FACUL TATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ DOMENIUL: FINANȚE PROGRAMUL DE STUDI I: FINANȚE ȘI BĂNCI LUCRARE DE LICENȚĂ… [607772]

UNIVERSITATEA EUROPEANĂ "DRĂGAN" DIN LUGOJ
FACUL TATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
DOMENIUL: FINANȚE
PROGRAMUL DE STUDI I: FINANȚE ȘI BĂNCI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf.univ. dr. Sorin BLAJ

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

1 UNIVERSITATEA EUROPEANĂ "DRĂGAN" DIN LUGOJ
FACUL TATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

ANALIZA EVOLUȚIEI IMPUNERII
SALARIULUI MINIM PE
ECONOMIE ÎN ROMÂNIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf.uni v. dr. Sorin BLAJ

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

2
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 3
1. Cercetarea teoretică. Rev izuirea literaturii de specialitate ………………………….. . 5
1.1. Impunerea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 5
1.1.1. Conceptul de impunere ………………………….. ………………………….. ……………. 5
1.1.2. Principiile impunerii ………………………….. ………………………….. ………………… 5
1.1.3. Componentele impunerii ………………………….. ………………………….. ………… 10
1.1.4. Clasificarea impunerii ………………………….. ………………………….. …………….. 11
1.2. Salariul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 12
1.2.1. Conceptul de salariu ………………………….. ………………………….. ………………. 13
1.2.2. Clasificarea salar iilor ………………………….. ………………………….. ……………… 14
1.2.3. Conceptul de salariu minim pe economie ………………………….. …………….. 15
1.2.4. Salariul minim și ocuparea forței de muncă ………………………….. ………… 17
1.2.5. Salariul minim și sectorul informal al pieței muncii ………………………….. 19
1.2.6. Salariul minim și inegalitatea veniturilor ………………………….. …………….. 20
1.2.7. Relația salariu minim -inflație -competitivitate ………………………….. ……… 21
2. Cercetarea aplicativă. Studiu de caz privind evoluția impunerii salariului
minim pe economie în România, în perioada 2000 – 2018 ………………………… 24
2.1. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………….. 24
2.2. Analiza evoluției salariului minim pe economie în Români a, în perioada
2000 – 2018 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 24
2.3. Analiza evoluției impunerii salariilor în România, în perioada 2000 – 2018
………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 24
2.4. Analiza ev oluției impunerii salariului minim pe economie în România în
România, în perioada 2000 – 2018 ………………………….. ………………………….. .. 24
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 25
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 26
Anexe

3 Introducere

4

5 1. Cercetarea teoretică. Revizuirea literaturii de specialitate

1.1. Impunerea
Impunerea fiscală reprezintă u n complex de măsuri, de metode, tehnici și operațiuni, în
baza legii, prin care se stabilesc tipurile de impozite, obiectul impozabil, mărimea impozitului ce
revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice, prin a căror aplicare statul trebuie să -și
procure veniturile sale fiscale. Sistemul legal de impunerea fiscală trebuie să corespundă
condițiilor concrete din perioada respectivă, din fiecare țară; el trebuie să asigure așezarea
echitabilă a sarcinilor fiscale și obținerea unui randament fiscal ridic at.1

1.1.1. Conceptul de impunere
La baza politicii fiscale, a impunerii, stau niște reguli ce se cer a fi respectate. Aceste
reguli, cu timpul s -au consacrat ca principii și criterii ale impunerii.
Principiile impunerii reprezintă un subiect disputat și contro versat, deoarece de la o
perioadă la alta, de la o școală economică la alta, de la un autor la altul, termenii cheie și
obiectivele sunt interpretate diferit. „ Principiile pot fi interpretate în moduri diferite, în funcție
de cum este trată și înțeleasa c ontradicția dintre echitate și eficiență”.
Astfel, impunerea are deopotriva atât o latura de natura de politica economica, cât și una
de ordin tehnic ce privește metode și tehnici utilizate pentru stabilirea mărimii obiectului
impozabil și a cuantumului im pozitului.
Din punct de vedere al politicii economice, actualmente, prin impunere se urmarește ca
fiecare impozit nou introdus, sau existent în practica fiscală, să răspundă
cerințelor mai multor principii: principii de echitate; principii de politica fina nciara; principii de
politica economica; principii social -politice.2

1.1.2. Principiile impunerii
1. Principiul echității fiscale.
Ideea justiției în materie de impunere a fost întotdeauna acceptată. În timp însă, noțiunea
a primit interpretări diferite, iar pr actic oricât s -a perfecționat politica fiscală, impozitele n -au
reusit să fie absolut echitabile.
Teoretic, echitatea fiscala a fost înfațisată în mod diferit de către diferiții susținatori ai
școlilor de finanțe. În Evul Mediu, se considera echitabil exis tența privilegiilor fiscale pentru
nobili, biseric ă și cler. În Fran ța, circula chiar aforismul "Nobilii servesc regele cu spada, clerul
cu rug ăciunile iar starea a treia cu banii”.
De-a lungul istoriei, no țiunea de echitate, care da substan ța noțiunii de dreptate sociala în
domeniul impozitelor, a fost interpretata diferit. Timpul a condus la abolirea privilegiilor fiscale,
înțelegându -se inechitatea lor.

1 http://haintz.ro/informatii -utile-evaluare/definitii -evaluari/impunere -fiscala
2 Gabriela Anghelache, Finanțele pub lice ale României, Ed. Economica, București, 2007

6 Considerându -se ca impunerea trebuie sa fie universala, to ți contribuabilii trebuie să
plăteasca impoz it si to și să fie trata ți fiscal la fel – deci se pretindea o asa -zisă egalitate în fa ța
impozitelor.
Egalitatea în fa ța impozitelor porne ște de la ideea mai veche, c ă serviciile publice sunt în
folosul tuturor și de aceea plata lor ar trebui sa fie egal ă pentru to ți cetățenii. Cu timpul îns ă acest
principiu a fost înc ălcat, devenind discutabil, incompatibil cu evolu ția și dezvoltarea vie ții și
gândirii economice. Astfel, în unele țări, anumite venituri, cum sunt cele realizate de pe urma
plasamentelor în o bliga țiuni ale împrumuturilor de stat, nu se supun impunerii. De asemenea, tot
o înc ălcare a principiului echita ții o constituie și practica de a scuti de impozit partea din
veniturile societa ților de capital destinat ă finan țării unor investi ții din capita l. Ceea ce p ărea
discutabil sau chiar inacceptabil, într -un anumit mod de interpretare al echit ății fiscale apare îns ă
într-o altă lumin ă dacă avem în vederea necesitatea obiectivă că impozitul trebuie s ă devin ă și o
pârghie fiscal ă.
Astfel egalitatea în f ața impozitului a fost înlocuit ă cu egalitatea prin impozite.
Acestea din urm ă presupun un tratament fiscal diferen țiat în funcție de m ărimea venitului
și averii, de provenien ța lor, în raport cu starea social ă, cu situa ția personal ă a fiecărui pl ătitor.
Echitatea fiscal ă ne este înf ățișată și ca echitate matematic ă, respectiv reală .
Se consider ă, de c ătre majoritatea speciali știlor, c ă ultima solu ție este cea mai
convenabil ă, chiar dac ă echitatea social ă nu se mai realizeaz ă prin intermediul impozitelor c i ea
este “împins ă” spre domeniul ajutoarelor sociale.
Echitatea fiscala ne este înf ățișată și ca echitate pe orizontala respectiv echitate pe
verticala.
Echitatea orizontal ă presupune compararea sarcinii fiscale pentru doi contribuabili ce
realizeaz ă aceeași mărime de venit, dar din surse diferite. Pornind de aici, interpret ările sunt îns ă
diferite. Astfel într -o varianta se considera echitabil diferen țierea sarcinii fiscale, pe când în
cealalt ă variant ă se consider ă echitabil stabilirea unei sarcini fisca le egale. Fiecare variant ă are
avantaje și dezavantaje, sus ținatori și adversari. Greu de decis care dintre variante ar fi cea mai
echitabil ă, cu atât mai mult cu cât o solu ție de compromis pare imposibil de g ăsit.
Pentru a putea fi respectata echitatea î n materie de impozite se cer a fi îndeplinite mai
multe condi ții:
• echitatea presupune existen ța unui minim neimpozabil, adică legiferarea scutirii de
impozit a unui venit minim care sa permit ă satisfacerea nevoilor de trai strict necesare. Acest
minim tr ebuie sa se justifice din punct de vedere economic – de exemplu la impozitul pe profit,
la taxa pe valoarea ad ăugată s-ar cere ca minimul neimpozabil s ă-i asigure întreprinz ătorului
“supravie țuirea”. Minimul neimpozabil este întâlnit numai în cazul impozit elor directe (mai ales
la impozitele pe venit) neavând aplicabilitate în domeniul impozitelor indirecte, ceea ce atesta
lipsa de echitate a acestor impozite;
• Impunerea trebuie sa fie universal ă, general ă, adic ă toate peroanele fizice sau juridice ce
dețin materie impozabil ă – venituri dintr -o anumita surs ă, care posed ă un anume gen de avere sau
fac anumite cheltuieli – trebuie s ă plăteasc ă impozit.
Aceasta condi ție presupune și inexisten ța posibilităț ilor de sustragere a unei p ărți a
materiei impozabile d e la impunere, altfel spus, impunerea s ă fie astfel stabilit ă și realizat ă încât
să se evite evaziunea fiscal ă;

7 • sarcina fiscal ă – absolut ă și relativ ă – a fiec ărui contribuabil în parte, este necesar s ă fie
stabilit ă în func ție de puterea contributiv ă pe care acesta o de ține: mărimea venitului sau a averii
și sarcinile sociale;
• trebuie asigurata comparabilitat ea sarcinii fiscale pe verticală și pe orizontal ă.
Putem afirma că , dintre sistemele de impunere cel mai echitabil sistem de impunere pare
a fi ce l care se bazeaz ă pe aplicarea cotelor progresive compuse (pe transe). Ar însă ireal s ă se
afirme c ă utilizarea unei anumite progresivit ăți în impunere, chiar dac ă aceasta este destul de
ridicat ă, rezolv ă de la sine problema echit ății în acest domeniu.
Astfel, legisla ția fiscal ă fiind destul de elastic ă oferă fie “porti țe de evaziune fiscal ă
legal ă” fie se ofer ă o serie întreag ă de facilita ți sau chiar privilegii fiscale. Echitatea fiscal ă
impune cerin țe fire ști, dar este doar unul dintre principiile impun erii. 3

2. Principiul de politică financiară
Acest principiu, în materie de impunere, face referire la funcția financiară a acestuia, de
procurare de resurse publice la dispoziția administrației centrale și locale.
Pentru a își îndeplini această menire, i mpozitele trebuie să aibă un randament fiscal
ridicat, să fie stabile și flexibile.4
Randamentul fiscal, ca orice randament presupune raportar ea rezultatelor la efort (sau
invers), în cazul nostru raportarea sumelor atrase printr -un impozit la cheltuielile ocazionate.
Pentru a se realiza un randament fiscal ridicat trebuie g ăsit raportul optim între încas ările
realizate prin intermediul unui impozit și cheltuielile de percepere.
Pentru ca încas ările s ă fie mari, trebuie respectate acelea și condi ții ca și la echitate:
impunere universal ă, să nu existe evaziune fiscal ă, iar aparatul fiscal s ă nu fie costisitor.
Astfel pentru ca un impozit s ă poată avea un randament fiscal ridicat se cer a fi
îndeplinite mai multe condi ții:
 Impozitul sa aib ă un caracter univers al, adic ă să fie pl ătit de toate persoanele (fizice sau
juridice) care ob țin venituri din aceea și surs ă sau posed ă acela și gen de avere. Universalitatea
impozitu lui presupune, în aceeași masură , ca întreaga materie impozabil ă a unei persoane, s ă fie
supus ă impunerii.
 Pentru eliminarea evaziunii fiscale este necesar s ă nu existe posibilit ăți de sustragere de la
impunere (pe cai legale sau frauduloase) a unei par ți din materia impozabil ă.
 volumul cheltuielilor legate de stabilirea și perceperea impozitelor s ă fie redus la minimul
necesar5
Aceste cerin țe sunt indiscutabil ra ționale, dar practic, sunt greu de realizat.
Un impozit poate fi apreciat ca fiind stabil, dac ă nu este influen țat, într -un sens sau altul,
de muta țiile de ordin conjunctural ale economiei – să nu creasc ă în perioadele de prosperitate,
respectiv s ă nu scad ă în perioadele de recesiune.
Aceasta înseamn ă că randamentul unui impozit considerat stabil nu trebuie s ă sporeasc ă
concomitent cu cre șterea volumului produc ției și a veniturilor în perioad a de înflorire economic ă
și nici s ă scadă în perioadele nefavorabile ale ciclului economic. De menționat îns ă că, practic, în

3 https:// econ.ubbcluj.ro/programe_practica/Manual_pentru_examenul_de_licenta_Fi nante_si_banci_linia_romana .pdf
4 Donath Liliana – Finanțe publice și elemente de administrare a impozitelor , Editura Marineasa, Timișoara, 2004
5 Văcărel Iulian – Finanțe publice, ediția a IV -a, Editura Didactic ă și Pedagogică, București, 2007

8 condi țiile economice actuale stabilitatea impozitelor este dificil de realizat. În plus, de mult ă
vreme, cerin ța stabilit ății a fo st corelat ă cu necesitatea elasticit ății impozitelor.
În ceea ce priveste elasticitatea impozitului, aceasta presupune ca impozitul s ă poată fi
adaptat în permanen ță necesit ăților de venituri ale bugetului de stat. Un impozit este elastic dac ă
el poate s ă fie m ărit sau mic șorat în func ție de evolu ția cheltuielilor statului sau altfel spus, dac ă
se înregistreaz ă o cre ștere a cheltuielilor bugetare este necesar ca impozitele s ă poată fi majorate
corespunzator și invers.
Legat de tipul și num ărul impozitelor, se poate spune c ă, teoretic, s -ar putea folosi unul
sau mai multe impozite. Ideea cu privire la utilizarea unui singur impozit, sa întâlnit atât în
perioada capitalismului premonopolist (de exemplu, fiziocra ții s-au pronun țat pentru
introducerea unui impoz it financiar unic, apoi, mai târziu, odat ă cu dezvoltarea marii industrii au
apărut p ăreri privind instituirea unui impozit unic asupra materiilor prime), cât si în condi țiile
capitalismului contemporan.
Astfel, industria șul francez M.Schuller a sugerat id eea unui singur impozit asupra
energiei, care s ă se substituie tuturor impozitelor de tip declarativ (bazate pe declara ția
contribuabililor). Acest impozit conceput a fi perceput pe unele produse (hidrocarburi,
electricitate, c ărbuni), se considera ca ar e vita cheltuielile de încasare pe care le presupun
celelalte impozite și ar suprima fraudele. Totodat ă, se considera c ă un astfel de impozit ar merge
în întimpinarea progresului tehnic, deoarece cantitatea de energie consumat ă crește pe m ăsură ce
se dezvolt ă industria.
George Bernard propune un sistem de impozite concretizat într -un impozit anual direct,
cu rate variabile, asupra valorii reale a capitalului fizic și asupra bunurilor de consum durabile.
După părerea lui, acest impozit prezint ă o seria de avan taje, cum sunt: posibilitatea unui control
public; problemele capitalului fizic sunt mult mai bine studiate; ratele impozitului pe ramuri pot
fi ajustate în func ție de unele criterii economice, sociale, politice, tehnologice, ecologice;
sistemul de impozit are este mai ieftin.
În elaborarea acestei propuneri, autorul ei a avut în vedere faptul ca toate impozitele
existente în prezent sunt în final reflectate în pre țuri, apreciind c ă nu este eficient s ă se
stabileasc ă impozit pe venit. Totodat ă, se considera că prin introducerea acestui impozit
veniturile publice nu vor mai fi colectate pe baza fluxurilor monetare, ci pe baza mijloacelor
productive (adic ă orice mijloc care face mai productiva activitatea omului). Cu alte cuvinte
impunerea bazata în special pe factorul munca ar fi, dup ă părerea sa, inadecvat ă, considerând c ă
este mai eficient și mai just ca ea s ă se bazeze pe munca trecut ă, pe factorul capital.
De men ționat c ă, practic, idei de genul celor de mai sus n -au fost transpuse în via ță, iar
statele fol osesc un num ăr mai mare sau mai mic de impozite în func ție de condi țiile economice,
politice și sociale existente în fiecare țară.
Practicarea unui singur impozit este apreciat ă de către majoritatea speciali știlor din țările
capitaliste contemporane ca fii nd irealizabil ă și ineficient ă. În acest sens se consider ă că un
singur impozit stabilit pe baza puterii contributive a pl ătitorilor ar conduce la multe nemul țumiri,
la accentuarea tendin țelor evazioniste și de repercusiune a sarcinilor în seama altora.
Cu toate cele ar ătate, se consider ă de majoritatea speciali știlor c ă pluralitatea impozitelor
este solu ția momentan cea mai corespunz ătoare, cu atât mai mult cu cât impozitul este activizat
ca pârghie fiscal ă și fiecare obiect impozabil trebuie tratat într -un mod specific.
Se poate afirma c ă un sistem fiscal poate fi apreciat numai prin prisma tuturor
consecin țelor sale pe plan economico -social și nu doar în func ție de tipul și numărul impozitelor.

9 Aprecieri privind consecin țele și implica țiile de ordin econo mico -social ale unui sistem
fiscal pot fi f ăcute urm ărind aspecte, cum sunt: ce obiect are impunerea; veniturile (averea),
cheltuielile sau amândoua; ce fel de cote de impozit se folosesc: fixe, propor ționale, progresive
sau regresive; ale c ăror clase și pături sociale sunt veniturile (averea) și din consumul c ăror clase
sau p ături sociale fac parte bunurile sau serviciile supuse impunerii; în ce m ăsură poate ap ărea
sau nu, în unele cazuri o dubla impunere, iar în altele o sustragere de la impunere a venitu rilor
respectiv a averii.6

3. Principiul de politică economică
Statul urmărește la introducerea unui nou impozit mai multe obiective:
1.procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice
2.folosirea impozitului ca instrument de impulsionarea dezvoltării unor ramuri economice
* creșterea vânzărilor unor m ărfuri: micșorează sau suprimă impozitele indirecte la
vânzarea acesteia
* reducerea consumului unor m ărfuri: majorarea cotelor de impozit percepute la vânzarea
acestora.7
Încurajează dezvolta rea unei ramuri sau subramuri economice prin măsuri de ordin fiscal,
cum ar fi stabilirea unor taxe vamale la import, reducerea sau scutirea de la plata unor impozite
indirecte mărfurilor autohtone, micșorarea unor impozite directe stabilite în sarcina
întreprinzătorilor ce investesc în anumite ramuri industriale, facilitarea amortizării accelerate,
etc.8
3.extinderea relațiilor cu străinătatea este stimulată prin măsuri fiscale ca spre exemplu
restituirea impozitelor indirecte la mărfuri sau reducerea nive lului taxelor vamale la importul
unor mărfuri
4.redresarea situației economice spre exemplu prin reducerea impozitului aferent
profitului investit în tehnologie (sau investiții).
Practic, principiul de politică economică este folosit în practica impunerii, având în
vedere că impozitele pot fi utilizate ca instrument activ de intervenție în viața economică. Astfel
acestea pot îndeplini mai multe roluri:
 să fie principalul instrument de redistribuire a PIB,
 impunerea să fie elastică, în funcție de nevoile bug etare,
 politica în materie de impunere să fie favorabilă investițiilor neatractive pentru
capitalul privat,
 impunerea să fie diferențiată în funcție de amplasamentul firmelor,
 flexibilitatea fiscală să rezulte în funcție de evoluția stării economiei,
 impoz itul să fie diferențiat pentru capitalul străin și autohton în funcție de interesul
politicii economice.9
Pentru a influen ța cre șterea consumului anumitor m ărfuri, statul procedeaz ă la micșorarea
sau chiar la renun țarea la impozitele indirecte care se perc ep la vânzarea acestora.
Dacă, dimpotriv ă, se urmare ște reducerea consumului, atunci se recurge la majorarea
cotelor de impozit aplicat la vânzarea m ărfii respective.

6 https:// econ.ubbcluj.ro/programe_practica/Manual_pentru_examenul_de_licenta_Finante_si_banci_linia_romana .pdf
7 Felicia C. Macarie, Fina nțe și bugete publice, UBB CLUJ, note de curs, 2017
8 Văcărel Iulian – Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003
9 Donath Liliana – Finanțe publice și elemente de administrare a impozitelor , Editura Marineasa, Timișoara, 2004

10 În vederea extinderii rela țiilor comerciale cu str ăinatatea, statul apeleaz ă la încuraja rea
exportului prin restituirea par țială sau integral ă a impozitelor achitate de exportatori pentru
mărfurile vândute în afara. În aceasta direc ție poate ac ționa, de asemenea, reducerea taxelor
vamale percepute la importul m ărfurilor provenite din diferite țari.
În condi țiile în care economiile na ționale sunt confruntate cu crize economice, somaj,
inflație, la care s -a adaugat și criza energiei și a materiilor prime, impozitele sunt folosite,
concomitent cu alte instrumente, în încercarea de redresare a sit uației economice.
Astfel, pentru stimularea investi țiilor particulare se procedeaz ă la reducerea impozitului
aferent venitului investit .10

4. Principiul social -politic
Politica fiscal ă promovat ă de unele state vizeaz ă, în mod frecvent, și realizarea unor
obiective social -politice. Sunt situa ții când partidul de guvern ământ urm ărește ca politica fiscal ă
pe care o promoveaz ă să fie în concordan ță cu interesele celor pe care îi reprezint ă.
Politica fiscala promovat ă de stat vizeaz ă, în mod frecvent, și realiz area unor obiective
social -politice. Aceste principii cer ca în impunere să se țină seama de situa ția personal ă –
social ă – a plătitorului.
Uneori, prin intermediul m ăsurilor cu caracter fiscal, partidul de guvern ământ încearc ă
să-și men țină influen ța în rândul unor categorii sociale, în special în preajma alegerilor.11
Este cunoscută, de exemplu, practica acordării unor facilitați fiscale persoanelor cu
venituri reduse și celor care întrețin un anumit număr de copii și bătrâni.
Sunt situa ții când impozitel e sunt folosite și pentru a limita consumul unor produse care
au efecte d ăunătore asupra s ănătății (tutun, b ăuturi alcoolice). Exist ă și țări în care, pentru a se
influen ța cre șterea natalit ății, se practica un impozit special asupra celibatarilor și a per soanelor
căsătorite f ără copii.12

1.1.3. Componentele impunerii
Impunerea fiscală este introdusă prin lege, care precizează pentru fiecare impozit în parte
care sunt contribuabilii, materia impozabilă, mărimea relativă a impozitului, termenele de plată,
sancțiuni le referitoare la sustragere.
Prin aceasta se realizează, totodată, punerea în cunoștință atât a organelor fiscale, cât și a
contribuabililor, care, în plus, pentru anumite impozite, sunt încunoștiințați și în mod expres prin
avize întocmite și expediate prin grija organelor fiscale locale.
Informațiile cuprinse în legile ce reglementează impunerea fiscală includ elementele
caracteristice fiecărui impozit introdus în practica fiscală curentă a țării.
a) Subiectul impozitului este persoana fizică sau jurid ică pentru care legea stabilește
obligativitatea de plată a impozitului, adică ceea ce se numește curent contribuabil. În anumite
cazuri, legea stabilește un terț, împuternicit și obligat să rețină impozitul și să -l verse la buget. De
pildă, în cazul impoz itului pe salariu, salariatul este subiect, el plătește impozitul din salariul său,
dar reținerea și virarea la buget revine celui care l -a angajat.

10 Manu al pentru examenul de licență Finanțe și bănci, UBB CLUJ, 2017
11 Văcărel Iulian – Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003
12 http://feaa.ucv.ro/one/images/docs/2017 -2018/Finante/Teorie_adm.___master_dom.Finante_2017.pdf

11 b) Suportatorul impozitului este persoana fizică sau juridică ce suportă efectiv plata
impozitului. Se mai numește destinatar, deoarece impozitul în cauză este virat spre respectiva
persoană, pentru a fi suportat. De pildă, în cazul taxei pe valoarea adăugată, impozitul este
perceput de vânzătorul unui produs, care este subiect al acestei taxe. Prin preț, însă, acesta poate
vira taxa în sarcina cumpărătorului, care este suportatorul acesteia.
c) Obiectul impozitului este materia supusă impozitării: venitul, averea, obiectul
vândut/cumpărat, bunul importat etc.
d) Sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul, ceea ce în mod obișnuit
este venitul contribuabilului. Sursa poate să coincidă sau nu cu obiectul impozitului. La
impozitele pe venit, cele două elemente coincid; în schimb, la impozitele pe avere ele nu coincid
de obicei, deoarece numai în cazu ri de excepție contribuabilul își diminuează averea prin
vânzarea unei părți a acesteia cu scopul de a -și achita impozitul aferent.
e) Unitatea de impunere este unitatea de măsură cu care se determină dimensiunea
materiei impozabile. De pildă, în cazul imp ozitului pe teren aceasta este metrul pătrat pentru
terenurile intravilane cu alte destinații decât cele agricole și hectarul pentru terenurile agricole.
f) Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unității de impunere. Această cotă poate
fi stabilită ca sumă fixă sau ca o cotă procentuală (constantă, progresivă sau regresivă).
g) Asieta este totalitatea măsurilor pe care organele fiscale le iau în vederea așezării
impozitului pentru fiecare subiect în parte: identificarea obiectului, stabilirea mărimi i sale și
calculul impozitului datorat.
h) Termenul de plată reprezintă data până la care impozitul trebuie să fie achitat. Pentru
impozitele introduse în legătură cu obiecte ce prezintă repetabilitate pe parcursul anului (salariul,
profitul, vânzările de produse etc.) se stabilesc termene repetitive legate de data constituirii
obiectului impozitului: data plății salariului, data închiderii gestiunii lunare etc. Pentru
impozitele introduse în legătură cu obiecte a căror modificare de volum este mai rară se fixează o
dată sau câteva date pe parcursul anului, la care plata se poate face integral, eventual în tranșe.
Legea menționează pentru fiecare tip de impozit sancțiunile care vor fi suportate de
subiect în caz de nerespectare a termenelor de plată: majoră ri, popriri, sechestru, scoaterea la
licitație, amenzi penale și, în cazuri extreme, privarea de libertate.13

1.1.4. Clasificarea impunerii
Dimensionarea, așezarea și perceperea impozitelor, precum și obiectivelor social –
economice urmărite prin politica fiscală elemente esențiale ale sistemului fiscal, care se
întemeiază pe anumite cerințe ce dau raționalitate sistemului fiscal respectiv.14
Determinarea cuantumului impozitelor presupune calcularea nemijlocită a mărimii
impozitului și poate fi realizată prin două metode: metoda de repartiție și metoda cotelor .
Metoda de reparti ție, care s -a practicat încă din primele stadii de dezvoltare a sistemului
fiscal, constă în faptul că autoritatea fiscală, în funcție de necesitățile de resurse financiare
publice , stabilea suma globală a impozitelor ce urma a fi încasată pe întreg teritoriul țării.
Această sumă era repartizată ulterior pe unități administrativ -teritoriale, care se diviza
mai departe pe contribuabili. Acest mod de stabilire a cuantumului impozitelor nu are la bază o
justificare economică și prin urmare nu corespunde principiului echității fiscale.

13 http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3
14 Marius Herbei, Dumitru Popovici, Finanțe publice, editura Mirton, Timișoara, 2005

12 Metoda cotelor , folosită pe larg în practica contemporană, constă în calcularea mărimii
impozitului prin aplicarea cotelor asupra obiectului impozabil, determinate p entru fiecare
categorie de contribuabili în parte. Cuantumul impozitului, în acest caz, depinde de mărimea
obiectului impozabil și ține cont de situația personală a plătitorului impozitului. Metoda cotelor ,
la rândul său cunoaște două forme de realizare: i mpunerea în cote fixe și impunerea în cote
procentuale.
1. Impunerea în cote fixe se aplică la unele categorii de impozite, atunci când cota de
impozitare se stabilește în sume fixe, exprimate în unități monetare, cum ar fi impozitul pe
bunuri imobiliare ( terenuri, loturi de pământ)sau la unele categorii de mărfuri supuse accizelor ca
produsele de tutungerie, berea, motorina, benzina etc.
2. Impunerea în cote procentuale (ad valorem) se stabilește în procente la valoarea
obiectului impozabil. Impunerea în c ote procentuale poate fi aplicată în mai multe forme:
2.1. Impunerea în cote proporționale se utilizează în cazul aplicării unei singure cote de impunere,
indiferent de mărimea obiectului impozabil.
2.2. Impunerea în cote progresive constă în aceea, că od ată cu creșterea obiectului impozabil
crește și cota impozitului. Impunerea în cote progresive cunoaște două variante:
2.2.1. Impunerea în cote progresive simple (globală) se caracterizează prin faptul, că impozitul
are câteva cote, care se stabilesc în de pendență de mărimea venitului, însă se aplică o singură cotă de
impozit asu pra întregii materii impozabile , aparținând unui contribuabil. Cota impozitului va crește , cu
cât venitul sau averea respectivă va fi mai mare.
2.2.2. Impunerea în cote progresive compuse (pe tranșe) are ca trăsătură divizarea materiei
impozabile în mai multe tranșe, iar pentru fiecare tranșă se aplică o cotă parte. Prin însumarea impozitelor
parțial e calculate pentru fiecare tranșă se va obține impozitul total care revine în sarcin a unui contribuabil.
Impunerea în cote progresive compuse este mai avantajoasă în comparație cu cea simplă pentru posesorii
de venituri înalte.
2.3. Impunerea în cote regresive (degresive) presupune că, odată cu creșterea veniturilor cotele
impozitelor se micșorează. Impunerea în cote regresive nu se aplică în cazul impozitelor directe din cauza
inechităților fiscale. Situația este cu totul alta în cazul impozitelor indirecte, precum TVA, Accize, Taxe
vamale. Impozitele indirecte, indiferent de modul de cal cul, s unt incluse în prețul produselor sau tariful
serviciilor. Astfel prețurile la aceste mărfuri și servicii s unt la fel pentru toate categoriile de contribuabili.
Ca rezultat persoanele cu venituri mici, s unt împovărați mai mult decât cei cu venituri ma ri.15

1.2. Salariul
Contravaloarea muncii prestate de salariat în baza contractului individual de muncă, care
cuprinde salariul de bază, indemnizații le, sporurile și alte adaosuri; leafă .16 În teoria și practica
economică, salariul ocupă un loc deosebit de impor tant. Termenul ca atare este de origine latină.
Salarium era suma ce se plătea fiecărui soldat roman pentru cumpărarea sării. Soldatul era un om
dependent și i se acorda salarium, în virtutea acestei dependențe un om liber nu primea salarium.
Termenul s -a păstrat în timp și a căpătat sensul de venit al unui om care este dependent de altul,
fie juridic, fie economic. Salariul apare ca venit ce revine factorului muncă datorită participării
nemijlocite a lui la activitatea economică.
De la început trebuie să p recizăm faptul că salariul nu a existat în toate timpurile, cu toate
că factorul muncă a participat în toate timpurile la procesul de producție. De fapt, este de

15 http://feisa.usch.md/wp -content/uploads/2017/03/Bazele -fiscalitati i-DoneaPodbeglai.pdf
16 https://dexonline.ro/definitie/salariu

13 neimaginat un proces de producție, în general, activitatea economică, fără prezența factorului
muncă. Atunci, apare limpede că salariul, privit ca venitul persoanelor care participă prin munca
lor proprie la procesul de producție, este o categorie economică ce a apărut în anumite condiții
social -economice, odată cu apariția în societate a unor oame ni lipsiți de toate condițiile necesare
pentru organizarea și desfășurarea producției, în afară de forța muncii lor, care, pentru ei, apărea
ca singurul mijloc de existență.
Dacă ne imaginăm un producător independent, un meseriaș, observăm că acesta posedă în
plină proprietate toate condițiile materiale de producție pe care împreună cu munca lui le
folosește după cum crede de cuviință, în procesul de producție.
În acest caz, este firesc ca tot ce obține el, întreaga valoare creată sa -i aparțină în
întregim e. Nimeni altcineva nu are dreptul să -i ceară nici o particolă din valoarea nou creată de
el, în afară poate de stat, care pentru serviciile aduse comunității, deci și meșteșugarului, percepe
impozitul pe venit.
Putem spune oare că venitul meșteșugarului obținut prin munca sa proprie îmbracă forma
de salariu? Desigur nu, deoarece categoria de salariu nu reflectă toate tipurile de venituri obținute
de factorul muncă de -a lungul timpului, el nu apare ca formă tip a venitului, ci ca venit ce revine
factorului muncă în anumite condiții social -economice.
Aceste condiții sunt acelea în care posesorul forței de muncă, nu posedă altceva decât
aptitudinile lui fizice și intelectuale, priceperea lui, capacitatea lui de a munci, care reprezintă
singura lui sursă de e xistență. Lipsit de ceilalți factori de producție, el este lipsit și de mijloacele
necesare traiului, singura lui alternativă este să -și închirieze forța lui de muncă, singurul bun pe
care îl posedă, de pe urma căruia să obțină venitul necesar traiului.
Dar acest lucru, îl poate face numai dacă este cetățian liber, egal în drepturi cu toți
ceilalți. Dacă nu ar fi cetățean liber, ci sclav, sau iobag, el nu ar putea închiria forța lui de muncă,
deoarece aceasta aparține de drept stăpânului de sclavi, sau feu dalului, iar rezultatele muncii lui
vor fi însușite de către aceștea în virtutea posesiei de către ei a factorului muncă.
În condițiile contemporane, salariul reprezintă cea mai frecventă formă de venit, nivelul
lui condiționează situația economică a unui număr însemnat de persoane. El exprimă atît
retribuirea muncii de execuție a lucrătorilor propriu -ziși, cât și remunerarea muncii celor ce
execută activități de concepție și conducere. Deci, salariul apare, nu pur și simplu ca preț al
muncii, ci ca preț al îchirierii forței de muncă, a capacității de a munci, a unor oameni liberi
juridic și, desigur, ca preț al serviciilor aduse prin munca depusă de către acești oameni. Așa cum
arată P.A. Samuelson, laureat al premiului “Nobel” pentru economie, “omul este m ai mult decât
o marfă, cu toate că este adevărat că omul închiriează serviciile sale pentru un preț. Acest preț
este nivelul salariului, care este de la distanță cel mai important preț”.17

1.2.1. Conceptul de salariu
Pentru munca prestată în baza contractului ind ividual de muncă fiecare salariat are
dreptul la un salariu exprimat în bani.18
Salariul este suma platită pentru a obține serviciul factorului muncă, deci salariul este un
venit. Este cea mai frecventă formă de venit, nivelul salariului condiționând situaț ia economică a
unui număr semnificativ de angajați.

17 https://biblioteca.regielive.ro/licente /economie/salariul -in-romania -91711.html
18 http://www.codulmuncii.ro/titlul_4_1.html

14 Salariul exprimă, atât retribuția muncii de execuție, a acțiunii de producere sau serviciul
prestat către consumator, cât și facilitatea capacității forței de muncă consumată și acceptată de
proprietarii producției in favoarea posesorului forței de muncă. El face parte din gama
instrumentelor de măsură a capacității de muncă și este considerat instrument de plată pentru
serviciul prestat.19
Deși în decursul timpului diferite școli economice au avut viziuni mai mul sau mai puțin
comune asupra salariului, astăzi, când vorbim de salariu, în viziunea contemporană, aceasta este
definit pe baza teoriei neocalsice, având în vedere exigențele mecanismului concurențial al pieței
muncii, ca și cele ce decurg din conte xtul social economic.
Astfel, salariul este un venit ce recompensează munca depusă, adică prețul muncii
închiriate și utilizate de un întreprinzător pe bază de contract.
Ținând seama de faptul că orice activitate se concretizează în final pe bunuri economi ce,
care se transformă în bani, în venit, prin intermediul prețului la piață, iar acest venit se distribuie
tuturor celor care au contribuit la obținerea lui , rezultă că salariul reprezintă venitul care se
încasează de cei ce și -au adus aportul la crearea bunurilor economice respective.
Totodată ținând seama de faptul că că desfășurarea oricărei activități economice
presupune utilizarea factorului de producție, munca, rezultă că salariul reprezintă un cost, o parte
indispensabilă a costului total al bunului economic produs.20

1.2.2. Clasificarea salariilor
Pe lângă salariul încasat de fiecare individ s -au mai constituit alte categorii salariale :
– salariu colectiv : este atribuit în mod global tuturor angaja ților întreprinderii;
– salariu social : este parte din veni tul na țional prin care societatea intervine pentru a
spori nivelurile salariale reale.
Ele se acorda unor categorii sau grup ări de salaria ți care sunt considerate cazuri
particulare și care fac parte din clasele defavorizate .
Salariul este format din:
– salariul nominal , suma pl ătită de producator și stabilit ă în conformitate cu
mecanismele pie țelor reale;
– salariul global , este salariul fa ță de care se porne ște în cazul negocierilor;
– salariul real , reprezint ă cantitatea de bunuri și servicii ce se poate cump ăra pe baza
salariului nominal.

Formele de salarizare:

Salarizarea în regie – asigur ă retribu ția salaria ților in conformitate cu timpul real lucrat
dar f ără a se preciza în mod expres cantitatea sau volumul muncii desf ășurate. Se practic ă în
acele s ectoare în care lipsa de omogenitate a angaja ților face practic imposibil ă diferen țierea
muncii pentru fiecare lucr ător în parte.
Fiecărui salariat i s e stabilește ce are de făcut, răspunderile care -i revin ținând seama de
calificarea acestuia și de locul pe care -l ocupă în diviziunea muncii. Acest tip de salarizare se

19 http://e -salariu.ro/ce -este-salariul/
20 Ciucur Dumitru , Gavrilă Ilie, Popescu Constantin – Economie. Manual universitar, Ediția a doua, Editura
Economică, București, 2001

15 practică în acele sectoare în care lipsa de omogenitate a lucrătorilor face dificilă aprecierea
muncii necesare pentru fiecare lucrare.

Salarizarea în acord – remunerarea angaja ților se face în conformitate cu valoarea
produc ției sau serviciilor desf ășurate. Durata timpilor de munc ă poate fi diferit ă de la un angajat
la altul și prestabilit ă doar în func ție de nivelul de calificare al angaja ților sau gradulul de
dezvoltare a unit ății. Astfel durata timpului de muncă pentru efectuarea respectivei munci nu este
fixată în mod expres. Acest tip de salarizare relevă mai bine legătura dintre mărimea salariului și
efortul făcut de salariat, tinde să sporească productivitatea salariatului, diminuează cheltuielile
întreprinderi.
Această formă de salarizare este adesea contestată deoarece “goana” după cât mai multe
piese realizate poate conduce la alterarea calității. Acordul poate fi individual, colectiv (pe
echipe) și global (pe uzină, fabrică).
Retri buirea pe bază de remisă sau cote procentuale și pe bază de norme de muncă sunt
variante ale salarizării în acord.

Salarizarea mixta – consta într-o reunire a formelor de salarizare anterioare iar aceasta se
stabile ște în func ție de îndeplinirea condi țiilor tehnice, tehnologice și a formelor de organizare a
produc ției. Fiecare condi ție are un anumit tarif acordat pe timpul efectiv lucrat iar valoarea și
calitatea produc ției contribuie la m ărirea cuantumului salarial .
Salarizarea mixtă constă în remunerare a stabilă –fixă- pe unitatea de timp de regulă o zi,
ce se acordă în funcție de îndeplinirea unor condiții tehnice, tehnologice, de organizare etc.
Fiecare condiție presupune un tarif, după importanța pe care o reprezintă pentru volumul
și calitatea muncii , ca urmare mărimea salariului devine variabilă ca în cazul salarizării în acord.
Salariul pe o zi fixat de firmă este ridicat și poate fi obținut numai în mod excepțional de salariați
cu aptitudini speciale. Pentru marea majoritate a lucrătorilor nivelul acestuia reprezintă o
incitație permanentă la o muncă suplimentară. Salariul fiecăruia variază de regulă în jos de la
nivelul maxim spre deosebire de salarizarea în acord unde el variază în sus.21
Aplicarea acestor metode, în unele cazuri, este contestat ă de salaria ți sau de firme. În
acest ă condi ție interven ția statului poate influen ța rata nivelului salarial.22
Fiecare formă de salarizare realizează, într -un mod specific, legătura între participarea la
muncă, rezultatul muncii, salariul și alte condiții, re flectând calitatea, cantitatea și însemnătatea
activității depuse.
Aplicarea oricăror norme de salarizare, oricât de perf ecționate ar fi ele sunt adesea
contestate atât de salariați cât și de întreprinderi. Totul, în final, se poate stabili pe bază de
nego ciere.

1.2.3. Conceptul de salariu minim pe economie
În economia contemporană factorul de producție – munca – se asigura prin intermediul
pieței muncii, în cadrul căreia se confruntă cererea și oferta de muncă. Practic piața muncii
reprezintă locul de întâlnire a cererii cu oferta de muncă, iar din conflictul generat se naște prețul
acestei piețe numit salariu.

21 Ciucur Dumitru, Gavrilă Ilie, Popescu Constantin – Economie. Editura Economică, București, 2001
22 http://e -salariu.ro/ce -este-salariul/

16 Cele mai multe teorii consideră, că salariul reprezintă un venit însușit ca urmare a muncii
depuse, reprezintă suma plătită pentru a obține serviciul fac torului de muncă. În acest sens,
salariul este un cost pentru agentul economic și un venit pentru posesorul factorului munca.
Piața muncii, ca și piața produselor, este formată din furnizori și clienți. În economiile
moderne, salariații își pun serviciile la dispoziția angajatorilor.
Primele studii de specialitate au fost interesate în special de relația salariul minim – grad
de ocupare a forței de muncă. În prezent, literatura de specialitate ne descoperă și alte corelații,
precum cele cu sectorul inform al al pieței muncii, inegalitatea salariilor și a veniturilor, inflația și
competitivitatea firmelor.
Dreptul la salariu – apreciat ca fiind corolar al dreptului la muncă – constituie o
prerogativă fundamentală a individului, acest lucru fiind evidențiat ș i de Declarația Universală a
Drepturilor Omului: „oricine muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să -i
asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană" . 23
Salariul minim a fost inventat în Anglia și apoi import ant pe continent de Bismarck și
alții ca o metodă prin care aristocrația să încerce împiedicarea fugii țăranilor la oraș .
Salariul minim este salariul considerat ca fiind suficient pentru satisfacerea necesităților
vitale ale salariaților, ținând cont de dezvoltarea economică și culturală a fiecărei țâri.
Introducerea și menținerea acestuia are la bază două argumente principale. Primul este
acela de a diminua sărăcia extremă cu care se confruntă o parte din populație. Cel de -al doilea
are în vedere reducer ea controlului patronului asupra nivelului salariului.
În România, de impunerea unui salariu minim pe economie sunt afectate trei categorii din
populația activă: tinerii care nu au avut nicio slujbă și care trebuie să convingă pe cineva să -și
asume riscu l cu ei, romii, oamenii de la țară care încearcă să se mute la oraș sau care trăiesc în
orașe mici și sărace.
Când survin circumstan țe critice sau când penuria este generalizat ă și inflația se
accentueaz ă, alături de m ăsura stabilirii pre țului maxim la b unuri și servicii le de consum, apare
și practica de a stabili pre țuri minime la unele bunuri care joac ă un rol de factor de produc ție.
Prin stabilirea limitei inferioare a pre țurilor, statul ac ționeaz ă în favoarea vânz ătorilor,
sporindu -le oferta. Tendin ța de cre ștere a ofertei se manifest ă atunci când excesul de ofert ă este
absorbit de achizi țiile de stat.
Altfel, se formeaz ă stocuri de produse în re țeaua de distribu ție și la produc ător, fapt ce
descurajeaz ă oferta. Rezultatul este, în acest caz, deplasare a spre stânga a curbei ofertei, ceea ce
are ca efect reducerea gradului de folosire a capacit ății de produc ție, reducerea vânz ărilor și
reducerea gradului de satisfacere a nevoilor consumatorilor.
Aspectul cel mai caracteristic este cel al factorului munc ă. În condi ții dificile pentru
popula ție și pentru economie în ansamblul sau, în multe țări se stabile ște salariul minim. Apare
fenomenul numit pia ța muncii cu garan ții. Ea este chemat ă să protejeze lucr ătorii de practicarea
unor salarii foarte sc ăzute.24
Prin fixarea salariului minim se urm ăresc mai multe obiective: apropierea salariilor
scăzute de nivelul general de salarii pl ătite pentru o munc ă asem ănătoare sau identic ă,
exercitarea de presiuni în vederea ridic ării nivelului general al salariilor, suprima rea concuren ței

23 Declarația universală a drepturilor omului articolul 23.
http://legislatie.resur se-pentru -democratie.org/legea/declaratia -universala -a-drepturilor -omului.php
24 Babai ță I., Imbrescu I., Microeconomie, Editura Mirton, Timisoara, 2008

17 neloiale, promovarea cre șterii rapide și o reparti ție echitabil ă a venitului na țional. Pe aceast ă
bază apar efecte multiple asupra cre șterii economice, a ocup ării și reparti ției veniturilor. Asupra
creșterii, efectele pot fi pozitive, în m ăsura în care favorizeaz ă sporirea cererii de consum.
Creșterea salariului poate favoriza majorarea productivit ății muncii, iar prin aceasta ea
poate compensa par țial sau total costurile de productie.
Creșterea salariilor m ărește de regul ă oferta de munc ă dacă exist ă penurie de mâna de
lucru și prin aceasta va încuraja cre șterea economic ă. Dac ă însă creșterea salariilor deturneaz ă
resursele de investi ții spre consum, efectul va fi înșelător pentru cre șterea economic ă în cazul în
care sunt afectate resursele de sporire a capitalului. Ea agraveaz ă situa șia balan ței de pl ăți,
întrucât poate face dificil ă exportarea produselor indigene și poate antrena cre șterea cererii de
importuri de bunuri de consum.
Fixarea unui salariu minim are efecte și asupra ocup ării, întrucât mare ște dificult ățile de
ocupare pentru cei care caut ă de lucru, inclusiv pentru tinerii absolven ți.
Dacă se consider ă salariul minim Wm, putem defini oferta de munc ă din partea
lucrătorilor ca o func ție de salariu, adic ă:
Ls = Ls(W), unde dLs/dW < 0.
Oferta de munc ă este o func ție cresc ătoare de salariul pl ătit. Cererea de munc ă din partea
întreprinderilor se poate prezenta corespunz ător ca:
Ls = Ls(W), unde d[Ls/dW] < 0 , adică o func ție descresc ătoare de salariu.
Existen ța unei reglement ări în mat erie de salariu are influen ță și asupra costurilor de
produc ție. Salariul nu este numai un venit, ci și un pre ț al unui factor de produc ție utilizat. Dac ă
creșterea salariilor nu asigura sporirea productivit ății, atunci ea afecteaz ă profiturile, interesele
consumatorilor (în ipoteza cre șterii pre țurilor), iar al ți lucr ători sunt în situa ția de a pierde locul
de munc ă sau a nu g ăsi un loc de munc ă. În toate aceste cazuri are loc o accentuare a
inegalit ăților în reparti ția venitului.25

1.2.4. Salariul minim și ocup area forței de muncă
Studiile inițiale ale lui Schaafsma și Walsh în 1983, Employment and Labour Supply
Effects of the Minimum Wage: Some Pooled Time -Series Estimates from Canadian Provincial
Data26, privind impactul salariului minim asupra ocupării forței de muncă au evidențiat, că
salariul minim are un impact negativ asupra ocupării și forței de muncă pentru toate grupele de
vârstă incluse în cadrul studiului.
Tinerii și cei slab calificați sunt ce i mai afectați de majo rarea salariului minim. Aceștia de
obicei sunt remunerați la un nivel apropiat de acesta.
În 1990 studiile de specialitate, se prezenta că elasticitatea ocupării forței de muncă la
creșterea salariului minim este situată între -0,1 și -0,3, valorile mai ridicate fiind specifice
pentru ocupa rea tinerilor.
În anii 2000 Neumark și Wascher, Handbook of Labor Economics27, au fost determinate
niveluri mai ridicate ale elasticității – de -1 în SUA, -4,6 în Franța, pentru anumite categorii de
angajați sau +1 în anumite țări nordice.

25 Anghelina Andrei , “Macroeconomie – Note de curs, UVVG Arad, 2017
26 https://econpapers.repec.org/article/cjeissued/v_3a16_3ay_3a1983_3ai_3a1_3ap_3a86 -97.htm
27 Handbook of Labor Economics
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1573446399300183

18 Kuddo și alții (Banca Mondială, 2015) au arătat că trendul în literatura recentă este acela
că impactul salariului minim asupra ocupării este, în general, redus sau nesemnificativ, respectiv
pozitiv în anumite cazuri.
FMI în 2016 a estimat impactul ponderii salariului mi nim asupra ratei de ocupare a
populației tinere cu ajutorul unui panel în care au fost incluse 15 economii din Europa Centrală și
de Sud -Est.
Astfel, creșterea cu 1% a ponderii salariului minim a generat după un trimestru reducerea
cu 0,15% a ratei de ocu pare a tinerilor. De asemenea, majorarea cu 1% a raportului dintre
salariul minim și productivitatea muncii reduce ocuparea tinerilor cu aproximativ 3%. Reacția
ocupării tinerilor la modificarea salariului minim tinde să fie mai ridicată în economiile
caracterizate printr -o rată a șomajului mai ridicată, precum au arătat Addison și alții (2013)
pentru cazul SUA.
Alatas și Cameron, The Impact of Minimum Wages on Employment in a Low -Income
Country: An Evaluation Using the Difference -in-Differences Approach28, au analizat cazul
câtorva economii emergente, arătând că salariul minim a afectat negativ ocuparea în cadrul
firmelor mai mici cu capital autohton, în timp ce aceasta nu a fost afectată în firmele mari și în
cele cu proprietari străini.
Relația dintre sal ariul minim și șomajul tineretului în România este extrem de clară și
destul de mare cantitativ.
Șomajul tinerilor oscilează într -o anumită măsură de la an la an. Acesta deține un trend
ascendent foarte clar, se creează o simbioză cu creșterea salariului minim.
Combinația de sărăcie extremă, lipsa de educație, și discriminare împotriva romilor are
drept rezultat faptul ca e foarte greu să fie ajutați și integrați în societate fie prin metode politice
sau de societate civilă.
Pe de o parte, politica răspu nde la opinia publică, iar rasismul masiv anti -romi îi face pe
politicieni să se țină departe de posibile politici pro -romi. Într -o anumită măsura, ignoranța
votanților față de ce fac politicienii le da acestora un oarecare grad de libertate.
Pe de altă pa rte, societatea civilă nu are resurse să schimbe în mod vizibil situația.
Campaniile anti -discriminare, oricât de bine ar fi ele realizate, nu pot schimba rapid și masiv
opinia publică.
Salariul minim pe economie e una dintre principalele piedici puse în calea pieței pentru a
integra social și economic romii. Efectul e c ă jumătate dintre ei muncesc la negru. E singura
opțiune care le este accesibil ă. Efectele se înșiruie apoi în lanț, precum faptul c ă muncind la
negru nu au asigurare medical ă, și, în consec ința, au o speranța de viață mai mic ă la toate
vârstele. Din cauza educației lor foarte scăzute , majoritatea romilor nu pot fi angajați , cel puțin la
început , decât în slujbe de munc ă necalificat ă și pe salarii extrem de mici.
Tomas Sowell într -un articol precizează: „Minimum -wage laws can even affect the level
of racial discrimination. In an earlier era, when racial discrimination was both legally and
socially accepted, minimum -wage laws were often used openly to price minorities out of the job
market. In 1925, a minimum -wage law was passed in the Canadian province of British
Columbia, with the intent and effect of pricing Japanese immigrants out of jobs in the lumbering
industry. A Harvard professor of that era referred approvingly to Australia’s minimum wage law

28 The Impact of Minimum Wages on Employment in a Low -Income Country :
An Evaluation Using the Difference -in-Differences Approach
https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/18313

19 as a means to <<protect the white Australian’s standard of living from the invidious competition
of the colored races, particularly of the Chinese>> who were willing to work for less. In South
Africa during the era of apartheid, white labor unions urged that a minimum -wage law be
applied to all races, to keep black workers from taking jobs away from white unionized workers
by working for less than the union pay scale.”29
Oamenii de la sat sau din orașele mici din R omânia.
O piedica major ă a dezvolt ării economice în Rom ânia este lipsa de urbanizare. Acest
lucru este legat de productivitatea agricol ă foarte mic ă: fiind foarte mulți oameni la țară,
terenurile sunt divizate în parcele foarte mici, iar economiile de scal ă în producția agricol ă nu
sunt fo losite. Sunt dou ă metode prin care urbanizarea poate avea loc mai repede. Fie urbanizarea
are loc endogen prin apariția și creșterea multor orașe simultan în diferite regiuni. Fie prin
migrație la distanță mare în orașele mari care exista deja.
Punând un s alariul minim care este semnificativ pentru zonele s ărace dar trivial pentru
orașele mari, mișcarea capitalului c ătre zonele s ărace este împiedicată . În plus, efectul este
imposibil de înțeles daca singurele statistici la care ne uitam sunt statisticile ag regate la nivelul
întregii tari. Spre deosebire de Anglia sau Prusia secolului 19, noi nu avem de -a face cu o
încercare a aristocrației rurale de a -si menține forța de munca, avem de -a face cu o aristocrație
bucureșteană care profita politic de pe urma tin erii în sărăcie și în dependență de „pomeni”
asistențiale a unei mari părți a tarii.

1.2.5. Salariul minim și sectorul informal al pieței muncii
Salariul minim poate fi interpretat ca reprezentând o rigiditate a pieței muncii, exprimată
adesea sub forma raportul ui cu salariul mediu. Cu cât acest raport este mai ridicat, cu atât se
consideră că va exista o presiune mai mare asupra ocupării, ca urmare a neconcordanței dintre
diferențialul de productivitate și cel al salariilor în sectoarele cu calificări medii și s uperioare,
relativ la sectoarele cu calificări reduse. Una dintre căile prin care se ajustează această
neconcordanță este majorarea ocupării în sectorul informal sau creșterea evaziunii prin
declararea într -o mai mare măsură a salariilor la nivelul minim. Pe de o parte, majorarea
salariului minim poate scădea într -o mai mare măsură ocuparea formală, cu cât capacitatea
sectorului informal de a atrage surplusul de forță de muncă rezultat este mai ridicată. Pe de altă
parte, creșterea salarială din sectorul fo rmal poate conduce la majorarea ocupării unei părți din
persoanele aflate anterior în sectorul informal, deoarece cresc stimulentele către căutarea unui
job formal.
În privința impactului salariului minim asupra sectorului informal al pieței muncii, în
2009 Filion a argumentat că, pe de o parte asistații sociali și lucrătorii informali vor fi stimulați
să lucreze în sectorul formal al economiei, iar pe de altă parte creșterea costurilor salariale îi
poate determina pe angajatori să nu declare toți salariaț ii sau să plătească salarii oficiale pentru
joburi part -time, deși lucrătorii sunt folosiți full -time, ceea ce antrenează efectuarea unor plăți
salariale ilegale.
În 2013 a arătat că majorarea salariului minim, prin efectele pozitive asupra consumului
și cererii agregate, generează creșterea de locuri de muncă în sectorul formal al economiei. De
asemenea, majorarea salariului minim a scăzut înclinația anumitor categorii de angajați de a

29 https://nypost.com/2013/09/17/why -racists -love-the-minimum -wage -laws/

20 părăsi sectorul formal și a crescut participarea la programe de formare profesională, organizate
de către companii pentru a crește productivitatea muncii și pentru a compensa astfel sporirea
costurilor salariale. De altfel, în cadrul sectoarelor în care o parte importantă dintre salariați sunt
plătiți cu salariul minim se înr egistrează o mobilitate mai mare a lucrătorilor, astfel că majorarea
salariului contribuie la creșterea stabilității acestora în cadrul firmelor.
Firmele caracterizate printr -o pondere ridicată a joburilor slab remunerate au reacționat la
majorarea salariu lui minim prin măsuri menite să conducă la creșterea productivității muncii.
Instrumentul salariului minim trebuie corelat cu alte instrumente de politici publice
precum intensificarea măsurilor de control, astfel încât să scadă înclinația angajatorilor d e a
declara salarii mai reduse, apropiate sau chiar identice cu nivelul minim astfel încât să rezulte o
reducere a costurilor salariale. Având în vedere prezența acestui comportament, creșterea
salariului minim poate genera atât scăderea evaziunii, prin re ducerea ecartului între salariul
efectiv plătit și cel înregistrat în contabilitate, cât și majorarea evaziunii, dacă o parte dintre
salariile anterioare superioare minimului vor fi declarate la acest nivel.

1.2.6. Salariul minim și inegalitatea veniturilor
Piața muncii este puternic segmentată, fiind alcătuită din două segmente – sectorul
primar, al lucrătorilor cu calificări superioare și al condițiilor de muncă favorabile, respectiv,
sectorul secundar, al lucrătorilor cu calificări reduse și al condițiilor de muncă mai dificile.
Deoarece salariile obținute în cadrul sectorului primar al pieței muncii sunt superioare celor din
sectorul secundar, atunci introducerea unui salariu minim nu are o influență directă asupra
sectorului cu calificări superioare. În schim b, impunerea unui salariu minim superior echilibrului
corespunzător sectorului secundar conduce la creșterea șomajului în rândul lucrătorilor mai slab
calificați.
Din punctul de vedere al ofertei de muncă, mobilitatea între cele două sectoare este foarte
puțin probabilă, deoarece calificările superioare nu se pot obține imediat. Pe termen lung, este
posibil ca o parte dintre cei necalificați care nu -și pot găsi loc de muncă în sectorul secundar, să –
și îmbunătățească nivelul competențelor profesionale, ceea ce ar putea mări oferta de muncă din
sectorul primar și ar putea reduce decalajul dintre salariile obținute în cel secundar. De altfel,
introducerea salariului minim contribuise deja la scăderea diferențelor salariale. Din perspectiva
cererii de muncă, sal ariul minim crește costul forței de muncă mai slab calificate raportat la cea
cu calificări ridicate, astfel că poate existe o majorare a cererii de muncă și a salariilor în sectorul
primar, ceea ce poate genera creșterea diferențelor salariale. În conseci nță, salariul minim are un
impact ambiguu asupra inegalității dintre salarii obținute în sectoarele primar, respectiv
secundar.
Majorarea salariului minim poate genera efecte nu doar asupra celor cu calificări reduse,
ci și asupra salariilor altor categori i de personal, care pot solicita și obține salarii mai mari, ca
urmare a negocierilor individuale sau colective, pentru a se menține diferențele salariale
justificate de nivelul calificărilor sau de vechimea în muncă. Aceste externalități sunt mai
puternic e la salariile apropiate de nivelul minim, dar tind să se diminueze semnificativ cu cât
salariile sunt mai mari relativ la salariul minim. Creșterea salariului minim va genera majorarea
salariului mediu într -o măsură sporită dacă externalitățile sunt mai s emnificative. Dacă
majorarea salariilor de care beneficiază grupul țintă vizat de salariul minim este superioară celei
generate de externalități, atunci inegalitățile salariale se vor reduce. Belman and Wolfson (2014)

21 au estimat că pentru cazul SUA, crește rea salariului minim a sporit veniturile pentru grupul țintă
vizat, respectiv pentru cei care anterior câștigau puțin mai mult comparativ cu nivelul minim.
Grimshaw și alții (2014) au estimat că atunci când salariul minim este utilizat ca bază pentru
negoc ierile salariale colective (cazul Franței), există externalități puternice până la un nivel al
salariului mediu cu cel mult 10% superior celui minim, dar care se transmit până la salarii duble
comparative cu salariul plafon. În schimb, în SUA și Marea Brit anie, economii cu putere
sindicală redusă, salariul minim are fie externalități slabe asupra altor categorii de angajați, fie
generează o reducere a veniturilor salariaților care câștigau anterior cu puțin peste nivelul minim.
O cercetare la nivel microeco nomic realizată de către BCE (2015) a arătat că la nivelul țărilor
europene analizate, există o corelație pozitivă între salariul minim și salariul mediu, iar 20%
dintre firme au majorat și salariile care anterior erau superioare minimului.
Pe baza unei me ta-analize a studiilor privind impactul introducerii salariului minim,
Neumark și Wascher (2008) au concluzionat că salariul minim nu constituie un instrument
oportun din punctul de vedere al politicii sociale, deoarece acesta conduce la reducerea
oportuni tăților de angajare pentru persoanele cu calificări reduse și la scăderea veniturilor
familiilor acestora, ceea ce generează c reșterea riscului de sărăcie în rândul lor. De fapt, decizia
de a majora salariul minim nu conduce automat la reducerea sărăciei ș i a inegalităților sociale,
fiind necesare măsuri complementare, precum reducerea fiscalității aplicate celor cu salarii
reduse și stimularea participării acestora la programele de sporire a competențelor profesionale.
Salariul minim poate avea un impact d irect asupra inegalității veniturilor numai dacă
salariile ar fi indexate în funcție de acestea, precum au demonstrat Maloney și Mendez (2004),
pentru țările din America de Sud. În caz contrar, inegalitatea veniturilor nu este influențată doar
de disparită țile salariale, ci și de veniturile asupra capitalului și averii, de progresivitatea
sistemului de impozitare sau de cheltuielile cu transferurile sociale. Însă, comparativ cu ultimii
factori enunțați, salariul minim nu reprezintă un instrument costisitor din punct de vedere
bugetar. Autor și alții (2014) au estimat un impact pozitiv al salariului minim asupra distribuției
veniturilor, ca urmare a influenței asupra părții inferioare a distribuției salariilor.
Economiile emergente si relativ mai puțin dezvol tate din Europa sunt caracterizate prin
inegalități ale veniturilor relativ mai mari, ca urmare a tendinței de polarizare a activităților
economice, a ratelor scăzute de ocupare, a ponderii ridicate a sectorului informal și a ponderii
relativ mai reduse a cheltuielilor cu prote cția socială. Conform FMI (2016 ), majorările salariului
minim sunt concordante cu inegalități ale veniturilor mai mici numai în Polonia, România și
Slovacia. În țări precum Letonia, Ungaria sau Polonia, distribuția veniturilor nu s -a modificat
semnificativ, deși s -a redus raportul dintre veniturile corespunzătoare decilei zece și primei
decile, respective s -a majorat ponderea salariului minim în salariul mediu. Conform FMI
(2016a), distribuția salariilor din România este relativ simila ră cu cea a veniturilor, dar majorarea
salariului minim nu generează o creștere a veniturilor în cazul tuturor gospodăriilor cele mai
sărace, odată ce acestea sunt formate din persoane inactive, pensionari sau șomeri. În privința
sărăciei, s -a estimat că n u există pentru economiile emergente din Europa un impact semnificativ
statistic al salariului minim.

1.2.7. Relația salariu minim -inflație -competitivitate
Din punct de vedere social, salariul minim reprezintă un instrument util pentru
îmbunătățirea standardulu i de viață și a echității sociale, însă constituie o presiune suplimentară

22 pentru firme, din considerente legate de corelarea cu ritmul productivității, cu competitivitatea și
cu ocuparea. În privința impactului salariului minim asupra inflației, Andreica și alții (2010) au
estimat că salariul minim are o influență negativă, dar foarte redusă asupra inflației, după un an
de la șocul inițial. Competitivitatea economică a firmelor poate fi negativ influențată de
majorarea salariului minim, dacă această decizi e se va reflecta în majorarea prețurilor de vânzare
și scăderea profiturilor. Cu cât gradul de concurență, inclusiv externă, este mai ridicat, cu atât
firmele vor căuta să găsească alte mecanisme de ajustare a șocului indus de salariul minim, decât
cel de majorare a prețurilor.
În schimb, în cazul firmelor din sectoarele de bunuri necomercializabile la export (non –
tradables) transmisia salariului minim în prețuri va fi mai importantă. Lemos (2008) a evidențiat
o slabă transmisie a salariului minim în prețu ri în cazul SUA, în timp ce Harasztosi și alții (2015)
au surprins o situație opusă în cazul Ungariei, în condițiile în care profiturile s -au menținut la
nivelurile anterioare. Sorkin (2015) a demonstrat că pe termen lung firmele au realizat o ajustare
a costurilor salariale în creștere prin prețuri mai mari mai degrabă decât prin reducerea ocupării.
În general, în sectoarele caracterizate printr -o cerere inelastică în funcție de preț se va putea
realiza mai ușor o ajustare prin preț, deoarece majorarea ace stuia conduce la creșterea
încasărilor, astfel că nu va exista un impact negativ asupra ocupării. Economiile emergente din
Europa au un potențial mai ridicat de erodare a competitivității externe ca urmare a creșterii
salariului minim, deoarece se caracter izează printr -o pondere relativ mai mare a exporturilor de
bunuri intensive în muncă, în cazul cărora ponderea costurilor salariale este mai ridicată, și
printr -o creștere superioară a salariilor (inclusiv a celui minim) relativ la productivitatea muncii.
Rahman și alții (2015) au inclus salariul minim printre factorii determinanți ai exporturilor
economiilor din Centrul și Sud -Estul Europei, alături de canalele de distribuție globale, calitatea
capitalului uman și cea a mediului de afaceri.
Recenzia litera turii de specialitate privind efectele creșterii salariului minim în România
În cazul României există numai câteva studii empirice referitoare la ajustarea impactului
salariului minim la nivel micro și macroeconomic, cu toate că un procent semnificativ de
salariați sunt plătiți la nivelul acestuia. Subiectul a căpătat mai multă relevanță odată ce au
existat modificări mai frecvente ale acestuia, iar intervalul de timp pentru care există date
disponibile s -a mărit. În plus, literatura s -a îmbogățit cu analiz a efectelor microeconomice ale
salariului minim, respectiv cu includerea României în comparațiile realizate de către instituții
internaționale, precum FMI.
Astfel, Aparaschivei și alții (2011) au evidențiat cu ajutorul unui model de ecuații
simultane esti mate în două stadii (TSLS) că salariul minim real are un impact negativ și
semnificativ statistic asupra ocupării și populației active în cazul tuturor categoriilor de vărstă,
impactul cel mai ridicat fiind surprins asupra categoriei de populație între 15 și 19 ani. Andreica
și alții (2010) au estimat că reacția ocupării la creșterea salariului minim nu este una uniformă,
având loc mai degrabă o ajustare graduală a acesteia în funcție de fondul de salarii planificat.
Astfel, majorarea salariului minim deter mină creșterea ocupării după primul trimestru, ca urmare
a creșterii stimulentelor de angajare pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, după
care, urmează două corecții negative,
la 9 și 12 luni de la șocul initial, generate de deciziile fir melor confruntate cu majorarea
costurilor salariale. În perioada 1999 -2009, majorarea cu 1% a ratei de creștere a salariului
minim a condus la scăderea după un an a ratei de creștere a salariului mediu brut cu 0,14%.
Antonie și alții (2010) au demonstrat c ă salariul minim influențează pozitiv corelația dintre

23 productivitatea orară a muncii și remunerația orară a persoanelor ocupate. Enache (2012) a
estimat că majorarea salariului mediu la nivel na țional este urmată de creșterea salariului minim
și a ajutoru lui de șomaj în termeni reali, dar într -o măsură relativ mai mică.
BNR (2015) a realizat o cercetare statistică privind comportamentul firmelor pe piața
muncii, ca urmare a majorărilor succesive ale salariului minim, iar principalele concluzii au fost
urmă toarele:
Creșterea salariului minim a generat o majorare redusă a salariului mediu brut, deoarece
o parte dintre firme au majorat și salariile unor categorii de salariați care câștigau mai mult decât
nivelul minim
Majorarea proporției salariului minim în salariul mediu poate reprezenta o barieră de
intrare pe piața muncii pentru categoriile de angajați vizate de legislația respectivă – lucrătorii cu
calificări reduse sau cei fără experiență
Impactul salariului minim este resimțit mai degrabă la nivelul IMM din sectoare de
activitate în care cel puțin 40% dintre salariați sunt plătiți la nivelul minim; reducerea CAS a
compensat efectele primelor majorări ale salariului minim asupra costurilor salariale ale firmelor .
Majoritatea companiilor au afirmat că vor reacționa la creșterea salariului minim prin
creșterea prețurilor și prin limitarea angajărilor viitoare de personal
Șerban și Aceleanu (2015) au analizat corelația dintre salariul minim și productivitatea
muncii la nivelul UE, evidențiind impactul acesteia asupra flexibilității pieței muncii, mai ales în
contextul deciziei unei economii de a adera la uniunea monetară.
Mărginean și Crețu (2013) au identificat o parte dintre factorii care condiționează
transmiterea creșterii salariului minim asupra pieței muncii din România, precum ponderea
lucrătorilor plătiți cu salariul minim, proporția acestuia în venitul mediu la nivel na țional,
respectiv rata de ocupare a persoanelor tin ere.
Pană (2015) argumentează că rigiditățile instituționale create prin intermediul legislației
salariului minim generează costuri de tranzacție pentru antreprenorii din România, încurajând
manifestarea unui comportament evazionist al acestora.

24 2. Cerce tarea aplicativă. Studiu de caz privind evoluția impunerii
salariului minim pe economie în România, în perioada 2000 –
2018

2.1. Metodologia cercetării

2.2. Analiza evoluției salariului minim pe economie în România, în perioada 2000
– 2018

2.3. Analiza evoluției impu nerii salariilor în România, în perioada 2000 – 2018

2.4. Analiza evoluției impunerii salariului minim pe economie în România în
România, în perioada 2000 – 2018

25 Concluzii

26 Bibliografie

1. Blaj Sorin – Fiscalitate , Curs universitar, Biblioteca UED, Lugoj, 2 018
2. Ciucur Dumitru, Gavrilă Ilie, Popescu Constantin – Economie. Manual universitar , Ediția a doua,
Editura Economică, București, 2001
3. Corduneanu Carmen – Sistemul fiscal în știința finanțelor , Editura CODECS, București, 1998
4. Donath Liliana – Fina nțe publice și elemente de administrare a impozitelor , Editura Marineasa,
Timișoara, 2004
5. Trandafir Nicu, Poruțiu Cosmina Dema – Macroeconomie – fundamente, politici, acțiune , Editura
Nagard, Lugoj, 2016
6. Văcărel Iulian – Finanțe publice , Editura Dida ctică și Pedagogică, București, 2003

Surse internet

https://www.digi24.ro/stiri/economie/evolutie -spectaculoasa -a-salariului -minim -din-romania -dupa –
criza -667556
http://www.manuconsulting.ro/evolutia -salariului -minim -1949 -2018/
http://www.insse.ro/cms/files/eurostat/a dse/baze%20de%20date%20eurostat.htm
https://www.digi24.ro/stiri/economie/sal ariul -minim -lohn -ul-in-confectii -migreaza -spre -albania -si-
fosta -iugoslavie -646515?__grsc=cookieIsUndef&__grts=1486728635973
http://www.ecol.ro/old/content /despre -%E2%80%9Ebinefacerile%E2%80%9D -salariului -minim
http://www.contributors.ro/economie/cresterea -salariului -minim -pe-economie -cateva-cuvinte -despre –
victime/
http://romanialibera.ro/societate/munca/creste -povara -fiscala -cu-salariile –guvernul -jupoaie –
angajat orii-475656
https://www.activenews.ro/stiri -politic/Noua -lege -a-salarizarii. -Salariu -minim -pe-economie -de-2050 –
de-lei-Ce-spun -sindicalistii -si-guvernantii -134952
http://www.fes.ro/pages/en/home -fes.php
https://www.moise.ro/2015/12/14/ce -poate -si-ce-nu-poate -fi-decent -in-legatura -cu-salariul -minim/
http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm
https://www.businesscover.ro/impactul -cresterii -salariului -minim -in-economie -pe-termen -scurt -mediu –
si-lung/
https://www.avocatnet.ro/articol_46900/Majorare -salariu -minim -2018 -Ce-avantaje -%C8%99i –
dezavantaje -vor-exista -pentru -romani.html
http://cursdeguvernare.ro/studiu -scenariile -cresterii -salariului -minim -impactul.html
https://republica.ro/ce -se-intampla -cu-lefurile -dupa -revolutia -fiscala -a-ministrului -misa -zsalariile -vor-
creste -fara-ca-de