Faima Dobandita Postum

FAIMA DOBÂNDITĂ POSTUM

– Forme de manifestare și mijloace de susținere –

CUPRINS:

Argument

CAPITOLUL I: TEORII ALE CELEBRITĂȚII ȘI FAIMEI

Secțiunea 1. Celebritate și faimă – delimitări conceptuale și explicații sociologice

Secțiunea 2. Meritele și recunoașterile sociale

Secțiunea 3. Rolul mass-media în procesul de construcție socială a faimei

Secțiunea 4. Acordarea titlurilor onorifice

CAPITOLUL II: ROLURILE DE GEN ÎN PROCESUL DE DOBÂNDIRE A FAIMEI POSTUM

Secțiunea 1. Relația dintre teoriile rolurilor de gen și dobândirea faimei postum

Secțiunea 2. Marilyn Monroe din perspectiva teoriilor de gen

CAPITOLUL III: FAIMA POSTUM – O CONSTRUCȚIE SOCIALĂ. STUDIU DE CAZ – MARILYN MONROE

Secțiunea 1. Designul cercetării

Secțiunea 2. Scurtă biografie a lui Marilyn Monroe

Secțiunea 3. Amintirea titlurilor onorifice

Secțiunea 4. Mijloace de susținere a faimei postum a lui Marilyn Monroe

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Fenomenul celebrității reprezintă una dintre cele mai actuale și, totodată, mai interesante aspecte ale societății moderne, având implicații extrem de profunde la nivelul mentalului colectiv, acesta având putarea de a configura tendințele, preferințele, dar și concepțiile oamenilor.

Fie că ne raportăm la momentul prezent, la anii ’60 sau, și mai departe în trecut, la anii de debut ai mass-mediei, substraturile psihologice ale ale reclamei și publicității au fost aceleași: modelarea atitudinală a publicului în sensul acceptării ca desirabil a unui produs sau a unei idei, ușurința cu care societatea cedează la presiunile publicității diferind totuși în funcție de contextul social.

Astfel, dacă azi inovația este primită cu deschidere și asimilată rapid, lucrurile nu au stat întotdeauna așa, cu atât mai mult dacă este să ne raportăm la perioada postbelică, o perioadă în care societatea în ansamblul ei se zbătea între rigorile trecutului și libertatea viitorului, nefiind încă pregătită să accepte sau să înțeleagă pe deplin concepțiile, comportamentul ori creațiile ce treceau dincolo tiparele acceptate în acel context istoric și cultural, motiv pentru care contribuția anumitor persoane la dezvoltarea societății a fost recunoscută mult mai târziu, acestea dobândind faimă abiapostum.

Una dintre personalitățile care s-au confruntat cu prejudecățile și care ilustrează, poate cel mai bine, lupta cu criticile și aversiunea societății este actrița, cântăreața, modelul și sex simbolulul secolului XX, Norma Jeane Mortensen, cunoscută sub pseudonimul Marilyn Monroe.

Criticată în anii ’40-50 pentru comportamentul său lipsit de inhibiții, considerat uneori a fi chiar vulgar pentru acea epocă, în prezent Marilyn Monroe înregistrează printre cele mai mari încasări postum, imaginea sa înregistrând vânzări ce pot fi comparate cu cele ale lui Michael Jackson sau Elvis Presley.

De la imagini cu autograful actriței la produse marca Marilyn Monroe: cosmetice, haine, suveniruri, carduri de credit sau saloane de înfrumusețare. sau mai nou campanii publicitare aniversare așa cum este cazul campaniei ”I kissed Marylin”- CocaCola, toate dovedesc faima dobândită postum de către actriță, aceasta fiind mult mai cunoscută.

Având în vedere contrastul dintre gradul redus de acceptanță din partea societății de la acea vreme și imensul succes de care Marilyn Monroe se bucură la mai bine de cinci decenii de la moartea sa (și care se presupune că va continua și în viitor, marca ce îi poartă numele fiind de neînlocuit), îmi doresc să aprofundez fenomenul dobândirii faimei postum.

Pentru acest motiv, am inițiat un studiu exploratoriu, structurat pe trei capitole, pe parcursul cărora, am încercat să răspund, pe cât posibil unei serii de întrebări. Astfel, în prima parte a tezei am căutat să fundamentez din punct de vedere teoretic aspectele practice prezentate în cea de a doua parte. Ca atare, studiul debutează cu un prim capitol dedicat familiarizării cititorului noțiuni fundamentale privind recunoașterea socială, necesitatea recunoașterii meritelor în timpul vieții și consecințele sociale ale dobândirii faimei postum.

În cel de al doilea capitol al lucrării am trecut în revistă formele de manifestare ale faimei dobândite postum, de la acordarea diferitelor titluri onorifice la transformarea imaginii unei persoanalități într-un adevărat brand de piață, și până la recunoașterea meritelor în mass-media.

Ulterior, în cea de a treia parte, mi-am propus să analizez cazul concret al starului de cinema Marilyn Monroe, încercând să răspund, pe cât posibil întrebărilor: 1. Faima postum este susținută de meritele personale sau este mai degrabă o construcție socială? 2. Care sunt mecanismele de construcție a faimei lui Marilyn Monroe? 3. Care este scopul creării modelelor sociale și al perpetuării faimei acestora chiar și postum? Există o legătură între construcția și susținerea faimei și procesul schimbării sociale?

Consider că tema aleasă se dovedește a fi una de actualitate, dar mai ales utilă tocmai pentru motivele expuse în debutul acestei argumentații, elementul de inedit și originalitate constând în abordarea multidisciplinară a problematicii, astfel că pe tot parcursul lucrării am încercat să privim problema din dublă perspectivă: pe de o parte, din punct de vedere sociologic, și pe de altă parte, din punct de vedere psihologic.

În plus, studiul vine în continuarea literaturii de specialitate și a altor cercetări realizate anterior, bazându-se pe propria observație a fenomenului, dar și pe analiza datelor biografice ori a textelor documentare.

CAPITOLUL I

TEORII ALE CELEBRITĂȚII ȘI FAIMEI

Secțiunea 1. Celebritate și faimă – delimitări conceptuale și explicații sociologice

Fiind un domeniu de cercetare relativ nou, studiul sociologic al faimei și celebrității ridică o serie de aspecte problematice, unul dintre acestea fiind legat de diversele perspective de abordare, ceea ce conduce la lipsa unor definiții unanim accepte.

Mai mult decât atât, în practică și chiar și în unele publicații de specialitate se pune semnul egal între conceptul de „celebritate” și „faimă”, motiv pentru care, în cele ce urmează ne propunem să delimităm cele două termene din punct de vedere etimologic și ulterior, din punct de vedere sociologic.

Astfel, în ceea ce privește celebritatea, originile termenului se regăsesc în limba latină, cuvântul „celebritas” desemnând însușirea de a fi celebru, deci de a se bucura de un mare prestigiu și recunoaștere socială.

Discutând despre caracteristicile principale ale celebrității, doctrina arată că aceasta: implică un status social ridicat moștenit ori dobândit ca urmare a ocupației, venitului sau nivelului de educație; presupune o sumă de privilegii aflate în legătură cu prestigiul social; se exprimă prin reputație – bazată pe încredere, aparență și performare; constituie o formă de capital simbolic; reprezintă o formă de control social prin intermediul sancțiunilor pozitive prin acordarea de premii, onoruri, distincții, medalii etc.; și este percepută ca valoare morală (pozitivă sau negativă) și ca atribut al elitelor, asigurând diferențierea față de „mase” (Surdu, E.L, et. Mărginean, I., 2012).

Dincolo de considerațiile economice, într-un studiu recent se arată că celebritatea îndeplinește o serie de funcții sociale, dintre care:

– posibilitatea formării relațiilor „para-sociale”, acestea reprezentând un fel de înlocuitor al relațiilor sociale reale tot mai rare în societatea actuală aflată în permanentă schimbare, în cadrul cărora publicul dezvoltă o relație de atașament real față de imaginea unei personalități (așa cum este prezentată de industria media); astfel de relații explică și suferința pe care o resimt anumite ppersoane la moartea unor celebrități, precum Elvis Presley, John Lennon sau Michael Jackson.

– de asemenea, celebritatea are rolul de factor modelator al identității culturale -furnizând constant teme de dezbatere la nivelul comunității, celebritatea supune analizei audienței caracterul anumitor relații, imagini, valori sociale și norme culturale, care sunt discutate, modelate și apoi transmise mai departe, modelând societatea din punct de vedere ideologic.

– în plus, literatura de specialitate arată că celebritățile acționează ca simboluri culturale, astfel că mesajul promovat de către celebrități se mulează pe anumite tipare sociale, comportamnetale și de personalitate, cu care publicul se poate identifica sau nu, dar care cu siguranță îl vor ajuta în procesul de construcție a propriei personalități (Turner, G., 2010, p.28).

În același timp, celebritatea este definită și prin raportare la faimă (termen care provine de la latinescul „fama” ), specialiștii în domeniu opinând că celebritatea reprezintă chiar faima sau înalta apreciere publică a unei persoane, personaj sau lucru, pentru calitățile deosebite pe care acestea le posedă, definiție care omite totuși ideea de a fi cunoscut pentru valorile negative pe care le promovează o persoană.

Cu toate că utilizarea interșanjabilă a celor două concepte este larg acceptată, în opinia sociologilor acestea nu sunt sinonime, între ele existând mai degrabă un raport de intercondiționare, faima fiind văzută ca o componentă a celebrității (Tarde, G. citat de Chenu, A., 2008, p.3-52)

Sub acest aspect, Neal Gabler acceptă postulatul formulat de către istoricul și sociologul Daniel J. Boorstin potrivit căruia celebritatea depinde de vizibilitate (a celebrity is a person who is known for his well-knownness), însă subliniază faptul că există celebrități care nu sunt faimoase, în aceeași măsură în care există persoane care se bucură de faimă fără a fi o celebritate în adevăratul sens al cuvântului (Boorstin, J.D. citat de Gabler, N., 2012). Ca atare, nu putem spune că celebritatea depinde în totalitate de faimă, aceasta fiind condiționată în mare măsură și de povestea care acompaniază personalitatea respectivă.

Astfel, dacă faima se poate dobândi prin expunerea unei persoane de succes în punctul maxim de interes al mass-mediei, în ceea ce privește celebritatea aceasta este rezultatul unui întreg complex de tehnici și procedee adresate grupului-țintă (sau grup consumator), de a cărui reacție depinde în cele din urmă conturarea statutului de „celebritate”. În același sens se exprimă și Donna Rockwell, profesor la Michigan School of Professional Psychology și David C. Giles profesor la University of Winchester, aceștia opinând că faima reprezintă atributul unei persoane care se bucură deja de o apreciere deosebită din partea societății pentru faptele și meritele sale – așa cum este Alexandru Cel Mare, pe când celebritatea reprezintă un fenomen modern, un soi de născocire a mass-mediei susținută prin intermediul ziarelor, a televiziunii sau a internetului, prin care se promovează în postura de vedetă oameni banali, fără reușite extraordinare (Rockwell, D. et Giles, D. C., 2009).

Neal Gabler nota într-una dintre scrierile sale că ceea ce au în comun toate celebritățile este acea poveste pe care fiecare dintre acestea o trăiesc în mod public întreținând permanent interesul și amuzamentul societății. Acestea regizează povești mai mult sau mai puțin dramatice, în care episoadele sunt reprezentate de diverse întâmplări (un accident, o sarcină, o tragedie sau dimpotrivă, un succes) pe care noi le trăim într-un suspans continuu, pur și simplu ca pe un film care nu ajunge niciodată la sfârșit, resimțind aproape senzația de voaiorism. Ba mai mult decât atât, se consideră că poveștile pe care le expun celebritățile îndeplinesc aceleași funcții moralizatoare ca și formele tradiționale de artă, fiind depozitarul acelorași arhetipuri și motive ancestrale: dragoste și trădare, dorință și violență, căsătorie și divorț, sărăcie și bogăție (Gabler, N. citat de Tataru L., 2012, p. 15-21).

Astfel, ca și în lucrările clasice, eroii poveștilor moderne urmează același traseu: pleacă de la o condiție modestă și odată ajunși în lumina reflectoaretății. Acestea regizează povești mai mult sau mai puțin dramatice, în care episoadele sunt reprezentate de diverse întâmplări (un accident, o sarcină, o tragedie sau dimpotrivă, un succes) pe care noi le trăim într-un suspans continuu, pur și simplu ca pe un film care nu ajunge niciodată la sfârșit, resimțind aproape senzația de voaiorism. Ba mai mult decât atât, se consideră că poveștile pe care le expun celebritățile îndeplinesc aceleași funcții moralizatoare ca și formele tradiționale de artă, fiind depozitarul acelorași arhetipuri și motive ancestrale: dragoste și trădare, dorință și violență, căsătorie și divorț, sărăcie și bogăție (Gabler, N. citat de Tataru L., 2012, p. 15-21).

Astfel, ca și în lucrările clasice, eroii poveștilor moderne urmează același traseu: pleacă de la o condiție modestă și odată ajunși în lumina reflectoarelor sunt supuși unor probe inițiatice (dependeța de droguri sau alcool, înfruntarea criticilor pentru expunerea excesivă a sexualității, întâmplări dramatice, divorțuri scandaloase, etc.). Odată depășite aceste obstacole, personajele vin în fața publicului să împărtășească experiența și înțelepciunea pe care au dobândit-o și pe care își vor întemeia de acum acțiunile ce vor justifica imaginea de persoană celebră sau cariera de succes pe care o vor avea (Tataru L., 2012, p.16).

Tot cu privire la diferențele dintre celebritate și faimă, literatura de specialitate subliniază faptul că eroii și faima au existat din cele mai vechi timpuri, însă celebritatea este un fenomen destul de recent, care a căpătat noi dimensiuni odată cu dezvoltarea mass-mediei. Spre exemplificare, se arată că în trecut revistele printate creau faima unei persoane printr-o simplă fotografie, pe când în prezent imaginile video și publicitatea prin canalele media au rolul de a construi imaginea unei persoane, dezvolând o adevărată cultură a celebrității (Kurzman, C., Anderson, C., et.al., 2007, p.352.)

Din păcate, una dintre consecințele care decurg din această transformare constă în deprecierea dorinței de a dobândi faima prin meritocrație, deci prin înfăptuirea unor gesturi sau fapte nobile, în favoarea setei de glorie personală obținută prin manifestări de grandoare, tendință remarcată încă de la începutul secolului al IX-lea de către eseistul William Hazlitt, unul dintre primii cercetători care au studiat faima și celebritatea (Hazlitt, W. citat de Stroe, C., 2009).

În același sens, Kristine Harmon atrage atenția asupra faptului că celebritățile din secolul X și cele din secolul XI diferă substanțial de cele din perioadele anterioare, în mare măsură din cauza faptului că punctul de demarcație public – privat, banal – faimos, adecvat – inadecvat s-a estompat sau chiar a dispărut cu totul. În timp ce în trecut valorizam marii industriași, politicienii, inventatorii sau oamenii de succes, în prezent figurile care domină spațiul public sunt copiii unor persoane influente (vezi cazul lui Paris Hilton), infractorii (vezi cazul O.J. Simson în SUA ori cazul Cristian Cioacă în România) sau persoanele din apropierea celebrităților, ceea ce demonstrează că și dorințele, respectiv așteptările publicului s-au modificat odată cu acest proces de democratizare a culturii celebrității (Harmon, K., 2015, p.100).

Așadar, devine din ce în ce mai greu ca faima – acel atribut de a fi cunoscut ca urmare a calităților deosebite – să prevaleze asupra celebrității, doctrina opinând că, cel mai adesea, „celebritatea ucide faima” (Driessens, O., 2013, p.544).

Totuși, există și cazuri când cele două atribute coexistă, o persoană fiind în același timp și celebră și faimoasă, câteva astfel de exemple fiind întruchipate de Diana – Prințesa de Wales, Jacqueline Kennedy, Grace Kelly sau Marilyn Monroe.

Secțiunea 2. Meritele și recunoașterile sociale:

Așa cum arătam anterior, faima reprezintă acel concept social care se bazează pe două elemente esențiale: meritele (personale sau profesionale) și recunoașterea socială.

Însă, pentru a înțelege mai bine mecanismul prin care acestea conturează și susțin faima, consider că se impun câteva explicații privind semnificația celor două termene.

În ceea ce privește meritele acestea pot fi definite, pe de o parte, ca reprezentând acele competențe și aptitudini remarcabile ale unei persoane, iar pe de altă parte ca recunoștința, recompensele sau onorurile acordate unei persoane pentru calitățile superioare ori pentru faptele sale excepționale, termenul „merit” provenind din latinescul „meritum” tradus ca demn de respect, stimă sau gratitudine.

Din perspectivă sociologică, recunoașterea presupune validarea publică a statutului sau meritelor (performanțele, virtuțiile, talentele) unei persoane. Ca atare, atunci când o persoană se bucură de recunoaștere publică, acesteia îi este acordat un anumit statut special, marcat prin desemnarea unei distincții sau a unui titlu meritoriu, astfel de practici putând fi observate încă din timpul vechilor dinastii din China, când împăratul și membrii familiei regale purtau anumite semne distinctive țesute pe haine pentru a se deosebi de ceilalți (Smith, J., 2012, p.147).

Cu toate acestea, recunoașterea socială prezintă o puternică încărcătură psihologică, fiind strâns legată de nevoia de acceptare și de confirmare din partea celorlalți.

Astfel, potrivit „piramidei nevoilor” a lui Abraham Maslow, odată cu satisfacerea nevoilor bazale (de hrană, somn, adăpost) și a nevoii de protecție și siguranță, nevoile umane devin din ce în ce mai complexe, fiind orientate către latura psihologică și socială. În cadrul acestora, nevoia de stimă, de acceptare și de auto-actualizare (adică de dezvoltare a potențialului personal și profesional) ocupă unul dintre cele mai importante locuri, acestea având rolul esențial de a direcționa comportamentul uman (Cherry, K. , 2011).

Analizând nevoia de recunoaștere socială, literatura de specialitate arată că aceasta desemnează aprecierea pe care oamenii o acordă celorlalți în cadrul interacțiunii sociale, aceasta contribuind semnificativ la construirea imaginii de sine și a stimei de sine. Sub acest aspect, se consideră că recunoașterea socială se bazează pe analiza comparativă a unui individ prin raportare la anumite repere și valori morale, în funcție de care acesta va primi recunoaștere pozitivă, negativă sau neutră (Rottiers, S., 2010, p.3).

La nivel de individ, această nevoie reprezintă principala motivație (uneori conștientă, alteori inconștientă) de a obține bună-stare materială, de a fi observat, aprobat și admirat de către ceilalți, fiecare dintre noi resimțind nevoia de apartenență la un anumit grup (grupul reprezentând clasa socială, etnia, identitatea culturală sau religioasă sau chiar o anumită categorie profesională), dar și de distincție față de ceilalți – aceasta fiind corelată cu nevoia de stimă.

Dar, mai mult decât nevoia de apartenență – de exemplu nevoia lui Marilyn Monroe de a fi recunoscută ca actriță, nevoia de a fi recunoscut ca individ în cadrul grupului de apartenență (ca nevoia bine-cunoscută a lui Marilyn Monroe de a fi recunoscută și acceptată ca o actriță talentată) este mult mai importantă pentru obținerea unei anumite reputații, a unui anumit statut social și în cele din urmă a faimei, deoarece aceasta presupune compararea individului cu repere excepționale de valoare (Rottiers, S., 2010, p.7).

Sumarizând putem spune că, din perspectiva individului, recunoașterea socială reprezintă acea nevoie de a fi remarcat la nivelul societății, nevoie spre satisfacerea căreia persoana în cauză își va direcționa toate acțiuniile viitoare, alocând toate resursele psihice și materiale necesare acestui scop. Apoi, succesul acțiunilor sale (pozitive sau negative), talentul, aptitudinile, particularitățile psihice sau fizice, valorile pe care se bazează, credințele sau, după caz, idealurile sale vor fi recunoscute ca merite exepționale (Atkins, K., 2005, p.293), iar recunoașterea socială a acestor merite va veni sub diverse forme: aplauze din partea publicului, elogii din partea specialiștilor din domeniul în care excelează acea persoană, acordarea de titluri și funcții onorifice, etc. (McQueen, P., 2011).

Interesant este faptul că, pe măsura recunoașterii sociale, persoana respectivă va fi motivată nu doar să se mențină la nivelul aprecierii publice, ci va dori să se remarce și mai mult, ceea ce o va determina să se reinventeze permanent pentru a obține și mai multă recunoaștere socială.

Dar, deși recunoașterile sociale acționează ca un puternic factor motivator, specialiștii recomandă menținerea unui optim motivațional, arătând faptul că o nevoie exagerată de recunoaștere socială poate conduce la dezvoltarea tulburării narcisiste de personalitate. Pe de altă parte, imposibilitatea de satisfacere a nevoii sau lipsa aprecierii la justa valoare a individului poate altera imaginea de sine a acestuia, cu consecința instalării sentimentului de inutilitate, a depresiei, a dependenței de alcool sau substanțe psihotrope, ceea ce poate lăsa răni adânci, care cu greu se pot vindeca, uneori ajungându-se chiar până la suicidul persoanei în cauză (Taylor, C. citat de McQueen, P., 2011).

În plus, trebuie să subliniem faptul că mass-media are un rol foarte important în obținerea recunoașterii sociale și în susținerea faimei, deoarece prin mijloacele de comunicare în masă aceasta poate aduce în atenția publicului realizările sau calitățile deosebite ale unei persoane.

Cu toate acestea, literatura de specialitate atrage atenția asupra faptului că televiziunea, publicațiile sau internetul pot influența foarte mult imaginea de sine a persoanelor care își doresc recunoaștere socială, acestea din urmă ajungând să se auto-evalueze și să își adapteze comportamentul la reacțiiile pe care le primesc din partea publicului, iar pe de altă parte, aducerea în fața societății a meritelor unor anumite persoane are rolul de a contribui la conturarea unor anumite modele comportamentale – bazate mai mult sau mai puțin pe meritocrație, precum și la formarea unor anumite perspective culturale (Rousiley, M., 2014, p.30).

Având în vedere toate acestea, în următoarea secțiune a prezentului studiu ne propunem să găsim un răspuns la căteva întrebări privind mecanismul de construcție socială a faimei și rolul mass-mediei în cadrul acestui mecanism.

Secțiunea 3. Rolul mass-media în procesul de construcție socială a faimei:

Așa cum arătam în debutul prezentei lucrări, faima reprezintă una dintre componentele celebrității, principalele mijloace de dobândire a celebrității indicate de către literatura de specialitate fiind: relațiile de familie (așa cum se întâmplă în cazul familiilor cu titluri nobiliare sau a familiilor influente), talentul și realizările profesionale (cum se întâmplă în cazul muzicienilor sau artiștilor), propriile acțiuni (ca în cazul criminalilor în serie) sau expunerea mediatică – așa cum este în cazul „vedetelor” care apar în cadrul reality show-rilor sau emisiunilor de divertisment (Rojek, C., 2013).

Am observat, de asemenea, că atâta timp cât meritele unei persoane nu sunt recunoscute public și aduse la cunoștință unei părți semnificative a societății, simpla recunoaștere a acestora nu este suficientă pentru construcția faimei. Dar, aici intervine rolul mass-mediei, care prin tehnici specifice contribuie semnificativ atât la construcția faimei, cât și la susținerea ulterioară a acesteia.

Totuși, realitatea zilelor noastre ne arată o limită foarte fină între faimă și celebritate, motiv pentru care, teoria lui Daniel J. Boorstin, potrivit căruia o persoană este celebră doar datorită notorietății sale, este parțial valabilă în zilele noastre, faima fiind rezultatul unui adevărat mecanism mediatic, pus în aplicare cu ajutorul oamenilor de televiziune și perpetuat de apetitul publicului (Herwitz D.A., 2008).

Ideea este reiterată și de sociologul Alain Chenu care, realizând un studiu privind evoluția modului de raportare a societății la celebritate în perioada 1949-2005, notează faptul că procesul de construcție socială a celebrității presupune o relație triangulară între personaj, public și media, aceasta din urmă fiind reprezentată de presă, televiziune, radio, publicații și internet.

Pentru a exemplifica această aserțiune, Ron Chernow prezintă câteva cazuri de la începuturile industriei media, respectiv începutul secolului XX – perioadă care coincide cu cea în care Max Weber contura ideea de „status social”. La acea vreme, personalități precum John D. Rockefeller apelau deja la ajutorul presei pentru a le construi o anumită imagine, plătind publicații cunoscute să difuzeze imagini care îl ilustrau ca pe un om altruist, împărțind bani copiilor săraci. Apoi, în 1924 oamenii din staful lui Calvin Coolidge au folosit pentru prima dată tehnicile mediatice în campaniile electorale, asociindu-i imaginea politicianului cu cea a unor actori celebri, dând presei fotografii în care era surprins în compania actorilor, lăsând impresia că imaginile au fost realizate pur întâmplător (Chernow, R. citat de Kurzman, C., Anderson, C., et.al., 2007).

Un alt exemplu prin care mass-media a contribuit la „nașterea” unei celebrități este cazul Ritei Hayworth, o actriță mai puțin cunoscută publicului la acea vreme pentru care managerii săi au inventat pur și simplu o organizație care ar fi nominalizat-o ca fiind cea mai bine îmbrăcată actriță de la Hollywood. Așa-zisa nominalizare a fost urmată de propunerea venită din partea revistei Look de a face un pictorial despre actriță și garderoba sa, pictorial pentru care Rita Hayworth ar fi împrumutat haine de la renumitul magazin Sack în schimbul promisiunii că va face referire la magazin în timpul interviului; aceste apariții reprezentând punctul de plecare al statutului său de celebritate hollywoodiană.

Așadar, spre deosebire de persoanele care se bucură de faimă ca urmare a recunoașterii sociale a meritelor personale sau profesionale, celebritățile dobândesc recunoaștere socială prin intermediul unui complex de factori precum:

– vizibilitatea în mass-media, specialiștii în domeniu subliind faptul că media joacă un rol din ce în ce mai important în societatea modernă, deoarece prin transmiterea unui anumit tip de informații și promovând un anumit mesaj, aceasta poate manipula foarte ușor convingerile și atitudinile societății,

– acțiunile întreprinse de echipa din jurul persoanei în cauză, formată de regulă din oameni care nu sunt celebri, dar care au expertiză în domenii precum comunicare, marketing sau relații publice,

– fan cluburile, paginile oficiale de pe rețelele de socializare sau tabloidele – care se întrec în relatarea poveștilor reale sau inventate privind intimitățile celebrităților, scriind frenetic despre relațiile pe care acestea le au, despre scandalurile în care sunt implicate, despre dependențele ori chiar despre sarcina sau nașterea unui copil al acestora (Wolska, M., 2011).

– și publicul, referitor la care actrița Marilyn Monroe afirma, accentuând rolul acestuia în procesul de construcție a celebrității: „Cine m-a transformat în star? Nici studioul, nici vreo persoană anume. Publicul a făcut acest lucru” (Monroe, M. citată în Revista „100 de personalități. Oameni care au schimbat destinul lumii”, Nr. 20, 2007, p.3).

Tot în acest sens, Graeme Turner arăta că celebritatea este rezultatul unui proces de mediatizare, dar cu toate acestea nu trebuie să uităm că interesul publicului pentru anumite persoane, lucruri sau evenimente poate opera total independent de tehnicile publicitare ori de mecanismul de persuasiune pus în acțiune de industria media, motiv pentru care rolul publicului în procesul de construcție a publicității nu trebuie neglijat (Turner, G., 2013, p.55).

Literatura românească, prin lucrarea Ceciliei Stroe, întărește ideea potrivit căreia celebritatea este o construcție socială, și subliniază rolul mass-mediei în cadrul acestui proces, arătând că celebritățile „devin cunoscute pentru că apar în mass-media. Rolul lor constă în a se arăta, în a da o imagine despre ei care poate într-un fel sau altul atrage atenția spectatorilor, a-i surprinde, uneori excita și în ultimă instanță a-i distra. Cu cât apar mai mult, cu atât devin mai vizibili și la un moment dat, numele lor apare în topurile personajelor cele mai populare […]. Așadar, dezvoltarea noilor tehnologii, a științelor comportamentale, a marii industrii cinematografice, toate acestea au creat o perspectivă nouă, cea conform căreia persoanele excepționale pot fi „construite” (Stroe, C., 2009).

În ceea ce ne privește, suntem de acord cu această opinie, considerând că personajele celebre sunt rezultatul unor tehnici complexe de manipulare a percepției publice, prin modelarea imaginii persoanei respective, celebritățile fiind construite și comercializate în orice domeniu, de la artă și cinematografie, la show-biz, politică sau chiar în mediul de afaceri, unicul scop fiind acela de a produce profit prin satisfacerea nevoilor publicului de grandoare și amuzament.

Potrivit lui Daniel Boorstin, pentru a deveni celebru personajul nu trebuie să fie nici bun – nici rău, nici mare – nici insignifiant, ci mai degrabă trebuie să fie neutru din punct de vedere moral, acesta fiind de fapt un „pseudo-eveniment uman” creat de noi toți aceia care vrem să-l vedem la televizor și vorbim despre el cu prieteni. Prin urmare, oricine poate deveni o celebritate cu condiția să ajungă în mas-media și să rămână acolo (Boorstin, D. citat de Stroe, C., 2009).

Totuși, realitatea zilelor noastre vine să contrazică teoria personajului neutru a lui Boorstin, fiind evident faptul că pentru a ajunge și a rămâne în atenția presei, persoanele care aspiră către statutul de celebritate sunt nevoie să se reinventeze permanent, să vină mereu cu ceva nou care să trezească interesul publicului și eventual chiar să șocheze opinia publică. Poate tocmai faptul că nu a fost un personaj neutru, ci mai degrabă o pată de culoare în peisajul cinematografic (care a uimit societatea de la acea vreme prin originalitatea elementelor de vestimentație, prin culoarea părului, prin convingerile și prin sexualitatea sa expusă în mod provocator) a ajutat-o pe Marilyn Monroe să rămână în atenția publicului chiar și după moartea sa.

Observând toate acestea, putem afirma faptul că mass-media acționează atât ca mijloc de construcție a faimei – prin mediatizarea faptelor și a meritelor deosebite ale unei persoane, dar și ca formă de susținere a faimei – prin readucerea în atenția publicului a imaginii unor persoane excepționale, chiar dacă acestea nu mai sunt în viață, așa cum este Ioana d'Arc, Napoleon, William Shakespeare, Abraham Lincoln, Adolf Hitler, Alexandru cel Mare, Thomas Edison, Elvis Presley, John F. Kennedy sau Nikola Tesla, catalogate drept unele dintre cele mai faimoase persoane din istorie, conform algoritmului utilizat de americanii Steven Skiena și Charles Walker (Tomescu, I., 2013) sau Marilyn Monroe, cea care ocupă prima poziție în Top 100 cele mai faimoase persoane, urmată de Nelson Mandela, Audrey Hepburn, Bil Gates, Mahatma Gandhi, Albert Einstein, Paul McCartney, Pablo Picasso sau Dalai Lama (Tejvan, P., 2013).

În același sens se exprimă și Lisa Bode – profesor în Studii Media și Istoria Artei la Univeristatea din Queensland, potrivit căreia, „celebritatea rezistă în timp doar pentru o mână de artiști, faima pălind treptat fără intervenția mașinăriei media” (Bode, L., 2014, p.90–92).

Ca atare, tehnicile media utilizate pentru susținerea faimei postumă a diferitelor celebrități diferă în funcție de epocă, de contextul socio-cultural, dar mai ales de vandabilitatea imaginii personalităților în cauză – existând o serie de companii care se ocupă în mod special de „consacrarea postumă” a unor persoane mai puțin celebre în timpul vieții, precum și de menținerea interesului publicului pentru vedete care au încetat din viață, precum Jean Harlow, James Dean sau Marilyn Monroe, ceea ce explică și faptul că uneori profitul crește considerabil odată cu moartea persoanelor în cauză.

Printre cele mai cunoscute mijloace de susținere a faimei postume, autoarea mai sus citată amintește:

– publicarea biografiilor;

– publicarea unor articole comemorative în diferite reviste de specialitate,

– crearea unor circuite turistice în care sunt incluse ca obicetive casele, locurile unde și-au desfășurat activitatea sau chiar mormântul unor persoane celebre,

– negarea sau infirmarea unor aspecte negative/rușinoase care pătează imaginea respectivei personalități (ca de exemplu dependența de droguri și alcool),

– reactivarea “memoriei culturale” prin crearea acelui trend de nostalgie cu privire la valorile trecutului și la oamenii celebri care au marcat istoria, prin prezentarea repetitivă a biografiilor sau a documentarelor privind anumite aspecte ale activității lor – curent care a fost la modă cu precădere în anii 1970, în perioada de transformare a cinematografiei hollywoodiene când faima actorilor clasici părea că se stinge sub gloria noii generații (Bode, L., 2014, p.91).

– construirea unor site-uri web de prezentare a unei anumite personalități, precum și a forumurilor unde fanii pot comenta, pot posta fotografii și videoclipuri sau își pot exprima admirația pentru persoana respectivă.

Secțiunea 4. Acordarea titlurilor onorifice:

Un alt factor care contribuie la dobândirea faimei și a prestigiului social este reprezentat de acordarea titlurilor onorifice, definite ca fiind acele distincții acordate în semn de stimă sau respect față de o anumită persoană și meritele acesteia.

Potrivit literaturii de specialitate, „ prin acordarea titlurilor, premiilor, medaliilor etc. se produce recunoașterea valorii, se arată respectul și deferența, aprobarea și lauda față de realizările unei persoane. Premierea certifică prestigiul, îl legitimează, îl materializează.” (Surdu, E.L, et. Mărginean, I., 2012).

În acest sens, se arată că statusurile de profesie și de prestigiu se manifestă adesea prin semne distinctive: precum uniformele sau decorațiile, prin anumite simboluri – așa cum sunt costumele naționale pentru statusurile naționale și provinciale, sau prin anumite simboluri onorifice – așa cum sunt titlurile onorifice sau titlurile de noblețe, ceea ce denotă importanța pe care acestea din urmă o pot avea nu doar în sensul menținerii faimei și prestigiului persoanei gratificate, ci și în sensul augmentării acestor atribute (Crispin, J., 2012).

Dar, dincolo de a acționa ca stimul pentru obținerea recunoașterii sociale viitoare (aspect abordat deja în secțiunile anterioare), acordarea titlurilor onorifice are un rol foarte important și în dobândirea faimei postum, mai exact a acelei recunoașteri sociale dobândite după moartea persoanei respective. Astfel, se întâmplă adesea să vedem artști, inventatori, cercetători sau oameni de cultură care în timpul vieții nu au fost apreciați la justa lor valoare, bucurându-se de un prestigiu și de o faimă mult mai mare abia după încetarea lor din viață. Pe de altă parte, sunt și persoane care au obținut rezultate remarcabile în domeniul lor de activitate sau care au contribuit la dezvoltarea cunoașterii, culturii și spiritualității lumii contemporane și la afirmarea libertății și a demnității umane, ale căror merite deosebite au fost recunoscute încă din timpul vieții – bucurându-se de faimă națională sau chiar internațională, dar care continuă să fie apreciate chiar și după moartea lor.

În semn de recunoștință, diferite instituții pot acorda persoanelor meritorii o serie de titluri onorifice sau distincții, acestea putând lua diferite forme:

– acordarea titlului de Doctor Honoris Causa unei persoane eminente care s-a distins în anumite domenii profesionale, sociale, politice, culturale și economice, de către o universitate, o instituție de înalte studii sau de către o organizație.

De exemplu, Paul McCartney, fostul membru al trupei Beatles a primit titlul onorific de doctor în muzică din partea Universității Yale din SUA pentru faptul că “Paul McCartney a trezit o generație, a dat un sound proaspăt muzicii rock and roll și rhythm and blues” (Revenco, A., 2008).

– desfășurarea activității sub patronajul spriritual al unei personalități marcante dintr-un anumit domeniu – așa cum este cazul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Marie S. Curie”, Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, Teatrului de Operetă și Musical ,,Ion Dacian”, Arenei Naționale „Lia Manoliu” sau Patinoarului „ Mihai Flamaropol”.

O formă aparte a titlurilor onorifice sunt cele acordate în Marea Britanie, unde persoanele care îndeplinesc anumite criterii sunt recompensate cu titluri nobiliare de care în trecut se puteau bucura numai membrii familiei regale.

De exemplu, titlul „Ordinul cavalerilor” se acordă de către Regina Angliei unui grup restrâns de oameni, în vederea recunoașterii contribuției lor remarcabile în artă, știință, medicină sau management public, Elton John fiind unul dintre cei care au fost recompensați cu un astfel de titlu.

Pe de altă parte, titlul de „Cavaler” sau „Sir” și corespondentul lor de „Dame” în cazul femeilor, se acordă anual, tot de către Regina Angliei ca semn de recunoștință pentru realizările deosebite și pentru efortul continuu care necesită dăruire în orice domeniu, atât la nivel național cât și internațional.

Una dintre cele mai cunoscute personalități care a primit acest titlu este actrița Angelina Jolie, cea care a primit titlul de „Dame” în semn de recunoștință pentru campaniile sale umanitare legate de agresiunile sexuale în zonele de conflict, campanii conduse în calitatea sa de ambasador al UNICEF, dar și pentru serviciile aduse politicii externe a Marii Britanii (Enache, B., 2014).

CAPITOLUL II

ROLURILE DE GEN ÎN PROCESUL DE DOBÂNDIRE A FAIMEI POSTUM:

Secțiunea 1. Relația dintre teoriile rolurilor de gen și dobândirea faimei postum:

Fiind o ființă eminamente socială, de-a lungul ontogenezei personalitatea umană se modelează constant în funcție de influențele mediului social – reprezentat de familie, de grupul apartenență, și în cele din urmă de societate în ansamblul său.

Ca atare, dobândirea faimei reprezintă un proces mult mai complex, care nu presupune doar săvârșirea unor fapte remarcabile sau afișarea unor calități excepționale și recunoașterea socială a acestora. Ba dimpotrivă, de cele mai multe ori, aceasta implică depășirea unor bariere extrem de importante, precum stereotipurile privind rolurile de gen pe care societatea, și în mod special mass-media le perpetuaeză.

Însă, pentru o mai bună înțelegere a modului în care stereotipurile de gen pot influența succesul, respectiv faima unei persoane, în cele ce urmează propunem câteva explicații terminologice, pentru ca apoi să facem o scurtă trecere în revistă a principalelor teorii privind rolurile de gen.

Astfel, literatura de specialitate arată că pe parcursul vieții omul îndeplinește diferite statusuri și roluri – unele atribuite și altele dobândite. Sub acest aspect, statusul „poate fi considerat ca ansamblul de comportamente la care cineva se poate aștepta din partea celorlalți” (fiind format din totalitatea relațiilor pe care omul le dezvoltă pe orizontală, dar și pe verticală cu membrii grupului de apartenență); pe când rolul este desemnat de totalitatea atitudinilor, valorilor și a tiparelor comportamentale prescrise de societate pentru orice persoană care ocupă un anume status ( Basarab, A., 2014 ).

Așadar, rolul definește acele anticipații legitime ale celorlalți cu privire la modelul de comportament care ar trebui manifestat în cadrul fiecărui status, literatura de specialitate arătând că „pentru a trăi și a fi sigur că, cel puțin, își menține nivelul social, individul trebuie să activeze, să se manifeste, dar conform statusului său. În acest scop el practică modele de comportament specifice acestuia, comportamentul conform statusului constituind rolul social” ( Basarab, A., 2014 ).

Dar, dincolo de prescripțiile comportamentale specifice fiecărui status și rol, personalitatea și conduita umană sunt modelate și de concepțiile pe care societatea le are privitor la diferențele socio-culturale dintre femei și bărbați, aceasta asociind genului masculin, respectiv celui feminin o serie de atribute legate de comportament, aptitudini cognitive, rol și status, literatura de specialitate subliniind diferența dintre noțiunea de sex și gen. Astfel, dacă ”noțiunea de sex trimite la caracteristicile pur biologice care diferențiază bărbații și femeile: cum sunt diferențele legate de sistemul reproductiv sau diferențele ce țin de organism, noțiunea de gen se referă la diferențele sociale între bărbați și femei, deci la setul de reguli care reglementează relațiile barbați/femei oferindu-le activități, responsabilități și obligații distincte„ (*** GHID – Prevenirea stereotipurilor despre femei și bărbați la vârsta copilăriei, 2012, p.6).

Studii recente indică faptul că presiunea socialului asupra adoptării rolurilor de gen este atât de puternică încât copiii încep să conștientizeze diferențele dintre comportamentul prescris fetelor și cel prescris băieților încă de la vârsta de 2-3 ani, la 4-5 ani cei mai mulți dintre copii și-au interiorizat deja comportamentele desirabile social potrivit fiecărui gen în parte (Jenkins, C., Wallace, L. M. (coord.) et.al., 2013, p.264).

Pornind de la toate aceste observații, specialiștii în sociologie au dezvoltat teoria rolului de gen care explică atitudinile și comportamentele dominante pe care societatea le asociază femeilor și bărbaților, respectiv drepturile și responsabilitățile lor într-o societate; rolurile de gen presupunând un amestec de comportamente psihologice și atitudini, norme morale și valori pe care societatea le desemnează ca fiind masculine sau feminine (Rotar, M.; Neagu, M. et.al., 2014, p.3.).

Totuși, de-a lungul timpului, tema rolurilor de gen a fost abordată din multiple perspective, cele mai importante fiind cea funcționalistă (care pune accent pe complementaritatea rolurilor de gen în scopul menținerii echilibrului și stabilității societății în ansamblul ei), cea social conflictualistă (care pune accent pe inegalitatea dintre sexe și pe conflictul dintre roluri la care contribuie semnificativ factorul economic), cea a interaționalismului simbolic (care ia în calcul analiza microsocială a interacțiunii dintre indivizi), precum și cea feministă (potrivit căreia, abordarea relațiilor de gen este una conflictuală, fiind strâns legată de inegalitate, constrângere și contradicție, ca urmare a factorilor sociali, culturali și istorici).

Una dintre cele mai importante orientări cu privire la formarea rolului de gen este cea psihanalitică, ai cărei reprezentanți sunt Sigmund Freud și Erik Erickson. Potrivit acestora, învățarea diferențelor de gen are loc în prima copilarie, când copiii sunt atrași sexual de părintele de sex opus, ulterior manifestând un sentiment de teamă și vinovăție, reprimarea acestor instincter erotice ghidându-i către supunerea față de părintele de același sex, cu care va ajunge să se identifice abia după vârsta de 6 ani. În completarea teoriei lui Freud, Erikson arată că agresivitatea caracteristică genului masculin se datorează prezenței organelor genitale masculine, lipsa acestora justificând docilitatea și pasivitatea genului feminin (Mangu, C. , 2008).

Ca reacție la teoriile psihanalitice, teoria învățării sociale susține că rolurile de gen se învață prin modelare comportamentală, ca urmare a imitării de către copil a comportamentului propus de persoanele de același sex.

Astfel, modelarea comportamentală se realizează prin observarea comportamentului celorlalți, dar și prin motivare și întărire, fiind în mare parte rezultatul sistemului de pedepse și recompense adoptat pentru fiecare gen în parte. În acest sens, Albert Bandura arăta că „învățarea ar fi extrem de laborioasă, chiar hazardantă, dacă oamenii ar trebui să se bazeze exclusiv pe efectele proprilor acțiuni pentru a învăța ce trebuie să facă. Din fericire, cea mai mare parte a comportamentului uman este învățat observațional prin modelare: observându-i pe ceilalți persoana își formează o idee cu privire la modalitatea în care se realizează noile comportamente, iar următoarea dată când va fi necesară această informație codificată îi va servi drept ghid în comportare” (Manea, C. N., 2014, p.438).

Ca atare, un rol deosebit de importat în conturarea rolurilor de gen o are familia, părinții având datoria de a oferi copiilor exemple de comportament ne-stereotipe și de a întări deopotrivă comportamentele de gen specifice, cât și pe cele de gen nespecifice. Ca exemplu, literatura de specialitate arată că “este important ca părinții să ofere copiilor un feedback pozitiv atât pentru o activitate specifică de gen (cum ar fi la băieți jocul de construcții), cât și pentru o activitate mai puțin specifică genului (cum ar fi tot la băieți citirea unor povești)” (Petrovai, D. et.al, 2004, p.13).

Reprezentanții teoriilor cognitiv developmentale vin în susținerea teoriei învățării sociale, dar adaugă faptul că imaginea copilului despre rolurile de gen se formează stadial, odată cu dezvoltarea cognitivă.

Prin urmare, potrivit lui Lawrence Kohlberg, în primă fază (identitatea de gen) copiii imită comportamentul părinților de același sex fără a conștientiza apartenența la un anumit gen, iar apoi – pe măsura evoluției cognitiv-comportamentale – copilul înțelege că aparține unui anumit gen și că acesta nu se schimbă îndiferent de vârstă, haine sau comportament (stabilitatea genului), moment în care începe să își interiorizeze atitudinile, valorile și conduitele desirabile social pentru genul respectiv, care ulterior se vor permanentiza (constanța de gen).

Cea de a patra orientare în domeniul rolurilor de gen este reprezentată de teoria schemelor de gen dezvoltată de către Sandra Bem, aceasta constituind un fel de armonizare a teoriei dezvoltării cu cea a învățării sociale. Comform teoriei, schema reprezintă acea structură cognitivă în funcție de care se ghidează percepțiile individului, și care organizează informațiile despre diferențele de sex și gen, comportamentul uman fiind ghidat de standardele socio-culturale și de stereotipuri.

Totuși, mai mult decât importanța teoretică a acestor aserțiuni, în vederea fundamentării prezentului studiu, ne interesează efectele rolurilor de gen și a stereotipurilor de gen la nivelul societății, în general, și al faimei în mod particular.

Astfel, dincolo de avantajul funcționalismului social (ca urmare a conservării complementarității rolurilor masculine și feminine), rolurile de gen tradiționale aduc cu ele o doză foarte mare de conformism, care ani de-a rândul a favorizat menținerea și perpetuarea unui sistem social despre care multă vreme s-a considerat că „de secole întregi societățile sunt dominate și conduse de bărbați, care fac politici doar în favoarea lor, ignorând total nevoile femeilor, sau tratându-le ca pe niște ființe inferioare, incapabile de a lua decizii și de a se descurca pe cont propriu, având, așadar, nevoie de ocrotire și protecție masculină„ (Călin, A., 2011, p.2).

Un rol important în menținerea acestei concepții îl are mass-media, doctrina subliniind că „media este un puternic și influent mediator cultural al stereotipurilor, inclusiv al celor de gen, fiind un competitor major pe piața ofertanților de modele de gen care contribuie la formarea identității de gen individuale și colective. (…) Studiile aratã, în general, persistența unui conservatorism sau tradiționalism de gen în cadrul cãruia predominã un model de gen uniform, restrictiv, prescriptiv, normativ și rigid, neinclusiv și uneori discriminatoriu. Se manifestã deseori și o discordanțã între modelul de gen promovat de mass-media și realitatea de zi cu zi. Astfel, de exemplu, între standardele de frumuseþe promovate de media și dimensiunile medii ale femeilor obișnuite sunt discrepanțe mari care pot genera efecte perverse (neîncredere, lipsa stimei de sine, pericolul anorexiei etc.). Corpul feminin vinde aproape orice (pornografia este un fenomen larg rãspândit prin intermediul canalelor media), stereotipurile de gen fiind deseori combinate cu stereotipurile de vârstã, aspect fizic, tip de activitãți. Se creeazã astfel un model al unei feminitãți echivalente cu tinerețea și frumusețea și a unei masculinitãți echivalente cu maturitatea și reușita în viațã.” (Vlăsceanu, L. (coord.), 2010, p.242).

În același sens se exprimă și unele studii recente, potrivit cărora: „caracteristicile stereotipe pentru bãrbați sunt: independențã, ambiție, obiectivitate, inteligențã, curaj, agresivitate, capacitate deductivã, imaginație stiințificã, dominare, spirit analitic, încredere în sine, capacitate de efort fizic si intelectual, interes pentru afirmare publicã; pe când femeile sunt considerate dependente, subiective, pasive, necompetitive, supuse, nepricepute în afaceri, delicate, intuitive, empatice, sensibile fațã de sentimentele celorlalți, receptive la nevoile altora, comunicative, capabile sã se sacrifice pentru alții” (Rotar, M.; Neagu, M. et.al., 2014, p.5).

În aceste condiții, este lesne de înțeles faptul o societate bazată pe inegalitate de șanse și pe limitarea dreptului de liberă exprimare pe criteriu de sex și gen îngrădește spiritul creativ al cetățenilor săi, reducând considerabil șansele de a excela într-un anumit domeniu de activitate.

Deși societatea actuală se îndreaptă către un stadiu superior de evoluție, în care se pune accent din ce în ce mai mult pe egalitatea de șanse între femei și bărbați, în trecut lucrurile nu au stat deloc așa. Procesul de dobândire a dreptului de a studia, de a vota, de a munci, de a se ocupa de afacerile familiei sau de a ocupa funcții publice, a fost unul anevoios și de lungă durată, multă vreme considerându-se că femeile nu trebuie să aibă o profesie, rolul asociat genului feminin fiind acela soție și mamă iubitoare, responsabilă cu îngrijirea familiei și a gospodăriei, aceasta exclusă de la deciziile importante pentru familie sau pentru comunitate, de care trebuiau să se ocupe reprezentanții genului masculin (Wolska, M., 2011).

Abia la începutul secolului al VIII-lea femeile au început să câștige mai multă libertate, astfel că în unele culturi li s-a permis să studieze sau chiar să ai unele profesii, ceea ce era total inacceptabil pentru secolul precedent. Ca urmare a acestui fenomen, numeroase femei s-au remarcat în domeniul lor de activitate, devenind faimoase pentru descoperirile lor.

Ulterior, în secolul al IX-lea, femeilor li s-au acordat din ce în ce mai multe drepturi și libertăți, devenind foarte importante pentru industria textilă, în domeniul telecomunicațiilor, al cercetării și mai ales, în domeniul artistic. Apoi, mișcarea pentru drepturile femeii au luat o amploare tot mai mare, astfel că – pe fondul avansului economic și tehnologic – la începutul secolului al XX-lea, femeilor le-au fost recunoscute aproape aceleași drepturi ca și bărbaților, mare parte din femei putând chiar să voteze (Lambert, T. (2015). Datorită acestor schimbări majore, dar și al apariției și dezvoltării mijloacelor de comunicare în masă (în mod special al televiziunii), din ce în ce mai multe femei au început să se remarce în domeniul artistic, presa scrisă de la îmijlocul secolului al XX-lea devenind mai tolerantă și mai deschisă față de femeia ca actriță, cântăreață, scriitoare sau chiar model.

Trendul pozitiv s-a menținut până în prezent când, cel puțin în plan artistic, balanța pare ușor înclinată în favoarea femeilor, multe voci afirmând faptul că astăzi femeile au mai multe șanse de a deveni celebre în lumea muzicală, a televiziunii sau a cinematografiei. Aceste modificări ale prejudecăților privind rolurile de gen nu ar fi fost posibile fără aportul unor personalități marcante care prin acțiunile lor au reușit să se spulbere concepții puternic înrădăcinate. Un astfel de exemplu este cazul lui Marilyn Monroe care, sfidând stereotipurile privind rolurile atribuite genului feminin – prin afișarea unei sexualități debordante și prin împingerea la extrem a feminității, a răsturnat concepțiile rigide de la acea vreme cu privire la rolul femeii în societate, scandalizând întreaga societate americană și nu numai.

Totuși, în ciuda numeroaselor critici și etichetări pe care actrița le-a îndurat în timpul vieții, odată cu trecerea timpului, a venit și recunoașterea pentru meritele sale în procesul de emancipare a femeii, dobândind adevărata faimă abia postum.

Iată, așadar, o ilustrare perfectă a efectelor stereotipurilor privind rolurile de gen și a modului în care acestea pot afecta, sau dimpotrivă pot contribui semnificativ la dobândirea faimei, chiar și postum, atunci când acestea sunt speculate în mod inteligent – așa cum s-a întâmplat în cazul lui Marilyn Monroe – cea care după moartea sa a stârnit un val de interes din partea publicului, dar și din partea cercetătorilor.

Luând în considerare toate acestea, ne propunem o aprofundare a problematicii rolului de gen, motiv pentru care în secțiunea următoare vom încerca să arătăm modul în care diferiți sociologi au abordat de-a lungul timpului fenomenul Marilyn Monroe și modul în care aceasta a dobândit faimă.

Secțiunea 2. Marilyn Monroe din perspectiva teoriilor de gen:

În secțiunea trecută conturam ideea potrivit căreia faima este condiționată în mare măsură de rolurile de gen promovate de societate la un anumit moment, unul dintre cele mai elocvente exemple în acest sens fiind cazul actriței americane Marilyn Monroe.

Făcându-și debutul în lumea cinematografiei într-o perioadă în care societatea tocmai începea să se deschidă către ideea de egalitate de tratament și de șanse pentru femei și bărbați, și în care mișcarea pentru drepturile femeilor era în plin având, Marilyn Monroe a reușit să pătrundă în lumea filmului împingând la maximum ideea de feminitate și tot ceea ce presupune aceasta: frumusețe, senzualitate, sexualitate, vulnerabilitate și sensibilitate.

Luând înfățișarea tinerei pline de viață, mereu pusă pe șotii, inocentă dar în același timp extrem de atrăgătoare, Marilyn Monroe a întruchipat arhetipul „zeiței dragostei”, respectiv a „blondei ideale” – „partenera ideală de întâlnire, mica secretară care visează la o escapadă în luna august, departe de familie. Și mai bine, întâlnită într-o gară de autobuz, în drum spre vest, călătoarea pierdută, iubită într-o seară și părăsită în zori. Fără obligații și fără trecut, era Lolita la maturitate” (Cosmescu, C., 2012).

De-a lungul carierei sale, prin talentul, dar mai ales prin comportamentul și atitudinea sa, Marilyn Monroe a îndeplinit un rol extrem de complex din punct de vedere social, construind și totodată spulberând o serie de stereotipuri privind rolurile de gen, ceea ce i-a adus celebritatea în timpul vieții și faima imensă de după moarte, când la mai bine de 50 de ani de la dispariția sa rămâne unul dintre cele mai cunoscute chipuri din lume și, implicit, unul dintre cele mai bine vândute branduri.

Principalul stereotip pe care Marilyn Monroe l-a construit este cel al „blondei prostuțe”, unul dintre profesorii săi de actorie, John Strasberg, afirmând că aceasta: „a fost o actriță de comedie extraordinară și a dat naștere unui arhetip pe care l-a interpretat mai bine decât oricine: blonda prostuță“ (Strasberg, J. citat de Cosmescu, C., 2012).

Deși ideea potrivit căreia femeile cu părul blond sunt mai atractive și mai amuzante, dar mai puțin inteligente, își are originile în Franța secolului al XVII-lea, fiind răspândită apoi în S.U.A de către scriitoarea Anita Loos în cadrul romanului „Domnii preferă blondele” (1925), Marilyn Monroe este cea care a consacrat acest stereotip – acceptat la scară largă chiar și în zilele noastre.

Părul blond, rujul roșu aprins, alunița desenată deasupra buzelor, vocea abia șoptită, mersul său specific, formele voluptoase, hainele decoltate și fustele scurte, fotografiile nud, discuțiile cu conotații sexuale, toate acestea exprimau o senzualitate nemaiîntâlnită la o altă actriță până la acea vreme, ceea ce atrăgea publicul obișnuit cu ideea gospodinei perfecte, al femeii umile și supuse soțului – stereotip de gen promovat în toate reclamele de atunci. Apoi, odată cu creșterea în notorietate a actriței, aceasta a fost transformată de către industria mass-media în reprezentanta „blondelor”, inoculându-se publicului larg ideea că toate femeile blonde întrunesc tiparul Marilyn Monroe (Minjeong K., 2014).

Interesant este faptul că deși a jucat atât de bine – atât pe ecran, cât și în viața privată, rolul de „blondă de o seară” – așa cum o numea revista Vogue într-un articol din anul 1962 (Cosmescu, C., 2012), Marilyn Monroe – pe numele său real Norma Jeane Mortenson – era de fapt brunetă și, potrivit declarațiilor apropiaților săi, își dorea cu ardoare să scape de această imagine creată artificial de către producătorii săi și să fie recunoscută pentru talentul și calitățile sale actoricești, fiind ferm convinsă că poate performa ca o actriță de mare valoare. Din păcate, imaginea aceasta vindea atât de bine încât actrița s-a văzut nevoită să revină la ea, chiar și după interpretarea magistrală a unor roluri extrem de grele.

Chiar și așa, în ciuda frustrării legate de imaginea ce îi fusese creată, actrița a cunoscut culmile succesului în cinematografie, dovedind că este mai mult decât „blonda prostuță” a Hollywood-ului, iar odată cu trecerea timpului, imaginea sa a devenit un adevărat etalon de curaj și frumusețe, tot mai multe femei vopsindu-și părul blond și adoptând stilul său vestimentar – elegant, dar în același timp provocator, ceea ce a condus la apariția stilului Marilyn Monroe.

Este interesant să observăm că în prezent mass-media promovează tot mai mult femeile slabe ca ideal de frumusețe (deși acest concept a devenit destul de periculos din moment ce tot mai multe tinere ajung la înfometare și chiar la anorexie pentru a se conforma cerințelor sociale legate de aspectul fizic), pe când în anii ’30 – 50’ idealul feminin era reprezentat de femeile voluptoase, Marilyn Monroe contribuind semnificativ la conturarea acestei concepții de perfecțiune (Chisholm, S., 2010, p.95).

Complexitatea și importanța din perspectivă socială a personajului Marilyn Monroe rezidă în aceea că prin imaginea creată actriței s-a urmărit nu doar construirea unor stereotipuri de gen, ci mai ales „spargerea” unor roluri de gen care persistau de secole.

Astfel, literatura de specialitate arată că unul dintre cele mai importante roluri de gen pe care le-a spulberat Marilyn Monroe a fost concepția legată de dreptul femeii de a munci, în acea perioadă femeilor fiindu-le interzis să muncească și să aibă o carieră, considerându-se că acestea trebuie să se îngrijească de familie și gospodărie.

Sub acest aspect, Marilyn Monroe a fost printre primele femei care au fost încadrate în câmpul muncii înainte de cel de Al Doilea Război Mondial, fiind descoperită de către un fotograf în fabrica în care lucra alături de soacra sa (Sun, X., 2011). Ba mai mult decât atât, pe parcursul carierei sale, Marilyn Monroe a inspirat publicul feminin prin curajul său de a înfrunta „mogulii dictatoriali ai Hollywood-ului”, fiind una dintre puținele staruri de sex feminin care și-au întemeiat propria lor casă de producție.

În plus, Marilyn Monroe a fost printre primele femei care au vorbit public despre abuzurile sexuale la care a fost supusă în copilărie în perioada în care a fost lăsată în grija statului, aceasta contribuind foarte mult la înlăturarea concepției potrivit căreia femeile – înclusiv fetițele abuzate sexual – dețin vina exclusivă pentru ceea ce li s-a întâmplat.

Așadar, se consideră că prin deschiderea sa spre discuțiile privind traumele și abuzurile sexuale suferite în copilărie, dar și prin critica pe care a adus-o favorurilor sexuale care i-au fost pretinse pe parcursul întregii sale cariere, actrița a încurajat și alte femei să vorbească despre abuzurile la care au fosat supuse, ceea ce a schimbat pentru totdeauna modul de percepție a femeii, în același timp oferind speranță tinerelor care au trecut prin aceași dramă că pot trece peste aceasta și că pot deveni tot ceea ce își propun (Pond, S., 2012).

Cu toate acestea, actrița a fost criticată de reprezentantele curentului feminist pentru decizia de a se prezenta în postura de victimă, considerându-se că Marilyn Monroe și-a construit singură imaginea de „obiect sexual” prin discuțiile fără rețineri pe teme sexuale, prin aparițiile nud în revista „Playboy” (fiind cea care a apărut pe coperta primului număr al celebrei reviste pentru bărbați), dar și prin aparițiile în public în rochii strâmte, pe sub care nu purta lenjerie intimă, așa cum s-a întâmplat la petrecerea organizată pentru aniversarea președintelui J.F. Kennedy, cu care se pare că actrița ar fi avut o relație (Banner, L., 2012).

Fără a subestima importanța opiniilor citate anterior, consider că una dintre cele mai interesante abordări a lui Marilyn Monroe din perspectiva rolurilor de gen este cea realizată în anul 2014 de către prof.univ.dr. Ceccoli, V. în cadrul eseului „Becoming WOMAN: The Marilyn Monroe Doctrine”, potrivit căreia Marilyn Monroe continuă să reprezinte simbolul universal al feminității, la mai bine de 50 de ani de la moartea sa, indiferent de schimbările culturale și ideologice care au avut loc de la momentul consacrării sale.

Potrivit autoarei, conturarea rolului de femeie are un puternic substrat fiziologic, cât și unul social, astfel că specificul dezvoltării fizice și psihice a femeilor joacă un rol foarte important în modul în care se formează reprezentarea feminității, respectiv adaptarea propriei conduite la cerințele sociale potrivit rolului de femeie. Schimbările anatomice, dezvoltarea organelor sexuale și instalarea menstrei produc anumite efecte în plan psihologic ce conturează un nou mod de raportare la propria persoană, dar și la cei din jur și de aceea, formarea rolului de gen reprezintă o luptă permanentă între biologic și social, prezența mamei și a figurilor feminine în viața oricărei adolescente având de asemenea un rol extrem de important în cristalizarea indentității de gen și în interiorizarea modelelor corespunzătoare.

Din acest punct de vedere, într-o perioadă în care viața socială era puternic dominată de modelul patriarhal, având o mamă bolnavă psihic și un tată pe care nu l-a întâlnit niciodată, Marilyn Monroe a fost nevoită pe de o parte, să se descurce singură cu toate transformările survenite odată cu intrarea în perioada pubertății și a adolescenței, iar pe de altă parte a fost nevoită să găsească o modalitate de supraviețuire, sens în care s-a folosit de corpul, de frumusețea și de puterea sa de seducție pentru a scăpa de sărăcie și de viața din centrele de plasament. În acest sens, în eseul citat se arată că Marilyn Monroe a dat bărbaților ceea ce aceștia își doreau sperând că va primi în schimb ceea ce ea însăși avea nevoie: dragoste, respect, siguranță, validare și recunoaștere.

Însă, lipsa unei reprezentări corecte a conceptului de femeie a determinat lupta interioară a actriței, aceasta zbătându-se permanent între dorința de a ieși din anonimat și cerințele societății. Prinsă în stereotipurile de gen de la acea vreme, Marilyn Monroe a fost puternic criticată, ridiculizată și tratată ca un obiect lipsit de sentimente de către majoritatea femeilor, find ținta perfectă pentru agresivitatea stârnită de încercarea ei de a contesta rolurile de gen construite prin raportare la sexul masculin, precum și de faptul că nevoia sa evidentă de dragoste și protecție din partea bărbaților reitera vulnerabilitatea femeilor în cadrul relațiilor sociale. Astfel, respinsă de către femei, Marilyn Monroe s-a îndreptat către bărbați în căutare de validare și recunoaștere socială, de multe ori afirmând cu regret că bărbații o tratează ca pe o femeie, pe când femeile o percep ca pe un dușman, pentru acest motiv succesul său fiind mai mult un fenomen masculin (Banner, L., 2012).

CAPITOLUL III

FAIMA POSTUM – O CONSTRUCȚIE SOCIALĂ

STUDIU DE CAZ – MARILYN MONROE

Secțiunea 1. Designul cercetării:

În ultimii ani, oriunde în lume celebritatea a luat amploarea unui fenomen creat și întreținut tot mai mult de către mass-media. Însă dincolo de ideea de amuzament și consum, la care a început să se rezume celebritatea în ultima perioadă, aceasta are implicații sociale mult mai puternice, ceea ce face absolut necesară apofundarea temei.

De aceea, plecând de la subiectele analizate în capitolele anterioare referitoare la înțelesul și particularitățile unei serii de concepte, precum: celebritate, faimă, status, prestigiu și recunoașteri sociale, în cele ce urmează îmi propun să analizez modul în care poate evolua statusul unei persoane și cum poate contribui la construcția faimei postum.

Unul dintre cele mai ilustrative cazuri pentru această temă de cercetare este cel al actriței Marylin Monroe, care a avut un parcurs de viață impresionant, ajungând de la adolescenta libertină, rămasă orfanp încă de mică, abuată sexual în centrele de plasament, la una dintre cele mai cunoscute actrițe din toate timpurile, a cărei faimă postum dăinuie chiar și la 50 de ani de la dispariția sa, părând chiar că ia amploare pe timp ce trece.

Astfel, pentru a putea întrebărilor de mai sus, în primă fază vom analiza evoluția ontogenetică a lui Marilyn Monroe, urmărind prin aceasta să arătăm modul în care a evoluat aceasta în plan personal dar și social, d in copilărie și până la momentul dispariției sale, încercând prin aceasta să demonstrăm caracterul dinamic al statusului pe care aceasta l-a dobândit de-a lungul vieții.

Apoi, vom aduce în discuție titlurile onorifice pe care aceasta le-a primit de-a lungul vieții, propunându-se să observăm modul în care acestea au influențat statusul actriței, dar și modul în care acestea au contribuit la maniera în care a rămas Maryin Monroe întipărită în memoria colectivă.

Și în final, ne vom referi la mijloace de susținere a faimei postum a lui Marilyn Monroe, încercând să arătăm prin aceasta importanța pe care o are statusul dobândit, dat fiind faptul că datoritp acestui concept, actrița generează interes chiar și în prezent.

Pemtru a putea răspunde întrebărilor înaintate, am ales ca metodă de cerecetare observația indirectă, realizată prin studiul documentelor scrise.

Ca atare, principala sursă de culegere a datelor a fost internetul, și în subsidiar presa scrisă, de unde am selectat o serie de materiale precum:

– materiale de presă: articole din reviste autohtone și străine,

– rapoarte de cercetare realizate anterior pe această temă.

Alegerea acestora s-a făcut etapizat: găsirea documentelor, evaluarea acestora (ținând cont de utiliatea lor, de relevanță, de gradul de actualitate, și de posibilitatea verificării informațiilor din mai multe surse, evitând în acest sens, documentele care oferă înformații senzaționaliste, gen tabloid, sau cele care suferă exagerări și inexactități), și în cele din urmă, verificarea documentelor, pentru ca acestea să reflecte cât mai corect realitatea.

Secțiunea 2. Scurtă biografie a lui Marilyn Monroe:

(1926–1962)

Potrivit datelor oficiale, Marilyn Monroe s-a născut la 1 iunie 1926, în Los Angeles, California, SUA, sub numele Norma Jeane Mortensen, fără a își cunoaște vreodată tatăl cu care mama sa, bolnavă psihic, avusese o aventură (Marilyn Monroe Biography, 2015, www.thebiography.com).

Dată fiind starea de sătătate psihică a mamei sale, care în cele din tumă a fost internată permanent într-un centru medical de specialitate, Marilyn Monroe a avut o copilărie extrem de dificilă trăind o perioadă de câțiva ani în familia extrem de conservatoare a unei prietene a mamei sale, familie care de altfel, în jurul vârstei de 7 ani nu și-a mai permis îngrijirea acesteia, care în cele din urmă a ajuns să crească mutându-se dintr-un centru de plasament în altul, unde se pare că ar fi fost abuzată sexual în repetate rânduri (Marilyn Monroe, http://ro.wikipedia.org/wiki/Marilyn_Monroe).

Dorind să devină independentă, la 16 se căsătorește cu prietenul său de la acea vreme, angajat al unei companii navale și care, imediat după izbucnirea războiului este trimis în Pacific.

Rămasă singură, Monroe se angajează într-o fabrică de muniții, fiind printre primele femei încadrate în câmpul muncii (până la acel moment femeilor le era interzis dreptul de lucra), unde este descoperită de un fotograf venit să realizeze un documentar. Acesteia i se oferă șansa de a deveni model, pozând în primă fază pentru costume de baie, ceea i-a pus în valoare frumusețea și sexualitatea debordandă, devenind în scurt timp adorată de publicul larg, în special de cel masculin, neobișnuit cu o asemenea expunere într-o perioadă în care era promovat și acceptat numai modelul femeii casnice, al cărei singur rol era să se ocupe de copii și de treburile canice (10 lucruri de știut despre Marilyn Monroe, 2014, www.historia.ro )

Așadar, simțind potențialul său de a deveni celebră, fiind un amestec perfect de feminitate, eleganță și senzualitate, una dintre cele mai mari companii de producție cinematografică îi propune primul rol, care va avea să o lanseze în luamea filmului. Pentru aceasta, divorțează de soțul său, iar imaginea sau începe să fie modelată prin schimbarea numelui în Marilyn Monroe și decolorarea părului.

Sursa: http://www.delcampe.net

Bucurându-se de un real succes ca urmare a rolurilor sale, Marilyn Monroe ajunge să cunoască celebritatea, devenind una dintre cele mai cunoscute, dar în același timp, și una dintre cele mai contestate vedete de la Hollywood, fiind aspru criticată de societate pentru încercarea sa de a epata prin comportamentul și atitudinea dezinhibată, care contravenea tuturor stereotipurilor asociate rolului de femeie de la acea vreme (Marilyn Monroe in pop culture, 2012, www.usatoday30.usatoday.com)

Treptat, actrița devine sex-simbolul filmului american, însă popularitatea sa depășește rapid granițele continentului, fiind apreciată și la nivel internațional.

Cu toate acestea, având o persoanalitate labilă, pe măsura succesului Marilyn Monroe devine din ce în ce mai anxioasă, fiind înfricoșată chiar, ca nu cumva să moștenească afecțiunile psihice ale mamei sale, ceea ce o determină să adopte un comportament foarte greu de tolerat de întreaga sa echipă (Dispariția unui idol prea strălucitor Marilyn Monroe, http://www.stelian-tanase.ro/ ).

Totuși, reușește ca nimic din toate acestea să se vadă în rolurile sale, dobândind o faimă din ce în ce mai mare, care pe de altă parte îi adâncea fricile, fapt accentuat și de frustrarea pe care i-o provoca construirea și promovarea imaginii sale de ”blondă prostuță”, fiind cunoscut în acest sens, dorința sa de a fi recunosctă pentru cariera sa actoricească și nu pentru calitățile sale fizice.

De-a lungul vieții, fiind în permanentă căutare a imaginii paterne, actrița trece prin diferite mariaje precum cel cu celebrul jucător profesionist de baseball Joe DiMaggio, însă dorind să scape de imaginea creată de industria cinematografică, aceea de femeie frumoasă, amuzantă, dar ușuratică, Marilyn Monroe se căsătorește cu renumitul scriitor Arthur Miller, care la rândul său avea nevoie de celebritatea actriței pentru a și promova lucrările (Marilyn Monroe in American National Biography, www.anb.org).

Sursa: http://listsplosion.com/marilyn-monroe-facts/

Deși nimeni nu credea în succesul mariajului dintre o actriță devenită sex-simbolul Americii (care de altfel declara că nu a refuzat niciun bărbat care s-a purtat frumos cu ea) și un respectat dramaturg, privit ca un geniu în literatură, aceștia s-au completat reciproc, actrița declarând frecvent că Arthur Miller i-a oferit stabilitate emoționala și că i-a folosit drept model social și cultural, în acest sens, fiind cunoscută dorința actriței de a se auto-educa, urmând unele dintre cele mai bune școli de actorie (Arthur Miller, http://lovingmarilyn.com/miller.html).

Însă, căzând pradă instabilității sale psihice, Marilyn devine din ce în ce mai capricioasă, începând să lipsească de la filmări, ceea nemulțumea casele producție pentru care lucra, aceasta fiind tolerată numai datorită încasărilor și a succesului de care se bucura, și mai mult decât atât, începe să aibă numeroase aventuri amoroase, una dintre cele mai controversate fiind presupusa relație cu președintele JF Kennedy.

Sursa: http://www.pophistorydig.com

Treptat relația dintre cei doi se deteriorează vizibil, Marilyn Monroe devenind din ce în ce mai irascibilă, mai posesivă și mai afectată de ideea că îmbătrânește, stare care se accentua pe fondul consumului de medicamente, combinate cu alcool (Dispariția unui idol prea strălucitor Marilyn Monroe, http://www.stelian-tanase.ro/ ).

În cele din urmă, cuplul se destramă, Miller afirmând că s-a despărțit de Marilyn din instinct de conservare, iar actrița sfârșește prin a se retrage din lumea filmului pentru a se liniști. Începe diferite campanii de promovare a dreptului la liberă exprimare, precum și a dreptului la egalitate de șanse a femeilor și a homosexualilor, însă acțiunile sale scad în intensitate pe măsura intensificării depresiei de care suferea, sens în care începuse și ședințe de psihoterapie (Marilyn Monroe was nobody's dumb blond, 2012, http://www.stltoday.com)

În cele din urmă, în 1962, aceasta este găsită moartă în apartamentul său, afirmându-se că s-a sinucis prin supradoză de medicamente, însă fie că este o strategie de marketing ori nu, multe voci au invocat implicarea familiei Kennedy în moartea acesteia, care se pare că ar fi dezvoltat o obsesie pentru Președinte, care de altfel nici el nu era indifernt la frumusețea artistei, ceea ce ar fi putut să pună în real pericol câștigarea unui nou mandat de președinte (Bobby Kennedy ordered Marilyn Monroe's murder by lethal injection to prevent her from revealing her torrid affairs with RFK and JFK, 2014, www.dailymail.co.uk).

Actrița continuă să fie una dintre cele mai cunoscute imagini din toate timpurile, firmndu-se chiar că este mai celebră acum, decât atunci când a fost în viață (Marilyn Monroe death conspiracy theories: Who or what killed Marilyn?, 2014, http://metro.co.uk)

Secțiunea 3. Amintirea recunoașterilor și titlurilor onorifice:

Sursa: http://www.huffingtonpost.com/

În primă fază Marylin Monroe s-a remarcat prin frumusețea și puterea sa de seducție, de care s-a folosit pentru a accesa un nou status social, diferit de cel pe care îl dobândise în prima parte a vieții ca urmare a evenimentelor care i-au marcat copilăria.

Prin urmare, aceasta a atras oamenii de partea sa prin amuzamentul său, dar și pentru talentul său de a întreține atmosfera și de a atrage publicul, în special cel masculin (aceasta recunoscând că a acceptat avansurile sexuale a unor bărbați importanți din lumea cinematografiei pentru a putea avansa în carieră – Williams, 2012, www.stltoday.com), prin fizicul său seducător, ori prin atitudinea sa dezihibată ce deborda de feminitate și sexualitate, contrazicând toate stereotipurile de gen de la acea vreme.

Pentru prezența sa mereu veselă, plină de viață, precum și pentru modul în care își etala frumusețea și vulnerabilitatea, modelul și actrița Marylin Monroe a început să fie căutată de tot mai multe companii și publicații, astfel că recunoașterile nu au întârziat să apară.

Premii precum Miss Prăjiturica Anului (1951), câștigarea titlului Cadoul pe care oricine și-ar dori să îl găsească în cizmulițele de Crăciun (1951), Regina prăjiturilor din partea magazinelor (1951) Stars and Stripes sau Cea mai drăguță fată din Alaska (1952) denotă imaginea de debut a actriței, aceea de tânără jovială, mereu pusă pe soții, căreia îi place să fie în centrul atenției și să atragă privirile tuturor, cu atât mai mult a bărbaților (Marilyn Monroe Awards and Nominations, http://themarilynmonroecollection.com/).

Apoi, treptat, Marylin Monroe a intrat în atenția publicului larg, iar odată cu debutul carierei sale actoricești a început transformarea imaginii sale publice, dar și a omului din spatele rolurilor pe care le-a interpretat, aceasta devenind tot mai celebră și având un parcurs profesional impresionant.

Evoluând ca actriță de comedie și musical, și luând parte la toate evenimentele mondene, aceasta a reușit destul de rapid să devină una dintre imaginile celebre de la Hollywood, transformarea sa calitativă observându-se și în premiile pe care a început să le primească, și care rând pe rând contribuiau la creșterea prestigiului său social, și implicit la acceptarea sa în rândul publicului, nu doar ca obiect de amuzament, ci și ca persoană care poate excela în domeniul său.

Astfel, trecând de la recunoașterile asociate imaginii de adolescentă ”prostuță” la noul status social Marilyn Monroe a început să fie cunoscută în societate pentru merite precum:

– excelență în activitatea sa de la compania radiofonică, pentru care a primit Certificatul de excelență Radio Plane (1952),

– frumusețe , sens în care a primit Premiul Presei pentru Frumusețe acordat de Clubul de Presă din Los angeles (1951) și apoi titlul de ”Cea mai bună prietenă a diamantelor” din partea Jewelry Academy (1953),

– cele mai bune vânzări obținute de un tânăr artist, primind pentru această recunoaștere Premiul Henrietta (1952),

– cea mai promițătoarea actriță debutantă, primind acest titlu din partea Look Magazine în cadrul galei Achievement Awards (1952),

– cea mai mare mediatizare, primind în anul 1953 premiul de Cea mai mediatizată fată din lume , decernat în cadrul galei Asociației de Publicitate din Vest,

– cea mai fulminantă ascensiune a unei actrițe, fiind premiată pentru aceasta în anul 1952 de către revista Photoplay (Marilyn Monroe Awards and Nominations, http://themarilynmonroecollection.com/).

Observăm așadar, că pe măsură ce primea recunoașteri din partea publicului, a comunității, dar mai ales a specialiștilor, Marilyn Monroe se depărta de statutsul dobândit în prima etapă a vieții sale, motiv pentru care a început să caute tot mai prezența oamenilor de valoare, precum Arthur Miller sau Clark Gable, despre care întotdeauna a afirmat că și-ar fi dorit să îi fie tată (www.biography.com).

Cu toate acestea, deși pe plan profesional și social actrița evolua spectaculos, pe plan personal aceasta a început o luptă continuă cu sine însăși, dar și cu ceilalți, încercând să dovedească tuturor, că un copil neglijat, și chiar abuzat, poate fi mai mult decât un simplu instrument de amuzament, pe care cei din industria cinematografică să îl poată folosi după bunul-plac, în căutare de senzațional.

Ca atare, fiind conștientă de potențialul său artistic, dar și de prestigiul pe care îl dobîndise în lumea filmului, actrița a decis că este timpul să scape de imaginea ”blondei ușuratice”, motiv pentru care și-a luat, din nou, destinul în propriile mâini și a întemeiat propria sa casă de producție, jucând în rolurile pe ea și le alegea singură, fără ca acestea să îi mai fie impuse (Sun, X., 2011).

Acestei transformări i s-a asociat un nou status, acela de actriță de mare valoare, care poate performa și roluri dificile, nu doar acelea de ”blondă de o noapte” sau de ”Lolita la maturitate” (Cosmescu, C., 2012) așa cum se recomandase anterior.

Dobândirea noului status social, a condus la obținerea unor noi recunoașteri, care de această dată reflectau poziția lui Marilyn Monroe în lumea filmului, a criticilor de cinema și a celebrităților, fiind la polul opus față de ceea ce fusese Norma Jeane Mortensen, acest lucru dovedind caracterul extrem de dinamic al statusului social, fapt demonstrat și de trecerea de la premii precum ”regina prăjiturilor” la premii prestigioase, decernate de cele mai mari academii și instituții de teatru și film din întreaga lume, precum:

– premiul ”World Film Favorite”, the Golden Globe Awards (1953),

– premiul pentru ”Cea mai bună actriță” decernat de Photoplay Magazine, pentru rolul din filmele ”Domnii preferă blondele” și ”Cum să te măriți cu un milionar” (1954),

– premiul ”The Thank-God Award”, pentru serviciile aduse publicului prin filmele sale, decernat de către Harvard Lampoon (1958),

– premiile pentru ”Cea mai bună actriță străină”, pentru rolul din ”Prințul și starleta”, acordate de către intituția de cinema David di Donatello (premiu acordat în Italia și care echivalează cu Oscar-ul american) (1958), și de către Crystal Star Award (Oscarul francez) (1959),

– ”Cea mai bună actriță de comedie” pentru rolul din ”Some Like It Hot” (1959),

– premiul ”World Film Favorite”, Golden Globe Awards (1961) (www.themarilynmonroecollection.com),

– două premii BAFTA (Academia Britanică de Film) ca semn de recunoaștere pentru excelență și beneficiul adus publicului prin activitatea sa actoricească,

– sau premiul special Walk of Fame, constând în gravarea numelui său pe aleea celebrităților de la Hollywood (www.marilynmonroepages.com/)

Sursa: http://www.marilynmonroepages.com/facts/#general

Transformarea incredibilă a statusului social, de la acela de adolescentă frivolă la acela de simbol cultural, reper de frumusețe și talent la nivel mondial, nu a făcut altceva decât să contribuie la faima pe care aceasta avea să o dobândească și după dispariția sa, când oamenii din întreaga lume au deplâns dispariția ”superstarului de la Hollywood” (www.hollywoodsgoldenage.com).

Dovada faimei sale stau numeroasele titluri onorifice sau acțiuni care îi onorează numele, precum:

– lansarea de către Chopard, la comemorarea a 50 de ani de la decesul actriței, în acdrul celei de a 65-a ediție a Festivalului de la Cannes a colecției de bijuteriii purtând semnătura Marilyn Monroe ca semn de respect pentru contribuția adusă cinematografiei și pentru frumusețea sa legendară (A Tribute to Marilyn, http://us.chopard.com),

– imediat după moartea sa, numeroși artiști i-au dedicat diferite compoziții muzicale.

Astfel, în 1962, Troy Talton și Donald Kinder au compus melodia ”Marilyn” în memoria actriței, melodie care a fost înregistrată de Talton și promovată pe toate posturile de radio și televiziune de la acea vreme. De asemenea, Elton John și Bernie Taupin au compus, în amintirea ei, celebra melodie, ”Candle in the Wind”, iar Glenn Danzig, solistul trupei americane de rock The Misfits (care și-au luat numele după titlul ultimului film în care a jucat actrița) a lansat în anii ’80 melodia ”Who Killed Marilyn?” (Marilyn Monroe, http://people.rit.edu).

– în anul 1999, la peste 30 de ani de la dispariția sa, Marilyn Monroe a fost inclusă într-un top al celor mai celebre femei din toate timpurile, fiind clasată pe locul șase, de către Institutul American de Cinematografie (http://www.afi.com/),

– în 2009 a fost desemnată de către TV Guide Network ca fiind cea mai sexy actriță a tuturor timpurilor (Marilyn Monroe Awards, www.imdb.com),

– în anul 2011, designerul Seward Johnson a proiectat o statuie gigant a lui Marilyn Monroe, ilustrându-o pe actriță în ipostaza celebră din 1955, cu rochia flututând în vânt, imagine care fusese surprinsă în unul dintre cele mai cunoscute filme ale acesteia ”The Seven Year Itch” (www.vacationpalmsprings.com).

În acest sens, statuia a fost inaugurată în 2011 în fața muzeului Pioneer Court din Chicago, Illinois, apoi a fost mutată, în 2012 în Palm Springs, California, pentru ca în anul 2014, aceasta să fie expusă la un târg comemorativ din Seward, New Jersey,

– imaginea sa continuă să apară pe coperta celor mai celebre reviste, precum apariția în People Magazine în 2012 și cele trei apariții din Vanity Fair din ultimii 4 ani,

Sursa: http://3oneseven.com Sursa: http://www.soundonsight.org

– încă se mai scriu numeroase cărți despre copilăria, viața, activitatea sau despre ultimele zile ale lui Marilyn Monroe, iar multe unele case de producție au lansat multe filme biografice

– se publică albume foto dedicate actriței, iar marile case de modă, precum Lanvin și Dior au creat colecții purtând numele acesteia (Marylin Monroe, http://people.rit.edu).

– recent compania americană L.A. Woman Tour Co Walk a debutat programul turistic “Marilyn’s Hollywood”, prin care dorește să educe publicul cu privire la viața, cariera, aventurile și pasiunile actriței.

Astfel, în fiecare an, în apropierea datei la care aceasta a murit, în semn de omagiu, compania organizează 4 zile de tururi de oraș, cu opriri în diferite locuri prin care a trecut Marilyn Monroe de-a lungul vieții, precum: unul dintre orfelinatele în care a crescut actrița, salonul de înfrumusețare unde aceasta și-a schimbat pentru prima dată culoarea părului în blond, restaurantul unde l-a întâlnit pe fostul său soț, Joe DiMaggio, cluburile de noapte pe care le frecventa sau locurile în care aceasta milita public pentru drepturile oamenilor. În plus, în cadrul prgramului de vizitare, turiștii pot lua masa la 20th Century Fox și pot asista la piesa de teatru” Marilyn: Forever Blonde!”. În plus, anual, în ziua dispariției actriței, Marilyn Remembered Fan Club organizează o recepție la biserica de lângă parcul în care acesta a fost înmormântată (Marilyn’s Hollywood—A Fact-based Tour of Cinema’s Greatest Icon, http://lawomantours.com).

Secțiunea 4. Mijloace de susținere a faimei postum a lui Marilyn Monroe:

Analizând toate recunoașterile postum ale meritelor actriței, observăm faptul că acestea reprezintă de fapt unele dintre cele mai puternice mijloace de perpetuare a faimei de care se bucură o persoană.

Totodată, putem afirma faptul că mijloacele de susținere a faimei au și un puternic substrat financiar, între conceptul de faimă și câștigul material obținut prin întreținerea vie a imaginii actriței existând o relație de interdependență.

Ca atare, intreaga industrie țesută în jurul imaginii lui Marilyn Monroe este formată din mijloace și tehnici de susținere a faimei dobândită postum, acestea fiind reprezentate de :

– publicarea biografiilor;

– publicarea unor articole apreciative în diferite reviste de specialitate,

– crearea unor circuite turistice în care sunt incluse ca obiective locurile care au marcat viața actriței,

– folosirea imaginii actriței ca logo pentru diferie produse, de la produse de îngrijire corporală destinate femeilor, la parfumuri, haine, suveniruri, carduri de credit, saloane de înfrumusețare sau mai nou campanii publicitare aniversare așa cum este cazul campaniei de 100 de ani de Coca Cola care poartă numele ”I kissed Marylin”, iar reclamele ilustrând imaginea actriței alături de o sticlă CocaCola (Pop Culture: Elvis, Marilyn and Icons 'Kissed By' the Coke Bottle, http://www.coca-colacompany.com).

– perpetuarea consprației din jurul morții lui Marilyn Monroe, chiar și azi scriindu-se numeroase articloe și cărți privind adevărata poveste din spatele morrții ei, afirmându-se că acesata ar fi fost ucisă la comanda lui Robert Kennedy, fratele președințelui Kennedy aflat în plină campanie, ca urmare a amenințărilor acesteia că va face publică relația amoroasă pe care o avea cu președintele. Pe de altă parte, alte voci vorbesc despre uciderea acesteia ca urmare a implicpării sale în relații cu ambii frați Kennedy, stârnind și mai mult interesul publicului,

– construirea paginilor de Facebook și altele de acest gen, destinată fanilor actriței, care prin postarea constantă dau senzația de interacțiune directă cu actrița, menținând vie imaginea sa (https://www.facebook.com/pages/Marylin-Monroe/551978944824711?fref=ts).

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE:

Atkins, K. (2005). Self and Subjectivity. Blackwell publishing. [Online] Disponibil pe: https://books.google.ro/books?id=H5zwT6uOuRkC&pg=PA292&lpg=PA292&dq=forms+of+social+recognition&source=bl&ots=SJXaJWtplU&sig=8QdxcuBkcRHhvfalNYWKX7HXz3g&hl=ro&sa=X&ei=lbI1VYLuGYf7auDmgLAK&ved=0CDMQ6AEwAg#v=onepage&q&f=false. [Accesat la data de 17.04.2015].

Banner, L. (2012). Marilyn Monroe, the eternal shape shifter. We make her into an icon because we can also make her into whatever we want her to be. [Online] Disponibil pe: http://articles.latimes.com/2012/aug/05/opinion/la-oe-0805-banner-marilyn-monroe-icon-biography-20120805. Accesat la data de 23.04.2015].

Basarab, A. (2014). Statusul și rolul social. [Online] Disponibil pe: http://anatolbasarab.ro/statusul-si-rolul-social/. [Accesat la data de 22.04.2015].

Bode, L. (2014). Fade out/fade in: dead 1920s and 1930s Hollywood stars and the mechanisms of posthumous stardom în Celebrity Studies, Vol. 5, Nr. 1–2.. [Online] Disponibil pe: http://dx.doi.org/10.1080/19392397.2014.887525. [Accesat la data de 19.04.2015].

Călin, A. (2011). Relațiile de gen din perspectiva cooperării. [Online] Disponibil pe: http://www.feminism-romania.ro/images/PDF/article/583/Relatiile_de_gen_din_perspectiva_cooperarii.pdf. [Accesat la data de 23.04.2015].

Ceccoli, V. (2014). Becoming WOMAN: The Marilyn Monroe Doctrine. [Online] Disponibil pe: http://www.psychologytomorrowmagazine.com/becoming-woman-marilyn-monroe-doctrine/. [Accesat la data de 23.04.2015].

Chenu, A. (2008). From paths of glory to celebrity boulevards: Sociology of Match covers, 1949-2005 în Revue francaise de sociologie, nr. 4. [Online] Disponibil pe: http://www.cairn-int.info/article-E_RFS_491_0003–from-paths-of-glory-to-celebrity.htm.[Accesat la data de 29.03.2015].

Cherry, K. (2011). Hierarchy of Needs. [Online] Disponibil pe: http://psychology.about.com/od/theoriesofpersonality/a/hierarchyneeds.htm. [Accesat la data de 10.04.2015].

Chisholm, S. (2010). Gender and Advertising. How Gender Shapes Meaning. [Online] Disponibil pe: http://www.sagepub.com/upm-data/57153_Chapter_7.pdf. [Accesat la data de 22.04.2015].

Cosmescu, C. (2012). INFOGRAFIE A fost odată… Marilyn. [Online] Disponibil pe:
adevarul.ro/entertainment/celebritati/infografie-fost-odatamarilyn_501e5c057045b4ba089ca5bf/index.html.[Accesat la data de 23.04.2015].

Crispin, J. (2012). The Posthumous Star. Finding fame in life is tough enough. Finding it after death is a different beast altogether. [Online] Disponibil pe: http://www.thesmartset.com/article/article04111201.aspx. [Accesat la data de 21.04.2015].

Driessens, O. (2013). Celebrity capital: redefining celebrity using field theory în Theory and Society, Vol. 42, Nr. 5. [Online] Disponibil pe: http://link.springer.com/article/10.1007/s11186-013-9202-3#page-1. [Accesat la data de 02.04.2015].

Enache, B. (2014). Angelina Jolie a primit un titlu onorific din partea reginei a II-a a Marii Britanii. [Online] Disponibil pe: http://www.mediafax.ro/life-inedit/angelina-jolie-a-primit-un-titlu-onorific-din-partea-reginei-elizabeth-a-ii-a-a-marii-britanii-foto-13376668.[Accesat la data de 20.04.2015].

Gabler, N. (2011), Toward a New Definition of Celebrity. [Online] Disponibil pe: http://www.learcenter.org/pdf/Gabler.pdf. [Accesat la data de 29.03.2015].

Harmon, K. (2015). Celebrity Culture. Bibliographic review. [Online] Disponibil pe: http://www.pdflibrary.org/pdf/bibliographic-review-on-celebrity-culture-institute-for.html. [Accesat la data de 30.03.2015].

Herwitz D. A. (2008). The Star as Icon: Celebrity in the Age of Mass Consumption, Columbia University Press, New York. [Online] Disponibil pe: https://books.google.ro/books?id=VMdI1O6ghKAC&pg=PT27&dq=a+Person+Who+Is+Known+For+His+Well-knownness.&hl=ro&sa=X&ei=XOMmVfSNCsnrUvXeg_AF&ved=0CDAQ6AEwAQ#v=onepage&q=a%20Person%20Who%20Is%20Known%20For%20His%20Well-knownness.&f=false.[Accesat la data de 17.04.2015].

Jenkins, C.; Wallace, L. M. (coord.) (2013). Introduction to Sociology. OpenStax College, Rice University, Texas. [Online] Disponibil pe: http://cnx.org/content/col11407/latest/. [Accesat la data de 22.04.2015].

Kurzman, C., Anderson, C., Key, C., Lee, Y., O., Moloney, M., Silver, A., Ryn, M.V. (2007). Celebrity Status în Sociological Theory, Vol. 25, Nr. 4. [Online] Disponibil pe: http://www.jstor.org/stable/20453088. [Accesat la data de 29.03.2015].

Lambert, T. (2015). Story of women's rights. [Online] Disponibil pe: http://www.localhistories.org/womensrights.html. [Accesat la data de 23.04.2015].

Manea, C., N. (2014). Sociological theories on gender’s stereotypes appearance în Revista “Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity”, Secțiunea Psihologie – Sociologie, Târgu-Mureș, Ed. Arhipelag XXI. [Online] Disponibil pe: http://www.upm.ro/gidni/GIDNI-01/GIDNI%2001%20-%20Psyhology%20and%20Sociology.pdf. [Accesat la data de 22.04.2015].

Mangu, C. (2008). Câteva teorii despre diferențele de gen. Formarea și dezvoltarea identității de gen. [Online] Disponibil pe: http://mangucoca.blogspot.ro/2008/04/cateva-teorii-despre-diferentele-de-gen.html.[Accesat la data de 22.04.2015].

McQueen, P. (2011). Social and Political Recognition. [Online] Disponibil pe: http://www.iep.utm.edu/recog_sp/. [Accesat la data de 17.04.2015].

Minjeong, K. (2014). A Stereotype in Media: Sex Role and Race în [anonimizat] of Race & Gender in Media, SJRGM Vol. 2 – Winter 2014. [Online] Disponibil pe: http://www.understandmedia.com/journals-a-publications/sjrgm/53-sjrgm-vol-2-winter-2014/216-a-stereotype-in-media-sex-role-and-race. [Accesat la data de 23.04.2015].

Monroe, M., în articolul „Marilyn Monroe” (2007) publicat în Revista „100 de personalități. Oameni care au schimbat destinul lumii”, nr.20, Ed. De Agostini, Atena, 2007 (Ediția în limba română).

Pond, S. (2012). 50 Ways Marilyn Monroe Has Been Kept Alive for 50 Years. [Online] Disponibil pe: http://www.thewrap.com/movies/column-post/50-ways-marilyn-monroe-has-been-kept-alive-50-years-50581. [Accesat la data de 24.04.2015].

Petrovai, D. (coord.), Bursuc, B., Tătaru, R., Calenic, D. (2004). GHID Diferențe de gen în creșterea și educarea copiilor. Instrument pentru consilieri școlari, psihologi și asistenți sociali în lucrul cu părinții – Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), București, Editor.ro. [Online] Disponibil pe: http://www.fundatia.ro/mara/sites/default/files/Diferente%20de%20gen%20in%20cresterea%20si%20educarea%20copiilor.pdf. [Accesat la data de 22.04.2015].

Revenco, A. (2008). McCartney: Doctor în Muzică al Universității Yale. [Online] Disponibil pe: http://jurnalul.ro/cultura/muzica/mccartney-doctor-in-muzica-al-universitatii-yale-315519.html. [Accesat la data de 21.04.2015].

Rockwell, D., Giles D. C. (2009). Being a Celebrity: A Phenomenology of Fame în Journal of Phenomenological Psychology. [Online] Disponibil pe: https://www.academia.edu/693083/Being-in-the-world_of_celebrity_The_phenomenology_of_fame. [Accesat la data de 29.03.2015].

Rojek, C. (2013). Introduction to Sociology. OpenStax College, Rice University. [Online] Disponibil pe: http://openstaxcollege.org/files/textbook_version/low_res_pdf/10/col11407-lr.pdf. . [Accesat la data de 17.04.2015].

Rotar, M.; Neagu, M.; Dorcea, D.; Dumitrașcu, P.; Tudor, A.; Tudor, V. (2014). Strategie privind combaterea stereotipurilor de gen. [Online] Disponibil pe: http://www.proffem.ro/documente/STRATEGIA-COMBATEREA_STEREOTIPURILOR_DE_GEN.pdf. [Accesat la data de 22.04.2015].

Rottiers, S. (2010). The sociology of social recognition: competition in social recognition games. Centre for social policy – Working Paper No. 10 / 04.. [Online] Disponibil pe: http://www.centrumvoorsociaalbeleid.be/sites/default/files/CSB%20Working%20Paper%2010%2004_september%202010.pdf. [Accesat la data de 15.04.2015].

Rousiley, M. (2014). Recognition and the Media. [Online] Disponibil pe: https://books.google.ro/books?id=dwpHBQAAQBAJ&pg=PT92&lpg=PT92&dq=recognition+and+the+media+rousiley+m&source=bl&ots=4qPVJ_DbLO&sig=ne2kIgbqvAQFtTjVo9u99k7oSo&hl=ro&sa=X&ei=AoE2VY6YEIyxsAHmpIDgBg&ved=0CC4Q6AEwAg#v=onepage&q=recognition%20and%20the%20media%20rousiley%20m&f=false. [Accesat la data de 17.04.2015].

Smith, J. (2012). Evaluating Training – What You Need to Know: Definitions, Best Practices, Benefits and Practical Solutions. [Online] Disponibil pe: https://books.google.ro/books?id=MrENBwAAQBAJ&pg=PA147&lpg=PA147&dq=Recognition+can+take+many+forms,+such+as+mention+in+the+mass+media.+The+Emperor+of+China+used+large+circular+logos+the+size+of+a+dinner+plate+to+distinguish+members+of+his+family+from+his+Han+subjects.+Their+symbol+of+privilege+was+a+Mandarin+square+on+their+clothing.&source=bl&ots=fhZJkLBfAJ&sig=WY30KV_COxFBKUS2pP2B4GNnnj0&hl=ro&sa=X&ei=qU41VaeuBoHmywPb8oHgAg&ved=0CCcQ6AEwAQ#v=onepage&q&f=false. [Accesat la data de 10.04.2015].

Stroe, C. (2009). Secretele celebrității. Cu celebritatea la psihiatru (II): Metamorfoza. [Online] Disponibil pe: http://www.descopera.ro/cultura/4951567-secretele-celebritatii-cu-celebritatea-la-psihiatru-ii-metamorfoza.[Accesat la data de 29.03.2015].

Sun, X. (2011). Marilyn Monroe and gender role. [Online] Disponibil pe: http://swms21534918.blogspot.ro/2011/12/marilyn-monroe-and-gender-role.html. [Accesat la data de 10.04.2015].

Surdu, E.L, Mărginean, I. (2012). Repere teoretice și empirice în studiul prestigiului social. [Online] Disponibil pe:http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/BOLOVANENU%20SURDU%20ELENA%20LAURA%20-%20Repere%20teoretice%20si%20empirice%20in%20studiul%20prestigiului%20social/rezumat%20teza.docx. [Accesat la data de 29.03.2015].

Tataru L. (2012). Celebrity Stories as a Genre of Media Culture în Journal of Teaching and Education, Vol.1, nr.6. [Online] Disponibil pe: https://www.academia.edu/2589256/Celebrity_Stories_as_a_Genre_of_Media_Culture. [Accesat la data de 29.03.2015].

Tejvan, P. (2013). List of Top 100 Famous People. [Online] Disponibil pe: http://www.biographyonline.net/people/famous-100.html. [Accesat la data de 19.04.2015].

Tomescu, I. (2013). Cele mai faimoase persoane din istorie. [Online] Disponibil pe: http://www.evz.ro/cele-mai-faimoase-persoane-din-istorie-1072822.html. [Accesat la data de 19.04.2015].

Turner, G. (2010). Understanding Celebrity. Second Edition. SAGE Publications Ltd. [Online] Disponibil pe: http://sociology.sunimc.net/htmledit/uploadfile/system/20100913/20100913225903194.pdf. [Accesat la data de 29.03.2015].

Vlăsceanu, L. (coord.) (2010). Manual de sociologie. Iași, Ed.Polirom.

Wolska, M. (2011). Gender stereotypes in mass media. Case study: Analysis of the gender stereotyping phenomenon in TV commercials. [Online] Disponibil pe: http://krytyka.org/gender-stereotypes-in-mass-media-case-study-analysis-of-the-gender-stereotyping-phenomenon-in-tv-commercials/. [Accesat la data de 17.04.2015].

*** GHID – Prevenirea stereotipurilor despre femei și bărbați la vârsta copilăriei (2012), Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Instituto de Formación Integral. [Online] Disponibil pe: http://genderbudgets.ru/biblio/ghid-privind-prevenirea-stereotipurilor-de-gen-la-.pdf. [Accesat la data de 25.04.2015].

***Lorzi, dame, cavaleri și alți nobili. (2014). [Online] Disponibil pe: http://www.angliamea.ro/despre_anglia/istoria_marii_britanii_vama/lorzi_dame_cavaleri_si_alti_nobili.html. [Accesat la data de 21.04.2015].

***Meritocracy. [Online] Disponibil pe: http://en.wikipedia.org/wiki/Meritocracy. [Accesat la data de 10.04.2015].

*** Rol de gen. Teorii privind rolurile de gen. [Online] Disponibil pe: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rol_de_gen. [Accesat la data de 14.04.2015].

*** Marilyn Monroe. Awards. [Online] Disponibil pe http://www.imdb.com/name/nm0000054/awards[Accesat la data de 03.06.2015].

BIBLIOGRAFIE:

Atkins, K. (2005). Self and Subjectivity. Blackwell publishing. [Online] Disponibil pe: https://books.google.ro/books?id=H5zwT6uOuRkC&pg=PA292&lpg=PA292&dq=forms+of+social+recognition&source=bl&ots=SJXaJWtplU&sig=8QdxcuBkcRHhvfalNYWKX7HXz3g&hl=ro&sa=X&ei=lbI1VYLuGYf7auDmgLAK&ved=0CDMQ6AEwAg#v=onepage&q&f=false. [Accesat la data de 17.04.2015].

Banner, L. (2012). Marilyn Monroe, the eternal shape shifter. We make her into an icon because we can also make her into whatever we want her to be. [Online] Disponibil pe: http://articles.latimes.com/2012/aug/05/opinion/la-oe-0805-banner-marilyn-monroe-icon-biography-20120805. Accesat la data de 23.04.2015].

Basarab, A. (2014). Statusul și rolul social. [Online] Disponibil pe: http://anatolbasarab.ro/statusul-si-rolul-social/. [Accesat la data de 22.04.2015].

Bode, L. (2014). Fade out/fade in: dead 1920s and 1930s Hollywood stars and the mechanisms of posthumous stardom în Celebrity Studies, Vol. 5, Nr. 1–2.. [Online] Disponibil pe: http://dx.doi.org/10.1080/19392397.2014.887525. [Accesat la data de 19.04.2015].

Călin, A. (2011). Relațiile de gen din perspectiva cooperării. [Online] Disponibil pe: http://www.feminism-romania.ro/images/PDF/article/583/Relatiile_de_gen_din_perspectiva_cooperarii.pdf. [Accesat la data de 23.04.2015].

Ceccoli, V. (2014). Becoming WOMAN: The Marilyn Monroe Doctrine. [Online] Disponibil pe: http://www.psychologytomorrowmagazine.com/becoming-woman-marilyn-monroe-doctrine/. [Accesat la data de 23.04.2015].

Chenu, A. (2008). From paths of glory to celebrity boulevards: Sociology of Match covers, 1949-2005 în Revue francaise de sociologie, nr. 4. [Online] Disponibil pe: http://www.cairn-int.info/article-E_RFS_491_0003–from-paths-of-glory-to-celebrity.htm.[Accesat la data de 29.03.2015].

Cherry, K. (2011). Hierarchy of Needs. [Online] Disponibil pe: http://psychology.about.com/od/theoriesofpersonality/a/hierarchyneeds.htm. [Accesat la data de 10.04.2015].

Chisholm, S. (2010). Gender and Advertising. How Gender Shapes Meaning. [Online] Disponibil pe: http://www.sagepub.com/upm-data/57153_Chapter_7.pdf. [Accesat la data de 22.04.2015].

Cosmescu, C. (2012). INFOGRAFIE A fost odată… Marilyn. [Online] Disponibil pe:
adevarul.ro/entertainment/celebritati/infografie-fost-odatamarilyn_501e5c057045b4ba089ca5bf/index.html.[Accesat la data de 23.04.2015].

Crispin, J. (2012). The Posthumous Star. Finding fame in life is tough enough. Finding it after death is a different beast altogether. [Online] Disponibil pe: http://www.thesmartset.com/article/article04111201.aspx. [Accesat la data de 21.04.2015].

Driessens, O. (2013). Celebrity capital: redefining celebrity using field theory în Theory and Society, Vol. 42, Nr. 5. [Online] Disponibil pe: http://link.springer.com/article/10.1007/s11186-013-9202-3#page-1. [Accesat la data de 02.04.2015].

Enache, B. (2014). Angelina Jolie a primit un titlu onorific din partea reginei a II-a a Marii Britanii. [Online] Disponibil pe: http://www.mediafax.ro/life-inedit/angelina-jolie-a-primit-un-titlu-onorific-din-partea-reginei-elizabeth-a-ii-a-a-marii-britanii-foto-13376668.[Accesat la data de 20.04.2015].

Gabler, N. (2011), Toward a New Definition of Celebrity. [Online] Disponibil pe: http://www.learcenter.org/pdf/Gabler.pdf. [Accesat la data de 29.03.2015].

Harmon, K. (2015). Celebrity Culture. Bibliographic review. [Online] Disponibil pe: http://www.pdflibrary.org/pdf/bibliographic-review-on-celebrity-culture-institute-for.html. [Accesat la data de 30.03.2015].

Herwitz D. A. (2008). The Star as Icon: Celebrity in the Age of Mass Consumption, Columbia University Press, New York. [Online] Disponibil pe: https://books.google.ro/books?id=VMdI1O6ghKAC&pg=PT27&dq=a+Person+Who+Is+Known+For+His+Well-knownness.&hl=ro&sa=X&ei=XOMmVfSNCsnrUvXeg_AF&ved=0CDAQ6AEwAQ#v=onepage&q=a%20Person%20Who%20Is%20Known%20For%20His%20Well-knownness.&f=false.[Accesat la data de 17.04.2015].

Jenkins, C.; Wallace, L. M. (coord.) (2013). Introduction to Sociology. OpenStax College, Rice University, Texas. [Online] Disponibil pe: http://cnx.org/content/col11407/latest/. [Accesat la data de 22.04.2015].

Kurzman, C., Anderson, C., Key, C., Lee, Y., O., Moloney, M., Silver, A., Ryn, M.V. (2007). Celebrity Status în Sociological Theory, Vol. 25, Nr. 4. [Online] Disponibil pe: http://www.jstor.org/stable/20453088. [Accesat la data de 29.03.2015].

Lambert, T. (2015). Story of women's rights. [Online] Disponibil pe: http://www.localhistories.org/womensrights.html. [Accesat la data de 23.04.2015].

Manea, C., N. (2014). Sociological theories on gender’s stereotypes appearance în Revista “Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity”, Secțiunea Psihologie – Sociologie, Târgu-Mureș, Ed. Arhipelag XXI. [Online] Disponibil pe: http://www.upm.ro/gidni/GIDNI-01/GIDNI%2001%20-%20Psyhology%20and%20Sociology.pdf. [Accesat la data de 22.04.2015].

Mangu, C. (2008). Câteva teorii despre diferențele de gen. Formarea și dezvoltarea identității de gen. [Online] Disponibil pe: http://mangucoca.blogspot.ro/2008/04/cateva-teorii-despre-diferentele-de-gen.html.[Accesat la data de 22.04.2015].

McQueen, P. (2011). Social and Political Recognition. [Online] Disponibil pe: http://www.iep.utm.edu/recog_sp/. [Accesat la data de 17.04.2015].

Minjeong, K. (2014). A Stereotype in Media: Sex Role and Race în [anonimizat] of Race & Gender in Media, SJRGM Vol. 2 – Winter 2014. [Online] Disponibil pe: http://www.understandmedia.com/journals-a-publications/sjrgm/53-sjrgm-vol-2-winter-2014/216-a-stereotype-in-media-sex-role-and-race. [Accesat la data de 23.04.2015].

Monroe, M., în articolul „Marilyn Monroe” (2007) publicat în Revista „100 de personalități. Oameni care au schimbat destinul lumii”, nr.20, Ed. De Agostini, Atena, 2007 (Ediția în limba română).

Pond, S. (2012). 50 Ways Marilyn Monroe Has Been Kept Alive for 50 Years. [Online] Disponibil pe: http://www.thewrap.com/movies/column-post/50-ways-marilyn-monroe-has-been-kept-alive-50-years-50581. [Accesat la data de 24.04.2015].

Petrovai, D. (coord.), Bursuc, B., Tătaru, R., Calenic, D. (2004). GHID Diferențe de gen în creșterea și educarea copiilor. Instrument pentru consilieri școlari, psihologi și asistenți sociali în lucrul cu părinții – Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), București, Editor.ro. [Online] Disponibil pe: http://www.fundatia.ro/mara/sites/default/files/Diferente%20de%20gen%20in%20cresterea%20si%20educarea%20copiilor.pdf. [Accesat la data de 22.04.2015].

Revenco, A. (2008). McCartney: Doctor în Muzică al Universității Yale. [Online] Disponibil pe: http://jurnalul.ro/cultura/muzica/mccartney-doctor-in-muzica-al-universitatii-yale-315519.html. [Accesat la data de 21.04.2015].

Rockwell, D., Giles D. C. (2009). Being a Celebrity: A Phenomenology of Fame în Journal of Phenomenological Psychology. [Online] Disponibil pe: https://www.academia.edu/693083/Being-in-the-world_of_celebrity_The_phenomenology_of_fame. [Accesat la data de 29.03.2015].

Rojek, C. (2013). Introduction to Sociology. OpenStax College, Rice University. [Online] Disponibil pe: http://openstaxcollege.org/files/textbook_version/low_res_pdf/10/col11407-lr.pdf. . [Accesat la data de 17.04.2015].

Rotar, M.; Neagu, M.; Dorcea, D.; Dumitrașcu, P.; Tudor, A.; Tudor, V. (2014). Strategie privind combaterea stereotipurilor de gen. [Online] Disponibil pe: http://www.proffem.ro/documente/STRATEGIA-COMBATEREA_STEREOTIPURILOR_DE_GEN.pdf. [Accesat la data de 22.04.2015].

Rottiers, S. (2010). The sociology of social recognition: competition in social recognition games. Centre for social policy – Working Paper No. 10 / 04.. [Online] Disponibil pe: http://www.centrumvoorsociaalbeleid.be/sites/default/files/CSB%20Working%20Paper%2010%2004_september%202010.pdf. [Accesat la data de 15.04.2015].

Rousiley, M. (2014). Recognition and the Media. [Online] Disponibil pe: https://books.google.ro/books?id=dwpHBQAAQBAJ&pg=PT92&lpg=PT92&dq=recognition+and+the+media+rousiley+m&source=bl&ots=4qPVJ_DbLO&sig=ne2kIgbqvAQFtTjVo9u99k7oSo&hl=ro&sa=X&ei=AoE2VY6YEIyxsAHmpIDgBg&ved=0CC4Q6AEwAg#v=onepage&q=recognition%20and%20the%20media%20rousiley%20m&f=false. [Accesat la data de 17.04.2015].

Smith, J. (2012). Evaluating Training – What You Need to Know: Definitions, Best Practices, Benefits and Practical Solutions. [Online] Disponibil pe: https://books.google.ro/books?id=MrENBwAAQBAJ&pg=PA147&lpg=PA147&dq=Recognition+can+take+many+forms,+such+as+mention+in+the+mass+media.+The+Emperor+of+China+used+large+circular+logos+the+size+of+a+dinner+plate+to+distinguish+members+of+his+family+from+his+Han+subjects.+Their+symbol+of+privilege+was+a+Mandarin+square+on+their+clothing.&source=bl&ots=fhZJkLBfAJ&sig=WY30KV_COxFBKUS2pP2B4GNnnj0&hl=ro&sa=X&ei=qU41VaeuBoHmywPb8oHgAg&ved=0CCcQ6AEwAQ#v=onepage&q&f=false. [Accesat la data de 10.04.2015].

Stroe, C. (2009). Secretele celebrității. Cu celebritatea la psihiatru (II): Metamorfoza. [Online] Disponibil pe: http://www.descopera.ro/cultura/4951567-secretele-celebritatii-cu-celebritatea-la-psihiatru-ii-metamorfoza.[Accesat la data de 29.03.2015].

Sun, X. (2011). Marilyn Monroe and gender role. [Online] Disponibil pe: http://swms21534918.blogspot.ro/2011/12/marilyn-monroe-and-gender-role.html. [Accesat la data de 10.04.2015].

Surdu, E.L, Mărginean, I. (2012). Repere teoretice și empirice în studiul prestigiului social. [Online] Disponibil pe:http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/BOLOVANENU%20SURDU%20ELENA%20LAURA%20-%20Repere%20teoretice%20si%20empirice%20in%20studiul%20prestigiului%20social/rezumat%20teza.docx. [Accesat la data de 29.03.2015].

Tataru L. (2012). Celebrity Stories as a Genre of Media Culture în Journal of Teaching and Education, Vol.1, nr.6. [Online] Disponibil pe: https://www.academia.edu/2589256/Celebrity_Stories_as_a_Genre_of_Media_Culture. [Accesat la data de 29.03.2015].

Tejvan, P. (2013). List of Top 100 Famous People. [Online] Disponibil pe: http://www.biographyonline.net/people/famous-100.html. [Accesat la data de 19.04.2015].

Tomescu, I. (2013). Cele mai faimoase persoane din istorie. [Online] Disponibil pe: http://www.evz.ro/cele-mai-faimoase-persoane-din-istorie-1072822.html. [Accesat la data de 19.04.2015].

Turner, G. (2010). Understanding Celebrity. Second Edition. SAGE Publications Ltd. [Online] Disponibil pe: http://sociology.sunimc.net/htmledit/uploadfile/system/20100913/20100913225903194.pdf. [Accesat la data de 29.03.2015].

Vlăsceanu, L. (coord.) (2010). Manual de sociologie. Iași, Ed.Polirom.

Wolska, M. (2011). Gender stereotypes in mass media. Case study: Analysis of the gender stereotyping phenomenon in TV commercials. [Online] Disponibil pe: http://krytyka.org/gender-stereotypes-in-mass-media-case-study-analysis-of-the-gender-stereotyping-phenomenon-in-tv-commercials/. [Accesat la data de 17.04.2015].

*** GHID – Prevenirea stereotipurilor despre femei și bărbați la vârsta copilăriei (2012), Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Instituto de Formación Integral. [Online] Disponibil pe: http://genderbudgets.ru/biblio/ghid-privind-prevenirea-stereotipurilor-de-gen-la-.pdf. [Accesat la data de 25.04.2015].

***Lorzi, dame, cavaleri și alți nobili. (2014). [Online] Disponibil pe: http://www.angliamea.ro/despre_anglia/istoria_marii_britanii_vama/lorzi_dame_cavaleri_si_alti_nobili.html. [Accesat la data de 21.04.2015].

***Meritocracy. [Online] Disponibil pe: http://en.wikipedia.org/wiki/Meritocracy. [Accesat la data de 10.04.2015].

*** Rol de gen. Teorii privind rolurile de gen. [Online] Disponibil pe: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rol_de_gen. [Accesat la data de 14.04.2015].

*** Marilyn Monroe. Awards. [Online] Disponibil pe http://www.imdb.com/name/nm0000054/awards[Accesat la data de 03.06.2015].