Facult atea de Drept Specializarea P olitie Locala [616465]

Universitatea “Ovidius” – Constanta
Facult atea de Drept – Specializarea P olitie Locala
2017

Subiectii procesuali principali si drepturile acestora in
vechiul si noul cod de procedura penala

Absolvent: [anonimizat] : Ivan Anane

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………. .3
Cap. I, Subcap. I…………………………………………………………………………… .4
Cap. I, Subcap. II…………………………………………………………………………. .13
Cap. I, Subcap. III…………………………………………………………………………. .17
Cap. I, Subcap. IV………………………………………………………………………… .21
Cap. II……………………………………………………………………………………… .23
Cap. III …………………………………………………………………………………… …37
Concluzii finale…… ….……………………………………………………………………..57
Bibliografie…………………………………………………………………………………..60

Introducere
De-a lungul timpului, in tara noastra, legea a avut mai multe forme, specifice vremii. De la
dictatele voievozilor medievali la Regulamentele Organice pana la actualul cod penal, legile au
suferit o multime de transformari, adaptandu -se la modernitate. Fiecare secol a adus progress,
atat din p unct de vedere stiintific cat si din punct de vedere social, iar legile nu sunt excluse din
aceasta modernizare.
Am ales aceasta tema deoarece vreau sa evidentiez legatura intrinseca intre subiectii procesuali
principali, anume partea vatamata si inculpatu l si organele legii. Consider ca pentru a putea
realiza mai bine actul legal, toate partile trebuie sa isi cunoasca atat drepturile cat si obligatiile.
Se remarca o usurinta mai mare in exercitarea acestui act atunci cand fiecare stie ce poate sau ce
nu po ate face, ce poate sau nu poate zice. Ca si viitor agent de politie, acest lucru imi usureaza
munca nu doar prin a o face mai rapida si eficienta dar este si in favoarea persoanelor cu care
interactionez. Este mult mai simplu contactul si discutia cu cinev a care isi cunoaste atat
drepturile cat si obligatiile, cu scopul de a efectua actul legal mult mai usor.
Este foarte important ca atunci cand o persoana se afla implicate intr -un process penal sa stie
care ii sunt drepturile si indatoririle. Fiecare trebuie sa stie ca are dreptul de a fi aparat, de a avea
parte de serviciile unui mediator si chiar de cele ale unui interpret sau translator, in cazul in care
vreuna dintre parti sufera de probleme auditive sau nu vorbeste limba romana. Agentul de politie
trebuie sa se asigure ca drepturile acestor persoane sunt respectate conform legii si ca nicio
abatere nu se produce. Consider ca onoarea agentului poate fi sifonata atunci cand acesta
permite, voit sau nevoit, incalcarea oricarui drept.
Conduita agentulu i de politie este oglinda intregului sistem legal, iar increderea populatiei nu
poate fi castigata decat printr -o conduita apropiata de perfectiune.

CAPITOLUL I
SUBCAPITOLUL I
NOTIUNI TEORETICE
SUBIECTII PROCESUALI PRINCIPALI SI DREPTURILE ACESTORA IN
ACTUALUL COD PENAL . PROCESUL PENAL
Procesul penal este activitatea reglementată de lege, desfășurată de organele competente, cu
participarea părților și a altor persoane, în scopul constatării la timp și în mod complet a faptelor
ce constituie infracți uni, astfel c0a orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită
potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Procesul
penal este o categorie juridică foarte complexă și nu trebuie confundat cu no țiunea de activitatea
judiciară în materia penală, aceasta din urmă având o arie de cuprindere mai restrânsă, incluzând
numai totalitatea manifestărilor organelor judiciare penale. b. Analiza definiției procesului penal
– Denumirea de proces derivă din cuv ântul latin “processus”, care semnifică înaintare, progres. În
cazul procesului penal, această noțiune indica mișcarea, acțiunea, activitatea ce trebuie să se
desfășoare pentru aplicarea dreptului penal, pentru descoperirea prinderea, cercetarea și
judecar ea acelora care săvârșesc infracțiuni. – Procesul penal este o activitatea reglementată de
lege. În cazul procesului penal, drepturile parților sunt însoțite de o suită de garanții, iar eficiența
exercitării drepturilor prevăzute de lege este strâns legată de realizarea tuturor activităților
procesuale în conformitate cu legea. Mai mult decât orice alt sector al activității judiciare,
legiuitorul, prin reglementarea care o face procesului penal stabilește până în detaliu modul de
rezolvare al cazurilor pena le. Consecințele nerespectării legalității în procesul penal sunt
sancțiuni de ordin administrativ, civil sau penal aplicate subiecților procesuali care nu au
respectat legea în realizarea activității procesuale. Actele procesuale și procedurale neconforme
cu legea sunt invalidate prin sancțiuni procedurale.
– La desfășurarea procesului penal participa organele competente, părțile și alte persoane.
Organele competente să realizeze activitatea procesuală sunt organele judiciare. Părțile sunt
persoane fizice sau juridice care au drepturi și obligații localizate în conținutul principalelor
raporturi juridice de ordin penal sau civil, care se nasc în activitatea procesual penală. Sunt părți
în procesul penal: inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente. În
afara parților, la procesul penal participa și alte persoane ca: martorul, expertul, interpretul,
grefierul etc.
– Activitatea subiecților oficiali și particulari are ca scop constatarea la timp și în mod complet a
faptelor ce constituie infracțiuni.

In cele ce urmeaza, voi extrage fragementul din noul cod penal care face referire efectiv la
subiectii procesuali principali (art. 77 -81, NCPP) :
Art. 77
Suspectul
Persoana cu privire la care, din datele și probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că
a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se numește suspect.
Art. 78
Drepturile suspectului
Suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.
Art. 79
Persoana vătămată
Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numește
persoană vătămată.
Art. 80
Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate
(1) În situația în care în cauză există un număr mare de persoane vătămate care nu au interese
contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului
penal. În cazul în care persoanele vătămate nu și -au desemnat un reprezentant comun, pentru
buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau inst anța de judecată poate desemna, prin
ordonanță, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta
interesele. Încheierea sau ordonanța va fi comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să
încunoștințeze, în termen de 3 zile d e la primirea comunicării, procurorul sau instanța în cazul în
care refuză să fie reprezentați prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură
comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoștință sunt prezumate a fi
cunoscu te de către persoanele reprezentate.
(2) Reprezentantul persoanelor vătămate exercită toate drepturile recunoscute de lege acestora.

Art. 81
Drepturile persoanei vătămate
(1)În cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi:
a) dreptu l de a fi informată cu privire la drepturile sale;
b) dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții și
de a pune concluzii;
c) dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale a ca uzei;
d) dreptul de a fi informată, într -un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la
cererea sa expresă, cu condiția de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poștă
electronică sau mesagerie electronică, la care aceste in formații să îi fie comunicate;
e) dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii;
f) dreptul de a fi ascultată;
g) dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor și experților;
g1) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci câ nd nu înțelege, nu se exprimă
bine sau nu poate comunica în limba română;
h) dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată;
i) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
j) alte drepturi prevăzute de lege.
(2) Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr -o faptă penală pentru
care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și care nu dorește să participe la procesul penal
trebuie să înștiințeze despre aceasta organul judiciar, care, dacă apreciază n ecesar, o va putea
audia în calitate de martor.

In cele ce urmeaza, voi explica fiecare dintre aceste elemente pentru ca mai apoi sa putem face
diferentierea cu vechiul cod de procedura penala.
In primul rand, Art. 77 se refera la suspect ca si o persoana care este considerata a fi implicata
intr-o fapta penala.

In al doilea rand, Art. 78 se refera la drepturile suspectului care sunt prevazute de lege si de care
acesta se bucura.
In al treilea rand, Art. 79 se refera la definirea persoanei vatamate ca fiind partea ce a suferit
prejudicial, fie el moral, fizic sau material.
In al patrulea rand, Art. 80 se refera la desemnarea reprezentantului legal in cazul in care partea
vatamata doreste acest lucru si, evident, in cazul in care exista mai multe par ti vatamate si
interesele lor nu sunt aceleasi, fiecare dintre acestea isi pot angaja propriul reprezentant legal
(avocat).
In al cincilea rand, Art. 81 se refera la drepturile pe care persoana vatamata le are in punctul 1 :
– dreptul de a fi informată cu p rivire la drepturile sale;
Acesta reprezintă un „drept -cadru”, fiind premisa pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi
prevăzute de lege, constituind, totodată, „o componentă a principiului loialității în îndeplinirea
funcțiilor judiciare”.
– dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica
excepții și de a pune concluzii;
– dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei;
Aceste drepturi pot fi exercitate în condițiile prescrise de lege, în funcție de specificul fiecărei
faze procesuale.
– dreptul de a fi informată, într -un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi
penale, la cererea sa expresă , cu condiția de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă
de poștă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informații să îi fie comunicate;
Rațiunea acestui drept rezidă în prevenirea intervenirii unui „hiatus procedural dificil de
surmontat, adesea motivat abstract de organele de anchetă prin caracterul nep ublic al urmăririi
penale”, evitând situațiile în care, odată sesizate organele de urmărire penală, persoana vătămată
să primească informații cu privire la stadiul instrucției penale doar la sfârșitul acesteia ..
– dreptul de a consulta dosarul, în condiții le legii;
Conform dispozițiilor art. 94 CPP, consultarea dosarului este un drept pe care avocatul persoanei
vătămate îl poate exercita pe tot parcursul procesului penal, incluzând dreptul de a studia actele
acestuia, dreptul de a nota date sau informații d in dosar, precum și de a obține fotocopii pe
cheltuiala clientului. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. Pentru a nu
pătrunde în sfera abuzului, orice restrângere a acestui drept trebuie motivată în mod temeinic și
în concret de către organul judiciar garantat de art. 6 parag. 3 lit. b) din Convenție din cauza
inechității procedurilor desfășurate în fața organelor de urmărire penală, în cadrul cărora

persoana vătămată constituită parte civilă sau avocatul acesteia, ținut de secret ul profesional, nu
au avut acces la dosarul cauzei pentru a studia probele aduse de către persoana acuzată în apărare
și nici cele administrate de procuror. În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricționat
dreptul de a consulta declarațiile subie ctului procesual principal pe care îl asistă ori îl reprezintă.
Dispozițiile acestui text de lege se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul persoanei
vătămate de a consulta dosarul ..
– dreptul de a fi ascultată;
Acest drept este printre cele mai importante drepturi de care beneficiază persoana vătămată,
reprezentând în mod metaforic, așa cum sugerează și denumirea, „vocea” persoanei care a suferit
vătămarea de pe urma infracțiunii. Dreptul de a fi ascultat, prevăzut în art. 10 alin. (1) din
Direc tiva 2012/29/UE, este compus din două elemente, respectiv posibilitatea ca victimele să fie
audiate în cursul procedurii penale și să prezinte probe. În cazul audierii unei victime -copil, se
iau în considerare în mod adecvat vârsta și maturitatea acesteia. În alineatul următor se acordă
eficiență principiului marjei de apreciere a organelor judiciare, precum și principiului liberei
aprecieri a probelor, prevăzându -se că „normele procedurale în temeiul cărora victimele pot fi
audiate în cursul procedurilor p enale și pot prezenta probe se stabilesc în cadrul dreptului intern
În Preambulul Directivei 2012/29/UE, se arată că „dreptul victimelor de a fi audiate ar trebui
considerat ca fiind respectat în cazul în care li se permite victimelor să formuleze în scris
declarații sau explicații. Dreptul victimelor -copii de a fi audiate în cadrul procedurilor penale nu
ar trebui să fie exclus numai pe motiv că victima este un copil sau pe motivul vârstei victimei
respective” (pct. 41 și 42).
Declarațiile persoanei vătăma te sunt extrem de importante în economia procesului penal datorită
informațiilor pe care le poate furniza asupra faptei și făptuitorului. Totuși, în ceea ce
privește valoarea probantă a declarațiilor persoanei vătămate, se aplică principiul liberei
aprecie ri a probelor, în determinarea acestui principiu luându -se în considerare interesul pe care
persoana vătămată se consideră că îl are în rezolvarea cauzei penale (dovedirea vinovăției
suspectului sau inculpatului, pedepsirea acestuia etc.).
– dreptul de a a dresa întrebări inculpatului, martorilor și experților;
Astfel cum în mod pertinent s -a observat în literatura de specialitate, „acest drept nu este unul
absolut și necondiționat”, exercitarea sa trebuind să fie corelată cu dispozițiile care permit
„partic iparea activă” a acestui subiect procesual principal în cadrul administrării mijloacelor de
probă.
– dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română , iar, în cazurile u rgente se pot folosi
mijloace tehnice de comunicare, dacă se apreciază că acest lucru este necesar și că nu împiedică
exercitarea drepturilor persoanei vătămate;
– dreptul de a i se comunica traducerea într -o limbă pe care o înțelege a oricărei soluții de
netrimitere în judecată , atunci când nu înțelege limba română;

Aceste drepturi sunt de natură să faciliteze exercitarea dreptului la apărare, precum și egalitatea
părților în fața organelor judiciare. În pct. 34 -35 din Preambulul Directivei 2012/29/UE se a rată
că ar trebui să fie puse la dispoziție în mod gratuit servicii de interpretariat, în timpul audierii
victimei și pentru a îi permite să participe activ la audierile în fața instanței, în conformitate cu
rolul victimei în sistemul judiciar penal releva nt, iar, pentru alte aspecte ale procedurilor penale,
doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru ca victima să își poată exercita drepturile.
Totodată, victima ar trebui să aibă dreptul de a contesta o hotărâre prin care se constată că nu
sunt necesare servicii de interpretare sau de traducere, în conformitate cu procedurile din cadrul
dreptului intern, fără ca prin aceasta să se prelungească în mod nerezonabil procedurile penale.
– dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată;
Potrivit d ispozițiilor art. 93 raportate la art. 89 alin. (1) CPP, persoana vătămată are dreptul să fie
asistată de unul sau mai mulți avocați în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră
preliminară și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate s ă îi aducă la cunoștință acest
drept. Asistența juridică este asigurată prin prezența a cel puțin unuia dintre avocați. Astfel cum
s-a subliniat în practica judiciară, „dreptului oricăreia dintre părți de a fi asistată de apărător îi
corespunde obligația c orelativă a organelor judiciare de a asigura părților deplina exercitare a
drepturilor procesuale, în condițiile prevăzute de lege”, în acest sens nefiind conformă garanțiilor
dreptului la apărare respingerea cererii petentului de amânare a cauzei în veder ea angajării unui
apărător, deși era prima formulată iar cauza, având ca obiect plângere împotriva unei soluții de
netrimitere în judecată, era la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, părții
fiindu -i produsă, astfel, o vătămare evident ă.
Avocatul persoanei vătămate are dreptul de a beneficia de timpul și înlesnirile necesare pentru
pregătirea și realizarea unei apărări efective, conform art. 93 alin. (2) raportat la art. 92 alin. (8)
CPP.
Asistența juridică a persoanei vătămate este obligatorie când aceasta este o persoană lipsită de
capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă ori când organul judiciar apreciază
că din anumite motive, nu și -ar putea face singură apărarea [art. 93 alin. (4) și (5) CPP].
Conform art. 9 6 CPP, în cursul procesului penal, persoana vătămată poate fi reprezentată, cu
excepția cazurilor în care prezența acesteia este obligatorie sau este considerată necesară de către
procuror, judecător sau instanța de judecată, după caz. Reprezentarea poate
fi legală sau convențională . Reprezentarea judiciară realizată de avocat se distinge de
reprezentarea făcută de persoane particulare prin aceea că avocatul are dreptul de a pleda ( ius
pledandi ), această activitate având ca obiect înlocuirea de către avocat , în baza împuternicirii de
reprezentare, a părții sau a subiectului procesual principal ale cărei/cărui interese sunt
reprezentate, spre deosebire de asistența juridică, care presupune prezența părții sau a subiectului
procesual principal în timp ce avoca tul pune concluzii.
Un caz particular de reprezentare a persoanei vătămate este reglementat în art. 80 alin. (1) și (2)
CPP: în cazul în care există un număr mare de persoane vătămate care nu au interese contrarii,
acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În
cazul în care nu și -au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului

penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin
încheiere motivată, u n avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau
ordonanța va fi comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să încunoștințeze procurorul sau
instanța în cazul în care refuză să fie reprezentate prin avocatul desemnat din oficiu (ter menul de
încunoștințare fiind de 3 zile de la primirea comunicării). Toate actele de procedură comunicate
reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoștință sunt prezumate a fi cunoscute de
către persoanele reprezentate. Reprezentantul persoanel or vătămate exercită toate drepturile
recunoscute de lege acestora. Citarea persoanelor vătămate se poate realiza prin reprezentantul
legal sau printr -o publicație de circulație națională, astfel cum prevede art. 257 alin. (4) CPP.
Organelor judiciare le r evine obligația corelativă de a asigura exercitarea deplină și efectivă a
dreptului la apărare de către persoana vătămată în tot cursul procesului penal, potrivit art. 10 alin.
(5) CPP.
– dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
Aces t drept corespunde conceptului de justiție restaurativă , menționat în pct. 46 din Preambulul
Directivei 2012/29/UE, serviciile respective trebuind să acorde prioritate intereselor și nevoilor
victimei, reparării prejudiciilor suferite de victimă și evitări i producerii unor prejudicii
suplimentare .
Pentru întregirea cadrului legal, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 67 și următoarele
din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator , care prevăd că,
în latura penală a pro cesului, medierea se aplică numai cauzelor privind infracțiuni pentru care,
potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea înlătură răspunderea penală, putându –
se desfășura atât înaintea începerii procesului penal, caz în care termenul prevă zut de lege pentru
introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata desfășurării medierii, cât și după
începerea procesului penal, când urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda
până la închiderea acestei proceduri, durata suspendăr ii neputând depăși 3 luni, în temeiul
prezentării de către părți a contractului de mediere.
În conformitate cu Decizia nr. 9/2015 , pronunțată de instanța supremă în dezlegarea chestiunii
de drept referitoare la natura juridică a medierii, s -a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 67
din Legea nr. 192/2006, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care
înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare, iar încheierea unui acord de mediere în
condițiile Legii nr. 192/2006 poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea
definitivă a hotărârii penale.
Potrivit art. 6 alin. (5) și (6) din Directiva 2012/29/UE, victimele au dreptul de a fi informate fără
întârzieri inutile, atunci când persoana aflată în arest, urmă rită penal sau condamnată pentru
infracțiunile care le privesc este eliberată sau a evadat din detenție. În plus, statele membre se
asigură că victimele sunt informate cu privire la orice măsuri relevante adoptate pentru protecția
lor în caz de eliberare s au evadare a autorului infracțiunii. Victimele primesc, la cerere,
informațiile anterior menționate cel puțin în cazurile în care există un pericol sau în cazul unui
risc identificat de prejudiciu la adresa acestora, cu excepția cazului în care există un r isc
identificat de prejudiciu la adresa autorului infracțiunii care ar rezulta din notificare. Prin

dispozițiile O.U.G. nr. 18/2016, precizarea cu privire la evadare a fost adăugată în mod
corespunzător în cuprinsul art. 111 alin. (5) CPP, privind obligați a organelor judiciare de aducere
la cunoștință, cu ocazia primei audieri, a dreptului persoanei vătămate de a fi informată referitor
la privarea de libertate a inculpatului sau a condamnatului, precum și în art. 230 alin. (5) CPP și
art. 404 alin. (6) CPP, potrivit cărora dacă persoana vătămată a solicitat înștiințarea sa cu privire
la eliberarea în orice mod sau evadarea persoanei arestate, respectiv a condamnatului,
judecătorul care a emis mandatul de arestare consemnează aceasta într -un proces -verbal, pe care
îl predă organului de poliție, iar instanța care a pronunțat pedeapsa închisorii face o mențiune în
acest sens în dispozitivul hotărârii.
Trebuie subliniat, în acest sens, că dispozițiile Directivei nu conferă victimei un drept de a
contesta decizia cu privire la eliberarea făptuitorului sau un drept de a fi audiată în cadrul unei
astfel de proceduri, aceste aspecte urmând a fi reglementate la nivel național de către Statele
Membre, luând în considerare exigențele CEDO. Prin Decizia nr. 202 din 7 apri lie 2016 , Curtea
Constituțională a României a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate cu privire
la dispozițiile art. 206 alin. (1) și (3) CPP, raportat la criticile de neconstituționalitate formulate
în sensul că nu permit folosirea cont estației de către persoana vătămată împotriva încheierilor
prin care prima instanță dispune asupra măsurilor preventive, deși aceasta este participant în
procesul penal și subiect procesual principal. În motivare, instanța de contencios constituțional a
arătat că persoana vătămată „nu justifică un interes legitim în exercitarea căii de atac a
contestației prin care se asigură controlul judiciar cu privire la măsurile preventive de natură a
afecta drepturi și libertăți fundamentale ale inculpatului.
.
Punctul 2 face referire la faptul ca o persoana care a fost victima unei fapte penale poate refuza
sa se prezinta la proces.
Evident, este importanta evitarea situatiilor neplacute, mai ales atunci cand cele doua parti
(inculpatul si victima) trebuie sa in teractioneze. De aceea, este indicat ca aceste intalniri sa nu
aibe loc iar atunci cand trebuie neaparat, sa fie supervizate de catre organele abilitate.
Persoana vatamata nu poate fi ascultata ca martor in procesul penal; in situatia in care a fost
totusi audiata, respectandu -se formele cerute pentru ascultarea martorilor (depunand juramantul),
declaratia sa constituie mijloc de proba si poate servi la aflarea adevarului in masura in care se
coroboreaza cu celelalte probe din dosar.
In faza de judecata per soana vatamata are cuvantul in cadrul dezbaterii din sedinta de judecata,
iar dupa solutionarea cauzei poate declara calea de atac dar numai in cauzele in care actiunea
penala se pune in miscare la plangerea prealabila si numai cu privire la latura penala. In situatiile
in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate (de
exemplu: in cazul infractiunii de lovire sau alte violente, vatamare corporala din culpa, abuz in
serviciu, etc.) aceasta are drepturi in promovarea , exercitarea si stingerea actiunii penale.

Persoana vatamata poate pune capat procesului penal prin retragerea plangeii prealabile sau prin
impacarea cu inculpatul, in cazul infractiunilor pentru care urmarirea penala se pune in miscare
la plangerea prea labila. In cazurile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate si in instanta participarea procurorului nu e obligatorie persoana
vatamata poate sustine singura invinuirea.
Decesul persoanei vatamate in timpul procesului penal lasa un gol procesual, aceasta neputand fi
inlocuita, drepturile sale stingandu -se odata cu titularul lor dar acest fapt nu impiedica
exercitarea in continuare a actiunii penale, ci aceasta este exercitata in continuare de catre
organul ju diciar investit cu rezolvarea cauzei penale. Urmarirea sau judecata inceteaza, intre
altele, in caz de moarte a sotului care a facut plangerea.

SUBCAPITOLUL II
DREPTURILE SI OBLIGATIILE INCULPATULUI SI ALE PARTII CIVILE.
AVOCATUL SI ROLUL ACESTUIA
SUSPECTUL nu este parte in procesul penal ci subiect procesual principal cu anumite
drepturi si obligatii prevazute de lege. Inainte de declansarea urmaririi penale, persoana care a
savarsit infractiunea se numeste faptuitor , iar dupa inceperea urmaririi penale, el
devine suspect (invinuit).
Persoana cu privire la care, din datele si probele existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca
a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect (art. 77 c.p.p). Suspectul are
drepturile prevazute de lege pentru inculpat, daca legea nu prevede altfel (art. 78 c.p.p.).
Inculpatul este parte în procesul penal, iar drepturile si obligatiile inculpatului sunt mai largi
decat ale suspectului. Din momentul punerii in miscare a actiunii penale, suspectul dobandeste
calitatea de inculpat.
Faptuitorul , ca subiect al raportului juridic de conflict devine, la declansarea provesului penal,
subiect principal pasiv al raportului juridic procesual penal. Suspectul este subiect de drepturi si
obligatii procesuale, faptuitorul nu este un asemenea subiect deoarece nu exista cadrul procesual
legal in care acesta sa aiba anumite drepturi si obligatii, acest cadru nascandu -se o data cu
inceperea urmaririi penale, care coinc ide, de regula, cu pornirea procesului penal. Calitatea
procesuala de suspect nu se justifica in cazul infractiunilor flagrante si a infractiunilor de
audienta, cand conditiile manifeste in care s -a savarsit infractiunea fac mai usoara probatiunea,
excluzand aproape cu desavarsireposibilitatea unei erori judiciare. Deoarece justitia este
echidistanta, atat partea vatamata cat si inculpatul se bucura de un numar de drepturi prevazute
de lege. Drepturile inculpatului sunt prevazute la Art. 83 din noul cod de procedura penala, dupa
cum urmeaza:
În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi:
a) dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându -i-se atenția că dacă
refuză să dea declarații nu va suferi nicio con secință defavorabilă, iar dacă va da declarații
acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
a1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a
acesteia;
b) dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență
obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;

d) dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege , de a ridica
excepții și de a pune concluzii;
e) dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei;
f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă
bine sau nu poate comunica în limba română;
g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
g1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
h) alte drepturi prevăzute de lege.

Inculpatul are dreptul la a nu declara nimic, totodata fiin d informat ca orice lucru declarat poate
fi folosit impotriva sa. De asemenea, precum am mentionat anterior, ca si partii vatamate,
inculpatului i se ofera sansa unui avocat, unui mediator sau a unui translator daca acesta nu este
vorbitor nativ de limba romana. In opinia mea, fiecare persoana are dreptul la replica si la a fi
ascultat, indiferent de faptele acestuia si de gravitatea lor. Părțile și subiecții procesuali
principali au dreptul de a se apăra ei înșiși sau de a fi asistați de avocat. Părțile, subiecții
procesuali principali și avocatul au dreptul să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare
pregătirii apărării. Suspectul are dreptul de a fi informat, înainte de a fi ascultat, despre fapta
pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat în
cel mai scurt timp, despre fapta pentru care s -a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui și
încadrarea juridică a acesteia. Înainte de a fi ascultați, suspectului și inculpatului trebuie să li se
pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declarație. Organele judiciare au obligația de a
asigura exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare de către părți și subiecții procesuali
principali în tot cursul procesului penal. Dreptul la apăra re trebuie exercitat cu bună -credință,
potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.
De asemenea, orice persoana care este urmarita penala are dreptul recunoscut de lege sa i se
respecte demnitatea umana si intimitatea. Restrangerea acestui drept se face doar conform legii si
doar daca sunt respectate valorile umane si democratice.

Partea civilă și drepturile acesteia

a. Partea civilă Persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal
este parte în procesul penal și se numește parte civilă. Au calitatea de parte civilă și
succesorii persoanei prejudiciate, dacă exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal.
Calitatea de parte civila în procesul penal o poate avea atât persoana fizică, cât și
persoana juridică, fiin dcă, ambele pot fi prejudiciate printr -o faptă penală. Constituirea ca
parte civilă se face atunci când persoana vătămată cere acoperirea unui prejudiciu
material sau moral produs prin infracțiune. b. Drepturile părții civile În cursul procesului
penal, pa rtea civilă are drepturile prevăzute de art. 79.
b. Drepturile părții civile se exercită în scopul și în limitele necesare soluționării acțiunii
civile. Cel mai important drept al părții civile îl reprezintă solicitarea despăgubirilor, însă,
în procesul penal , partea civilă poate să solicite administrarea de probe, exercitarea căilor
de atac, renunțarea la exercitarea acțiunilor civile, etc
Avocatul
Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în
condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei. Această profesie se exercită numai de avocații
înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor
din România (U.N.B.R). Constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N. B.R. sunt interzise,
Actele de constituire și de înregistrare ale acestora fiind considerate, conform legii, nule de
drept.

Avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic. El
promovează și apără drepturile , libertățile și interesele legitime ale omului..Exercitarea profesiei
sale presupune asistarea și reprezentarea persoanelor fizice și juridice în fața instanțelor
autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală, a
autorităților și instituțiilor publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice, care au
obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în
condițiile legii.

Orice persoană are dreptul să își ale agă în mod liber avocatul. În exercitarea dreptului de apărare
avocatul are dreptul și obligația de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un
proces echitabil și într -un termen rezonabil.
Activitatea avocatului se realizează prin:
a) consultații și cereri cu caracter juridic;
b) asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire
penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor
judecătorești, a orga nelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane
juridice, în condițiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor
prezentate spre autentificare;

d) asistarea și re prezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități
publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate;
e) apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale
persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu
orice persoană română sau străină;
f) activități de mediere;
g) activități fiduciare constând în primirea în depozit, în nu mele și pe seama clientului, de
fonduri financiare și bunuri, rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, după
încheierea procedurii succesorale sau a lichidării, precum și plasarea și valorificarea acestora, în
numele și pe seama cli entului, activități de administrare a fondurilor sau a valorilor în care
acestea au fost plasate;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăți comerciale la sediul profesional al avocatului și
înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientulu i, a părților de interes, a părților sociale sau
a acțiunilor societăților astfel înregistrate;
i) activitățile prevăzute la lit. g) și h) se pot desfășura în temeiul unui nou contract de asistență
juridică;
j) orice mijloace și căi proprii exercitării d reptului de apărare, în condițiile legii.

SUBCAPITOLUL III
ACTIUNEA PENALA CONFORM NOULUI COD DE PROCEDURA PENALA

Doctrina procesual penală română a tratat noțiunea de acțiune, în general, sub două aspecte: cel
al dreptului material (substanțial) și cel al dreptului formal (procesual). Sub aspect material,
acțiunea penală constituie expresia dreptului de a trage la ră spundere penală autorul infracțiunii,
echivalând cu dreptul statului de a promova acțiunea penală născută din încalcarea normei
juridice de incriminare. Altfel spus, dreptul pe care îl are unul dintre subiecții raportului juridic
de conflict (subiectul pas iv al infracțiunii) de a impune, prin intermediul organelor judiciare
competente, celuilalt subiect (subiectul activ al infracțiunii) respectarea dreptului încalcat.
Săvârșirea unei infracțiuni face ca dreptul virtual al statului, de a obține, prin organel e sale,
aplicarea sancțiunilor de drept penal infractorilor, să capete eficiență reală. Sub aspect procesual,
acțiunea penală reprezintă instrumentul juridic pus la dispoziția celor în drept, prin intermediul
căruia se deduce în fața organelor judiciare ra portul conflictual de drept penal, în vederea
dinamizării procesului penal și a realizării scopului său. Așadar, acțiunea în justiție – în
accepțiune substanțială – este un drept (dreptul de a -l trage la răspundere penală pe cel care a
săvârșit fapta ilici tă), iar în accepțiune procesuală este un instrument juridic acordat de lege
pentru valorificarea acelui drept. Ca o concluzie a celor de mai sus, acțiunea în sens procesual se
pune în mișcare și se exercită numai pe baza dreptului la acțiune în sens mater ial.

În legea penală, care reglementează faptele considerate infracțiuni, este instituționalizată implicit
aducerea conflictului, născut prin încălcarea legii penale, în fața organelor judiciare în vederea
tragerii la răspundere penală a celor ce se fac vinovați de săvârșirea unor astfel de fapte. Așadar,
posibilitatea aducerii conflictului în fața organelor judiciare, prin intermediul unui mijloc legal,
este prevăzută în norma incriminatoare. De aceea, se subliniază pe bună dreptate, că acțiunea
penală, ca instrument juridic de aducere a raportului de conflict în fața organelor judiciare, există
virtual în norma juridică de drept penal, ea devenind însă un instrument concret, susceptibil de a
fi folosit, numai în momentul în care norma juridică penală a f ost încălcată prin săvârșirea unei
infracțiuni.

Formularea împărtășită de unii autori, conform căreia acțiunea penală izvorăște automat și
invariabil din faptul penal săvârșit, fără nici o excepție, a fost criticată pe considerentul că ea nu
exprima core ct relația dintre norma juridică de drept substanțial, care stă la baza dreptului la
acțiune, și norma juridică procesuală, care reglementează exercițiul acțiunii. Pe bună dreptate s -a
susținut și se susține că ceea ce se naște din infracțiune nu este acți unea, ci dreptul la acțiune care
poate fi valorificat, apoi, în fața organelor judiciare.

Acțiunea nu se naște din săvârșirea faptului ilicit, ci din norma juridică ce proclamă ilicitul. Ceea
ce apare din săvârșirea faptului ilicit este folosința (exerci țiul) acțiunii. Până în momentul în care
s-a comis faptul ilicit acțiunea conferită de norma juridică există numai virtual, ca putere

juridicește creată, din acel moment acțiunea devenind exercitabilă, adică o putere cu o eficiență
reală (potestas agendi). Dreptul la acțiune există în mod virtual, ca instituție juridică, din
momentul prescrierii normei penale. Folosința ei este determinată însă, numai de comiterea
infracțiunii, întrucât prin violarea normei penale se dă naștere raportului juridic care trebu ie adus
în fața organelor judiciare – prin exercitarea acțiunii penale. Dată fiind autonomia acțiunii penale,
precum și funcționalitatea ei deosebită în cadrul procesului penal, se poate spune că aceasta
reprezintă o instituție procesuală de o deosebită im portanță, constituind mijlocul legal prin
intermediul căruia se realizează scopul procesului penal. Aceasta explică și faptul că unele
legislații au înscris la loc de frunte acțiunea penală în concertul celorlalte instituții procesuale,
semnificativă sub a cest aspect fiind reglementarea din codul de procedură penală francez, care,
în art. 1, precizează cum se pune în mișcare și cum se exercită acțiunea penală.

În doctrina occidentală s -a subliniat adesea că acțiunea nu trebuie confundată cu exercitarea
acesteia. Acțiunea reprezintă puterea sau capacitatea de a supune judecătorului o solicitare,
respectiv dreptul subiectiv, în plan procesual, de a obține o decizie de fond, față de o pretenție
formulată. Întrucât acțiunea se distinge de cererea în justiție, s -a concluzionat că în procedura
penală acțiunea publică trebuie deosebită de punerea în mișcare și exercitarea acesteia, adică așa –
numita urmărire penală, cum este denumită instituția respectivă în terminologia juridică franceză.
Acțiunea penală are import anță și sub aspectul determinării poziției procesuale a făptuitorului.
Prin pornirea acțiunii penale împotriva unei persoane, aceasta devine inculpat. Acest fapt
transformă pe faptuitor din subiect de drepturi procesuale în parte în proces, constituind tem eiul
în virtutea căruia autorul infracțiunii exercită în deplinătate drepturile ce revin oricărei părți. Deși
numeroasele definiții date în literatura de specialitate acțiunii penale se deosebesc între ele,
acestea au totuși o trăsătură esențială comună, p refigurând în același mod obiectul acțiunii
penale.

Probe si dovezi
a. Proba și mijloacele de probă Constituie probă orice element de fapt care servește la
constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a
săvârșit -o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și
care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Proba se obține în procesul penal
prin următoarele mijloace: – declarațiile suspectului și ale inculpatului; – declarațiile
persoanei vătămate; – declarațiile părții civile și ale părții r esponsabile civilmente; –
declarațiile martorilor; – înscrisuri, rapoarte de expertiză, procese -verbale, fotografii,
mijloace materiale de probă; – orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
b. Obiectul probațiunii Constituie obiect al probei : – existența infracțiunii și săvârșirea ei de
către inculpat; – faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există constituire de
parte civilă; – faptele și împrejurările de fapt de care depinde aplicarea normelor de
procedură; – orice împrejura re necesară pentru justa soluționare a cauzei.

c. Sarcina probei În acțiunea penală sarcina probei aparține procurorului, iar în acțiunea
civilă, părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care
persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu
restrânsă. Suspectul sau inculpatul nu este obligat să -și dovedească nevinovăția și are
dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
d. Administrarea probelor În cursul urmăririi penale, org anul de urmărire penală strânge și
administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului,
din oficiu sau la cerere. În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea
procurorului, a persoanei vătămate sau a pă rților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci
când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. Cererea privitoare la
administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății de
către persoanele îndreptățite se admite sau se respinge motivat de către organele
judiciare. Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe
atunci când:
e. proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; – se apreciază că
pentru dovedirea eleme ntului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate
suficiente mijloace de probă; – proba nu este necesară întrucât faptul este notoriu; – proba
este imposibil de obținut; – cererea a fost formulată în scopul vădit al tergiversării
procesul ui; – cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; – cererea este contrară
legii.

Principiul loialității administrării probelor
În scopul obținerii de probe este oprit a se întrebuința violența, promisiunea unui avantaj
nepermis de lege, ameninț area cu un rău injust sau orice alt mijloc de constrângere interzis prin
lege. Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a –
și aminti și de a relata în mod conștient și voluntar faptele care constituie obiect ul probei.
Interdicția se aplică chiar dacă persoana ascultată își dă consimțământul la utilizarea unei
asemenea metode sau tehnici de ascultare. Organele judiciare penale sau o altă persoană care
acționează pentru acestea nu pot provoca o persoană să săvâ rșească o infracțiune în vederea
obținerii de probe. f. Excluderea probelor obținute în mod nelegal Probele obținute în mod
nelegal nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. În mod excepțional, probele obținute în mod
nelegal pot fi folosite atunci câ nd, prin aceasta nu este încalcat caracterul echitabil al procesului
penal. Probele obținute prin tortură, tratamente inumane sau degradante nu pot fi folosite în
cadrul procesului penal. Probele derivate din probele obținute nelegal, se exclud dacă au fos t
obținute în mod direct din probele acelea și nu puteau fi obținute în alt mod. Probele derivate din
probele prevăzute în alin.(1) și (3) nu se exclud dacă probele obținute în mod nelegal sunt
folosite în condițiile alin. (2). g. Aprecierea probelor Probe le nu au o valoare dinainte stabilită
prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor
administrate în cauză. În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului

instanța hotărăș te motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar
atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială
rezonabilă. Hotărârea instanței nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe mărt uria
investigatorului sub acoperire care a fost audiat în calitate de martor, sau pe declarațiile
martorilor protejați.

Audierea martorilor
Persoane ascultate ca martor
Poate fi ascultată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre vreo faptă sau
împrejurare de fapt care constituie probă în cauza penală. Orice persoană citată în calitate de
martor are următoarele obligații: – de a se prezenta în fața organului judiciar care a citat -o la
locul, ziua și ora arătate în citație; – de a d epune jurământ sau declarație solemnă în fața instanței;
– de a spune adevărul. Calitatea de martor are întâietate față de calitatea de expert sau de avocat
de mediator, ori reprezentant al uneia dintre părți sau al unui subiect procesual principal, cu
privire la faptele și împrejurările de fapt pe care persoana le a cunoscut înainte de a dobândi
această calitate. Pot fi ascultate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese –
verbale în temeiul art. 61 și art. 62, adică persoanele care exerci tă atribuții de control, organe de
ordine publică, inspecțiile de stat, comandanții de nave sau aeronave. Capacitatea de a fi martor
Orice persoană poate fi citată și ascultată în calitate de martor, cu excepția părților și a subiecților
procesuali princip ali. Persoanele care suferă de o boală sau care se află într -o oricare altă situație
ce are ca efect punerea la îndoială, în mod rezonabil, a capacității de a fi martor pot fi ascultați ca
martori doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în mod
conștient fapte și împrejurări de fapt conforme cu realitatea și înțelege obligația de a spune
adevărul. Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar
poate dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesară, prin mijloacele prevăzute de
lege. Obiectul și limitele declarației martorului Martorul este ascultat asupra unor fapte sau
împrejurări de fapt care constituie obiectul probațiunii în cauza în care a fost citat. Ascultarea
martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilității
sale. Nu pot face obiectul declarației martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret sau
confidențialitate poate fi opus prin lege organelor judi ciare. Faptele sau împrejurările arătate în
Codul precedent pot face obiectul declarației martorului atunci când autoritatea competentă sau
persoana îndreptățită își exprimă acordul în acest sens sau atunci când există o altă cauză legală
de înlăturare a o bligației de a păstra secretul sau confidențialitatea. Declarația dată în asemenea
imprejurari nu constituie infracțiune.

SUBCAPITOLUL IV
ARESTAREA PREVENTIVA
Art. 223 din NCPP reglementează posibilitatea luării măsurii arestării preventive numai în
situația în care „din probe (s.n.) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o
infracțiune și există una dintre următoarele situații: a) inculpatul a f ugit ori s -a ascuns, în scopul
de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură
pentru astfel de acte; b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea
infracțiunii, un martor ori un exp ert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă
mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere
frauduloasă cu aceasta; d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii
penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea
unei noi infracțiuni”. O primă modificare pe care o observăm î n articol este aceea că textul nu
mai vorbește despre probe sau indicii temeinice, ci doar despre probe. Există o definiție a
indiciilor temeinice în dispozițiile art. 681 din Codul de procedură penală din 1968 (în
continuare, CPP 1968), respectiv sunt „in dicii temeinice atunci când din datele existente în cauză
rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau
acte de urmărire penală a săvârșit fapta”. După cum s -a precizat, în prezent putem avea în vedere
exclus iv probe, iar nu indicii temeinice. Definiția suspiciunii rezonabile rezultă din jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), respectiv aspecte de natură să convingă un
observator obiectiv cu privire la posibilitatea ca persoana în cauză să f i comis infracțiunea
imputată. Se poate observa faptul că, potrivit dispozițiilor NCPP, pentru primul alineat nu mai
există o condiție vizând maximul special prevăzut de lege, cum se prevedea în dispozițiile art.
148 CPP 1968, de unde rezultă că se poate l ua măsura privativă de libertate indiferent de
infracțiunea a cărei săvârșire se impută inculpatului, însă trebuie îndeplinită și o condiție de
proporționalitate, prevăzută de art. 202 NCPP, și, de asemenea, trebuie să se țină cont și de
jurisprudența CEDO , care vorbește de proporționalitatea măsurii privative de libertate care
trebuie să existe atât în momentul luării măsurii, cât și pe parcursul derulării acesteia. Trebuie să
atragem atenția și asupra dispozițiilor art. 272 din noul Cod penal (NCP), care reglementează
infracțiunea de influențarea declarațiilor. Astfel, în alin. (2) se stipulează că „nu constituie
infracțiune înțelegerea patrimonială dintre infractor și persoana vătămată, intervenită în cazul
infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pu ne în mișcare la plângere prealabilă sau pentru
care intervine împăcarea”. Dispoziția legală citată trebuie avută în vedere atunci când este

analizată incidența în cauză a art. 223 alin. (1) lit. c), raportat la înțelegerea frauduloasă. Astfel,
ori de câte ori se încearcă o înțelegere patrimonială între inculpat și partea vătămată fără a avea
conotații frauduloase, fără a se exercita presiuni asupra acesteia din urmă, o astfel de conduită nu
poate conduce la o privare de libertate, atâta timp cât nu este sa ncționată ca un ilicit penal.
Pentru a se admite sau respinge, dupa caz, masura arestarii preventive, se emit urmatoarele
minute, precum modelul de mai jos:
„DISPUNE:
Admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galati de arestare preventivă a
inculpatului Buzea Eugen -Catalin.
Dispune arestarea preventivă a inculpatului Buzea Eugen -Catalin. (date potrivit art. 107
alin. (1) C. proc. pen.) pe o durată de 30 de zile, de la 1.01.2000 la 30.01.2000inclusiv. În
baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., c heltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina
acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 5 000 000 lei, se avansează din
fondurile Ministerului Justiției. Cu drept de contestație în termen de 48 de ore de la
pronunțare/comunicare. Pronunțată în camera de consiliu, azi 31.12.1999, ora 14.”
In cazul respingerii propunerii si instituirii controlului judiciar, minuta arata asa:
DISPUNE:
Respinge cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iasi de luare a măsurii arestării
preventive a inculpatului Stefan Mircea, ca neîntemeiată. În baza art. 227 alin. (2), raportat
la art. 211, art. 215 C. proc. pen., ia față de inculpatul Stefan Mircea măsura controlului
judiciar. În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub con trol judiciar,
inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații: (…) În baza art. 215 alin. (2) C. proc.
pen., pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligații:
(…) În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., atra ge atenția inculpatului că, în caz de
încălcare cu rea -credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate
înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive. În baza art. 275
alin. (3) C. proc. pen., cheltuiel ile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 600 lei, se avansează din fondurile
Ministerului Publicație co -finanțată de Elveția prin intermediul Programului de Cooperare
Elvețiano -Român pentru reducerea disparităților economice și sociale în cadrul Uniunii
Europene extinse 51 Justiției. Cu drept de contestație în termen de 48 de ore de la
pronunțare/comunicare. Pronunțată în camera de consiliu, azi 15.12.2016, ora 10.”

CAPITOLUL II
SUBIECTII PROCESUALI PRINCIPALI SI DREPTURILE ACESTORA IN FOSTUL
COD PENAL SI DIFERENTELE DINTRE CELE DOUA CODURI
SUBCAPITOLUL I
DIFERENTELE DINTRE CELE DOUA CODURI PENALE
Conform expunerii de motive care a însoțit proiectul noului Cod penal, legiuitorul a vizat
următoarele obiective:
1. crearea unui cadru legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor
inutile de norme în vigoare existente în actualul Cod penal și în legile speciale;
2. simplificarea reglementărilor de drept substanțial, m enită să faciliteze aplicarea lor
unitară și cu celeritate în activitatea organelor judiciare;
3. asigurarea satisfacerii exigențelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului
penal consacrate de Constituție și de pactele și tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este parte;
4. transpunerea în cadrul legislativ penal național a reglementărilor adoptate la nivelul
Uniunii Europene;
5. armonizarea dreptului penal material român cu sistemele celorlalte state membre ale
Uniunii Europene, ca o premisă a cooperării judiciare în materie penală bazată pe
recunoaștere și încredere reciprocă.
In ceea ce urmeaza, o sa prezint, clar, modificarile aduse vechiului cod penal in functie de
ramura pe care aceasta o afecteaz a si voi aduce explicatii fiecarei ramuri in parte.
I. În Partea generală a Codului penal:

1. Modificări în materia aplicării legii penale

– Legiuitorul, în mod justificat, a inversat ordinea de reglementare a materiei aplicării
legii penale, așezând dispozițiile privind aplicarea legii penale în timp înaintea celor
care reglementează aplicarea legii penale în spațiu.
– Legiuitorul a optat pentru menținerea regulii obligativității incidenței legii penale mai
favorabile (art. 6) și renunțarea la aplicarea facultativă a acestei legi în cazul
pedepselor definitive;
– Pentru incidența principiului personalității legii penale a fost introdusă condiția
dublei incriminări , limitată însă la situația infracțiunilor de gravitate mică și medie
(sancționate cu închisoarea de cel m ult 10 ani);
– Referitor la principiul realității legii penale române , legiuitorul a extins sfera
acestuia de aplicare, incluzând orice infracțiuni comise în străinătate contra statului
român, a unui cetățean român sau a unei persoane juridice române;
– Textul destinat principiului universalității legii penale a fost complet reformulat.
Conform noii formulări, regula universalității vizează exclusiv situațiile în care
intervenția legii penale române se impune în considerarea unor angajamente
internaționale ale statului român.
–
Aceste modificari au rolul de a clarifica textul principiului universalitatii legii penale. De
asemenea, aplicarea legii penale romanesti isi intinde influenta si asupra infractiunilor petrecute
peste hotare, comise de persoane avand ceta tenie romana si de asemenea, comise de persoane
avand alta cetatenie decat cea romana contra unui cetatean roman.

2. Modificări în materia instituției infracțiunii

 Definiția generală a infracțiunii este esențial diferită față de cea cuprinsă în Codul
penal de la 1969. Potrivit art. 15 alin. (1) din noul Cod penal: „ Infracțiunea este fapta
prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă
persoanei care a săvârșit -o”.
 În afară de trăsătura esențială a vinovăției și prevederea faptei în legea penală,
trăsături care se regăsesc în vechea definiție, au mai fost adăugate două noi trăsături,
și anume: antijuridicitatea (caracterul nejustificat) și imputabilitatea (caracterul
imputabil);
 Caracterul nejustificat al faptei prevăzute de legea penală presupune, în esență,
inexistența unei cauze justificative. Acestea sunt: legitima apărare, starea de
necesitate, consimțământul persoanei vătămate și exercitarea unui drept sau
îndeplinirea unei obligații;
 Caracterul i mputabil al faptei prevăzute de legea penală este realizat în toate
situațiile în care nu suntem în prezența vreunei cauze de neimputabilitate. Acestea
sunt: constrângerea fizică, constrângerea morală, iresponsabilitatea, minoritatea
făptuitorului, intoxic ația, eroarea, excesul neimputabil și cazul fortuit;
 Din noua definiție generală a infracțiunii lipsește trăsătura pericolului social, deoarece
era una inutilă și totodată specifică legislațiilor de inspirație sovietică, fără legătură cu
tradițiile dreptul ui nostru penal;
 În art. 17 din noul Cod penal este reglementată, cu caracter de noutate în legislația
noastră penală, infracțiunea comisivă prin omisiune ;

 Definiția infracțiunii continuate a fost modificată, fiind introdusă o nouă condiție, și
anume unita tea de subiect pasiv ;
 Privitor la pedeapsa principală aplicabilă în caz de concurs de infracțiuni , legiuitorul
a optat pentru sistemul absorbției, în ipoteza în care pentru una dintre infracțiunile
concurente s -a aplicat pedeapsa detențiunii pe viață, resp ectiv cumulului juridic cu
spor obligatoriu și fix (de o treime din pedepsele mai ușoare ), în cazul în care
pentru infracțiunile concurente s -au aplicat numai pedepse cu închisoarea sau
amenda;
 Referitor la instituția recidivei, identificăm elemente de nou tate atât în ceea ce
privește definirea și termenii recidivei, cât și în ceea ce privește pedeapsa. Termenii
recidivei au fost modificați, în sensul sporirii limitelor acestora. Noul Cod penal nu
mai reglementează recidiva mică;
 În ceea ce privește tratame ntul sancționator al recidivei, acesta diferă, fiind
reglementat cumulul aritmetic în cazul recidivei postcondamnatorii și majorarea
limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate , în cazul recidivei postexecutorii.

Aceste modificari se refera la cumulul aritmetic al pedepselor in cazul recidivistilor si la
sporurile de pedeapsa pentru condamnarile mai usoare.

3. Modificări în materia pedepselor

 Pedeapsa amenzii cunoaște o nouă reglementare, dar și o sferă de aplicare
semnificativ lărgită față de Codul pen al din 1969, prin creșterea numărului
infracțiunilor și a variantelor acestora pentru care amenda poate fi aplicată ca
pedeapsă unică sau ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii;
 Calculul amenzii se face prin sistemul zilelor -amendă , care, prin meca nismul de
determinare a cuantumului, se apreciază că asigură o mai bună individualizare a
pedepsei aplicate atât sub aspectul proporționalității, exprimat în numărul zilelor –
amendă, cât și al eficienței, prin determinarea valorii unei zile -amendă ținând se ama
de obligațiile patrimoniale ale condamnatului;
 Un alt element de noutate privește introducerea posibilității de a aplica amenda
cumulativ cu pedeapsa închisorii , când prin infracțiunea săvârșită subiectul activ al
infracțiunii a urmărit obținerea unui folos patrimonial;
 În ceea ce privește pedepsele complementare , modificările constau în reducerea
limitei maxime de la 10 ani la 5 ani, în creșterea numărului drepturilor care intră în
conținutul acestei pedepse și lărgirea sferei de incidență a acestora. Printre pedepsele
complementare au fost introduse o parte din sancțiunile care în prezent se
regăsesc în materia măsurilor de siguranță , respectiv interzicerea de a se afla în
anumite localități, expulzarea străinilor și interdicția de a reveni în locuința familiei
pe o perioadă determinată, întrucât prin natura lor acestea au un pronunțat caracter
punitiv urmărind în principal restrângerea libertății de mișcare și numai indirect, din
cauza acestui efect, se realizează înlăturarea stării de pericol și preve nirea comiterii
de noi infracțiuni. O altă modificare se referă la faptul că interzicerea exercitării

unor drepturi este posibilă atât pe lângă pedeapsa închisorii, indiferent de
durata acesteia, cât și pe lângă pedeapsa amenzii ;
 Referitor la circumstanțel e atenuante , există modificări care vizează conținutul
circumstanțelor atenuante judiciare și efectele circumstanțelor atenuante. Sub aspectul
conținutului, a fost înlăturată circumstanța privitoare la conduita bună a
infractorului anterior săvârșirii infr acțiunii , iar în ceea ce privește efectele, a fost
regândită reglementarea acestora, privitor la întinderea și la modul de determinare al
acestor efecte. Existența circumstanțelor atenuante conduce la reducerea cu 1/3 a
limitei speciale maxime și minime al e pedepsei prevăzute de lege;
 Circumstanța agravantă privind săvârșirea infracțiunii din motive josnice a fost
înlăturată, deoarece în majoritatea cazurilor comiterea infracțiunilor este determinată
de motive imorale, iar conținutul acestei circumstanțe nu a fost niciodată delimitat cu
precizie de doctrină și jurisprudență. În schimb, a fost introdusă o nou ă circumstanță
agravantă, constând în săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită
vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității
sau altor cauze. În cazul în care există circumstanțe agravante, se poate a plica o
pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul
închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani , care nu poate depăși o treime din
acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din
maximul special;
 Noul Cod penal reglementează două instituții care nu au corespondent în Codul penal
anterior, respectiv renunțarea la pedeapsă și amânarea aplicării pedepsei ;
 Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este singura măsură de
individualizare a executării pedepsei, dintre cele trei existente în Codul penal anterior
(suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere și executarea pedepsei la locul de muncă), care a fost păstrată de
legiu itor. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a fost însă reformată sub
mai multe aspecte. Astfel, prestarea unei munci neremunerate în folosul
comunității este o caracteristică ce ține de esența suspendării executării pedepsei sub
supraveghere, î ntrucât se instituie în sarcina condamnatului, dar numai cu acordul
acestuia, obligația executării unei asemenea activități;
 Reglementarea instituției liberării condiționate este mult diferită comparativ cu cea
anterioară, modificările vizează condițiile de acordare și procesul de reintegrare
socială a condamnatului prin implicarea activă și calificată a statului, prin intermediul
consilierilor de probațiune.

Aici, se explica modul in care s -au adus modificari la notiunea de eliberare conditionata si de
executare a pedepsei la locul de munca.

4. Modificări în materia măsurilor de siguranță

 Potrivit noii concepții, măsurile de siguranță pot fi dispuse inclusiv în prezența unei
cauze de neimputabilitate, dar nu a unei cauze justificative;
 Un alt element de n outate îl constituie reformularea conținutului obligării la tratament
medical și internării medicale.

5. Modificări privind regimul penal aplicabil minorilor

 În conformitate cu prevederile noului Cod penal, singurele sancțiuni ce pot fi luate
față de minori i infractori sunt măsurile educative , care pot fi împărțite în două
categorii: privative și neprivative de libertate. Regula este aceea că aplicarea în cazul
minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate [art. 116 alin. (1)] are
prioritate, deoa rece măsurile educative privative de libertate se pot lua numai în cazul
infracțiunilor grave sau a celor comise în forma pluralității de infracțiuni [art. 116
alin.(2)];
 Măsura educativă a stagiului de formare civică constă în obligația minorului de a
participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a -l ajuta să înțeleagă
consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și
pentru a -l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor;
 Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea și îndrumarea minorului în
cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două și 6 luni, sub
coordonarea serviciului de probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare
sau de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau intrarea în
legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia;
 Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână constă în obligația
minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată
cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are
obligația de a participa la anumite programe ori de a desfășura anumite activități
impuse de instanță. Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune;
 Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligația minorului de a respecta un
program stabilit de serviciul de probațiune, care conține orarul și condițiile de
desfășurare a activităților, precum și interdicțiile impuse minorului;
 Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanța poate
impune minorului una sau mai multe obligații;
 Măsura educativă a internării într -un centru educativ constă în internarea
minorului într -o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un
program de pregătire școl ară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale,
precum și programe de reintegrare socială;
 Măsura educativă a internării într -un centru de detenție constă în internarea
minorului într -o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și
supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum și
programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale.

Minorii sunt foarte importanti pentru societatea romana, chiar si cei care dintr -un motiv sau altul
comit diverse infractiuni. De aceea, prin aceste modificari, codul penal clarifica faptul ca minorii
trebuie educati si reintegrati pentru a deveni membri productivi ai societatii.

6. Răspunderea penală a persoanei juridice

– În ceea ce privește reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice au fost
păstrate principiile cuprinse în Legea nr. 278/2006, cum ar fi răspunderea directă a
persoanei juridice (consacrată de dreptul belgian și olandez) și necesitatea
existenței p ersonalității juridice , ca premisă pentru angajarea răspunderii penale a
entităților colective;
– Comparativ cu reglementarea anterioară, notăm că legiuitorul a operat restrângerea
imunității penale a instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face
obiectul domeniului privat, aceasta limitându -se la infracțiunile comise în
desfășurarea unor asemenea activități;
– Noul Cod penal prevede o nouă pedeapsă complementară aplicabilă persoanei
juridice – plasarea sub supraveghere , care constă în des emnarea de către instanță a
unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, pe o
perioadă de la unu la 3 ani, desfășurarea activității ce a ocazionat săvârșirea
infracțiunii.

7. Modificări existente în cadrul titlului X – Înțeles ul unor termeni sau expresii în
legea penală

 Comparativ cu vechiul Cod penal, noul Cod penal aduce anumite modificări și
completări în cadrul titlui destinat definirii unor termeni sau expresii.
 În primul rând, subliniem că anumite definiții au fost tre cute din acest titlu, în altele.
Este vorba despre expresiile: „teritoriul României” și „infracțiune săvârșită pe
teritoriul României”;
 Referitor la înțelesul noțiunii de lege penală , acesta a fost pus de acord cu
reglementările constituționale în vigoare. Conform art. 173, prin lege penală se
înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de
urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege (legi,
decrete ale fostului Consiliu de Stat, Decrete -legi);
 Noțiunea de funcționar public a fost reformulată. Noul Cod penal a optat pentru
asimilarea cu funcționarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes
public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităților publice și ca re este
supusă controlului acestora (de exemplu, notari și executorii judecătorești);
 Înțelesul expresiei membru de familie , în noua concepție, include și noțiunea de rude
apropiate, cuprinzând și persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora
dinte soți sau dintre părinți și copii, cu condiția conviețuirii;
 Conținutul titlului X a fost completat cu mai multe definiții ce nu se regăsesc în
Codul penal vechi și care sunt utilizate în reglementarea unor infracțiuni preluate din
legislația specială (sistem informatic, exploatarea unei persoane și instrument de plată
electronică).

ÎN PARTEA SPECIALĂ A NOULUI COD PENAL:

1. Infracțiuni contra persoanei (art. 188 -227)

 Spre deosebire de Codul penal din 1969, care cuprinde două forme agravate ale
omorului (omorul calificat și omorul deosebit de grav) noul Cod penal prevede o
singură formă agravată a infracțiunii de omor – omorul calificat –, care reunește în
conținutul să u atât o parte dintre elementele circumstanțiale agravante ale omorului
deosebit de grav din actuala reglementare [art. 176 alin. (1) lit. a) -e)], cât și o parte
dintre cele ale omorului calificat [art. 175 alin. (1) lit. a) -d)];
 În art. 190 din noul Cod p enal este incriminată fapta de ucidere la cererea victimei .
Potrivit textului incriminator, uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă,
conștientă și repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate
gravă atestată medical, cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat, se
pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani;
 Noul Cod penal a operat o reașezare și o simplificare a conținutului infracțiunilor de
violență prevăzute în art. 180 -182 C. pen. anterior, în cuprins ul a numai două articole
(art. 193 și art. 194), folosind drept criteriu de distincție, între formele faptelor de
violență, natura consecințelor produse. Astfel, fapta care nu a produs decât
suferințe fizice se va încadra în prevederile art. 193 alin. (1), iar fapta care a afectat
sănătatea unei persoane ori a produs leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată
la cel mult 90 de zile va fi încadrată potrivit art. 193 alin. (2);
 Infracțiunea de încăierare și infracțiunea de rele tratamente aplicate min orului au
fost introduse în categoria infracțiunilor contra persoanei;
 Referitor la uciderea copilului nou -născut săvârșită de către mamă, constatăm că
textul care incriminează această faptă nu mai poartă denumirea de pruncucidere,
conținutul juridic a fost reformulat, iar pedeapsa a fost redusă;
 În art. 202 din noul Cod penal este prevăzută fapta de agresiune asupra fătului ,
constând în vătămarea fătului, în timpul nașterii, care a împiedicat instalarea vieții
extrauterine,
 În art. 203 este prevăzută infracțiunea de lăsare fără ajutor a unei persoane aflate
în dificultate , care a fost adusă în sfera infracțiunilor contra persoanei, fiind preluată
din cadrul infracțiunilor prin care se aduce atingere normelor privind conviețuirea
socială;
 Potrivit art. 204 din noul Cod penal (având denumirea marginală împiedicarea
ajutorului ), împiedicarea intervenției ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la
un pericol iminent și grav pentru viața, integritatea corporală sau sănătatea acesteia se
pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă;
 În art. 208 din noul Cod penal își are sediul materiei o infracțiune fără corespondent
în Codul penal în vigoare – hărțuirea. Această incriminare a fost introdusă pentru a

sancționa acele compo rtamente, când diferite persoane – în special femei – sunt
așteptate și urmărite pe stradă sau în alte locuri publice ori sunt agasate prin
intermediul unor mesaje telefonice sau similare, toate acestea fiind de natură a crea o
stare de temere sau de îngri jorare persoanei în cauză;
 În art. 211 -212 sunt prevăzute faptele de trafic de persoane adulte și minore ,
incriminate anterior prin dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, care au fost
reformulate și sistematizate, pentru o mai facilă înțelegere și o mai bună corelare cu
alte texte de incriminare (de pildă, cu proxenetismul, care a fost inclus tot în această
categorie de infracțiuni);
 În art. 216 este prevăzută fapta de folosire a serviciilor unei persoane exploatate ,
care este o infracțiune nouă ;
 În art. 219 este incriminată agresiunea sexuală . Potrivit textului legal, actul de natură
sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218 (specifice violului), cu o persoană,
săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a -și exprima
voința ori profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi;
 În art. 222 din noul Cod penal este prevăzută infracțiunea de racolare a minorilor
în scopuri sexuale;
 În art. 223 este prevăzută hărțuirea sexuală propriu -zisă. Aceasta este comisă prin
acte repetate, care creează pentru victimă o situație intimidantă sau umilitoare, în
schimb hărțuirea verticală (art. 299 – folosirea abuzivă a funcției în scop sexual) se
comite prin abuz de autoritate, astfel că a fost inclusă în categoria infracțiunilor de
serviciu;
 Alături de violarea de domiciliu și divulgarea secretului profesional, infracțiuni care
se regăsesc și în Codul penal în vigoare, în capitolul IX al titlui I din Partea specia lă
au fost inserate două incriminări fără corespondent în legislația actuală, și anume
violarea sediului profesional și violarea vieții private.

2. Infracțiuni contra patrimoniului (art. 228 -256)

 Exceptând furtul de folosință , căruia îi este rezervată o r eglementare distinctă, care
include și o ipoteză nouă, în noul Cod penal nu există alte modificări ale conținutului
infracțiunii de furt simplu . Totuși, menționăm că sancțiunile stabilite de noul Cod
penal sunt în mod vizibil mai blânde decât cele prevăzut e de Codul penal în vigoare;
 În materia furtului calificat , în afara diminuării limitelor sancțiunilor, legiuitorul a
renunțat la unele dintre elementele circumstanțiale de agravare;
 Noul Cod penal prevede, în cazul abuzului de încredere (art. 238), o nouă
modalitate de comitere a faptei, prin folosirea fără drept a unui bun încredințat cu un
anumit scop, de către cel care l -a primit. În noul conținut vor putea fi încadrate atât
faptele celor ce se află în situația în care nu aveau dreptul de a folosi bunul , cât și ale
celor care se găsesc în situația în care au dreptul de a folosi bunul primit, dar îl
utilizează în alt scop decât cel în care le -a fost încredințat;
 În art. 239 din noul Cod penal este incriminată fapta de abuz de încredere prin
fraudarea cred itorilor ;

 În art. 240 și 241 sunt incriminate bancruta simplă și bancruta frauduloasă,
infracțiuni care înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal erau prevăzute în
Legea nr. 85/2006;
 Și conținutul infracțiunii de înșelăciune este diferit în noul Cod penal, sub
următoarele aspecte. În noua formulare a textului incriminator nu se mai regăsesc
variantele infracționale prevăzute în art. 215 alin. (3), (4) și (5). Este vorba despre
„înșelăciunea în convenții”, „înșelăciunea prin cecuri” și „înșelăciune a care a produs
consecințe deosebit de grave”;
 Înșelăciunea privind asigurările este o nouă infracțiune introdusă în legislația
noastră penală;
 Art. 246 incriminează deturnarea licitațiilor publice, infracțiune fără corespondent
în legislația anterioară;
 Și exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile este o infracțiune fără
corespondent în Codul penal în vigoare;
 Capitolul al IV -lea din cadrul tilului II cuprinde o serie de infracțiuni care nu au
corespondent în Codul penal vechi, acestea fiind anterior prevăzute în legile speciale
(Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 365/2002). Articolele 249 -251 din noul Cod penal
reiau fără modificări de esență prevederile în materie cuprinse în prezent în Legea nr.
161/2003 și Legea nr. 365/2002. Referitor la ped epsele prevăzute pentru aceste
infracțiuni, ele au fost corelate cu celelalte pedepse existente în materia infracțiunilor
contra patrimoniului, ținându -se însă seama și de periculozitatea sporită a acestor
modalități de comitere;
 Tulburarea de posesie (art. 256) este descrisă într -o formulare simplificată față de
cea cuprinsă în actualul Cod penal, legiuitorul renunțând, totodată, la incriminarea
tulburării de posesie atunci când aceasta nu s -a comis prin violențe sau amenințări sau
prin strămutarea ori des ființarea semnelor de hotar.

3. Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat (art. 257 -265)

 Referitor la conținutul infracțiunii de ultraj (art. 257), modificările sunt în special
privitoare la sfera persoanelor protejate prin această incriminare. A stfel, „ultrajul
judiciar” (comis asupra unui magistrat) formează obiectul unei incriminări distincte în
cadrul infracțiunilor contra înfăptuirii justiției;
 În cazul sustragerii sau distrugerii de înscrisuri (art. 259), legiuitorul a simplificat
conținutul existent în noul Cod penal (folosind numai termenul înscris) și a eliminat
varianta infracțională atenuată;
 Art. 262 ( trecerea frauduloasă a frontierei de stat ) prevede că, intrarea sau ieșirea
din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a Românie i se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă (alin. 1).

4. Infracțiuni contra înfăptuirii justiției (art. 266 -288)

 Prima infracțiune din cadrul acestui titlu este nedenunțarea (art. 266). În noua
reglementare, legea prevede că obligația de denunțare există pentru toate faptele
contra vieții sau care au avut ca urmare moartea unei persoane, și nu doar pentru
faptele intenționate contra vieții, așa cum prevedea textul legal anterior. Iar obligația
de denunțare are ca obiect săvârșirea unei „fapte prevăzute de legea penală”, și nu a
unei „infracțiuni”;
 Inducerea în eroare a organelor judiciare , prevăzută de art. 268, este o infracțiune
construită pe scheletul denunțării calomnioase;
 Modificările aduse conținutului normei de incriminare a favorizării infractorului
sunt atât de ordin terminologic, cât și de conținut. Legiuitorul a renunțat la termenii
„infracțiune” și „infractor” în favoarea celor de „faptă prevăzută de legea penală” și
de „făptuitor”, considerându -se că activitatea de înfăp tuire a justiției este afectată
inclusiv prin sprijinirea unei persoane care a comis o faptă interzisă de legea penală.
De asemenea, din rațiuni de tehnică legislativă, a fost eliminată mențiunea privind
asigurarea folosului sau produsului infracțiunii, de oarece activitatea respectivă este
prevăzută în conținutul infracțiunii de tăinuire, care a fost poziționată în titlul rezervat
infracțiunilor contra înfăptuirii justiției;
 Infracțiunea de tăinuire , în noua redactare, subzistă atât când tăinuitorul a cunos cut
proveniența ilicită a bunurilor, cât și atunci când din împrejurările concrete acesta a
putut să prevadă că bunurile provin dintr -o faptă prevăzută de legea penală. Legea
impune numai cerința ca bunul să provină din comiterea unei fapte descrise de leg ea
penală, fără să fie necesară cunoașterea naturii acesteia (delapidare, înșelăciune, furt,
tâlhărie etc.);
 În art. 271 din noul Cod penal este prevăzută obstrucționarea justiției , infracțiune
relativ nouă în peisajul infracțiunilor din sistemul nostru ju ridic;
 Art. 272 din noul Cod penal incriminează influențarea declarațiilor ;
 Răzbunarea pentru ajutorul dat justiției este o infracțiune fără corespondent în
legislația penală actuală;
 Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri este noul nomen j uris al
infracțiunii de reținere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de Codul penal în
vigoare;
 Presiuni asupra justiției , prevăzută de art. 276 din noul Cod penal, este o altă faptă
care nu se regăsește în Codul penal din 1969;
 Art. 277 prevede fapta d e compromitere a intereselor justiției , care face parte din
noile incriminări;
 Încălcarea solemnității ședinței este o faptă prevăzută în art. 278, conform căruia,
întrebuințarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe
activitatea instanței, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care
se desfășoară în fața instanțe i;
 În ceea ce privește infracțiunea de represiune nedreaptă , noul Cod penal a lărgit
sfera de aplicare a infracțiunii, în conținutul său intrând, în plus față de domeniul de
aplicare al normei corespondente din Codul penal vechi, luarea unei măsuri
prevent ive neprivative de libertate, precum și reținerea;
 O altă incriminare nouă o constituie art. 284, care descrie și sancționează fapta de
asistență și reprezentare neloială ;

 Conținutul infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești (art. 287) a fos t
îmbunătățit considerabil, fiind eliminate anumite modalități sau variante și adăugate
altele noi;
 Conform art. 288 din noul Cod penal (având denumirea marginală neexecutarea
sancțiunilor penale ), sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a
unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranță prevăzute în art.
108 lit. b) și lit. c), de către persoana fizică față de care s -au dispus aceste sancțiuni,
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu
constituie o infracțiune mai gravă (alin. 1).

5. Infracțiuni de corupție și de serviciu (art. 289 -309)

 Luarea de mită este incriminată într -o variantă tip, care are un conținut asemănător
cu cel existent în Codul penal anterior, existând diferențe privind limitarea sferei de
aplicare (la funcționarii publici), eliminarea modalității privind nerespingerea ofertei
și redef inirea relației cu atribuțiile de serviciu;
 În materia infracțiunii de dare de mită (art. 290) sunt anumite modificări, dar acestea
au ca finalitate să aducă această infracțiune la același nivel de gravitate ca și cel al
infracțiunii de luare de mită și să facă mai facilă aplicarea dispozițiilor legale
privitoare la măsura confiscării speciale;
 În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență , modificările sunt
nesemnificative, cu excepția regimului sancționator, deoarece acesta este mai blând
decât cel anterior;
 Cumpărarea de influență , descrisă de art. 292, a fost preluată din Legea nr.
78/2000, cu unele modificări, și inclusă în noul Cod penal;
 Delapidarea (art. 295), spre deosebire de Codul penal vechi, unde este înscrisă în
cadrul infracțiunilor contra patrimoniului, în noul Cod penal este prevăzută printre
infracțiunile de serviciu;
 Privitor la infracțiunea de abuz în serviciu (art. 297), redactorii proiectului noului
Cod penal au făcut un lucru lăudabil unificând într -un singur text incriminator cele
trei infracțiuni de abuz în serviciu (contra intereselor persoanelor, contra intereselor
publice și prin îngrădirea unor drepturi), deoarece au simplificat în bună măsură
modul de aplicare a dispozițiilor legale în materie;
 Folosirea abuzivă a funcți ei în scop sexual este prevăzută în art. 299, conform
căruia, fapta funcționarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a
urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau
în scopul de a face un ac t contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obține favoruri de
natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de
serviciu;
 Art. 300 incriminează o formă specială a abuzului în serviciu – uzurparea funcției ;
 Divulgarea informațiilor secrete de stat (art. 303) este altă infracțiune care nu are
corespondent în prevederile actualului Cod penal, cu toate că are un conținut
asemănător cu cel al art. 169 din Codul penal de la 1969;
 O altă infracțiune al cărei conținut este ref ormulat este infracțiunea de divulgare a
informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304;

 Art. 306. incriminează obținerea ilegală de fonduri , care nu este altceva decât o
formă specială a infracțiunii de uz de fals;
 Deturnarea de fo nduri (art. 307) este prevăzută și în noul Cod penal, dar cu anumite
schimbări ale conținutului juridic.

6. Infracțiuni de fals (310 -328)

 Referitor la dispozițiile privind falsificarea de monede sau de alte valori în noul
Cod penal, acestea au fost separate în două norme de incriminare, și anume falsul de
monedă , respectiv falsificarea titlurilor de credit și altor instrumente de plată ,
această soluție justificându -se prin pericolul diferit al celor două fapte;
 De asemenea, legiuitorul a creat pentru infracțiunea de punere în circulație a
valorilor falsificate un text incriminator distinct și a prevăzut că și autorul
infracțiunii de falsificare poate fi subiect activ al acestei fapte, dar nu și al faptei de
dețin ere în vederea punerii în circulație sau al celorlalte modalități introduse în text;
 Sub denumirea marginală de emitere frauduloasă de monedă , art. 315 din noul Cod
penal prevede că, confecționarea de monedă autentică prin folosirea de instalații sau
mater iale destinate acestui scop, cu încălcarea condițiilor stabilite de autoritățile
competente sau fără acordul acestora;
 Dintre noutățile aduse de noul Cod penal în materia falsurilor în înscrisuri, notăm
introducerea infracțiunii de falsificare a unei înreg istrări tehnice (art. 324), a
infracțiunii de fals informatic (art. 325) și infracțiunile de fals comise în legătură cu
autoritatea unui stat străin (art. 328).

7. Infracțiuni contra siguranței publice (art. 329 -366)

 Noul Cod penal a preluat incriminările d estinate faptelor privind circulația pe
drumurile publice și aduce două modificări notabile în materia infracțiunilor contra
circulației pe căile ferate. Prima, care privește neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu
sau îndeplinirea lor defectuoasă, părăsi rea postului și prezența la serviciu sub
influența alcoolului sau a altor substanțe, distrugerea sau semnalizarea falsă, este
înlăturarea elementului de agravare constând în producerea unei catastrofe de cale
ferată. Din punctul de vedere al consecințelor juridice ale modificării, soluția care se
va impune odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal este aceea că se vor aplica
regulile concursului de infracțiuni între aceste fapte și cele contra persoanei sau
patrimoniului, după caz;
 Prin art. 360 -367 a u fost introduse în Codul penal anumite infracțiuni informatice.

8. Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială (art. 367 –
384)

 Prin intermediul art. 367 din noul Cod penal, legiuitorul încearcă să simplifice
regimul juridic al criminalității organizate, comprimând într -un singur articol
dispozițiile anterioare existente în materie. Este vorba despre prevederile art. 323 din
Codul penal anterior, despre cele cuprinse în Legea nr. 39/2003 etc.;
 Dispozițiile art. 321 din Codul pena l anterior, care incriminează ultrajul contra
bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, în noul Cod penal, au fost împărțite în
două articole, art. 371 (tulburarea ordinii și liniștii publice) și art. 375 (ultrajul contra
bunelor moravuri);
 Art. 372 din noul Cod penal incriminează fapta de port sau folosire fără drept de
obiecte periculoase;
 În art. 373 din noul Cod penal este prevăzută împiedicarea, prin orice mijloace, a
desfășurării unei adunări publice care a fost autorizată potrivit legii ;
 Prin reglementarea infracțiunii de pornografie infantilă, în art. 374 din noul Cod
penal, legiuitorul a urmărit eliminarea suprapunerilor în reglementare determinate în
prezent de existența a trei acte normative care conțin incriminări în materie (Legea nr.
678/2001, Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 196/2003);
 Infracțiunea de incest a fost introdusă în categoria infracțiunilor care aduc atingere
unor relații de conviețuire socială.
9. Infracțiunile electorale (art. 385 -393)

 În acest titlu, legiuitorul prevede infracțiunile electorale, fapte incriminate anterior în
mai multe legi speciale, și anume: Legea nr. 3/2000 privind organizarea
referendumului; Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităților publice locale; Legea
nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei deputaților și Senatului.

10. Infracțiuni contra securității naționale (art. 394 -412)

 În materia infracțiunilor contra securității naționale, legiuitorul aduce o serie de
modificări, dintre care în continuare le vom menționa p e cele mai importante;
 O primă modificare este una de ordin terminologic, legiuitorul înlocuind expresia
„siguranță națională” cu cea de „securitate națională” , deoarece aceasta este
consacrată în texte constituționale [art. 31 alin. (3) și art. 119];
 O altă modificare care se impune a fi consemnată este aceea că, pentru prima dată
după adoptarea actualei Constituții, este prevăzută în legislația noastră penală
infracțiunea de înaltă trădare , având ca subiect activ calificat (Președintele
României sau u n alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării). Potrivit art.
398 din noul Cod penal, faptele prevăzute în art. 394 -397, săvârșite de către
Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a
Țării, constituie infrac țiunea de înaltă trădare și se pedepsesc cu detențiune pe viață
sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi;
 În noul Cod penal este redefinit conținutului infracțiunii de atentat care pune în
pericol securitatea națion ală, noul text sancționând numai atentatul contra vieții
unei persoane care deține o funcție de demnitate publică;

 O altă modificare constă în includerea infracțiunii de constituire de structuri
informative ilegale , reglementată anterior în Legea nr. 51/19 91, în categoria
infracțiunilor contra securității naționale;
 În final, precizăm și faptul că tratamentul sancționator stabilit pentru infracțiunile
contra securității naționale este, în linii mari, mai blând decât cel existent în Codul
penal anterior.

11. Infracțiuni contra capacității de luptă a forțelor armate (art. 413 -437)

 Au fost introduse trei noi infracțiuni, și anume: părăsirea postului sau comenzii
(art. 416), constrângerea superiorului (art. 418), abuzul de autoritate (art. 419) .
Art. 419 din n oul Cod penal prevede infracțiunea de abuz de autoritate. Potrivit
textului legal, fapta superiorului sau a șefului care, prin încălcarea atribuțiilor de
serviciu, cauzează o vătămare gravă a intereselor legale ale inferiorului sau
subordonatului ori îl ob ligă să încalce îndatoririle de serviciu se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 3 ani;
 Dintre infracțiunile prevăzute în reglementarea anterioară, unele, precum sustragerea
de la rechiziții militare, neprezentarea la încorporare sau concentrare și
sustr agerea de la recrutare în timp de pace , nu mai sunt prevăzute de noul Cod
penal;
 De asemenea, a fost incriminată o faptă neprevăzută în Codul penal anterior, și anume
agresiunea asupra santinelei . Potrivit art. 433 din noul Cod penal, fapta persoanei
care amenință sau lovește santinela sau militarul aflat în serviciu de intervenție,
însoțire sau de securitate se pedepsește cu închisoarea de la unu la 3 ani (alin. 1).

12. Infracțiuni de genocid, contra umanității și de război (438 -445)

Prin noile incriminări din materia infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război,
legiuitorul a urmărit asigurarea unei compatibilități între prevederile Statutului de la Roma și
cele ale dreptului penal român.

CAPITOLUL III
NOTIUNI PRACTICE
STUDII DE CAZ

In cele ce urmeaza, voi studia cateva cazuri in care s -au evidentiat drepturile si obligatiile pe care
subiectii procesuali principali le -au avut in cadrul unor actiuni ale Politiei sau actiuni in instanta.
CAZUL 1:
Inculpatul L.T., in data de 15.05.2009, in jurul orelor 17.15, a venit in fuga din spatele partii
vatamate T.R. si i -a smuls o geanta ce continea mai multe bunuri valori si inscrisuri din mana, in
timp ce se afla pe strada la intersectia strazilor G -ral. Vasile Milea cu Splaiul Independentei,
Secto r 6, Bucuresti, dupa care a fugit intrand intr -un canal de termoficare. Valoarea prejudiciului
cauzat fiind de aproximativ 1.000 lei.
IN DREPT
Fapta savarsita si retinuta in sarcina inv. L.T. intruneste elementele constitutive ale infractiunii
prev. si ped . de art. 211, alin 1 – alin 2, lit. “c” din C.P.
LATURA CIVILA
Partea vatamata se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 1.000 lei
LATURA PENALA
La data de 15.05.2009, prin rezolutia organului de cercetare penala s -a dispus, in temeiul art.
228, alin 1 si alin 11 din C.p.p., inceperea urmaririi penale fata de invinuitul L.T., confirmata la
data de 16.05.2009 prin rezolutia procurorului, in temeiul art. 228, alin. 31 din C.p.p.
La data de 16.05.2009, prin referatul organului de cercetare penala s -a propus, in temeiul art. 234
alin 1 -2 din C.p.p., punerea in miscare a actiunii penale si luarea masurii arestarii preventive fata
de invinuitul L.T.
La data de 16.05.2009, prin ordonanta procurorului s -a pus in miscare actiunea penala, in temeiu l
art.235 din C.p.p. fata de inculpatul L.T.
La data de 16.05.2009, prin referatul procurorului s -a propus in temeiul art. 236 din C.p.p. luarea
masurii arestarii preventive fata de inculpatul L.T.
La data de 16.05.2009, prin incheiere Judecatoria Sectorul ui 6, a luat masura arestarii preventive
pe o perioada de 29 zile, fata de inculpatul L.T. si a emis mandatul de arestare preventiva nr. D
din 16.05.2009 pentru 29 de zile. Inculpatul nu a facut recurs.

La data de 23.05.2009, organul de cercetare penala, p rin referatul de terminare a urmaririi penale
propune, in temeiul art.258 C.p.p., emiterea rechizitoriului si sesizarea instantei de judecata, fata
de inculpatul L.T., sub aspectul savarsirii infractiunii prev. Si ped. De art.211 alin 1 – alin 2, lit.
“c” d in C.P.
La data de 20.05.2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6
prezinta inculpatului materialul de urmarire penala, intocmind proces -verbal in acest sens.
CAZUL 2:
La data de 15.05.2001, in urma sesizarii organelor de politie de numitul Balanescu Ion, in
apropierea cladirii aflata in constructie, “Casa Tineretului” din Giurgiu, se gasesc abandonate
intr-o punga din material plastic, membrele superioare ale unei persoane.
Cu ocazia cercetarii la fata locul ui s-a constatat ca este vorba de doua membre superioare
detasate de trunchi, printr -un depesaj executat dupa instalarea mortii, de catre un neprofesionist.
Pe piele au fost identificate urme de toporas, produse post -mortem.
Ulterior, degetele ambelor maini au fost ampretate si in urma expertizei dactiloscopice s –
a stabilit ca membrele superioare apartin numitului Peiu Mihai, liberat din Penitenciar la
26.04.2001.
A doua zi, 16.05.2001, organele de politie s -au sesizat din oficiu ca pe groapa de gunoi
din spatele Bisericii “Smarda” se gaseste un trunchi de corp uman, ce are amputate membrele
superioare, inferioare si capul. In aceeasi zona, intr -un sac de rafie s -au gasit doua membre
inferioare umane.
La data de 23.05.2001 , numitul Batranu Cristache, o cunostinta a victimei, s -a oferit sa
acorde ajutor anchetatorilor in schimbul sumei de 10.000.000 lei.
Astfel, urmare a indicatiilor numitului Batranu Cristache, in structura unui bloc in
constructie, intr -o punga din plastic s -a gasit un cap uman.
In urma investigatiilor s -a stabilit ca victima este Peiu Mihai, liberat de curand din
Penitenciar si care, neavan unde sa doarma a apelat la Batranu Cristache, in casa caruia a ramas
cateva nopti.
Din raportul medico -legal de autopsie a rezultat ca moartea victimei a fost violenta si s -a
datorat lovirii repetate cu un corp dur a capului victimei, fiind descrise si multiple plagi vitale la
nivelul gatului, dar si leziuni post -mortem create cu ocazi a dezmembrarii cadavrului.
Dupa stabilirea cercului de suspecti, s -a dispus examinarea acestora pentru detectia
comportamentului simulat (detectorul de minciuni).
2. Date probatorii deduse din piesele dosarului .

In cazul Batranu Cristache, rapoartele de Constatare Tehnico -Stiintifica au aratat ca la
intrebarile relevante ale cauzei, traseele diagramelor obtinute au provocat modificari
semnificative ale stresului emotional la raspunsurile suspectului, ceea ce demonstreaza un
comportament simulat.
Datorita raspunsurilor contradictorii pe care suspectul le -a dat organelor de politie, in
perioada 24 – 28.05.2001 a fost supravegheat in permanenta.
La data de 25.05.2001 suspectul a plecat de acasa cu o pu nga din plastic sub brat pe care
a abandonat -o. Ulterior, a fost recuperata de organele de politie, constatandu -se ca in interiorul
pungii se aflau o bluza de dama, o pereche de pantaloni barbatesti si o bluza de pijama ce
prezenta pete mari de sange si pe pieptul drept doua taieturi, bluza ce a fost recunoscuta de
Batranu Cristache ca apartinand victimei.
In urma perchezitiilor repetate efectuate la domiciliul suspectului, au fost ridicate mai
multe obiecte (cearceaf, cuvertura) pe care au fost identificate pete de sange uman, neputandu -se
stabili insa, grupa sanguina. De asemenea, au fost identificate pete de sange apartinand grupei
sanguine 0 si pe pantalonii suspectului.
Faptul ca Batranu Cristache este autorul omorului rezulta di n coroborarea
urmatoarelor probe :
– grupa de sange 0 identificata atat pe bluza de pijama si pantalonii gasiti
in punga abandonata de Batranu Cristache, cat si pe pantalonii acestuia;
– raportul de expertiza care a concluzionat ca bucata de material textil de
culoare lila cu care a fost legat sacul in care se aflau membrele inferioare ale
victimei si bucata de material ridicata de la domiciliul lui Batranu Cristache
fac parte dintr -un intreg.
– raportul de Constatare Tehnico -Stiintific a pentru detectia
comportamentului simulat arata ca Batranu Cristache nu a raspuns sincer la
intrebarile relevante;
– faptul ca Batranu Cristache le -a spus anchetatorilor, inainte de a fi gasit
capul victimei ca acesta este “zdrobit”, amanunt pe car e nu-l putea cunoaste
decat autorul omorului.
La fata locului s -au executat fotografii judiciare, precum si videofilmarea locului
activitatilor intreprinse.
Martorii asistenti nu au avut de facut observatii cu privire la modul in ca re s-a efectuat
cercetarea si la cele consemnate in procesul verbal.
Datele probatorii sunt sustinute si de declaratiile martorilor.

Astfel, martorul Gerebenes Ludovic declara la 16.05.2001 urmatoarele : “Stiu ca Peiu
Mihai a dormit la Batranu Cristache de cateva ori …. Nu stiu daca, in noaptea de 14/15.05.2001
Peiu Mihai a dormit la Batranu Cristache. Nu am auzit certuri in locuinta acestuia”, declaratie pe
care si -o sustine la 08.11.2001.
Faptul ca Peiu Mihai dormea ocazional la Batranu Cristache a fost confirmat si de
martorii Condoi Stelica, Tiganila Nicu si Ionescu Marioara.
In ceea ce priveste martorii Gusa Vasile si Gusa Marian, propusi de Batranu Cristache
pentru dovedirea alibiului sau, acestia au d eclarat ca nu cunosc nimic despre faptele de care este
invinuit inculpatul Batranu Cristache.
3. Atitudinea si pozitia invinuitului fata de fapta savarsita.
Referitor la atitudinea si pozitia invinuitului fata de acuzatiile ce i se aduc, Batranu
Cristache nu a recunoscut savarsirea infractiunii nici in cursul urmaririi penale, nici in cursul
cercetarii judecatoresti.
Declaratiile inculpatului sunt contradictorii si uneori neverosimile ori fanteziste, in
incercarea de a i nduce in eroare organele de urmarire penala si instanta.
In instanta, inculpatul a confirmat ca a dat o declaratie in care a spus ca stie unde se afla
capul victimei, doar ca, la acea data, organele de politie si Parchetul stiau unde se afla ca pul lui
Peiu Mihai. Batranu Cristache a precizat ca detinea aceasta informatie chiar de la organele de
politie, care i -au inscenat totul.
Inculpatul a confirmat faptul ca in ziua de 25.05.2001 a abandonat o punga din plastic,
dar sustine ca in punga erau resturi alimentare si nu capul victimei Peiu Mihai cum precizeaza
organele de politie.
In declaratia data la 28.05.2001, Batranu Cristache afirma urmatoarele : “Nu recunosc
invinuirea ce mi se aduce. Peiu Mihai a plecat de la mine i n ziua de 14.05.2001 viu si
nevatamat”.
“Am informatia despre locul unde este aruncat capul lui Peiu Mihai din discutiile purtate
… de patru tigani necunoscuti”.
“Nu este adevarat ca eu l -am omorat pe Peiu Mihai si nici ca l -am taia t in bucati”.
La intrebarea “Este adevarat ca in ziua de 25.05.2001 ati abandonat o punga din plastic in
care se aflau o bluza de pijama, o pereche de pantaloni si o bluza de dama?” Batranu Cristache
raspunde : “Nu vreau sa raspund la aceasta i ntrebare si -mi rezerv dreptul de a declara in fata
instantei”.
Inculpatul Batranu Cristache isi mentine declaratia la 29.05.2001, 14.06.2001 si
20.11.2001.

Inculpatul Batranu Cristache, avand ultimul cuvant, sustine ca nu este vinov at.
4. Concluzii finale.
Prin urmare, in baza ansamblului probator administrat, instanta a stabilit situatia de fapt,
incadrarea juridica a faptei si vinovatia inculpatului, acesta fiind condamnat la 21 ani de
inchisoare si 8 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal lit. “a” si “b”.
CAZUL 3:
In noaptea de 02/03.02.1998, Mizdrescu Marinica, in urma diferitelor manevre avortine empirice
pentru intreruperea ilegala a sarcinii, a nascut un copil de sex feminin care a inceput sa planga,
sa-si miste mainile si picioarele.
La sugestia vecinei Maruntelu Georgeta, care a asistat -o, de a merge la spital, inculpata a
refuzat, afirmand ca nou -nascutul va muri.
Cu toate ca nou -nascutul dadea semne evide nte de viata (respira, plangea, isi misca
mainile si picioarele), Mizdrescu Marinica l -a luat si l -a introdus intr -o galeata cu apa. De teama
ca vecinii sa nu auda zgomotele produse, inculpata a astupat galeata cu o perna.
A doua zi, a introdus galeata cu nou -nascutul intr -un frigider nefolosit si s -a deplasat la
serviciu.
In ziua de 04.02.1998 a luat legatura cu nasa sa Mitoi Petronela, careia i -a spus ca a
avortat, cerandu -i acesteia permisiunea sa ingroape “produsul de conceptie” in curtea sa. Se face
precizarea ca nici Mitoi Petronela si nici concubinul acesteia nu au vazut cadavrul nou –
nascutului.
Datorita terenului inghetat si a solului acoperit cu zapada, Mizdrescu Marinica nu a putut
sapa o groapa, motiv pentru car e a aruncat in groapa unui wc dezafectat dintr -o locuinta parasita,
alaturata imobilului lui Mitoi Petronela, punga din plastic in care se afla cadavrul copilului,
invelit intr -un capot vechi.
2. Date probatorii deduse din piesele dosarului.
Organele de politie s -au sesizat in urma denuntului facut de Mateescu Ioana, vecina lui
Mizdrescu Marinica, conform caruia : “in luna februarie 1998, Mizdrescu Marinica a nascut un
copil viu, pe care l -a omorat si a plecat sa -l ingroape in curtea locuintei nasei ei”.
In declaratia data de martorul Mateescu Ioana se relateaza urmatoarele : “Am vazut -o
personal pe Mizdrescu Marinica cand isi facea masaj pe burta, ridica tot felul de greutati…..desi
era insarcinata in luna a VI -a – aVII-a”.
“Am aflat ca a nascut o fetita vie… ca a pus copilul inca viu intr -o galeata cu apa si l -a
acoperit cu o perna”.

“… mi -a spus ca o sa -l ia si o sa -l duca la nasa ei cu care vorbise si o sa -l ingroape in
curte”.
“Preci zez ca in baie era o patura si niste saci plini de sange care se aflasera pe patul pe
care a nascut Mizdrescu Marinica. Aceasta a aruncat sacii si patura am spalat -o eu”.
Un alt martor, Maruntelu Georgeta, precizeaza ca : “…noul -nascut era o fe tita ….. misca
din maini si picioare si scancea…”.
“…pana sa nasca Mizdrescu Marinica mi -a spus tot timpul ca o sa omoare copilul”.
“… a luat copilul si l -a pus intr -o galeata in care se afla apa…. A acoperit galeata cu o
perna pent ru a nu se auzi zgomotele”.
“… a luat galeata si a introdus -o intr -un frigider care nu era in functiune:.
“… a luat punga cu copilul si a mers la locuinta nasei sale Mitoi Petronela sa -l ingroape”.
“Mentionez ca pe toata aceasta perioada inculpata a fost pe deplin constienta si lucida”.
Procesul verbal incheiat in data de 21.07.1998 arata ca : “Numita Mizdrescu Marinica ne –
a condus in curtea locuintei numitei Mitoi Petronela, indicand in partea din spate, la
aproximativ 12 m de gard, locul unde a vrut initial sa ingroape copilul”. Acest lucru nu a fost
posibil deoarece erau cantitati mari de zapada.
“Lateral dreapta, la aproximativ 20 m a indicat o constructie din lemn, dezafectata, care
initial a fost folosita ca wc”.
Mizdrescu Marinica a indicat faptul ca nou -nascutul a fost aruncat in groapa, declarand
verbal ca inainte de a fi aruncat, noul -nascut a fost introdus intr -o punga din plastic si invelit intr –
un halat din panza de culoare alba cu nasturi verzi.
Procedandu -se la ridicarea scandurilor au fost gasite urmatoarele :
– o punga din plastic;
– un halat de culoare alba cu nasturi verzi;
– mai multe fragmente de oase umane ce ar putea proveni de la un nou-
nascut, toate acestea fiind ambalate intr -o punga din plastic si sigilate in
vederea expertizarii.
Toate activitatile desfasurate au fost fixate prin fotografii si filmare.

Atat martorii asistenti cat si persoana in cauza nu au avut de facut nici un fel de
obiectiuni cu privire la modul de desfasurare a activitatii de cercetare si a celei de consemnare in
procesul -verbal.
Prin raportul de expertiza din data de 07.09.1998 s -a urmarit sa se stabileasca :
– daca produsele materiale puse la dispozitie reprezinta material osos;
– daca materialul osos este de origine umana sau animala;
– daca materialul osos apartine aceluiasi cadavru;
– varsta produsului de conceptie la nastere;
– daca s unt prezente semne de violenta cu caracter vital;
– care este talia produsului de conceptie;
– care este durata de actiune a factorilor de mediu ambiental asupra
materialului cadaveric.
In acest scop s -a avut la dispozitie :
– materialul osos prelevat de la locul descoperirii;
– procesul -verbal de cercetare la fata locului;
– plansa fotografica intocmita in cauza;
– caseta video;
– declaratia de invinuit data de numita Mizdrescu Marinica.
Tinand cont de afirmatiile inculpatei referitor la ultimul ciclu menstrual si la data cand a
miscat copilul, s -au solicitat precizari medicului legist din care rezulta ca Mizdrescu Marinica a
nascut la termen.
In urma cercetarilor medico -biocriminalistice efectuate pe fragmentele osoase, s -a
concluzionat ca este vorba de un nou -nascut viabil pe care inculpata l -a ucis.
3. Atitudinea si pozitia invinuitului fata de fapta savarsita.
Cu privire la atitudinea si pozitia i nvinuitului referitor la acuzatiile ce I se aduc, aceasta
afirma urmatoarele :

“… in luna ianuarie 1998, fiind gravida in 6 luni, prin mijloace empirice mi -am intrerupt
cursul sarcinii si la data de 02.02.1998 am dat nastere unui copil viabil, pe care l -am introdus
intr-o galeata in scopul de a -l ucide…”.
“… in primele luni am incercat sa -mi intrerup cursul sarcinii…”.
“… asa cum am mai procedat si in anii anteriori, am inceput sa -mi fac masaje pe
abdomen …. Am repetat ac este manevre de mai multe ori, facandu -mi si bai fierbinti…Dupa
calculele mele, in luna ianuarie 1998 cand am efectuat aceste manopere avortine, eram gravida in
luna a VI -a – a VII -a”.
“… stiu ca era fetita… auzeam si eu copilul cand scancea, p langea inabusit… misca din
maini si din picioare …. Eram pe deplin constienta”.
“…l-am pus intr -o galeata in care era putina apa…fiind noapte si stiind ca se aud
zgomotele foarte bine…am acoperit galeata cu o perna…”.
“A doua zi am infasurat copilul intr -un capot… si l -am introdus intr -o punga de
plastic….pe gaura de la scaunul wc -ului am rasturnat in interior punga cu copilul”.
Inculpata si -a mentinut declaratia, facandu -se precizarea ca se considera vinovata de
infracti unea de provocare ilegala de avort, pentru care dorea sa fie pedepsita.
4. Concluzii finale.
Pe baza materialului probator, sentinta de condamnare ramasa definitiva a fost pedeapsa
inchisorii la 15 ani cu aplicarea art. 71 -64 Cod Pe nal si 10 ani interzicerea drepturilor prevazute
de art. 64 Cod Penal dupa executarea pedepsei principale.
CAZUL 4:
In noaptea de 14/15.08.2002, in jurul orei 23,00, numitul Nicolae Marinica, avand asupra sa o
arma de vanatoare cu doua tevi lira suprapuse, a verificat locul unde se aflau utilajele agricole
parcate, dupa care, in jurul orei 23,30, s -a indreptat spre casa. In momentul in care a ajuns in fata
portii de acces in curtea locuintei, a fost deranjat de fumul produs de un foc aprins in curtea SC
“GEDIS” SRL si de zgomotul unei motorete, pe care o testau numitii Petrache Dumitru si Dinita
Marinica.
Astfel, Nicolae Marinica s -a deplasat catre locul de unde venea fumul si, in momentul in
care a ajuns la locul respectiv a inceput sa -i injure pe cei doi, pretextand ca il deranjeaza atat
fumul produs cat si zgomotul motoretei.
Din cauza galagiei produse, la locul faptei au venit si alte persoane, printre care si
numitul Nenciu Gheorghe.
La scurt timp, s -a auzit un foc de arma, tras de Nicolae Marinica in plan vertical.

Dupa declansarea focului de arma, numitul Nenciu Gheorghe a apucat arma cu amandoua
mainile, astfel incat, atat el cat si numitul Nicolae Marinica se aflau in posesia armei.
In cadru l discutiilor ce au avut loc, numita Draghici Manda, venita si ea la fata locului
atrasa de scandal, i -a reprosat lui Nicolae Gheorghe faptul de a se “face stapan pe drum”, la care
acesta a indreptat arma spre ea.
Pentru a evita producerea unui lucru, Draghici Manda s -a indreptat cu bratele deschise
catre Nicolae Marinica, incercand sa -l impinga, insa acesta s -a smucit de la stanga spre dreapta si
aproape imediat s -a auzit foc de arma.
In urma celei de -a doua impuscaturi, proiectilul tras a lovit pe victima Petrache Dumitru
care, imediat, a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti chiar de catre Niculae
Marinica cu masina personala.
Cu toate ingrijirile medicale acordate, victima a decedat in ziua de 15.08. 2002.
2. Date probatorii deduse din piesele dosarului.
Raportul medico -legal intocmit in cauza a concluzionat ca moartea victimei a fost
violenta si s -a datorat socului traumatic hemoragic aparut in evolutia unei plagi impuscate
transfixiante abdominale cu lezarea intestinului subtire, intestinului gros si fractura cominutiva,
leziuni ce au necesitat interventie imediata.
Actul medical a facut precizarea ca laziunile de violenta constatate la necropsie s -au putut
produce prin impuscare.
In vederea solutionarii cauzei s -a efectuat expertizarea armei de vanatoare marca
ZASTAVA, calibrul 12 mm, serie 64667, apartinand inculpatului, incercand sa se stabileasca :
– daca pe arma corp delict se pot preleva urme papilare si care sunt
persoanele carora le apartin;
– daca arma prezinta defectiuni care sa fi putut provoca descarcarea
accidentala;
– care a fost distanta de tragere in momentul declansarii impuscaturii;
– daca era posibil ca Nicola e Marinica sa actioneze tragaciul armei in
momentul celei de -a doua impuscaturi, avand in vedere caracteristicile tehnice
ale armei si pozitia acestuia, asa cum a rezultat din declaratiile martorilor.
In vederea efectuarii expertizei s -au pus l a dispozitie :
– arma de vanatoare;

– pantalonii victimei Petrache Dumitru, care poarta urmele impuscaturii;
– 10 cartuse.
Concluzii :
– pe arma de vanatoare nu se mai pot preleva alte urme papilare in afara
celor pr elevate initial;
– arma nu prezinta defectiuni care ar fi putut provoca descarcarea ei
accidentala;
– distanta de tragere a fost de 30 – 80 cm;
– nu se poate stabili cine a apasat pe tragaci in momentul producerii celei
de-a doua impu scaturi, avand in vedere caracteristicile tehnice ale armei si
pozitia inculpatului si a persoanelor participante la incident.
In vederea solutionarii cauzei, au fost audiati si martorii Nenciu Gheorghe si Draghici
Manda, ale caror declaratii a u fost consemnate in procese verbale separate si atasate la dosar.
Astfel, din declaratia martorului Nenciu Gheorghe s -au retinut urmatoarele : “…
arma era tinuta in pozitie verticala in momentul cand s -a tras primul foc. Mama si so tia numitului
Nicolae Marinica au incercat sa -l tempereze … iar in acea invalmaseala s -a produs cel de -al
doilea foc de arma”.
“…nu am vazut ca alte persoane sa fi pus mana pe arma”.
“… inculpatul nu a vrut sa traga cu arma”.
“Mentionez ca inculpatul avea indreptata arma spre Draghici Manda … apoi eu l -am
impins cu mainile”.
In ceea ce priveste declaratia martorului Draghici Manda, au fost retinute urmatoarele :
“inculpatul era foarte nervos si agitat”.
“inculpatul m -a injurat…atat inainte de a ma apropia de el cat si dupa aceea”.
“… avea arma indreptata spre mine si era nervos”.
“… Nenciu Gheorghe l -a impins, punand mainile pe arma si atunci s -a declansat primul
foc, a rma fiind in pozitie verticala…nu am stiut ca arma e incarcata…”.
“La cel de -al doilea foc de arma eu ma aflam la o distanta de circa 2 m de inculpat”.
Cercetarile efectuate de organele de politie s -au desfasurat fara incidente deosebite.

De asemenea, s -a mai stabilit ca inculpatul s -a indreptat in mod special spre victima,
fiind inarmat, ca nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice, ca se afla in deplinatatea
facultatilor mentale si ca a avut reprezentarea a cee a ce face, si, nu in ultimul rand, ca arma nu a
fost asigurata nici la primul foc, nici la al doilea.
3. Atitudinea si pozitia invinuitului fata de fapta savarsita.
Singurele aspecte esentiale in care au existat contradictii intre d eclaratiile persoanelor
audiate au fost cele referitoare la momentele celor doua impuscaturi.
Astfel, pozitia inculpatului are o nota de subiectivism, acesta facand tot posibilul de a -si
minimaliza vinovatia, sustinand ca a tras primul foc fiin d atacat de numitul Nenciu Gheorghe, iar
a doua impuscatura a fost declansata fie prin descarcarea accidentala a armei, fie prin atingerea
tragaciului de catre agresor.
Inculpatul a declarat in mod constant ca nu a savarsit infractiunea de omor , ca nu este
autorul celui de -al doilea foc de arma, ca a fost provocat si agresat de martorii acuzarii.
Nicolae Marinica exclude orice contributie a sa la declansarea celei de -a doua
impuscaturi, in timp ce in urma expertizei efectuate s -a sta bilit ca el este cel care a apasat
tragaciul, declansand cartusul, indiferent daca a fost sau nu atacat de martorul Nenciu Gheorghe.
Din declaratia inculpatului Nicolae Marinica au fost retinute urmatoarele : “…nu m -am
deplasat la acestia cu i ntentia de a -I impusca…le -am reprosat ca faceau focul si ca faceau
zgomot…”.
“Nenciu Gheorghe… a apucat arma cu ambele maini”.
“Cand am vazut ca ceilalti se indreapta spre mine amenintandu -ma… am tras un foc in
aer pentru a -i intimi da…”
“…arma s -a descarcat, dar eu nu am apasat pe tragaci”.
“nu am vrut sa -l omor pe Petrache Dumitru”

4. Concluzii finale.
Tinandu -se seama de mijloacele de proba existente, si anume proces -verbal de constatare la fata
locului, planse foto, raport de expertiza medico -legal, declaratiile inculpatului si declaratiile
martorilor, Tribunalul Judetean Giurgiu l -a condamnat pe Nicolae Marinica la 5 ani inchisoare si
2 ani interzicerea dreptu rilor prevazute de art. 64 lit. “a” si “b” Cod penal, pentru savarsirea
infractiunii de omor calificat, prevazuta de art. 174 Cod penal.

Inculpatul a atacat decizia, insa datorita imprejurarilor in care s -a comis fapta, respectiv
presiunea exer citata de grupul de persoane din care facea parte si victima, constand in amenintari
si injurii la adresa acestuia, la faptul ca nu are antecedente penale, ca a avut un comportament
pozitiv anterior comiterii faptei, dar mai ales o atitudine pozitiva dupa savarsirea acesteia,
constand in transportul victimei imediat la spital pentru a i se acorda ingrijiri medicale, fapte ce
impun acordarea de circumstante atenuante, dar si faptul ca a avut un comportament violent,
injurand si amenintand victima, tragand si un foc de arma pentru intimidare, aceasta a fost
mentinuta.
CAZUL 5:
In seara zilei de 19.11.2001, in jurul orelor 18,00, numitii Martin Ion si Chiran Ionut, care sunt
vecini cu locuintele la doua case unul de celalalt, s -au intalnit pe ulita “Tiganiei” d in comuna
Baneasa, judetul Giurgiu, in dreptul locuintei numitei Navala Silvia, in timp ce Martin Ion venea
de la serviciu cu bicicleta, iar Chiran Ionut plecase de acasa sa cumpere un sifon.
La un moment dat, intre cei doi s -a produs o alterca tie si, cu aceasta ocazie, inculpatul –
parte vatamata – Martin Ion i -a aplicat o lovitura de cutit in abdomen, dupa care si Chiran Ionut
i-a aplicat numitului Martin Ion o lovitura de pumn peste fata, care in cadere s -a intepat in gardul
de sarma ghimpata aflat in spatele sau.
Dupa altercatie, inculpatul – parte vatamata – Chiran Ionut, si -a continuat drumul pana la
sifonarie unde, simtindu -se rau, l -a rugat pe numitul Buinoschi Ioan sa -l transporte cu
autoturismul pana la spital. Aici a fost i nternat cu diagnosticul “plaga injunghiata” pentru care a
avut nevoie de 18 zile ingrijiri medicale pentru vindecare, conform raportului medico -legal.
In acest timp, inculpatul – parte vatamata – Martin Ion s -a deplasat la Postul de Politie
Baneasa unde a denuntat pe numitul Chiran Ionut, fiind transportat cu ambulanta la acelasi Spital
Judetean Giurgiu cu diagnosticul “plaga injunghiata in regiunea submandibulara dreapta”, pentru
care a avut nevoie de 30 zile ingrijire medicala.
S-a sustinut ca plaga a fost produsa in urma caderii numitului Martin Ion in gardul de
sarma ghimpata, desi in raportul medico -legal se arata ca acest lucru este exclus.
2. Date probatorii deduse din piesele dosarului.
Cu privire la fapta savarsita, a fost retinuta declaratia martorului Buinoschi Ioan care a
afirmat urmatoarele :
“… a venit la mine numitul Chiran Ionut si m -a rugat sa -l duc acasa deoarece avea dureri
abdominale. Cand am trecut cu autoturismul prin dreptul locului unde a avut loc conflictul,
acesta mi -a spus ca a avut o altercatie cu numitul Martin Ion. Nu mi -a spus ca a fost taiat cu
cutitul in stomac”.
“… nu prezenta urme de sange pe imbracaminte sau maini”.

Martorul Mihaila Nicuso r a relatat urmatoarele : “Nu am fost de fata cand a avut loc
conflictul intre parti…in timp ce asteptam in curte la Vasai Ionel, a venit numitul Chiran Ionut
pentru a incarca un sifon…se tinea cu mana de stomac. L -am intrebat ce s -a intamplat si mi -a
spus ca s-a batut cu numitul Martin Ion”.
De asemenea, a fost retinuta si declaratia martorului Vasai Ionel care a afirmat
urmatoarele : “… nu am observat ca numitul Chiran Ionut sa prezinte semne de oboseala sau
leziuni. Ulterior, am aflat ca mai inainte de a veni la mine acesta avusese un conflict cu Martin
Ion”.
Procesul -verbal de cercetare la fata locului si procesul -verbal de efectuare a perchezitiei
domiciliare, in urma caruia s -a descoperit sange pe ghidonul de la bicicleta numitu lui Martin Ion,
pe geanta si pe cutitul descoperit in sertarul dulapului din bucataria acestuia, completeaza datele
probatorii ale dosarului.
3. Atitudinea si pozitia invinuitului fata de fapta savarsita.
a).La interogatoriul luat i nculpatului – parte vatamata – Martin Ion, acesta nu a
recunoscut faptul ca avea un cutit asupra lui in momentul altercatiei cu numitul Chiran Ionut si
nici faptul ca l -a lovit pe acesta, ci dimpotriva ca a fost lovit cu ceva greu de inculpatul – parte
vatamata – Chiran Ionut, fapt infirmat de actele medicale de la dosar.
Din declaratia data de numitul Martin Ion, se retin urmatoarele : “Nu recunosc sa fi lovit
in seara zilei de 19.11.2001 pe numitul Chiran Ionut. Nu am avut cutit sau alt obiect taios asupra
mea”.
“… mi -a aplicat un pumn in partea stanga si cu un obiect taios m -a intepat la gat, in
partea dreapta. Din cauza loviturii aplicate am cazut jos, iar el a plecat in sat”.
b).Inculpatul Chiran Ionut, la interogator iul luat, cat si in declaratia ce i s -a luat ca parte
vatamata a mentionat urmatoarele : “Recunosc ca in seara zilei de 19.11.2001 am lovit cu
pumnul peste fata pe numitul Martin Ion, dupa ce mai intai acesta mi -a aplicat o lovitura de cutit
in abdomen”.
“… dupa ce am lovit cu pumnul pe numitul Martin Ion, acesta a cazut intr -un gardulet de
la poarta numitei Navala Silvia. Garduletul era din sarma ghimpata.”
“Anterior, nu am avut nici o discutie sau altercatie cu el”.

4. Concluzii finale.
a). In raport cu aceasta stare de fapt, tinandu -se seama de circumstantele atenuante, de
faptul ca nu are antecedente penale si de atitudinea sincera din cursul procesului, inculpatul

Chiran Ionut, in baza art. 181 Cod p enal, este condamnat la 3 luni inchisoare pentru infractiunea
de vatamare corporala.
b).In ceea ce il priveste pe inculpatul Martin Ion, tinandu -se seama ca nu are antecedente
penale, de faptul ca a fost lovit in altercatia avuta cu numitul Chi ran Ionut de catre acesta,
instanta il condamna la 5 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64
lit. “a” si “b” Cod penal pentru tentativa la infractiunea de omor calificat .

CAZUL 6:
In seara zilei de 03.03.2004, Cornea Marin, impreuna cu minorul Sava Marian, in urma
intelegerii prealabile, a patruns in locuinta numitului Popa Alexandru, in varsta de 85 ani pentru
a sustrage mai multe bunuri.
In acest scop, au patruns in interiorul locuintei in urma escaladarii unei ferestre, au
intrerupt lumina electrica de la contoar si, profitand de intuneric au sustras un aparat de pikup, o
oglinda de perete, un ceas de mana, un aparat de radio, un toporas, doua cutite si a lte bunuri. Au
mers apoi in camera unde dormea Popa Alexandru pentru a lua o lada din lemn, considerand ca
acolo se afla banii victimei.
In momentul in care Cornea Marian si Sava Marian au observat ca Popa Alexandru s -a
trezit si i -a vazut, min orul Sava Marian l -a amenintat ca daca striga dupa ajutor il omoara.
In continuare, Cornea Marian si Sava Marian au cautat bani sub salteaua patului, insa,
negasind nimic s -au deplasat in alta camera.
La intrebarea victimei Popa Ale xandru “Cine sunteti, taica?”, minorul Sava Marian a
imbrancit -o, timp in care cei doi au parasit locul faptei.
In urma sesizarii facuta de victima Popa Alexandru, organele de Politie s -au deplasat la
locul faptei, constatand savarsirea infract iunii de talharie.
2. Date probatorii deduse din piesele dosarului.
Din declaratia data de Popa Alexandru rezulta urmatoarele : “…m -am trezit cu un individ
in camera…am vrut sa ma ridic din pat, insa acel individ a venit la patul meu si m -a amenintat ca
ma omoara daca chem ajutoare… mi -a spus sa stau linistit”.
“Dupa plecarea persoanelor respective, am vrut sa aprind lumina in camera insa am
constatat ca aceasta nu se mai aprindea”.
“Ulterior, am constatat c a persoanele…au intrat pe fereastra unei camere dezafectate,
care nu mai era locuibila…”.

“…am constatat lipsa mai multor bunuri”.
Declaratia victimei Popa Alexandru este sustinuta de martora Macasoi Elena care afirma
urmatoarele :
“In dimineata zilei de 04.03.2004, Popa Alexandru mi -a trimis vorba sa ma duc la
locuinta sa, iar cand am ajuns…toata casa era rascolita”.
“Popa Alexandru mi -a spus ca in noaptea zilei de 03/04.03.204 s -a trezit cu doi indivizi
peste el”
In continuare, martorul Macasoi Vasile declara urmatoarele : “…un nepot al victimei
Popa Alexandru a venit la mine acasa si mi -a spus ca a fost sparta casa acestuia”
Prin declaratiile date, martorii au mai aratat ca unul dintr e cei doi barbati care intrasera in
casa lui Popa Alexandru i -a pus cutitul la gat, amenintandu -l ca-l taie daca nu le da banii si ca in
casa victimei toate lucrurile erau ravasite.
3. Atitudinea si pozitia invinuitului fata de fapta savarsita.
a).In ceea ce priveste invinuitii, acestia au recunoscut fapta comisa. Astfel, Cornea
Marian a afirmat urmatoarele : “ne -am furisat in casa numitului Popa Alexandru cu intentia de a
sustrage mai multe bunuri…am intrat in casa printr -o fereastr a care nu avea geam.”
“…in timp ce am intrat a doua oara in casa, victima s -a trezit si a inceput sa strige,
intrebandu -ne cine suntem”.
“…am luat bunurile si am plecat sa le impartim”.
“Mentionez ca nu a fost ideea mea sa mergem la victima Popa Alexandru, ci ideea
numitului Sava Marian care mi -a spus ca acesta ii datoreaza niste bani”.
b).Sava Marian a declarat urmatoarele : “Cornea Marian mi -a propus sa mergem la
Popa Alexandru”.
“…am intrat in c asa pe fereastra, geamul fiind spart, eu primul, dupa mine intrand tot pe
fereastra si Cornea Marian”.
“Precizez ca nu i -am facut nimic partii vatamate, nici eu, nici invinuitul Cornea Marian”.
“Dupa ce partea vatamata s -a luat dupa noi, am luat -o la fuga si am iesit in curte pe
geamul pe care patrunsesem…Ulterior am patruns din nou in locuinta partii vatamate”.
“…in momentul in care am vazut partea vatamata venind spre mine, am imbrancit -o
pentru a putea iesi din curte”.

4. Concluzii finale.
Desi inculpatii au sustinut ca lasarea lor in libertate nu prezinta pericol pentru ordinea
publica, Tribunalul Judetului Giurgiu a apreciat ca aceasta sustinere este nefondata, raportat la
pericolul deosebit al faptei, respectiv infractiunea de talharie si fata de periculozitatea
inculpatilor, care profitand de lasarea intunericului, au patruns in locuinta partii vatamate, stiind
ca pe timp de noapte activitatea infractionala poate fi dusa la bun sfarsit.
Deoarece inculpatii au interese contradictorii si, tinandu -se cont de faptul ca Sava Marian
era minor in momentul savarsirii faptei, acestia au fost aparati de avocati diferiti.
Prin urmare, tinandu -se seama de gradul de pericol social al faptei, de scopul urmarit, de
urmarea produsa precum si de conduita inculpatilor, instanta l -a condamnat pe Cornea Marian la
8 ani inchisoare si pe Sava Marian la 4 ani inchisoare cu suspendarea pedepsei sub supraveghere
pe o durata de 6 ani, in conditiile stabilite de art. 82 Cod penal, ambii pentru infractiunea de
talharie.
In aceste cazuri, ancheta a fost dusa pana la capat si inculpatii au fost gasiti vinovati,
respectandu -se atat procedura penala cat si drepturile lor si ale partilor vatamate . In ceea
ce urmeaza, voi evidentia o alta serie de cazuri ale Politiei Ploiesti ce au avut ca rezultat
arestarea preventiva a inculpatilor:
CAZUL 7:
La data de 07.01.2010 numitul F.F. s -a intalnit in zona centrala a mun. Ploiesti cu partea
vatamata G.A., cu care avusese o relatie de concubinaj.Intrucat partea vatamata avea sa -i
inapoieze suma de 20 lei, F.F. a agresat -o fizic lovind -o cu pumnii, i -a rupt geaca si a deposedat –
o prin forta de telefonul mobil marca Nokia.
In urma cercetarii lo cului faptei si conducerii celor doua persoane la sediul politiei,
asupra faptuitorului F.F. s -a gasit telefonul mobil apartinind partii vatamate.S -a procedat la
intocmirea unei planse fotografice, avand in vedere ca partea vatamata avea semne vizibile in
zona fetei datorita agresiunii fizice suferite, iar geaca pe care o purta era rupta.
Autorului i s -a intocmit dosar penal pentru savarsirea infractiunii de talharie, a fost retinut
pe baza de Ordonanta pentru 24 ore, urmand a fi prezentat instantei cu propunere de arestare
preventiva.
CAZUL 8:
In ziua de 11.12.2009 B.P. in timp ce se afla in zona str. Unirii din Ploiesti, a observat o femeie
care iesea dintr -o casa de schimb valutar, ducand in mana doua genti. A urmarit -o pana in zona
str. Stefan Greceanu, iar in momentul in care aceasta s -a angajat in traversarea strazii i -a smuls
cele doua genti. Desi partea vatamata a tinut strans gentile, autorul a reusit sa i le smulga, insa a
fost prins in imediata apropiere de catre cetateni, datorita tipetelor victimei.

Cu ocazia cercetarii au fost identificati si audiati martorii oculari, s -a procedat la
examinarea celor doua genti furate de autor, stabilindu -se ca acestea contin suma de 2300 lei ,
actul de identitate al partii vatamate, precum si alte bunuri de uz personal.
Deasemenea s -a constatat ca una din baretele gentii de culoare neagra, confectionata din
material tip vinilin este rupta, fiind intocmita plansa fotografica.
Autorului i s -a intocmit dosar penal pentru savarsirea infractiunii de talharie, a fost
retinut pe baza de Ordonanta pentru 24 ore, urmand a fi prezentat instantei cu propunere de
arestare preventiva.
CAZUL 10:
La data de 10.10.2009 Politia Mun. Ploiesti a fost sesizata prin apel de urgenta 112 cu privire la
faptul ca numitul A.G. in timp ce se afla in zona Garii de Nord Ploiesti a fost deposedat prin
violenta de telefonul mobil marca Nokia 1112 si de suma de 100 lei.
Cu ocazia cercetarii s-a constatat ca pa rtea vatamata A.G. in timp ce se deplasa pe langa
terasamentul caii ferate a fost acostat de I.S. si D.V. care i -au blocat trecerea, I.S. l -a amenintat
cu un lant metalic de circa 50 cm lungime si i -a cerut suma de 30 lei, p.v. i -a raspuns ca nu are
bani, moment in care D.V. l -a controlat prin buzunare gasindu -i telefonul mobil si suma de 100
lei. In continuare I.S. l -a strans de git cu lantul metalic, moment in care D.V. l -a lovit cu pumnii
in zona fetei, rupandu -i ochelarii, care ulterior au fost gasiti l a fata locului.
Dupa ce au abandonat victima si au aruncat in apropierea acesteia lantul metalic,
agresorii s -au deplasat pe o strada in zona Oborului Ploiesti unde au fost depistati de catre
organele de politie, ca urmare a recunoasterii lor de catre parte a vatamata.
Autorului i s -a intocmit dosar penal pentru savarsirea infractiunii de talharie, a fost
retinut pe baza de Ordonanta pentru 24 ore, urmand a fi prezentat instantei cu propunere de
arestare preventiva.
CAZUL 11:
La data de 10.03.2009 numitul B.M. efectua serviciul in calitate de taximetrist la firma Index. In
timp ce se afla stationat in zona centrala a orasului, a fost solicitat de un t anar sa -l transporte pe
str. Cameliei. Ajungand pe str. Zefirului din Ploiesti, tanarul in cauza a scos un cutit cu care l -a
amenintat pe taximetrist si i -a luat telefonul mobil marca Nokia aflat deasupra volanului. Intr -un
moment de neatentie al agresorului, taximetristul a incercat sa -l prinda de mana in care acesta
tinea cutitul, insa a executat o manevra necontrolata a volanului si a intrat cu masina intr -un gard,
distrugand o parte din acesta si instalatia de gaze a imobilului. Speriat de cele intamplate,
agresorul a iesit din masina si a luat -o la fuga, fiind prins in urma cercetarilor efectuate.
In cele ce urmeaza, in cadrul cazului 12 prezentam aprobarea unei cereri de eliberare provizorie
sub control judiciar pentru un inculpat care a beneficiat de acest drept in urma crearii noului cod
penal.

CAZUL 12:
Prin cererea formulată la data de 25 septembrie 2009, inculpatul B.S., a formulat cererea de
liberare provizorie sub control judiciar, solicitând instanței în baza art. 1601 -1603 Cod de
procedură penală și a prevederilor art. 1608 al. 2 Cod de procedură penală, admite rea cererii și
punerea în libertate a acestuia.
În motivare se arată că nu s -a sustras de la urmărire penală, că în perioada 08 -11 septembrie nu a
refuzat contactul cu organele de urmărire penală, motivul pentru care nu s -a putut prezenta în
fața organelo r de urmărire penală a fost de ordin obiectiv, fiind plecat din localitate.
De asemenea, inculpatul arată că, în data de 14 septembrie 2009 s -a prezentat de bună voie în
fața organelor de poliție, prin urmare nu i se poate reține săvârșirea faptei prevăzut ă de art. 148
al. 1 lit. a Cod de procedură penală.
De asemenea, față de probele existente la dosar, probe tehnice dar și declarațiile de martori, nu se
poate reține că a inculpatul ar putea să încerce zădărnicirea adevărului și nu există date că ar
pregăt i săvârșirea unei noi infracțiuni iar întrucât nici nu cunoaște identitatea persoanei vătămate
consideră că prevederile lit. e rămân fără obiect.
Consideră că a dat dovadă de sinceritate iar in conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal,
acest fapte con stituie o circumstanță de atenuare a eventualei pedepse, de asemenea, arată că nu a
avut nici o participație – materială sau morală – la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, și
că nu au fost administrate alte mijloace de probă acuzatoare de la d ata arestării și până la data
formulării cererii care face obiectul dosarului de față, prin urmare menținerea stării de detenție
nu mai servește fazei de urmărire penală.
Prin urmare, având în vedere cele expuse, inculpatul solicită admiterea cererii formu late, măsura
liberării provizorii sub control judiciar fiind tot o măsură privativă de drepturi și libertăți, iar în
concret, aceasta nu ar fi de natură să constituie un impact negativ asupra opiniei publice.
Se menționează că inculpatul cunoaște dispoziți ile legale privitoare la revocarea liberării
provizorii sub control judiciar, așa cum este reglementată prin dispozițiile art. 160 ind. 6 al. 2
Cod de procedură penală.
La termenul de judecată din data de 28.09.2009 instanța, în conformitate cu prevederile art. 1608
Cod de procedură penală a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar,
iar în baza dispozițiilor art. 1608a al. 1 Cod de procedură penală s -a procedat la audierea
inculpatului.
Analizând actele dosarului, instanța reți ne următoarele:
I. Prin Ordonanța din data de 10 septembrie 2009, pronunțată în dos. nr. 1081/P/2009 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, s -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale
față de inculpatul B.S., pentru infracțiunea de furt cal ificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 al.
1, art. 209 al. 1 lit. a, g și i din Codul penal.
În noaptea de 30/31 august 2009 inculpatul, împreună cu inculpatul K.T. au fost opriți în trafic,
în jurul orelor 02,35.
Autoturismul a fost oprit de echipajul de poliție la circa 500 m de locuința părții vătămate K.A.,
iar inculpatul K.T. avea asupra sa o importantă sumă de bani, respectiv 63.000 lei, 11.170 euro,
300 franci elvețieni și următoarele bunuri: un ceas de buzunar și mai multe bijuterii din aur.
Prin Încheierea nr. 189 din data de 11 septembrie 2009, a Judecătoriei Gheorgheni, pronunțată în
dos. nr. 1365/234/2009, s -a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului B.S.,
formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni.

Prin referatul întocmit la data de 25 septembrie 2009, IPJ Harghita a solicitat schimbarea
încadrării juridice privind pe inculpatul B.S., din infracțiunea de furt calificat, în infracțiunea de
complicitate la infracțiunea de furt calificat, apreciindu -se că din întregu l probatoriu administrat
până la acel moment, reiese că B.S. nu a participat efectiv la pătrunderea prin efracție ci doar a
înlesnit și a ajutat la comiterea faptei, prin transportarea inculpatului K.T. la locul comiterii
faptei, cu autoturismul.
Din probe le administrate în cauză, instanța apreciază că sunt indicii temeinice cu privire la
săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de complicitate la furt calificat, în sensul prevederilor
art. 143 Cod de procedură penală, a art. 5 paragraful 1 lit. c din Co nvenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței CEDO în materie, Curtea
apreciind că existența „motivelor rezonabile” presupune existența faptelor sau a informațiilor
apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit
infracțiunea (cauza Fox, Campbell și Hartely c/a Regatul Unit).
Astfel, aceste indicii temeinice care sunt în măsură să determine o presupunere rezonabilă în
sensul săvârșirii de către inculpat la data de 30 /31.08.2009 a infracțiunii de complicitate la
infracțiunea de furt calificat, rezultă din coroborarea procesului verbal de constatare, întocmit la
data de 31.08.2009, ora 02,40 în munic. Gheorgheni, (fila 12 din dosarul de urmărire penală nr.
1081/P/2009), planșele foto (filele 14 -16 din dosarul de urmărire penală nr. 1081/P/2009),
raportul din data de 31.08.2009 (fila 33 din dosarul de urmărire penală nr. 1081/P/2009),
încheierea nr. 1/14.09.2009 (fila 146 din dosarul de urmărire penală nr. 1081/P/2009), d eclarația
martorului M.A.A. (filele 188 -190 din dosarul de urmărire penală nr. 1081/P/2009).
Referitor la motivul arestării preventive instanța constată că acesta este reprezentat de art. 148 al.
1 lit. a și lit. f și lit. e din Codul de procedură penală.
Cu toate acestea, având în vedere că inculpatul s -a prezentat la organele de poliție, de bună voie,
deși ulterior emiterii mandatului de arestare în lipsă, arătând că a fost plecat cu anumite probleme
în Arad, instanța apreciază că nu mai subzistă situația analizată la soluționarea propunerii de
arestare preventivă ( art. 148 al. 1 lit. a Cod de procedură penală).
În ceea ce privește întrunirea cerințelor pentru luarea măsurii arestării preventive, din punctul de
vedere al probelor și indiciilor temeinice p e care le solicită art.148 al. 1 lit. e și f, acestea vor fi
analizate în continuare, raportate și la prevederile art. 1602 al. 1 Cod de procedură penală.
II. Potrivit art. 1602 al. 1 Cod de procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar este o
măsură facultativă, inculpatul neavând un drept, ci doar o vocație la aplicarea beneficiului
liberării provizorii. În raport cu dispozițiile legale care reglementează instituția liberării
provizorii sub control judiciar, condițiile prevăzute de al. 1 și 2 sunt condiții de admisibilitate a
cererii, nerespectarea acestora ducând la respingerea cererii ca inadmisibilă.
Însă, dacă instanța de judecată constată îndeplinirea acestor condiții impuse de lege, va aprecia
oportunitatea lăsării în libertate a inculpa tului prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
În ceea ce privește prima condiție, instanța constată că este îndeplinită, având în vedere că
pedeapsa aplicabilă în cauză este închisoarea de la 3 la 15 ani.
În ceea ce privește cea de -a doua condiție, prevăzută de al. 2 a art. 1602 Cod de procedură
penală, instanța constată că în cauză nu există nici un indiciu că inculpatul ar încerca să
zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate sau a martorilor, de asemenea,
nu există indicii că încerca să altereze sau să distrugă mijloacele de probă sau că se impune
menținerea stării de arest pentru a împiedica inculpatul să săvârșească alte infracțiuni.
Analizând circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că acesta este necun oscut cu
antecedente penale, nu este căsătorit, nu are copii minori în întreținere

III. Prin urmare, ținând cont de lipsa antecedentelor penale instanța apreciază că pericolul ca
inculpatul să săvârșească noi infracțiuni este redus iar prezența acestuia în societate nu este de
natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului,
inculpatul putând fi cercetat și în stare de libertate, sub control judiciar.
IV. Apreciind că cererea inculpatului îndeplinește cond ițiile prevăzute de art. 1602 Cod de
procedură penală, instanța va admite cererea și va dispune liberarea provizorie sub control
judiciar a inculpatului.
Inculpatul va fi obligat ca pe timpul liberării provizorii să respecte măsurile prevăzute de art.
1602 al. 3 lit. a, b, c, d, e și ale art. 1602 al. 31 lit. c și d Cod de procedură penală și în baza art.
1602 al. 32 Cod de procedură penală atrage atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea
credință a obligațiilor de mai sus, se va lua față de acesta a măsurii arestării preventive.
În baza art. 192 al. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
În baza art. 1608a Cod de procedură penală admite cererea de liberare pr ovizorie sub control
judiciar formulată de inculpatul B.S. (cu date personale), deținut în arestul IPJ Harghita. și
dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
În baza art. 1608a al. 3, coroborat cu prevederile art. 1602 al. 3 lit. a, b, c, d, e și ale art. 1602 al.
31 lit. c și d Cod de procedură penală obligă inculpatul la respectarea următoarelor obligații:
– să nu depășească limita teritorială a Județului Harghita,
– să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat,
– să se prezinte la organul de poliție din cadrul IPJ Harghita săptămânal, conform programului de
supraveghere întocmit de către organul de poliție și ori de câte ori este chemat,
– să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței,
– să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme,
– să nu se apropie de partea vătămată K.A., domiciliat în munic. Gheorgheni, să nu se apropie de
membrii familiei părții vătămate – soția K.I. să nu se apropie de inculpatul K.T., să nu se apropie
nici de martorii audiați în prezenta cauză – S.A., M.A.A., M.B., Sz.L., Sz.E., P.E., P.Z. și, de
asemenea, să nu comunice cu aceste persoane nici direct, nici indirect,
– să nu conducă nici un autovehicul.
În baza art. 1602 al. 32 Cod de procedură penală atr age atenția inculpatului că în cazul încălcării
cu rea credință a obligațiilor de mai sus, se va lua față de acesta a măsurii arestării preventive.
Cu recurs în 24 de ore de la pronunțare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1602 al. 4 prezenta se comunic ă organelor prevăzute de art.
145 al. 21 Cod de procedură penală.
Pronunțată în ședința publică din 28 Septembrie 2009, ora 14.15.

Cazul 13 este unul de inselaciune. Partea vatamata, un cazinou, dispune de aceleasi drepturi ca si
o parte vatamata persoana fizica.

CAZUL 13:

Prin sentința penala nr. 500 din 16.10.2009 pronuntata in dosarul nr. 15428/301/2009 Judecatoria
Sectorului 3 Bucuresti a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei retinuta in

sarcina inculpatei N. D. din infr. prev. de art. 215 al. 1, 2 C.p. in infr. prev. de art. 215 al. 1 C.p.,
ca neîntemeiata.
In temeiul art. 215 al. 1,2 C.p. rap. la art. 74 lit. a si c C.p. art. 76 lit. c C.p. s -a dispus
condamnarea inculpatei N.D.la pedepsa de 6 (sase) luni inchisoare pentru sava rsirea infractiunii
de inselaciune.
In baza art. 71 C.p. s -a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b C.p. , ca
pedepsa accesorie.
In baza art. 81 C.p. s -a suspendat conditionat executarea pedepsei pe termenul de incercare de 2
ani si 6 luni.
In temeiul art. 71 al. 5 C.p. s -a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii
executarii pedepsei principale.
In temeiul art. 359 C.p.p. s -a pus in vedere inculpatei prevederile art. 83 C.p. a caror nerespectare
atrage rev ocarea suspendarii conditionate.
Pe latura civila instanta în temeiul art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 998 -999 C.civ., a admis
actiunea civila si a obligat inculpata la plata catre partea civila SC N.G. Com SRL , a sumei de
20.092,20 lei cu titlu de desp agubiri civile.
In temeiul art. 191 al. 1 C.p.p. inculpata a fost obligată la 220 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 10.03.2009, ora 9,30, dupa o discutie din seara precedenta in care se intalnise cu
martorele D.M. si D.A.N., precum si cu învinuitul C.I., moment in care a cazut de acord sa faca
fapta, inculpata Nicolescu Daniela avand calitatea de crupier la cazinoul Caesars a introdus in
mod fictiv credit invinuitului C.I. in valoare de 2 0.000 lei la ruleta unde acesta juca, dupa care a
solicitat la casierie suma de 20.092 lei pe care a inmanat -o invinuitului, care a parasit cazinoul.
Instanța a reținut că intre inculpata si invinuit avusese loc o intelegere, la propunerea lui C.I.,
pentru introducerea fictiva a sumei, urmand ca inculpata sa primeasca suma de 5000 lei, fapt care
nu s-a mai intamplat, invinuitul neputand fi gasit dupa savarsirea faptei.
Instanța a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei retinuta in sarcin a inculpatei
N. D. din infr. prev. de art. 215 al. 1, 2 C.p. in infr. prev. de art. 215 al. 1 C.p., ca neîntemeiata
constatând ca mijlocul fraudulos in sensul prevazut de al. 2 al. art. 215 C.p., trebuie considerat
orice mijloc de natura sa asigure mai uso r reusita actiunii faptuitorului cand are aparenta unui
mijloc veridic.
Introducerea in mod fictiv a sumei de 20.000 lei la ruleta de catre inculpata reprezinta un astfel
de mijloc fraudulos care a creat aparenta unui castig al acestei sume si premizele sa varsirii
infractiunii.
În drept, fapta inculpatei de a induce in eroare casiera de la cazinou pentru a o determina sa ii dea
suma de 20.092 lei in urma unui castig aparent al acestei sume, prin folosirea unui mijloc
fraudulos constand in introducerea in mo d fictiv de credit in contul invinuitului C.I., intruneste
elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 al.1,2 C.p.

CONCLUZII FINALE
Procesul penal concretizându -se printr -o activitate complexa care se desfasoara progresiv si
coordonat, înfaptuirea acesteia implica în mod firesc o succesiune de situatii cu relevanta
procesuala, provocate si rezolvate prin interventia unor persoane obligate sau interesate sa
asigure desfasurarea activitatii procesuale. Între diferit ele persoane care participa la producerea si
solutionarea situatiilor procesuale se nasc în mod inevitabil anumite relatii care dau loc unor
raporturi juridice cu caracter procesual. Procesul penal, în complexitatea sa, cuprinde o
pluralitate de astfel de raporturi procesuale, raporturi care se deosebesc prin continutul, prin
importanta, prin persoanele între care intervin relatiile specifice fiecarui raport.
a) Raporturi principale, care sunt determinate de însusi suportul (temeiul) de fapt si de
drept al procesului penal, adica de conflictul de drept penal care face obiectul cauzei penale.
Aceste raporturi privesc deci persoanele între care s -a produs conflictul de drept penal: persoana
care a comis infractiunea si persoana vatamata prin acea inf ractiune. Caracterul principal al
acestor raporturi decurge, asadar, din conexiunea lor cu raportul de conflict care face obiectul
procesului penal sub îndoitul aspect al conflictului de drept (latura penala) si al conflictului de
drept civil (latura civil a). Când procesul penal are ca obiect mai multe fapte prevazute de legea
penala, va exista o pluralitate de raporturi procesuale principale.
b) Raporturi judiciare. Desfasurarea procesului penal efectuându -se prin interventia
obligatorie a organe lor judiciare penale, în mod firesc o suma de situatii procesuale sunt
prilejuite de interventia acestor organe, situatii care dau loc la raporturi procesuale cu caracter
judiciar si constituie sursa a numeroase relatii între organele judiciare si persoane le la care se
refera acele situatii. În fiecare proces penal, numarul acestor raporturi procesuale judiciare este
corespunzator naturii cauzei penale care face obiectul procesului penal si conditiilor în care se
desfasoara activitatea procesuala.
c) Raporturi secundare. Pentru realizarea scopului porocesului penal, adica constatarea si
sanctionarea la timp a infractiunilor, este necesar sa se afle adevarul asupra cauzei penale care
face obiectul procesului penal. Înfaptuirea acestui rezultat face sa devina necesar concursul
tuturor celor care ar putea contribui la descoperirea adevarului, iar acest concurs duce implicit la
anumite situatii procesuale în care iau fiinta numeroase raporturi procesuale între organele
judiciare si persoanele care parti cipa la aflarea adevarului. Aceste raporturi procesuale, datorita
caracterului lor derivat fata de raporturile procesuale principale, se numesc raporturi procesuale
secundare.

d) Raporturi civile. Când actiunea civila a persoanei vatamate este al aturata actiunii
penale, în procesul penal vor exista în mod corespunzator anumite raporturi procesuale
principale si secundare privind latura civila a procesului penal. Aceste raporturi procesuale sunt
denumite civile si au caracter autonom fata de raport urile procesuale ale laturii penale, ele
putându -se stinge sau supravietui distinct fata de acestea din urma.
e) Raporturi accesorii. În desfasurarea procesului penal pot interveni unele situatii în
privinta carora organele judiciare au posibilit atea de a lua anumite masuri procesuale cu caracter
preventiv sau asigurator. În astfel de situatii se nasc în mod corespunzator raporturi juridice
substantiale (de exemplu: în cazul privarii de libertate sau al sechestrului penal) care dau loc pe
plan pro cesual la tot atâtea raporturi procesual colaterale fata de raportul procesual principal al
procesului penal. Aceste raporturi procesuale se numesc accesorii. Exista desigur si cauze penale
în care ivirea acestor raporturi este exclusa.
f) Raport uri de executare. Când procesul penal a luat sfârsit printr -o hotarâre definitiva,
dispozitiile acesteia trebuie sa fie aduse la îndeplinirea prin executare, care constituie o faza
procesuala. Executarea da loc la situatii care devin sursa de raporturi jur idice care în general au
caracter administrativ, ele devin însa procesual penale ori de câte ori se ivesc incidente de
executare (contestatii) a caror rezolvare este data în competenta organelor judiciare penale.
Raporturile procesuale privind executarea s e numesc raporturi de executare.

BIBLIOGRAFIE
In realizarea acestei lucrari, am utilizat urmatoarele surse de inspiratie electronica sau fizica:
A) Noul Cod de Procedura Penala
B) M. Hotca, Principalele modificari aduse noului cod penal
C) M. Bogea, Actiunea penala. Notiune, obiect, subiecti, trasaturi
D) T. Amza, Drept procesual penal, manual pentru anul III, sem. 1
E) Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal , ed. a 2 -a, Ed. Hamangiu, București
F) V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stănoiu, Explicații teoretice
ale Codului de procedură penală român. Partea generală , Vol. I, Ed. Academiei
Republicii Socialiste România, București
G) E. Nechita, L. Popoviciu, Drept Pena. Criminalistica. Culegere de spete din practica
judiciara.