideră consumată din momentul fabricării ilegale a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, săvârșită în proporții mari; sau din momentul îndemnării terților la fabricarea ilegală a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, săvârșită în proporții mari. Pregătirea de comiterea unei astfel de infracțiuni se caracterizează prin cumpărarea de materie primă pentru a fabrica ilegal produse ce constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, iar ca tentativă de contrafacere a produselor reprezintă acțiunea îndreptată nemijlocit spre realizarea prin fabricare ilegală a produselor ce constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat , care din cauze independente de voința făptuitorului, nu i s-a reușit să obțină produsul contrafăcut finit. Evident, ambele fiind săvârșite în proporții mari.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(2) art.2462 CP RM se caracterizează prin intenție directă. În general, motivul infracțiunii este interesul material.
Scopul principal al infracțiunii analizate constă în scopul obligatoriu de comercializare a produselor anume contrafăcute.
În altă privință, consemnăm că scopul secundar al infracțiunii prevăzute la alin.(2) art.2462 CP RM rezidă în scopul inducerii în eroare a consumatorului , conform art.13 al Legii privind protecția consumatorilor, se interzic practicile comerciale înșelătoare. Printre altele, o practică comercială este considerată înșelătoare în cazul în care conține informații false sau, în orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu și, în orice situație, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacționare pe care nu ar fi luat-o în altă situație, chiar dacă informația este corectă, de fapt, cu privire la drepturile de proprietate intelectuală, astfel încât acesta (ca rezultat al preconizatei comercializări a produsului contrafăcut) să achiziționeze un produs care, în condiții de ilegalitate, constituie sau include un obiect de proprietate intelectuală protejat. Considerăm că, în lipsa acestui scop secundar, cele săvârșite nu pot fi calificate în baza alin.(2) art.2462 CP RM, în lipsa scopului enunțat, nu se exclude aplicarea altor norme (de exemplu, a unora dintre prevederile art.1851 sau 1852 CP RM).
Subiect al infracțiunii prevăzute la art.2462 CP RM este: 1) persoana fizică responsabilă care, în momentul săvârșirii infracțiunii, a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică, cu excepția autorității publice. Totuși, aria de contrafacere a produselor de către persoanele fizice se limitează la mărfurile, a căror complexitate de fabricare este redusă sau medie, nu necesită investiții majore, se realizează personal sau implică un număr limitat de persoane, de obicei membrii familiei și se adresează consumatorilor cu mai puține pretenții de calitate. Pe de altă parte, producerea mărfurilor de o calitate superioară, similară produselor autentice, precum și a mărfurilor complexe, de înaltă precizie, care necesită materie primă scumpă și personal calificat este caracteristică grupurilor criminale specializate, care dispun de fabrici performante de producere și de rețele de distribuție.
În cazul primei modalități de falsificare în proporții mari, subiectul are calitatea specială de „producător” – art.1 al Legea privind protecția consumatorilor: orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică produse ori părți din produse, adică să dețină licență și să fie înregistrat. Dacă lipsesc aceste calități, atunci va fi pregătire de escrocherie săvârșită în proporții mari. În obținerea de venituri rapide, tot mai mulți comercianți sunt atrași de dorința falsificărilor și contrafacerilor mărfurilor, iar pentru că veniturile populației sunt reduse, acest fapt favorizează achiziționarea a unor astfel de produse. Însă mai grav e faptul amestecului de produse originale printre cele contrafăcute, creând o eroare intenționată asupra consumatorului, iar o astfel de acțiune poate duce la pierderea clientelei unui brand, deoarece consumatorul crede că e vorba despre calitatea joasă a produsului de brand, însă nu se gândește la posibilitatea existenței unei activități frauduloase. În principiu, acțiunea de contrafacere provine de obicei de la un concurent al titularului mărcii. Dar, nu este necesar ca titularul mărcii și uzurpatorul să aibă aceeași clientelă, să se adreseze acelorași consumatori. Astfel, clientela poate fi diferită: de lux sau comună, din mediul rural sau urban etc.
Îndemnarea unui terț iresponsabil sau care are vârsta sub 16 ani la fabricarea produselor falsificate, săvârșită în proporții mari, cel care îndeamnă e considerat autor al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.2462 CP RM, presupunând modalitatea de fabricare a produselor falsificate săvârșită în proporții mari.
Capitolul II. Mecanisme de protecție penală a consumatorului împotriva achiziționării de produse contrafăcute
2.1 Analiza comparativ – penală cu alte state a „Falsificării și contrafacerii produselor”
Studierea și analiza de drept penal comparat al normelor privind infracțiunile săvârșite în sfera consumului de bunuri, servicii și lucrări, și anume asupra „Falsificării și contrafacerii produselor” ce lezează drepturile și interesele consumatorilor, nu ar putea fi conceput fără investigarea normelor respective, cuprinse în legislația altor state din trecut până în prezent. Astfel, prezintă interes experiența statelor, care au reușit să construiască un model eficient de apărare penală a consumatorului.
Revoluția franceză a condus la stabilirea unor noi reguli și norme de protecție a ramurii industriale, astfel: „Dispozițiile referitoare la contrafacere au fost preluate în Codul Penal Francez din 1810, unde la articolul 142 pedeapsa aplicată pentru contrafacere era închisoarea, înlocuită mai apoi cu o pedeapsă corecțională. Legea franceză din 23 iunie 1857, stabilește faptul că dreptul la marcă se naște de la prima folosință, iar pentru a fii opozabilă terților, aceasta trebuie înregistrată, termenul de protecție era de 15 ani de la constituirea unui depozit la tribunalul de comerț sau la tribunalul de mare instanță de la domiciliul deponentului” . Pentru a instituii o protecție eficientă a mărcii statele lumii au introdus reglementări în domeniu, majoritatea acestora fiind adoptate în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, excepție făcând legea S.U.A. în materie care a fost adoptată în 1845 și modificată prin legile din 8 iulie 1870 și 14 august 1874. Astfel alături de legea franceză sus-menționată, care a fost sursă de inspirație pentru actele normative adoptate în Belgia, Olanda, Elveția, Spania și Italia, au mai fost adoptate legea engleză din 7 august 1862, legea germană din noiembrie 1874 urmată de cea din 1896, și nu în ultimul rând prima legea românească din 15 aprilie 1879. La fel de utilă este și cercetarea experienței țărilor care, ca și Republica Moldova, se află în perioada de tranziție (sau post-tranziție) de la economia de stat planificată la cea de piață. Învățând din erorile, dar și din succesele acestor state, putem edifica un cadru reglementar rezultativ, axat pe prevenirea și combaterea faptelor penale săvârșite în sfera consumului de bunuri, servicii și lucrări. În Codul penal chinez, normele ce ocrotesc drepturile și interesele consumatorilor, sunt în principal concentrate în §1 „Infracțiuni legate de producerea și desfacerea produselor falsificate și necalitative" din Capitolul 3 „Infracțiuni legate de încălcarea regulilor pieței" al Părții Speciale. Rămâne de văzut dacă prevederile acestor capitole din Codul Penal Chinez sunt aplicabile și în practică destul de des, ținând cont de faptul că, chiar dacă China deține monopolul pe piața mondială, în Republica Moldova se întâlnesc tot mai des produse falsificate și de joasă calitate fabricate în China. Astfel, la art.140 din Codul penal chinez se prevede răspunderea pentru sortarea frauduloasă sau falsificarea produselor, prezentarea produselor contrafăcute drept veritabile, ori a produselor de calitate inferioară drept având calitate superioară, ori a produselor necalitative drept calitative, săvârșită de producător sau vânzător. Așadar, în calitate de obiect material al infracțiunii apare, după caz, oricare produs sau materia primă din care se confecționează produsul. Fapta prejudiciabilă are un caracter alternativ, astfel încât se poate prezenta sub oricare din următoarele modalități: 1) sortarea frauduloasă a produselor; 2) falsificarea produselor; 3) prezentarea produselor contrafăcute drept veritabile; 4) prezentarea produselor de calitate inferioară drept având calitate superioară; 5) prezentarea produselor necalitative drept calitative. În Codul penal turc, reglementările privind infracțiunile în sfera consumului de bunuri, servicii și lucrări sunt concentrate mai cu seamă în Capitolul trei „Infracțiuni contra sănătății și alimentației publice" din Titlul șapte „Infracțiuni contra securității publice" din Cartea a doua „Infracțiunile". În conformitate cu art.395 din Codul penal turc, răspunderea se aplică persoanei care a amestecat, a falsificat sau a modificat de o asemenea manieră produsele alimentare, băuturile sau medicamentele, destinate vânzării sau distribuirii gratuite către populație, încât aceasta poate cauza un prejudiciu grav sau mediu sănătății consumatorului, ori care a vândut, a oferit spre vânzare sau a păstrat pentru a vinde astfel de mărfuri, cunoscând despre pericolul lor pentru sănătate, ori care a ajutat să cumpere sau a vândut altor persoane substanțe utile pentru amestecare, falsificare sau modificare a numitelor mărfuri, cunoscând despre scopurile utilizării lor, aici se va face referire și la art.216 din CP RM. În calitate de obiect material al infracțiunii sunt specificate produsele alimentare, băuturile și medicamentele. Incontestabil, în Republica Moldova aceleași categorii de mărfuri sunt supuse frecvent falsificării, doar că sancțiunile sunt prevăzute în diferite norme. Ca și în art.2462 C. P. RM, în art.395 din Codul penal turc este menționată în mod expres victima infracțiunii: consumatorul. O dată ce Republica Moldova tinde să se integreze în spațiul juridic european, apare ca deosebit de actuală studierea experienței legislative a unor state din Uniunea Europeană privind aplicarea mijloacelor juridico-penale de protecție a drepturilor și intereselor consumatorilor. În toate aceste state, în care pe parcursul mai multor ani s-a afirmat economia de piață funcțională, consumatorilor de bunuri, servicii și lucrări li se asigură o protecție legală. Referitor la practica judiciară străină, mai des întâlnim intentarea acțiunilor de contrafacere din cele mai vechi timpuri, iar în acest sens, menționăm din practica Curții de Apel Paris speța: „constituie o imitație frauduloasă a mărcii „Quinquina Dubonet” marca „Auinquina du Bienfait”, întrucât această imitație se caracterizează printr-o asemănare fonetică înadins căutată de contrafăcător. Contrafacerea se apreciază după asemănări, iar nu după deosebiri, ceea ce în speță se verifică prin aceea că eticheta incriminată se apropie prin dimensiunile sale, prin tonalitatea ei și prin caracteristicile cu care se prezintă, în special printr-un disc roșu împodobit pe care-l are pe ea, cu eticheta „Quinquina Dubonnet”, contrafacerea există în speță, cu toate deosebirile de detaliu dintre cele două etichete ”. În Franța există sistemul informațional de verificare a mărfurilor contrafăcute și confiscate, sistem denumit „MUSYC”, care vine să asigure securitatea trecerii frontierelor vamale, doar a produselor originale. Tot în această țară există „un Comitet National de Anti-Contrafaceri (CNAC) creat in 1995, o instituție care are ca scop întocmai, lupta împotriva contrafacerilor sub toate formele și care în ultimii ani a "recoltat" rezultate îmbucurătoare, câștigând o serie de procese, obținând despăgubiri și daune materiale și morale în valoare de mari sume de bani, în favoarea celor care au fost prejudiciați (păgubiți). Reproducerea neautorizata a numeroase mărci de fabrica de încălțăminte, de îmbrăcăminte, parfumuri, ceasuri, bijuterii, piese detașate de aparatura de telefonie fixă și mobilă, programe informatice și calculatoare de birou, precum și cele portabile sau piesele detașate de automobile, traficul de țigări și medicamente, de băuturi alcoolice, etc., conform estimărilor recente ale CNAC, duc anual numai în Franța, la pierderea a peste 35.000 de locuri de munca, cifră care se ridică la peste 250.000 în Uniunea Europeană”. Conform § 359 din Codul penal al Norvegiei, este trasă la răspundere penală persoana care, cu intenție sau din imprudență, oferă spre vânzare: 1) ca alimente pentru oameni sau animale ori ca stimulatoare, produse care, fiind falsificate sau din cauza imaturității, putrefacției, pregătirii lor incorecte metodei de conservare a acestora, fie din alte cauze, dăunează sănătății; 2) haine, stofe, tapete, jucării, ustensile sau instrumente, adaptate pentru pregătirea sau conservarea alimentelor, ori obiecte similare conținând substanțe care le fac dăunătoare pentru sănătate. Evident că această normă are mai multe tangențe cu art.216 CP RM, decât cu art. 2462 CP RM. O altă deosebire, care merită a fi remarcată, este legată de latura subiectivă a faptei penale prevăzute la § 359 din Codul penal al Norvegiei. Astfel, alternativ, forma de vinovăție se poate exprima în intenție sau în imprudență. De regulă, un așa mod de caracterizare a formei de vinovăție pentru faptele ilicite nu este specific legislației penale naționale, forma de vinovăție fiind doar intenția. Potrivit § 195 din Codul penal al Danemarcei, la răspundere va fi trasă persoana care oferă pentru vânzare alimentele care, cu bună-știință, au fost fabricate în condiții improprii sau sunt falsificate, astfel încât le lipsesc calitățile specifice indicate pe alimentele respective sau pe etichetă ori ambalajul lor, fie pe bon, dacă un asemenea document a fost eliberat. Iar conform pct. 2) § 1 art.165 din legea penală poloneză, se prevede răspunderea pentru persoana care produce sau introduce în circulație substanțe, alimente, mărfuri de uz general sau mijloace farmaceutice, periculoase pentru sănătate, care nu corespund cerințelor obligatorii de calitate, provocând pericol pentru viața sau sănătatea mai multor persoane sau pentru bunuri în proporții mari. Observăm că în calitate de obiect material al infracțiunii apar produsele nu doar periculoase pentru sănătate. Ele trebuie și să nu corespundă cerințelor obligatorii de calitate. Alta e situația în cazul faptei infracționale prevăzute la art.2462 С.P. RM, unde produsele trebuie să fie falsificate. Ar fi oare oportună comasarea art.216 cu art.2642 С.P. RM după modelul polonez? Considerăm că da, ar fi oportun. Aceasta ar înlătura erorile de calificare, legate de delimitarea infracțiunilor corespunzătoare. Totuși, o astfel de schimbare a existat în trecut, doar că era în vigoare și Art. 254 C.P. (astăzi abrogat), iar Art. 2642 lipsea, ulterior art. 216 CP RM a suportat modificări la alin.1 și titlul prin LP115 din 26.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363. În noul Cod Penal Român întâlnim reglementată norma: Capitolul V Infracțiuni contra sănătății publice – “Falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse” : Art. 357. – „(1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește… (2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente contrafăcute sau substituite care sunt vătămătoare sănătății se pedepsește…” Observăm că normele de falsificare sau substituire, sunt prevăzute la același articol cu contrafacerea medicamentelor, pe când în legislația noastră sunt reglementate la capitole diferite. În vechiul Cod Penal Român exista fapta în Capitolul III Falsuri în înscrisuri, Art. 300 „Punerea în circulație a produselor contrafăcute” – Punerea în circulație a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei invenții… Această faptă este în mod organic legată de infracțiunea de contrafacere a obiectului unei invenții, căci ea constă în valorificarea obiectului material a lucrului produs prin infracțiunea de contrafacere, prevăzută în același capitol la Art. 299 „Contrafacerea obiectului unei invenții” – Contrafacerea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenții… În România Ordinului Ministerului Sănătății nr. 184 din 4 aprilie 1972 arătă că: „se consideră falsificare adaosul oricărei substanțe naturale sau sintetice în scopul mascării unor defecte ale produselor sau băuturilor, modificării sau conferirii unor proprietăți pe care produsul nu le justifică prin compoziția sa ”. Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite stipulează în articolul 1 că „falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau substituite” constituie activități comerciale ilicite, fiind pedepsite contravențional sau după caz penal. Observăm că legiuitorul român utilizează noțiunea de „substituire”, ce ar însemna? Substituirea este operațiunea frauduloasă de inducere în eroare a cumpărătorului prin prezentarea ca marfă veritabilă a unei mărfi contrafăcute; tot substituire se consideră și modificarea compoziției produselor, prin înlocuirea parțială a uneia sau mai multor substanțe cu altele, de calitate și valoare inferioară. Contrafacerea se constată când alimentul apare în comerț cu o compoziție și valori diferite de cele declarate. Dintotdeauna, creația intelectuală a constituit principalul element al progresului și civilizației. Din acest motiv, în timp ce societatea a conștientizat acest lucru, s-au luat măsuri de stimulare a creativității, răsplătind efortul creativ individual al membrilor săi. Proprietatea intelectuală se referă la drepturile legale rezultate în urma activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar sau artistic, și anume: operele literare, artistice și științifice; interpretările artiștilor interpreți, programele și emisiunile de radio și televiziune; invențiile, în toate domeniile activității umane; descoperirile științifice; desenele și modelele industriale. În accepțiunea unor autori români falsificarea este operația de obținere a unui produs asemănător cu altul, deja existent în comerț, operație efectuată în scop de înșelăciune și de obținere a unor venituri ilicite. Expertizele având drept obiect mărfuri falsificate sau contaminate sunt în general expertize complexe, cu participarea unor specialiști din diverse domenii, necesitând investigații laborioase și de durată. În Republica Moldova principala instituție abilitată cu funcția de protecție a consumatorilor este Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor, evident că și alte instituții joacă un rol important de ex. Ministerul Sănătății responsabil în domeniul protecției vieții și sănătății consumatorilor. În Italia, Inspecția Generală Economică se ocupă de respectarea regulilor legale privind protecția consumatorilor, în principal a celor referitoare la prețuri, având competențe în sancționarea celor găsiți vinovați, inclusiv prin întocmirea documentației necesare în cercetările penale, acolo unde este cazul. În Germania sistemul de penalizări administrat este aplicat într-o procedură ce cuprinde trei etape: avertizarea, aplicarea de amenzi și acționarea în judecată. La momentul actual în Franța există un organ public central de protecție a consumatorilor: Directoratul General pentru Concurență, Problemele Consumatorilor și Combaterea Fraudelor.
2.2 Problemele ocrotirii penale a consumatorului de produse contrafăcute și falsificate
Contrafacerea este o investiție cu risc ridicat, fiind vorba despre o infracțiune, ea tentează prin profiturile mari obținute, însă induce în eroare consumatorul și încălcă drepturile titularilor. Ea reprezintă o amenințare reală la adresa comerțului, a dezvoltării economiei, asupra sănătății și siguranței consumatorului, direcție spre care tinde să înainteze criminalitatea organizată la nivel transnațional, deoarece profiturile sunt enorme, însă pedepsele sînt minore.
Problemele sesizate de noi sunt:
inaplicabilitatea în practică a acestei norme, consultând baza de date a hotărârilor Curții Supreme de Justiție, a Curților de Apel și Judecătoriilor nu am găsit foarte puține cazuri de sancționare în baza Art. 2462 CP RM, motivul poate ar fi faptul că modificarea este totuși recentă 2011, sau poate se întâlnesc unele incertitudini referitor la aplicabilitatea acestei norme, confundându-se cu normele: art. 216 CP, art.1851, art. 1852 ș.a., sau fapta nu e săvârșită în proporții mari și se prevede sancțiunea din Codul Contravențional, ori se prevede răspunderea civilă și de ce nu, nepublicarea pe site-uri a hotărârilor;
consumatorul nu este informat asupra drepturilor sale, unde se poate adresa în cazul suspiciunilor că produsele sunt contrafăcute sau falsificate ori din cauza sărăciei consumatorul își cumpără produse ieftine fără a da importanță dacă sunt contrafăcute, sau producătorul nu cunoaște sancțiunile, încalcă diligența profesională și e indiferent de imaginea economică a R.M.;
organele cu atribuții în prevenirea, combaterea falsificărilor și contrafacerilor sunt puține și nu manifestă lupta activă cu acest fenomen (APC, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală);
lipsa unor laboratoare performante pentru depistarea falsificărilor;
sunt rare sau lipsesc conferințele de presă organizate de MAI sau alte instituții referitor la statistica contrafacerilor și informații despre produsele contrafăcute și măsurile de sancționare utilizate;
lipsa unei Hotărâri explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție referitor la aplicabilitatea art.2462 ș.a. Totuși, unde e problema intensificării fabricării și comercializării produselor contrafăcute/ falsificate? În opinia noastră, problema e în veniturile mici ale consumatorilor, sărăcia oamenilor, dezinformarea lor, dar și a corupției prezentă în organele de control din acest domeniu, tot aici apare, cum am menționat mai sus inaplicabilitatea legii, pentru că norme juridice există, însă în practică mai puține cauze se inițiază, pentru că suntem în era tehnologiilor informaționale chiar și la o simplă căutare pe internet, găsim puțină informație pe siturile autorităților responsabile în acest domeniu despre litigii soluționate pînă la final.
Produsul contrafăcut, nu poate certifica autenticitatea și nici garanta calitatea, pe care consumatorii sunt îndreptățiți să le pretindă, iar producătorilor, a astfel de marfă le provoacă pierderi economice. În același timp, mărcile contrafăcute reprezintă o calamitate pentru comerț și o dezorganizare a pieței. Criza a generat noi posibilități fructificate de către falsificatori. Sunt achiziționate materiale ieftine de pe diferite piețe, se obțin confecții și se aplică eticheta „Made in…” chiar dacă acestea au fost doar cusute în zona respectivă. Pentru a se evita astfel de situații se lucrează la proiecte legislative la nivel european care să permită folosirea unei astfel de etichetări doar în cazul în care două din patru etape de prelucrare ale unui produs se desfășoară într-o regiune geografică. Problema falsificării/ contrafacerii reprezintă o barieră în dezvoltarea economiei, un impediment în evoluția potențialului intelectual, atât la nivel național, cât și internațional. Iar sancționarea acestui fenomen ilicit doar de Codul contravențional, a dus la insuficiență, pentru ca în anul 2011, în acest sens, să se introducă o normă nouă art.2462 în Codul Penal, care sancționează după gradul prejudiciabil mai mare astfel de fapte ilegale. Dar, reglementările penale a protecției intereselor legale ale consumatorului sunt greu de interpretat și aplicat, acest fapt o demonstrează cazurile reduse de sancționare a contrafacerii și falsificării față de alte infracțiuni. În conformitate cu datele Raportului național privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, în 2012 au fost intentate doar 4 dosare penale în baza alin.(2) art.2462 al Codului penal, iar în anul 2014 nu a fost înregistrată nici o acțiune penală privind contrafacerea, numărul redus de dosare penale gestionate în baza art.2462 poate fi explicat prin limitele reduse ale infracțiunii analizate, având în vedere că fapta prejudiciabilă se extinde doar asupra acțiunii de producere a contrafacerilor. Lipsa capacităților industriale de fabricare a produselor contrafăcute din țară, favorizează alte forme ale comerțului ilegal, precum importul, comercializarea, transportarea, depozitarea contrafacerilor. În acest context, se impune modificarea normei legale la noile realități, pentru ca reacția societății să fie ajustată pericolului provocat de acest flagel.
Totuși, cel mai bun instrument de stopare a contrafacerilor/ falsificărilor de mărfuri este cooperarea deținătorilor de drepturi de proprietate intelectuală și a consumatorilor cu autoritățile abilitate în efectuarea unor controale pentru depistarea acestor acțiuni ilegale, iar armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene ar fi o sursă de stabilitate a aplicabilității legii. Rezultă că, prin sancționarea contrafacerilor de mărci statul își asumă una dintre obligațiile stabilite în „Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală – TRIPS”. Pericolul social al fabricării prin falsificare și contrafacere a produselor este evident, fiind încălcate drepturi de proprietate industrială, adică interesele titularului mărcii, invenției sau altui obiect înregistrat dar și a drepturilor consumatorului. Suntem de acord cu opinia autorului Emilia Pascu care consideră că: contrafacerea este o problemă a tuturor, care durează de mulți ani și solicită în consecință o rezolvare internațională într-un timp cât mai scurt, deoarece în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare consumul de mărfuri contrafăcute duce în mod inevitabil la declinul industriilor locale, prin invadarea piețelor locale de produse contrafăcute, care se comercializează la prețuri scăzute, împiedicând concurența loială și conducând inevitabil la creșterea numărului de șomeri, cum s-a întâmplat în Uniunea Europeană, unde în ultimii 15 ani au dispărut aproximativ 100.000 locuri de muncă (conform raportului anual al Comisiei Europene). Puși în situația de a nu avea un loc de muncă, aceste persoane pot fi stimulate cu salarii mici să „ lucreze la negru” în domenii care încalcă dreptul proprietății intelectuale. Așadar, după procesul de fabricare, apare acel de comercializare a produsului falsificat/contrafăcut, în acest mod nu sunt satisfăcute nevoile psiho-sociale ale consumatorului (statutul, imaginea etc.) la procurarea unui astfel de produs. Problema creării unui mediu stabil a economiei de piață persistă la etapa actuală prin: „limitarea principiilor de concurență – concurența loială favorizează dezvoltarea unui business sănătos și puternic, care, la rândul lui, creează mai multe locuri de muncă, contribuie la bugetul de stat, atrage investiții străine și poziționează statul în lista țărilor sigure, din punct de vedere comercial. Fenomenul contrafacerii, pe de altă parte, nu are nici o tangență cu valorile menționate, ci creează o concurență neloială în raport cu producătorii corecți. Ca rezultat, beneficiile economice și sociale ale întregii societăți sunt redirecționate către un număr restrâns de persoane, organizate în grupuri criminale”. Dezinformarea consumatorului despre apărarea drepturilor sale în cazul necesității ambalării, marcării conforme a unui produs, posibilitatea de a face o reclamație, de a apela la Agenția pentru Protecția Consumatorilor conduce la stoparea procesului de cercetare, eliminare și distrugere a produselor contrafăcute sau falsificate de pe piață., însă și autoritățile nu realizează transparența, pentru că lipsesc informații asupra semnalizării prezenței pe piață a unor astfel de mărfuri, spațiul lor de localizare, dar și elaborarea unor studii de risc asupra contrafacerii unei anumite mărci pe teritoriul RM, iar în final ar fi binevenite întocmirea de rapoarte anuale, hotărâri definitive și irevocabile asupra contrafacerii și falsificării de produse. Consumatorul consideră marca o componentă importantă a produsului achiziționat. De aceea, este oportun ca producătorul să investească în marcă, aceasta asigurând și fidelitatea pe termen lung a consumatorului care refuză să achiziționeze alte produse de același gen, chiar și la prețuri mai mici. Toți producătorii, inclusiv cei mai onești, sunt conștienți de faptul că marca asigură succesul întreprinderii, fiind un element esențial de strategie, contribuind atât la creșterea profitului, cât și la crearea loialității consumatorilor.
Deoarece progresul tehnico – științific evoluează, apar materii prime noi, înlocuitori ce s-ar părea că imită foarte bine produsele naturale, fiind dificil de deosebit și identificat, în acest sens utile sunt laboratoarele performante care să stabilească acele substanțe de sinteză, dar și modalitatea de diferențiere dintre un produs original și unul contrafăcut. Făptuitorii falsificării/ contrafacerii mai profită și de deschiderea frontierelor pentru a export și importa astfel de produse, autoritățile vamale nedispunând de măsuri performante de depistare a mărfurilor frauduloase permit deplasarea a unor componente sau chiar astfel de produse în întregime, astfel conform datelor oficiale „în 2014, reprezentanții Serviciului Vamal au depistat peste 560 de mii de produse contrafăcute la frontiera de stat. Cantitatea acestora a crescut considerabil comparativ cu anul 2013, când au fost depistate peste patru mii de articole. Printre produsele contrafăcute se regăsesc articole din polietilenă, produse cosmetice, de parfumerie, detergenți, tehnică, în special telefoane mobile, accesorii din piele, portmonee, îmbrăcăminte și încălțăminte.” Abordarea problematicii contrafacerilor și falsificării produselor este în strânsă legătură cu noțiunea de „calitate”. Însă, aprecierea calității unui produs diferențiază de la un consumator la altul după nivelul de satisfacere a cerințelor, de aceea o definiție general – aplicabilă nu există, dar putem spune că, ea reprezintă de fapt totalitatea trăsăturilor unui produs, determinând valoarea sa, ce corespund cu necesitățile consumatorilor și nivelul de standardizare în conformitate cu cerințele tehnice stabilite de actele normative din domeniu. Problema cercetării calității unui produs este efectuată de producători, de organele satului din domeniu dar în principal de către consumator prin aprecierea produsului și fidelitatea față de un producător. Ori, în cazul produselor contrafăcute, practicile frauduloase vizează tocmai abaterile parțiale sau în totalitate de la prevederile referitoare la calitatea materiilor prime, de la parametrii procesului de obținere, astfel încât nivelul calitativ al produselor contrafăcute este mult inferior, putându-se vorbi de produse lipsite de eficacitate în utilizare sau chiar dăunătoare. Cercetarea acestui fenomen pentru noi a constituit o provocare pentru că datele statistice relevante din domeniu sunt puține și nu pot fi considerate complete și actuale, iar indiferența consumatorilor și autorităților sub aspectul de combatere a falsificării și contrafacerilor produselor, duc la lipsa din documente a datelor relevante, sau există deja o abilitate cu care făptuitorii produc și comercializează astfel de produse, ele nefiind depistate și înregistrate.
Dar, împotriva acestui fenomen, nu trebuie de luptat doar cu vorbe, dar și prin acțiuni concrete, de aceea, suntem de părere că un sistem de protecție echilibrat al proprietății industriale și al consumatorilor realizat prin diverse programe de informare, cursuri și constituire de baze de date, laboratoare performante și o conlucrare eficientă în acest domeniu, va ajuta statul nostru să promoveze distribuitorii oficiali a brandurilor, sancționarea celor care fabrică ilegal mărfuri contrafăcute, dar și a celor care le comercializează, doar în așa mod se va putea ajunge la o creștere economică, calitate a vieții și o imagine favorabilă a statului nostru în fața altor țări.
2.3 Perspectivele existenței normei penale de „Falsificare și contrafacere a produselor”
La etapa actuală se întreprind măsuri pentru a armoniza legislației națională cu cea a Uniunii Europene. Direcțiile principale ale procesului de armonizare juridică fac referire la: calitatea produselor, siguranța consumatorului, etichetarea, reglementarea activității de protecție a consumatorului în sfera comerțului și alimentației publice etc.
Prin urmare, protecția consumatorilor este o politică de stat relativ recentă, mai ales în Republica Moldova, care a apărut ca răspuns la situația în care se găsește consumatorul în fața unei abundențe de bunuri și servicii pe o piață în continuă expansiune, care, în afară de avantajele pe care i le oferă, îi creează și multiple dificultăți. Consumatorul nu mai este cumpărătorul de altădată, care achiziționa bunuri de pe o piață de mici dimensiuni sau fabricate în serie, dar el s-a transformat într-un element al consumului de masă, făcând obiectul campaniilor publicitare și al presiunilor exercitate de grupuri de producători și distribuitori, care controlează și determină funcționarea pieței. Consumatorul nu mai joacă rolul de echilibru în raporturile de consum. El a devenit o unealtă de care producătorii (distribuitorii, transportatorii, comercianții etc.) se folosesc pentru a obține profituri cât mai ridicate pentru un produs sau un serviciu necorespunzător.
Existența normei penale de falsificare și contrafacere a produselor asigură și promovează în viitor diminuarea fabricării și comercializări de mărfuri contrafăcute și falsificate, vine să asigure accesul consumatorilor la informare, protecția drepturilor și intereselor economice securitate în alegerea preferințelor calității, și ca scop final implementarea în practică a acestei norme va diminua din afacerile ilegale dar „înfloritoare”.
Cine pierde din vânzarea acestor produse contrafăcute? În primul rând, pierd firmele care dețin drepturile asupra mărcilor originale. Apoi, pierde statul, prin reducerea taxelor încasate, deoarece vânzările de produse contrafăcute sunt în cea mai mare parte realizate prin evaziune fiscală. Mai pierd cumpărătorii, care, deși achiziționează produse de renume la prețuri reduse, cumpără mărfuri care nu le satisfac necesitățile și sunt de calitate îndoielnică. Dacă avem în vedere alimentele, jucăriile și alte produse, se poate spune că produsele contrafăcute pun în pericol sănătatea și chiar viața consumatorilor. Suntem de acord cu părerea autorului Emilia Pascu, precum că: „produsele contrafăcute generează pierderi bănești uriașe, echivalente cu resursele financiare ce ar putea fi orientate la nivelul economiei către finanțarea școlilor, spitalelor etc. Cu pierderi de această magnitudine, există tendința ca inovația pentru dezvoltarea produselor noi să fie descurajată, oamenii de afaceri nu mai sunt motivați să investească în cercetarea de piață , în planificarea strategiilor de marketing, deoarece profitul estimat este mult diminuat prin vânzarea produselor contrafăcute”. Așadar, prin aplicabilitatea în practică mai frecvent a normei penale de sancționare a contrafacerii și falsificării produselor se va asigura în viitor investiții importante în țară, pentru că potențialii producători onești se vor orienta spre piețe sigure, unde legea funcționează și se va realiza siguranța afacerilor. Contrafacerea a pătruns în toate țările lumii, începând cu Asia, și se extinde până în Europa, adică nu sunt state în care nu ar exista fenomenul contrafacerii. În toate țările lumii lupta împotriva acestor acțiuni care pot în orice moment cauza prejudicii, presupune existența și aplicarea în fiecare stat a unui puternic sistem legislativ, ce ar conține măsuri riguroase de nivel național și internațional, îndeosebi în cadrul legislației vamale.
Armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene și tendințele de integrare europeană vor favoriza utilizarea activă în practică a normei de „Falsificare și contrafacere a produselor”, oferind posibilitatea dezvoltării unei economii europene puternice, bazate pe diversitate și calitate, sancționându-se aspru cei care vor încerca să creeze un dezechilibru pe piața de consum europeană. Pentru a-i descuraja pe distribuitorii mărfurilor contrafăcute, se impun reglementări drastice nu doar în domeniul dreptului penal dar și în domeniul vamal, astfel mărfurile contrafăcute nu ar mai circula pe piață, iar importatorii unor astfel de produse nu ar mai găsi cu ușurință persoane dispuse să le comercializeze și chiar consumatori care să le procure. Dezvoltarea și aplicarea politicii penale de protecție a consumatorilor în Republica Moldova constituie un proces evolutiv, care nu reușește să acționeze cu rapiditatea apariției de produse contrafăcute și falsificate, pentru că rezistența puternică a unor persoane fizice sau juridice care au interese economice ilicite se răspândește tot mai larg pe piața națională și de aceea statul trebuie să asigure în viitor prin prisma normelor contravenționale și penale protecția drepturilor consumatorului. Promovarea, extinderea și protecția drepturilor consumatorilor sunt esențiale într-un stat de drept, astfel există trei căi de realizare a acestor perspective prin: protecția directă, instituțiile naționale și internaționale vin să combată fenomenul falsificării și contrafacerii prin: adoptarea de reglementări specifice domeniului protecției consumatorilor, acțiuni de control intensificate pe piață, la producător, importator, distribuitor, vânzător, prestator de servicii și la punctele de trecere a frontierei de stat; realizarea schimbului rapid și automatizat între instituțiile naționale și internaționale privind produsele ce sunt falsificate și contrafăcute și tot în acest sens efectuarea de controale inopinate la întreprinderile care produc produse alimentare cât și industriale, dacă dețin documentele respective de comercializare, stabilite de legea în vigoare; a doua modalitate este autoprotecție individuală, consumatorul se apără prin cunoștințe generale de manopere frauduloase, cere actele de conformitate și calitate a produsului, verifică starea produsului, alege locația unde se pot comercializa mărfuri de fabricare corespunzătoare și ultima direcție ar fi protecția indirectă, adică informarea și educarea consumatorilor prin diverse activități ca: susținerea asociațiilor de consumatori care să efectueze activități de consiliere a consumatorului. Colaborarea cu organizații naționale și internaționale de combatere a contrafacerilor, va fi utilă pentru semnalizarea cazurilor de contrafacere prin informații, date, imagini cu privire la mărfurile contrafăcute pentru a informa consumatorii și a descuraja achiziționarea acestor produse pe cât este posibil. Din punct de vedere juridic, nu tuturor consumatorilor le este clar că prin achiziționarea unui produs care are o origine dubioasă se comite o infracțiune. De aceea, statele membre ale UE au sporit acțiunile de sensibilizare și informare în procesul de combatere a contrafacerii, realizând programe de educație a consumatorilor, pentru a evita riscurile asociate produselor contrafăcute potențial periculoase fiind necesare și adoptarea unor măsuri legislative, pe lângă cele existente, privind obligativitatea menționării prin etichetarea țării de origine a unor produse importate din țările terțe în UE ( în special în cazul celor vizate de contrafacere).
Lipsa de informare a consumatorului, se reflectă în toleranța și neglijența manifestată față de produsele contrafăcute și falsificate, însă treptat se conștientizează importanța protecției consumatorului, asigurarea accesului său la informații corecte privind calitatea produselor comercializate pe piață, impactul pe care îl poate avea un astfel de produs asupra sănătății, siguranței la utilizare și chiar asupra vieții. Dar, ambiția și ingeniozitatea celor care fabrică produse falsificate/ contrafăcute nu are limite, astăzi fiind frecvent întâlnită comercializarea unor astfel de produse prin intermediul internetului, lupta cu acest fenomen fiind mult mai dificilă, și siguranța consumatorului de a cumpăra din acest mediu virtual un produs original este mult diminuată. Amploarea pe care a luat-o acest fenomen a determinat Comisia Europeană să decidă înființarea unei direcții pentru combaterea contrafacerilor, care urmărește apariția produselor falsificate pe piața UE. Această direcție urmărește să pregătească specialiști în contrafaceri, pentru că o mare problemă în acest moment, este inexistența acestora. Este adevărat că marile firme, care au posibilități financiare, își pregătesc singure specialiști în combaterea falsurilor, dar strict pe produsele lor, oferind informații confidențiale asupra tehnologiei produsului și a unor semne mascate care există la mărfurile respective. Considerăm că ar fi oportun ca marile branduri să aibă etichete securizate și coduri specifice, iar țara noastră să implementeze un sistem electronic și tehnic de verificare a autenticității și corespunderii originalului atât la vamă, cât și în cadrul altor organe de control.
Așadar, în viitor se prevede o politică economică prosperă, prin sancționarea aspră a producătorilor de mărfuri contrafăcute, prin instruirea poliției în domeniul contrafacerilor și a autorităților vamale pentru că majoritatea produselor contrafăcute trec frontiera vamală, dotarea acestor instituții cu laboratoare performante pentru depistarea cazurilor de falsificare a produselor.
O altă perspectivă ar fi realizarea de contacte cu organismele internaționale similare în scopul schimbului de date, informații și imagini care să conducă la protejarea titularilor de drepturi de proprietate intelectuală. Importante vor fi și acțiunile de popularizare a cazurilor de contrafacere depistate și finalizate prin sancționarea în instanța judecătorească, organizarea de conferințe de presă și realizarea de spot-uri publicitare referitor la anti-contrafacere. În acest sens cercetând tematica tezei am descoperit un site care din cele publicate promovează intens stoparea contrafacerii și a pirateriei: http://www.stoppirateria.md, din acțiunile descrise pe site se prevede existența unei perspective de succes în acest sens (crearea de spoturi video, conferințe, pliante, organizarea de expoziții, desene, întruniri și alte acțiuni anti – contrafacere), astfel de campanii vor favoriza crearea unui climat economic stabil și deschis dezvoltării investițiilor și perceperii consumatorului a pericolului achiziționării de produse contrafăcute.
Rămâne doar de văzut cum va evolua aplicabilitatea în practică a art.2462 CP RM, cu siguranță aplicabilitatea va duce la o economie națională prosperă, la creșterea siguranței consumatorului, căci garanția principală a respectării drepturilor consumatorilor o constituie apărarea lor juridică.
Concluzii și recomandări
În condițiile mediului social – economic din Republica Moldova, calitatea reprezintă instrumentul strategic al managementului național și global al întreprinderilor, dar și elementul determinant al competitivității acestora, iar calitatea este factorul esențial în slujba societății și a mediului înconjurător . Și pentru că majoritatea mărfurilor și produselor de pe piața de consum a Republicii Moldova se comercializează ilegal, fără autorizații corespunzătoare, sau se plasează pe piață mărfuri falsificate și în lipsa contractelor cu titularii de drepturi, producția fiind contrafăcută, în așa mod nu se realizează creșterea așteptărilor și exigențelor consumatorului. Astfel, pentru a aduce o stabilitatea și siguranță economică este important existența normelor de sancționare contravențională, cât și penală. Comerțul cu produse contrafăcute nu reprezintă o noutatea acestei epoci, el își are originile în timpuri mai vechi, însă odată cu evoluția tehnologiilor a îmbrăcat forme din cele mai diverse, iar vina o poartă nu doar producătorul, dar statul și consumatorul; de obicei, produsele falsificate ori contrafăcute sunt mai ieftine, din cauza vieții scăzute de trai, a sărăciei, consumatorul anume astfel de produse alege și este indiferent de originea și calitatea lor. Industria contrafacerilor/ falsificărilor datorită sumelor considerabile obținute reprezintă o sursă importantă de evaziune fiscală și în același timp este un pericol deosebit pentru distribuitori, consumatori, cât și pentru stat. Rezultă că apărarea intereselor titularilor de drepturi și întregii societăți ca potențialii consumatori trebuie făcută de către vamă, poliție și alte instituții de stat, constituind o garanție acordată prin lege, iar orice „atentat” la proprietatea intelectuală prin contrafacere, falsificare a produselor este anihilată prompt și se soldează cu intentarea cauzelor penale și cu nimicirea bunurilor contrafăcute. Ca o consecință a contrafacerii, terții profită de prestigiul unei mărci înregistrate, de clientela ce are preferințe față de o anumită marcă, acțiune contrară siguranței și încrederii consumatorilor față de produsele care sunt comercializate pe piață, de aceea e important ca fenomenul contrafacerii să fie stopat la momentul fabricării unor astfel de produse cu scopul vânzării lor ulterioare. Sancționându-se falsificarea și contrafacerea produselor se protejează nu doar titularii drepturilor de proprietate intelectuală înregistrate, ci și a consumatorilor împotriva erorii în care ar putea să cadă, din cauza asemănării de ex. a mărcilor, cumpărând un produs de calitate inferioară drept un altul de bună calitate. Există o imitație frauduloasă ori de câte ori există posibilitatea de a confunda produsele contrafăcute cu cele originale de către cumpărător. Deoarece, cumpărătorii nu au posibilitatea, atunci când achiziționează un produs, să compare cele două mărci în elementele lor de detaliu, chiar dacă uneori o astfel de procedură nu ar avea succes fără implicarea unor specialiști din domeniu. Astăzi, falsificarea și contrafacerea constituie acțiuni contrar legislației și uzanțelor comerciale, ce afectează consumatorii și economia, fapt care trebuie să impulsioneze autoritățile spre o conlucrare în vederea stopării treptate a acestui fenomen care se dezvoltă cu rapiditate. Autoritățile responsabile din domeniul protecției consumatorului trebuie să conlucreze cu consumatorii, dar și singuri să se autosesizeze, să promoveze acțiuni de supraveghere a pieței pentru a se respecta legislația în vigoare referitoare la interzicerea și sancționarea producerii și comercializării mărfurilor contrafăcute/ falsificate. Tot în acest context este important să existe o colaborare cu organizațiile internaționale de combatere a contrafacerilor care vor contribui la constituirea unei strategii eficiente de combatere a acestui fenomen ilicit. Crearea unui cadru de securitate pe piață privind anti – contrafacerile, va fi posibilă doar prin aplicarea pe scară largă a normelor penale de sancționare, și constrângeri procedurale care vor încuraja comercianții onești și va face ca actele de rea – credință să scadă treptat. Falsificarea și contrafacerea mărfurilor este la etapa actuală un fenomen complex și evolutiv, cu multe implicații economice, sociale și juridice, având un efect negativ asupra dezvoltării economiei, creând un dezechilibru în sfera comerțului, iar ca măsură de reprimare a acestui fenomen statele trebuie să conlucreze împreună și chiar la nivel mondial pentru a stabili și implementa măsuri de combatere a acestor acțiuni ilegale. În concluzie, constatăm că fenomenul contrafacerilor deteriorează climatul afacerilor în RM, stimulează concurența neloială și afectează grav consumatorii. Contrafacerea nu fură doar identitatea unor mărci bine cunoscute și populare, dar și bunele așteptări ale consumatorilor, cum sunt: confortul, încrederea și siguranța personală, în astfel de situații, ar fi oportun crearea de Ghiduri pentru evitarea achiziționării de produse contrafăcute de către consumatori și aplicabilitatea mai des în practică a art.2642 CP RM.
Bibliografie
Acte normative
Constituția Republicii Moldova adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29.07.1997;
Codul Contravențional al R.M. 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6/15;
Codul Penal al Republicii Moldova M.O. nr. 128-129/1012 din 13.09.2002;
Codul Vamal al Republicii Moldova Nr. 1149 din 20.07.2000, Publicat : 01.01.2007 în Monitorul Oficial Nr. 160;
Directiva nr.93/13/CEE cu privire la clauzele abuzive din contractele încheiate de consumatori, publicată în J.O.C.E., nr. L 95 din 5 aprilie 1993 p.29, art.2.;
Decizia 94/800/CE, Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), 22.12.1994, JO L 336 din 23.12.1994;
Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, JO L 196 din 2.8.2003;
Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor M.O. 2003, nr. 126-131;
Legea privind Codul Consumului, nr. 296/2004, republicat 2008, republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 224 din 24 martie 2008;
Hotărârii Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la recepționarea mărfurilor conform cantității și calității în Republica Moldova, nr.1068 din 20.10.2000;
Hotărâre Nr. 1599 din 13.12.2002 cu privire la regulile de origine a mărfurilor, Publicat: 20.12.2002 în Monitorul Oficial Nr. 174-176, art. Nr : 1755;
Hotărârea cu privire la aprobarea Concepției sistemului informațional automatizat "Registrul de stat al circulației alcoolului etilic și a producției alcoolice"Nr. 1441 din 19.12.2006, Publicat : 29.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 199-202, art. Nr : 1543;
Monografii, cărți, articole științifice etc.
Aurel Băieșu, Olesea Plotnic, Dreptul protecției consumatorilor. Suport de curs., USM, Chișinău 2014;
Ciprian Raul Romițan, Protecția penală a proprietății intelectuale, Editura C. H. Beck, București, 2006;
DEX 2009, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Academia Română, Editura Univers Enciclopedic Gold;
Emilia Pascu, Armonizarea reglementărilor din România cu cele din U.E. privind contrafacerea mărfurilor în relație cu protecția consumatorilor, Editura Universitară, București,2011, pag. 20, 22, 34, 35, 40, 50, 57;
Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Drept Penal Partea Specială (Ediția a II-a) București 2002;
Grigore Labo, Revista „Studii și cercetări din domeniul științelor socio-umane” Vol. 16, Editura Argonaut, Cluj – Napoca, 2007, pag.408 „Cercetarea criminalistică a contrafacerilor de produse industriale și de consum”;
Irina Moscalciuc, Teză de doctor în drept, Analiza juridico-penală a infracțiunilor săvârșite în sfera consumului de produse și servicii, Monografie, Chișinău 2008, pag.184;
Irina Moscalciuc, Răspunderea pentru infracțiunile în sfera consumului de bunuri, servicii și lucrări în reglementarea legislației penale chineze și turce (analiză juridico-comparativă) "Revista Națională de Drept", 2006, nr.8;
Irina Moscalciuc, Reglementarea juridică a protecției consumatorilor prin prisma politicii penale a statului, "Revista Națională de Drept", 2007, nr.2, pag.42;
I. Țîganaș, Analiza criminologică a infracțiunii de contrafacere. Reacția socială împotriva fenomenului de contrafacere “Revista Națională de Drept”, 2014, nr.12, pag.42;
Mircea Pop, „Merceologie Alimentară”, Suport de curs, Universitatea „Petre Andrei”, Iași, 2006, pag.12;
Olesea Plotnic, Protecția consumatorului în Republica Moldova prin prisma reglementărilor europene "Revista Națională de Drept", 2010, nr.7-8, pag.56;
Olesea Plotnic, Mecanismul de protecție a consumatorilor în Republica Moldova: aspecte de drept comparat, "Revista Națională de Drept", 2010, nr.11, pag.42;
Protecția juridică a mărcilor la nivel național și internațional; Agenția „EX LEGE”Chișinău 2002, pag. 101;
Rodica Bogdan, Bazele marketingului. Notițe de curs, Bălți 2006-2007, Universitatea de Stat « Alecu Rusoo» din Bălți;
Ștefan Cocoș, A, B, C-ul protecției și valorificării proprietății industriale, Editura Rosetti, București 2004 ;
Victor Volcinschi, Dorian Chiroșca, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Museum 2001, pag.218;
Viorel Roș, Octavia Spineanu – Matei, Dragoș Bogdan „Dreptul proprietății intelectuale, dreptul protecției industriale, Mărcile și indicațiile geografice”, Editura ALL BECK, București 2003, pag. 505;
Vitalie Stati, Sergiu Brânza, Drept Penal Partea Specială (Volumul II Chișinău 2011) ;
V. Stati, Răspunderea penala pentru falsificarea și contrafacerea produselor (art.2462 CP RM) Partea I “Revista Națională de Drept”, 2012;
V. Stati, Răspunderea penală pentru falsificarea și contrafacerea produselor (art.2462 CP RM), Partea II “Revista Națională de Drept”, 2012, nr.3;
Уголовный кодекс Китая / Под ред. А.И.Коробеева. – Санкт-Петербург: Юридический центр Пресс, 2001;
Уголовный кодекс Турции / Под ред. Н.Сафарова и X.Бабаева. – Санкт-Петербург: Юридический центр Пресс, 2003;
www.instante.justice.md, dosarul nr. 1-133-2014 accesat la data de 25 martie;
http://www.stoppirateria.md/pdf/articole/web_conference.pdf accesat la data de 15 martie 2015;
http://www.stoppirateria.md/pdf/raport_national_2012-ro.pdf accesat la data de 21 martie 2015;
http://www.iparomania.ro/content/fkc/ric_nr_4.pdf accesat la data de 21 martie 2015;
http://www.avocat4u.ro/ro/contrafacere.php accesat la data de 21 martie 2015;
http://www.agepi.gov.md/pdf/publishing/ainfo/04-2011.pdf accesat la data de 15 martie 2015;
http://www.scrigroup.com/afaceri/comert/CONTRAFACEREA-MARFURILOR-INDUS14172.php accesat la data de 20 martie 2015;
http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202008/Acte/PHG%20RT%20privind%20produsele%20din%20cofetarie/Reglementarea%20tehnica%20Produse%20de%20cofetarie.pdf accesat la data de 20 martie 2015;
http://suntsanatos.ro/laptele-e-falsificat-cu-apa-faina-ulei-si-untura-3274.html, accesat la data de 20 martie 2015;
http://www.publika.md/cutii-cu-branduri-renumite-de-detergenti–confectionate-in-capitala–o-tipografie-risca-sa-ramana-fara-licenta_2081971.html, accesat la data de 20 martie 2015;
http://www.publika.md/a-crescut-vertiginos-volumul-de-produse-contrafacute-depistate-la-frontiera_2212001.html, accesat la data de 20 martie;
http://gardianul.md/?p=4666, accesat la data de 20 martie 2015;
https://docassas.u-paris2.fr/nuxeo/site/esupversions/e503a649-d375-4dfb-857f-2671d47bdf3c, accesat la data de 20 martie 2015;
http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/44492-piratii-economiei-de-piata.html; accesat la data de 20 martie 2015;
http://www.anticontrafaceri.ro/page_0.htm accesat la data de 10 aprilie 2015.
Anexa nr. 1
„Factorii care influențează activitatea frauduloasă de contrafacere”
Anexa nr.2
___________________________________________________________________________,
(denumirea furnizorului, adresa, telefonul)
în persoana_________________________________________________________________________________
(funcția, numele, prenumele conducătoarului)
declar pe propria răspundere că produsul_________________________________________________________
(denumirea, tipul, marca, codul produsului,
____________________________________________________________________________________________________________________________________________
informația privind fabricarea în serie sau la un lot de produse, numărul și mărimea lotului, numărul de fabricație, denumirea și numărul documentului care însoțește produsele / facturii, contractului, certificatului de calitate /, denumirea producătorului, țării, etc.)
nu produce impact asupra mediului înconjurător și este în conformitate cu următoarele documente normative:
___________________________________________________________________________________________
(indicarea actelor normative cu specificarea punctelor acestor documente normative care stabilesc cerințe pentru produsele respective)
Declarația este întocmită în baza
___________________________________________________________________________________________
(informația despre documentele în baza cărora a fost întocmită declarația de conformitate)
Conducătorul organizației
(denumirea și adresa Organismului de crtificare care a înregistrat declarația)
(data înregistrării și numărul de înregistrare)
(mențiunea privind acordarea dreptului de utilizare a mărcii naționale de conformitate SM)
Conducătorul Organismului de certificare
(semnătura) ( numele, prenumele)
L.Ș.
Anexa nr.3
CERTIFICAT DE ORIGINE A MĂRFURILOR
CERTIFICATE OF GOODS ORIGIN
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Falsificarea Si Contrafacerea Produselor Reglementari, Probleme Si Perspective (ID: 127868)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.