FACULTA TEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE SPECIALIZARE: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR… [625112]

1

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTA TEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZARE: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF.UNIV.DR.DROJ LAURENȚIU
ABSOLVENT: [anonimizat], 2020

2

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZARE: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

FINANȚAREA ÎNTREPRINDERII

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF.UNIV.DR.DROJ LAURENȚIU
ABSOLVENT: [anonimizat], 2020

3

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4
SURSELE DE FINANȚARE A LE COMPANIEI ………………………….. ………………………….. ……….. 4
1.1 Sursele interne de finantare ale companiei. ………………………….. ………………………….. ……… 6
1.1.1 Autofinanțarea. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 6
1.1.2 Crearea și majorarea de capital ca surs ă intern ă de finanțare. ………………………….. ……………………… 7
1.2 Sursele externe de finantare a companiei ………………………….. ………………………….. ………… 8
1.2.1 Împrumuturile. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 8
1.2.2 Sporirea capitalului social. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 12
1.2.3 Operațiunile de leasing. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 13
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 14
CREDITAREA COMPANIIL OR ………………………….. ………………………….. ………………………. 14
2.1 Metode specifice de analiz ă a creditării companiilor. ………………………….. ……………………. 15
2.1.1 Analiza pragului de rentabilitate din exploatare. ………………………….. ………………………….. …………… 15
2.1.2 Analiza riscului de faliment. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 16
2.1.3 Construc ția tabloului de finan țare. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 18
2.2 Capacitatea de indatorare. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 19
2.3 Principalii indicatori financiari de bonitate bancara. ………………………….. ………………………….. …………. 20
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 24
STUDIU DE CAZ SC IPROEB SA ………………………….. ………………………….. …………………….. 24
3.1 Analiza pragului de rentabilitate din exploatare. ………………………….. ………………………….. 25
3.2 Analiza pragului de faliment. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 30
3.3. Construc ția tabloului de finan țare ………………………….. ………………………….. ………………. 34
3.4. Analiza indicatoril or echilibru lui financiar calculați pe baza bilanțului funcțional ……………. 36
COLNCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ………………………… 38
SITUAȚII F INANCIARE IPROEB SA BISTRIȚA 2017 -2019 ………………………….. ………………… 39
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 40

4

INTRODUCERE

Lucrarea de față iși propune să prezinte aspectele teoretice și practice cu privire la
operațiunea de creditare a companiilor și la analiza realizată de creditori asupra potențialilor
debitori, având rolul de a furniza informații cu privire la capacitatea acestora de a restitui suma
împrumutată, cât și de determinare a unor disfuncționalități de natură financiară, economică sau
de exploatare care ar putea afecta pe viitor remunerarea creditului.
În acest sens primul capitol abordează aspectele teoretice cu privire la sursele de finanțare
la care un agent economic poate apela, surse interne obținute prin autofinanțare sau prin majorarea
capitalului sociale de catre proprii acționari sau surse externe obținute prin contractarea de
împrumuturi , emiterea de no i acțiuni, atragerea de subvenții si operațiuni de leasing.
În capitolul al -II-lea sunt prezentate din punct de vedere teoretic principalele și cele mai
utilizate modele de analiză, precum și cei mai importanți indicatori utilizați de către societățile
creditoare în cazul analizei de dinaintea acordării creditelor.
Capitolul al -III-lea este cel mai important capitol al lucrării, fiind și cel ce constituie partea
practică, unde sunt utilizate situațiile financiare ale firmei SC IPROEB SA pentru realizarea
analizei efectuată de catre creditori pentru a determina eligibilitatea clienților la împrumuturile.

CAPITOLUL I
SURSELE DE FINAN ȚARE ALE COMPANIEI
Încă de la crearea sa, dar și pe parcursul dezvolt ării sale, întreprinderea la un moment
dat trebuie s ă dețină resursele financiare necesare pe care s ă le utilizeze cât mai bine pentru a
face fa ță obliga țiilor pieței. Pentru a -și desf ășura activitatea compania trebuie s ă suporte în
primul rând mai multe cheltuieli cum ar fi: realizarea de investi ții în imobiliz ări corporale
(terenuri, instala ții, clădiri), achizi ții de obiecte materiale și consumabile, remu nerarea muncii
etc, iar mai apoi să se bucure de venituri le aferente de pe urma comercializării producției sau
serviciilor realizate. Astfel, exist ă un decalaj de timp între pl ățile și încasările cu privire la
opera țiunile de investi ții. Acest de calaj creeaz ă nevoi de finan țare pe care compania va trebui
să le acopere prin colectarea de fonduri în diverse moduri .1
În baza faptului c ă societatea este o entitate economic ă, combinând factorii de produc ție
(munca, natura și capitalul) în sco pul producerii de bunuri și servicii destinate a fi vândute pe

1 Lilia Dumbrăveanu (2016): Mijloacele de finanțare și limitele acestor finanțări. CZU 338.2, pg. 38.

5

o pia ță solvabil ă și rentabil ă, finan țarea poate fi definit ă ca o posibilitate a întreprinderii de a
dispune de resurse care îi sunt necesare pe plan pecuniar și care îi condiționează posibilitatea
de supraviețuire .2
Atât la momentul înfințării cât și pe parcursul duratei de viață în urma deciziei de
investiții3, întreprinderea trebuie s ă înregistreze un ansamblu de cheltuieli sub forma unor
investiții :
• materiale (terenuri, cl ădiri, echipamente, instala ții);
• nemateriale sau necorporale ce sunt complementare investi țiilor materiale pe
care le preced ă, le însoțesc sau le urmeaz ă;
• financiare care iau forma achizi țiilor de titluri de participare, de titluri
imobilizate care dau dreptul de proprietate sau de crean țe,
Toate acestea reprezint ă mijloacele care pun în aplicare strategia companiei și care
constituie elemente de dezvoltare pentru viitor.4
Toate cheltuieli le menționate anterior stau la baza unui proces numit, proces
investițional al agentului economic care începe prin constituirea la „început a capitalului social,
dupa care, pe parcursul existenței își realizează finanțarea propriei sale evoluții, folosind alte
resurse proprii sau apelând la diverse forme de îm prumut.”5
Sursele unui agent economic de finanțare a unei investiții într -o economie de piață, sunt
prezentate în tabelul următor ( nr. 1):
A.Sursele interne de
finantare ale companiei. 1.Autofinanțare. – Profitul net.
– Amortismente prelevate.
– Dezinvestiții.

2.Crearea de capital sociale și
majorarea acestuia. – Emisiunea de acțiuni
inițiale.
– Noi aporturi de numerar
aduse de proprietari.
– Încorporarea rezervelor la
capitaluri proprii.
– Conversi unea datoriilor.
B.Sursele externe de
finantare a companiei.
1. Împrumuturi. – Bancare naționale.
– Bancare internaționale.
– Acordate de alte instituții
2. Sporirea capitalului s ocial. – Emisiunea de acțiuni noi.

2 Lilia Dumbrăveanu (2016): Mijloacele de finanțare și limitele acestor finanțări. CZU 338.2, pg. 39
3 Gheorghe D. Bistriceanu, Mihai N. Adochitei, Emil Negrea (2001): Finanțele agenților economici. Editura
economică, pg.69
4 Lilia Dumbrăveanu (2016): Mijloacele de finanțare și limitele acestor finanțări. CZU 338.2, pg. 39 -40
5 Biber G. Emil (1998): Procesul investițional in economia de pi ață. Editura Infomin Deva, pg.62

6

– Subvenții
3. Operațiuni de leasing. – Financiar.
– Operațional.
Sursele de finanțare a agenților economici. Tabel nr. 1.1 (Sursă: Biber G. Emil (1998):
Procesul investițional in economia de piață, pg.62 )
1.1 Sursele interne de finantare ale companiei.
1.1.1 Autofinanțarea .
A) Profitul net.
Autofinanțarea este reprezentată de acea parte din profitul net degajat de activitatea
rentabila a întreprinderii și care ramâne la nivelul acesteia dupa remunerarea acționarilor prin
dividende pe care compania o poate aloca realizării investițiilor (mater iale, nemateriale și
financiare ) de expansiune, menținere sau reînnoire pentru exercițiile viitoare.6
Autofinan țarea este forma preferat ă de finan țare a tât a întreprinderilor mari cât și a celor
mici și mijlocii. Este cea mai accesibila și cea mai fac ilă de a fi pus ă în aplicare, pentru c ă nu
exist ă nevoia ob ținerii unui acord din partea oamenilor din afara companiei și nu antreneaz ă
costuri .7 Aceasta metodă de finanțare este avantajoasă atât pentru acționari cât si pentru
societatea comercial a. Ac ționarii s unt avantaja ți, întruc ât capitaliz ând o parte a profitului, cre ște
valoarea de pia ță a întreprinderii, precum și cursul ac țiunilor de ținute de ei, prin urmare,
spore ște avu ția acestora . Pe lângă acest avantaj , profitul reinvestit este scutit de la plata
impozitului pe profit sau se aplic ă reduceri substan țiale de impozit, ceea ce creeaz ă posibilit ăți
mai mari de reinvestire.
B) Amortismentul prelevat.
Folosește agenților economici pentru finanțarea înnoirii activelor fixe ajunse la sfârșitul
duretei lor de funcționare, precum și p entru activitatea de retehnologizare, modernizare sau
reutilare.
De regulă, prelevările din amortismente sunt destinate reinvestirii, dar există în conjunctura
economică actuală, când aceste sunt utilizate pentru rambursarea creditelor, pentru creditarea
clienților, pentru reîntregirea stocurilor, etc.8
C) Dezinvestiția.

6 Gheorghe D. Bistriceanu, Mihai N. Adochitei, Emil Negrea (2001): Finanțele agenților economici. Editura
economică, pg. 87 -88
7 Lilia Dumbrăveanu (2016): Mijloacele de finanțare și limitele acestor finanțări. CZU 338.2, pg. 41.
8 Biber G. Emil (1998): Procesul investițional in economia de piață, editura Infomin Deva, pg. 66

7

„Se realizează prin determinarea și constituirea valorii reziduale și constă în aceea că
activele fixe devenite disponibile ca urmare a unei restructurări, a îndeplinirii duratei normale
de funcționare, reprofilării societății sau din alte cauze și care mai pot fi eficiente în exploatare,
pot fi vândute, închiriate, casate, etc.”9
Entitatea , ca persoan ă juridic ă, este avantajat ă, întruc ât nu mai este nevoit ă să apeleze
nici la acționari, nici la pia ța financiar ă pentru a ob ține fondurile de care are nevoie pentru
dezvoltare , majorându -se astfel autonomia financiară a acesteia față de bancii. Pe lânga
aspectele anterior menționate o capacitate de autofinan țare bun ă exprim ă și o capacitate de
îndatorare bun ă, respectiv, posibilitatea de a garanta mai bine creditele bancare la care face apel
întreprinderea. Deși autofinan țarea este o politic ă financiar ă sănătoasă și preferabil ă altora, nu
este oportun sa se exagereze în aceast ă direc ție, pentru a nu rupe întreprinderea de pia ța
financiar ă și pentru o mobilitate mai mare a capitalului.10
Capacitatea entită ții de autofinan țare se poate calcula astfel:
Capacitatea de autofinanțare = profit net + amort izare – dividende – participarea
salariaților la profit.11
1.1.2 Crearea și m ajorarea de capital ca sursă internă de finanțare .
A) Finanțarea prin emisiunea de acțiuni inițiale.
Constituirea capitalului social pentru un agent economic trebuie considerat ca fiind prima
formă de finanțare, ea realizându -se din resurse interne, întrucât nu putem vorbi de finanțare
atâta timp cât nu există agentul economic constituit.12 Orice întreprindere, individuală sau
societate, nu poate fi înființată dacă nu dispune inițial de un capital minim, astfel proprietarii
trebuie sa angajeze un minim de aport care să constituie capitalul social . În funcție de aportul
fiecăruia proprietarii vor deține un anumit număr de acțiuni conform cărora vor fi recompensați
în mom entul în care societatea finanțată va obține profit si va fi capabilă să distribuie dividende.
B) Finanțarea prin noi aporturi în numerar aduse de proprietar i.
Este acea modalitate de finanțare prin intermediul căreia vechii acționari aduc un nou apor t
în soc ietate ca urmare a unei necesități de investiție pentru care societatea nu dispune de fonduri
suficiente. Această finanțare se realizeaza fie prin mărirea numărului de acțiuni distribuie, fie

9 Biber G. Emil (2002): Fundamentarea economică a procesului investițional, ed. INFOMIN, pg.246.
10 Tatiana Pastu șac (2011): Autofinanțarea in cadrul deciziei de finanțare a întreprinderii.
INTERUNIVERSITARIA
Ediția a VI -a, pg. 163 -165
11 Gh. Bailesteanu (1997): Diagnostic, risc si eficienta in afaceri, ed. Mirton Timișoara, pg.175.
12 Biber G. Emil (1998): Procesul investiționa l in economia de piață. Editura Infomin Deva, pg. 63

8

prin mărirea valorii nominale a vechilor acțiuni și se concretiz ează prin creșterea lichidităților
financiare.13
C) Finanțarea prin încorporarea rezervelor la capital propriu.
Această modalitate de finanțare se utilizează de regulă de agenții economici puternici care
obțin rezultate financiare spectaculoase și iau forma „operațiunilor fără flux financiar întrucât
si până la încorporarea în capital social, acestea dispune de sumele respective contabilizate la
rezerve”14. Încorporarea rezervelor în capitalul social al entității generează fie emisiunea de noi
acțiuni, fie creșterea valorii nominale a acțiunilor existente, crescând astfel încrederea
creditorilor /finanțatorilor în societatea comercială.15
D) Finanțarea prin con versi unea datoriilor.
Se concretizează în cresterea capitalului social ca urmare a conversiei unor datorii către terți
în acțiuni sau părți sociale și se poate face numai cu acordul creditorului, astfel încât acesta
devine acționar. Justificarea creșterii capitalului social prin aceasta metodă este anularea
anumitor datorii.16 Finanțarea prin conversiunea datoriilor se aseamănă cu finanțarea prin
încorporarea rezervelor în capitalul social, întrucât „nu contribuie la cresterea lichidității
financiare, ci nu mai modifică și ea structura juridică a pasivului.”17

1.2 Sursele externe de finantare a companiei
1.2.1 Împrumuturile.
Împrumuturile iau forma acelor fonduri care se formează cu ajutorul metodei creditării.
Aceste fonduri trebuie restituite și sunt purtătoare de dobânzi, cu mențiunea că dobânzile
majorează cheltuielile si reduc rezultatele financiare. Debitorul , pentru a obține rezultate
financiare bune, va trebui să crească rulajul fondurilor, să reducă timpul pentru care solicită
împrumutu l și volumul acestuia. În plus, fondurile împrumutate atrag și alte restricții, între care
și dependența față de creditori.18

13 Biber G. Emil (1998): Procesul investițional in economia de piață. Editura Infomin Deva, pg. 65
14 Nicoleta Barbuță -Mișu (2009): Finanțarea și performanța întreprinderii. Ed. Didactică și pedagogică, pg . 110.
15 Horia Cristea și Nicolae Ștefănescu (2003): Finanțele Întreprinderii. Editura CECCAR, București, pg. 35.
16 Gabriel Mihai (2015): Majorarea capitalului social al societatii pe actiuni prin conversia creantelor, Curierul
Judiciar 662
17 Biber M. Emi l (1998): Procesul investițional in economia de piață. Editura Infomin Deva, pg. 65
18 Gheorghe D. Bistriceanu, Mihai N. Adochitei, Emil Negrea (2995): Finanțele agenților economici. Editura
economică, pg. 84.

9

Cei care acordă împrumuturi le ( bănci, organisme financiare specializate, populație,
întreprinderi, statul, etc), fac o investiți e de plasament, în schimbul unui câștig sub formă de
dobândă, pe o perioadă fixă de timp, duăpă care se face restituirea sumei împrumutate.19
A) Împrumuturile bancare .
Sunt surse preferate pentru investiții le realizate de agenții economici care nu contează la
bursă. Acordarea împrumutului se face în condițiile garantării sigure a rambursării acestora la
scadență. Pentru a determina ace ste condiții banca trebuie să efectueze analiza financiară a
întreprinderii (lichiditate, rentabilitate, solvabilitate financiara,etc), dar și a proiectelor sale de
investiții.20
Alegerea mărimii capitalului împrumutat se realizează în funcție de mărimea și puterea
agentului economic, precum si de posibilitatea de solvabilitate a acestuia, fiind de fapt o funcție
a mărimii beneficiului pe care îl va genera proiectul de investiții.21
In func ție de durata pentru care se acord ă creditul, obiectul creditului și sfera de utilizare,
creditele acordate persoanelor juridice se clasific ă astfel :
Credite bancare pe termen scurt :
1. Linia de credit ;
2. Creditul pentru finantarea stocurilor ;
3. Creditul de trezorerie – nevoi temporare
4. Creditul de scont ;
5. Factoringul ;
6. Creditul pentru facilitati de cont ;
7. Creditul pe descoperi re de cont
(overdraft) ;
8. Scrisori de garantie bancara . Credite bancare pe termen mediu si lung:
1. Creditul pentru investitii(echipament) ;
2. Creditul pentru cumpararea de actiuni si
active ;
3. Creditul promotor ;
4. Creditele ipotecare ;
5. Creditul pentru activitatea de leasing ;
6. Creditul de forfetar .

Tipologia instrumentelor bancare. Tabel 1.2 (Sursa : Universitatea ,,Athenaeum” : Curs
creditare bancara.)
Creditele bancare pe termen scurt:
1. Linia de credit:
Liniile de credit funcționeză dupa sistemul revolving, mai exact se pot realiza trageri și
rambursări pe perioada de restituire a liniei de credit, cu condiția ca soldul zilnic al
angajamentelor sa nu depăsească plafonul zilnic al liniei de credit stabilit . Pentru acest tip de
credit banca percepe dobândă numai pentru sumele efectiv trase, diminuate cu rambursările,

19 Biber G. Emil (1998): Procesul investițional in economia de piață. Editura Infomin Deva, pg. 67.
20 Georgeta Vintilă (1997): Gestiunea financiară a întreprinderii, ed. Didactică și pedagogică Buc. pg.383.
21 Biber G. Emil (1998): Procesul investițional in economia de piață. Editura Infomin Deva, pg. 6 8.

10

efectuate și se se acordă pe un trimestru în vederea desfășurării unor activități de aprovizionare,
desfacere și producție .22
2. Creditul pentru f inanțarea stocurilor.
Creditul pentru finanțarea stocurilor este oferit clienților care constituie anumite stocuri,
cum ar fi: produse agricole, agroalimentare și altele , iar durata acestuia este corelată cu
intervalul dintre doua cicluri de producție. Astfel, r ambursarea lui se realizează pe măsura
încasării și livrării storucurilor respective.23
3. Creditul de trezorerie.
Creditul cash -flow se acordă pe termen mediu sau scurt pentru: aprovizionări cu materii
prime, materiale, energie, combustibil , piese de schimb, m ărfuri precum si pentru efectuarea
unor cheltuieli necesare producției, executări de lucrări și prestări de servicii, care au desfacerea
garantată prin contracte si comenzi ferme. Acordarea creditului de trezorerie se realizează prin
plăți către furnizori sau prin eliberări de carnete sau cecuri cu limite de sumă, iar în unele situații
si prin numerar sau prin punerea la dispoziția împrumutatului în contul de disponi bilități.24
4. Creditul de scont.
În cazul acestui tip de credit beneficiarul unui efect de comerț (cambie sau bilet la ordin)
poate sa -și transforme creanța pe care o are asupra unui terț într -o sumă lichidă, fară să -i mai
aștepte scadența în schimbul unui c omision de scont.25
5. Factorignul.
Creditul de factoring este o metodă de finanțare pe termen scurt și are la bază facturile
ce atestă livrarea lor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, banca preluând creanțele
clienților înainte de scadență , contr a unei sume de bani numită agio.26
6. Creditul pentru facilități de cont.
Acest tip de credit se adresează clienților cu performanțe financiare foarte ridicate pentru
a face față temporar plăților și se acordă pe o perioadă de cel mult o lună, printr -un cont separat
de împrumut, garantat cu gajul general asupra patrimoniului sau cesionarea în favoarea băncii
a fluxului de lichidități derulat prin bancă.27
7. Credit ul pe descoperire de cont (overdraft);

22 Heteș -Gavra Iosif (2009): Activitatea și operațiunile instituțiilor de credit, ed. Mirton, pg. 354.
23 Heteș -Gavra Iosif (2009): Activitatea și operațiunile instituțiilor de credit, ed. Mirton, pg. 351 -352.
24 Heteș -Gavra Iosif (2009): Activitatea și op erațiunile instituțiilor de credit, ed. Mirton, pg. 351.
25 Heteș -Gavra Iosif (2009): Activitatea și operațiunile instituțiilor de credit, ed. Mirton, pg. 352.
26 Daniela Zăpodeanu (2005): Monedă și credit, ed. Universitatea din Oradea, pg. 226.
27 Daniela Ză podeanu (2005): Monedă și credit, ed. Universitatea din Oradea, pg. 226.

11

Reprezintă o modalitate care permite efectuarea de plăți prin contul curent și în situația
în care nu există disponibilități, în limita anumitei sume,iar rambursarea acestuia se realizează
prin intermediul sumelor înc asate în contul curent al beneficiarului.28
8. Scrisori de garantie bancara.
Scrisoarea de garanție bancară reprezintă un înscris prin care o bancă denumită garantă
se angajează ca, în cazul în care o anumită persoană juridică se află în incapacitatea de a pl ăti
la termen suma indicată în documentul respectiv, să platească suma neachitată în favoarea
acesteia. Prin aceasta nu se garantează fapte ci se preia obligația de plată pentru situația în care
cel garantat nu si -a indeplinit obligația contractuală. 29
Credite bancare pe termen mediu si lung:
1. Creditul pentru investitii;
Creditul pentru echipament în completarea surselor proprii, acoperă o parte a investiției
(aproximativ 80%) dupa prezentarea documentelor tehnice către bancă și a studiului de
fezabilitate. Banc a acordă o perioadă de grație pentru plata ratelor de credit, fiind un credit pe
termen mediu și lung.30
2. Creditul pentru cumpararea de actiuni si active financiare;
Creditul pentru achiziționarea de active financiare se acordă pentru 70% – 80% din
valoarea investiției, pe o perioadă de până la 5 ani. Solicitantul trebuie să prezinte contractul de
vânzare – cumpărare de acțiuni încheiat cu APAPS, SIF sau o societate de intermediere a
valorilor mobiliare, garanția creditului poate fi constituită din gajul noi lor acțiuni
achiziționate .31
3. Creditul promotor;
Se adresează persoanelor juridice care construiesc locuințe pentru perosne fuzice pe
termen de 15 – 20 ani, până la 80% – 85% din valoarea creditului, pe baza unor contracte sau
pre-contracte, încheiate cu pe rsoane fizice care vor cumpăra locuințe cu plata integrală sau în
rate. 32
4. Creditele ipotecare;

28 Heteș -Gavra Iosif (2009): Activitatea și operațiunile instituțiilor de credit, ed. Mirton, pg. 354.
29 Universitatea ,,Athenaeum”: Curs creditare bancara, pg. 15.
30 Daniela Zăpodeanu (2005): Monedă și credit, ed. Universitatea din Oradea, pg. 227.
31 Daniela Zăpodeanu (2005): Monedă și credit, ed. Universitatea din Oradea, pg. 227.
32 Daniela Zăpodeanu (2005): Monedă și credit, ed. Universitatea din Oradea, pg. 227.

12

Creditele ipotecare se acordă clienților băncii , persoane juridice care au ca obiect de
activitate construirea, consolidarea, reabilitarea sau extinderea imobilelor cu destina ție locativ ă,
comercială sau industrială .33
5. Creditul pentru activitatea de leasing;
Creditul de leasing se acordă de către bănci societăților de leasing pentru bunurile care
fac obiectul unui contract încheiat cu beneficiarul. În categoria acestor bunuri creditabile intră:
mașini, instalații , utilaje destinate producției cu o vechime de maximum trei ani și care se aduc
în țară de pe rsoanele juridice române.34
6. Creditul de forfetare.
Este acel tip de credit prin care banca preia creanțele în valută, rezultate din contractele
de vânzare -cumpărare internaționale, materializate în titluri (cambii și bitele la ordin) emise pe
termen scurt sau mediu de maxim trei ani și în valoare de peste 50.000 EUR sau USD.35
B) Împrumuturi acordate de instituții internaționale.
Acest e credite sunt de regulă oferite de Fondul Monetar Internațional (FMI), Banca
Internațională de Reconstrucție si Dezvoltare (BIRD), Banca Europeană de Dezvoltare (BERD)
etc.
Aceste tipuri de credite sunt acordate de către instituțiile și organismele interna ționale
amintite, doar în vederea realizării obiectivelor propuse și nominalozate în cererea de credit.36
C) Împrumuturile acordate de alte instituții specializate .
Acest tip de împrumuturi au la baza în general fonduri mutuale. „ Fondurile de investi ții,
cunoscute și sub denumirea de fonduri mutuale sau organisme de plasament colectiv în valori
mobiliare (OPCVM), sunt entit ăți fără personalitate juridic ă care atrag și „pun la comun” banii
investitorilor pe care -i folosesc ulterior pentru realizarea in vesti țiilor în diferite categorii de
instrumente financiare, cu scopul de a multiplica sumele investite și de a genera c âștiguri. ”37
1.2.2 Sporirea capitalului social.
Acest tip de situație apare în cazul în care o întreprindere face apel la economiile publice
cu ocazia unui împrumut obligatar sau a emiterii de acțiuni noi. În acest caz, deținătorii de
economii aduc bani lichizi care reprezintă partea din economiile lor pe care o pun la dispoziția
întreprinderii. În schimb, ei primesc de la aceasta un titlu, un document care reprezintă un

33 Universit atea ,,Athenaeum”: Curs creditare bancara, pg. 16.
34 Heteș -Gavra Iosif (2009): Activitatea și operațiunile instituțiilor de credit, ed. Mirton, pg. 354.
35 Daniela Zăpodeanu (2005): Monedă și credit, ed. Universitatea din Oradea, pg. 227.
36 Biber G. Emil (2 002): Fundamentarea economică a procesului investițional, ed. INFOMIN, pg. 252.
37 Ioan-Ovidiu Spătăcean, Andrei Vlad Oprea: Studia universitatis Petru Maior, Series Oeconomica, pg.98.

13

angajament al întreprinderii față de ei. Daca e vorba, de exemplu, de un împrumut obligatar,
obligațiunea care i -a fost remisă deținătorului de economii reprezintă în același timp, o
recunoaștere a datoriei întreprinderii și un angajament luat de aceasta de a vărsa dobânzi și de
a rambursa împrumutul conform condițiilor fixate dinainte. Daca e vorba de emiterea unor
acțiuni, deținatorul economiilor devinde asociatul întreprinderii. El prime ște deci, acțiuni care
reprezintă fracțiuni din capital și care -i asigura o participare la anumite decizii ale întreprinderii,
la distribuirea beneficiilor care s -ar obține și la partajarea patrimoniului în cazul încetării în
viitor a activității.”38
În general acest tip de finanțare se realizează pe piețele de capital , piețe ce sunt
specializate în domeniul tranzacțiilor cu active financiare pe termen mediu și lung. Aceste
instrumente financiare iau forma , în principal , de acțiuni și obligațiuni. Pe piața de capital apare
o relație directă între posesorul de fonduri, numit investitor, și cel aflat în căutare de resurse
financiare și care va emite titluri, urmând ca în schimb să primescă fondurile de care are
nevoie .39
Piața financ iară are dou ă componente ale c ăror func țiuni sunt diferite și complementare
și anume:
• Piața financiar ă primar ă specializat ă în colectarea veniturilor economisite.
• Piața financiar ă secundar ă asigur ă dinamica și lichiditatea economiilor plasate.
Piaţa financiar ă primar ă asigur ă colectarea
veniturilor economisite de la deținătorii de
capital financiar disponibili pe pia ța intern ă
și cea interna țional ă. Cel mai mare utilizator
de resurse în acest sist em îl reprezint ă statul
și administra țiile locale. Piaţa financiar ă secundar ă asigur ă
posesorilor de titluri financiare lichiditatea și
mobilitatea veniturilor economisite,
constituind un cadru organizat ce se nume ște
bursa de valori pentru schimbarea titlurilor
financiare emise.40
1.2.3 Operațiunile de leasing.
Operațiunea de leasing este acea op erațiune la care apelează agenții economici care
doresc achiziționarea anumitor bunuri: marfuri, utilaje, instalații, aparatură, mașini sau alte
bunuri mobile și imobile, dar pentru care nu dispun de suficienți bani. Astfel apar aceste
societăți de leasing care pun la dispoziția entității bunul respectiv sub forma de chirie până la
un moment dat când va expira contractul de leasing, moment în care beneficiarul trebuie să

38 Vasile Ilie (2010): Gestiunea financiara a intreprinderii, cap. II.
39 Andra Maria Gaina (2005): Importanța piețelor de capital în cadrul pieîei financiare, rev. Stiinte Juridice 261.
40 Roxana Dumitra șcu (2011): Pia ța financiar ă european ă, pg. 3.

14

opteze pentru prelungirea contractului cu o chirie mai mică, cumpararea bunului sau res tutuirea
acestuia.41
Părțile care participă la operațiunea de leasing sunt:
 Locatarul, el este beneficiarul leasingu -ului și are dreptul de a folosi bunul închiriat,
decide asupra achiziționării acestuia, răspunde de modul în care a utilizat bunul și
suportă penalități în caul nerespectării caluzelor contractuale.
 Locatoru fiind proprietarul juridic și economic al obiectului de leasing este acea parte
care din surse proprii de finanțare cumpără echipamentul de la fabricant și îl închiriază
locatarului .
 Furnizorul încasează contravaloarea bunului livrat către beneficiar și eventual asigură
service -ul pe perioada de locație.42

CAPITOLUL II

CREDITAREA COMPANI ILOR

Termenul de credit vine din limba latin ă, de la creditum semnific ând încrederea celui care
dă unei persoane anumite bunuri, lucr ări sau servicii, c ă va primi în schimb valori
corespunz ătoare. În limba rom ână, cuv ântul credit a pătruns în secolul XVIII, fiind preluat din
limba francez ă – credit. Creditul bancar este un credit sub form ă băneasc ă acordat de bancheri
antreprenorilor și popula ției. Dac ă, în cazul creditului comercial, participan ții la rela țiile de
credit sunt antreprenor ii, în cazul creditului bancar numai unul dintre participa nți este agent
nefinanciar celălalt participant fiind banca ce doar în ipostaza de de ținător al sumei
împrumutate. Creditul bancar, fiind sub form ă băneasc ă, este mult mai flexibil deoarece
disponibilit ățile bănești mobilizate din anumite sect oare ale economiei put ând fi dirijate c ătre
întreprinz ători, indiferent de sfera lor de activitate . Acesta a ap ărut din necesitatea stingerii
obliga țiilor dintre diferi ți întreprinzători , proces c ăruia nu -i putea face fa ță moneda lichid ă, în
această perspectiv ă creditul reprezent ând o p ârghie a desf ășurării oric ărui proces economic. 43

41 Conf.univ.dr.Petre BREZEANU: Gestiunea financia ra a intreprinderii, modulul 4, ed. CAVALLIOTI.
42 Conf.univ.dr.Petre BREZEANU: Gestiunea financiara a intreprinderii, modulul 4, ed. CAVALLIOTI.
43 Gheorghe Manolescu (2006): Bănci și credit, ed. Fundației României de Mâine, pg. 107.

15

„În sens genereal, conceptul de diagnostic, la nivelul unei firme, presupune reprerarea
disfuncționalităților activității ei, cercetarea și analiza faptelor și responsabilităților,
identificarea cauzelor și a măsurilor care să conducă la îmbunătățirea situației economico –
financiare.
În mod particular, prin diagnosticarea unei societăți , se urmărește cunoașterea tuturor
laturilor activității acesteia, respectiv juridică, tehnică, resurse umane, economico -financiară
etc., precum și a punctelor forte și punctelor slabe corespunzătoare fiecăreia. Aceasta are ca
obiectiv evidențierea parametrilor de operare a firmei, estimarea performanțelor și riscurilor
activită ții viiroare, orice informații care pot orienta judecata evaluatorului în fiecare dintre cele
trei abordări prezentate.”44
Datorită riscurilor la care se expun prin activitatea de creditare, creditorii au creat au creat
principalele instrumente ale analizei financiare prin intermediul cărora se urmărește
solvabilitatea sau echilibrul financiar al debitorului, actual sau potențial, cu scopul aprecierii
într-un mod riguros a riscurilor legate de acesta.45
Solvabilitatea și echilibrul financiar exprima capacitatea întreprinderii de a face față
angajamentelor sale, adică de a -și achita datoriile pe măsură ce ajung la scadență. Analiza
acestora are o importanță semnificativă atât pentru debitor cât și pentru societatea creditoare
întrucât o întreprindere insolvabilă prezintă un risc de faliment si este expusă dispariției .46
2.1 Metode specifice de analiză a creditării companiilor.

2.1.1 Analiza pragului de rentabilitate din exploatare.

În condițiile economiei de piață , întreprinderile sunt interesa te să cunoască, pe lângă masa
profitului și rata rentabilității, acel prag de rentabilitate sau punct critic al întreprinderii, prin
care urmăresc să stabilească de la ce volum de producție întreprinderea realizează prifit si
devine rentabila .
Punctul critic, denumit și punct de echilibru sau prag de rentabilitate reflectă acea
dimensiune a activității la care veniturile din vânzarea bunurilor, lucrărilor, serviciilor etc. sunt
egale cu cheltuielile, profitul fiind inexistent . 47

44 Vasile Robu, Claudia Serban,Daniela Tutui(2003): Evaluarea Întreprinderii,ed. Bucuresti ASE,cap. 2.
45 Vasile Ilie (2010): Gestiunea financiară a întreprinderii, ed. Meteor Publishi ng, cap. 3.
46 Vasile Ilie (2010): Gestiunea financiară a întreprinderii, ed. Meteor Publishi ng, cap. 3.
47 Vasile Ro bu, Claudia Serban,Daniela Tutui(2003): Evaluarea Întreprinderii,ed. Bucuresti ASE,cap. 2

16

Cunoașterea pragului de rentabilitate este utilă în activitatea practică a unui evaluator
întrucât se pot face judecăți corespunzătoare asupra comportamentului firmei, în cazul
modificării unor variabile care vor influența mecanismul de funcționare al acesteia.
Analiza rentabilității pe baza punctului critic permite aprecierea performanțelor unei
întreprinderi pornind de la separarea cheltuielilor în vari abile și fixe în funcție de volumul de
activitate al acestei a. 48
Cheltuielile variabile sunt variabile ca măr ime pe unitate de produs și cuprind materiile
prime și materialele directe, materialele auxiliare, energia și utilitățile, cheltuielile cu
transportul și aprovizionarea, manopera directă etc.
Cheltuielile fixe sunt constante pe unitate de produs și cuprind amortizarea, salariile
personalului de administrație și de întreținere, cheltuielile administrative și gospodărești, chirii,
rente, taxe, speze, asigurări, reclame, comunicații etc.
Pentru analiza rentabilității activității de exploatare a unei entități p e langa cheltuielile
variabile și cele fixe se mai utilizează și următorii indicatori :

1. Marja asupra cheltuielilor variabile reprezintă rezultatul înainte de plata dobânzilor,
impozitului pe profit și amortizărilor . Acest indicator se calculează ca diferență între
totalitatea cheltuielilor variabile și cifra de afaceri și determină daca există vreun
excedent privind vânzarea de mărfuri în raport cu costul acestora.
2. Marja asupra ch eltuielilor variabile exprimata in procente se determina cu ajutorul
raportului procentual dintre marja asupra cheltuielilor variabile și cifra de afaceri.
3. Pragul de rentabilitate din exploatare se mai numește punct mort și determină nivelul
minim de activitate la care trebuie să se situeze societatea pt a nu lucra în pierdere. Este
exprimat prin raportul dintre cheltuielile fixe și marja asupra cheltuielilor variabile
exprimata in procente.
4. Rata riscului de exploatare se a fi cât ma i mică, pentru a evidenția un risc de exploatare
minim și este exprimat ă ca raport porcentual între pragul de rentabilitate din exploatare
și cifra ce afaceri .
5. Indicele de securitate evidențiază marja de securitate de care dispune societatea ca
procent din cifra de afaceri și se masoară ca raport procentual între marja de securitate
și coifra de afaceri. Cu cât valoarea acestui indice este mai mare, cu atât riscul de
exploatare va fi mai redus.
6. Flexibilitatea absolută și coeficientul de vo latilitate sunt doi indicatori care evidențiază
capacitatea societății de a -și adapta producția la cerințele pieței. E de dorit ca valorile
înregistrate să fie cât mai mari.

2.1.2 Analiza riscului de faliment.

48 Vasile Robu, Claudia Serban,Daniela Tutui(2003): Evaluarea Întreprinderii,ed. Bucuresti ASE,cap. 2

17

Între risc și faliment există o relație directă de proporționalitate și anume: cu cât o
activitate implică un risc mai mic, cu atât posibilitatea apariției falimentului este mai mică și
invers.49
Înainte de acordarea creditelor, băncile încearcă să evalueze riscul afacerii,
fiind preocup ate în special de riscul nerambursării și riscul nerespectării obligațiilor
contractuale de către debitori.
O modalitate de evaluare a riscului afacerii este credit – scoringul ce poate fi exprimat ca
o notație de apreciere sau de evaluare a atributelor so licitantului în vederea acordării creditului,
își propune să stabilească un mod de ierarhizare a solicitanților de credit printr -o notă sau un
punctaj.50
„Metoda scorurilor se bazează pe un calup de rate (indicatori) determinați statistic care
ponderați cu anumiți coeficienți în cadrul unui model matematic pot determina cu o anumită
probabilitate starea de sănătate viitoare a întreprinderii.
Astfel, se atribuie întreprinderii analizate o notă Z numită „scor” care este o combinație
liniară a câtorva rate:

Z = a1R1+a2R2+a3R3+…anRn, unde :

• R1, R2, R3…Rn reprezintă valorile diverselor rate
• A1,A2,A3 reprezintă coeficienții afectați ratelor
În funcție de valoarea scorului, întreprinderea este prezumată sănătoasă sau falimentară.

Prezentăm în cele ce urmează câteva dintre metodele de credit -scoring. ”51

1. Modelul Altman.
O aten ție deosebit ă merit ă să i se acorde modelului de cinci factori a economistului
american E. Altman. Anume acest model s -a bucurat de cea mai mare popularitate. În plus,
majoritatea firmelor de consultan ță din întreaga lume propun clien ților l or acest model pentru
evaluarea riscului de faliment. 52

49 I. Trenca (2004) – Metode și tehnici bancare, Ed. Casa Cărții de Știință, pg. 212.
50 C.Basno, N.Dardac, C.Floricel (2003) – Monedă, Credit, Bănci, Ed. RA, București, p.221.
51 Larisa Bătrâncea, Anca Nichit, Andrei Moscviciov (2010): Standing Financiar, Ed. Risoprint, pg.232.
52 Sergiu Pascaru (2017): Prezentarea model elor de evaluare a riscului de faliment prin prisma managementului
anticriză , Univ. Tehnică a Moldovei.

18

Scoringul Z se calculeaz ă în baza datelor cercet ării comunit ății a 33 de companii, ce
suport ă crize financiare. Exactitatea unui astfel de model atinge limita de 70%. 53
Formula lui Altman este următoarea:
Z=1,2*R 5+1,4*R 4+3,3*R 1+ 0,6*R 3+ R 2 , unde:

– R5 – raportul dintre activele circulante si activul total ;
– R4 – raportul dintre profitul reinvestit și activul total ;
– R1 – raportul dintre rezultatul curent și activul total;
– R3 – raportul dintre capitalurile proprii și datoriile totale;
– R2 – raportul dintre cifra de afaceri si activul total .

Potrivit lui Altman, o valoare a lui X mai mare decât 3 semnific ă o situa ție financiar ă bună;
valoarea lui mai mic ă decât 1,8 exprim ă posibilit atea de faliment a clientului.

2. Metoda Conan -Holder.

Modelul Conan – Holder, elaborat în anul 1978 pe un e șantion de 190 de întreprinderi
mici și mijlocii, utilizeaz ă o func ție-scor cu cinci variabile (rate), care permite clasificarea
întreprinderilor în normale și falimentare. Formularea propus ă de J.Conan și M.Holder difer ă
în func ție de sector și permite asocierea la scor a unei probabilit ăți de faliment. Întreprinderile
analizate au fost grupate statistic și s-a determinat o func ție scor aplicabil ă pentru întreprinderile
industriale, întreprinderile de construc ții, întreprinderile de comer ț en gros și cele de transport.

Modelul are la baz ă următoarea func ție:

Z=0,16*R 1+0,22*R 2-0,87*R 3-0,10*R 4+0,24*R 5, unde:

R1 – raportul dintre activele curente (f ără scoruri) și activul total;
R2 – raportul dintre capitalul permanent și pasivul total. Indicatorul reflect ă gradul de
stabilitate financiar ă a clientului;
R3 – raportul dintre cheltuielile financiare și cifra de afaceri;
R4 – raportul dintre cheltuieli de personal și valoarea ad ăugată;
R5 – raportul dintre rezultatul opera țional și datoriile totale;

2.1.3 Construcția tabloului de finanțare.

53 Sergiu Pascaru (2017): Prezentarea modelelor de evaluare a riscului de faliment prin prisma managementului
anticriză , Univ. Tehnică a Moldovei.

19

Tabloul de finanțare permite, în fapt, descrierea relației de egalitate între fluxulrile de
utilizări și fluxurile de resurse pe o perioadă trecută. În literatura de specialitate sunt propuse
mai multe forme ale tabloului fluxurilor de fonduri, cele mai importante fiind considerate cele
corespunzătoare concepției funcționale asupra bilanțului.54

2.1.3.1 Construcția bilanțului funcțional .

Scopul bilan țului func țional nu este s ă inventarieze averea și angajamentele întreprinderii
ci să prezinte nevoile întreprinderii și modul de finan țare a acestora în cadrul derul ării
diferitelor cicluri corespunz ătoare opera țiilor desf ășurate de un agent economic.55
Construc ția bilan țului func țional și clasificarea elementelor de activ și de pasiv se
efectueaz ă în func ție de apartenen ța lor la un ciclu sau altul. Astfel se disting: ciclul de investi ții,
ciclul de finan țare, ciclul de expl oatare și ciclul de trezorerie.56
Deoarece modul de întocmire a bilanțului funcțional are în vedere punerea față în față a
nevoilor de finanțat cu resursele disponibile, analiza orizontală a bilanțului funcțional se
realizează pe baza unor indicatori cum a r fi: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment
de exploatare, necesarul de fond de rulment în afara exploatării și trezoreria netă.57
Modelul tabloului de finanțare bazat pe calculul fondului de rulment, pune în evidență
partea resurselor stabile, d estinată finanțării utilizărilor ciclice și se bazează pe premisa unei
corespondențe existente între rotația resurselor și rotația utilizărilor precum și pe legea
echilibrului financiar minim.58

2.2 Capacitatea de indatorare.

Autonomia financiar ă reprezint ă aptitudinea întreprinderii de a face fa ță angajamentelor
financiare, aceasta m ăsurîndu-se cu ajutorul unor rate care exprim ă gradul de îndatorare si
gradul de lichiditate – solvabilitate. Aceast ă autonomie este amenin țată de existen ța unei
structuri financiare inadecvate, prin raportul Datorii/Capitaluri proprii, care poate conduce la
încetarea de pl ăți sau la pierderea controlului de catre actionari. 59

54 Mihai Toma și Felicia Alexandru (2003) : Finanțe și gestiune financiară, Ed. Economica, pg. 403.
55 Larisa Bătrâncea, Anca Nichit, Andrei Moscviciov (2010): Standing Financiar, Ed. Risoprint, pg. 78.
56 Larisa Bătrâncea, Anca Nichit, Andrei Moscviciov (2010): S tanding Financiar, Ed. Risoprint, pg. 78.
57 Larisa Bătrâncea, Anca Nichit, Andrei Moscviciov (2010): Standing Financiar, Ed. Risoprint, pg. 79.
58 Larisa Bătrâncea, Anca Nichit, Andrei Moscviciov (2010): Standing Financiar, Ed. Risoprint, pg. 92.
59 Mițul An atoli (2018): Metode de determinare a riscului de faliment, Universitatea Moldova, pg. 509.

20

Atfel capacitatea de îndatorarea poate fi determinată cu ajutorul m ai multor rate:
• Rata levierului (RL): se determinată cu ajutorul raportului dintre datoriile totale și
capita lurile propri i, raport pentru care normele bancare au impus un rezultat mai mic
decăt unu pentru acordarea de credite cu garanție sigură.

• Rata datoriilor financiare (R DF): exprimă ponderea datoriilor financiare în totalul
capitalurilor permanente și măsoară gradul de îndatorare pe termen mediu și lung a
societății. Normele bancare impun o valoare maximă de 0,5 pentru această rată.

• Rata creditelor de trezorerie (R CT): Carac terizează gradul de îndatorare bancară a
activității de exploatare și se determină ca raport între datoriile pe termen scurt și nevoia
de fond de rulment.

• Rata de rambursare a datoriilor financiare prin capacitatea de autofinanțare
(RCAF): Această rată es te reprezentată de raportul dintre datoriile totale si capacitatea
de autofinanțare și exprimă în număr de ani posibilitatea unității de a -și rambursa
datoriile pe termen lung contractate, pe baza capacității de autofinanțare. Normele
bancare impun un maxi m de 3 ani pentru rambursarea datoriilor pe seama capacității de
autofinanțare.

• Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (R CF): se determină ca raport între
cheltuielile financiare și excedentul brut din exploatare și este reprezentată în special de
comisioane și dobânzi. Limita maximă stabilită de normele bancare pentru acest
indicator este de 0,6.

2.3 Principalii indicatori fin anciari de bonitate bancara .

Bonitatea financiară este o formă a încrederii pe care o prezintă o persoană juridică sau
fizică în momentul solicitării unui credit, de asemenea este o situație economico -financiară a
celui ce solicită credite, garanția pe ca re o reprezintă un cetățean sau un agent economic că va
rambursa la scadență creditul solicitat. Bonitatea financiară se determină pe baza bilanțului

21

contabil și a indicatorilor cu care se exprimă calitatea activității economico -financiare, a
indicatorilor datoriei interne sau/și externe.
Bonitatea presupune rentabilitate și promptitudine în stingerea obligațiilor și are
importanță atât în relațiile economico -financiare interne, dar mai ales în cele externe. Într -o
economie funcțională, un număr important de agenți economici și persoane fizice nu dispun de
suficiente mijloace bănești pentru a -și desfășura în bune condiții activitatea sau pentru a -și
procura cele necesare consumului,motiv pentru care adesea se apelează la produsele bancare
din gama creditelo r.
Abilitatea debitorului de a restitui creditul depinde at ât de situa ția financiar ă a acestuia,
cât și de o serie de factori exogeni și endogeni, pe care banca trebuie s ă-i identifice și să-i
evalueze în mod operativ, coerent și corect. De corect itudinea interpret ării acestor factori
depinde în mod direct rezultatul financiar ob ținut de banc ă, precum și eficien ța activit ății
bancare în general. 60
Băncile comerciale determin ă eligibilitatea solicitan ților de împrumuturi pe baza unui
sistem de indicatori care evidențiază bonitatea acestora. Prin bonitate se sub înțelege capacitatea
unui debitor de a restitui, în întregime și la termenele prev ăzute împrumutul contractat și
dobânda aferent ă. Aceast ă apreciere este dat ă, de obicei, unui agent economic în cazul în care
acesta solicit ă un credit de la o banc ă. 61
Principalii indicatori care exprima bonitatea agenților economici sunt:

• Ratele de lichiditate și solvabilitate.

a) Rata lichiditatii generale (R LG).

RLg=
menScurt DatoriiTerulante ActiveCirc

Rata lichidității generale compară ansamblul activelor circulante cu cel al datoriilor pe
termen scurt. Această rată reflectă capacitatea sau incapacitatea societății de a -și achita datoriile
scadente pe termen scurt numai din activele circulante deținute în patrimoniu. Cu cât această
rată este mai mare decât 1, cu atât societatea este mai protejată de o insuficiență de trezorerie,
care ar putea fi cauzată de rambursarea datoriilor pe termen scurt la cererea creditorilor.

60 Diana Grițco: Determinarea Bonit ății Agen ților Economici De C ătre Institu țiile Financiare, Universitatea de
Stat „Alecu Russo” din B ălți, pg. 103.
61 Diana Grițco: Determinarea Bonit ății Agen ților Economici De C ătre Institu țiile Financiare, Universitatea de
Stat „Alecu Russo” din B ălți, pg. 103.

22

b) Rata lichidității reduse (R Lr).

RLr=
menScurt DatoriiTerti itatiBanes Disponibil Creante+

Rata lichidității reduse exprimă capacitatea firmei de a -și onora datoriile scadente pe
termen scurt numai din creanțe și disponibilități banești. Teoria economico -financiara
sugerează că o valoare optimă a acestei rate s-ar situa în intervalul [0,8; 1]

c) Rata lichidității imediate (R Li).

RLi=
menScurt DatoriiTerti itatiBanes Disponibil

Rata lichidității imediate reflectă capacitatea societății de a -și rambursa datoriile
scadente pe termen scurt din disponibilitățile bănești existente în conturile bancare și casă.
Nivelul minim recomandat pentru aceasta rată este de 0,3.

d) Rata solvabilității generale (R Sg).

RSg = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒

Rata solvabilității generale reflectă aptitudinea unei entități de a face față tuturor
scadențelor sale, atât pe termen mediu și lung cât și pe termen scurt .

• Analiza ratelor cinetice (de gestiune) .

a) Durata de rotatie a stocurilot (D st).
Dst=
CAStocuri x360

Durata de rotație a stocurilor arată numărul de zile cuprinse între momentul achiziției
mărfurilor de la furnizori și momentul livrării lor către clienți sau distribuției pe piață. În cazul
societăților care desfășoară comerț, durata de rotație a stocurilo r e recomandată să fie sub 30
zile.

b) Durata de încasare a creanțelor (D cr).

23

Dcr=
360CACreante

Durata de încasare a creanțelor arată numărul de zile necesar pentru încasarea creanțelor
de la terți. Se dorește ca acestă durată să fie mai mică de 30 de zile.

c) Durata de achitare a furnizorillor (D fz).

Dfz=
360CAFurnizori

Durata de achitare a furnizorilor exprimă numărul de zile în care se face plata
furnizorilor. Societatea dorește ca această durată să fie cât mai mare, însă nu ar fi bine să se
depășească 30 zile .

• Ratele de rentabilitate economice brute .

a) Rata nominală a rentabilității economice brute (R neb).

Rneb=
100estit CapitalInvEBE

Capital investit = Active fixe brute + NFR + Disponibilitati banesti

b) Rata reala a rentabilității economice brută (R reb).

Rreb=
,1RiRi Rneb
+− dacă Ri > 10

Rreb=Rneb-Ri, dacă Ri ≤ 10 ; unde Ri=rată inflație

Ratele de rentabilitate economica brută măsoară gradul societății de a -și reînnoi
capitalul investit. E bine ca rezultatul obținut să fie cât mai mare pentru a semnifica o perioadă
de reînnoire a capitalului cât mai scurtă.

• Ratele rentabilității economice nete

a) Rata nominală a rentabilității economice nete (R nen).

Rnen=
100.ex p.. ReInvestit Capitalloatare din zultatul

b) Rata reala a rentabilității economice nete (R ren).

24

Rren = R nen – Ri

Rata nominală a rentabilității economice nete trebuie să fie superioară ratei inflației,
pentru ca societatea să -și poată recupera integral eforturile depuse pt. desfășurarea activității,
menținându -și astfel activul sau economic.

• Rata rentabilității fin anciare (R f).

Rf=
100PrPropriu CapitalofitNet

Rata rentabilitatii financiare măsoară capacitatea firmei de a realiza profit în urma
utilizării capitalului propriu. Rentabilitatea financiară remunerează acționarii societății fie prin
acordarea de dividende, fie prin majorarea rezervelor, care de fapt r eprezintă o creștere a valorii
intrinseci a acțiunilor societății.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ SC IPROEB SA

În acest proiect ne -am propus să realizăm analiza financiară a societății SC IPROEB SA
Bistrița în perioada 201 7 – 2019. În acest scop, am analizat echilibrul financiar pe baza
bilanțului financiar și performanțele financiare pe baza contului de profit și pierdere.
De asemenea, am urmărit evoluția fluxurilor de trezorerie pe p arcursul celor patru ani
prin întocmirea tabloului fluxurilor de trezorerie și prin calcularea cash -flowurilor utilizate
pentru evaluarea întreprinderii.
Mai mult, am măsurat performanțele firmei IPROEB prin calcularea ratelor de
rentabilitate și a indicat orilor specifici riscului.
S.C. IPROEB S.A.Bistrița, înființată la 26.01.1991, este o societate cu o mare experiență
în domeniul electrotehnic, ce oferă o gamă largă de produse electrotehnice, cuprinzând o mare
varietate de cabluri, cordoane și conducte el ectrice izolate în PVC și cauciuc, cabluri cu izolație
din polietilenă reticulată, conductoare neizolate pentru linii aeriene de energie electrică din
aluminiu și oțel -aluminiu, cabluri de oțel pentru tracțiune, materiale electroizolante, tablouri de

25

autom atizare, executate în conformitate cu standardele românești și străine, produse destinate
pieței interne și pieței externe.62
Toate acestea sunt realizate pe baza unor importante investiții. Tehnologia pusă la
dispoziția specialiștilor din domeniul cercetă rii-dezvoltării și din laboratoarele societății asigură
o mare flexibilitate a producției, reușind omologarea și introducerea în fabricație de noi
sortimente.
Continua preocupare pentru ridicarea calității produselor a impus încă din 1994
implementarea și aplicarea de către companie a Sistemului de Asigurare a Calității, conform
cerințelor ISO 9001, certificarea Sistemului de Asigurare a Calității fiind acordată la 4 iulie
1995 de prestigiosul TUV Bayern Sachsen din Germania. Colectivul SC IPROEB SA Bistriț a
se străduiește să îndeplinească în totalitate cerințele clienților, preocuparea de prim rang fiind
lărgirea pieței interne și cucerirea de noi piețe externe.63
SC IPROEB SA are în proprietate imobilizări corporale, materializate în terenuri, clădiri,
construcții speciale, mașini și echipamente tehnologice, mijloace de transport și imobilizări în
curs.
Principalele piețe de desfacere pentru fiecare produs sau serviciu sunt: cabluri izolate și
neizolate – piața internă și export, materiale electroizolante ș i mijloace de automatizare și
aparataj electric de joasă și medie tensiune – piața internă.

3.1 Analiza pragului de rentabilitate din exploatare .

1) Cheltuieli fixe (CF)

CF=20% (consumuri externe de la terți + ch privind mărfurile -reduceri comerciale primite) +
20% ch cu personalul + ch cu amortizarea si provizioanele din exploatare + ch cu alte impozite
și taxe
Consumuri ext de la terți 2017 = 76.009.306 + 178.633 + 1 .567.065 + 2.256.339 = 80.011.343
Consumuri ext de la terți 2018 = 79.738.232 + 244.054 + 1.812.331 + 2.364.864 = 84.159.481
Consumuri ext de la terți 2019 = 72.169.416 + 224.151 + 2.068.219 + 2.366.742 = 76.828.528

62 http://www.iproeb.ro/produs?id=1015 /

63 http://www.iproeb.ro/produs?id=1015/

26

CF2017= 20% x ( 80.011.343 + 113.411 – 36 ) + 20% x 18.305.087 + 2.525.146 + 503.266 +
493.767 + 588.153 = 16.024.943,6 + 3.661.017,4 + 3.522.179 + 588.153 = 23.796.293
CF2018= 20% x ( 84.159.481 + 312.505 – 76.676 ) + 20% x 20.284.560 + 2.477.326 + 91.800 –
1.249.673 + 809.845 = 16.8 79.062 + 4.056.912 + 2.129.298 = 23.065.272
CF2019 = 20% x ( 76.828.528 + 959.306 – 5.555 ) + 20% x 22.300.045 + 2.820.074 – 630.508
– 218.850 + 853.226 = 15.556.455,8 + 4.460.009 + 2.823.942 = 22.840.406,8

Costurile fixe – sunt costuri care nu se modifică chiar dacă nivelul activității variază. În
consecință, costurile fixe totale sunt constante pentru toate nivelurile de activitate (de exemplu,
cheltuielile generale de producție ale secțiilor, cheltuielile generale de administrație, cele cu
chiriile, cu a mortizarea etc.).64

2) Cheltuieli variabile
CV = 80% (consumuri externe de la terți + ch privind mărfurile -reduceri comerciale primite) +
80% ch. Personal + ch. Cu despăgubiri,donații și active cedate(ct. 652 ->658)

CV 2017= 80% x ( 80.011.343 + 113.411 – 36 ) + 80% x 18.305.087 + 137.735 = 64.099.774,4
+ 14.644.069,6 + 137.735 = 78.881.579
CV 2018= 80% x ( 84.159.481 + 312.505 – 76.676) + 80% x 20.284.560 + 156.006 = 67.516.248
+ 16.227.648 + 156.006 = 83.899.902
CV 2019= 80% x ( 76.828.528 + 959.306 – 5.555 ) + 80% x 22.300.045 + 157.666 =62.225.823,2
+ 17.840.036 + 157.666 = 80.223.525,2
Costurile variabile – sunt costuri totale (aferente întregii cantități obținute) care variază
în raport cu modificările nivelului activită ții. În consecință, costurile variabile totale cresc
direct proporțional cu volumul producției.65

3) Marja asupra cheltuielilor variabile (MCV)

MCV=CA -CV
MCV 2017= 104.411.531 – 78.881.579 = 25.529.952
MCV 2018= 108.556.624 – 83.899.902 = 24.656.722

64 https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/printeaza -articolul -3525/
65 https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/printeaza -articolul -3525/

27

MCV 2019= 104.834.526 – 80.223.525,2=24.611.000,8
Marja asupra cheltuielilor variabile (MCV) prezintă surplusul din activitatea de
exploatare luând în calcul doar cheltuielile variabile. Determinarea acesteia presupune
realizarea distincției dintre cheltuielil e variabile (direct proporționale cu volumul vânzărilor) și
cele fixe (necorelate cu volumul vânzărilor).

4) Marja asupra ch variabile exprimata in procente (MCV%)
MCV%=
100CAMCV

MCV% 2017= 25.529 .952
104 .411 .531 x 100 = 24,45 %
MCV% 2018= 24.656 .722
108 .556 .624 x 100 = 22,71 %
MCV% 2019= 24.611 .000 ,8
104 .834 .526 x 100 = 23,48 %
MCV% prezinta valoarea procentuală a surplusului din activitatea de exploatarea bazat
doar pe cheluielile variabile.

5) Pragul de rentabilitate din exploatare (CA pr)
CA pr=
% MCVCF

CA pr 2017= 23.796 .293
24,45 % = 97.326.351,73
CA pr 2018= 23.065 .272
22,71% = 101.564.385,7
CA pr 2019=22.840 .406 ,8
23,48% = 97.276.005,11

Pragul de rentabilitate din exploatare se mai numește și punct mort și evidențiază nivelul
minim de activitate la care trebuie să se situeze societatea pt a nu lucra în pierdere. Peste acest
punct, activitatea societății devine rentabilă.
În situația de față punctul mort înregistrează valori foarte ridicate datorită costurilor
mari pe care firma le angajază pentru achiziția de materii prime și materiale consumabile
precum și costurilor cu remunerarea personalului.

28

6) Rata riscului de exploa tare (R re)
Rre =
100CACApr

Rre 2017 = 97.326 .351 ,73
104 .411 .531 x 100 = 93,2%
Rre 2018 = 101 .564 .385 ,7
108 .556 .624 x 100 = 93,5%
Rre 2019 =97.276 .005 ,11
104 .834 .526 x 100 = 92,8%

Această rata e preferabil să fie cât mai mică, pentru a evidenția un risc de exploatare
minim. Cu cât rata riscului de exploatare e mai mică, cu atât, și pragul din rentabilitate e mai
mic. În situația de față rata riscului de exploatare înregistrează valori foarte ridicate datorită
veniturilor totale care depă șesc cu foarte puțin pragul de rentabilitate.

7) Indicele de securitate (I S)

IS=
CACApr CA−

Is 2017 = 104 .411 .531 − 97.326 .351 ,73
104 .411 .531 x 100 = 6,8 %

Is 2018 = 108 .556 .624 −101 .564 .385 ,7
108 .556 .624 x 100 = 6,44 %

Is 2019 =104 .834 .526 −97.276 .005 ,11
104 .834 .526 x 100 = 7,21 %

Indicele de securitate evidențiază marja de securitate de care dispune societatea. Cu cât
valoarea acestui indice este mai mare, cu atât riscul de exploatare va fi mai redus.
Firma analizată dispune de o marje de securitate foarte redusă care o poate predispune
la anumite evenimente neprevăzute .

8) Poziția absoluta față de CA pr (flexibilitatea absoluta ) (α)

α= CA -CA PR

α 2017 = 104.411.531 – 97.326.351,73 = 7.085.179,3

α 2018 = 108.556.624 – 101.564.385,7 = 6.992.238,3

29

α 2019 = 104.834.526 – 97.276.005,11 = 7.558.520,9

9) Pozitia relativa fata de CA pr (coeficientul de volatilitate) (α’ )

α’=
100CApr

α’2017 = 7.085 .179 ,3
97.326 .351 ,73 x 100 = 7,2 %

α’2018 = 6.992 .238 ,3
101 .564 .385 ,7 x 100 = 6,88 %

α’2019 = 7.558 .520 ,9
97.276 .005 ,11 x 100 = 7,77 %

Flexibilitatea absolută și coeficientul de volatilitate evidențiază capacitatea societății de
a-și adapta producția la cerințele pieței. E de dorit ca valorile înreg istrate să fie cât mai mari.

INTERPRETARE

În cazul societății analizate cei doi indicatori înregistrează valori scazute, aspect
nefavorabil deoarece societatea nu are capacitatea de a -și adapta producția la cerințele pieței. O
primă cauză al acestei situații poate fi gradul redus al investițiilor în imobilizari mai
performante și mai tehnologizate.

Societatea analizată prezint ă un risc de exploatare ridicat, manifestând o fluctuație
nefavorabilă în 2018 față de 2017 și o fluctuație favorabila în 2019 față de 2018 . Aceste
fluctuații resimțindu -se doar la nivel scriptic deaorece valorile înregistrate sunt minimale.
Această scădere a valorilor ratei, corelată cu creșterea indicelui de securitate diminuează
riscul de exploatare al societății.
Poziția absolută a societății este în creșterea, manifestând o diferență de 556.282,6 lei
în 2019 față de 2018 , acest lucru evidențiind o majorare a capacității societății de a -și adapta
producția la cerințele pieței și indicând un risc de exploatare în descre ștere. Pozitia relativă
înregistrează valori mai mari cand riscul este minim, așa cum putem observa și în cazul
societății analizate unde poziția relativă crește cu aproximativ 1 %, iar riscut scade aproape în
aceeași proporție.
In raport cu pragul de ren tabilitate, situația societății este nefavorabilă , deoarece cifra
de afaceri netă nu depașește cu mult punctul critic.

30

3.2 Analiza pragului de faliment .

Diagnosticul financiar permite cu ajutorul sitemului de rate de rentabilitate și de echilibru
financiar evidențierea punctelor tari și a celor slabe ale gestiunii financiare, chiar și a riscurilor
de exploatare, financiar, de îndatorare etc.
Mai multi ce rcetători și organisme financiare au fost preocupate de elaborarea unei
metode de predicție a riscului de faliment pronind de la o grupare de rate strâns corelate cu
stsarea de sănătate sau cu cea de slăbiciune a întreprinderilor. 66

3.2.1 Metoda lui Altman

Z=1,2*R 5+1,4*R 4+3,3*R 1+ 0,6*R 3+ R 2, unde:

R
1 = RC
AT; Unde: – RC= rezultatul curent,
– AT= activ total .

R
2 = CA
AT; Unde: – CA= cifra de afaceri,
– AT= active totale
R
3 =Valoarea de piață a capitalurilor proprii
Valoarea datoriilor totale;
R
4 = Profirul reinvestit
AT;
R
5 = AC
AT; Unde: – AC= active circulante,
– AT= activ total

R12017 = 2.618 .483
83.304 .747 = 0,0314;
R12018 = 4.957 .949
84.392 .428 = 0,0587;
R12019 = 3.341 .561
79.631 .470 = 0,0419;

R1 are semnificația unei rate de rentabilitate economică, sau de eficiență a utilizării
activelor și este de dorit sa fie cât mai mare și să crească.

R22017= 104 .441 .531
83.304 .747 = 1,253;
R22018 = 108 .556 .624
84.392 .428 = 1,286;

66 Ion Stancu (1994): Gestiunea financi ară a agenților economici, Ed. Economica, pg.95 -96.

31

R2 2019 =104 .834 .526
79.631 .470 = 1,316;

R2 este un indicator de eficiență a utilizării activelor care exprimă rotația activului prin
cifra de afaceri. Cu cât activitatea societății este mai eficientă, cu atât vânzările sunt mai mari,
iar activele se vor reînnoi mai rapid pr in cifra de afaceri.

R32017 = 69.025 .228
14.279 .519 = 4,834;
R32018 = 67.093 .901
17.298 .527 = 3,878 ;
R32019 = 66.035 .075
13.596 .395 = 4,857 ;

R3 semnifică gradul de îndatorare al întreprinderii prin împrumuturi pe termen scurt,
mediu sau lung. Se recomandă ca această rată să fie de o valoare cât mai mare.

R42017= 2.164 .073
83.304 .747 = 0,026;
R42018 = 4.068 .673
84.392 .428 = 0,048;
R42019 = 2.941 .174
79.631 .470 = 0,037;

R4 are semnificația capacității de finanțare internă a societății și se recomandă ca
valoarea sa fie cât mai mare.

R52017= 48.493 .607
83.304 .747 = 0,58;
R52018 = 51.166 .155
84.392 .428 = 0,61;
R52019 = 47.378 .111
79.631 .470 = 0,59;

R5 are semnificația flexibilității societății și arată ponderea activului circulant în activul
total și se recomandă ca acest raport sa fie cât mai mare.

Z2017= 1,2*0,58 + 1,4*0,026 + 3,3*0,0314 + 0,6*4,834 + 1,253 =

32

=0,696 + 0,0364 + 0,10362 + 2,9004 = 3 ,73642

Z2018= 1,2*0,61 + 1,4*0,048 + 3,3*0,0587 + 0,6*3,878 + 1,286 =
=0,732 + 0,0672 + 0,19371 + 2,3268 + 1,286 = 4,60571

Z2019= 1,2*0,59 + 1,4*0,037 + 3,3*0,0419 + 0,6* 4,857 + 1,316 =
= 0,708 + 0,0518 + 0,13827 + 2,9142 + 1.316 = 5 ,12827

Interpretare în funcție de valorile lui Z:
Z < 1,8 – starea de faliment este iminentă;
Z > 3,0 – situația financiară este bună ; bancherul poate avea încredere în întreprinderea
respectivă, aceasta fiind solvabilă ;
1,8 < Z < 3 – situația financiară este dificilă, cu performanțe vizibil diminuate și apropiate de
pragul stării de faliment;
Deoarece Z în anul 2017 are valoarea 3,73642 , în anul 2018 are 4,60571 , iar în 2019
are valoarea 5,12827 situația societatii este favorabila . Din punct de vedere bancar societatea
beneficiază de un grad ridicat de încredere fiind rentabilă și eligibilă pentru a accesa noi credite
bancare.

3.2.2 Metoda Conan -Holder

Z=0,16*R 1+0,22*R 2-0,87*R 3-0,10*R 4+0,24*R 5, unde:

R
1 =
ATstocuri AC−
R
2 =
ATpermanente Capitaluri .
R
3 =
CAfinanciare Cheltuieli .
R
4 =
adaugata Valoareapersonalulcu Cheltuieli
…
R
5 =
totale DatoriiEBE
.

R12017 = 48.493 .607 − 16.148 .683
83.304 .747 = 0,39;

33

R12018 = 51.166 .155 −19.365 .396
84.392 .428 = 0,38;

R12019 = 47.378 .111 −16.807 .600
79.631 .470 = 0,38;

R1 exprim ă ponderea activelor circulante lichide (crean țe + disponibilit ăți) în activele totale;

R22017 = 71.485 .929
83.304 .747 = 0,86;

R22018 = 68.304 .929
84.392 .428 = 0,81;

R22019 = 68.019 .431
79.631 .470 = 0,85;

R2 exprim ă finan țarea stabil ă a activelor din capitalurile permanente;

R32017 = 243 .927
104 .441 .531 = 0,0023;

R32018 = 257 .865
108 .556 .624 = 0,0024;

R32019 = 259 .215
104 .834 .526 = 0,0025;

R3 exprim ă ponderea cheltuielilor financiare în cifra de afaceri;

R42017 = 18.305 .087
24.294 .262 = 0,75;

R42018 = 20.284 .560
27.395 .974 = 0,74;

R42019 = 22.300 .045
27.901 .791 = 0,81;

R4 exprim ă ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea ad ăugată.

R52017 = 5.401 .022
14.279 .519 = 0,38;

34

R52018 = 6.301 .569
17.298 .527 = 0,36;

R52019 = 4.748 .520
13.596 .395 = 0,35

R5 exprim ă gradul de rambursare a datoriilor totale din EBE;
Z2017= 0,16 x 0,39 + 0,22 x 0,86 – 0,87 x 0,0023 – 0,10 x 0,75 + 0,24 x 0,38 = 0,266

Z2018= 0,16 x 0,38 + 0,22 x 0,81 – 0,87 x 0,0024 – 0,10 x 0,74 + 0,24 x 0,36 = 0,25

Z2019= 0,16 x 0,38 + 0,22 x 0,85 – 0,87 x 0,0025 – 0,10 x 0,81 + 0,24 x 0,35 = 0,248

INTERPRETARE

Deoarece Z este în anul 2017 0,266 , în anul 2018 0,25, iar în 2019 este 0,248 situația
societatii este una favorabila . Riscul de faliment se situează sub 10% .

3.3. Construcția tabloului de finanțare
3.3.1 . Constru cția bilanțului funcțional

Bilanțul funcțional are la bază concepția economică asupra bilanțului, potrivit căreia
activul bilanțului cuprinde toate bunurile utilizate în scopuri econimice de către întreprindere și
nu numai bunurile asupra cărora ea are dreptul de proprietate, iar pasivul indică sursele de
finanțare a utilizărilor, delimitându -se pentru fiecare categorie de utilizări a sursei de finanțare.

ACTIV SIMBOL 2017 2018 2019
Imobilizări necorporale (val. brută) 27.177 23.668 74.219
Imobilizări corporale (val. brută) 32.760.236 32.575.996 31.552.531
Imobilizări financiare (val. brută) 2.023.727 626.609 626.609

35

Total active aciclice (utilizări)
stabile US 34.811.140 33.226.273 32.253.359
Stocuri (val. brută) 16.148.683 19.365.396 16.807.500
Creanțe comerciale 29.181.330 30.288.849 25.036.796
Alte creanțe din exploatare
(avansuri plătite și alte creanțe mai
puțin debitori diverși) 113.048 365.636 260.398
Total active ciclice aferente
exploatarii ACE 45.443.061 50.019.881 42.104.694
Creanțe față de grup și asociați 0 0 0
Debitori diverși (ct. 461, 471 și
473– rd 93. F30 ) 32.497 159.768 161.591
Cheltuieli înreg. În avans – 4411
platit in plus 0 0 0
Total active ciclice în afara
exploatarii ACAE 32.497 159.768 161.591
Investiții financiare pe termen scurt 0 0 0
Disponibilități bănești 3.018. 049 986.506 5.111.826
Trezoreria de activ TA 3.018.049 986.506 5.111.826
TOTAL ACTIV 𝟖𝟑.𝟑𝟎𝟒 .𝟕𝟒𝟕 84.392.428 79.631.470
PASIV
Capitaluri proprii (inclusiv
amortizarea) 69.025.228 67.093.901 66.035.075
Împrumuturi pe termen mediu și
lung + Subvenții pentru investiții 0 0 0
Provizioane 2.460.701 1.211.028 992.178
Total pasive aciclice (resurse)
stabile RS 71.485.929 68.304.929 67.027.253
Datorii comerciale(inclusiv leasing
conform rd156 F30) 9.158.885 12.031.273 7.790.982
Avansuri încasate 51.894 81.341 895.010
Alte datorii de exploatare 1.407.480 1.845.928 1.836.352
Total pasive ciclice aferente
exploatarii DE 10.618.259 13.958.542 10.522.344
Datorii față de grup și asociați 1.200.559 2.128.957 2.079.611
Creditori diverși (ct. 462,472,473) 0 0 2.262

36

Venituri înregistrate în avans 0 0 0
Total pasive ciclice în afara
exploatarii DAE 1.200.559 2.128.957 2.081.873
Datorii financiare pe termen scurt 0 0 0
Trezoreria de pasiv TP 0 0 0
TOTAL PASIV 𝟖𝟑.𝟑𝟎𝟒 .𝟕𝟒𝟕 84.392.428 79.631.470

3.4. Analiza indicatorilor echilibru lui financiar calculați pe baza bilanțului funcțional

Indicatori de echilibru 2017 2018 2019
FRNG = RS – US 36.674.789 35.078.656 34.773.894
NFRE = ACE – DE 34.824.802 36.061.339 31.582.350
NFRAE = ACAE – DAE -1.168.062 -1.969.189 -1.920.282
NFR = NFRE + NFRAE 33.656.740 34.092.150 29.662.068
TN = FRNG – NFR 3.018.049
986.506
5.111.826

FRNG 2017 = 71.485.929 – 34.811.140 = 36.674.789
FRNG 2018 = 68.304.929 – 33.226.273 = 35.078.656
FRNG 2019 = 67.027.253 – 32.253.359 = 34.773.894

Fondul de rulment net global reprezintă aceea parte din resursele durabile care este afectată
finanțării ciclului de exploat are.
În cazul societății IPROEB SA , fondul de rulm ent net global înregistrează valori
pozitive , valori ce reflectă echilibrul financiar pe termen lung al societății, adică al resurselor
stabile în raport cu nevoile stabil e. Cu alte cuvinte, putem spune că societatea a
achiziționat imobilizările numai din surse permanente respectând astfel principiul de gestiune
financiară: la nevoi permanente se alocă surse permanente.
În ceea ce privește dinamica acestui indicator, aceasta este nefavorabilă într-o proporție
destul de mică . Acestă diminuare înregistrată de fondul de rulm ent net global este d atorată
scăderii capitalului permanent într -o proportie mult mai mare spre deosebire de scaderea
suferită de nevoile permanente.

NFR 2017 = 34.824.802 -1.168.062 = 33.656.740
NFR 2018 = 36.061.339 – 1.969.189 = 34.092.150
NFR 2019 = 31.582.350 -1.920.282 = 29.662.068

37

Nevoia de fond de rulment este analizată pe baza a două component e, și anume nevoia
de fond de rulment din exploat are și cea din afara exploat ării.

NFRE 2017 = 45.443.061 – 9.222.443 = 34.824.802
NFRE 2018 = 50.019.881 – 10.460.488 = 36.061.339
NFRE 2019 = 42.104.694 – 10.522.344 = 31.582.350

NFRAE 2017 = 32.497 – 1.200.559 = -1.168.062
NFRAE 2018 = 159.768 – 2.128.957 = -1.969.189
NFRAE 2019 = 161.591 – 2.081.873 = -1.920.282

Nevoia de fond de rulment din exploata re este aceea compo nentă stabilă a nevoi de
fond de rulm ent, care poate fi finanțată pe baza fond ului de rulm ent net global. Acest indicator,
fiind unul stabil și prin urmare fiind acoperit din resurse stabil e, influ ențează pe lângă
lichiditatea agentului economic și rentabil itatea acestuia.
În perioada analizată nevoia de fond de rulm ent din exploat are are valori pozitive ,
semnificând că nu există un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare.

TN 2017 =36.674.789 – 33.656.740 = 3.018.049
TN 2018 =35.078.656 – 34.092.150 = 986.506
TN 2019 = 34.773.894 – 29.662.068 = 5.111.826
Trezoreria netă, în concepția fun cțională, este rezultatul echilibrului fun cțional, ca
diferență în tre fond ul de rulm ent net global și nevoia de finanțare din exploatare și
din afara exploat ării. Trezoreria neta inregistreaza valori pozitive .
O trezorerie netă pozitivă semnifică o stare de echilibru financiar la nivelul întregii
întreprinderi.

38

COLNCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma efectuarii analizei financiare asupra S.C. IPROEB S.A BISTRIȚA , s-a obținut
un cumul de informa ții care pot fi sintetizate in urm ătoarele concluzii:
Din punctul de vedere al activității de exploatare societatea analizată înregistrează valori
nefavorabile în cadrul indicatorilor desemnați pentru analiza rentabilității din exploatare:
– În comparație cu rulajul mare pe care societatea îl înregistrează, marja asupra cheltuielilor
variabile , înregistrează valori destul de mici având în vedere că reprezintă un surplus
calcul at doar baza cheltuielile variabile.
– Pragul de rentabilitate din exp loatare ( punct mort ) pus în concordanță cu cifra de afaceri,
înregistrează valori foarte mari , aspect economic nefavorabil deoarece reprezintă nivelul
minim de activitate la care trebuie să se situeze societatea pt a nu lucra în pierdere.
– Rata riscului de exploatare trebuie as înregistreze valori cât mai mici pentru a evidenția
um risc de exploatare scăzut, însă societatea înregistreaza în 2017 – 93,2% , în 2018 –
93,5%, iar în 2019 – 92,8%.
– Marja de siguranță de care dispune societatea este de stul de redusă, întrucât indicele de
siguranță înregistrează în toată perioada de analiză valori de sub 8 procente.
– Atât coeficientul de volatilitate cât și flexibilitatea absolută evidențaiză o capacitate
redusă de adaptare a producției la cerințele pieței.
Din punctul meu de vedere, pentru a îmbunătății pragul de rentabilitate din exploatare
societatea ar trebui să reducă atât cheltuielile fix cât și pe cele variabile. Pentru înc eput aceasta
ar trebui să acorde o atenție sporită cheltuielilor cu materiile prime si a materialelor precum și
a cheltuielilor cu personalul, întrucât acestea compun cea mai mare parte a cheltuielilor din
exploatare. O dată cu diminuarea acestor cheltuiel i societatea ar putea îndrepta sumele obținute
spre cercetarea și dezvoltarea liniilor de producție.
Din punct de vedere a pragului de faliment societatea dispune de un grad ridicat de
încredere , deoarece indicatorii o reprezintă ca fiind rentabilă și elig ibilă în contractarea de noi
credite.
Pentru analiza pragului de faliment am utilizat doua dintre metodele de predicție a riscului
de faliment și anume: Metoda lui Altman și Metoda Conan -Holder .
– În cadrul metodei Altman societatea a înregistrat în 2017 – 3,73642 , în 2018 – 4,60571 , iar
in 2019 – 5,12827, sume ce depășesc valoarea oportună de 3,0, astfel că orice bancher poate
avea încredere în întrepr inderea analizată deoarece aceasta este solvabilă .

39

– În cadrul metodei Conan -Holder entitatea înregistrează: 2017 – 0,266, 2018 – 0,25, 2019
– 0,248, valori supraunitare celei de 0,16 fapt pentru care situația întreprinderii este „Foarte
Buna„ , iar probabilitatea producerii riscului de faliment fiind de „su b 10 %„.
În cadrul studiului de caz, echilibrul financiar s-a analizat cu ajutorul bilanțului
financiar, pe baza căruia s -au determinat o serie de indicatori :
– Fondul de rulment net global care înregistrează valori pozitive, aspect favorabil ce
reflectă că societatea realizează echilibru financiar pe termen lung, adică aceasta dispune
de o marjă de securitate, care să o protejeze de anumite evenimente neprevăzute.
– Nevoia de fond de rulment înregistrează valori pozitive în ambele perioade analizat e, fiind
un aspect negativ pentru societate ceea ce reflectă existența unui dez echilibru financiar pe
termen scur t, manifestându -se o tendință de creștere.
– Trezoreria netă este pozitivă pe parcursul perioadei analizate. Refectă echilibru financiar
prin exi stența unui surplus monetar la sfârșitul exercițiului. Se manifesta o tendință de
creștere , aspect favorabil pentru societate.
În concluzie, societatea comerciala IPROEB S.A deși înregistreaz ă valori aproximativ
constante de la o perioadă la alta a ratelor de rentabilitate – are o bonitate financiara bun ă, fiind
caracterizat ă printr -un nivel acceptabil de eficien ță al gestiunii resurselor financiare. De
asemenea, dispune de o autonomie financiar ă ridicat ă și un grad redus de îndatorare, cu impact
favorabil asupra lichidita ții și solvabilita ții firmei.
In ansamblu, situa ția financiar ă a S.C. IPROEB S.A . poate fi apreciat ă ca fiind relativ
bună, întreprinderea fiind eligibilă pentru contractarea d e noi credite.

SITUAȚII FINANCIARE IPROEB SA BISTRIȚA 2017 -2019

40

BIBLIOGRAFIE

1. Lilia Dumbrăveanu (2016): Mijloacele de finanțare și limitele acestor finanțări. CZU
338.2
2. Gheorghe D. Bistriceanu, Mihai N. Adochitei, Emil Negrea (2001): Finanțele agenților
economici. Editura economică .
3. Biber G. Emil (1998): Procesul investițional in economia de piață. Editura Infomin
Deva.
4. Biber G. Emil (2002): Fundamentarea economică a procesului investițional, ed.
INFOMIN.
5. Tatiana Pastu șac (201 1): Autofinanțarea in cadrul deciziei de finanțare a întreprinderii.
6. Gh. Bailesteanu (1997): Diagnostic, risc si eficienta in afaceri, ed. Mirton Timișoara .
7. Nicoleta Barbuță -Mișu (2009): Finanțarea și performanța întreprinderii. Ed. Didactică
și pedagogică .
8. Horia Cristea și Nicolae Ștefănescu (2003): Finanțele Întreprinderii. Editura CECCAR,
București .
9. Gabriel Mihai (2015): Majorarea capitalului social al societatii pe actiuni prin conversia
creantelor, Curierul Judiciar 662 .
10. Georgeta Vintilă (1997): Gestiu nea financiară a întreprinderii, ed. Didactică și
pedagogică Buc .
11. Heteș -Gavra Iosif (2009): Activitatea și operațiunile instituțiilor de credit, ed. Mirton .
12. Daniela Zăpodeanu (2005): Monedă și credit, ed. Universitatea din Oradea.
13. Ioan-Ovidiu Spătăcean, An drei Vlad Oprea: Studia universitatis Petru Maior, Series
Oeconomica .
14. Vasile Ilie (2010): Gestiunea financiara a intreprinderii, cap. II.
15. Andra Maria Gaina (2005): Importanța piețelor de capital în cadrul pieîei financiare,
rev. Stiinte Juridice 261.
16. Conf. univ.dr.Petre BREZEANU: Gestiunea financiara a intreprinderii, modulul 4, ed.
CAVALLIOTI.
17. Gheorghe Manolescu (2006): Bănci și credit, ed. Fundației României de Mâine .
18. Vasile Robu,Ion Anghel,Claudia Serban,Daniela Tutui(2003): Evaluarea
Întreprinderii,ed. B ucuresti ASE .

41

19. Vasile Ilie (2010): Gestiunea financiară a întreprinderii, ed. Meteor Publishing cap. 3.
20. I. Trenca (2004) – Metode și tehnici bancare, Ed. Casa Cărții de Știință .
21. C.Basno, N.Dardac, C.Floricel (2003) – Monedă, Credit, Bănci, Ed. RA, București .
22. Larisa Bătrâncea, Anca Nichit, Andrei Moscviciov (2010): Standing Financiar, Ed.
Risoprint .
23. Sergiu Pascaru (2017): Prezentarea modelelor de evaluare a riscului de faliment prin
prisma managementului anticriză , Univ. Tehnică a Moldovei.
24. Mihai Toma și Feli cia Alexandru (2003) : Finanțe și gestiune financiară, Ed.
Economica .
25. Larisa Bătrâncea, Anca Nichit, Andrei Moscviciov (2010): Standing Financiar, Ed.
Risoprint .
26. Mițul Anatoli (2018): Metode de determinare a riscului de faliment, Universitatea
Moldova .
27. Diana Grițco: Determinarea Bonit ății Agen ților Economici De C ătre Institu țiile
Financiare, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din B ălți.
28. Ion Stancu (1994): Gestiunea financiară a agenților economici, Ed. Economica .
29. https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/printeaza -articolul -3525/
30. http://www.iproeb.ro/produs?id=1015/