Falsificarea Si Contrafacerea Produselor

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1. Falsificarea și contrafacerea mărfurilor: noțiuni teoretice

1.1. Falsificarea mărfurilor: definire și clasificare

1.2. Contrafacerea mărfurilor. Dimensiuni actuale

1.3. Principalele implicații ale falsificării și a contrafacerii mărfurilor

Capitolul 2. Piața produselor cosmetice în România

2.1. Evoluția și factorii ce influențează piața cosmeticelor

2.2. Cererea și oferta pe piața cosmeticelor

2.3. Top brand-uri pe piața cosmeticelor în anul 2014

Capitolul 3. Problemele identificare pe piața cosmeticelor. Combatere și reglementare

3.1. Concurența neloială: contrafacerea și falsificarea produselor cosmetice

3.2. Practici anticoncurențiale pe piața cosmeticelor: exemple concrete

3.3. Combaterea falsificării și contrafacerii mărfurilor în România

3.4. Legislația privind falsificarea și contrafacerea mărfurilor în România

3.5. Combaterea falsificării și contrafacerii mărfurilor la nivel european

Capitolul 4. Fenomenul de falsificare a produselor cosmetice

4.1. Modalități de falsificare a produselor cosmetice

4.2. Efecte ale produselor cosmetice falsificate

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Falsificarea și contrafacerea produselor reprezintă fenomene foarte greu de combătut. Atașamentul față de anumite produse se realizează prin intermediul „mărcii”, iar acest atașamaent, fidelizare nu de puține ori face ca produsul respectiv să devină parte din stilul nostru de viață. Uneori nu verificăm originalitatea produselor prin prisma acestui atașament, achiziționând produsul doar prin prisma mărcii.

Contrafacerea și falsificarea produslor nu sunt fenomene de dată recentă, însă întotdeauna din punct de vedere legislativ s-au făcut eforturi susținute pentru diminuarea efectelor negative ale acestui fenomen. De exemplu în anul 1534, regele Francisc I al Franței a determinat difrențeierea produslor prin mărci, iar Carol Quintul a introdus în 1544 un edict prin care pedepsea cu tăierea mâinii persoanele care falsificau mărci, pedeaspă înlocuită ulterior cu amenda, iar pentru recideivă, cu munca la galere.

Motivul pentru care am optat pentru acestă este temă este acela că din păcate contrafacerile și falsificările par a face parte din viața noartă, avem o multitudine de exemple în acest sens: medicamente, opere scrise, opere de artă, invenții, desene, dar nici domeniul bancar nu a fost ocolit de aceste practici. În general orice aduce valoare, se poate falsifica. Acest fenomen s-a dezvoltat continuu, aducând câștiguri mari contrafăcătorului și denatirând imaginea producătorului original. De exemplu, în Uniunea Europeană, mai mult de 10% din produsele pentru automobile sunt contrafăcute, iar acestea sunt cele mai periculoase pentru consumatori, dar aduc și prejudicii majore marilor producători de autoturisme. În anul 2008 aproximativ 7% din produsele comercializate în lume erau contrafăcute, iar tranzacțiile cu acest tip de mărfuri erau de peste 500 miliarde de dolari, ajungând ca în 2013 aceste cifre să fie mai mari, undeva la 7-10%, iar valoarea tranzacțiilor la peste 600 miliarde de dolari. Prin urmare, deși din puncte de vedere legislativ, se fac eforturi susținute pentru combaterea acestui fenomen, el continuă să se manifeste și chiar să se extindă.

Pentru consumatori, prejudiciile pe care aceștia le încearcă sunt greu de cuantificat. Cu siguranță, acestea sunt mari: sănătatea și chiar viața le sunt puse în pericol de produsele contrafăcute și falsificate. Chiar dacă nu conștientizăm acest lucru: uneori deloc, alteori insuficient și, nu de puține ori, suntem nu doar indiferenți, ci chiar toleranți cu fenomenul, ori chiar îl încurajăm, prin simplul fapt că achiziționăm produse, conștienți că acestea sunt contrafăcute.

Capitolul 1. Falsificarea și contrafacerea mărfurilor: noțiuni teoretice

O problemă de maximă importanță, atât la nivel național, cât și la nivel global, este cea a falsificării și contrafacerii atât pe piața cosmeticelor, cât pe piața parfumurilor. Legea 178/2000 privind produsele cosmetice apare în legislația noastră destul de târziu, dacă ținem cont de volumul și importanța tranzacțiilor existente pe această piață la momentul adoptării legii. Fără nici o îndoială, era nevoie de un cadru legislativ adecvat pentru activitatea de producție și distribuție a produselor cosmetice pe piața din România.

1.1. Falsificarea mărfurilor: definire și clasificare

Falsificarea reprezintă operația de obținere a unui produs asemănător cu altul, deja existent în comerț, operație efectuată în scop de înșelăciune și de obținere a unor venituri ilicite. Falsul este un termen juridic însemnând infracțiunea săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului său produsul unei acțiuni de falsificare.( Dicționarul explicativ al limbii române, 1996)

Pentru produsele alimentare, falsificarea presupune „adaosul oricărei substanțe naturale sau sintetice în produse în scopul acoperirii unor defecte ale produselor alimentare, precum și în vederea modificării sau conferirii de proprietăți pe care produsele nu le justifică prin compoziția lor naturală și prin normele de fabricație”.(Ordinul Ministerului Sănătaăți. 661/1995)

Pentru produsele nealimentare, pe lângă factorii care favorizează falsurile produselor alimentare, principalii factori care favorizează falsificarea sunt:

orizontul limitat de cunoaștere al cumpărătorilor cu privire la mărfuri;

tendința de a șoca, prin portul unor categorii de produse cu funcție de personalizare evidentă (confecții, încălțăminte, obiecte de podoabă etc);

fenomenul modă, care creează permanent presiune asupra ofertei, generează condițiile succesului produsului falsificat prin susținerea acestuia chiar de către cumpărătorii care, cu bună știință uneori, consideră că achiziția unor bunuri „la modă “, la un preț mai mic, este un avantaj pentru ei;

Clasificarea falsificării produselor

Denaturarea implică modificarea materiilor prime, a rețetelor de fabricație, dar și a procedeelor tehnologice. Aceasta se realizează prin intermediul următoarelor caracteristici:

realizarea unor produse originale, de calitate superioară existente pe piață, prin folosirea parțială sau în totalitate a altor materii prime (de calitate inferioară) și operații tehnologice decât cele specifice;

modificarea proporției normale a unor componente specifice produselor originale autentice prin obținerea unui produs și comercializarea acestuia la același preț cu cel original, extragerea unor componente valoroase din produse sau materii prime naturale și valorificarea acestora pe alte căi.

Substituirea presupune înlocuirea unui produs original cu unul fals și se realizează prin următoarele modalități:

înlocuirea unor componente cu cost ridicat cu substanțe inactive sau de umplutură, cu eficacitate scăzută în utilizare sau chiar dăunătoare pentru consumatori;

înlocuirea unor componenți naturali ai produselor cu componenți obținuți prin procedee chimice, neavizați din punct de vedere igienico-sanitar și prezentarea lor ca fiind naturali;

încadrarea intenționată a unor produse de calitate inferioară într-o clasă de calitatesuperioară.

Imitarea presupunea realizarea unui produs asemănător, de calitate îndoielnică și se realizează prin următoarele modalități:

conceperea unor ambalaje, etichete, și mărci identice sau asemănătoare cu cele ale unor produse de prestigiu și utilizarea lor pentru produse care nu corespund calitativ cu produsele autentice;

aplicarea unor etichete conținând specificații ca: produs „natural”, „biologic”, „ecologic”, pe ambalajele unor produse alimentare ce nu au caracteristici specifice care să justifice aceste denumiri, imitând doar denumirile produselor autentice și fiind comercializate la prețurile acestora;

folosirea ilegală a unor denumiri de produse care imită indicațiile geografice care se acordă și pot fi folosite numai de către producătorii pentru care aceste indicații au fost înregistrate (în România, la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – OSIM).

Destructurarea se realizează prin:

demontarea unor produse în părți componente și comercializarea acestora că piese de schimb noi;

dezasamblarea unor produse, prin destructurarea unui sistem în două sau mai multe părți componente îmbinate într-un ansamblu care se comercializează ca atare.

Recondiționarea reprezintă operația prin care unele produse de folosință se vor remedia sau îmbunătăți și se aplică în cazul produselor cu defecte de fabricație sau care au suferit degradări în timpul transportului și reducerea lor în starea de funcționare, fiind apoi comercializate la prețul pieței.

Reconstituirea presupune restructurarea materială a unui produs prin recompunerea parților componente aflate sub forma unor fragmente, care sunt comercializate apoi ca obiecte originale.

Pirateria are în vedere următoarele aspecte:

produsele „pirat” sunt produse care oferă aparența unor produse autentice, fără să posede

caracteristicile de calitate și durata specifică de utilizare a produselor originale;

pirateria este folosită în domeniul software, CD-urilor etc., cu consecințe asupra drepturilor deproprietate industrială.

Alte modalități de falsificare: modificarea termenului de valabilitate real înscris de producător pe ambalaj și comercializarea produselor cu deprecieri calitative cauzate de expirarea datei limită de consum, la prețul inițial al produselor; modificarea termenului de garanție; modificarea denumirii unor mărci de prestigiu prin suprimarea sau adăugarea unor litere, a unui sufix sau a unei cifre pentru a induce în eroare consumatorii neavizați, pentru care sonoritatea și garanția calității rămân aceleași. (Legea privind codul consumului, legea nr. 296/2004, republicat 2008, Codul Consumului adiponibil pe www.dreptonline.ro accesat la data de 14.04.2015)

1.2. Contrafacerea mărfurilor. Dimensiuni actuale

Contrafacerea, în sens general reprezintă reproducerea în scop fraudulos, a unui obiect sau falsificarea acestuia.(Dicționarul explicativ al limbii române, 1996) În domeniul mărcilor, contrafacerea este actul prin care se încalcă dreptul exclusiv de care beneficiază titularul unei mărci înregistrate. Concurența neloială în domeniul mărcilor reprezintă o conduită incorectă prin care se încalcă reguli stabilite în domeniul economico-comercial.

Mărfurile contrafăcute sunt definite de Legea 344/2005 astfel: (Legea 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire)

orice marfă, inclusiv ambalajul sau, care poarta, fără autorizare, o marcă identică;

orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu (inclusiv logo, eticheta, autoadeziv, broșura, instrucțiuni de utilizare sau document de garanție care poartă un astfel de simbol;

orice ambalaj care poarta mărci de produse contrafăcute, prezentate separat.

Printre factorii socio-economici care favorizează activitățile frauduloase de contrafacere a mărfurilor sunt: creșterea demigrafică, accelerarea cererii pentru unele mărfuri, perfecționarea profesională, lipsa de educație în domeniu a unor segmente de consumatori. Deasemenea amploarea fenomenului de contrafacere este influențat și de calitatea execuției contrafacerii, gradul de falsificare, zonă geografică de realizare sau de comercializare a produsului contrafăcut ș.a.

Principalele categorii de contrafaceri sunt următoarele:

Contrafacerea artizanală (tradițională) se bazează pe îndemânarea unui specialist în producerea de falsuri. Acest tip de contrafacere este întâlnit de regulă în domeniul artelor, antichităților ș.a.

Contrafacerea de slabă calitate folosește materii prime, materiale și tehnologii mai puțin valoroase. Această formă de contrafacere este cea mai comună. Ea folosește tehnici care nu necesită o prea mare îndemânare dar implică o finanțare considerabilă și abilități organizaționale deoarece depinde de nivelul economiei la scară ol;

orice ambalaj care poarta mărci de produse contrafăcute, prezentate separat.

Printre factorii socio-economici care favorizează activitățile frauduloase de contrafacere a mărfurilor sunt: creșterea demigrafică, accelerarea cererii pentru unele mărfuri, perfecționarea profesională, lipsa de educație în domeniu a unor segmente de consumatori. Deasemenea amploarea fenomenului de contrafacere este influențat și de calitatea execuției contrafacerii, gradul de falsificare, zonă geografică de realizare sau de comercializare a produsului contrafăcut ș.a.

Principalele categorii de contrafaceri sunt următoarele:

Contrafacerea artizanală (tradițională) se bazează pe îndemânarea unui specialist în producerea de falsuri. Acest tip de contrafacere este întâlnit de regulă în domeniul artelor, antichităților ș.a.

Contrafacerea de slabă calitate folosește materii prime, materiale și tehnologii mai puțin valoroase. Această formă de contrafacere este cea mai comună. Ea folosește tehnici care nu necesită o prea mare îndemânare dar implică o finanțare considerabilă și abilități organizaționale deoarece depinde de nivelul economiei la scară mondială. Falsificatorii operează adesea la nivel internațional și pot produce sau cumpăra componente din multe țări, pot să le asambleze, ambaleze și eticheteze în altă țară și totuși să le vândă în cu totul alte țări.

Contrafacerea de înaltă performanță necesită, în general, abilități considerabile pentru a realiza produse foarte apropiate cu originalul. De exemplu falsificarea produselor electronice cum ar fi circuite imprimate care conțin software pentru jocuri pe calculator. Alte produse care au fost atacate de falsificatorii de înaltă performanță sunt: valuta, cărțile de credit, cartelele telefonice, decodoarele pentru sateliți, produsele farmaceutice etc.

Portivit Programului Național Anticontrafaceri (PNAC), comercializarea produselor contrafăcute reprezintă 6% din comerțul mondial și crează un profit ilicit de peste 600 miliarde euro. Consecința acestui fapt este desființarea anuală a peste 200.000 de locuri de muncă în Europa și SUA. Fenomenul contrafacerilor deteriorează climatul afacerilor unei țări, stimulează concurența neloială și, nu în ultimul rând, afectează grav consumatorii.

Cei care fabrică și comercializează produse contrafăcute se bazează pe două categorii de consumatori:

prima categorie este aceea a persoanelor cu venituri mici, uneori educație proporțională, care sunt motivați de necesități materiale de moment preferând prețul mic și ignorând alte detalii cu privire la calitate;

profilul celei de-a două categorii de consumatori, sunt persoane mai educate, cu venituri mai mari care percep marca, dar sunt înșelați doar de aparenta calitate a produsului.

Din aceste considerente este necesară educarea consumatorului și combaterea contrafacerilor, iar acest aspect reprezintă un domeniu foarte important în țările dezvoltate. Consumatorii sunt avizați periodic asupra pericolelor la care se expun cumpărând un produs piratat, iar legislația este foarte drastică cu falsificatorii. Însă, în România, contrafacerile și falsificările au atins dimensiuni alarmante.

În ultimii ani, piața românească a fost invadată de zeci de mii de produse contrafăcute. Dacă în anul 2011 contrafacerile vizau numai mărcile considerate de lux, în prezent falsurile afectează toate categoriile de produse. La ora actuală, nu există aproape nici un domeniu neatins de piraterie și contrafacere. În fapt se poate contraface totul: de la produsele alimentare și cosmetice, medicamente, până la haine, țigări, mașini, calculatoare, telefoane – produse de lux sau produse obișnuite.

1.3. Principalele implicații ale falsificării și a contrafacerii mărfurilor

Contrafacerea și falsificarea mărfurilor constituie un fenomen complex și evolutiv având numeroase implicații economice, sociale și juridice. În literatura de specialitate se arată că mass-media evidențiază că aproximativ 80% din marile companii internaționale sunt afectate de contrafacere și sunt nevoite să cheltuiască sume mari pentru a lupta împotriva acestei practici. Efectele negative se manifestă asupra economiei mondiale prin dereglări în sfera comerțului și denaturări ale regulilor comerciale. În prezent, contrafacerea nu se limitează numai la țările în curs de dezvoltare. Aceasta se dezvolta atât în țările puternic industrializate, cât și în economiile în curs de dezvoltare.

Având în vedere creșterea la nivel mondial a integrării economice regionale (Uniunea Europeană și Acordul privind Comerțul Liber în America de Nord) efectele oricărei extinderi în ceea ce privește măsurile care se iau la graniță pentru a combate contrafacerea, au fost compensate de tendința generală în favoarea desființării controalelor efectuate la graniță pentru a se facilita circuitul comerțului internațional.

Contrafacerea este astăzi o problemă serioasă și totuși este foarte greu să se obțină o statistică exactă pentru a demonstra acest lucru iar una din cauze este că această activitate are un caracter secret. Un studiu asupra Impactului Economic al Fenomenului Contrafacerii în UE emis recent și confirmat de Grupul Mondial de Luptă Împotriva Contrafacerii indică faptul că numai în patru sectoare din industrie, companiile au pierdut venituri de aproximativ 15,9 miliarde euro. Forurile internaționale adoptă permanent măsuri împotriva practicilor de contrafacere.

În acest sens s-a adoptat „Cartea verde privind lupta împotriva contrafacerii”, precum și regulamentul de aplicare a măsurilor în vederea interzicerii punerii în practică, exportul, reexportul și punerea în regim suspensiv a mărfurilor contrafăcute și a mărfurilor pirat.

Organizația Mondială a Comerțului () prin acordul TRIPS, privind aspectul drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț, referitoare la protecția mărcii și prin Convenția de la Paris, asigură interzicerea folosirii mărcii ca modalitate de contrafacere a mărfurilor. (http://www.ier.ro/sites/default/files/traduceri/61994V0001.pdf accesat la data 12.04.2015)

Comerțul cu mărfuri contrafăcute și opere „pirat” (produse care încalcă drepturile proprietății intelectuale) constituie un pericol major la adresa securității naționale, business-lui legal, precum și la dezvoltarea economică a țării.

La extinderea fenomenului în țara noastră contribuie în primul rând puterea scăzută de cumpărare, dorința consumatorilor de a achiziționa produse de marcă la prețuri mici și, nu în ultimul rând, ignoranța în legătură cu modul de apreciere a calității produselor.

La fel ca și în alte state, produsele cel mai frecvent falsificate prezente pe piața românească sunt cele cu valoare adăugată mare și o rată ridicată a vânzărilor. Aici intră în primul rând produsele alimentare, apoi îmbrăcămintea și încălțămintea, produsele cosmetice, piesele de schimb pentru autovehicule, produsele de uz casnic și gospodăresc, telefoanele mobile, ceasurile, jucăriile, produsele software și chiar pietrele prețioase. Spre deosebire de contrafacerile prezente în piața vest-europeană, cele din România se remarcă printr-o calitate mai slabă, punând astfel și mai mult în pericol sănătatea și viața consumatorilor.

Firmele care se ocupă cu falsificarea și contrafacerea produselor se bazează pe lipsa de informare a consumatorilor sau pe confuzia creată în mintea clienților. Cel mai utilizat domeniu este acela al semnelor distinctive și în special al mărcilor. Se consideră că dreptul de autor se răsfrânge doar asupra numelui unui produs, dar în mod normal el se răsfrânge și asupra etichetei și asupra formei grafice si a concepției.

Potrivit prevederilor Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale, constituie „un act de concurență neloială orice act de concurență contrar practicilor cinstite în materie industrială sau comercială”. (Convenția de la Paris, privind protecția proprietății industriale, Art. 10 bis, al. 2 ). Din păcate există mulți producători care modifică un nume, fură pur și simplu concepția grafică a etichetei și apoi scot produsul pe piață. De aceea se impune cu necesitate pe lângă protecția consumatorilor și o protecție a celor care își pun în joc talentul, munca, timpul și chiar economiile de-o viață. Pentru protecția lor funcționează ORDA (Oficiul Român pentru Drepturi de Autor) și OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci).

Producătorul prejudiciat se poate adresa direct instanței, însă, înainte se poate consulta cu avocați specializați în astfel de probleme, respectiv apărarea drepturilor de autor, a dreptului intelectual cât și concurența neloiala.

Rezolvarea cazurilor în fața justiției întâmpină în România o serie de dificultăți. Prima problemă este aceea a procedurii care durează foarte mult timp, se cheltuiesc foarte mulți bani (avocați, taxe) iarnumărul judecătorilor specializați în protejarea dreptului de autor și al concurenței neloiale este foarte scăzut. Din aceasta cauză, foarte puține dosare ajung în instanță.

Contrafacerea mărfurilor este una din formele de criminalitate economică care se manifestă ca un fenomen acut pe piața românească. Evaziunea fiscală a atins o cotă îngrijorătoare. În ultimii ani, nu se mai acționează haotic ci se remarcă o grupare și perfecționare a infractorilor, astfel că evaziunea fiscală a ajuns o afacere profitabilă pentru aceștia. Aceste infracțiuni de contrafacere și evaziuni fiscale au ajuns să afecteze destul de grav economia națională.

În țara noastră cele mai reprezentative grupuri care acționează sunt: mafia chinezească, țigănească, turcă, arabă, ucraineană și moldovenească. La aceștia se adaugă și agenții economici români care fac ca bugetul să aibă pierderi extrem de mari. Studiind, criminalitatea economică în România, IGP a elaborat un studiu de specialitate în care evidenția existența a trei etape în evoluția acestui fenomen:

Prima etapă, ce poartă denumirea generică „ermetică” fiind caracteristică grupurilor care s-au constituit pe criterii etnice și profesionale.

A doua etapă numită „etapa de deschidere a grupurilor” în care se realizează absorbția în interiorul acestor grupuri a specialiștilor din domeniul comercial, administrativ, financiar (experți, juriști, funcționari bancari ș.a.).

A treia etapă „de internaționalizare”, care se manifestă printr-un parteneriat de afaceri întregrupurile conducătoare, pentru a-și asigura supremația în afaceri.

Specialiștii Comitetului European pe Probleme de Criminalitate au realizat un studiu în 2008 și au ajuns la concluzia că valoarea bunurilor contrafăcute depistate în anul 2007 este de 130 de milioane de lei. Dintre principalele mărfuri evidențiate în studii fac parte: mărfuri textile (ciorapi, dresuri pentru femei, copii, confecții, îmbrăcăminte jeans), încălțăminte sport, bunuri de uz casnic de folosință îndelungată ș.a. Acestea sunt înregistrate la prețuri derizorii.

Se impune cu necesitate o colaborare mai bună între Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (OSIM) și Garda Financiară și astfel se vor obține rezultate benefice atât pentru consumatori cât și pentru producători.

La nivelul Uniunii Europene, principala inițiativă pentru combaterea contrafacerilor este Observatorul European al contrafacerii și al pirateriei care are drept principală atribuție îmbunătățirea colectării datelor, schimbul de bune practici în sectorul public și în cel privat și sensibilizarea publicului.

Publicitatea falsă. Legea publicității este fără îndoială necesară. Reglementarea vine în concordanță atât cu dispozițiile legale care privesc publicitatea în zona audiovizualului cât și a Legii Concurenței.

La capitolul „Dispoziții generale” legea specifică faptul că e menită a proteja atât consumatorii de produse și servicii cât și producătorii de bunuri precum și interesul general împotriva publicității înșelătoare și a publicității comparative.

Publicitatea înșelătoare se referă la orice formă de publicitate care în orice fel inclusiv în modul de prezentare, induce în eroare orice persoană, lezându-i drepturile de consumator sau care poate leza interesele unui concurent.

Publicitatea comparativă se referă la orice tip de publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta.

Publicitatea constituie o modalitate vitală pentru companii, pentru a-și face cunoscute produsele și serviciile pe care le oferă. Totuși, consumatorii trebuie să se ferească de companiile care încearcă să vândă produse sau servicii de slabă calitate sau care costă mai mult decât ar trebui. Falsitatea mesajului publicitar poate fi analizată sub două aspecte și anume după conținutul mesajului, respectiv destinatarul mesajului.

Ținand cont de conținutul mesajului, falsa publicitate, trebuie să fie delimitatăîn raport cu publicitatea care poate induce în eroare cât și cu publicitatea optimistă, umoristică. Este farăîndoială o publicitate care atribuie unui produs o altă compoziție decât cea reală sau o însușire pe care nu o posedă. Există o serie de reclame care încalcă legea fără a fi însă sancționate. Pentru a da cât mai mare greutate mesajului publicitar unele firme apelează la tot felul de mijloace. Duplicitatea mesajului este evidentă mai ales când mesajul publicitar al unui produs este întărit de recomandarea unui medic. Nu de puține ori au fost difuzate pe micile ecrane spoturi publicitare care ne îndeamnă să comparăm un produs sau altul, anunțându-ne în final că respectiva marfă are recomandarea medicului.

De aceea, avertizează că singurele menționări de acest tip care pot prezenta încredere pentru consumatori sunt cele care poartă ștampila laboratorului „Larex" sau ale organizațiilor autorizate de lege.

Capitolul 2. Piața produselor cosmetice în România

Piața cosmeticelor a avut parte, în ultimii ani, de curbe ascendente și descendente, aflate în interdependență cu starea economiei rominesti și manifestate, în principal, prin puterea de cumpărare a populației.

Piața cosmeticelor a evoluat diferit de-a lungul timpului, la acest fapt contribuind numeroși factori, cum ar fi: nivelul de trăi și de educație al consumatorilor, calitatea produselor, prețul acestora, natură nevoilor pe care le satisfac, ambalajul, țara de proveniența, notorietatea mărcii și a casei producătoare și, nu în ultimul rând, mesajul de lansare.

2.1. Evoluția și factorii ce influențează piața cosmeticelor

În România, consumatorul este influențat de mesajul publicitar, mai mult decât în țările vecine. Chiar dacă acest lucru pare surprinzător, să nu uităm însă că doar un procentaj foarte mic, aproximativ 4%, din venitul lunar impozabil al unei familii este cheltuit pe produse nealimentare, în speță produse cosmetice, această realitate se manifestă prin achiziționarea produselor de strictă necesitate și prin faptul că prețul primează asupra calității.

Românii folosesc în mod eronat produsele cosmetice, câteva exemple în acest sens: creme de intreținere folosite ca bază de machiaj, creme pentru ten gras aplicate pe tenuri uscate, spumante de baie utilizate că geluri de dus, rimeluri rezistente la apa ilaturate cu demachiante obișnuite, balsamuri de păr în loc de șampoane, deodorante pe post de ape de toaletă, creme de noapte confundate cu cele de zi, iar acestea sunt doar cîteva dintre cele mai frecvente atitudini negative întilnite în rândul consumatorilor. În peste 80% dintre cazuri, avem de a face cu o perseverență rezistentă în asimilarea noutăților, iar puterea de cumpărare reprezintă o explicație plauzibilă, dar insuficientă.

Lipsa educației în domeniul prevenirii îmbătrînirii tenului, de exemplu, este un alt factor important în determinarea comportamentul consumatorului român. De aceea, în Rominia, spre deosebire de alte piețe, focalizarea este pe farduri și pe parfumuri sau ape de toaletă și mai puțin pe produse destinate îngrijirii feței și corpului.

Surprinzător este faptul că, pentru produsele Oriflame de întreținere, numărul de unități vindute pe consumator este mai mare în zonele rurale față de cele urbane, iar consumul iregistrat în Transilvania este mai scăzut decât cel din Moldova.

Este de menționat aici și importantă mass-media în explicarea beneficiilor utilizării anumitor produse de întreținere și înfrumusețare. Astfel, în presă scrisă, mai ales în revistele de specialitate, pe lîngă reclamele plătite de distribuitori, spații considerabile sunt acordate articolelor explicative sau de prezentare a noutăților.

2.2. Cererea și oferta pe piața cosmeticelor

Comportamentul uman este guvernat de foarte puține reguli, mai ales prin prisma diferențelor care există între ei. Oamenii, de cele mai multe ori acționează mai mult emoțional decât rațional. Comportamentul uman poate fi influențat și, în funcție de ceea ce îl influențează, își poate schimba atitudinile și comportamentul de la o săptămâna la cealaltă. Una dintre cele mai importante variabile ale mediului de afaceri asupra cărora compania nu are control dar pe care încearcă să o influențeze în sensul dorit este consumatorul.

Factorii care determină comportamentul consumatorului nu țin neapărat numai de nevoile sale fizice și nu depind în exclusivitate de puterea să de cumpărare – de preț sau de venit. Cei mai importanți factori, care au cea mai mare influența asupra consumatorului și care se regăsesc și în cele mai multe strategii de marketing sunt: cultură, clasă și poziția socială, comportamentul familial și grupul de referință al individului.

Pentru asigurarea unei eficiențe economice cât mai ridicate este necesară anticiparea și satisfacerea nevoilor consumatorului. Orice activitate a firmei trebuie programată și desfășurată luând în calcul consumatorul. Compania trebuie să privească produsele și serviciile pe care le oferă prin prismă consumatorului, să acționeze că reprezentant al clienților săi, să-și însușească dorințele acestora și să le satisfacă la nivelul pe care consumatorul îl așteaptă. Orientarea către consumatori oferă o perspectivă dinspre exterior către interior și se concentrează asupra nevoilor clienților pe o piață bine definită.

Topul celor mai mari jucători de pe piața cosmeticelor

Românii cheltuie, anual, pe cosmetice și produse de îngrijire și înfrumusețare, aproximativ 50 de euro, de patru-șase ori mai puțin decât consumatorul din țările occidentale.

Figura 2.1. Piața produselor cosmetice

Producători români cu tradiție

La începuturile activității, cele două fabrici cu tradiție din România, Farmec Cluj-Napoca și Miraj București (actualmente Gerovital Cosmetics SA), își formau specialiștii la firme renumite din străinătate, cum ar fi Rubinstein sau L’Oreal.

Acum, societățile mici care au apărut după 1990 sunt conduse, în majoritatea cazurilor, de foștii lucrători ai acestor fabrici, iar noua generație de profesioniști se formează la locul de muncă.

Până în 1989 numai la Miraj se produceau anual 27 milioane flacoane de apă de colonie și 18 milioane flacoane de șampon. Acum cantitățile sunt infime. Acum nu mai există necesitatea producerii de parfumuri în România. Pe de o parte, pentru că nu avem o industrie de sinteză, care să prelucreze substanțele foarte fine, pe de altă parte, nu avem culturile necesare obținerii de uleiuri volatile. În plus, utilizatorii sunt societăți mărunte, care nu solicită mai mult de trei-patru kilograme de materie primă.

Cu toate acestea, în ciuda mediului economic mai mult sau mai puțin ostil, firmele care recurg la un management profesional și eficient reușesc să se dezvolte și să facă față cu succes unei concurente dure.

De peste 55 de ani, Farmec Cluj este principala producătoare de cosmetice din România, furnizând 60% din producția românească. Dacă la intrarea în funcțiune nu au existat decât cinci produse, în 1990 erau 300 de produse, iar în prezent numărul lor este de peste 400.

Farmec este una dintre cele mai mari unități industriale de profil din Europa. În anul 1995, întreprinderea s-a privatizat în proporție de 100% și, în pofida dificultăților economice globale, lucrează cu profit.

În 1998, fabrica a avut o cifră de afaceri de circa 120 miliarde lei, cu 13 miliarde mai mult decât în anul precedent. Drept urmare s-a putut face o investiție de două milioane USD pentru o secție de deodorante ecologice, investiție care va fi finalizata în iunie, anul acesta. Farmec nu are nici o restantă la obligațiile financiare către stat, în 1997 ocupând locul 42 pe țara în clasamentul aportului la buget. Pe lângă această, diferiți beneficiari datorează firmei Farmec două miliarde lei. 60% din materiile prime folosite sunt indigene. Se recurge la import doar atunci când pe piața românească nu se găsesc anumite produse, cum ar fi untul de cocos, uleiurile volatile sau chiar ambalaje (sticlă, baze de șampon, rondele de aluminiu).

În 2014, Farmec Cluj-Napoca a avut o cifră de afaceri de 110.9 milioane lei (26,2 milioane Euro), înregistrând astfel o creștere a vânzărilor cu 15,6% față de 2013 în lei, respectiv 17,5% în euro.

Farmec produce o întreagă gamă de cosmetice. La creme și emulsii, ocupa primul loc în România, devansând inclusiv produsele străine. La fel se prezintă situația la deodorante corporale, lac de unghii și decapanți. Clujenii fabrica întreaga gamă de produse pentru îngrijirea părului, produse pentru bărbați (creme de râs, after shave-uri), produse parafarmaceutice (dezinfectanți, antimicotice, creme cicatrizante etc.), chimico-casnice (șampon pentru veselă, dezinfectant pentru chiuvete, șampoane pentru mochete etc.) precum și insecticide (Molimar, un produs împotriva moliilor).

Farmec produce 15 creme tip Gerovital. Acestea au mare căutare pe piața externă, produsele din gama Gerovital ajungând pe cele cinci continente, și reprezintă 10% din exportul cosmeticelor Farmec. Tocmai acest produs mult apreciat a declanșat un război rece între Farmec și Miraj.

În domeniul cosmeticelor cercetarea comportamentului de consum este un segment extrem de important. În cadrul Farmec există un departament de cercetare, cu șapte cercetători cu studii superioare (ingineri chimiști și farmaciști), doi cu studii medii și o cosmeticiană pentru testare.

În România, facultățile nu pregătesc cosmetologi și parfumeri, ca în alte țări. Înființarea unor secții de cosmetologie ar fi extrem de binevenită. Până la finele anilor ‘70, la Politehnica din Galați există o asemenea secție, care, ulterior, a fost desființată.

Cercetarea cosmetică trebuie să fie ceva rapid, pentru a aduce ceva nou, deoarece există o concurență imensă cu firme puternice. România nu are cosmetologi sau parfumeri, cercetătorii noștri făcându-și practic calificarea la locul de muncă.

Pentru testarea produselor, la Cluj există două cabinete proprii de cosmetică. De asemenea, se colaborează în termeni excelenți cu Institutul de Geriatrie, Universitatea Cluj și cu Clinica de Dermatologie Cluj, unde noile produse sunt testate și avizate. Produsele sunt testate direct și abia după testări succesive se lansează pe piață.

Produsele Farmec se vor menține pe piața datorită rețetelor originale, care au la baza principii active, naturale (extracte de plante, fructe, vitamine). De asemenea, prețurile accesibile par să descurajeze concurența. Firma are reprezentante proprii la Timișoara, Tg. Mureș, Sibiu, Brașov, Constantă, București, Focșani și Piatra Neamț, iar pe o rază de 200 km, aprovizionarea se face direct din fabrică. Sursa de informații pentru lansarea de produse noi o reprezintă atât cererea din cele trei magazine proprii de la Cluj, precum și agenții de marketing, care culeg informații utile din magazinele de cosmetice din întreaga țară. De altfel, departamentul de cercetare lucrează mana în mână cu cel de marketing. În viziunea managerilor de la Farmec, viitorul, pentru această firmă, miroase bine, în pofida crizei economice generale.

Un alt competitor pe piața cosmeticelor este Elmiplant, astfel că în 1992, cercetătorul științific Elena Cremenescu a pus pe picioare compania Elmi Prodfarm, firma cu capital integral românesc, cunoscută prin numele produselor cosmetice și anume Elmiplant. După 1990, mulți necunoscători au înființat diverse firme și au ieșit pe piața cu produse cosmetice, uneori de calitate îndoielnică.

După doi ani de la debutul pe piață, celor trei creme Elmiplant li s-au alăturat și altele, compania comercializând în acest moment peste 65 de produse. Dezvoltarea companiei și dublarea în fiecare an a numărului de produse comercializate se datorează, conform spuselor managerului, rețelei de distribuție din București și din țară.

În anul 2000, Elmi Prodfarm a înregistrat cea mai mare cifră de afaceri de un milion de dolari, profitul fiind integral reinvestit. Elmiplant este primul producător roman de cosmetice certificat ISO 9001. Condițiile de lucru în cazul producătorilor de cosmetice sunt impuse de Agenția Națională a Medicamentului, iar produsele conțin extracte naturale din plante și principii active, conform cerințelor Legii cosmeticelor și a reglementărilor COLIPA (organism din cadrul Comunității Europene ce reglementează produsele cosmetice). Cosmeticele comercializate sub sigla Elmiplant au la baza produse 100% naturale, însă nu se poate vorbi despre un produs finit 100% natural, pentru conservarea acestuia, intervenind procesul chimic. Prețurile produselor Elmiplant variază între 10 și 140 de lei fiind pentru cei care au salarii ca în România.

În urma recunoașterii calității produselor Elmiplant firma a început să exporte cosmetice în mai multe țări. Elmi Prodfarm exporta, la cerere, o gamă de 15 produse în Canada, cinci produse în Venezuela, trei sferturi din gama Elmiplant fiind exportata în Republica Moldova. Produsele Elmiplant mai iau drumul Suediei, Africii de Sud, Arabiei Saudite, Australiei și sunt prezente și la Singapore și Hong Kong (1.900 de magazine în 50 de tari).

Piața românească a produselor cosmetice înregistrează o valoare anuală de 200 de milioane de euro, însă producția internă asigura doar 20% din totalul vânzărilor, restul este asigurat de import sau de multinaționalele care activează pe piața românească.

În România sunt înregistrate aproximativ 22 de societăți producătoare de cosmetice. Pe piața se vând însă și produse contrafăcute, provenite și din țară, de la firme a căror activitate este greu de controlat. Principalii producători interni sunt companiile Farmec, Gerovital, Elmiplant, Vivianne și Lotus, cunoscute mai ales dinainte de 1989.

În ceea ce privește importurile, concurenta este reprezentată de Oriflame, Avon și L’Oreal. Cât privește exportul de cosmetice românești, este sub 5%. Nu există putere de a pătrunde pe piață și nici putere de a cumpăra publicitate. De asemenea, principalele motive care mențin scăzută cota de piață a cosmeticelor sunt lipsa capacității de promovare a fabricilor autohtone și accesul dificil în marile lanțuri de magazine. În aceste condiții, firmele autohtone se chinuie aproape în zadar. Producătorul de cosmetice Farmec Cluj, de exemplu, intenționează să investească, în următorii patru ani, circa 20 milioane euro pentru modernizarea capacităților de producție și pentru construirea unui sediu nou, conform normelor UE.

Compania L’Oreal este unul din producătorii cu cele mai mari vânzări în România atât ca volum, cât și ca valoare. O altă creștere semnificativă a fost înregistrată și de gama de produse de îngrijire Vichy disponibile numai în farmacii. Totodată, cosmeticele Maybelline și șampoanele Elseve și-au consolidat poziția pe această piață. Principalii acționari ai grupului L’Oreal sunt Liliane Bettencourt, moștenitoarea unei averi de mai multe miliarde de euro, și producătorul elvețian din industria alimentară Nestle. Portofoliul companiei include produse de machiaj precum Maybelline și Lancôme, produse de îngrijire a pielii Garnier și Vichy și cele pentru păr marca L’Oreal și Elseve.

Principalii concurenți ai companiei L’Oreal sunt Wella, Henkel, Schwartzkopf și Londa pe segmentul produselor de colorare a părului, Nivea pe segmentul cremelor, Avon și Max Factor și Oriflame pentru produsele de machiaj. Dar pe piața românească au avut succes și companiile de tipul Body Shop, Beauty Shop. Bioderma se afla pe locul trei pe piața locală a dermacosmeticelor.

2.3. Top brand-uri pe piața cosmeticelor în anul 2014

Potrivit Euromonitor Internațional, piața românească a produselor cosmetice și de îngrijire a cunoscut o redresare semnificativă în 2011. Cu toate că segmentul nu a fost ocolit de urmările crizei economice, acesta a reușit să se mențină pe o linie constantă de plutire, datorită consumatorilor care nu au renunțat să cumpere, ci doar și-au îndreptat atenția spre prețuri mai mici. (http://www.euromonitor.com/beauty-and-personal-care-in-romania/report accesat la data de 17.04.2015)

Datele furnizate de Ziarul Financiar privind situația pieței în 2012 indică faptul că un consumator roman cumpăra lunar produse cosmetice și de îngrijire în valoare de 2.7 €. Estimarea anuală a cifrei de afaceri în anul 2012 pentru acest sector a fost de 620 milioane €, aceasta însemnând o creștere de 1-1.5% față de anul 2011.. (http://www.euromonitor.com/beauty-and-personal-care-in-romania/report accesat la data de 17.04.2015)

Consumatorii bărbați par să fie interesați de consumul clasic din magazine, broșuri sau cataloage. Potrivit Consumer Barometer, 46% dintre aceștia solicita informații despre produse înainte de a le achiziționa la fața locului. Femeile în schimb caută să îmbine informarea online cu cea offline, 57% dintre acestea se informează din broșuri, cataloage, site-uri, rețele de socializare, articole, cărți sau din locurile de achiziție.

Sursa: Consumer Barometer

Figura 2.2. Modul de informare cu privire la produsele cosmetice

În prezent, piața cosmeticelor și produselor de îngrijire este monopolizata de companii multinaționale, care activează pe piața românească de mulți ani. Potrivit unor informații furnizate de Modern Buyer, dezvoltarea acestui segment de piața se datorează în mare parte rețelelor de retail și creșterii vânzărilor directe. Cele mai active canale de distribuție sunt hypermarket-urile, supermarket-urile și magazinele tip discount, care au asigurat 25% din vânzările sectorului. Acestea fiind urmate de vânzările directe practicate de companii precum Avon și Oriflame, care au asigurat 20% din vânzări. (http://www.modernbuyer.ro/tendinte/22-tendinte/3757-pmr-perspective-pozitive-pe-termen-lung-pentru-piata-romaneasca-a-produselor-de-ingrijire-personala accesat la data de 18.04.2015)

Magazinele specializate precum Sephora, Douglas, Marionnaud sunt mai puțin frecventate, unul dintre motive fiind prețurile ridicate (potrivit acelorași statistici furnizate de Modern Buyer).

Conform FaceBrands cele mai vizitate pagini de Facebook sunt Nivea România (aprox. 597.595 fani), Avon Space (aprox. 553. 536 fani), Oriflame România (aprox. 427.575 fani), L’Oreal Paris România (aprox. 314.771 fani), Garnier România (aprox. 180.682 fani), Gilette România (aprox. 175.023 fani), Dove (aprox. 166.746 fani), Colgate România (aprox. 143.413 fani), Maybelline România (aprox. 141. 595 fani), Vichy (aprox. 93.052 fani) etc.

Figura 2.3. Top brand-uri

Dintre firmele românești, Farmec este situată în lista cu aproximativ 51.665 fani, urmată de Ivatherm cu aprox. 27.189 fani, Elmiplant cu aprox. 13.145 fani, Cosmetic Plant cu aprox. 8.510 fani, Dr. Soleil cu aprox. 2.559. În mod paradoxal firmele românești sunt mai puțin căutate de consumatorii romani, dar destul de apreciate pe plan internațional, dovada fiind contractele de export pe care majoritatea le dețin. Câteva exemple ar fi Farmec care vinde în Japonia, Liban, Emiratele Arabe Unite, Ungaria, Spania, Italia și Grecia; Ivatherm care exporta în Ucraina, Egipt și Taiwan; Elmiplant care vinde în Grecia, Serbia, Bulgaria, Cipru, Turcia, Portugalia și Macedonia.( http://www.theshortcut.ro/research/ accesat la data de 20.04.2015)

Sectorul cosmeticelor și produselor de îngrijire este deschis îmbunătățărilor și inovațiilor constant. Noi segmente capăta din ce în ce mai multă atenție și anume cel al produselor naturale și al celor organice, considerate a fi mai benefice pielii datorită ingredientelor derivate din plante, minerale și alge marine, care sunt crescute fără pesticide, fertilizatori, radiații sau modificări genetice.

Printre firmele care comercializează produse organice se numără Weleda, Madara, Susanne Kaufmann, Less is More by Brandhuber&Trummer, AnneMarie Borlind, Artalep, 100 percent pure cosmetics, Natra Care, Reverto, Sanflora, Green People, Natural House etc, iar printre cele responsabile de vânzarea produselor naturale se număra branduri românești (vezi mai sus) său nume precum Greenland, Herbacin, Village Cosmetics, Treets, Fette Pharma, Hennaplus, Organique etc.

Capitolul 3. Problemele identificare pe piața cosmeticelor. Combatere și reglementare

O problemă stringentă, atât la nivelul țării noastre, cât și la nivel global, o reprezintă aceea a contrafacerii și falsificării produselor cosmetice. Falsificarea reprezintă operația de imitare, substituire, recondiționare, reconstituire, transformare, denaturare, alterare a caracteristicilor de calitate ale unui produs, în scopul obținerii unor produse asemănătoare cu cele originale și în vederea realizării unor venituri ilicite. Datorită sumelor considerabile obținute de pe urma acestor activități fenomenul s-a extins aproape în toate țările lumii. Cel mai frecvent se falsifică produsele cu valoare adaugată mare si o rată ridicată a vânzarilor (produse cosmetice, piese de schimb auto, produse petroliere, pietre pretioase, produse din sticlă, produse ceramice, produse textile, încălțăminte sport, ceasuri, software, telefoane mobile, moneda).

3.1. Concurența neloială: contrafacerea și falsificarea produselor cosmetice

Produsele cosmetice reprezintă subsanțe sau amestecuri de substanțe care presupun punerea în contact cu părțile externe ale corpului uman (epidermă, zonele cu păr, unghii etc.), sau cu dinții și mucoasele cavității orale, cu scopul exclusiv sau principal de a le curăța, de a le parfuma, de a schimba aspectul acestora, de a le proteja, de a le menține în condiții bune sau de a corecta mirosurile corpului. Produsele respective sunt puse în liberă circulație pe piața internă, dacă sunt conforme cu acest regulament.

(http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_packaging/co0013_ro.htm accsat la data de 22.04.2015)

Supravegherea pieței

Pentru a asigura trasabilitatea produsului, persoana responsabilă trebuie să identifice distribuitorii cărora le furnizează produsele cosmetice: pentru o perioadă de trei ani de la data la care lotul produsului cosmetic a fost pus la dispoziția distribuitorului. Același lucru este valabil și pentru ceilalți actori din cadrul lanțului de distribuție.

În cazul nerespectării conformității unui produs, persoana responsabilă ia măsuri pentru a-l face conform, a-l retrage de pe piață sau a-l rechema în întreprinderea în care a fost fabricat, în toate statele membre în care produsul în cauză este disponibil. Dacă persoana responsabilă nu ia toate măsurile necesare, autoritățile naționale competente pot lua măsurile corective care se impun.

În cazul în care un produs, care îndeplinește cerințele regulamentului, prezintă sau ar putea să prezinte un risc grav pentru sănătatea umană, autoritatea națională competentă ia toate măsurile provizorii necesare pentru a-l retrage, a-l rechema sau a-i restrânge disponibilitatea pe piață.(http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_packaging/co0013_ro.htm accsat la data de 22.04.2015)

Etichetarea produselor contribuie la protecția consumatorilor. Recipientele sau ambalajele acestora trebuie să conțină informații scrise cu caractere vizibile, de neșters și ușor lizibile. Informațiile în cauză privesc:

(http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_packaging/co0013_ro.htm accsat la data de 22.04.2015)

denumirea comercială și adresa persoanei responsabile de produs;

țara de origine a produselor importate;

greutatea sau volumul conținutului la data ambalării;

data limită de utilizare a produselor depozitate în condiții adecvate;

precauțiile de utilizare, inclusiv pentru produsele cosmetice pentru uz profesional;

numărul de lot al produsului sau numărul de referință care permite identificarea acestuia;

lista ingredientelor, adică orice substanță sau amestec utilizat în mod intenționat în produs în procesul de fabricație.

Limba în care sunt redactate informațiile se stabilește de către statul membru în care produsul este pus la dispoziția utilizatorului final.

Până la 11 martie 2013 se acordă o derogare de la interzicerea introducerii pe piață pentru testele cu privire la toxicitatea prin doză repetată, toxicitatea asupra reproducerii și pentru studierea toxicocineticii produselor.

(http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_packaging/co0013_ro.htm accsat la data de 22.04.2015)

În situații excepționale, un stat membru poate solicita Comisiei să acorde o derogare, după consultarea Comitetului științific pentru siguranța consumatorilor (CSSC), în cazul în care un ingredient utilizat pe scară largă, care nu poate fi înlocuit, suscită suspiciuni serioase.

Produsele falsificate pentru îngrijirea corporală au un impact negativ asupra pielii, uscarea excesiva a pielii, exfolierea și ofilirea pielii și de favorizarea unor eczeme Cei mai mulți oameni sunt preocupați de îngrijirea exterioară a corpului, în scopul menținerii și îmbunătățirii aspectului exterior. Mai ales femeile, dar și foarte mulți bărbați nu se uită la bani când investesc într-un parfum de marca sau într-un produs cosmetic de calitate. Numai că nu tot ce se găsește pe piață în materie de cosmetice și parfumuri sunt produse originale și, implicit, sigure pentru sănătatea pielii.

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România) avertizează asupra pericolului la care se expun cumpărătorii care, din lipsă de informație, achiziționează un parfum sau un produs cosmetic contrafăcut. Produsele cosmetice și de parfumerie contrafăcute pot avea efecte nocive asupra consumatorilor. Ele se fac vinovate de uscarea excesiva a pielii, exfolierea și ofilirea pielii, înroșirea pielii, favorizarea apariției unor eczeme etc. ( http://www.apc-romania.ro/apc-romania accesat la 21.04.2015)

Dacă un parfum pătează hârtia specială Acest lucru este cu atât mai grav cu cât se știe că produsele cosmetice, se adresează și copiilor. Conform Legii 178/2000 privind produsele cosmetice, acestea nu trebuie să pericliteze sănătatea umană atunci când sunt folosite în condiții normale. În plus, producătorul, distribuitorul sau persoană responsabilă pentru vânzarea lor trebuie să obțină un aviz din partea Ministerului Sănătății.

Din păcate, cu toate că există cadrul legislativ necesar comercializării în condiții de siguranță și sănătate pentru consumatori, pe piață românească, 50-60% din produsele cosmetice comercializate sunt falsificate, conform datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, iar conform datelor furnizate de Asociația Romană Anti-Contrafacere REACT România, procentul este de 80%.

Comercianții români de parfumuri sunt obligați să specifice pe etichete compușii care pot provocă alergii. Măsură vine în urmă unei directive obligatorie în țara noastră din luna martie anul 2009., prin care se urmărește evitarea eczemelor și a crizelor de astm provocate de alergenii din parfumuri și cosmetice. Alergenii sunt particule care generează alergii.

Industria contrafacerilor, mare generatoare de evaziune fiscală, a devenit mai mult decât înfloritoare, ajungând să constituie un mare pericol, deopotrivă pentru producători, distribuitori, consumatori, dar si pentru stat. Dacă vorbim despre produse de lux contrafăcute, ne gândim în special la produsele cosmetice si la parfumuri.

După schimbările din Europa de Est, România a devenit o „piață infloritoare" pentru mărfurile contrafăcute. Dintre acestea, 80% reprezintă produsele cosmetice falsificate. Factorii care contribuie la dezvoltarea acestui fenomen sunt:

puterea scăzută de cumpărare a consumatorilor,

dorința acestora de a achiziționa produse de marcă la prețuri scăzute,

gradul scăzut de informare în legătură cu modul de apreciere a calității produselor sau serviciilor,

lipsa de eficiență a autorităților angrenate în lupta împotriva falsurilor.

Amploarea pe care a luat-o acest fenomen a determinat Comisia Europeană să decidă înfințarea unei direcții pentru combaterea contrafacerilor, care urmăreste apariția produselor falsificate pe piața Uniunii Europene. Această direcție caută să pregătească specialisti în contrafaceri, pentru că, o mare problemă în acest moment, este inexistența acestora.

Și în România, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului are în atenție aspectul contrafacerilor, realizând acțiuni în vederea combaterii acestora. La nivelul Poliției există o structură care se ocupă de această problemă.

3.2. Practici anticoncurențiale pe piața cosmeticelor: exemple concrete

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a verificat respectarea prevederilor legale la comercializarea produselor cosmetice. Astfel, au fost verificați 1300 operatori economici, descoperindu-se abateri de la prevederile legale la 1001 dintre acestia (5 producători, 25 importatori, 31 distribuitori și 939 vânzători de produse cosmetice). Pentru deficiențele constatate, inspectorii ANPC au aplicat 530 amenzi contravenționale, în valoare de 1.528.500 lei, dispunându-se  totodată oprirea definitivă de la comercializare pentru produse cosmetice în valoare de 72.797 lei și oprirea temporară de la comercializare pentru produse în valoare de 933.146 lei.

Practici neloiale constatate

1. Informarea consumatorilor nu a fost adecvată  – abatere constatată la 290 operatori economici. Produsele cosmetice pot fi puse pe piață numai dacă pe recipient și pe ambalaj sunt inscripționate vizibil, lizibil și cu caractere care nu se șterg ușor, datele reglementate de lege.

De exemplu: În București, un importator comercializa perle de baie cu diverse arome (cocoș, vanilie, piersici, pere), fără a fi însoțite de elementele de informare menționate mai sus. În județul Hunedoara se comercializau cremă Aloe Vera Mara Biostar, alifie MELKFETT și cremă cu gălbenele, fără a avea inscripționat simbolul PAO, urmat de perioadă în care produsul poate fi folosit în siguranță după deschidere. În județul Suceava se comercializau masca de păr Delia, produsă în Polonia și masca de păr FRUTALIA, produsă în Grecia, fără a avea inscripționate pe recipient și pe ambalaj precauțiile speciale la utilizare, precum și informațiile speciale de avertizare necesare pentru produsele cosmetice de uz personal. În județul Mureș se comercializa cremă de plajă cu filtru UV, fără a se menționa nivelul/indicele de protecție solară.

2. Traducerea în limba română a informațiilor pentru consumator – abatere constatata la 289 de operatori economici din Arad, Bacău. De exemplu: Un operator economic din județul Arad comercializă șampon Tania și șampon Ginksenk, fără elementele de informare traduse în limba română.

3. Informarea consumatorilor în cazul produsele cosmetice comercializate vrac – abatere constatată la 19 operatori economici Aceste produse se comercializează numai însoțite de o etichetă volantă care trebuie să conțină informații în limbă romană despre denumirea produsului, denumirea și/sau marca producătorului sau importatorului, cantitatea și, după caz, data de minima durabilitate, compoziția, despre eventuale riscuri previzibile, modul de conservare sau păstrare, despre contraindicații.

De exemplu: În județul Brăila se comercializă apa de parfum vrac, import China, fără informații complete despre denumirea produsului, denumirea și adresă importatorului, lotul de fabricație. În județul Alba se comercializau parfumuri vrac mărcile Lila, Soft și Objection, însoțite de etichete volante care însă nu conțineau informații despre denumirea și/sau marca producătorului sau a importatorului.

4. Dosarul produsului cosmetic – abatere constatată la 10 operatori economici din județele Mureș, Bihor, București.

De exemplu: La un importator din București, dosarul produsului Emulsie de plajă Exotic, nu conținea numele persoanei responsabile cu fabricarea sau importul pentru prima data. În județul Bihor, un operator economic comercializa produse destinate îngrijirii părului din gamă Vitality’s (oxidant cremă 6 % Hair Color, pudra decoloranta, loțiune fixativa) și din gamă Goldwell (șampoane, fixativ, tratament pentru păr), precum și produse de manichiura din gamă Alessandra Prowite (cremă pentru creșterea unghiilor) ale căror dosare cosmetice erau incomplete, lipsind specificațiile fizico-chimice și microbiologice pentru materiile prime și produsul finit, criteriile de control de puritate și microbiologie pentru produsul finit, evaluarea siguranței pentru sănătatea umană a produsului cosmetic finit iar documentele existențe nu erau traduse în limbă romană.

5. Respectarea prevederilor legale in cazul promotiilor, conform articolului 9 din Legea 148/2000 privind publicitatea, informațiile care se referă la ofertă specială trebuie să indice, în mod clar și neechivoc, data la care încetează ofertă sau, dacă este cazul, faptul că ofertă specială se referă la stocul de bunuri disponibil, iar dacă ofertă specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică prețul special sau alte condiții specifice. Această abatere constatată la 4 operatori economici din județele Timiș (un operator economic practică reduceri de prețuri fără a informă consumatorii cu privire la tipul de reducere promoție), Bacău (pachet promoțional Sampon Garnier Fructis 2*250 ml + Balsam (același sortiment) 200 ml” cu mențiunea pe pachet 2+1 CADOU, la prețul de 15,49 lei/pachet, fără a fi regăsite la comercializare separat, cu prețul individual, astfel încât consumatorul să fie edificat asupra reducerii de preț și a economiei pe care o face prin alegerea promoției), Bacău (produsul Samon Garnier Fructis Fortifiant 2 în 1”, 400 ml, cu promoția super preț 13,69 lei, economie 30%”, fără a comercializa individual produsul respectiv, astfel încât să rezulte reducerea de preț și economia de 30%.), București (în spațiul comercial al unui operator economic nu există o delimitare a produselor cosmetice cu preț special, existând același produs cu două prețuri diferite, în zone diferite, unul redus, altul neredus, faptă constituind o practică comercială înșelătoare).

6. Acordurile în domeniul cercetării și dezvoltării și acordurile privind transferul de tehnologie sunt adesea compatibile cu legislația în domeniul concurenței, deoarece pentru unele produse noi costurile de cercetare ar fi prea mari și greu de asumat doar de o singură întreprindere. Același lucru poate fi valabil și în cazul acordurilor de cooperare privind producția, comercializarea sau standardizarea.

7. Acordurile de distribuție pot fi ilegale dacă producătorii obligă distribuitorii să-și decoreze magazinele sau să-și instruiască personalul într-un anumit mod. Pe de altă parte, aceste acorduri pot fi autorizate în măsura în care asigură condițiile necesare pentru a prezenta sau vinde produsele, pentru a oferi clienților consiliere personalizată sau pentru a preveni situațiile în care un distribuitor profită de pe urma eforturilor promoționale ale unui concurent. Fiecare caz trebuie analizat separat, ținând cont de poziția pe piață a întreprinderilor și de cifrele de afaceri.

3.3. Combaterea falsificării și contrafacerii mărfurilor în România

Asociația Română pentru Combaterea Contrafacerilor ()

a fost înființată în data de 10 octombrie 2002 și are ca obiectiv major combaterea contrafacerilor și falsurilor de orice fel. monitorizează cazurile de contrafacere prin identificarea lor și elaborarea unor strategii și programe de aducere a acestor cazuri la cunoștința publică. Aceasta asociație promovează proiecte de acte normative în domeniul contrafacerilor, creând și susținând campanii pentru educarea populației.

Un alt scop al este acela de a informa și avertiza cetățenii asupra pericolelor la care se expun cumpărând produse falsificate. De asemenea, aceștia trebuie să cunoască adevăratele dimensiuni ale pagubelor aduse economiei naționale din cauza rețelelor de falsificatori.

Pentru realizarea acestui obiectiv, colaborează cu toate instituțiile ce au drept scop protejarea proprietății intelectuale, industriale și protecția mărcii, dar și cu organele abilitate ale statului.

Obiectivele, strategia și programele sunt:

extinderea colaborării în mediul de afaceri pentru reducerea cazurilor de contrafacere a

produselor comercializate în România;

dezvoltarea parteneriatelor cu autoritățile, instituțiile publice și organizațiile reprezentative ale societății civile;

integrarea asociației în rețeaua internațională a organizațiilor de combatere a contrafacerilor

structurarea activităților economice proprii pentru susținerea obiectivelor și programelor

Asociației;

Programele sunt:

implementarea de modele de comunicare, dialog, consultare (de exemplu conferințe

periodice cu tema: Protecția mărcilor pentru protecția consumatorului);

crearea de grupuri de lucru specializate pentru armonizarea eforturilor de soluționare a

cazurilor de contrafacere identificate în diverse segmente de piață;

stabilirea relațiilor de cooperare cu Camerele de Comerț și Industrie;

colaborarea cu alte asociații active în mediul de afaceri

identificarea și demararea proiectelor comune ce pot fi derulate cu sprijinul și implicarea

asociației, prin dialog periodic cu: Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și organizațiile/asociațiile subordonate, afiliate sau partenere acesteia (ex. Comitetul Interministerial pentru supravegherea Pieței Produselor și Serviciilor și Protecția Consumatorilor, Asociația pentru Protecția Consumatorilor), Autoritatea Națională a Vămilor, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Finanțelor Publice, organisme în subordinea acestora, asociații/organisme de acreditare, reglementare (ex. RENAR, AN.R.E.);

stabilirea relațiilor de cooperare, consultare și afiliere la asociațiile internaționale cu tradiție în combaterea contrafacerilor;

organizarea Conferinței Internaționale de Combatere a Contrafacerilor, cu periodicitate

anuală, cu participarea organizațiilor internaționale reprezentative;

organizarea participării membrilor asociației și partenerilor de proiecte la manifestări

internaționale externe;

demararea de activități economice prin efort propriu pentru producerea materialelor de

comunicare, informare, promovare și educare (revista periodică, broșuri, pagină web, studii, alte materiale de prezentare și informare pentru uzul asociației sau al partenerilor de proiecte, etc);

inițierea de proiecte cu finanțare externă pentru crearea unor laboratoare de expertiză în

domeniul elementelor de securizare/secretizare, instruirea experților, acreditarea internă și internațională;

Organizația de Antipiraterie în Audiovizual RO-ACT

Obiectivele principale ale RO-ACT sunt următoarele:

apărarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe ale membrilor săi împotriva oricărei

forme de piraterie audio vizuală și/sau furt intelectual;

cooperarea cu organisme de drept public său privat care desfășoară activități în domeniu;

desfășurarea unor activități care să conducă la inițiative legislative pentru îmbunătățirea

cadrului legal existent;

Mijloacele de realizare a acestor obiective sunt:

monitorizarea piețelor video și cinematografică;

colaborarea cu celelalte organisme private care acționează în domeniul drepturilor de

Autor Business Software Alliance (BSA) și Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR);

cooperarea și colaborarea cu instituțiile statului abilitate să desfășoare activități în domeniul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDĂ), Poliție, Ministerul Culturii, Vamă;

cooperarea și colaborarea cu ambasada SUA;

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA)

ORDA este un organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de reglementare, evidența prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifica în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe.

ORDA funcționează în temeiul legii nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare și a Hotărârii de guvern nr. 401/2006.

Misiunea ORDA constă în:

perfecționarea cadrului normativ național prin actualizarea și armonizarea cu normelejuridice europene și internaționale;

eficientizarea aplicării legislației prin extinderea și intensificarea măsurilor de evidențănațională, avizare și expertizare;

creșterea nivelului de conștientizare în utilizarea și respectarea dreptului de autor șidrepturilor conexe prin acțiuni de informare a publicului și de formare a mediului de afaceri, a titularilor de drepturi, a utilizatorilor și a autorităților publice.

ORDA are ca atribuții reglementarea în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe; activitatea registrelor naționale; activitatea de gestiune colectivă; activitatea de constatare și expertiză tehnico-științifică; activitatea de reprezentare internațională; activitatea de informare și instruire.

Atribuțiile O.R.D.A. privind activitatea de reglementare sunt următoarele:

reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii;

elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;

participă la elaborarea și actualizarea Strategiei Naționale în domeniul proprietății

intelectuale.

Atribuțiile O.R.D.A. privind registrele naționale se referă la:

organizează și administrează înregistrarea sau înscrierea în registrele naționale și în alte

evidențe naționale specifice, prevăzute de lege;

eliberează, în condițiile legii, marcaje holografice utilizabile în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, la valoarea prețului de achiziție, la care se adaugă un comision de administrare de 30%.

Atribuțiile O.R.D.A. privind organismele de gestiune colectivă constau în:

ține evidența repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă;

avizează constituirea și supraveghează funcționarea organismelor de gestiune colectivă;

avizează propunerile de modificare a statutului organismelor de gestiune colectivă, precum și înființarea de către acestea, de organisme comune de colectare pentru mai multe domenii;

avizează, potrivit legii, înscrierea în registrul aflat la grefa judecătoriei a asociațiilor și

fundațiilor constituite în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, precum și a asociațiilor pentru combaterea pirateriei;

controlează funcționarea organismelor de gestiune colectivă și stabilește măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancțiuni, după caz;

asigură secretariatul procedurilor de arbitraj desfășurate potrivit legii.

O.R.D.A. desfășoară activități de reprezentare în relațiile cu organizațiile de specialitate similare, inclusiv instituții și organisme din Uniunea Europeană, precum și cu organizațiile internaționale la care statul român este parte, în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe.

Oficiul de stat pentru Invenții și Mărci (OSIM)

OSIM este un organ de specialitate al administrației publice centrale, autoritate unică pe teritoriul României în asigurarea protecției proprietății industriale, în conformitate cu legislația națională în domeniu și cu prevederile convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte. (H.G. privind organizarea și funcționarea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, nr. 573/1998)

OSIM are următoarele atribuții:

înregistrează și examinează cererile din domeniul proprietății industriale, eliberând titluri de protecție care conferă titularilor drepturi exclusive pe teritoriul României;

este depozitarul registrelor naționale ale cererilor depuse și ale registrelor naționale ale titlurilor de protecție acordate pentru invenții, mărci, indicații geografice, desene și modele industriale,

editează și publică Buletinul Oficial al Proprietății Industriale al României;

editează și publică fasciculele brevetelor de invenție;

administrează, conservă și dezvoltă, întreținând o bază de date informatizată;

efectuează, la cerere, servicii de specialitate în domeniul proprietății industriale;

desfășoară cursuri de pregătire a specialiștilor în domeniul proprietății industriale;

editează și publică Revista Română de Proprietate Industrială;

atestă și autorizează consilierii în domeniul proprietății industriale, ținând evidența acestora în registrul național.

3.4. Legislația privind falsificarea și contrafacerea mărfurilor în România

Falsificarea produselor nu este un fenomen recent. Ea s-a practicat din cele mai vechi timpuri și se dovedește a fi o problemă perpetuă a societății umane. Dacă în trecutul nu prea îndepărtat falsificările se manifestau în special în cazul produselor alimentare, treptat ele s-au extins și la produsele industriale. Astăzi, se poate afirma că nu există produse, mai ales cu prețuri mari, care să nu constituie obiect al falsificării.

În România, contrafacerea și falsificarea mărfurilor afectează un spectru foarte larg de produse. Specialiștii apreciază că aproximativ 60% din produsele de pe piață sunt contrafăcute ceea ce situează România pe locul II în regiune, după Ucraina.

Pentru protecția consumatorilor în România a fost adoptată OG nr. 58/2000 potrivit căreia la art. 4, al.2 se menționează că: „se interzic producerea, importul și comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute”. De asemenea s-a adoptat până în prezent un sistem de reglementări legislative în domeniul contrafacerilor și falsificărilor.

Principalele obiective privind stoparea și diminuarea contrafacerilor se referă la:

asigurarea accesului consumatorilor la informații corecte privind calitatea tuturor produselor industriale comercializate pe piața românească;

promovarea unei cooperări internaționale în cea ce privește protecția consumatorilor de mărfurile contrafăcute sau falsificate;

promovarea acțiunilor de supraveghere a pieței pentru respectarea legislației în vigoare referitoare la producerea și comercializarea produselor contrafăcute;

crearea unui sistem de educare și informare a consumatorilor în privința mărfurilor contrafăcute existente pe piață;

promovarea și protecția intereselor economice ale consumatorilor.

Fenomenul contrafacerii în date statistice se prezintă astfel: (Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APCR))

80% din produsele cosmetice comercializate pe piața românească sunt contrafăcute;

frauda în domeniul produselor petroliere, în România, se estimează la 600-700 milioane

USD;

60% din mărfurile vândute în România sunt contrafăcute (la acest aspect, România ocupă

Locul 2 în Europa, după Ucraina), în timp ce la nivelul Uniunii Europene acest indicator arată doar 20%, iar la nivel mondial este și mai mic: 5-9%;

profitul din mărfuri contrafăcute este uriaș: 1 kg de CD-uri piratate aduce un profit de 3000 euro, comparativ cu un kg de canabis care aduce un profit de 2000 euro;

90% din mărfurile contrafăcute comercializate în România pătrund în țară prin portul Constanța.

Aceste date evidențiază poziția de neinvidiat a României în ceea ce privește comerțul cu mărfuri frauduloase.

Ținând seama de amploarea și pericolul pe care îl prezintă falsificarea produselor, în țara noastră au fost luate o serie de măsuri de prevenire și sancționare a eventualelor falsificări, în special în domeniul produselor alimentare.

Astfel, Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități ilicite stipulează că „folosirea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau substituite constituie activități comerciale ilicite și atrag răspundere contravențională sau penală”.

Legislația națională aplicabilă: Legea nr 84/1998 republicată în Monitorul Oficial privind mărcile și indicațiile geografice cu modificările și completările ulterioare; Legea nr 64/1991 republicată în 2007 privind brevetele de invenție; Legea nr 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale republicată în 2007; Legea 21/1996 – legea concurenței actualizată în 2011 prin Ordonanța de urgența nr 75/2010, O.G. nr. 39/1995 privind producția de produse alimentare destinate comercializării, Normele de igienă privind alimentele și protecția sanitară a acestora, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 661/1995.

Stoparea contrafacerii mărfurilor se poate realiza de următoarele organizații guvernamentale și nonguvernamentale:

Organizații guvernamentale:

Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – OSIM;

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor – ORDA;

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – ANPC;

Autoritatea Națională a Vămilor – ANV;

Agenția Națională de Administrare Fiscală – ANAF;

Garda Financiară;

Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentului – ANSVSA;

Ministerul Sănătății;

Inspectoratul General de Poliție (Poliția de Frontieră și Poliția Economico Financiară).

Organizații nonguvernamentale:

Asociația Națională pentru Protecția Proprietății Industriale;

Asociația Europeană Anticontrafacere în România – REACT;

Organizația de Antipiraterie în Audiovizual – RO-ACT;

Asociația Română pentru Combaterea Contrafacerilor – ;

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România – APCR.

3.5. Combaterea falsificării și contrafacerii mărfurilor la nivel european

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)

OLAF a fost înființat în anul 1990, pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene și pentru a asigura o utilizare cât mai bună a resurselor Uniunii Europene. OLAF operează ca un serviciu independent de investigație în cadrul Comisiei Europene. (Decizia Comisiei Europene nr. 1999/352, 28 aprilie 1990)

OLAF are următoarele atribuții:

efectuarea de investigații externe de natură administrativă, ca parte a luptei împotriva fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează în mod negativ interesele financiare ale Comunității și în scopul combaterii fraudei care implică orice act sau activități ce contravin dispozițiilor din Comunitate;

efectuarea de investigații administrative interne, în scopul de:

a combate fraudă, corupția și orice activitate ilegală care afectează într-un mod negativ interesele financiare ale Comunității;

a investiga faptele grave legate de desfășurarea activităților profesionale care pot constitui o încălcare a obligațiilor de către funcționarii superiori și alte categorii de angajați ai Comunităților

efectuarea de misiuni de investigație în alte zone, la solicitarea instituțiilor și organismelor comunitare;

contribuția la consolidarea cooperării cu statele membre în domeniul prevenirii fraudei;

elaborarea de strategii pentru combaterea fraudei (pregătirea inițiativelor legislative și de

reglementare în domeniul de activitate al Oficiului);

demararea oricărei alte activități operaționale de combatere a fraudei (dezvoltarea infrastructurii, colectarea și analizarea informațiilor, oferirea de suport tehnic);

menținerea contactului direct cu autoritățile naționale de aplicare a legii, precum și cu cele judiciare;

reprezentarea Comisiei în domeniul prevenirii fraudei;

Misiunea OLAF este de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene, pentru a combate fraudă, ​​corupția și alte activități ilegale. Oficialii OLAF au puteri extinse de investigare, acestea se pot efectua la fața locului la sediile de afaceri din țările membre ale Uniunii Europene și în alte țări. 

Acordul Comercial de Combatere a Contrafacerii (ACTA)

ACTA este un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la „creșterea globală a comerțului cu bunuri contrafăcute și lucrări protejate de drepturi de autor”. Domeniul de aplicare al ACTA este larg, și include contrafacerea bunurilor fizice cât și „distribuirea prin internet și tehnologia informației”. (http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/11/st12/st12196.ro11.pdf accesat la 5. 05.2015)

Una din cele mai importante probleme legate de ACTA este faptul că a fost negociat în secret, în ultimii patru ani, de mai multe țări și UE. Tocmai pentru a nu atrage atenția asupra sa, acordul a fost considerat un acord de schimburi comerciale. El include sancțiuni penale pentru încălcarea drepturilor de autor. Articolul 23 al ACTA insistă asupra aplicării unor sancțiuni penale, atât pentru cei acuzați de piraterie, cât și pentru cei care ajută sau încurajează această activitate. Aici pot fi incluși utilizatorii de rând, dar și providerii de Internet. (Acordul comercial de combatere a contrafacerii, Bruxelles, 23 august 2011)

ACTA a fost inițiată și este promovată de companii mari care dețin drepturi de proprietate intelectuală. Printre numele mari care se remarcă în spatele ACTA se numără , Time Warner, Sony, The Walt Disney Company, GlaxoSmithKline și Pfizer.

Reprezentanți din 22 de state membre UE și Uniunea Europeană au semnat, la sfârșitul lui ianuarie 2012, la Tokyo, Tratatul Comercial Anti-Contrafacere, care nu va putea intra însă în vigoare fără aprobarea Parlamentului European. Scopul acordului (între UE, SUA, Australia, Canada, Japonia, Mexic, Măroc, Noua Zeelandă, Singapore, Coreea de Sud și Elveția) este, potrivit PE, acela de a consolida respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv online, și de a combate contrafacerea și pirateria pentru bunuri precum haine de lux, muzică și filme.

ACTA prevede că „pentru a proteja informațiile privind regimul drepturilor în format electronic, fiecare parte prevede protecție juridică corespunzătoare și sancțiuni juridice eficace împotriva oricărei persoane care săvârșește una din următoarele fapte cu știință și fără autorizație sau, în cazul sancțiunilor civile, având motive întemeiate de a crede că această faptă va determina, va permite, va facilita sau va disimula o încălcare a unui drept de autor sau a unor drepturi conexe: eliminarea sau modificarea oricărei informații privind regimul drepturilor în format electronic; distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea sau televizarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziția publicului a unor opere, interpretări, execuții sau fonograme, știind că informațiile privind regimul drepturilor în format electronic au fost eliminate sau modificate fără autorizație”(Acordul comercial de combatere a contrafacerii, Bruxelles, 23 august 2011)

Fiecare parte semnatară a ACTA se asigură că legislația să cuprinde proceduri de aplicare a legii, care să permită o acțiune eficace împotriva oricărui act de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, care are loc în mediul digital, inclusiv măsuri de remediere eficiente destinate să prevină orice încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală.

Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS)

Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights – TRIPS), intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, este cel mai complex acord multilateral asupra proprietății intelectuale. Acordul acoperă zone ale proprietății intelectuale cum sunt drepturile de autor și cele conexe (de exemplu, drepturile de producător, ale caselor de discuri și companiilor de difuzare radio și televiziune). Acordul TRIPS reprezintă cel mai ambițios acord internațional în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală.

TRIPS reprezintă cea mai semnificativă întărire a normelor globale în domeniul proprietății intelectuale. Respectarea obligațiilor impuse de TRIPS contribuie la îndreptarea spre armonizarea standardelor internaționale și la solidificarea regimului internațional.

Acest acord acoperă cinci probleme importante precum:

modul în care principiile de bază ale sistemului comercial și alte acorduri din domeniul proprietății intelectuale ar trebui aplicate;

modul în care se poate oferi o protecție adecvată drepturilor de proprietate intelectuală;

modul în care statele trebuie să întărească adecvat aceste drepturi pe teritoriul propriu;

modul de rezolvare a disputelor asupra proprietății intelectuale între statele membre Organizației Mondiale a Comerțului ();

aranjamentele speciale privind perioadele de tranziție în perioada introducerii noului sistem.

Legislația europeană privind falsificarea și contrafacerea mărfurilor

Contrafacerea și falsificarea constituie o amenințare tot mai importantă pentru economie. Între 2005 și 2010, numărul cazurilor de mărfuri suspectate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, înregistrate la frontierele UE, a crescut de la 26 704 la peste 80 000.

Raportul publicat în 2011 de Comisia Europeană furnizează date statistice privind tipul, originea și metoda de transport ale produselor care încalcă DPI oprite la frontierele externe ale UE. (http://ec.europa.eu accesat in 15.04.2015)

Principalele categorii de articole oprite în vamă au fost: țigarete (34%), consumabile de birou (9%), alte produse din tutun (8%), etichete și logouri (8%), îmbrăcăminte (7%) și jucării (7%). Un procent de 14,5% din totalitatea articolelor reținute a fost alcătuit din produse de uz casnic precum șampoane, săpunuri, medicamente sau aparate de uz casnic (uscătoare de păr, aparate de ras, componente de calculatoare), care ar putea avea consecințe asupra sănătății și siguranței consumatorilor (fig.3.1) Una dintre tendințele majore în acest an o reprezintă numărul tot mai mare de rețineri de colete poștale.

Sursa: Raportul Comisiei Europene 2011

Figura 3.1. Principalele categorii de articole oprite în vamă

Potrivit datelor statistice publicate de Comisia Europeană, la 14 iulie 2011, numărul produselor contrafăcute au crescut uimitor. În 2010, vamele au înregistrat aproximativ 80.000 de cazuri, aproape dublu față 2009. Aceasta însemnând aproximativ 103 de milioane de produse reținute la frontiera externă a UE.

Numărul cazurilor produselor reținute la frontiera externă a UE din 2000 până în 2010 se prezintă astfel:

Sursa: http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_controls/counterfeit_piracy/statistics/ ,accesat in 20 aprilie 2015

Figura 3.2 Numărul cazurilor de produse contrafăcute reținute la vama UE din 2000 până în 2010

Legislația europeană aplicabilă este: directiva 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală,Comunicarea Comisiei Europene cu privire la articolul 2 al Directivei 2004/48 care clarifică de fapt întinderea sferei de aplicare a actului; regulamentul nr. 40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară; regulamentul nr. 6/2002 din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele comunitare; directiva 2005/29 cu privire la practici considerate neloiale și care vor fi interzise în Uniunea Europeană, precum: vânzarea forțată, practicile comerciale înșelătoare și publicitatea neloială. În conformitate cu numeroasele studii realizate de Comisia Europeană care confirmă creșterea constantă a comerțului cu mărfuri contrafăcute rezultă că acest tip de comerț: reduce semnificativ investițiile în inovație și distruge locurile de muncă; amenință sănătatea și siguranța consumatorilor europeni; creează probleme grave pentru IMM-urile europene; cauzează pierderi de venituri fiscale generate de reducerea vânzărilor declarate; reprezintă o atracție pentru crima organizată.

Capitolul 4. Fenomenul de falsificare a produselor cosmetice

4.1. Modalități de falsificare a produselor cosmetice

Cel mai frecvent se falsifică produsele cu valoare adăugată mare și o rată ridicată a vânzărilor. Este și cazul produselor cosmetice. Factorii care contribuie la dezvoltarea acestui fenomen sunt: puterea scăzută de cumpărare a consumatorilor, dorința consumatorilor de a achiziționa produse de marcă la prețuri modice, precum și gradul scăzut de informare în legătură cu modul de apreciere a calității produselor.

Modalitățile de depistare a falsurilor diferă de la o grupă de produse la alta, iar în unele cazuri sunt extrem de costisitoare din cauza procesului de imitare aproape perfect a produselor respective, dar și din cauza costurilor ridicate ale aparaturii, substanțelor și resursei umane folosite pentru identificarea acestora.

Există o multitudine de modalități de falsificare a produselor cosmetice. O practică este aceea de înlocuire a unui component sau mai multor componente din rețeta de fabricație.

Un fenomen frecvent întâlnit este imitarea mărcilor.Această modalitate de contrafacere se bazează pe necunoașterea completă a mărcii respective de către consumatori din cauza unor aspecte de nuanță etimologică a cuvântului ce compune marca respectivă.

Contrafacerile în domeniul produselor cosmetice pot fi recunoscute de cumpărători printr-o metodă relativ simplă și la îndemână și anume examinarea organoleptică, care se bazează pe folosirea combinată a celor două simțuri, mirosul și văzul, dar depinde foarte mult de acuritatea simțurilor și cunoștințelor referitoare la marca examinată.

În situatia contrafacerilor, consumatorii trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte pentru a putea recunoaște mai ușor produsele cosmetice falsificate:

prețul produselor contrafăcute este mult mai mic, cu 10-50%, comparativ cu cel al produselor originale, deoarece falsificatorii urmăresc ca produsul falsificat să se vândă mult mai repede decât cel original;

produsele falsificate se comercializează în majoritatea cazurilor la tarabe, boutique-uri, băcănii etc., locuri accesibile pentru consumatorii ocupați (fără prea mult timp liber alocat cumpărăturilor);

produsele falsificate nu sunt însotite de documente cum ar fi: declarația de conformitate, carte tehnică, instructiuni de folosire, certificat de garanție, bon fiscal;

ambalajul produselor falsificate este realizat din materiale de slabă calitate, iar calitatea imprimării informațiilor de (pe ambalaj, etichetă) este slabă datorită folosirii unor cerneluri de calitate inferioară;

informatiile de pe ambalaj (etichetă) sunt incomplete (lipsește adresa producătorului sau în cele mai multe cazuri se oferă un număr de mobil sau o căsuță poștală, nu se face referire la standardul de produs, compoziția produsului este incompletă etc.);

asemănarea denumirii unor mărci de produse prin suprimarea sau adăugarea unei litere, a unei cifre, a unui sufix

absența la unele produse a unor elemente de siguranță (care atestă că acel produs este original): holograma, eticheta de radiofrecvență de grosimea unei foi de hârtie ce are încorporat un circuit integrat și o antenă, fire textile de siguranță vizibile numai în domeniul razelor ultraviolete, codul de bare etc.

elementele codului de bare EAN nu sunt suficient de clare;

ambalajul de carton (cel exterior) nu prezintă elemente de identificare a mărcii în relief;

nuanțele de culoare folosite pentru ambalajul exterior nu sunt suficient de vii (sunt pale),

legătura între două nuanțe de culoare se face brusc, și nu treptat, sau ambalajul interior de carton lipsește.

4.2. Efecte ale produselor cosmetice falsificate

Produsele cosmetice au rolul de a reda pielii, în general, aspectul plăcut, sănătos în condițiile în care, prin componența lor, nu exercită o acțiune prea energică asupra pielii sau nu provoacă eczeme, din care majoritatea se localizează la nivelul corpului, feței, buzelor și unghiilor.

Substanțele folosite la prepararea produselor cosmetice falsificate pot acționa asupra pielii imediat ce vin în contact cu ea sau după câteva ore, iar altele cu întârziere și abia la un nou contact.

Reacțiile cutanate pe care le provoacă unele produse cosmetice sunt iritații primare și acționează de la început prin acțiunea lor toxică, provocând eczeme sau dermite. De asemenea acestea usucă excesiv pielea și exfoliază și ofliesc pielea.

La acestea contribuie și starea de reactivitate a individului, modul de folosire al produsului și durata de utilizare. Simptomele care apar în urma utilizării unor astfel de produse cosmetice sunt sub formă de eczeme, umflături, dureri, usturimi, mâncărimi etc. Gestul de a se farda dimineața în fața oglinzii le poate costa scump în cazul utilizării unor produse contrafăcute. Un studiu britanic arată că, prin intermediul produselor cosmetice uzuale, pătrund în corpul femeilor compuși care pot provoca apariția cancerului și a iritațiilor pielii. Aceeași compuși pot determina îmbătrânirea prematură a epidermei.

Rutina femeilor implică folosirea demachiantului, a cremei de față, a produselor de machiaj și a rujului. Un studiu britanic, publicat în revista „In-Cosmetics” și preluat de daiymail.co.uk, arată că epiderma femeilor absoarbe anual 2,3 kilograme de substanțe toxice, potențial cancerigene din creme de corp, rimeluri sau rujuri.

Substanțele analizate in principal au fost parabenii, compuși sintetici incluși în aproape toate categoriile de produse cosmetice, de la deodorante și antiperspirante în principal, până la demachiante. Studiul efectuat la Universitatea din Reading (Marea Britanie) a constatat existența acestor substanțe denumite parabeni în țesuturile tumorale extrase de la pacientele cu cancer de sân. Se pare că aceste substanțe ajung să se acumuleze odată cu folosirea intensivă a deodorantelor, în combinație cu epilarea în axilă.De asemenea aplicarea în exces pe corp, cu precădere subraț și pe sâni, a cremelor, gelurilor și loțiunilor care conțin parabeni, pare să predispună la cancer.

Parabenii reacționează cu țesuturile din profunzime.În timp, se pot produce, prin acumularea lor, chiar modificări la nivelul celulelor și uneori transformări maligne ale acestora.Compuși chimici sintetici, parabenii acționează la nivel celular similar cu estrogenul natural, secretat în principal de ovare.James W.Coleman de la Centrul de Cercetare pentru Cancer din SUA spune că utilizarea deodorantelor/ antiperspirantelor care conțin parabeni este similară cu aplicarea subraț a unui plasture cu estrogeni.Cercetătorul american explică faptul că celulele tumorale din cancerele de sân sunt în mare parte influențate de estrogeni,care provoacă o creștere fără control a acestor celule.

Estrogenul și substanțele cu acțiune similară lui, dacă sunt absorbite de organism prin piele, diminuează sau chiar anulează anumite procedee de tratament pentru cancerele de sân.Există femei cu cancer de sân care iau medicamente pentru a suprima efectele estrogenilor și chiar li se extirpă ovarele pentru a scădea drastic nivelul estrogenilor din organism.Din perspectiva acestor constatări este de neînțeles de ce companiile de cosmetice oferă produse gratuite femeilor supraviețuitoare ale cancerului de sân precizează analiza publicată pe site-ul de internet a Centrului de Cercetare pentru Cancer din SUA.

Testele făcute pentru a lămuri rolul cosmeticelor în producerea anumitor îmbolnăviri sunt în continuă desfășurare.Companiile de produse cosmetice (după declarațiile citate pe net) par a fi receptive la studiile efectuate și ne asigură că vor lua măsuri rapide în cazul în care anumite substanțe în prezent folosite se vor dovedi nocive pentru om.Anumite articole menționează și faptul că absorbția parabenilor se realizează în cantitate mult prea mică față de doza care ar putea face rău omului. Studiile de până acum nu au fost omologate la nivel internațional, fiind realizate pe un lot prea mic de paciente.

În ultimele studii apare o incidență îngrijorătoare a conservanților petrochimici folosiți în cosmetice asupra cazurilor de cancer la sân.

Mai exact, este vorba de parabeni (ethyl, buthyl, methyl, propyl paraben) prezenți în toate cosmeticele convenționale.În țesutul mamar obținut în urma extirpării sânilor infestați de cancer s-a semnalat prezența acestor substanțe chimice. Nu s-a stabilit în mod cert că aceasta este cauza principală (sau nu s-a făcut public), însă suspiciunile sunt serioase și sunt de luat în calcul atunci când ne alegem produsele de îngrijire. Le fel de îngrijorătoare sunt și alte cercetări care acuză antiperspirantele ca o cauză importantă a cancerului de sân. Majoritatea deodorantelor folosesc aluminiul ca ingredient, acesta fiind foarte toxic pentru organismul uman.

Concluzii

În prezent calitatea produselor pe care le cumpărăm este foarte îndoielnică iar produsele cosmetice nu fac excepție. Cele contrafăcute sunt din ce în ce mai comercializate iar cumpărătorii sunt induși de fiecare dată în eroare.

Potrivit cercetărilor principala soluție ar fi renunțarea la cosmetice, însă atenționează asupra compoziției nocive, a unor ingrediente periculoase pentru corpul nostru, dar și a ingredientelor benefice, pe scurt este necesară o educare a comportamentului consumatorului de pe piața cosmeticelor. Din punct de vedere legal, producătorii de cosmetice sunt obligați să listeze ingredientele pe care le folosesc (ele sunt afișate în ordinea descrescătoare a concentrației lor) și să respecte un standard de siguranță (de cele mai multe ori testate pe animale) fără însă a le fi impuse niște norme precise (cum este cazul industriei alimentare) .

Etichetele „produs natural” sau „botanic” devin doar niște strategii de marketing, fără o bază reală. Este adevărat că în compoziția multor produse există și ingrediente naturale însă acestea sunt supuse unor tratamente chimice iar calitățile pretinse sunt pierdute. Studiile de piață arată că primul criteriu de alegere a produselor cosmetice, în prezent, este ambalajul, iar al doilea mirosul (80% dintre consumatori doresc să miroasă produsul înainte să îl cumpere).

Fiecare consumator trebuie să facă o alegere bazată pe informare și să demonstreze producătorilor de cosmetice că ignoranța nu mai este o modă în comportamentul consumatorului modern.

Prepararea individuală a unor tratamente oferă mai multă siguranță, mai mult control și bineînțeles un rezultat mult mai sănătos.Însă foarte important este să aveți un ghid practic pentru a ști să folosiți proprietățile și caracteristicile combinate ale unor ingrediente în mod corect.Personalizarea preparatelor este cheia succesului unei pieli sănătoase și a unui corp frumos, iar pentru aceasta trebuie sa ne cunoaștem bine corpul și pielea.

Pe masură ce pielea și mediul se află într-o continuă schimbare, la fel și tratamentele trebuie să țină pas cu dinamica ingredientelor și tehnicilor de preparare.

Rareori sau chiar niciodată oamenii nu se uită la ingrediente.În special tind să testeze cosmeticele noi, pentru că se gândesc că e ceva nou, diferit și atractiv. Ofertele ne atrag și ne cumpărăm imediat chilipirurile, gândindu-ne că am facut o afacere bună. Prețul mic nu trebuie însă să reprezinte singurul criteriu de achiziționare, în special atunci când este vorba de pielea și de sănătatea consumatorilor.

Este foarte important să verificăm cu atenție ingredientele produsului și să alegem produse cu un conținut cât mai mic de chimicale, mai ales în ceea ce privește cleanserul, acel produs care ar trebui să curețe pielea. Trebuie evitate ingrediente precum SD-40, isopropyl alcohol, un ingredient care poate irita pielea sensibilă și dispusă la acnee, ducând la roșeață, exfoliere masivă și uscare cât și îmbătrânire prematură.

Chiar dacă pare de necrezut, tenul uscat nu are nevoie de o hidratare exagerată. O cremă puternic hidratantă nu va face decât să producă o congestie și mai puternică pe termen lung.

Falsificarea produselor cosmetice continuă să ia amploare la nivel mondial, majoritatea persoanelor cumpărând produse falsificate cu bună știință. Acestea pot fi întâlnite peste tot, la tarabe sau chiar în marile centre comerciale. Produsele cosmetice nu sunt supuse standardelor de securitate normale aplicate produselor cosmetice din toată lumea. Fiind ieftine, se utilizează ingrediente de o calitate inferioară, periculoase, care pot cauza reacții alergice. România nu este o mare producătoare de mărfuri contrafăcute, ci doar o bună consumatoare și o tară de tranzit, fenomenul luând amploare de la o lună la altă. Produsele cosmetice nu sunt doar pentru înfrumusețare, ci contribuie și la menținerea sănătății fizice și mentale. Consumatorii pot depista produsele contrafăcute dacă urmăresc cu mare atenție documentele însoțitoare, informațiile de pe ambalaj sau calitatea produselor, aceastea nefiind însoțite de declarația de conformitate, cartea tehnică instrucțiunile de folosire, certificate de garanție sau bon fiscal.

Produsele cosmetice pot avea efecte nocive asupra consumatorului, ele făcându-se vinovate de uscarea excesivă a pielii, exfolierea și ofilirea pielii, înroșirea pielii, favorizarea apariției unor eczeme etc.

Consumatorul ar trebui să fie foarte atent în momentul în care își cumpără produse cosmetice pentru a evita achiziționarea unor falsuri;

Trebuie să urmărească cu atenție acele semne caracteristice produselor cosmetice care să le diferențieze de cele contrafăcute.

Bibliografie

Juran, J.M., Gryna, F.M. Calitatea produselor, Editura Tehică, București,1973

Legea 178/2000 privind produsele cosmetice

Dicționarul explicativ al limbii române, 1996

Ordinul Ministerului Sănătății. 661/1995

Convenția de la Paris, privind protecția proprietății industriale, Art. 10 bis, al. 2

Legea privind codul consumului, legea nr. 296/2004, republicat 2008, Codul Consumului adiponibil pe www.dreptonline.ro accesat la data de 14.04.2015

Legea 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire

http://www.ier.ro/sites/default/files/traduceri/61994V0001.pdf accesat la data 12.04.2015

http://www.euromonitor.com/beauty-and-personal-care-in-romania/report accesat la data de 17.04.2015

http://www.modernbuyer.ro/tendinte/22-tendinte/3757-pmr-perspective-pozitive-pe-termen-lung-pentru-piata-romaneasca-a-produselor-de-ingrijire-personala accesat la data de 18.04.2015

http://www.theshortcut.ro/research/ accesat la data de 20.04.2015

http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_packaging/co0013_ro.htm accsat la data de 22.04.2015

http://www.apc-romania.ro/apc-romania accesat la 21.04.2015

http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/11/st12/st12196.ro11.pdf accesat la 5. 05.2015

http://ec.europa.eu accesat in 15.04.2015

http://www.mlmonline.ro/afaceri-mlm/farmec-network.html accesat la 10.05.2015

http://www.cosmeticplant.ro/avantaje_cosmetice_ecologice.php accesat la 23.04.2015

http://www.cosmeticplant.ro/cosmetice_organice.php accesat la 19.04.2013

http://www.eva.ro/frumusete/cosmetica/frumusete-bio-articol-9230.html accesat 16.04.2015

http://www.jurnalul.ro/articole/121806/cosmetice-naturale accesat la 27.04.2015

http://www.csid.ro/beauty/cosmetice-naturale-vs-cosmetice-organice-2833920/ accesat la 28.04.2015

http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/cosmetica/cosmetice-organice.html accesat la 29.04.2015

www.cnn.com

www.farmec.ro

www.lorealparis.rom

http://www.apc-romania.ro/apc-romania

www.customs.ro

Bibliografie

Juran, J.M., Gryna, F.M. Calitatea produselor, Editura Tehică, București,1973

Legea 178/2000 privind produsele cosmetice

Dicționarul explicativ al limbii române, 1996

Ordinul Ministerului Sănătății. 661/1995

Convenția de la Paris, privind protecția proprietății industriale, Art. 10 bis, al. 2

Legea privind codul consumului, legea nr. 296/2004, republicat 2008, Codul Consumului adiponibil pe www.dreptonline.ro accesat la data de 14.04.2015

Legea 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire

http://www.ier.ro/sites/default/files/traduceri/61994V0001.pdf accesat la data 12.04.2015

http://www.euromonitor.com/beauty-and-personal-care-in-romania/report accesat la data de 17.04.2015

http://www.modernbuyer.ro/tendinte/22-tendinte/3757-pmr-perspective-pozitive-pe-termen-lung-pentru-piata-romaneasca-a-produselor-de-ingrijire-personala accesat la data de 18.04.2015

http://www.theshortcut.ro/research/ accesat la data de 20.04.2015

http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_packaging/co0013_ro.htm accsat la data de 22.04.2015

http://www.apc-romania.ro/apc-romania accesat la 21.04.2015

http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/11/st12/st12196.ro11.pdf accesat la 5. 05.2015

http://ec.europa.eu accesat in 15.04.2015

http://www.mlmonline.ro/afaceri-mlm/farmec-network.html accesat la 10.05.2015

http://www.cosmeticplant.ro/avantaje_cosmetice_ecologice.php accesat la 23.04.2015

http://www.cosmeticplant.ro/cosmetice_organice.php accesat la 19.04.2013

http://www.eva.ro/frumusete/cosmetica/frumusete-bio-articol-9230.html accesat 16.04.2015

http://www.jurnalul.ro/articole/121806/cosmetice-naturale accesat la 27.04.2015

http://www.csid.ro/beauty/cosmetice-naturale-vs-cosmetice-organice-2833920/ accesat la 28.04.2015

http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/cosmetica/cosmetice-organice.html accesat la 29.04.2015

www.cnn.com

www.farmec.ro

www.lorealparis.rom

http://www.apc-romania.ro/apc-romania

www.customs.ro