FACULT ATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR CLUJ -NAPOCA LUCRARE DE DISERTAȚIE DEZVOLTARE AGRICOLĂ DURABILĂ FINANȚATĂ PRIN INSTRUMENTE… [618925]
UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA
AFACERILOR
CLUJ -NAPOCA
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Coordonator științific:
Conf.univ. dr. Irimie POPA
Masterand: [anonimizat]
2017
UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI
FACULT ATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA
AFACERILOR
CLUJ -NAPOCA
LUCRARE DE DISERTAȚIE
DEZVOLTARE AGRICOLĂ DURABILĂ
FINANȚATĂ PRIN INSTRUMENTE
STRCTURALE
Coordonator științific:
Conf.univ. dr. Irimie POPA
Masterand: [anonimizat]
2017
Cuprins
CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE, CONCEPTUALE ȘI METODOLOGICE
PRIVIND DEZVOLTAREA DURABILĂ ………………………….. ………………………….. ………. 1
1.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE DEZVO LTARE DURABILĂ …………………… 1
1.2 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII DURABILE ………………………….. ………….. 5
1.3 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN AGRICULTURĂ ……………. 6
CAPITOLUL 2. DEZVOLTAREA DURABIL Ă ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII
ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ………………………….. ………………………….. …… 12
CAPITOLUL 3. STRATEGIA UNEI AGRICULTURI DU RABILE ÎN
ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 16
CAPITOLUL 4 : IMPACTUL FINANȚĂRII PRIN FONDURI STRUCTURALE
ASUPRA AGRICULTURII DURABILE ÎN ROMÂNIA ………………………….. …………… 27
4.1 PNDR 2007 -2013, AXA II, MĂSURA 214 ………………………….. ………………………… 27
4.2 ANALIZA GRADULUI DE ÎNDEPLINIRE A OBIECTIVELOR PROPUSE .. 31
PRIN MĂSURA 214 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 31
4.2.1 PROGRESUL MĂSURII 214 DIN PUNCT DE VEDERE AL ATINGERII
TARGET -URILOR FIZICE ȘI FINANCIARE ÎN PERIOADA 2009 -2011 …………… 31
4.2.2 EVOLUȚIA INDICATORILOR DE BAZĂ DEZVOLTAȚI ÎN PLANUL
NAȚIONAL STRATEGIC DE DEZVOLTARE RURALĂ ………………………….. …….. 34
4.3. EVALUAREA IMPACTULUI IMPLEMENTĂRII MĂSURII 214 ASUPRA
OBIECTIVELOR RELEVANTE DE MEDIU ………………………….. ………………………….. . 35
4.3.1. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MENȚINERII ȘI PROMOVĂRII
SISTEMELOR AGRICOLE DURABILE ………………………….. ………………………….. …. 37
4.3.2. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MENȚINERII S AU ……………………. 38
ÎMBUNĂTĂȚIRII CALITĂȚII APEI ………………………….. ………………………….. ………. 38
4.3.3. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MENȚINERII SAU ……………………. 38
ÎMBUNĂTĂȚIRII CALITĂȚII SOLULUI ………………………….. ………………………….. .. 38
4.3.4. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA COMBATERII ………………………….. . 39
SCHIMBĂRILOR CLIM ATICE ………………………….. ………………………….. ……………… 39
4.3.5. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA ÎMBUNĂTĂȚIRII ……………………… 39
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ………………………….. ………………………….. ……………….. 39
4.4 ANALIZA COMPARATIVĂ PRIVIND EFICIENȚA ECONOMICĂ A ……….. 40
PRODUSELOR CONVENȚIONALE ȘI A CELOR BIO -ECOLOGICE …………………… 40
CAPITOLUL 5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………… 45
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE ………………………….. ………………………….. …………………….. 48
LISTA TABELELOR
Tabel nr. 1 Premisele teritoriale ale implementării dezvoltării durabile
Tabel nr. 2 Lanț ul schimbărilor conceptuale în aprecierea dezvoltării
Tabel nr. 3 Stadiul cer erilor depuse pentru măsura 214
Tabel nr. 4 Situația implementă rii măsurii 214 în campania 2013
Tabel nr. 5 Gradul de realizare al obiectivelor speci fice și operaționale Măsura 214
Tabel nr. 6 Evoluția indicatorilor de bază din PNS pentru AXA II
Tabel nr. 7 Evaluarea impactului măsurii 214 asupra obiectivelor relevante de mediu
Tabel nr. 8 Eficiența economică comparată a grâului în variante tehnologice diferite
LISTA FIGURILOR
Figura nr. 1 Dimensiunile dezvoltării durabile
Figura nr. 2 Elementele dezvoltării agricole
Figura nr. 3 Suprafața cultivată în România după metoda de producție ecologică
ABREVIERI
APDRP – Agenția de plăți pentru Dezvoltare Rural ă și Pescuit
CE- Comisia Europeană
FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
FEGA – Fondul European de Garantare Agricolă
MADR – Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
PAC – Politica Agricolă Comună
PNDR – Programul Național de Dezvo ltare Rurală
PNS – Planul Național Strategic
SAPS – Schema de Plată unică pe Suprafață
UE- Uniunea Europeană
MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
Sintagma „dezvoltare durabilă” es te una dintre cele mai complexe noțiuni pr in
diversitatea problemelor ce intră în structura ei semantică și logică. Definițiile
recente ale acestui termen se referă la o dezvoltare care să mențină și/sau să
îmbunătățească pe termen lung condițiile de mediu și calitatea vieții oamenilor.
Dezvoltare a durabilă presupune asigurarea unui echilibru între creșterea economică
și protecția mediului prin satisfacerea atât a cerințelor prezente, cât și a celor de
perspectivă ale dezvoltării sociale. Dezvoltarea care vine în întâmpinarea nevoilor
curente, fără a le compromite pe cele ale generațiilor viitoare.
În timp, conceptul de dezvoltare durabilă a pătruns și în agricultură ca răspuns la
întreaga suită de neajunsuri ale agriculturii convenționale. Agricultura durabilă este
un sistem de tehnologii și practi ci menite să asigure o producție satisfăcătoare prin
realizarea unor obiective ecologice.
Prin implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală, România are
posibilitatea de a sprijini dezvoltarea agriculturii sustena bile prin măsurile conturate
prin axe prioritare pentru finanțare prin fondurile structurale europene -FEGA ȘI
FEADR.
Lucrarea de față își propune, în prima parte, să evidențieze aspectele teoretice și
practice ale acestui concept dinamic de dezvoltare agricolă durabilă. În a doua parte
se va analiza impactul accesării de fonduri europene prin instrumentele structurale
asupra unei dezvoltări agricole durabile în România. Pe parcursul lucrării mi -am
propus să urmăresc caracteristicile, importanța, necesitatea, principiile și metodele
de dez voltare durabilă în sectorul agricol.
Motivez alegerea temei de față pentru actualitatea subiectului și importanța
dezvoltării durabile în protejarea mediului înconjurător și a siguranței sociale
viitoare. Un alt motiv semnificativ care m -a determinat să m a orientez spre această
temă poate fi considerat multitudinea și complexitatea schimbărilor care pot fi aduse
asupra condiției environmentale prin implementarea unei dezvoltări durabile
eficiente. Totodată, tema este cu atât mai actuală cu cât starea mediu lui este
degradată tot mai puternic datorită exploatării excesive realizate pentru atingerea
progresului economic.
Utilitatea unui astfel de demers este de a identifica principalii factori care
influențează condiția mediului înconjurător, precum și modul în care pot fi
modificați aceștia pentru a promova conservarea calității mediului.
Subiectul tratat stabilește cerințele minime necesare pentru asigurarea unei
dezvoltări durabile:
Folosirea eficientă și echitabilă a resurselor astfel încât să se obțină pr oduse
de calitate cu impact redus asupra mediului;
Creșterea calității vieții oamenilor în condițiile satisfacerii nevoilor esențiale;
Conservarea calității mediului și a resurselor naturale;
Participarea fermă a organismelor de guvernare în luarea deciz iilor privind
protecția mediului.
Pașii realizați în vederea întocmirii lucrării au constat în:
Stabilirea unui plan de abordare a cercetării;
Cercetarea bibliografiei necesare în vederea colec tării datelor și
informațiilor;
Sintetizarea informațiilor col ectate și formularea raționamentelor sub formă
de idei, comentarii și interpretări;
Evaluarea impactului adus de implementarea Programului Național de
Dezvoltare Rurală 2007 -2013 asupra unei dezvoltări durabile în agricultura
românească;
Analizarea progr esului realizat în implementarea Programului Național de
Dezvoltare Rurală;
Compararea eficienței economice realizate de producția agricolă tradițională
și producția agricolă ecologică;
Elaborarea concluziilor și propunerilor;
Primul capitol prezintă as pectele teoretice și conceptuale ale dezvoltării durabile,
evoluția istorică a acestui concept, precum și definirea termenului de dezvoltare
agricolă durabilă.
Al doilea capitol redă impactul pe care integrarea României în Uniunea Europeană l –
a avut asupra promovării conceptului de dezvoltare durabilă la nivel național.
Capitolul trei cuprinde strategia adoptată de România pentru dezvolt area unei
agriculturi durabile.
În ultimul capitol se descrie impactul atras de implementarea măsurii 214 din PNDR
2007 -2013 asupra obiectivelor relevante de mediu și se trasează diferențele de
eficiență economică dintre agricultura tradițională și agricultura ecologică.
În vederea realizării lucrării am accesat surse bibliografice precum cărți și articole
de specialitate, do cumente oficiale, plus alte surse electronice de forma motoarelor
de căutare a bazelor de date instituționale (ASE, BCU, EBSCO, JSTOR.)
1
CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE, CONCEPTUALE ȘI
METODOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA DURABILĂ
1.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE DE ZVOLTARE DURABILĂ
Expresie utilizată pe o scară largă și complexă, ”dezvoltarea durabilă” are o
multitudine de sensuri și, prin urmare, provoacă multe răspunsuri diferite. În termeni
generali, conceptul de dezvoltare durabilă este o încercare de a combin a creșterea
interesului asupra unor serii de probleme de mediu cu problemele socio -economice.
Dezvoltarea economică durabilă reprezintă un tip sau formă de dezvoltare
economică ce asigură satisfacerea cerințelor prezente de consum fără a le
compromite sau prejudicia pe cele ale generațiilor viitoare. (Dicționar de economie,
1999)
Printr -o intersectare cu economia de piață, am putea defini dezvoltarea durabilă ca o
„armonizare trainică a intereselor generațiilor prezente cu interesele generațiilor
viitoare.” Acest concept presupune o nouă abordare asupra mediului ambiant, prin
care preceptul „omul cuceritor al naturii” să fie înlocuit cu „omul parte a naturii și
protector al ei.” (Tuboltar, 2003, p. 332)
Conform definiției prezentate în raportul Brundtland din 1987, dezvoltarea
sustenabilă este descrisă ca dezvoltarea care vine în întâmpinarea nevoilor generației
prezente, fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a veni în
întâmpinarea propriilor nevoi. (Brundtland Report, 1987)
Dezvoltarea dur abilă este acea dezvoltare economi că a omenirii care ține pe de -a
întregul seama de consecințele ecologice ale activităților economice și care se
fundamentează pe resursele care pot fi înlocuite sau regenerate și, prin urmare, nu se
pot epuiza. (Puia et. a l., 2001).
Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi u n optim al interacțiunii
dintre 3 sisteme: economic, social și ambiental într -un proces dinamic si flexibil de
funcționare. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată car e poate fi
susținută de către cele 3 sisteme. Pentru ca modelul să fie operațional trebuie ca
această susținere sau viabilitate să fie aplicată la toate subsistemele ce formeaza
acele 3 dimensiuni ale dezvoltării durabile, adică plecând de la energie, agri cultură,
industrie și până la investiții, așezări umane și biodive rsitate. (Cămășoiu, 1994, p. 14)
2
Dezvoltarea durabilă se referă la procesele care sunt legate de schimbări ale
structurii, organizării și activității într -un sistem economic care se orientea ză spre
maxima bunăstare, dezvoltări care pot fi susținute de sistemele generatoare de
resurse ce sunt accesibile unui anumit sistem economic. (Puia et al., 2001)
Dezvoltarea durabilã reprezintă necesitatea integrãrii obiectivelor economice cu cele
ecologi ce și de protecție a mediului prin reducerea folosirii resurselor neregenerabile
și reducerea deșeurilor și a poluarii. Efortul de a îmbunãtãți calitatea vieții a avut ca
efect deteriorarea mediului înconjurãtor.
Pe o scară largă de interes, conceptul de d ezvoltare durabilă are un rol esențial în
înțelegerea interdependenței existente între om și natură. Acesta este în contradicție
cu perspectiva dominantă a ultimilor sute de ani prin care se consideră că aspectele
socio -economice nu sunt dependente de medi ul înconjurător. În ultimele secole,
mediul a fost considerat drept un factor exterior umanității, fiind puternic exploatat
pentru atingerea progresului economic. În ansamblu, relația dintre oameni și mediu
poate fi descrisă ca un triumf al umanității asup ra naturii. Odată cu dezvoltarea
capitalismului, prin revoluția industrială și progresul științei s -a transmis ideea că
tehnologia și mintea omului poate depăși orice obstacol apăru t. Conform lui Bacon,
unul din principalii fondatori ai științei moderne, „ lumea este creată pentru oameni,
nu oamenii pentru lume”.
Termenul de dezvoltare durabilă este rezultatul creșterii gradului de conștientizare
asupra legăturii ce există, la nivel global, între problemele de mediu, dificultățile
socio -economice existente ș i preocupările legate de un viitor sănătos pentru
omenire.
De asemenea, acesta subliniază interconexiunile existente la nivel m ondial –
problemele de mediu nu sunt locale, ci sunt globale, acțiunile și efectul atras putând
depăși orice graniță.
Dezvoltarea d urabilă va trebui să întrunească, în mod armonios, cele trei dimensiuni
esențiale: economică, socială și ecologică. Astfel, trebuie să se creeze o cale de
mijloc, prin care să nu se stopeze creșterea economică și nici să se absolutizeze rolul
mediului. Ace st tip de dezvoltare va include criterii de protejare a ecosistemelor, a
aerului, a apei, a solului și de conservare a diversității biologice, având în vedere
necesitățile generațiilor viitoare.
3
Realizarea unei dezvoltări durabile eficiente la nivel global presupune respectarea
unor principii cum ar fi:
folosirea eficientă și echitabilă a resurselor astfel încât să se obțină produse
ecologice și de calitate;
îmbunătățirea calității vieții oamenilor în condițiile satisfacerii nevoilor
esențiale;
controlul creșterii demografice globale;
conservarea ecosistemelor și a resurselor naturale;
implicarea fermă a organismelor de guvernare în luarea deciziilor
privind economia și mediul;
gândirea sistemică – interconexiunea între mediu, economie ș i
societeate;
viziunea de lungă durată asupra dezvoltării.
Tabel nr. 1 Premisele teritoriale ale implementării dezvoltării durabile
PREMISELE DEZVOLTĂRII DURABILE
MEDIU
(ordinul I) ECONOMICE
(ordinul II) SOCIALE ȘI
CULTURALE
(ordinul III) POLITICE ȘI
LEGISLATIVE
(ordinul IV)
Potențial variat de
resurse natural;
Calitatea peisajului;
Tipul de impact
asupra mediului;
Calitatea aerului,
solului, apei. Sistem economic
solid;
Procese tehnologice
“curate”
Eco-eficien ță, audit și
managemt de mediu. Calitatea vieții și a
nivelului de trai;
Capital uman optim;
Speranța de via ță;
Rata șomajului ;
Sărăcia ;
Diversitatea cultural ă. Legislație orientat ă;
Coerență decizională;
Planificare economică,
socială și de mediu ;
Decizie correct ă de
mediu.
Sursa: Muntean, 199 9
Dezvoltarea durabilă presupune preocuparea față de trei elemente care trebuie
aplicate la nivel global, național, regional și local:
4
Figura nr. 1 Dimensiunile dezvoltării durabile
Sursa: prelucrare proprie
În general, acest concept se axează pe rapo rtul existent între dezvoltarea economică
și calitatea mediului, acestea fiind într -o relație de subordonare care a condus la
majoritatea problemelor globale de mediu actuale.
Tabel nr. 2 Lanț ul schimbărilor conceptuale în aprecierea dezvoltării
Concept Perioadă
de
consesns Perioadă
de
aplicare Obiective Probleme rezolvate
Dezvoltare
economică 1950 -1970 1970 -1980 Produsul Național
Brut. Mediul natural ;
Patrimoniul cultural ;
Valori etice.
Dezvoltare
umană Din 1990 1990 -2010 Calitatea vieții;
Indicele dezvo ltării
umane;
Drepturile naturale
ale persoanei;
Libertatea politică. Mediul natural;
Patrimoniul cultural;
Dezvoltare
susținută
durabilă Din 1992 1992 -2010 Integritatea
ecosistemelor;
Eficien ța economică ;
Drepturile
generațiilor viitoare. Conservarea me diului;
Durabilitatea raporturilor
dintre societate și mediu.
Sursa: Vallega, 2003
Integritatea
mediului
Echitatea între
generațiile prezente
și generațiile viitoare
Eficiență
economică
5
1.2 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII DURABILE
Elementul esențial al dezvoltării durabile îl reprezintă reconcilierea între procesul de
dezvoltare și calitatea mediului înconj urător prin promovarea unui proces integrat de
elaborare și luare a deciziilor, atât la nivel global, cât și național sau regional. Astfel,
dezvoltarea durabilă depinde de o distribuire echitabilă a costurilor și beneficiilor
dezvoltării între generații și națiuni.
Odată cu Conferința asupra Mediului, de la Stockholm din 1972, omenirea a început
să conștientizeze ideea că problemele mediului înconjurător sunt direct
proporționale cu cele ale bunăstării și ale progresului economic. În acest sen s, în
anul 198 3, s-a înființat Comisia Mondială asupra Mediului și Dezvoltării, care a
finalizat studiile cu o serie de recomandări. Astfel, până în anul 1987, s -au dezvoltat
60 de definiții ale conceptului care trebuia să redea conținutul acelui proces de
dezvoltare ca re să nu oprească creșterea economică și nici să absolutizeze rolul
mediului. În raportul Bruntland, intitulat ”Viitorul nostru comun”, Comisia
apreciază reconcilierea între economie și mediul înconjurător ca o nouă cale de
dezvoltare care să susțină progr esul uman pentru întreaga planetă și pentru un viitor
îndelungat.
Comisia Brundtland a subliniat ex istența a două probleme majore:
dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari și standarde mai înalte de
trai pentru un mic procent din populație, ci creșt erea nivelului de trai al
tuturor;
dezvoltarea nu ar trebui să implice distrugerea sau folosirea nesăbuită a
resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant.
La nivel mondial, importanța implementării practice a conceptului de dezvoltare
durab ilă este redată de cele 2 conferințe globale relevante:
Conferința Națiunilor Unite asupra Mediului și Dezvoltării, desfășurată la
Rio de Janeiro în 1992.
Summit -ul mondial privind dezvoltarea durabilă – Conferința de la
Johannesburg din 2002 .
Printr e principalele realizări esențiale aduse de ”Summit -ul Pământului” de la Rio de
Janeiro se numără cele două tratate globale de referință asupra schimbărilor
6
climatice și a diversității biologice și documentul Agenda 21, repreze ntând un plan
de 40 de capito le pentru punerea în aplicare a conceptului de dezvoltare durabilă.
Agenda 21 se axează pe participarea națiunilor la implementarea politicilor de
mediu și creșterea rolului educației în dezvoltarea unei conștiințe de mediu și în
utilizarea responsabilă a resurselor naturale.
Principalul obiectiv al Conferinței a fost stabilirea unei noi strategii de dezvoltare
economică, industrială și socială în lume, prezentată sub numele de dezvoltare
durabilă. Conform declarației de la Rio „oamenii au dreptul la o viaț ă sănătoasă și
productivă în armonie cu natura; națiunile au dreptul suveran de a exploata resursele
proprii, însă, fără a cauza distrugeri ale mediului în afara granițelor proprii.”
Obiectivul principal al Summit -ului Mondial privind dezvoltarea du rabilă de la
Johannesburg a fost evaluarea acțiunilor desfășurate în perioada dintre cele două
conferințe. Astfel se constată progresul făcut spre dezvoltarea durabiă și se reafirmă
angajamentul țărilor participante. Principalele probleme abordate se ref eră la
reducerea numărului de persoane care nu acces la rezerve de apă potabilă, de la
peste 1 miliard la 500 de milioane până la sfârșitul anul 2015, înjumătățirea
numărului de persoane care nu au condiții de salubritate corespunzătoare și
stimularea folo sirii resurselor durabile de energie și refacerea efectivelor de pește
secătuite.
1.3 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN AGRICULTURĂ
Datorită unei ponderi ridicate a populației rurale și a suprafeței ocupate de spațiul
rural în fiecare țară, problema de zvoltării rurale capătă dimensiuni și importanță
națională și internațională. Astfel, Uniunea Europeană a ridicat problema spațiului
rural la nivel de politică europeană și comunitară. În acest sens, Consiliul Europei a
adoptat Recomandarea 1296/1996 cu pr ivire la Carta europeană a spațiului rural, un
document -cadru, politic și juridic al dezvoltării și amenajării rurale în Europa.
Fiind una dintre cele mai complexe teme ale contemporaneității, problema
dezvoltării și amenajării rurale presupune atingerea e chilibrului între conservarea
spațiului rural al țării și modernizarea vieții rurale. Tendința de expansiune a zonei
urbane și dezvoltarea agresivă a industriei spre spațiul rural fac tot mai dificilă
îndeplinirea misiunii de dezvoltare și amenajare rurală .
7
Principalul obiectiv al dezvoltării rurale este menținerea și conservarea caracterului
național al spațiului și al culturii rurale. Totodată, în zonele în care s -au produs
distrugeri grave, se urmărește reconstrucția sau restaurarea în scopul readucerii lor la
standardele de ruralitate.
Odată cu reforma din anul 1999, numită Agenda 2000, politica agricolă se dezvoltă
pe două direcții principale – politica de piață și dezvolt area durabilă a zonelor rurale.
Începând cu anul 2003, aspectele de mediu au fost t ranspuse mai eficient în politica
agricolă, printr -o serie de măsuri noi sau îmbunătățiri ale celor existente, care au
promovat protecția mediului înconjurător, luând naștere noul concept de ”dezvoltare
agricolă durabilă”.
Agenda 2000 a introdus obligația ca toate statele membre UE să aplice măsuri
pentru protecția mediului înconjurător, cu scopul de a asigura calitatea solurilor și a
culturilor agricole. Așadar, principalul instrument al politicii de piață devine eco –
condiționalitatea.
În cazul nerespectăr ii acestor măsuri, vor fi aplicate sancțiuni prin care subvențiile
directe acordate fermierilor se reduc sau chiar se desființează. Astfel, se impune
respectarea unui nivel minim al standardelor de mediu, prin aplicarea celor mai bune
practici agricole, co ncomitent cu menținerea și conducerea eco -eficienței și eco –
echității către o direcție corectă și sigură pentru generațiile viitoare și pentru
protecția mediului înconjurător.
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, dezvoltarea unei agriculturi
durabile în România a devenit o realitate. Prin acceptarea și implementarea Politicii
agricole comune, România se îndreaptă cu pași siguri spre o dezvoltare durabilă,
fapt datorat deciziei de integrare europeană.
Agricultura sustenabilă poat e fi privită drep t managementul ecosistemului
reprezentat de interacțiunea complexă dintre sol, apă, plante, animale, climă și
oameni. Scopul acestui concept este de a integra toți acești factori într -un sistem
productiv benefic pentru mediu, oameni și condiții economice. Fermele devin și
rămân sustenabile prin copierea ecosistemelor naturale, crearea unui mediu care să
transpună complexitatea ecosistemelor sănătoase. Natura are tendințe de funcționare
ciclice, astfel distrugerea cauzată de un proces devine variabilă de intrare pentru alt
proces.
8
Odată cu creșterea demografică, creșterea veniturilor și creșterea consumului de
proteine animale , se intensifică presiunea exercitată asupra pământului, care necesită
o cultivare intensivă. Această presiune este accentuată de defic itul altor resurse, cum
ar fi apa sau energia.
Pe parcursul ultimelor decenii, se remarcă o creștere signifiantă a producției agricole
cauzată de modernizările tehnologice. Deși noile tehnologii au condus la o creștere a
factorilor de intrare, cum ar fi ca pitalul, mineralele, pesticidele și apa, acestea au
declanșat și degradarea mediului. Efectele negative asupra mediului variază de la
regiune la regiune și pot include eroziunea solului, compactarea solului,
contaminarea apelor, despăduriri, reducerea fert ilității solului, etc. Impactul
practicilor agricole intensiv tehnologizate asupra mediului înconjurător este
principala problemă a producției agricole sustenabile.
Tehnologia selectată pentru producția agricolă, caracterizată prin nivele de intrare și
practici de cultivare, afectează nu doar rezultatele agricole, ci și calitatea solului și a
apei. De exemplu, eroziunea solului și denaturările chimice ale solului pot fi ușor
asociate cu producția unei culturi agricole, fiind afectată productivitatea viitoar e a
solului.
Conceptul de agricultură durabilă a devenit un termen de circulație la scară
planetară, pe plan doctrinar în economia agrară, prin tema centrală a dezbaterilor
Congresului al XXI-lea al Asociației Internaționale a Economiștilor Agrarieni, de l a
Tokio 1991. Președintele acestei asociații, australianul John W. Langworth, a definit
acest concept ca a vând trei componente esențiale:
creșterea economică -capitalul;
distribuția -piața;
mediul înconjurător -componenta ecologică.
Conceptul de agricultur ă durabilă este interpretat diferit la nivel internațional sau
regional. Astfel, când se evaluează impactul agriculturii asupra mediului
înconjurător și când își stabilesc obiectivele agricole și ecologice, unele țări iau în
considerare doar protecția solu lui, aerului și apei, pe când alte țări includ și flora,
fauna, frumusețea peisajului, energia sau schimbările climatice. Deși există o
diversificare a obiectivelor stabilite de fiecare țară pentru agricultură și pentru
mediul înconjurător, s -a putut ajung e la consensul că fermele durabile din
9
agricultură se caracterizează prin practicarea unui management performant,
păstrarea biodiversității și profitabilitate pe termen lung.
Orice definiție a agriculturii sustenabile trebuie să includă, în afara protecție i
mediului înconjurător, dimensiunea umană. Această dimensiune umană este
compusă din două componente cheie – fermierii și consumatorii.
Fermierii aplică tehnologii avansate ale agriculturii durabile doar dacă acest lucru se
poate face fără pierderi materia le substanțiale și dacă au acces la informații și la
tehnologii specifice acestui tip de agricultură. Consum atorii determină cererea
pentru produse agroalimentare ecologice, sănătoase și de calitate și trebuie informați
asupra costurilor sociale totale ale produselor agricole obținute cu ajutorul
agriculturii intensive, în absenț a unor valori de piață exacte.
Sistemele de marketing au o influență puternică asupra dimensiunii umane, fiind
capabile să încurajeze sau să descurajeze adoptarea de practici ale ag riculturii
durabile.
Pentru a se putea practica cu succes agricultura durabilă trebuie să fie identificate
cele trei elemente esențiale, prezentate în figura nr. 3:
Figura nr. 2 Elementele dezvoltării agricole
Sursa: prelucrare proprie
Agricultură
durabilă
Instrumente
Posibilități
Potențial
10
Pentru a susține o tranziție către formele de dezvoltare mai durabile ale agriculturii,
e nevoie de posibilități tehnice și de stabilirea unor priorități în cercetare.Totodată și
instrumentele economice, instituționale și culturale au o importanță fundamentală în
dezvolta rea și adoptarea unor tehnologii și practici ale agriculturii durabile.
În ceea ce privește potențialul practicilor și tehnologiile utilizate , pentru a furniza
produse agricole , acestea trebuiesc utilizate fără a degrada mediul și fără a reduce
viabilitate a economică pe termen lung sau a compromite interesele generațiilor
viitoare.
Devine tot mai clară ideea că agricultura durabilă este un sistem de tehnologii și
practici menite să asigure o producție satisfăcătoare prin realizarea unor obiective
ecologice. Această interpretare a agriculturii durabile îș i are fundamentarea
științifică în conceptul de bioeconomie, dezbătut pentru prima dată de economistul
N. Georgescu Roegen, care face o sinteză a relațiilor dintre natură și specia umană.
Pentru a ridica rand amentul culturilor, fermierii trebuie sa folosească realizările
chimiei și biologiei, iar astfel se reduce puritatea ecologică a agriculturii durabile.
Asigurarea securității alimentare presupune folosirea obligatorie a îngrășămintelor și
a celorlalte subs tanțe chimice, care pot spori recolta cu aproximativ 40%.
Totodată, un obiectiv la fel de important al agriculturii durabile este protecția
mediului și de aceea agricultura trebuie să devină un ecosistem mai puțin poluant și
energofag. Acest obiectiv poate fi realizat prin conceperea unui sistem de progres
tehnic care să elimine neajunsurile agriculturii poluante și care să pună în centrul
preocupărilor sporirea factorului biologic, prin utilizarea unor tehnici ecologice cum
ar fi bioingineria și biotehnolo gia.
Tranziția spre agricultura durabilă este un proces complex de lungă durată, cu multe
contradicții. Printre principalele obiective pe care trebuie să le îndeplinească
agric ultura durabilă se pot enumera:
Asigurarea securității alimentare;
Conservarea și utilizarea eficientă a resurselor regenerabile și
neregenerabile de care depinde agricultura;
Conservarea calității mediului;
Susținerea viabilității activităților agricole;
Creșterea calității vieții fermierilor și a consumatorilor;
Participa rea largă a populației în sistemul decizional.
11
Agricultura durabilă se concretize ază prin: (Cândea & Bran, 2001)
creșterea fertilității solului – prin aplicarea unor asolamente echilibrate, cu
plante premergătoare și intercalate, dar și prin folos irea fertilizanților
organici din circuitul închis al propriei exploatații agricole;
utilizarea de culturi săritoare – pentru fixarea azotului și evitarea
eroziunii;
combaterea bolilor și dăunătorilor prin metoda biologică, fără ca solul, apa
freatică și de suprafață să fie poluate;
promovarea unor concepte și măsuri specifice agriculturii biodinamice.
Evoluția agriculturii durabile trebuie să respecte necesitatea de a menține un sector
agricol competitiv și eficient din punct de vedere economic, care să satisfacă
preferințele fluctuante ale consumatorilor și să ușureze dezvoltarea comerțului
produselor agricole, conservând, în același timp, mediul natural și baza de resurse în
viitor.
12
CAPITOLUL 2. DEZVOLTAREA DURABIL Ă ÎN CONTEXT UL
INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Forma cea mai complexă a integrării economice regionale este dată de integrarea
europeană, definită ca un proces economic și politic de unificare în diferite grade și
proporții, părți și sectoare a economiei naț ional e. (Luțas, 1998, p. 56)
Cea mai importantă strategie pentru atingerea obiectivelor unei dezvoltări durabile
este promovarea unui sistem legislativ coerent la nivelul Uniunii Europene. Prin
crearea unor programe de acțiune în domeniul mediului înconjur ător sunt trasate și
monitorizate tendințele și prioritățile acestei dezvoltări.
Programele de acțiune pentru mediu sunt documentele care stau la baza politicii de
mediu a Uniunii Europene. Primul program de acțiune a fost adoptat de către
Consiliul Europe an în 1972, urmat apoi de alte cinci programe. Aceste programe de
acțiune sunt o succesiune de programe pe termen mediu corelate printr -o abordare
strategică și se caracterizează printr -o abordare verticală și sectorială a problemelor
ecologice. Începând c u anul 1973, aceste prog rame de acțiune ale Comunității
Europene au p rimit un rol tot mai important.
Tratatul Comunității Europene din 1986 constituie baz a legală a politicii de mediu a
Uniunii Europene.
Anul 2007, anul care va rămâne cunoscut în istoria R omâniei ca fiind anul aderării
la Uniunea Europeană, a marcat începutul unei noi epoci pentru economia
românească și dezvoltarea durabilă a țării noastre.
Un aspect caracteristic al Uniunii Europene este piața internă, care a cunoscut mai
multe forme de ex istență: zona de comerț liber, uniune vamală și piață comună.
Piața internă se bazează pe desăvârșirea liberalizărilor anterioare, la care se adaugă
înlăturarea frontierelor vamale în interiorul zonei.(Bârsan, 1995, p. 87)
Prin dezvoltarea acestei piețe int erne, Uniunea Europeană obligă România să
respecte standardele de calitate și standardele ecologice pentru a putea vinde
produsele industriale și agricole. Protecția mediului este unul din scopurile
principale ale standardelor de calitate. Standardele ecol ogice sunt standarde de
mediu, reglementate prin Directive Europene, obligatorii pentru toate firmele care
doresc să producă și să vândă în UE, fără a ține cont de originea acestora.
13
De asemenea, prestarea serviciilor pe piața internă au obligația să prote jeze și să
conserve mediul prin reducerea efectelor negative, cum ar fi: poluarea aerului,
zgomot, aglomerare, impact asupra pământului .
Așadar, piața internă este un instrument eficient de asigurare a unui nivel ridicat de
protecție a mediului, care asig ură drumul spre o dezvoltare durabilă comună.
Printre politicile de integrare europeană se numără și Politica Agricolă Comună, cu
un rol important în protecția mediului. Conceptul de agricultură durabilă este un
pilon al acestei politici și cuprinde 3 comp onente: creșterea economică, starea
socială și mediul înconjurător. Așadar se poate afirma că este un concept ce aparține
dezvoltării durabile.(Cândea, 2001, p. 199)
În acest context, România trebuie să se adapteze rapid la standardele europene de
economie agricolă și dezvoltare rurală pentru a se putea integra pe piața internă a
Uniunii Europene și a adopta în total itate Politica Agricolă Comună.
Aderarea României la UE reprezintă cel mai puternic factor de presiune pentru
dezvoltarea rapidă a agriculturii și economiei rurale la cele mai înalte standarde, în
contextul integrării cu succes în economia rurală europeană.
Conform unui articol publicat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării rurale,
modelul european de agricultură se bazează pe un sector compe titiv, orientat spre
piață, îndeplinind, totodată, și alte funcții publice, cum ar fi protejarea mediului
înconjurător, oferirea unor așezări rezidențiale mai convenabile pentru populația din
spațiul rural, precum și integrarea agriculturii cu mediul încon jurător și cu
silvicultura. Politica agricolă comună își deplasează accentul de la subvențiile
directe acordate agriculturii (Pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată a
economiei rurale și spre protejarea mediului înconjurător (Pilonul II al PAC). 1
Economia rurală românească, reprezentată într -un procent ridicat de agricultură, este
slab integrată în economia de piață. În contextul economic actual, situația cetățenilor
stabiliți în zona rurală și a producătorilor agricoli depinde de modul înțelegerii ș i
aplicării tehnicilor de marketing.
Andreas Piebelgs, comisar al UE pentru energie în perioada 2004 -2010 , a elaborat o
politică europeană integrată în sfera energiei, prin care a propus să aplice anumite
segmente din Strategia Lisabona, axându -se pe 6 p riorități, printre care creșterea
durabilă și respectul pentru mediu. Acestea implică cheltuieli în cercetare și
1 http://www.madr.ro/agricultura.html
14
dezvoltare pentru aplicarea noilor tehnologii mai puț in poluante. (Șerban, 2004,
p.116)
Alte politici europene, cum ar fi politica industriei, politica în domeniul concurenței
sau politica regională au de asemenea ca obiective pr otejarea mediului.(Bârsan,
1995, p. 91)
România beneficiază de un potențial de devoltare important, dar nefolosit. Având o
suprafață totală de 238 mii kilometrii pătrați ș i o populație de aproape 20 milioane
de locuitori , România este ca mărime, cel de -al doilea stat al Uniunii Europene
dintre statele noi aderate. Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, economia
românească a cunoscut un ritm de dezvoltare rapid, comparat iv cu ritmul din
Uniune, iar nivelul PIB -ului începe să crească.
Comisia Europeană a stabilit 3 priorități pentru creșterea competitivității, deci pentru
o remediere a situației în timp util, printre care: întărirea competitivității europene în
contextul u nei economii durabile în corelație cu planurile antreprenoriale viabile și
cu acccelerarea inovației. Începând cu aceste priorități putem spune că UE este o
unitate economică care tinde spre dez voltarea durabilă. (Barna, 2004, p. 73)
Politica de mediu a Uni unii Europene, stabilită prin Tratatul Comisiei Europene, are
ca scop principal asigurarea sustenabilității protecției mediului înconjurător prin
parcurgerea următoarele etape: includerea politicii de med iu în politicile sectoriale
ale UE; elaborarea de mă suri de prevenire; respectarea principiului ”poluatorul
plătește” și combaterea poluării la sursă.
Acquis -ul comunitar – „poluatorul platește” acoperă un număr mare de sectoare,
precum: calitatea aerului și schimbările climatice, managementul deșeurilor,
calitatea apei, protecția naturii, controlul poluării industriale și managementul
riscului. (Tribuna economică,2004, p. 71).
În urma integrării României în Uniunea Europeană, această politică de mediu
europeană se regăsește și în politica de mediu a țării noastre. Astfel se conturează
drumul sigur al României spre o dezvoltare durabilă.
Potrivit unui articol publicat în ziarul Curentul, problematica de mediu a reprezentat
una din subiectele procesului de negociere a capitolelor aquis -ului comunitar cu care
s-au confruntat autoritațile române în relația cu instituțiile Uniunii Europene,
datorită decalajului ecologic substanțial existent între cele două spații – cel
comunitar și cel românesc – atât în ceea ce privește economia, cît și cel al protecției
15
mediulu i. Încheierea cu succes a acestui capitol de negocieri a demonstrat că
România poate atinge dezvoltarea durabilă. Implementarea acquis -ului de mediu va
costa 29,5 miliarde de euro în perioada 2004 -2021, dintre care 9,3 miliarde vor fi
alocați din fonduri c omunitare. Acest ajutor substanțial din partea Uniunii Europene
confirmă faptul că integrarea europeană este calea spre dezvoltarea durabilă.
În urma integrării europene, s -a urmărit atingerea unor performanțe esențiale pentru
prote cția mediului: (Cămășoiu , 1994)
conservarea și sporirea resurselor naturale;
întreținerea diversităților ecosistemelor;
supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului;
descentralizarea formelor de guvernare, creșterea gradului de participare la
luarea de ciziilor și unificarea deciziilor privind mediul și economia.
În cadrul acestui proces, conceptul de durabilitate a suferit o dezvoltare
tridimensională, care cuprinde echilibrul ecologic, securitatea economică și echitatea
socială. Astfel, protecției medi ului ambiant, de la nivel global până la nivel local, i s –
au adăugat și obiective de natură socială și economică.
16
CAPITOLUL 3. STRATEGIA UNEI AGRICULTURI
DURABILE ÎN ROMÂNIA
În urma unei analize a situației sociale, economice și de mediu, obținută pe baza
datelor statistice disponibile, s -au stabilit prioritățile și direcțiile pentru dezvoltarea
rurală, în coordonare cu prioritățile comunitare.
Principalele obiective strategice pe termen lung în domeniul agriculturii și
dezvoltării rurale sunt ( Voicu, 1999) :
1. Consolidarea proprietății private mergând în direcția formării unor
exploatații de dimensiuni medii:
Accelerarea procesului de retrocedare a proprietăților funciare;
Sprijinirea creării unei exploatații agricole eficiente cu ajutorul
investițiilor;
Crearea unui fond de asigurări împotriva calamităților din agricultură.
2. Sprijinirea diferențiată a producătorilor agricoli în direcția promovării
elementelor performante:
Crearea unui sistem de subvenționare adresat direct producăt orului
agricol și bazat pe criterii de transparență și eficiență economică;
Sprijinirea acțiunilor de interes național privind combaterea bolilor și
dăunătorilor și asigurarea necesarului de îngrășăminte chimice și
pesticide;
Acordarea de consultanță pen tru producătorii agricoli în vederea
aplicării noilor tehnologii și standarde de calitate;
Stimularea comercializării produselor agroalimentare cu ajutorul
armonizării standardelor alimentare.
3. Sprijinirea și dezvoltarea aplicării măsurilor de agro -mediu:
Identificarea zonelor ce prezintă restricții de mediu și apoi acordarea
pentru producătorii locali a unor susțineri financiare;
Susținerea sistemului de exploatare de tipul „agricultură ecologică”
sau „organică” sau „durabilă”;
Inițierea unui sistem de compensații diferențiate pentru fermierii care
practică un sistem de agricultură durabilă.
17
4. Instruirea și îmbunătățirea pregătirii profesionale a fermierilor și a
tinerilor pe obiective precise:
Instruirea fermierilor privind aplicarea tehnolog iilor durabile
pentru practicarea acestui tip de agricultură în condiții de eficiență;
Instituirea și dezvoltarea programelor de formare a tinerilor destinate
mai cu seamă domeniilor agriculturii, silviculturii, acvaculturii,
pescuitului, artizanatului ru ral și al tehnologiilor avansate;
Sprijinirea stabilirii tinerilor fermieri în arealele depopulate sau cu
restricții de mediu;
Schimbarea structurii de vârstă a agricultorilor în favoarea
tinerilor.
5. Îmbunătațirea structurilor în vederea prelucrării, comercializării și realizării
controlului de calitate:
Adaptarea standardelor de calitate și control, de sănătate și de
marketing la nivelul UE;
Adaptarea sectorului agricol la piețelle interne și internaționale;
Îmbunătățirea funcționării canalelor de d istribuție;
Adoptarea de tehnologii noi de prelucare .
6. Adaptarea și dezvoltarea spațiului rural:
Îmbunătățirea serviciilor de bază din mediul rural;
Îmbunătățirea infrastructurii din mediul rural;
Protejarea și conservarea moștenirii rurale.
7. Contribuț ia la implementarea acqui -ului comunitar:
Legislația națională în vigoare;
Stabilirea unui cadru legislativ instituțional minim, care să permită în
viitor aplicarea Politicii Agricole Comune.
Prin integrarea în Uniunea Europeană, România adoptă, în cee a ce privește
agricultura și dezvoltarea rurală, princiipiile Politicii Agricole Comune. Această
politică europeană stabilește un set de reguli și măsuri care vizează în primul rând
creșterea productivității, garantarea unui nivel de viață echitabil popula ției din
agricultură, stabilizarea piețelor și asigurarea consumatorului cu provizii la prețuri
raționale.
18
Cele mai importante obiective finanțate de Uniunea Europeană, conform politicii
agricole și de dezvoltare rurală, s -au stabilit la Conferința Interna țională de la Cork
pentru Agenda 2000:
Investiții în fermele agricole astfel încât să se amelioreze calitativ producția
și să fie utilizate tehnologii mai prietenoase cu mediul, peisajul și animalele
de producție;
Realizarea unor cheltuieli pentru resurse le umane prin care să se susțină
fermierii tineri, să se încurajeze pensionările anticipate și să se stimuleze
formarea profesională;
Finanțarea fermierilor din zonele defavorizate și din zonele cu restricții de
mediu prin plăți compensatorii pentru susți nerea unui management al fermei
adecvat programului de protecție al mediului înconjurător;
Finanțarea măsurilor de agromediu prin plăți efectuate către fermierii
angajați în acordurile pentru protejarea mediului agricol și respectarea
tehnologiiilor priet enoase cu mediul;
Finanțarea investițiilor în procesarea și marketingul produselor agricole;
Finanțarea măsurilor forestiere concretizate prin împădurirea suprafețelor noi
și investițiile pentru procesarea lemnului;
Finanțarea măsurilor de dezvoltar e a zonelor rurale prin comasarea,
reparcelarea și reorganizarea terenului agricol al fermelor.
Prin dezvoltarea acestei politici europene se urmărește consolidarea modelului
agricol european spre o direcție orientată către piață, pentru a evidenția cele t rei
funcții esențiale ale agriculturii durabile: economică, rural -peisagistică și ecologică.
Pentru a influența agricultorii să -și transforme programele de exploatare agricolă,
astfel încât să reducă impactul negativ asupra mediului și să obțină producții și
venituri durabile, statul trebuie să acorde consultanță și sprijin financiar.
Conform Reglementării Consiliului Europei nr. 1290/2005, privind finanțarea
politicii agricole comune, s -au creat două fondu ri europene pentru agricultură:
Fondul European de Garantare Agricolă -FEGA, prin care se finanțează
măsurile de marketing;
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală -FEADR, prin care se
finanțează programele de dezvoltare rurală.
19
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală e ste accesat începâ nd din martie
2008, odată cu aprobarea Programului Național de Dez voltare Rurală. Pentru
perioada 2007 -2013, baza teoretică pentru implementarea Programului Național de
Dezvoltare Rurală o constituie Planul Național Strategic pentru România. Acest plan
național strategic a fost creat pornind de la Regulamentul Consiliului European nr .
1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală prin FEADR și respectă liniile
directoare strategice comunitare ce fac referire la mediul rural.
Programul Naț ional de De zvoltare Rurală 2007 –2013 este un document elaborat de
către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin care se detaliază modul
concret de finanțare a investițiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală din
fondurile europene.
Conform Ministerulu i Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Planul Național
Strategic 2007 –2013 și, ulterior prin PNDR, s -au conturat patru axe prioritare pentru
finanțare prin FEADR: 2
Axa I – Creșterea competitivității sectorului agricol și silvic – urmărește
restructura rea și dezvoltarea producției agricole și silvice, dar și a industriilor
prelucrătoare aferente, pentru a le face mai competitive și pentru a contribui
la creșterea economică și convergența veniturilor din spațiul rural, în paralel
cu asigurarea condițiilo r de trai și protecția mediului din aceste zone.
Axa II – Îmbunătățirea mediului și a zonelor rurale – pune accent pe
menținerea și îmbunătățirea calității mediului din zonele rurale ale României
prin promovarea unui management durabil atât pe suprafețele agricole, cât și
pe cele forestiere. Obiectivele privind menținerea biodiversității și
conservarea naturii se materializează prin sprijinirea conservării și
dezvoltării pădurii, asigurarea unei ocupări echilibrate a teritoriului și
dezvoltarea practicilor de management durabil al terenurilor agricole și
forestiere. Nu au fost uitate mult așteptatele investiții în dezvoltarea
infrastructurii și serviciilor rurale, o mai mare importanță acordându -se
multifuncționalității economice a zonelor rurale, dar și co nservării și punerii
în valoare a patrimoniului cultural și arhitectural.
Axa III – Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea
economiei rurale – vizează gestionarea și facilitarea tranziției forței de muncă
2 http://www.apdrp.ro/
20
din sectorul agricol cătr e alte sectoare care să le asigure un nivel de trai
corespunzător din punct de vedere social și economic.
Axa IV – LEADER – are în vedere implementarea unor strategii locale de
dezvoltare pentru îmbunătățirea guvernării administrative la nivel rural.
Strategia de dezvoltare rurală a României pentru perioada 2014 -2020 se înscrie în
contextul de reformă și dezvoltare pe care UE și -l propune prin strategia Europa
2020.
Europa 2020 reprezintă strategia de creștere a Uniunii Europene pentru perioada
2010 – 2020 . Urmărind obiectivele strategiei Europa 2020 pentru o economie
sustenabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii, strategia stabilește ținte ambițioase
pentru statele membre în domeniul educației, inovării, energiei/mediului, ocupării
forței d e muncă și incluziunii sociale și îmbunătățirea competitivității î n general. Pe
baza acestui document, fiecare stat membru își stabilește ținte și planuri de acțiune la
nivel național sub forma unui Plan Național de Reformă care este monitorizat în
mod periodic.3
Principalele priorități de dezvoltare rurală pentru perioada de programare 2014 –
2020:4
Modernizarea și creșterea viabilității exploatațiilor agricole prin consolidarea
acestora, deschiderea către piață și procesare a produselor agricole;
Încurajarea întinerir ii generațiilor de agricultori prin sprijinirea instalării
tinerilor fermieri;
Dezvoltarea infrastructurii rurale de bază ca precondiție pentru atragerea
investițiilor în zonele rurale și crearea de noi locuri de muncă și implicit la
dezvoltarea spațiului rural;
Încurajarea diversificării economiei rurale prin promovarea creării și
dezvoltării IMM -urilor în sectoarele nonagricole din mediul rural;
Promovarea sectorului pomicol, ca sector cu nevoi specifice, prin
intermediul unui subprogram dedicate;
Încuraj area dezvoltării locale plasate în responsabilitatea comunității prin
intermediul abordării LEADER. Competența transversală a LEADER
3 http://www.madr.ro/docs/dezvoltare -rurala/programare -2014 -2020/Strategia -de-dezvoltare –
rurala -2014 -2020 -versiunea -I-22-nov-2013.pdf
4 http://www.fonduri -ue.ro/pndr -2014
21
îmbunătățește competitivitatea, calitatea vieții și diversificarea economiei
rurale, precum și combaterea sărăciei și exclu derii sociale.
În contextul racordării depline a României la noua filosofie a dezvoltării durabile,
proprie Uniunii Europene și larg dezvoltată pe plan mondial, s -a elaborat Strategia
Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României, Orizonturi 2013 -2020 -2030.
Elaborarea acestei strategii a implicat contribuția diversă a actorilor activi ai
societății românești – autorități centrale și locale, cercuri de afaceri, asociații
profesionale, partide politice, comunitatea ș tiințifică, societatea civilă.
Dezvoltare a acestei strategii se datorează însușirii și transpunerii în practică a
principiilor și practicilor dezvoltării durabile în contextul globalizării. Economia
românească se bazează într -un procent ridicat pe consumul intensiv de resurse, cu o
societate și o administrație fără o viziune unitară și un capital natural incert.
Prin această strategie s -a stabilit o serie de obiective clare pentru trecerea, într -un
interval de timp rezonabil și realist, la un model de dezvoltare generator de valoare
adăugată, care promovează interesul pentru cunoaștere și inovare și care este orientat
spre îmbunătățirea continuă a calității vieții oamenilor și a armoniei cu mediul
natural. Strategia se bazează pe efortul considerabil depus în ultimii ani pentru
elaborarea și aplica rea planurilor strategice naționale, programelor naționale de
dezvoltare, în conformitate cu obiectivele comune stabilite în Strategia pentru
Dezvoltare Durabilă a UE și Strategia Lisabona, precum și cu îndrum ările
metodologice ale Comisiei Europene.
Obiec tivele strategice pe termen scurt, mediu și lung ale Strategiei Naționale pentru
Dezvo ltare Durabilă a României sunt:
Orizont 2013 – încorporarea principiilor și practicilor dezvoltării durabile în
ansamblul programelor și politicilor publice ale României c a stat membru al
UE.
Orizont 2020 – atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la
principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
Orizont 2030 – apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel
an al țărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării
durabile.
22
Există două categorii de zone agricole care trebuie să intre în programul de susținere
financiară: zonele defavorizate ecologic sau geografic și zonele nedezvoltate din
punct de vedere economic.
Cea mai întinsă zonă defavorizată este reprezentată de regiunile montane care
cuprind o suprafață de aproximativ 750.000 ha de teren agricol, 3,5 milioane de
locuitori și peste un milion de gospodării agromontane. Pentru aceste regiuni sunt
esențiale aceste politici de dezvoltare a gospodăriilor agro -turistice montane, prin
care să fie susținute financiar și motivate activitățile de creștere a animalelor,
extinderea pomiculturii și a cultivării fructelor de pădure, revitalizarea
meșteșugurilor casnice și a ac tivităților tradiți onale de prelucrare a lemnului.
Pe lângă zonele montane, în România există și alte regiuni rurale defavorizate: Delta
Dunării, Podișul Moldovei, unele zone din Podișul Transilvaniei și Subcarpați, dar și
nisipurile din sudul Olteniei. În vederea reechilibrării economice a acestor regiuni
este necesară implementarea unor programe complexe de combatere a eroziunii
solului prin reorganizarea exploatațiilor și a parcelelor, programe de împădurire
corelate cu un sistem de agricultură ecologică și programe de contracarare a
deșertificării.
Aceste zone rurale nedezvoltate sunt microregiuni în care au apărut disfuncționalități
de dezvoltare, presiuni asupra mediului înconjurător sau acțiuni sociale nocive, fiind
urmarea măsurilor politice degradan te- cazul satelor sistematizate sau a depopulării
prin exodul rural. Fiecare astfel de microregiune este un caz particular și presupune
un program specific și adecvat de dezvoltare rurală.
Prin implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 -2013, cu
ajutorul instrumentelor structurale, România a avut posibilitatea de a sprijini
dezvoltarea rurală durabilă a acestor regiuni. Politicile de dezvoltare a acestor zone
defavorizate sunt descrise prin măsurile conturate de către cele patru axe priori tare
pentru finanțare prin fondurile struc turale europene – FEGA ȘI FEADR:
Măsura 112 – „Instalarea tinerilor fermieri”;
Măsura 121 – „Modernizarea exploatațiilor agricole”;
Măsura 122 – „Îmbunătățirea valorii economice a pădurii”;
Măsura 123 – „Creșterea val orii adăugate a produselor agricole și forestiere”;
Măsura 125- „Îmbunătățirea și dezvol tarea infrastructurii legate de
dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii”;
23
Măsura 141 – „Sprijinirea fermelor agricole de semi -subzistență" ;
Măsura 142 – „Înființarea Grupurilor de Producători" ;
Măsura 214 – „Plăți de agro -mediu”;
Măsura 221 – „Prima împădurire a terenurilor agricole”;
Măsura 312 – „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro -întreprinderi”;
Măsura 313 – „Încurajarea activităților turistice”;
Măsura 322 – „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilo r de
bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii
rurale”.
Prin Pr ogramul Național de Dezvoltare Rurală 2014 –2020 , investitorii au noi
oportunități financiare pentru proiecte de investiții în dezvoltarea agriculturii și a
zonei rurale:
Măsura 4 – Investiții în active fizice:
SubMăsura 4.1 – “Investiții in exploatații agricole ”;
SubMăsura 4.1a – “Investiții în exploatațiile pomicole ”;
SubMăsura 4.2 – “Investiții pentru procesarea/ marketingul produselor
agricole ”;
SubMăsura 4.2a – “Investiții în procesarea/ marketingul produselor din
sectorul pomicol ”;
SubMăsura 4.3 – “Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea
infrastructurii agricole și silvice ”;
Măsura 6 – Dezvoltarea exploa tațiilor și a întreprinderilor:
SubMăsura 6.1 – “Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri ”;
SubMăsura 6.2 – “Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone
rurale ”;
SubMăsura 6.3 – “Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici ”;
SubMăsura 6.4 – “Investiții în cre area și dezvoltarea de activități
neagricole ”;
SubMăsura 6.5 – “Schema pentru micii fermieri ”.
Măsura 7- Servicii de bază și reîn noirea satelor în zonele rurale
SubMăsura 7.2 – “Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază
la scară mică ”;
24
SubMăsura 7.6 – “Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural ”.
Măsura 8 – Investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și ame liorarea viabilității
pădurilor
SubMăsura 8.1 – “Împădurirea și crearea de suprafețe împădurite ”
Măsura 9 – Sprijin pentru înființarea grupurilor de producători în sectorul agricol
SubMăsura 9.1 – “Înființarea grupurilor de producători în sectorul agricol ”;
SubMăsura 9.1a – “Înființarea grupurilor de producători în sectorul
pomicol ”.
Măsura 16 – Sprijin pentru cooperare agricolă și pomicolă
SubMăsura 16.4 și 16.4a – Sprijin acordat pentru cooperare orizontală și verticală
între actorii din lanțul de aprovizionare în sectoarele agricol și pomicol .
România, fiin d o țară aflată în tranziție și reformă economică, dezvoltă o dinamică a
restructurărilor sectoriale, regionale și locale mult mai accentuată. Caracteristicile
măsurilor implementate prin programele de dezvoltare sunt determinate de trecerea
de la un tip o cupațional la altul, de la o ramură la alta, trecerea de la o activitate
specializată la activități multiple sau de trecerea de la o activitate concentrată la
altele segmentate teritorial.
Perspectivele integrării agriculturii României în structurile Europ ei comunitare a
impus adaptarea producției agroalimentare la standardele calitative actuale, astfel
încât să fie satisfăcute exigențele cumpărătorului. Reglementările Uniunii Europene
interzic folosirea tratamentelor ionizate a produselor agricole sau a
microorganismelor modificate genetic care pot afecta substanțial calitatea produselor
bio-ecologice.
Ferma ecologică este o unitate autocatalitică reprezentată de un ecosistem agrar și
zooproductiv, care incluzând biotipuri amenajate( culturi vegetale, cresc ătorii de
animale și culturi furajere limitrofe, amenajări silvice și acvatice ș.a) produc
biomasă utilă omului (Gruia, 1998).
Agricultura biologică/ecologică se practică în România respectând regulile atrase de
Ordonanța de urgență nr. 34/2000 privind pro dusule agroalimentare ecologice,
publicat în M.O. al României nr. 172/2002. Pentru implementarea dispozițiilor
prezentei ordonanțe s -a înființat Autoritatea Națională a Produselor Ecologice, fiind
un serviciu de specialitate din cadrul Ministerului Agricul turii, Alimentației și
25
Pădurilor, care asigură respectarea prevederilor legale specifice și controlul
metodelor de producție ecologică.
Conform acestei ordonanțe, producția agroalimentară ecologică are ca obiectiv
principal realizarea unor sisteme agricole durabile, care asigură protejarea resurselor
naturale și sănătatea consumatorilor. Astfel, principiile de bază ale producției
agroalimentare ecologice sunt:
eliminarea oricărei tehnologii poluante;
realizarea structurilor de producție și a asolamentelor, în cadrul cărora rolul
principal îl dețin rasele, speciile și soiurile cu înaltă adaptabilitate;
susținerea continuă și ameliorarea fertilității naturale a solului;
integrarea creșterii animalelor în sistemul de producție a plantelor și
produselor din p lante;
utilizarea economică a resurselor energetice convenționale și înlocuirea
acestora în mai mare măsură prin utilizarea rațională a produselor secundare
refolosibile;
aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor, cât și pentru creșterea
animalelor, care să satisfacă cerințele speciilor, soiurilor și raselor;
asigurarea unui control permanent și exigent în procesele de transport,
stocare, prelucrare și comercializare a produselor bio -ecologice.
Pentru stabilirea regulilor de producție prev ăzute în prezenta ordonanță s -au
respectat principiile producției agroalimentare ecologice cuprinse în Reglementarea
Consiliului Europei nr. 2092/1991, și în amendamentele la aceasta, precum și în
reglementările Federației Internaționale de Promovare a Agr iculturii Organice.
Ca punct de plecare pentru orice transformare trebuie să se acorde o atenție
deosebită următoarelor trei componente (Papacostea, 1994):
Rotația de culturi, amplă și c ât se poate de diversificată;
Cantitatea de gunoi animal existentă;
Semănăturile ascunse sau intermediare ca rezervă furajeră pentru anii
nefavorabili și ca îngrășământ verde.
Producția ecologică presupune obținerea de produse agroalimentare fără utilizarea
produselor chimice de sinteză. De asemenea, fertilitatea solului t rebuie crescută sau
menținută prin aplicarea unui program multianual de rotație al culturilor și utilizarea
26
drept îngrășământ a gunoiului de grajd provenit de la ferme de animale certificate
organic.
Agricultura europeană are un rol cheie în protejarea bio diversității. Este important ca
acțiunile referitoare la aceste priorități comunitare să fie consolidate și mai mult în
programele de dezvoltare rurală aprobate în temeiul Regulamentului Consiliului
(CE) nr. 1698/2005. Inovarea poate contribui în mod deose bit la dezvoltarea noilor
tehnologii, produse și procese și prin urmare va susține eforturile de abordare a
schimbărilor climatice, energiei din surse regenerabile, gestionării apei și
biodiversității. Astfel, ar trebui acordat sprijin specific pentru inov are cu referire la
aceste provocări, pentru a crește eficacitatea operațiunilor respective (PNDR 2007 –
2013).
27
CAPITOLUL 4 : IMPACTUL FINANȚĂRII PRIN FONDURI
STRUCTURALE ASUPRA AGRICULTURII DURABILE ÎN
ROMÂNIA
4.1 PNDR 2007 -2013, AXA II , MĂSURA 214
Măsurile din cadrul axei II vizează menținerea și îmbunătățirea calității mediului din
spațiul rural prin promovarea unui management durabil al suprafețelor agricole și al
celor forestiere. Totodată, este vizat și sectorul de creștere al anim alelor, prin
promovarea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor.
Prioritatea principală în ceea ce privește implementarea măsurilor din cadrul Axei II
în România, o constituie conservarea biodiversității pe suprafețele agricole și
forestiere. S uprafețe largi din România sunt afectate de productivitatea naturală
redusă. Deși sunt asociate cu o biodiversitate bogată, aceste suprafețe sunt
amenințate de fenomenul de abandon al activităților agricole care afectează atât
biodiversitatea, cât și viabi litatea zonelor rurale. Această contribuție pentru zonele
defavorizate va fi esențială pe termen scurt, în timp ce măsura de plăți de agro –
mediu va ajuta la crearea unui sistem pe deplin funcțional, care să poată răspunde
obiectivului de îmbunătățire a med iului și a spațiului rural.
A doua prioritate a României, în cadrul Axei II, sprijinită financiar prin FEADR,
este protejarea și utilizarea durabilă a resurselor naturale, în special a apei și a
solului. Tendințele de utilizare a substanțelor chimice în ag ricultură sunt tot mai
mari, iar ca urmare, în Axa II sunt incluse o serie de măsuri care pot contribui la
reducerea acestui risc.
Datorită posibilității creșterii plafonului alocat pentru acțiunile ce se pot finanța
conform Anexei II a Regulamentului (CE) nr. 74/2009 și având în vedere prioritățile
și obiectivele Axei 2 pentru perioada 2007 -2013 referitoare la compensarea
serviciilor de mediu aduse de utilizatorii de terenuri agricole, au fost identificate
următoarele tipuri de acțiuni:
Conservarea biodive rsității prin prevenirea abandonului terenurilor în zonele
defavorizate și sprijinirea utilizării extensive a pășunilor cu înaltă valoare
naturală;
28
Continuarea acordării unei contribuții în vederea îndeplinirii obiectivelor
Natura 2000 prin agajame ntele existente de mediu;
Asigurarea calității apei prin consolidarea angajamentelor de reducere a
utilizării îngrășămintelor și pesticidelor;
Asigurarea menținerii unui mai bun management al solului prin
angajamentele de agro -mediu, cum este și acoperir ea cu culturi verzi a
terenurilor arabile în timpul iernii;
Diminuarea schimbărilor climatice și a efectelor adverse ale acesteia,
asigurate prin continuarea aplicării sprijinului acordat pentru împăduriri.
Cele mai multe din aceste acțiuni sunt vizate î n cadrul Măsurii 214 -plăți de agro –
mediu, măsură în care au fost încheiate angajamente care acoperă aproape în
totalitate alocarea indicativă. Astfel , a fost necesară suplimentarea bugetului
repartizat acestei măsuri, pentru a putea fi asigurată finanțarea noilor angajamente de
agro-mediu.
Plățile de agro -mediu sunt necesare pentru sprijinirea dezvoltării durabile a zonelor
rurale și pentru a răspunde cererii societății pentru un mediu sănătos. Finanțarea
acordată prin această măsură trebuie să încurajeze f ermierii să aplice metodele de
producție agricolă compatibile cu protecția și îmbunătățirea mediului, a resurselor
naturale, a solului și a diversității genetice.
Plăție de agro -mediu vor fi acordate fermierilor care își asumă angajamente de agro –
mediu pen tru o perioadă de 5 ani de la data semnării angajamentului.
Pe baza Raportului final de evaluare intermediară PNDR 2007 -2013, o prezentare
succinct ă a Măsurii 212 cuprinde :
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
Menținerea pajistilor cu înaltă valoare naturalăMenținere a biodiversității prin
aplicarea practicilor agricole tradiționale;
Managementul adecvat al pajistilor importantepentru păsări;
Asigurarea protecției apei si solului;
OBIECTIVE GLOBALE: Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural.
29
NECESITĂȚI :Dezvoltarea durabilă a zonelor rurale.Răspunsla cererea din ce în ce mai
mare a societățiipentru servicii de mediu.Încurajarea fermierilorsă aplice metodele de
producție agricolăcompatibile cu protecția si îmbunătățireamediului, a peisajului si
caracteristicilor sale, a resurselor naturale, a solului si a diversității genetice.
IMPACT:
Stoparea declinului biodiversității (Schimbarea trendului de declin al
biodiversității măsurat prin intermediul populațiilor de păsări specifice terenurilor
agricole).
Menținerea terenu rilor agricole si forestiere cu înaltă valoare naturală (Schimbări
în zonele cu înaltă valoare naturală) .
Îmbunătățirea calității apei (Schimbări în balanța brută a nutrienților).
Contribuția la schimbările climatice (Cresterea în producția de energie
regenerabilă).
REZULTAT: Suprafața ce beneficiază de o utilizare de succes a terenului, contribuind la:
biodiversitate si înalta valoare naturală a terenului agricol/terenului forestier;
calitatea apei și a solului;
atenuarea schimbărilor climatice;
evitar ea marginalizării si a abandonului terenului agricol.
REALIZARE:
Creșterea numărul ui total al exploatațiilor agricole care primesc sprijin financiar ;
Suprafața totală sprijinită este mai mare;
Creșterea n umăr ului total de contracte și suprafața fizică tota lă sprijinită ;
Numărul de acțiuni privind resursele genetice.
RESURSE FINANCIARE/ADMINISTRATIVE :
Sprijin nerambursabil 100%
Cost total: 996.408.184 Euro
Cheltuială publică: 996.408.184 Euro .
Fermierii pot solic ita sprijin financiar pentru ur mătoarele pach ete operaționale:
1. Pajiști cu Înaltă Valoare Naturală
2. Practici Agricole Tradiționale
3. Pajiști Importante Pentru Păsări – pachet pilot.
30
3.1 Crex Crex
3.2 Laniusminor, Falco vespertinus
4. Culturi verzi.
5. Agricultură ecologică.
5.1 Culturi agricole pe t erenuri arabile( inclusiv plante de nutreț)
5.2 Legume( inclusiv ciuperci și cartofi)
5.3 Livezi
5.4 Vii
5.5 Plante medicinale și aromatice
6. Pajiști importante p entru fluturi (Maculinea sp.).
7. Terenuri arabile importante ca zone de hrănire pe ntru gâsca cu gât roșu (Branta
ruficollis).
Pachetul 1 are ca obiectiv menținerea pajiștilor cu înaltă valoare naturală. România deține
una din resursele cele mai bogate de pajiști semi -naturale încă existente în Europa, pajiști
asociate cu o diversitate ridic ată de specii și habitate.
Provocarea acestui pachet constă în menținerea acestei bogate resurse de pajiști semi –
naturale în fața schimbărilor economice ce vor apărea în mediul rural în anii următori.
Pachetul 2 presupune menținerea biodiversității prin ap licarea practicilor agricole
tradiționale. Astfel, lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafața pajiștilor
aflate sub angajament, exceptând cele operate cu forță animală.
Pachetul 3 impune practicarea unui management adecvat al pajiștilor d in interiorul Ariilor
Importante pentru Păsări cu scopul conservării speciilor de păsări importante la nivel
european.
Pachetul 4 – culturi verzi, are ca obiectiv asigurarea protecției apei și a solului. Riscul de
eroziune a solului este crescut deoarece m ulte terenuri sunt lăsate descoperite pe timpul
iernii, iar una dintre cele mai simple măsuri de conservare a solului o constituie utilizarea
culturilor verzi. Aceste culturi sunt semănate imediat după recoltare și protejează solul pe
timpul iernii printr -o acoperire cu vegetație a acestuia. De asemenea, acest pachet are
potențialul de a diminua riscul scurgerii de nutrienți în timpul iernii, asigurând o bună
stare ecologică și chimică a tuturor apelor.
31
Pachetul 5 – agricultură ecologică, vizează acordarea u nui sprijin financiar în vederea
menținerii producției ecologice certificate în sectorul vegetal, cât și încurajarea
introducerii practicilor agricole specifice agriculturii ecologice în vederea certificării.
Agricultura ecologică are un rol vital în prote jarea biodiversității și conservarea resurselor
neregenerabile folosite în agricultură, dar și pentru asigurarea siguranței și calității
alimentare.
Pachetul 6 presupune respectarea unui management adecvat al pajiștilor importante
pentru speciile de flutur i din genul Maculinea. Acest pachet va contribui indirect la
conservarea unor habitate importante specifice pajiștilor naturale, dar și a unor specii
prioritate dependente de aceste tipuri de habitate. Evoluția populațiilor din speciile de
fluturi vizate v a fi monitorizată pentru a se putea evita declinul acestor specii.
Pachetul 7 vizează asigurarea unui management adecvat protecției terenurilor arabile
importante ca zone de hrănire pentru gâsca cu gât roșu. Cea mai bună soluție pentru
minimizarea conflict elor existente între agricultori și gâște este reprezentată de aplicarea
regimurilor adecvate pentru plățile compensatorii de agro -mediu.
4.2 ANALIZA GRADULUI DE ÎNDEPLINIRE A OBIECTIVELOR PROPUSE
PRIN MĂSURA 214
4.2.1 PROGRESUL MĂSURII 214 DIN PUNCT DE VEDERE AL ATINGERII
TARGET -URILOR FIZICE ȘI FINANCIARE ÎN PERIOA DA 2009 -2011
Măsura 214 a fost lansată în primăvara anului 2008, dar abia în anul 2009 s -au efectuat
primele plăți pe suprafață în ca drul măsurilor axei 2 din PNDR.
Tabel nr. 3 Stadiul cer erilor depuse pentru măsura 214
Stadiu cereri 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total cereri depuse 213513 225375 233871 230681 210402 189393
Suprafața declarată(Ha) 1460789 1571480 1677565 1495908 1434595 1307482
Total pachete financiare 168270 217618 235715 246390 244255 209386
Sursa: Raport anual PNDR 2011 -2014
32
În tabelul nr.3 se prezintă stadiul cererilor depus e pentru Măsura 214 în perioada 2009 –
2014 , suprafața eligibilă și cuantumul pachetelor financiare corespunzătoare. Analizând
datele din tabel co nstatăm că în perioada 2009 -2014 au fos t depuse 1.303.235 de cereri de
finanțare pentru o suprafață declarată de 8.947.819 Ha. Valoarea totală a sprijnului pentru
pachetele financiare este de 235.715.000 Euro, reprezentând 23,65% din suma totală de
996.408.183 Euro alocată acestei măsuri de finanțare. Principalele pachete operaționale
finanțate sunt pachetele 1 și 2, acestea însumând aproximativ 90% din valoarea totală a
sprijinului financiar obținut pentru această perioadă.
Tabel nr. 4 Situația implementă rii măsurii 214 în campania 2013
Nr.
Crt.
MĂSURA 214 PLĂȚI DE AGRO -MEDIU
1. Număr total de solicitanți 210402
2. Număr total de solicitanți verificați 14647
3. Suprafața totală declarată de solicitanți (ha) 1434595
4. Suprafața totală verificată 131495.3
5. Suma totală solicitată 212.820.193,16
6. Suma totală verificată 19.686.020,57
7. Reduceri pe baza verificărilor administrative asupra măsurilor pe
suprafață 4.151.445,65
8. Reduceri pe baza verificărilor pe teren asupra măsurilor pe suprafață 648.567,52
9. Sancțiuni financiare aplicate 2.281.467,92
10. Reduceri pe baza verificărilor administrative asupra nerespectării
criteriilor de eligibilitate 764.538,95
11. Reduceri pe baza verificărilor pe teren asupra nerespectării criteriilor
de el igibilitate 453.852,79
Sursa: Raport anual PNDR 2014
Analizând datele din tabelul nr. 4 , reiese faptul ca numărul exploatațiilor care au
benefi ciat de sprijin în campania 2013 este de 210.402, iar suprafața fizică pentru care s –
au efectuat plăți este de 1.434.595 Ha. Suma totală solicitată este de 212.820.193,16
Euro .
33
Tabel nr. 5 Gradul de realizare al obiectivelor speci fice și operaționale Măsura 214
Obiective
2007 -2013 Total
realizat
cumulativ
până în
2013 Grad de
realizare al
obiectivelo
r 2007 –
2013 Alocarea
financiară
2007 -2013
(mii euro) Valoare
plăți
efetuate
(mii euro) Rata de
execuție
PNDR 2007 –
2013
Numărul
total al
exploatațiilor
agricole 183.174 313.547 171,17%
50.538,77
31.534,32
62,40% Suprafața
totală
sprijinită (ha) 3.303.000 3.59 6.389 108,88%
Suprafața
fizică totală
sprijinită (ha) 195.000 196.137 100,58%
Număr tota l
de contracte 60.000 60.799 101,33%.
Sursa: Raport Str ategic de Monitorizare PNDR 2014
Progresul din punct de vedere al atingerii targeturilor fizice și fin anciare stabilite la
începutul perioadei de programare este prezentat în următorul stadiu cumulativ al
obiectivelor realizate.
Până în decembrie 2013 au fost sprijinite 313.547 exploatații, respectiv 171,17% din
targetul de 183.174, acest lucru explicându -se prin faptul că dimensiunile medii a
exploatațiilor sunt mai mici decât cea estimată inițial. Suprafața totală angajată prin
măsură este de 3.596.389 ha, având o rată de executare de 108,88% din targetul de
3.303.000 ha (depășind targetul datorită acces ării mai multor pachete pe aceeași suprafață
decât numărul de pachete estimat inițial), iar suprafața fizică a fost de 2.195.185 ha,
având o rată de executare de 76,54% din targetul de 2.868.000 ha.
Plățile s -au ridicat la un total de 1.131.655,91 mii Euro , din cei 1.270.672,76 mii Euro
alocați pentru această măsură pentru perioada 2007 -2013, reflectând o rată de execuție a
bugetului de 89,06%.
34
Suprafața totală angajată a fost de 354.674,17 ha, având o rată de executare de 93,34%
din targetul de 380.000 ha, iar suprafața fizică pentru care s -au efectuat plăți a fost de
196.137 ha, ceea ce reprezintă 100,58% din targetul de 195.000 ha.5
Angajamentele specifice și bunele condiții agricole și de mediu care condiționează
acordarea sprijinului, asigură un impact pozitiv asupra mediului, dovedind că acest tip de
plăți are un efect pozitiv asupra comunităților locale.
Impactul măsurii asupra prezervării solului și a frânării fenomenului de eroziune este
moderat datorită faptului că orice măsură din cadrul PNDR, care presupune activității
agricole, contribuie la prezervarea terenului agricol.
4.2.2 EVOLUȚIA INDICATORILOR DE BAZĂ DEZVOLTAȚI ÎN PLANUL
NAȚIONAL STRATEGIC DE DEZVOLTARE RURALĂ
Planul Național Strategic de Dezvoltare Rurală reprezintă baza pe ntru impleme ntarea
Programului Național de Dezvoltare Rurală. Planul Național Strategic trasează prioritățile
și direcțiile dezvoltării rurale, prin dezvoltarea unor indicatori de bază selectați cu
ajutorul Cadrului Comun de Monitorizare și Evaluare.
Tabel nr. 6 Evolu ția indicatorilor de bază din PNS pentru AXA II
Indicatori U.M Anul Valoarea Anul Valoarea Tendință
Zone care prezintă risc de
eroziune a solului T/ha/an 2004 0,44 2009 2,6
Agricultură ecologică Ha 2005 87.916 2009 168.288
Producție de energie
regen erabilă din agricultură Ktep 2006 9 2009 26
Emisii de gaze cu efect de
seră din agricultură Echiv: 1000
tone CO2 2005 20283 2009 25206
Calitatea apei % zone
vulnerabile la
nitrați 2007 8,64 2009 57,8
5 www.madr.ro
35
Utilizarea apei % irigații 2005 0,7 2007 1,3
Păduri destinate protecției
solului și a apei % împădurire
teren 2005 25,1 2010 44,4
Sursa: Raportul Strategic de Monitorizare a PNDR 2007 -201
În urma analizei tabelului nr. 6 pot fi formulate următoar ele concluzii cu privire la
impactul dezvoltării a gricole rurale asupra condiției mediului:
Se observă o tendință alarmantă de creștere a zonelor care prezintă risc de
eroziune a solurilor, valoarea indicatorului din 2006 fiind de 5 ori mai mare decât
valoarea din 2004;
Suprafața de teren pe care se prac tică agricultura ecologică a crescut semnificativ
cu 91%, având o evoluție pozitivă în perioada 2005 -2009.
Producția de energie regenerabilă din agricultură s -a triplat în perioada 2006 –
2009;
Emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură înregistrează o creștere de 25% în
2009, față de 2005;
În perioada 2007 -2009 se remarcă o creștere semnificativă a procentului zonelor
desemnate vulnerabile la nitrați, având un efect grav asupra calității apei;
Există o ușoară tendință de creștere a utilizării apei pentru irigații, dar se păstrează
decalajul față de media europeană de 6,7;
Procentul de împădurire a terenurilor cu scopul protecției solului și a apei se
dublează în perioada 2005 -2010.
4.3. EVALUAREA IMPACTULUI IMPLEMENTĂRII MĂSURII 214 ASUPRA
OBIECT IVELOR RELEVANTE DE MEDIU
Obiectivul specific al Măsurii 214 -plăți de agromediu, cuprins în Axa II, este reprezentat
de introducerea sau continuarea aplicării metodelor agricole de producție compatibile cu
protecția și îmbunătățirea stării biodiversității , solului, apei și a calității aerului.
În tabelul nr. 7 sunt prezentate principalele obiective de mediu abordate prin
implementarea Măsurii 214 și impactul pe care îl au asupra stării mediului.
36
Tabel nr. 7 Evaluarea impactului măsurii 214 asupra obiective lor relevante de mediu
Obiective relevante de mediu Evaluare
impact
Metode propuse
Scăderea emisiilor atmosferice poluante. 0 Nu contribuie.
Limitarea gradului de poluare a apei și a
solului 1 Sprijinirea unor activități directe de
limitare a fertiliz ării terenurilor agricole.
Protecția solului împotriva eroziunii 1 Înființarea culturilor verzi și transformarea
terenurilor agricole în pajiști.
Scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră. 1 Acțiuni de limitare a utilizării
fertilizanților.
Menținer ea valorii naturale ridicate a
terenurilor agricole 1 Sprijinirea gospodăririi extensive a
pajiștilor montane și a celor din afara zonei
montane. Limitarea fertilizării. Conversia
culturilor agricole la agricultură ecologică.
Asigurarea stării favorabile de conservare a
habitatelor și speciilor de floră și faună
sălbatică.
1 Menținerea și sporirea diversității
biologice. Productivitate ecologică pe
aceste suprafețe
Menținerea diversității biologice în cadrul
ariilor protejate. 1 Contribuție pozitivă im portantă la
sprijinirea obiectivelor de management din
aceste zone
Menținerea funcțiilor ecologice a apelor
curgătoare 1 Limitarea utilizării fertilizanților. Crearea
de benzi înierbate în zonele ripariene.
Culturile verzi. Transformarea terenului
arabil în pajiști și gospodărirea extensivă a
pajiștilor.
Creșterea protecției populației față de
riscurile natural 1 Împădurirea terenurilor.
Menținerea activităților agricole în spațiul
rural prin încurajarea utilizării practicilor
tradiționale. 1 Încurajarea directă compensatory
Asigurarea protecției peisajului natural și
cultural prin revitalizarea zonelor
Degradate. 1 Acordarea de sprijin direct pentru activități
de conservare a peisajului rural tradițional.
Reducerea generării deșeurilor, creșterea
gradu lui de colectare a deșeurilor, creșterea
gradului de valorificare a deșeurilor. 0 Nu contribuie.
37
Facilitarea utilizării resurselor
regenerabile. 1 Sprijinirea directă a activităților de
producție a energiei regenerabile.
Îmbunătățirea eficienței utilizăr ii resurselor
energetice 0 Nu contribuie.
Îmbunătățirea stării de sănătate a populației
din mediul rural 1 Diminuarea concentrațiilor de azot din apa
subterană prin reducerea utilizării
fertilizanților.
Modernizarea infrastructurii de transport
din mediu l rural 0 Nu contribuie.
Încurajarea agro -turismului 0 Nu contribuie.
Îmbunătățirea comportamentului proactiv
prin încurajarea practicilor agricole
durabile 1 Însușirea de către beneficiarii măsurii a
codului bunelor practici agricole și de
mediu Însușir ea cerințelor privitoare la
agricultura ecologică.
Sursa: prelucrare proprie după PNDR 2007 -2013
4.3.1. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MENȚINERII ȘI PROMOVĂRII
SISTEMELOR AGRICOLE DURABILE
Conform datelor din tabelul nr. 6, Măsura 214 a atins nivelul maxim de realizare în anul
2011 cu 251.337 de exploatații care însumează 1528726 ha.
Această măsură încurajează durabilitatea prvind mediul înconjurător a exploatațiilor prin
îndeplinirea criteriilor specifice ale fiecărui pachet al măsurii pentru parcelele pe ntru care
se încheie angajamente. Beneficiarii trebuie să respecte în același timp standardele și
cerințele de eco -condiționalitate pe întreaga suprafață aparținând exploatației.
În urma analizei datelor obținute în urma implementării măsurii se constată m enținerea
unor valori relativ constante în ceea ce privește indicatorii de realizare. Pentru a stabili
potențialul maxim de execuție în cadrul acestei măsuri se poate considera că acesta este
reprezentat de numărul solicitărilor de plată în cadrul schemei cu cea mai mare acoperire,
respectiv de suprafețele totale pentru care există cereri de plată în cadrul schemei de plată
cu acoperirea cea mai mare. Conform SAPS, există peste 310.000 beneficiari cu o
suprafață de peste 1.600.000 ha pentru pachetele 1 și 2 . Această măsură a fost un succes
38
în ceea ce privește atingerea targetului planificat de exploatații, însă rămâne sub suprafața
așteptată.
4.3.2. EVALUAREA I MPACTULUI ASUPRA MENȚINERII SAU
ÎMBUNĂTĂȚIRII CALITĂȚII APEI
Suprafața beneficiară a măsurii pen tru care sunt asumate angajamente orientate spre
conservarea resurselor hidrologice este de 1.123.578 ha. (Raport anual de progrese 2011).
Această măsură, prin toate pachetele de dezvoltare, prevede acțiuni de protejare a calității
apelor în cadrul cerințe lor de bază și specifice ale fiecărui pachet. Conform Raportului de
Monitorizare a Mediului, principala problemă privind calitatea apelor, în România, este
depășirea limitei de contaminare a apelor de adâncime. Procentul
apelor de suprafață contaminate nu depășește 0,6%, de aceea, pentru a putea fi păstrat la
același nivel, este absolut necesară implementarea măsurii.
Mai puțin de jumătate din beneficiarii intervievați sunt conștienți de faptul că acțiunile lor
contribuie, într -o manieră directă, la conserv area și îmbunătățirea acestei resurse. Așadar,
este evidentă necesitatea îmbunătățirii acțiunilor de informare, destinate să consolideze
avantajele cunoașterii și aplicării angajamentelor propuse, asupra menținerii și
îmbunătățirii calității factorilor de mediu.
4.3.3. EVALUAREA I MPACTULUI ASUPRA MENȚINERII SAU
ÎMBUNĂTĂȚIRII CALITĂȚII SOLULUI
În cadrul măsurii 214 a PNDR, angajamentele grupate în pachetul 4 sunt direct legate de
conservarea solului. Suprafața angajată din acest pachet este, în prezent, de 12340
hectare, reprezentând 1,82% din obiectivul propus.
Datorită nivelului scăzut de implementare pe care îl atinge acest pachet în cadrul măsurii
214, rezultatele îndreptate în mod direct spre conservarea solului și stoparea eroziunii
acestuia sunt mode rate. Pe lângă pachetul 4, și restul pachetelor din cadrul acestei măsuri
au un efect pozitiv asupra îmbunătățirii calității solului datorită cerințelor minime impuse
de utilizare a îngrășămintelor chimice și a substanțelor de protecție a plantelor.
39
Acțiun ile de monitorizare a angajamentelor au evidențiat faptul că există o mare influență
a climei asupra gradului de îndeplinire a cerințelor de semănare a terenurilor.
Astfel, în anii cu anomalii climatice a fost dificil pentru fermier i să realizeze lucrările în
termenele stabilite.
4.3.4. EVALUAR EA IMPACTULUI ASUPRA COMBATERII
SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Măsura 214 contribuie direct la atingerea acestui obiectiv deoarece se promovează
utilizarea extensivă a unei suprafețe agricole extinse și comprimarea utiliză rii
fertilizanților în agricultură, reducând emisiile agricole. Astfel este diminuat impactul pe
care activitățile de utilizare a terenurilor îl au asupra condiției mediului.
Așadar, prin promovarea sistemelor sustenabile de producție agricolă se promovea ză
capacitatea agriculturii de a contribui la lupta împotriva schimbărilor climatice.
4.3.5. EVALUAREA IMPACTULU I ASUPRA ÎMBUNĂTĂȚIRII
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Angajamentele de mediu specifice fiecărui pachet promovează o îmbunătățire generală a
mediului î nconjurător.
Efectele favorabile conservării mediului, atrase de implementarea măsurii 214, nu se
limitează doar la angajamente specifice ale fiecărui pachet aferent parcelelor beneficiare,
ci se extinde pe ansamblul exploatațiilor în care sunt incluse ace le parcele. Așadar,
beneficiarii măsurii 214 sunt obligați să îndeplinească cerințele de eco -condiționalitate pe
ansamblul exploatației, multiplicând efectul de mediu al măsurii.
Această măsură are un grad de implementare ridicat, cu un volum de execuție s uperior
față de ansamblul PNDR, atât ca suprafață, cât și ca numpăr de beneficiari implicați. Prin
abordarea teritorială determinată de zonificarea planificată a pachetelor măsurii este
influențat impactul pozitiv asupra mediului.
40
4.4 ANALIZA COMPARATIV Ă PRIVIND EFICIENȚA ECONOMICĂ A
PRODUSELOR CONVENȚIONALE ȘI A CELOR BIO -ECOLOGICE
Economia românească dispune abundent de patru factori de producție care pot fi folosiți
pentru crearea avantajului competitiv: resursele umane cu înaltă calificare, tere nurile
agricole cu grad sporit de fertilitate și cu climat favorabil pentru dezvoltarea agriculturii,
diversele materii prime ieftine, precum și buna poziționare geografică. Vom urmări în
cele ce urmează impactul factorului agricol asupra economiei și
dezv oltării durabile în România, printr -o analiză comparativă a eficienței agriculturii
ecologice față de cea convențională.
Agricultura convențională în sens general presupune varianta intensiv mecanizată a
acestei ramuri. Se urmărește în principal obținerea unui randament crescut prin folosirea a
diverse metode tehnologizate de afânare a solului, pregătire a patului germinativ,
fertilizare, întreținere în perioada de vegetație, precum și aplicarea a diverse tratamente
chimice. De -a lungul ultimelor două decen ii însă, s -a acceptat unanim că aceasta
tipologie de agricultură poate să afecteze mediul înconjurător, atenția în țările
industrializate concentându -se pe reducerea poluării.
Un număr mare de oameni de știință susțin că efecte precum încălzirea globală se
datorează în principal creșterii concentrațiilor de gaze cu efect de seră, generate de regulă
de activitățile omului. Sectorul agricol prezintă partea sa de poluare, mai ales din cauza
practicilor agricole convenționale. Alternativa oferită de cercetători pentru sectorul
agricol este producția ecologică, care este inclusă între obiectivele politicilor UE,
contribuind la strategia globală UE 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii spre o economie mai ecologică, mai eficientă d in punct de vedere a
resurselor și mult mai competitivă.
În calitate de membră a Uniunii Europene, România are un sprijin comunitar semnificativ
pentru piața și mai ales pentru dezvoltarea rurală, plus suport național.
Adaptarea agriculturii la cerințele U E creează beneficii pentru țările care se află într -un
sistem organizațional eficient, cum ar fi cea a Comunității Europene. Pentru a beneficia
de aceste avantaje sunt necesare ajustări majore în structurile de operare pentru formarea
și expansiunea sector ului comercial pentru a include ferme familiale cu oportunități de a
41
deveni viabile, prin acordarea de faci lități materiale și tehnice din Europa, ca parametri de
apropiere de nivelul existent în vechile state membre privind randamentul pe hectar și pe
animal, asigurarea securității alimentare și performanța agricolă a populației.
Potrivit descrierii postate de MADR, ”rolul sistemului de agricultură ecologică este de a
produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelație
cu cons ervarea și dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii
ecologice este producerea de produse agricole și alimentare proaspete și autentice, prin
procese create să respecte natura și sistemele acesteia.” Drept urmare, se pune acce ntul
mai mult pe calitate și nu pe cantitate, mai exact pentru o satisfacere aparte a clientului,
dar și prin armonizarea cu mediul înconjurător.
Dacă în prezent populația lumii este de peste 5,7 miliarde de oameni, în 2025 populația
estimată este de 9,4 m iliarde de oameni, creșterea populației arătând că cerințele de
produse agricole vor crește rapid. Agricultura are posibilități de a reduce consumul de
energie, în special cel legat de protecția plantelor, erbicide, fertilizare și irigare.
Reducerea consum ului de fungicide, erbicide și îngrășăminte chimice va ajuta la
prevenirea poluării solului, a apei, a plantelor și a recoltei.
Transferul de la agricultura convențională la cea ecologică în România se face treptat,
astfel încât structurile economice să nu fie afectate si speriate de efectele scăderii
productivității. Mai mult decât atât, această conversie necesită un anumit bagaj de
cunoștințe agricultorului privind acest domeniu, precum și terenuri care să se preteze la
agricultura ecologică. Pentru a fi acceptată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale din România, trecerea de la agricultura convențională la cea ecologică se
realizează prin depășirea perioadei de conversie, care în producția vegetală durează 2 ani
pentru culturile anuale și 3 ani pentru culturile perene.
Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, ”dacă în anul 2010 existau 3.155 operatori în
sectorul de agricultură ecologică, în 2011 numărul acestora a crescut de trei ori, pentru ca
la nivelul anului 2012 numărul acestora să crea scă de 11,8 ori față de nivelul anului 2010,
fiind înregistrați 26.736 operatori implicați în producția, procesarea și comercializarea
produselor ecologice.” Printre principalele motive pentru care agricultorii români trec de
la agricultura convențională l a cea ecologică se numeră experiențele neplăcute ce sunt
determinate de metode specifice agriculturii convenționale precum folosirea
42
îngrășămintelor chimice sau a altor soluții chimice, contactul la diverse târguri și
expoziții cu agricultori care au pract icat în prealabil și
promovează conceptul de agricultură ecologică, precum și preocupările personale în ceea
ce privește un stil de viață sănătos și un mediu înconjurător curat.
În ceea ce privește suprafețele exploatate în sistem ecologic în România, dacă în 2007
suprafața totală cultivată după metoda de producție ecologică a fost de 131.448 ha (din
care 46.865 suprafață în conversie și 84.585 suprafață certificată ecologic), la nivelul lui
2012 suprafața cultivată în sistem ecologic s -a ridicat la 450.000 ha, culturile din flora
spontană fiind colectate de pe o suprafață de circa 520.000 ha.(Vezi Figura nr.5 ).
Trendul alert al răspândirii sistemului ecologic poate fi observat în creșterea cu 45% a
suprafețelor cultivate în 201 2 față de anul precedent, 201 1.
Figura nr. 3 Suprafața cultivată în România după metoda de producție ecologică
Sursa: prelucrare date statistice prezentate de MADR
43
În materie de categorie de produs, în anul 2012 cea mai mare pondere (44%) din totalul
suprafețelor cultivate, ad ică aproximativ 165000 de hectare a fost ocupată cu pășuni și
plante furajere, urmată de suprafețele de cereale, circa 130000 de hectare (29%),
oleaginoase 22% și pomi fructiferi, viță de vie și legume dețind ponderea cea mai
scazută, 2%, respectiv 1%.
În vederea determinării eficienței economice a produselor agricole în ambele cazuri, vom
lua exemplul culturii de grâu din România. Pentru a putea determina eficiența economică
a produselor agricole vom analiza costurile, p rețurile, profiturile și ratele de profit atrase
de cele două metode.
Tabel nr. 8 Eficiența economică comparată a grâului în variante tehnologice diferite
Indicatori Unitate de
măsură Agricultura
convențională Agricultura
Ecologică
Producția medie Kg/ha 3000 2000
A.Cheltuieli material Mii euro/ha 2148 2596
1.Cheltuieli cu materii prime, din care: Mii euro/ha 933 1173
1.1Semințe Mii euro/ha 318 937
1.2Îngrășământ organic Mii euro/ha – 67
1.3Îngrășământ chimic Mii euro/ha 356 –
1.4Pesticide Mii euro/ha 221 –
2. Cheltuieli cu lucrări mecanizate Mii euro/ha 1028 1187
3. Cheltuieli cu aprovizionarea Mii euro/ha 186 234
B. Cheltuieli cu forța de muncă Mii euro/ha 23 760
C. Cheltuieli cu dobânzi Mii euro/ha 214 200
D. Alocații și subvenții Mii euro/ha 409 750
Cost de producție Euro/k g 724 1250
Preț de piață previzibil Euro/kg 850 1625
Profit net Euro/kg 125 375
Rata profitului % 17 30
Sursa:Academia de Științe Agricole și Silvice
44
Analizând rezultatele obținute din tabel, se poate observa că producția ecologică se obține
cu un cost de producție mai mare cu 72,6% față de costul producției tradiționale. În cazul
prețurilor de vânzare situația stă la fel, prețul produselor ecologice fiind mai mare decât
pretul produselor tradiționale cu 91%.
În aceste condiții, producția ecologică înre gistrează un profit superior producției
tradiționale, atingând o rată a profitului de 30%.
Așadar, comercializarea produselor care se diferențiază de altele similare prin aplicarea
angajamentului de mediu, este apreciată mai mult, atât la nivel local cât ș i internațional.
Această cultură ajunge să fie percepută de producători ca o oportunitate de afaceri care
permite diferențierea com petenței ca o valoare adăugată. Îndeplinirea acestor condiții
conduce la asigurarea valorii adăugate a produselor și ajută la implementarea culturii
legate de mediul înconjurător.
Comercializarea reușită a produselor ecologice presupune o susținere a activităților
beneficiarilor măsurii 214.
45
CAPITOLUL 5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Prin implementarea Programului Națio nal de Dezvoltare Rurală și prin adoptarea Politicii
Agricole Comune, România a înregistrat un progres în vederea practicării unei agriculturi
durabile.
Măsura 214 s -a dovedit a avea succes în ceea ce privește prezervarea mediului și a
biodiversității pent ru că angajamentele specifice ale măsurii au un impact semnificativ
asupra realizării indicatorilor de mediu propuși.
Gradul de execuție a măsurii a evoluat pe un trend ascendent, dar după 4 ani de
implementare se menține încă departe în ceea ce privește n umărul de fermieri cât și
numărul de hectare sprijinte.
Structurile responsabile cu implementarea măsurii pot elabora o strategie care să
relaționeze potențialul protejării mediului înconjurător cu alte acțiuni de promovare a
producției de calitate și crea re de sinergii în folosul fermierilor implicați în măsură.
Intensificarea acțiunilor îndreptate spre informarea și consilierea fermierilor mici prin
prima necesității conformității la cerințele măsurii va conduce la atingerea unui grad mai
ridicat al absor bției prin evitarea aplicării unor excluderi de la plată.
Aria suprafețelor eligibile va crește prin adoptarea unor politici de încurajare a asocierii
utilizatorilor de terenuri agricole și de compactare a suprafețelor agricole utilizate.
De asemenea, se r ecomandă asigurarea unei mai mari coerențe între procedurile de
implementare tehnică, legislația comunitară relevantă și prevederile Programului cu
scopul creșterii eficienței implementării măsurii și reducerii nivelului de corecții
financiare aplicate.
Obiectivul principal al agriculturii românești este reprezentat de atingerea nivelului
productiv economic al țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. Pentru atingerea acestui
nivel România trebuie să ia în considerare și protecția mediului și a sănătății oa menilor.
Rezultatele obținute în agricultura ecologică și situația alimentară deficitară calității,
impune tot mai mult abordarea unor aspecte care să răspundă preocupărilor viitoare ale
societății. Practicarea agriculturii ecologice are atât avantaje cât și dezavantaje.
Pentru o prezentare clară a trăsăturilor pozitive și a trăsăturilor negative ale agriculturii
ecologice am realizat următoarea analiză SWOT.
46
Avantajele agriculturii ecologice:
Utilizarea sustenabilă a resurselor naturale;
Folosirea tehnolo giilor tradiționale care avantajează țările în curs de dezvoltare;
Asigurarea securității alimentare la nivel local;
Utilizarea redusă a fertilizatorilor chimici;
Obținerea unor alimente având calități nutritive bune și sigure pentru consumator;
Asigur area de venituri mai mari producătorilor agricoli deoarece prețurile
produselor ecologice sunt mai ridicate;
Ocuparea forței de muncă din mediul rural;
Cererea pentru produsele ecologice crează noi oportunități de export pentru țările
în curs de dezvolta re.
Oportunități:
Majoritatea producției este destinată exportului;
Îmbunătățirea sănătății societății;
Îmbunătățirea fertilității solului și a biodiversității;
Costul factorilor de producție este mai mic decât cel la nivelul altor țări;
O piață tânăr ă cu posibilități mari de extindere;
Cerere în creștere pentru produse alimentare sănătoase;
Suportul guvernametal pentru dezvoltarea agriculturii sustenabile
Dezavantajele prac ticării agriculturii ecologice:
Cunoștiințele necesare pentru sistemul ecolog ic precum și ce trebuie făcut pentru
controlul insectelor și buruienilor fără utilizarea substanțelor chimice;
Cantitățile reduse de produse ecologice obținute în comparație cu cele
convenționale;
Puține practici eficiente pentru prevenirea buruienilor;
Conversia de la agricultura convențională la cea ecologică poate fi anevoioasă și
poate să presupună și o producție mai slabă;
Costuri ridicate și proceduri îndelungate necesar e pentru obținerea acreditării;
Existența standardelor naționale diferite crea ză dificultăți în asigurarea unui
comerț echitabil al produselor ecologice;
47
Nerecunoașterea avantajului calității ecologice în țara importatoare datorită
standardelor diferite;
Sistemul legislativ este instabil și incoerent;
Fragmenta rea mare a terenurilor;
Lipsa infrastructurii fizice și sociale.
Amenință ri:
Pe măsură ce oferta de produse ecologice egalează cererea de pe piață, câștigul
obținut va fi diminuat;
Riscul de producție;
Lipsa accesului facil la informații despre agricul tura organică;
Percepția greșită a omului neinformat corespunzător despre produsele organice;
Riscul prețurilor;
Dependența ridicată față de factorii de mediu.
Pentru atingerea nivelului dorit de siguranță alimentară, intensificarea sectorului
agricultur ii ecologice este un deziderat necesar. Dezvoltarea unui sector agricol
competitiv în România presupune asigurarea suportului financiar suplimentar necesar
dezvoltării infrastructurii rurale și atragerii investițiilor străine în acest domeniu.
Creșterea ni velului de dezvoltare și de competitivitate a sectorului agro -alimentar se
realizează prin modernizarea tehnologiilor de producție, facilitarea accesului produselor
agro-alimentare pe piața de export și o mai bună informare și un acces mai facil la
fonduri le structurale.
Agricultura ecologică are o contribuție semnificativă asupra dezvoltării economice de
lungă durată, având un rol important în îmbunătățirea condiției mediului, prezervarea
solului, îmbunătățirea calității apelor, biodiversificare și proteja rea naturii. Agricultura
ecologică luptă împotriva schimbărilor climatice, oferind astfel bunuri de o calitate înaltă
și deservînd o piață europeană aflată în plină ascensiune.
Agricultura ecologică poate aduce venituri semnificative prin respectarea stand ardelor
impuse de legislația în vigoare, dacă se poate dovedi calitatea ecologică a produselor și a
tehnicilor agricole folosite.
Obiectivele agriculturii ecologice sunt în concordanță cu dezvoltarea durabilă a
sistemelor vii și a sistemelor agricole.
48
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Cărți:
1. Bârsan, M. Integrare economică europeană , Cluj –Napoca, Carpatica,
vol. I, 1995;
2. Bârsan, M., Integrare economică europeană , Cluj –Napoca,
Carpatica, vol. I, 1995;
3. Bran, F., Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare
economică, București, Editura ASE, 2002
4. Cămășoiu, C.; Economia și sfidarea naturii , Editura Economică, București,
1994;
5. Cândea, M., Bran, F., Spațiul geografic românesc: organizare,
amenajare, dezvoltare durabilă” , București, Editura Economică,
2001;
6. Cândea, M., Bran, F., Spațiul geografic românesc: organizare,
amenajare, dezvoltare durabilă ”, București, Editura Economică,
2001;
7. Dicționar de economie , Editura Economică, București, 1999
8. Gruia, R., Managementul eco -fermelo r, București, Editura CERES, 1998;
9. Hera, C., Cercetarea științifică și agricultura durabilă , București, Editura
Agris, 2001;
10. Luțaș, M., Integrare economică europeană ”, Editura Economică. București,
1999;
11. Papacostea, P., Ferma biodinamică , Bucureș ti, Editura Enciclopedică;
12. Platon, V., Protecția mediului și dezvoltarea economică durabilă,
București, Editura Didactică și Pedagogică, 1997 ;
13. Puia, I., Soran, V., Carlier, L., Rotar, I., Vlahova, M., Agroecologie și
ecodezvoltare , Editura AcademicPre s, Cluj -Napoca, 2001;
14. Toncea, I., Agricultura ecologică în contextul agriculturii
durabile , în vol. Agricultura durabilă performantă, București,
Editura Agris, 1999;
15. Tuboltar, V., Dezvoltarea regională și integrarea europeană , Editura Oscar
49
Print, Bu curești, 2003;
16. Voicu, R., Organizarea și strategia dezvoltării unităților agricole , București,
Editura ASE, 1999;
Articole și jurnale:
1. Barna, C.; Aspirațiile UE – între deziderat și libertate , Revista
„Tribuna economică”, nr. 49/2004;
2. http://conspect.nl/pdf/Our_Common_Future -Brundtland_Report_1987.pd f
3. Ordonanța de urgență nr. 34/2000 privind produsule
agroalimentare ecologice;
4. Revista „Tribuna economică”, nr. 4 4/2004;
5. Șerban, R., Sectorul energetic european după extinderea UE ”,
„Tribuna Economică”, nr.51/2004;
Documente oficiale:
1. Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală 2007 -2013;
2. Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 -2013;
3. Raportul an ual de implementare a PNDR 2011 -2014 ;
4. Raport strategic de monitorizare PNDR 2012 -2014 ;
5. Raport final de evaluare intermediară PNDR 2008 -2010.
Site-uri:
Athanasios, Th., Sustainable Farming Systems vs Conventional
Agriculture: A Socioeconomic Approac h, Aristotle University of
Thessaloniki
Grigore, A., Agricultura economică în România, Diagnostic și perspective.,
Universitatea de Stiințe Agricole și și Medicină Veterinară, Iași, 2011;
http://gazetadeagricultura.info/eco -bio/614 -agricultura –
ecologica/13820 – agricultura -ecologica -romaneasca -in-
2012.htm l
https://portal.afir.info/informatii_generale_pndr_rapoarte_de_i
mplementare_pndr_fead r
50
www.madr.ro/ro/agricultura -ecologica.htm l
http://old.madr.ro/biofach2013/Anexa_sector_ecologic_romana.pd f
http://www.bios.ong.md/doc.php?l=ro&idc=187&id=40 3
www.agrointel.r o
www.agromania.r o
www.curierulnational.co m
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: FACULT ATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR CLUJ -NAPOCA LUCRARE DE DISERTAȚIE DEZVOLTARE AGRICOLĂ DURABILĂ FINANȚATĂ PRIN INSTRUMENTE… [618925] (ID: 618925)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.