Factoring
Cuprins
Introducere
Capitolul I. Factoring- soluția optimă de finanțare
1.1. Ce este factoringul
1.2. Apariția și dezvoltarea operațiunilor de factoring
1.3. Tipuri de factoring. Clasificare.
1.4. Factoringul intern și internațional
Capitolul II. Finanțarea prin factoring
2.1. Contractul de factoring
2.2. Părțile participante la contractual de factoring
2.3. Cum funcționează
2.4. Avantajele și dezavantajele operațiunilor de factoring
2.4.1. Avantajele și dezavantajele factoringului domestic
2.4.2. Avantajele și dezavantajele factoringului de export
2.4.3. Avantajele și dezavantajele factoringului de import
3.1. Prezentarea serviciilor de factoring
3.1.1. Factoring domestic
3.1.2. Factoring de export
3.1.3. Factoring de import
3.1.4. Reverse factoring
3.2. Prezentarea aderentului S.C. DAFORA S.A.
3.3. Procedura de analiză și încheierea contractului de factoring dintre S.C. Dafora S.A. și UniCredit Țiriac S.A.
3.3.1. Descriere generală
3.3.2. Documentația
3.3.3. Contractul de factoring
3.3.4. Costurile de finanțare
3.3.5. Identificarea riscurilor
3.4. Finanțarea creanțelor
Capitolul IV. Concluzii și propuneri
Abstract
Bibliografie
Introducere
În contextul unei economii care în ultimii ani a trecut printr-o criza ce se resimte și acum, finanțarea reprezintă un pilon important pe care se bazează companiile, indiferent că sunt mici sau mari, sau că își desfășoară activitatea pe plan intern sau internațional. Nevoia de a oferi produse de o calitate ridicată și concurența cât mai acerbă dintre producători sau furnizorii de servicii a obligat companiile să apeleze la operațiuni de finanțare care să le ofere rapid lichidități astfel încât să își poată menține afacerea sau chiar să o dezvolte.
Un produs de finanțare modern a comerțului intern și internațional este factoringul. Dacă la început această metodă de finanțare se limita doar la finanțarea industriei de confecții, în perioada contemporană factoringul s-a extins asupra unor domenii foarte variate. Factoringul s-a dezvoltat datorită plăților de cont deschis, prin care produsele sau serviciile sunt decontate la un anumit termen de la data livrării sau prestării acestora.
Am ales această temă deoarece această formă de finanțare este foarte puțin promovată, cel puțin pe plan intern. Prin această lucrare am încercat să explic avantajele pe care le are finanțarea prin factoring față de alte forme de finanțare, indiferent dacă acest produs este oferit de o bancă sau de o companie privată de finanțare. Firmele care sunt în dificultate și nu sunt acceptați de bănci când solicită un credit, recurg la factoring ca ultimă variantă pentru a ieși din impas, deci nu cunosc sau cunosc prea puțin avantajele pe care oferă această metodă de finanțare.
Operațiunile de factoring se desfășoară la nivel internațional și pe lângă finanțarea pe care o primită, aderenții beneficiază și de o gamă largă de servicii, cum ar fi: servicii de consultanță, urmărirea și încasarea creanțelor și asumarea riscului insolvabilității clienților și a riscului valutar.
Tema pe care am ales-o este o temă de actualitate deoarece tot mai multe companii, mai ales IMM-uri au nevoie de lichidități și factoringul le satisface această nevoie rapid pentru că nu necesită timp de negocieri în comparație cu alte produse. Totuși, după cum arătat pe parcursul lucrării, pe durata crizei economice volumul operațiunilor de factoring s-a redus major. Prin alegerea acestei teme am dorit să demonstrez că factoringul este o tehnică de finanțare mai puțin periculoasă decât alte tehnici clasice pentru că factoringul este susținut de un schimb economic real, prin care se furnizează bunuri sau servicii care la rândul lor sunt productive. Factoringul oferă o finanțare sănătoasă care susține producția și prestarea de servicii și nu susține operațiunile cu caracter speculativ.
De asemenea, o contribuție importantă la alegerea temei l-a avut și modul în care sunt desfășurate operațiunile de factoring în România. Piața factoringului din România este într-o dezvoltare continuă, volumul operațiunilor și societăților care oferă acest fel de finanțare crescând de la an la an, deci firmele românești sunt din ce în ce mai interesați de această metodă de obținere a banilor.
Capitolul I. Factoring- soluția optimă de finanțare
Factoringul reprezintă o soluție rapidă de finanțare pentru firmele care au nevoie urgentă de lichidități, prin cesionarea facturilor cu plata la termen. Prin utilizarea acestui serviciu, firmele care au acces dificil la creditele bancare sau la alte tipuri de finanțare obțin lichiditățile necesare, fără să fie nevoie de prezentarea unor garanții materiale. Pentru că factoringul este o modalitate de finanțare imediată, IMM-urile își dezvoltă cash flow-ul, reușind astfel să își scadă gradul de îndatorare. Având disponibile lichidități, firmele se pot focaliza pe dezvoltare, chiar dacă este vorba despre o afacere mică, un start-up, pentru că societățile de factoring își bazează deciziile de finanțare nu numai pe analiza financiară ci și pe viabilitatea planului de afaceri.
În primul capitol se va defini conceptul de factoring, se vor analiza operațiunile de factoring și se va prezenta factoringul la nivel internațional.
Ce este factoringul
Conform Dicționarului explicativ al limbii române, factoringul este definit ca „mod de finanțare pe termen scurt (în general, a exporturilor de mărfuri de larg consum), conform căreia o instituție financiară (bancă, grupuri intermediare, etc.) se obligă, pe baza unui contract, să preia, în schimbul unui comision (cotă procentuală din valoarea tranzacției), toate creanțele exportatorului, inclusiv riscul neîncasării la termen a creanțelor.”
Ideea factoringului nu este una nouă. O găsim în istoria antică, în Roma, unde negustorii, nobilii sau producătorii își valorificau bunurile prin intermediari care erau agenți comerciali sau factori. Conceptul de factoring îl regăsim și în Anglia secolului XVII, apoi în Statele Unite ale Americii, care dezvoltaseră o relație comercială cu Anglia, relație prin care Anglia furniza coloniștilor din Statele Unite ale Americii produse textile și nu numai. Pentru facilitarea comerțului cu mărfuri coloniale și engleze s-au înființat parteneriate prin care membrii să obțină un profit pentru plătirea datoriilor. Partenerii acestor acorduri au primit numele de „agenți de factori” și rolul lor a fost de a asigura un schimb ușor de mărfuri. Rolul factorului a scăzut considerabil odată cu apariția Revoluției Industriale pentru că producătorii și-au dezvoltat strategii de vânzare, deci nu mai erau dependenți de factori atunci când își valorificau marfa. Factorii au fost nevoiți să se reorienteze, devenind astfel organizații specializate în servicii bancare și de creditare. Prin prestarea acestor servicii, factorul avea rolul de intermediar și garanta plățile clienților, achiziționa creanțele partenerilor astfel încât clienții efectuau plățile direct către factor. Factorul credita și partenerii, dându-le avansuri în bani după ce evalua marfa, pe care o controla prin gaj sau prin recipisa de depozit.
După cum am amintit anterior, la apariția lui, factoringul se adresa finanțării industriei textile și confecțiilor, astăzi adresându-se unor domenii variate. După ce economia bazată pe agricultură s-a transformat într-o economie industrială, factorii și-au dezvoltat strategii de creditare variate și complexe care se adresează unui număr impresionant de clienți din diverse ramuri ale economiei. Economistul italian, Vilfredo Pareto, a elaborat o formulă matematică ce avea la bază inegalitatea distribuției bogăției din Italia anilor 1900. Formula sa susținea că 80% din bogăția totală era deținută de 20% din populația țării.. Aplicat la sfera economică, principiul lui Pareto afirmă că 20% din resursele investite aduc 80% din rezultatele finale obținute, aici fiind incluse profiturile și pierderile. Pentru a se putea dezvolta și a obține un profit cât mai mare, firmele au nevoie de lichidități care să le ofere un avantaj, așa că apelează la factoring.
Astăzi, factoringul este operațiunea prin care o societate comercială furnizează un produs financiar complex care conține o serie de servicii: creditarea, acceptarea riscului de neîncasare a creanțelor, urmărirea și încasarea creanțelor și evidența contabilă a creanțelor.
BCR definește operațiunea de factoring ca „operațiune care include finanțarea, administrarea creanțelor, colectarea creanțelor, protecția împotriva riscului de neplată a debitorilor, efectuată de o societate bancară sau instituție financiară specializată denumită "factor", pe baza de contract încheiat cu o parte denumită "aderent", furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii.”
O altă definiție a contractului de factoring a fost oferită la Ottawa, care menționa că factoringul este ”operațiune sau tehnică de gestiune financiară prin care, în cadrul unei convenții, un organism specializat administrează în contul altuia conturile clienților, achiziționând creanțele acestora și suportând eventualele pierderi ale debitorilor insolvabili. Acest serviciu este remunerat printr-un comision aplicat la valoarea facturilor acceptate.”
Definiția cea mai simplă și concisă a procesului de factoring este cea engleză, conform căreia factoringul este operațiunea prin care o societate își vinde conturile de „clienți” unui factor. Factorul va achiziționa drepturile de încasare a creanțelor și în același timp el își asumă întregul risc al insolvabilității debitorilor.
Apariția și dezvoltarea operațiunilor de factoring
Operațiunile moderne de factoring au apărut în 1935, în Statele Unite ale Americii, ca răspuns la nevoia de finanțare manifestată de comercianți, operațiuni în care factorii percepeau un comision pentru facilitarea utilizării lichidităților de care dispuneau. Operațiunile de factoring s-au dezvoltat în deceniile următoare, ca urmare a exporturilor și importurilor tot mai crescute care solicitau o perioadă de credit tot mai mare care să asigure resursele financiare pentru plata bunurilor sau serviciilor contractate.
Cererea importatorilor de a cumpăra pe credit a dus la o nevoie tot mai ridicată a exportatorilor de bunuri și servicii de a-și utiliza resursele financiare plasate în exporturile efectuate, care erau scadente la termen.
Dacă la apariția sa, factoringul modern era gestionat doar de instituții specializate, azi, băncile și-au dezvoltat departamente și strategii specializate în efectuarea acestor operațiuni, fiind un serviciu de finanțare oferit clienților. Prin extinderea perioadei de plată a produselor sau serviciilor achiziționate, de la un termen de 30 de zile până la 120 sau 180 de zile factoringul a cunoscut o creștere masivă datorită facilității de a oferi rapid lichidități.
Furnizorii care livrează produse în loturi mari sau prestează servicii diversificate, cu activitate sezonieră sau au clientela dispersată, sunt conștienți că încasarea creanțelor se efectuează dificil, astfel că sunt nevoiți să apeleze la unități specializate de factoring, fie ca sunt bănci sau alte instituții financiare.
Prin implementarea operațiunilor de factoring, vânzătorul sau furnizorul de servicii obține rapid sumele datorate de clienți și reduce nivelul de muncă prin declinarea sarcinilor de evidență și urmărire a debitorilor în caz de neplată.
În România, operațiunile de factoring erau reduse datorită lipsei instituțiilor specializate care să le desfășoare. Astăzi, instituțiile acreditate să desfășoare activități de factoring, operează în general pe plan local pentru că nu au încă un sistem eficient de colaborare cu factori din alte țări pentru a verifica starea de solvabilitate a debitorilor străini. Singurele care operează la nivel internațional sunt băncile, care au departamente specializate pentru desfășurarea operațiunilor de factoring.
Prima bancă românească ce a introdus sistemul de factoring în România a fost Banca Româna tă facilității de a oferi rapid lichidități.
Furnizorii care livrează produse în loturi mari sau prestează servicii diversificate, cu activitate sezonieră sau au clientela dispersată, sunt conștienți că încasarea creanțelor se efectuează dificil, astfel că sunt nevoiți să apeleze la unități specializate de factoring, fie ca sunt bănci sau alte instituții financiare.
Prin implementarea operațiunilor de factoring, vânzătorul sau furnizorul de servicii obține rapid sumele datorate de clienți și reduce nivelul de muncă prin declinarea sarcinilor de evidență și urmărire a debitorilor în caz de neplată.
În România, operațiunile de factoring erau reduse datorită lipsei instituțiilor specializate care să le desfășoare. Astăzi, instituțiile acreditate să desfășoare activități de factoring, operează în general pe plan local pentru că nu au încă un sistem eficient de colaborare cu factori din alte țări pentru a verifica starea de solvabilitate a debitorilor străini. Singurele care operează la nivel internațional sunt băncile, care au departamente specializate pentru desfășurarea operațiunilor de factoring.
Prima bancă românească ce a introdus sistemul de factoring în România a fost Banca Româna pentru Dezvoltare SA (BRD), în 1994 când a devenit membră a Lanțului internațional de factori. La început, oferta de factoring a BRD se adresa doar exportatorilor români, banca utilizând doar tehnica de factoring de export. Banca Comercială Română SA (BCR) și Banca Comerciala Demirbank (în prezent Unicredit Țiriac SA), au devenit și ele membre ale Lanțului internațional de factori. Oferta BCR se adresa doar exportatorilor, iar după un an a început să desfășoare operațiuni de factoring și pentru clienții interni.
Volumul operațiunilor de factoring din România a crescut de la an la, valoarea tuturor acestor operațiuni desfășurate de BRD-GSG în anul 2012 fiind de peste 1 miliard de euro. Prin înregistrarea unui volum de peste un miliard de euro în operațiunile de factoring în anul 2012, BRD –GSG s-a plasat pe locul doi mondial în clasamentul Factors Chain International la categoria „Best Export and Import Factor” pentru calitatea serviciilor. În anul 2013 operațiunile de factoring au fost în scădere cu 8,2%, BRD-GSG înregistrând un volum de 918 milioane de euro.
Tipuri de factoring. Clasificare.
În relația de factoring există două părți care încheie un contract. O parte este denumită „aderent” și este partea care furnizează mărfuri sau prestează servicii, iar cealaltă parte este o instituție de credit sau o instituție financiară specializată, fiind denumită „factor” care are ca scop urmărirea creanțelor, protecția riscurilor de credit, pe când aderentul cedează factorului, fie cu titlul de gaj sau de vânzare, creanțele obținute din vânzarea mărfurilor sau prestarea serviciilor.
Tipurile de factoring se pot clasifica în mai multe categorii, în funcție de: tipul creanțelor, de momentul în care se efectuează plata acestora, de confidențialitatea operațiunii, dreptul de regres, moneda, nivelul maxim al finanțării sau de participanții la operațiunea de factoring.
În funcție de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare și administrare a creanțelor se disting două feluri de factoring:
Factoringul parțial- facturile sunt supuse unui proces de selecționare, nu toate sunt acceptate la cumpărare, iar încasarea facturilor îi revine aderentului pentru că factorul nu preia administrarea acestora;
Factoringul total- toate facturile sunt preluate de la aderent și administrate de către factor care va încasa facturile de la debitor, finanțează operațiunea și acoperă riscul de credit.
În funcție de momentul în care se achită creanțele:
Factoring clasic- factorul plătește facturile în momentul preluării acestora;
Factoringul la scadență- creanțele aderentului sunt plătite în momentul exigibilității acestora;
Factoringul mixt- este o combinație între cele două tehnici descrise mai sus, în care factorul plătește o anumită valoare din creanțele aderentului, urmând ca la o dată ulterioară să achite în totalitate valoarea creanțelor.
Deosebirea dintre cele trei tehnici de factoring enumerate mai sus este că doar una oferă serviciul de creditare. În tehnica factoringul clasic, instituția de factoring plătește aderentului suma doar atunci când îi sunt transferate creanțele sau după aceea, iar la factoringul la scadență plata se efectuează la scadența facturilor, între 10-20 de zile după acea dată.
La factoringul clasic, factorul primește comisionul și dobânzile la credit, iar la forma de factoring la scadență, aderentul nu primește dobânzi pentru că este plătit la termenul la care debitorul este somat la plată de către factor.
Confidențialitatea operațiunii de factoring:
Factoring închis (scontarea confidențială a facturilor)- clientul nu anunță ca a apelat la un factor pentru recuperarea creanțelor;
Factoring deschis- aderentul notifică clienții cedarea creanțelor către o terță parte.
Finanțarea prin operațiunea de factoring se poate efectua prin două forme:
Factoring cu regres- factorul își asumă riscul față de aderent, luând în considerare riscul indirect față de debitor, în funcție de bonitatea acestuia, deci se poate întoarce împotriva aderentului în cazul în care apar situații neprevăzute legate de debitorul străin;
Factoring fără regres- caz în care factorul își asumă riscul față de debitor, risc acoperit de factor și/sau de o societate specializată de asigurare. În acest caz factorul nu îl poate urmări pe aderent și preia întregul risc de neplata creanțelor.
Moneda: se acordă finanțarea în lei/valută pentru creanțele comerciale pe care clientul le deține din diverse contracte comerciale în lei.
Nivelul maxim al finanțării: până la 100% din contravaloarea facturilor în momentul cumpărării creanțelor de către instituția financiară.
Perioada de finanțare: majoritatea instituțiilor financiare oferă o perioadă de maxim 180 de zile de la data emiterii facturilor.
În funcție de participanții la operațiunea de factoring:
Factoring intern- relația dintre participanți nu este reglementată de un contract comercial internațional, se desfășoară pe teritoriul aceleiași țări și este suficientă participarea unui singur factor;
Factoring internațional- între părțile participante este încheiat un contract comercial internațional, în cadrul operațiunii sunt implicați doi factori, unul de export și cel de import. Procesul presupune cumpărarea creanțelor exportatorului- aderentul- asupra importatorului, cedându-le apoi factorului de import.
Factoringul intern și internațional
Cea mai mare organizație mondială care reunește companii independente de factoring sau bănci care oferă servicii și produse de factoring este Factor Chain International (FCI). FCI este o rețea globală care la ora actuală are 272 de membrii din 75 de țări și care sunt angajați în peste 80% din volumul operațiunilor de factoring internațional.
În 1968, la înființarea FCI, serviciile de factoring își desfășurau activitatea doar pe plan intern, fiind disponibile doar în Statele Unite ale Americii și câteva țări europene. Conceptul de factoring internațional sau transfrontalier era încă nou și limitat de acoperirea geografică. Prin apariția FCI s-a urmărit introducere conceptului de factoring în țările unde serviciile și produsele de factoring nu erau disponibile și dezvoltarea unui cadru de factoring care să permită factorilor de export și de import să colaboreze îndeaproape. Prin stabilirea unui set de reguli pentru toți membrii FCI s-a obținut un sistem de lucru standard în care companiile de factoring operează după un cod de conduită globală. patru părți: furnizorul (exportator) și factorul de export care se a
Dezvoltarea factoringului intern a avut ca efect apariția factoringului internațional. După cum îi spune și numele, factoringul internațional implică existența unui sistem format din cel puțin un factor aflat în țara exportatorului, precum și cumpărătorul (importator) și factorul de import din țara importatorului. Factorul de export și cel de import au roluri bine definite de organizația de factori din care face parte. În lipsa unui regulament unitar, operațiunile de factoring ar fi haotice. Prin reglementarea relației dintre cei 4 participanți la contractul de factoring internațional se stabilesc clar responsabilitățile pe care factorul de export le are față de exportator și față de factorul de import. Responsabilitățile vor fi asumate și de către factorul de import față de importator și față de factorul de export.
Dacă la operațiunile de factoring internațional sunt implicate 4 părți, la factoringul intern elaborarea contractului presupune participarea a 3 părți. Furnizorul, care prestează servicii sau este un producător care prin semnarea contractului de factoring devine aderent. Beneficiarul este cel care achiziționează serviciile sau produsele de la furnizor și care, conform cu contractul de factoring, va plăti factura direct către factor. Factorul este cel care cumpără datoriile de la furnizor și îl finanțează pe acesta .
Ca operațiunile de factoring internațional să aibă succes este necesar ca factorii care sunt angrenați în activitate să dea dovadă de profesionalism, bonitate și să activeze într-o formă unitară. Dacă un export inițiat de către factorul de export către o țară unde nu are un ca și corespondent un factor de import, atunci operațiunea de factoring ar eșua. Pentru că nu toate țările desfășoară activități de factoring, dar exportatorii își măresc constant volumul vânzărilor cu plata la termen scurt spre noi piețe de desfacere, cu risc de țară sporit, factorii de export, pentru a veni în ajutorul exportatorilor, au elaborat noi strategii. Factorii de export au apelat la asiguratori, care să îi protejeze contra riscului de neplată din partea debitorilor, pentru exporturile în care rețeaua de factoring nu operează sau au polițe de asigurare care să acopere riscul de neplată pentru debitele cumpărate fără recurs. Prima de asigurare care trebuie achitată asiguratorului este calculată prin aplicarea unui anumit procent asupra valorii totale a debitelor asigurate de polița de asigurare.
O altă diferență dintre factoringul intern și cel internațional este dată de moneda în care se execută plata. La factoringul intern operațiunea de finanțare este efectuata de factor către exportator în moneda internă, pe când în cazul operațiunilor de factoring internațional factorul de export efectuează operațiunea de finanțare în moneda în care este realizată facturarea mărfurilor sau a serviciilor furnizate de către exportator. Avantajul finanțării în moneda națională este acela că factorul nu este supus riscului valutar, dar la factoringul internațional. factorul este expus riscului fluctuațiilor valutare și va fii nevoit să contracareze efectele acestui risc prin operațiuni de hedging.
Pe plan intern factorul factorul este însărcinat cu controlul creditului și acceptă riscul de credit. În operațiunile de factoring internațional, factorul de export are rolul de a proteja exportatorul -aderentul- împotriva riscului de creditare. La rândul său, factorul de export este asigurat de factorul de import care este responsabil totodată pentru controlul local al creditului.
În cadrul sistemului dublu – factor, factorul de export urmărește doar exportatorul, iar factorul de import îl urmărește doar pe importator. Astfel se facilitează desfășurarea operațiunilor de factoring pentru că ambii factori cunosc piața locală și legislația țării pe teritoriul căreia se operează, colaborând pe baza unui standard de reguli stabilite la nivel internațional. La nivel intern, factorul urmărește atât furnizorul cât și cumpărătorul, gestionând creanțele furnizorului și obligațiile de plată ale cumpărătorului. Avantajul operatorului de factoring intern este că acesta cunoaște piața internă, ambii parteneri și legislația internă. Operațiunile de factoring internațional pot avea o durată mai mare și implica cheltuieli ridicate datorită conflictelor ce pot apărea pe parcurs și soluționarea acestora.
La operațiunile internaționale de factoring singurul care încasează sumele de la importator este factorul de import, spre deosebire de factoringul intern, unde există doar un singur factor care colectează fondurile.
Datorită numărului de părți implicate în contractul de factoring internațional, a fluctuațiilor valutare și a unor situații neprevăzute, operațiunile de factoring implică un număr mai mare de riscuri pentru factor. Acesta se poate confrunta cu fraude externe efectuate de către clienți, facturi false, plăți direcționate eronat, neatribuirea notelor de credit. Pentru a elimina riscul de fraudă, factorul poate încheia o poliță de asigurare antifraudă sau supunerea clientului la un audit extern.
Nerespectarea prevederilor juridice și regulamentelor fiscale aplicate în țările factorului de export și celui de import duc la apariția conflictelor care solicită un volum mai mare de muncă și un număr ridicat de oameni și instituții pentru soluționarea acestora.
Statistica FCI arată o creștere explozivă a operațiunilor de factoring internațional în care sunt implicate instituții și companii din România (vezi graf. 1). Dacă în 2007 România derula operațiuni de factoring în valoare de 1300 de milioane de euro, în 2008 valoarea crește la 1650 de milioane de euro, ca în 2009, în timpul crizei economice, valoarea operațiunilor să scadă la 1400 de milioane de euro. Din 2007 până în 2013 valoarea operațiunilor de factoring se dublează, astfel că 2013 contabilizează operațiuni de factoring în valoare de 2713 milioane euro. Ponderea cea mai mare a operațiunilor de factoring din România este deținută de bănci, care au suficiente lichidități pentru a putea derula operațiuni de factoring la nivel mondial.
(graf.1)
Capitolul II. Finanțarea prin factoring
Contractul de factoring
Orice activitate comercială desfășurată de mai multe părți este reglementată printr-un contract acceptat de toate părțile implicate. Instituțiile de credit, fie că sunt bănci sau instituții specializate de factoring încheie un contract cu aderentul pentru preluarea creanțelor pe de-o parte și ca modalitate de creditare, pe de altă parte. Fiind un instrument important cu aplicabilitate continuă ce are ca efect mărirea fluxului de activități comerciale, contractul de factoring se poate încheia atât între parteneri interni cât și internaționali. Până în anul 2002, contractul de factoring era doar un document ce oferea instituțiilor de credit din România să achiziționeze creanțele unei firme în schimbul unei creditări la care se aplica un comision. Legea nr. 469/2002 a stabilit în mod oficial natura contractului de factoring, dar și valențele sale, limitându-i astfel domeniile de aplicabilitate.
O definiție a contractului de factoring afirmă că prin acest tip de contract, o persoană, aderentul, care poate fi vânzător de bunuri sau servicii, exportator pe plan internațional, cedează creanțele pe care le are împotriva clienților, importatori pe plan mondial, numită factor, care are sarcina să încaseze aceste creanțe, substituindu-se în acest scop în toate drepturile pe care aderentul le are împotriva debitorilor săi.
Contractul de factoring a apărut din nevoia furnizorilor de servicii sau produse să obțină rapid lichidități fără să ofere prea multe garanții. În lipsa unui text legal care să stabilească clar modalitatea în care se desfășoară operațiunile de factoring, contractul de factoring statuează clar ce drepturi și îndatoriri are fiecare parte, fiind un ghid de procedură, profesionalism care garantează securitatea operațiunilor.
Deși operațiunile de factoring presupun preluarea creanțelor unui aderent de către un factor care le va încasa de la clienții aderentului, în practică, contractul de factoring se transformă într-unul de creditare deoarece factorul încearcă să își acopere daunele pricinuite de neplata debitelor la termen și obligă aderentul să depună garanții suplimentare, cum ar fi ipoteci, gajuri sau depozite colaterale.
Din punct de vedere al cadrului juridic, contractul de factoring face parte din categoria contractelor comerciale sinalagmatice, consensuale, oneroase, cu executare succesivă. Contractul de factoring este: sinalagmatic pentru că ambele părți își asumă obligații reciproce pe care trebuie să le mențină pe perioada derulării acestuia; este consensual pentru că presupune validitatea consimțământului, ambele părți trebuie să își exprime în scris acordul de voințe; oneros pentru că factorul percepe un comision pentru fiecare operațiune de factoring, în funcție de plafonul stabilit cu aderentul și este cu executare succesivă pentru că se stabilește un plafon între factor și aderent, aderentul cesionează factorului creanțele pe care le deține asupra creditorului, creanțele fiind dovedite prin facturi emise de aderent și acceptate de debitor.
Caracteristicile menționate anterior sunt generale și pe lângă acestea există și caracteristici particulare ale contractului de factoring:
este un contract de adeziune pentru că aderentul, în scopul obținerii finanțării de la factor, acceptă ansamblul clauzelor impuse de factor, în special cele în legătură cu selectarea clienților;
are caracter personal, termenul juridic fiind intuitu personae, deoarece factorul semnează contractul doar cu aderenții care își conduc afacerea cu vigilență și pe care îi verifică prin solicitarea anumitor documente pe care le depun împreună cu cererea de finanțare;
contractul are o clauză de exclusivitate care statuează faptul că aderentul cedează toate creanțele sau o parte a acestora aceluiași factor. Practic, exportatorul poate ceda factorului creanțele pe care le are într-o anumită țară pe care o specifică în contract.
În unele state membre ale Uniunii Europene cum ar fi Italia, Belgia, Anglia, Olanda, operațiunile de factoring sunt reglementate prin dispozițiile legii care sunt aplicate cesiunii de creanțe, pe când în Franța operațiunile de factoring sunt reglementate prin subrogație convențională.
Totuși, contractul de factoring are o alcătuire particulară, care îl definește ca un tot unitar și de sine stătător, care are regim juridic propriu, distinct nu doar de cesiunea de creanță ci și de subrogația convențională, pe care le implică. Contractul de factoring este format din mai multe părți. Un raport contractual al aderentului cu diverși beneficiari. Raportul contractual poate fi de vânzare-cumpărare, prestare servicii sau executare de lucrări. Beneficiarii sunt debitori ai plății pentru produsele și serviciile oferite de aderent. O altă parte a contractului de factoring este reprezentată de condițiile de acordare a creditului de către factor aderentului, din momentul cedării creanțelor până la încasarea lor de la debitori. A treia parte se ocupă de cesiunea creanțelor de la aderent în favoarea factorului cesionar, care se subrogă în drepturile acestuia față de debitor din momentul în care a efectuat plățile către aderent.
Acordul de factoring nu poate fi asimilat cu gajul factorului și nici nu este redus la mandatul comercial, deoarece, factorul deține proprietatea și nu gajul creanțelor cedate, iar în cea de-a doua situație, multitudinea obligațiilor factorului depășește angajamentele unui mandatar. Mandatarul este obligat să vireze toate sumele încasate către mandant, iar factorul este obligat să plătească totalitatea creanțelor aderentului, suma urmând să fie încasată ulterior, factorul asumându-și riscul insolvabilității debitorilor, pe care de cele mai multe ori reușește să-l evite prin încheierea unei polițe de asigurare.
În contractele internaționale, exportatorul își cedează creanțele în schimbul creditelor obținute de la factor, care devine proprietarul creanțelor astfel încât le poate trimite unui factor importator care să îi execute pe debitori. Dacă factorul ar avea calitatea de mandant al aderentului, nu ar avea posibilitatea să vireze contravaloarea creanțelor în contul aderentului înaintea încasării efective a datoriilor, nu și-ar putea asuma riscul insolvabilității debitorilor și nici nu ar putea încasa creanțele primite de la aderent.
Deosebirea dintre mandant și factor se poate observa și la volumul la care sunt executate operațiunile de recuperarea creanțelor. Mandantul poate executa o operațiune singulară care să vizeze o parte din creanțele aderentului, pe când operațiunile de factoring vizează totalitatea creanțelor aderentului. Deși operațiunile de factoring au similarități cu tehnica scontului, cele două au diferențe majore. Ambele operațiuni au același scop, să finanțeze aderentul, în schimbul finanțării banca sau societatea de factoring va prelua o creanță nescadentă, cu dobândă și comision. Diferența dintre cele două operațiuni bancare se observă la nivelul asumării riscului de neîncasare. În cazul scontării, societatea care va prelua creanța pentru care primește un comision, poate returna documentul de încasare către aderent. În cazul operațiunilor de factoring, instituția care preia creanța pentru care va primi un agio de la aderent nu va putea restitui creanța solicitantului, chiar dacă debitorul intră în insolvabilitate. O altă deosebire dintre operațiunile de factoring și cele de scont apare la volumul de operații executat. Dacă scontul se desfășoară la nivelul unei operațiuni izolate, factoringul se execută asupra tuturor creanțelor și după cum am amintit anterior, intervine clauza de exclusivitate.
Factoringul este diferit și de serviciul de asigurare de credite, pentru că societatea de asigurare are obligația strictă de a plăti despăgubiri doar în cazul în care debitorul nu își achită datoriile, spre deosebire de factor care, primind creanțele cedate de aderent, este obligat să le achite din momentul cesionării acestora.
Părțile participante la contractual de factoring
După cum am amintit mai sus, contractul de factoring este tipul de contract semnat între o persoană juridică, numită aderent și un factor care va prelua creanțele pe care aderentul le are de recuperat de la debitori.
În general, contractul de factoring presupune existența unor Termeni și Condiții (Cadru General) care oferă informații despre:
obligațiile aderentului și obligațiile factorului;
condițiile garanției;
durata medie a creditului;
încasarea și urmărirea creanțelor;
remunerarea societății de factoring.
Atribuțiile aderentului:
prin semnarea contractului, aderentul își asumă anumite riscuri alături de factor, astfel încât garantează alături de factor creanțele clienților săi, până la limita plafoanelor stabilite de comun acord cu factorul;
își asumă responsabilitatea în cazurile contestațiilor tehnice sau comerciale reclamate de client și acceptate ca valabile de aderent;
are dreptul să încaseze de la factor contravaloarea facturilor acceptate, exceptând valoarea comisionului datorat și valoarea dobânzii aferente sumei cu care va fi creditat de factor;
primește de la factor, la anumite intervale de timp, rapoarte despre situația clienților săi;
este informat de factor asupra considerentelor comerciale ce au determinat neîncasarea unei facturi, dacă este cazul.
Atribuțiile factorului:
îi revine sarcina de a încasa creanțele preluate de la aderent;
garantează, alături de aderent, creanțele până la limita plafonului stabilit;
acceptă pentru încasare creanțele ce privesc mărfurile stabilite în contract;
plătește aderentului un anumit procent din contravaloarea facturilor acceptate spre încasare, chiar în momentul primirii facturilor;
comunică valoarea comisionului perceput pentru activitatea de factoring, scăzând din valoarea facturilor comisionul și dobânzile;
urmărește încasarea facturilor, ținând evidența necesară pentru client și îl creditează pe aderent cu valoarea creanțelor primite pentru a fi încasate și îl debitează cu contravaloarea creanțelor încasate;
în cazul în care nu reușește să încaseze o factură, deschide o acțiune împotriva clientului respectiv, prevenind pe aderent asupra considerentelor comerciale ce au determinat neîncasarea facturii.
Prin debitarea clientului cu un anumit procent din contravaloarea facturilor acceptate spre încasare, factorul se transformă în creditor-finanțator. Restul sumei până la 100% va fi reținut de factor ca garanție necesară acoperirii unor riscuri neprevăzute legate de calitatea mărfii, lipsa stocurilor sau alte riscuri ascunse.
Cum funcționează
Operațiunea de factoring presupune participarea a cel puțin trei părți: furnizorul, denumit și aderent, debitorul care este clientul furnizorului și factorul care este liantul dintre aderent și debitor. Clientul achiziționează produse sau servicii de la furnizor care i le livrează în baza unui contract comercial încheiat între ei. În baza contractului de factoring, clientul prezintă societății de factoring documentația care este formată din: drepturile de încasare cedate, declarație privind transferarea factorului a drepturilor sale de încasare și o cerere de plată a facturilor emise.
Societatea de factoring analizează facturile primite de la client și îl informează pe acesta cu privire la facturile acceptate. Dacă toate facturile sunt acceptate de către factor atunci este cazul unui factoring total, dacă doar o parte din facturi sunt acceptate, atunci este un factoring parțial. După examinarea facturilor, clientul îi trimite factorului originalul facturilor, apoi aderentul îl înștiințează pe debitorul său cu privire la cedarea creanțelor societății de factoring.
Conform contractului dintre client și societatea de factoring, factorul plătește o parte din contravaloarea facturilor acceptate, de obicei este un procent cuprins între 80% și 90% din valoarea totală, după deducere comisionului societății de factoring. Acest comision, în limbajul de specialitate este denumit și „agio” și este diferit de la o țară la alta sau de la o perioadă la alta, valoarea lui fiind influențată de raportul dintre cerere și ofertă sau de situația economică. Valoarea comisionului este dată și de serviciile oferite de către societatea de factoring care pot fi: administrarea creanțelor transmise, finanțarea facturilor, recuperarea creanțelor de la debitori și protecție împotriva riscului de plată.
Clientul este notificat de către bancă despre creditarea contului cu suma stabilită prin contract cu instituția de factoring după care debitorul va plăti societății care desfășoară operațiuni de factoring valoarea deplină a facturilor la termenul stabilit în contract. La încasarea banilor de la debitor, factorul va plăti clientului restul rămas.
În cazul unor contracte de factoring internaționale situația se complică pentru că există cel puțin patru participanți la contractul de factoring. La nivel internațional, pe lângă factorul din țara exportatorului, mai participă și u al doilea factor care este rezident în țara importatorului. Factorul importator va prelua riscurile colectării drepturilor de încasat din țara sa sau factorul exportator va cumpăra drepturile de încasat de la un aderent intern și le va trimite spre colectare unui factor din țara debitorului, totodată exportând și riscul.
Aderentul, care în acordurile internaționale are calitatea de exportator, încheie un contract comercial internațional cu un cumpărător, care dobândește calitatea de importator. Factorul de export, în funcție de modalitatea de plată descrisă în contractul comercial, poate avea corespondenți diverși: factorul de import, în cazul în care se utilizează modalitatea de plată prin ordin simplu; dacă modalitatea de plată precizată în contract este ordinul de plată documentar sau acreditivul documentar irevocabil sau plata este garantată de o scrisoare de garanție bancară atunci corespondentul este banca importatorului. Un alt corespondent al factorului de export poate fi reprezentat și de o societate de asigurare în cazul în care exportatorul s-a asigurat contra riscului de țară sau împotriva riscului de neplată.
Pentru a iniția operațiunea de factoring, furnizorul de servicii sau mărfuri completează și depune cererea de finanțare prin modalitatea de factoring la factorul de export. Cererea de finanțare conține date despre solicitant, domeniul în care își desfășoară activitatea, informații despre clienți, informații despre cifra de afaceri și alte activități comerciale pe care le desfășoară. Pe lângă datele generale, aderentului îi sunt solicitate și date specifice despre fiecare debitor, cum ar fi: denumirea debitorului, adresa, CUI-ul, numărul de înregistrare la Registrul Comerțului, vânzări estimate sau istoricul relațiilor comerciale anterioare dintre furnizor-cumpărător.
Mai departe cererea de factoring va fi trimisă prin sistemul EDIFactoring de către factorul de export către cel de import și odată cu cererea se va solicita și stabilirea unui plafon pentru operațiunea aflată în desfășurare. Plafonul se stabilește de către factorul de import. Pe lângă calitatea de a fi membru a Factors Chain International, instituțiile de factoring, cu precădere băncile utilizează sistemul EDIFactoring pentru încasări și plăți care le permite să monitorizeze și gestioneze încasările clienților, indiferent de continentul de unde sunt efectuate. După ce acest pas a fost îndeplinit, factorul de import va aduna toate datele care îi sunt necesare pentru a analiza situația economico-financiară și bonitatea debitorului. Dacă rezultatul analizei efectuată de factor este favorabilă, acesta va transmite către factorul de import plafonul preliminar, termenii, condițiile și costurile operațiunii de factoring. Factorul de export va comunica aderentului termenii și costurile totale ale operațiunii, în acestea fiind incluse atât condițiile și costurile factorului de export cât și ale factorului de import.
După ce aderentul a rezolvat eventualele obiecții sau conflicte generate în relația cu cei doi factori, acceptă condițiile și costurile acestora și va semna contractul de factoring. Între aderent și instituția specializată de factoring sau banca comercială care oferă servicii de factoring și are calitatea de factor de export se va încheia contractul de factoring internațional. În baza contractului- cadru încheiat între factori și a acordului de factoring, se va încheia între factorul de export și cel de import un contract individual pe baza contractului comercial. Factorului de export îi revine obligația de a-l finanța pe aderent, să îi administreze facturile și să-i acopere riscul de credit pentru restul de plată, iar factorului de import va fi cel care va gestiona facturile de import pentru debitorii din țara sa, va încasa creanțele și va acoperi riscul de credit.
Ultima etapă din acest proces se va desfășura atunci când aderentul își va anunța debitorii despre cedarea creanțelor companiei de factoring și că plățile se vor efectua în contul și în favoarea factorului de export. Între factorul de import ți importator/debitor nu există o relație contractuală, ci o relație de tip creditor-debitor, apărută prin cedarea drepturilor de creanță de la exportator la factorul de export și mai departe, către factorul de import. Debitorul poate accepta plata creanțelor în contul companiei de factoring sau poate refuza și atunci facturile vor fi recesionate factorului de export și operațiunea de factoring nu va mai avea loc.
După cum am specificat în capitolul I, contractul de factoring a apărut ca o alternativă la creditul bancar. Societatea de factoring virează sumele datorate de un debitor unui aderent, direct aderentului și preia creanțele care îi sunt cesionate. Prin operațiunile de factoring aderentul are posibilitate să continue activitatea comercială, într-o economie în care societățile comerciale au o nevoie tot mai mare de lichidități, factorul pe lângă achiziționarea creanțelor de la un aderent, preluând și riscul de neplată de către debitor a sumelor.
În operațiunile bancare, unde factoringul este un produs cu o multitudine de servicii, factorul încearcă să elimine posibilele pagube venite din diferite motive, printre care cel mai frecvent este neplata debitelor la termen, ceea ce duce la obligativitatea aderentului să ofere garanții suplimentare (ipoteci, gajuri și depozite colaterale), astfel contractul de factoring capătă forma unui contract de credit. Băncile își protejează tot timpul investițiile așa că nu finanțează aderentul cu contravaloarea completă a creanțelor, ci îi oferă un procent maxim de 80% din valoarea creanțelor. În operațiunile de cesionare a creanțelor este necesară anunțarea expresă a debitorului asupra cesionării creanțelor de către aderent, factorului. Debitorul va accepta cesionarea datoriilor pe care le are către aderent și le va stinge prin contul de factoring. Clientul/debitorul/importatorul poate refuza colaborarea cu societatea de factoring și să achite valoarea facturilor direct către furnizor/aderent/exportator.
Pentru a exemplifica modul în care aderentul își notifică clientul despre cesionarea creanțelor, descriem modul în care Banca Comercială Română utilizează o metodă facilă pentru anunțarea debitorului. Procedura Băncii Comerciale Române precizează că pe fiecare factură emisă de aderent către debitor să fie menționat următorul text „Prezenta factură este cesionată în favoarea Băncii Comerciale Române care este îndreptățită să primească contravaloarea acesteia. Plata se face în favoarea Băncii Comerciale Române” la detaliile de plată fiind menționate numărul, seria și emitentul facturii. Prin menționarea acestui mesaj pe facturile emise, automat se notifică debitorul despre cesionarea convenită între aderent și factor. Dezavantajul BCR-ului este că orice reclamație sau litigiu va fi îndreptat către B.C.R..
Încetarea contractului de factoring se realizează prin acordul ambelor părți dar este posibilă și denunțarea unilaterală după ce între părți s-a stabilit un plafon. Prin stabilirea plafonului se evită calcularea de către factor a unor cheltuieli generate de gestionarea contului de factoring sau în cazul în care aderentul renunță la raporturile contractuale pe care le are cu debitorul nu mai poate să utilizeze sumele din plafonul stabilit împreună cu societatea de factoring.
Avantajele și dezavantajele operațiunilor de factoring
Avantajele și dezavantajele factoringului domestic
Avantajul cel mai important al factoringului de care pot beneficia aderenții este obținerea de lichidități într-un termen scurt, fără a lua în considerare gradul de îndatorare al societății și fără a solicita garanții suplimentare, cum se întâmplă de obicei la contractele de credit. Dacă aderentul are toată documentația pregătită poate primi finanțarea în aceeași zi, după semnarea acordului de factoring. Consecința obținerii lichidităților într-un termen scurt este îmbunătățirea cash flow-ului. Spre deosebire de creditare când lichiditățile au o destinație specifică, fondurile primite de la factor pot fi utilizate de aderent să își acopere nevoile stringente.
Datorită documentației reduse care trebuie oferită băncii sau societății de factoring, fondurile se acordă foarte repede sau factorul poate refuza, după analiza dosarului, semnarea contractului de factoring, astfel aderentul se poate reorienta rapid spre altă bancă sau spre altă formă de finanțare. Prin cesionarea creanțelor către factor, aderentul își poate focaliza resursele spre dezvoltarea afacerii prin mărirea producției și a pieței de desfacere, factorul fiind cel care ocupă de urmărirea debitorului și de evidența facturilor derulate prin factoring.
Dacă vom consulta principalele instituții bancare ce oferă servicii de factoring, vom observa că societățile care apelează la factoring au numai de câștigat. Printre beneficiile comune pe care le enumeră instituțiile bancare de sunt următoarele:
finanțare rapidă, flexibilă, în funcție de necesități, fără garanții reale;
lichiditățile generate prin finanțarea creanțelor permit optimizarea trezoreriei și pot fi utilizate în funcție de necesitățile societății comerciale
posibilitatea acordării partenerilor interni a unor termene de plată mai mari;
îmbunătățirea comportamentului la plată al partenerilor prin procedura de colectare, ceea ce conduce la încasări mai rapide și, implicit, costuri de finanțare mai reduse.
Dezavantajul principal al factoringului este reprezentat de mobilizarea creanțelor scadente la termen, care are loc în cuantum de cel mult 80% din valoarea totală a creanței, restul sumei decontându-se la scadența de valoarea plăți dispuse de către debitor. Alt dezavantaj al factoringului intern este dat de perioada de plata a creanțelor, care sunt plătite la termen scurt, 30, 60 sau 120 de zile. În mod excepțional se acceptă creanțe plătibile la termen de 180 de zile. Operațiunea de factoring se poate desfășura cu recurs asupra exportatorului. Cheltuielile totale de finanțare sunt asumate de aderent care suportă costul finanțării (dobânda), cât și valoarea comisioanelor percepute de către factor.
Avantajele și dezavantajele factoringului de export
Prin factoringul de export, aderentul care are calitatea de exportator, își transferă creanțele factorului de export, acest transfer având ca efect încasarea rapidă și irevocabilă a valorilor nominale (calculate din facturi) din parte factorului, care va juca rolul de finanțator al aderentului până când debitorul străin (importatorul) își va achita facturile emise de aderent. Importatorul, la fel ca exportatorul, trebuie să își achite obligațiile lunare către bugetul de stat, facturile către furnizorii de electricitate, apă, gaze, salarii și achiziționarea materiilor prime necesare desfășurării activității de producție. Prin factoring, aderentul are posibilitatea să dispună de fluxul de bani care să-i permită desfășurarea activității, să-și reducă ciclul de rotație al fondului de rulment prin plata imediată a facturilor de către o singură instituție financiară – cea de factoring- și nu de portofoliul întreg de clienți, pe care trebuie să îl gestioneze.
Aderentul elimină riscul de insolvabilitate al partenerului comercial, risc pe care și-l asumă compania de factoring. Prin eliminarea acestui risc, aderentul nu mai este nevoit să suporte din contul de profit pierderile implicate de riscul insolvabilității partenerului comercial.
Unitatea de factoring care preia creanțele de la aderent, primește împreună cu aceste și portofoliul de clienți din contabilitatea exportatorului, astfel se simplifică evidența contabilă a aderentului și se reduc cheltuielile prin reducerea compartimentului financiar-contabilă privind încasarea facturilor, astfel fondurile care se adresau aparatului de urmărire financiar-contabilă se pot redirecționa către alte departamente. Factorul execută toate procesele referitoare la facturile emise de aderent: le introduce în sistemul informatic, urmărește încasarea lor și la anumite perioade timp întocmește rapoarte financiare pe care le înmânează aderentului. Prin primirea portofoliului de clienți, factorul devine consilierul aderentului, oferindu-i informații despre selectarea clienților, despre bonitatea acestora și sfătuindu-l asupra politicilor comerciale, aderentul cedând astfel o parte din autonomia economico-financiară. Pe lângă lichiditățile pe care le primește din partea societății de factoring, aderentul mai primește un pachet de servicii, printre care metode moderne de gestiune și contabilitate, studii de conjunctură și analiza pieței externe, servicii juridice pentru a-l eficientiza pe aderent. Tot prin colaborarea cu factorul, exportatorul își mărește piața de desfacere prin stabilirea de relații cu parteneri care au o capacitate de plată sporită.
Volumul lichidităților oferite de factoring este nelimitat. Factoringul este singura sursa de finanțare care crește exponențial cu numărul vânzărilor. Cu cât cifra de afaceri crește, devin disponibile sume de bani mai mari care să asigure cererea de finanțare crescută. Prin creșterea volumului de lichidități, aderentul profită de discounturile pentru plata imediată sau pentru cantitățile mari de mărfuri comandate care pot fi plătite la livrare. Având disponibile lichidități, aderentul nu mai este nevoit să ofere diverse facilități (discounturi pentru plata imediată) la exporturile pe care le efectuează. Deci prin eliminarea discounturilor pentru plata imediată și eliminarea altor reduceri oferite clientului, aderentul compensează costurile generate de factoring.
Dacă aderentul apelează la o bancă pentru operațiuni de factoring, acesta beneficiază de servicii bancare de specialitate, cum ar fi analiza eficienței economice sau i se alimentează contul cu lichidități necesare operațiunilor de plăți desfășurate curent. Indiferent că instituția de factoring este o bancă sau o societate privată, nu există limite geografice, factorul poate să își desfășoare activitatea oriunde în lume, exportatorul poate să deruleze parteneriate cu clienți indiferent de zona geografică.
Factoringul nu reprezintă, din punct de vedere tehnic, un împrumut deoarece este o operațiune de vânzare-cumpărare prin care se tranzacționează o creanță scadentă în viitor, dar aceasta nu apare posturile bilanțiere de datorii ale exportatorului. Deci, aderentul are posibilitatea să apeleze și la alte modalități de finanțare (de ex. creditele bancare), prin care să-și acopere nevoia de lichidități suplimentare.
Dezavantajele exportatorului
Prin apelarea la factoring, aderentul primește cel mult 80% din valoarea totală a creanței, diferența urmând să fie decontată la scadența din valoarea plății dispuse de către clientul importator prin intermediul factorului de import și numai după deducerea valorii dobânzii și a comisioanelor datorate factorului de export. Exportatorul nu poate utiliza serviciile de factoring pentru creanțele plătibile la termen lung.
Operațiunea de factoring se poate derula și cu recurs asupra exportatorului. Un alt dezavantaj al factoringului pentru exportator este dat de obligațiile de livrarea mărfurilor sau prestarea de servicii către importator peste limita de credit convenită cu factorul de import și astfel exportatorul poate fi preocupat de căutarea altor surse de finanțare.
Avantajele factorului de export
Factorul de export se poate proteja de posibile pierderi pentru că poate colabora cu mai mulți factori de import din țara importatorului dacă valoarea mărfurilor achiziționate de către debitor de la importator este mare. Prin încheierea de acorduri cu mai mulți factori de import, factorul de export evită să se expună pe un singur factor de import sau atunci când factorul de import nu poate să acopere întreaga valoare a exportului prin limita de credit alocată.
Factoringul, pe lângă operațiunea de finanțare, este și o operațiune de plasament. Plasamentul se efectuează în condiții reduse, deoarece riscul de credit îi revine factorului de import sau dacă este o operațiune de factoring cu recurs, atunci riscul se răsfrânge asupra exportatorului.
Derularea operațiunilor de factoring aduce societății de factoring comisioane și dobânzi colaterale cu costul resurselor atrase pentru finalizarea operațiunii, cu riscul, valoarea și scadența operațiunii.
Dezavantajele factorului de export
Având în vedere că plata creanțelor este dispusă de către importator în favoarea factorului de import care are rolul să transfere mai departe sumele încasate în favoarea factorului de export, factorul de export poate înregistra posibile întârzieri în încasarea creanțelor. Totuși, în practică, s-a observat faptul că importatorul este preocupat de achitarea obligațiilor spre factorul de import din țara sa decât fața de exportator, pentru a-și proteja imaginea pe piața locală. În consecința, implicarea factorului de import în procesul de transfer al fondurilor nu crește durata transferului, importatorul dorind să achite la termen sau, uneori, chiar în avans a datoriilor sale către factorul de import.
Factorul de export își asumă riscul de credit pentru că în cazul unor conflicte comerciale dintre exportator și importator, factorul de import nu este obligat să efectueze plata în favoarea factorului de export.
Avantajele și dezavantajele factoringului de import
Avantajele importatorului
Pentru importator, factoringul de import este cea mai rapidă și ieftină cale de finanțare deoarece cheltuielile de finanțare sunt acoperite de exportator. Prin utilizarea factoringului, importatorul își permite să achite valoarea bunurilor achiziționate din sumele obținute ca urmare a valorificării acestora pe piața locală. În cazul în care reușește valorificarea parțială sau totală a acestor bunuri, atunci poate direcționa resursele financiare în alte scopuri.
Atunci când importatorul achita marfa sau serviciile direct exportatorului, va plăti comisioane sau alte taxe pentru transferurile de bani internaționale. Dar când plătește factorului de import, care are un cont deschis la banca din țara sa, atunci nu se mai percep comisioane pentru transferurile internaționale, în acest fel importatorul realizează economii.
Dezavantajul importatorului
În perioada de inflație, profitul obținut în urma tranzacției comerciale poate fi diminuat pentru importator prin deprecierea rapidă a monedei naționale față de moneda în care au fost achiziționate bunurile sau serviciile de la exportator, acest lucru însemnând cheltuieli suplimentare.
Avantajele factorului de import
Pentru a nu își afecta imaginea pe piața internă, importatorul arată o disponibilitate mai mare în achitarea obligațiilor de plată pe care le are către factorul de import din propria țară, față de exportator.
Factorul de import poate refuza să acorde limita de credit dacă operațiunea de preluare a riscului de credit pe un anumit debitor este prea riscantă.
La fel ca factorul de export, factorul de import percepe comisioane de urmărire și încasare a creanțelor și de acoperire a riscului de credit.
Dezavantajele factorului de import
Factorul de import acoperă riscul de neplată din partea importatorului în baza limitei de credit pe care a stabilit-o de comun acord cu acesta. riscul de neplată crescând cu cât scadența de plata este mai lungă.
Factorul de import este obligat să efectueze plățile în favoarea factorului de export, dacă importatorul nu achită bunurile sau serviciile la termenul scadent,dacă nu există un conflict între exportator și importator. Dacă între cei doi există o dispută comercială, referitoare la calitatea sau cantitatea mărfii livrate, atunci obligația de plată este suspendată.
Capitolul III. Studiu de Caz
Factoringul la UniCredit Țiriac Bank S.A.
Prezentarea serviciilor de factoring
Indiferent de profilul pe care îl are afacere clientului care apelează la finanțarea prin factoring, compania UniCredit Țiriac Bank S.A. (UCT) vine în întâmpinarea acestuia cu un pachet de servicii care include finanțarea, administrarea, colectarea creanțelor și acoperirea riscului de neplată, atât pe piața internă cât și pe cea internațională. În rândurile ce urmează vor fi descrise tipurile de factoring disponibile la UniCredit și descrierea caracteristicilor pe care le au fiecare.
Factoring domestic
Factoring domestic fără regres
În calitatea de factor, UCT, desfășoară operațiunea standard de factoring, care presupune acoperirea împotriva riscului de neplată din partea debitorului, la care se adaugă cel puțin două din următoarele servicii:
finanțarea, administrarea și colectarea creanțelor;
administrarea și colectarea creanțelor;
Debitorul este anunțat de către factor de aranjamentul stabilit. Aderentul îi predă factorului registrul de creanțe pe care acesta le va analiza, iar pentru creanțele acceptate conform înțelegerii dintre cei doi, va achita aderentului contravaloarea acestora. Riscul de neplată nu este preluat pentru toate creanțele, ci doar pentru cele acceptate. Dacă anumite creanțe sunt implicate într-un litigiu, acestea nu sunt acceptate sau factorul își menține dreptul de regres. Factorul poate monitoriza toate creanțele, chiar și pe cele care nu sunt incluse în acordul de factoring sau se află în litigiu. Evidența acestor creanțe se ține doar pe baza încasărilor, iar dacă încasarea nu este posibilă, sunt recesionate Aderentului. Înainte de aprobarea finanțării, factorul efectuează analiza completă a celor două părți implicate.
Clienții de tipul business trec printr-o analiză mai riguroasă înainte de a primi finanțarea. Se iau în considerare toate tranzacțiile pe care acesta le-a avut cu fiecare debitor și se estimează durata contractului. Pentru derularea contractului, aderentului i se recomandă să cedeze minim 3 debitori sau ipotecarea altor relații comerciale relevante pentru diminuarea riscurilor comerciale. De remarcat este faptul că valuta finanțării este aceeași cu valuta în care se încasează creanțele, pentru evitare eventualelor daune produse de inflație.
Factoring domestic cu regres
La fel ca și în cazul factoringului domestic fără regres, UCT, prestează cel puțin două servicii de factoring: finanțarea, administrarea și colectarea creanțelor. Se analizează atât aderentul, cât și debitorul. Se execută analiza completă și rating al furnizorului și analiza limitată a debitorului. Se prestează tipul de activități specifice factoringului.
Clienții business trebuie să prezinte factorului istoricul tranzacțiilor pe care le-a efectuat cu debitorul și să estimeze durata contractului de factoring. Asemenea factoringului fără regres, finanțarea factoringul cu regres se produce în valuta facilității în care se încasează creanțele. Pentru încheierea contractului de factoring între aderent și factor, UCT, trebuie cedați cei trei debitați sau este necesară ipotecară altor relații comerciale relevante pentru diminuarea riscurilor de neîncasare și comerciale.
Factoring de export
Factoring de export fără regres
În calitate de factor de export, UCT evaluează aderentul și încheie contractul de Factoring, pe baza evaluării debitorului și acordării unei acoperiri a riscului de neplată de către importatorul de factoring. Este obligatoriu ca furnizorul și factorul corespondent care poate fi factor de import sau de export să fie analizați și să se stabilească ratinguri corespunzător. În cazul furnizorului se va efectua analiza completă și rating, în cazul accesării finanțării, iar în caz contrar, analiza limitată. Clienții de tipul business primesc finanțarea în moneda în care se încasează creanțele.
În cazul în care nu se acorda finanțarea, singura entitate implicată în emiterea deciziei finale cu privirea la tranzacție este Departamentul de Factoring (reprezentat de șeful departamentului), în baza existenței unor limite valabile și disponibile pe factorul corespondent în cauză. UCT fiind și factor de export, oferă aderentului serviciul de acoperire împotriva riscului de neplată și cel puțin două din următoare servicii de factoring:
finanțarea, administrarea și colectarea creanțelor (în sistemul internațional care implică doi factori colectarea se face de la factorul importator sau direct de la debitor în afara sistemului cu doi factori). Factorul de import oferă servicii de acoperire de risc –protecție împotriva riscului de neplată- și colectarea de la debitor.
administrarea și colectarea creanțelor (de la factorul de import sau direct de către UCT în cazul operațiunilor de tipul „fast cash” sau dacă nu este implicat factorul de export și cel de import). Debitorii sunt anunțați în detaliu de termenii și condițiile aranjamentului.
Factoring de export cu regres
La acest tip de factoring, UCT căpătă calitatea de factor de export și îi pune la dispoziție aderentului cel puțin două servicii de factoring: finanțarea, administrarea și colectarea creanțelor (de la factorul de import sau direct de la debitor). Factorul de import nu prestează decât servicii de colectare de la debitori, fără să garanteze nicio acoperire de risc, dacă nu specifică altfel în aprobarea facilității de factoring.
Ca și la tipurile de factoring descrise mai sus, este necesar ca finanțatorul să fie analizat și să se stabilească un rating. Dacă este posibil, este recomandată și analiza debitorului. Analiza factorului corespondent nu este obligatorie. Și la acest factoring se vor anunța debitorii și valuta în care se acordă finanțarea este strict corelată cu valuta în care se încasează creanțele.
Factoring de import
În acest tip de factoring, UCT este factor de import, așa că se schimbă strategia de acordare a finanțării. UCT, în calitatea de factor de import, efectuează evaluarea debitorului și oferă următoarele servicii de factoring: administrarea și colectarea creanțelor și acoperirea împotriva riscului de neplată. Factorul de export încheie contractul de factoring cu aderentul. Sunt necesare analiza și ratingul debitorului în concordanță cu specificul produsului. Factorul de import și de export trebuie să fie membrii ai FCI sau ai altei organizații agreate.
UCT, care este factorul de import, oferă servicii de administrare și colectare a creanțelor, dar fără acoperire a riscului de neplată, în timp ce factorul de export încheie contractul de factoring cu aderentul.
Reverse factoring
UCT oferă servicii de protecție împotriva riscului de neplată al debitorilor, finanțarea, administrarea și colectarea creanțelor în favoarea furnizorilor interni sau externi ai unui debitor acceptat. UCT recomandă semnarea unui acord de reverse factoring cu debitorul. Acordul reglementează cooperarea dintre factor și debitor în relația cu facilitățile de factoring acordate furnizorilor debitorului. Facilitățile de factoring acordate furnizorului debitorului pot fi de factoring domestic fără regres, factoring domestic cu regres sau factoring de import.
Pentru acordarea finanțelor este necesar ca toate părțile să fie analizate:
debitorul este analizat complet și rating pentru facilități de factoring fără regres și de import, în măsura posibilului pentru factoring cu regres;
aderentul:
este analizat limitat (analiza concentrându-se pe relația comercială, fără rating) dacă riscul este înregistrat pe debitor, factoring domestic fără regres, și există un acord de reverse factoring în vigoare cu debitorul, care acoperă riscul de disputa comercială, care prevede obligația debitorului de a confirma facturile înainte de acceptarea acestora de către factor ca eligibile;
analiza completă și rating dacă riscul este înregistrat pe furnizor- factoring domestic cu regres;
în cazul facilităților de import nu este necesară analiza furnizorului sau a factorului de export.
Prezentarea aderentului S.C. DAFORA S.A.
S.C. Dafora S.A. este liderul pe piața de foraj din România. Dafora execută servicii de foraj pe uscat pentru petrol, gaze naturale și ape geotermale, lucrări de probe, cât și servicii de mentenanță și transport pentru echipamentele de foraj.
Dafora S.A. a contractat majoritatea lucrările de foraj pentru companiile internaționale implicate în acest sector pe piața din România. Activitatea îndelungată în domeniul de foraj, garanția executării serviciilor de calitate alături de implicarea și calificarea personalului Dafora au dus la promovarea serviciilor și pe piețele internaționale prin contracte derulate în țările din Africa de Est, Tanzania, Uganda, Sudan, Mozambic, europene: Bulgaria, Franța sau din Orientul Mijlociu, Israel.
Pe lângă activitățile de foraj, compania realizează și construcții civile, industriale, aeroportuare și de infrastructură.Divizia de construcții are în subordine și o fabrica de confecții metalice și tâmplărie PVC și o stație de betoane foarte performantă.
Grupul Dafora are un capitol social subscris și vărsat de 100.232.329,40 lei și acțiunile sunt listate la categoria a II-a a Bursei de Valori București. Consorțiul Dafora este unul dintre cele mai dinamice grupuri care activează cu preponderență în sectorul de petrol și gaze, al construcțiilor dar și al abatorizării, prelucrării și conservării cărnii.
Din cadrul grupului fac parte următoarele companii:
S.C. Dafora Ukraina S.R.L. servicii anexe extracției petrolului și gazelor naturale, exclusiv prospecțiunile
S.C. Condmag S.A. construcția conductelor magistrale de gaze, petrol, țiței, apă și alte fluide și a instalațiilor tehnologice aferente acestora;
S.C. Timgaz S.A. distribuția și furnizarea gazelor naturale;
S.C. Servicii și Operațiuni Speciale la Sonde S.A. servicii de intervenții și reparații sonde cu instalație Snubbing;
S.C. Măcelăriile Mediaș. S.R.L. abatorizarea, prelucrarea și conservarea cărnii;
S.C. Saloconserv S.A. fabricarea produselor din carne;
Dacă vom consulta indicatorii financiari conform bilanțului financiar depus pentru anul 2012 vom obține următoarele date:
Profitul companiei a fost 0.
Procedura de analiză și încheierea contractului de factoring dintre S.C. Dafora S.A. și UniCredit Țiriac S.A.
Descriere generală
UCT folosește definiția contractului de factoring dată de UNIDROIT care stipulează că un contract de factoring este încheiat între furnizor și factor conform căruia:
Furnizorul poate să-i cesioneze factorului creanțe provenite din contracte de vânzare de bunuri, încheiate între furnizor și clienții (debitorii) acestuia, alții decât cei care au cumpărat bunuri pentru uzul personal, familial sau domestic;
Factorul trebuie să îndeplinească cel puțin două dintre următoarele funcții:
finanțarea vânzătorului, inclusiv credite și plăți în avans
întreținerea conturilor, aferente creanțelor
colectarea creanțelor, monitorizarea permanentă a debitorilor și încasarea promptă a creanțelor;
protecție împotriva incapacității de plată a cumpărătorilor, asigurarea riscului de insolvență și întârziere prelungită a plăților, cu excepția cazurilor de litigii comerciale între partenerii comerciali.
Documentația
După completarea cererii de finanțare de Dafora S.A., departamentul de factoring al UCT pregătește acordurile dintre factor și aderent în care sunt stipulate termenii și condițiile semnării acestuia. Grupul de instituție financiară pregătește aplicația și solicită limita pentru finanțare. Limita de acoperire este o cerere fermă de acoperire a riscului de neplată de către factor. Limita de acoperire este suma până la care factorul preia riscul de neplată al respectivului debitor, în caz de incapacitate de plată la scadenți.
Formularul- denumit și cererea de factoring cuprinde lista creanțelor pe debitori (12 luni anterior solicitării) și copia unei facturi recente.
Aderentul va predarea borderoul creanțelor cesionate care cuprinde ștampila companiei, semnătura aparține reprezentatului de drept al aderentului, data și numărul borderoului, acceptul la plata din partea debitorului acolo unde acest element este partea din condițiile de aprobare, toate câmpurile sunt completate, informațiile sunt conforme cu prevederile contractorului de factoring, termenul de plată/scadența este aceeași cu cea menționată în condițiile speciale la contractul de factoring, sunt cumva incluse creanțe deja scadente, creanțele sunt emise în baza contractului comercial în vigoare.
Creanțele sunt analizate și sunt atașate originalul tuturor creanțelor incluse în borderoul creanțelor cesionate. Informațiilor de pe creanțe sunt aceleași cu cele incluse în borderoul creanțelor cesionate. Sunt verificate prezența mențiunii de cesiune, a semnăturii și ștampilei aderentului pe fiecare creanță, semnătura debitorului și ștampila acestuia (unde este cazul), orice clauză/informație specială cum ar fi avansuri, compensări, stornări. Obiectul vânzării menționat pe creanțe trebuie să fie același cu cel menționat în contractul comercial și contractul de factoring.
Alte documente necesare pentru încheierea contractului de factoring:
comenzile- sunt corelate cu creanțele, au același obiect ca cel din creanțe, aceeași cantitate menționate în creanțe, semnătura și ștampila debitorului, prezența numelor celor două părți implicate. În cazul în care nu există contract comercial între părți, comenzile trebuie semnate și ștampilate atât de aderent cât și de debitor;
avizul- este corelat cu creanțele, numărul avizului să fie prezent pe creanțe, același obiect ca cel din creanțe, aceeași cantitate și preț ca pe creanță, confirmarea recepției prin semnătura și ștampila debitorului. În cazul în care apar diferențe între avize și creanțe, trebuie solicitate clarificări aderentului (poate fi primul semn că aderentul nu cesionează toate creanțele);
proces verbal de recepție- este corelat cu creanțele
bilete la ordin- sunt girate în favoarea factorului, corelate cu creanțele, aceeași scadență ca cea din contractul comercial/ Contractul de factoring în cazul în care nu s-a specificat altfel în aprobarea facilității de factoring, alte giruri, numărul contului, numărul emitentului.
După obținerea tuturor acestor documente, se crează dosarele necesare pentru obținerea finanțării:
Dosarul juridic: actele de înființare a societății, certificate de înregistrare la Registrul comerțului, înregistrare fiscală, specimenele de semnături ale persoanelor autorizate să angajeze societatea;
Dosarul financiar: copii ale bilanțurilor contabile aferente ultimilor 2 ani, transpunerea în formular bilanț a balanței de verificare;
Dosarul comercial: contractul cadru, însoțit de livrări.
În timp ce se stabilesc termenii și condițiile contractului de factoring, sucursala Unicredit Țiriac Bank S.A. a trimis spre analiză, către Centrala UniCredit, documentația S.C. Dafora S.A. prin care se cere stabilirea clasei de performanță financiară a clientului, în vederea finanțării în cadrul unui Acord global de Factoring.
Clienții UniCredit eligibili pentru factoring cu recurs trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
să se încadreze între clasele de performanță financiară I- IV, cu criteriul de apreciere „foarte bun” în ceea ce privește proporția plăților restante în cifra de afaceri;
să nu fie raportat cu datorii restante la Centrala Riscurilor Bancare (C.R.B.);
să nu fie raportat la Centrala Incidentelor de Plăți (C.I.P)
După analiza preliminară se trece la semnarea contractului.
Contractul de factoring
Contractul de factoring a fost încheiat în mai 2012 între S.C. UniCredit Țiriac Bank S.A. (UCT) în calitate de factor, S.C. Dafora S.A. în calitate de aderent și garant și S.C. Dafora S.A. Sucursala Foraj, care a avut calitatea de garant.
Practic, factoringul se materializează într-un contract prin care instituția specializată,UniCredit – factor, asigură finanțare, urmărirea creanțelor și protecția împotriva riscurilor de credit, iar Dafora S.A. – aderentul, cedează, cu titlu de gaj, creanțele născute din livrările de bunuri și servicii.
În contract se menționează faptul că, după cedarea creanțelor cu titlu de gaj, cedentul, din acest moment, nu mai răspunde de solvabilitatea debitorului cedat. Acest aspect se răsfrânge asupra UniCredit în calitatea sa de cesionar, care a preluat toate drepturile și obligațiile ce decurg din primirea creanțelor ca și garanție, mai ales dreptul de încasare a valorii nominale a facturilor remise de S.C. Dafora S.A.
Contractul cuprinde Termeni și Condiții (TCG) generale încheiate cu fiecare aderent și oferind TCG pentru un singur aderent și condiții speciale încheiate cu aderentul pentru fiecare debitor acceptat și oferind condiții speciale valabile numai pentru relația cu debitorul respectiv.
Acordul statuează clar că unitatea de factoring este o bancă dispusă să ofere aderentului servicii de factoring în condițiile menționate, iar aderentul este o societate comercială care prin natura activităților comerciale pe care le desfășoară este și devine titulara unor creanțe comerciale pe care este dispusă să le cedeze în cadrul operațiunilor de factoring, părțile convenind să-și asume respectarea anumitor clauze.
Prin semnarea contractului, S.C. Dafora S.A. declară că toate creanțele cesionate factorului există în mod valabil, nu fac obiectul altei cesiuni și sunt în vigoare la momentul semnării contractului. Aderentul este titularul lor și nu a intervenit până la momentul cesiunii nicio cauză de stingere sau diminuarea a acestora, neexistând niciun litigiu cu privirea la aceste creanțe.
Obiectul contractului îl constituie finanțarea prin factoring domestic fără recurs/export în lei, în baza unui contract comercial ferm cu plata la termen existent între solicitant și debitorii propuși spre finanțare, cu scopul de a acoperi lipsa temporară de lichiditate dintre momentul facturării produselor/serviciilor până în momentul încasării efective de la debitori. În îndeplinirea obiectului contractului, UniCredit prestează pentru Dafora S.A. cel puțin două din următoarele servicii: finanțarea, administrarea creanțelor, colectarea creanțelor și acoperirea riscului de neplată, iar aderentul cedează factorului, cu titlul de vânzare, creanțele definitive împotriva debitorilor acceptați.
Creanțele ce fac obiectul contractului, vor avea în mod obligatoriu caracter comercial și vor proveni din vânzări ferme, livrări de mărfuri și/sau prestări de servicii efective. Prin cesionarea acestor creanțe, factorul devine titularul tuturor drepturilor, acțiunilor, privilegiilor, ipotecilor sau a oricăror altor garanții deținute deținute de aderent asupra debitorului acceptat în virtutea contractului comercial și a contractelor de garanție accesorii încheiate.
Durata contractului dintre UniCredit și Dafora S.A. a fost de 18 luni și a intrat în vigoare la momentul semnării lui de către Factor și Aderent, dar poate înceta oricând din inițiativa factorului, fără nicio formalitate și fără trecerea vreunui termen. După încetarea contractorului, factorul este deplin autorizat și împuternicit de aderent să-și stingă cu prioritate din încasările aderentului, sumele datorate factorului de către aderent și în ordinea agreată de către factor.
Debitorii vor fi anunțați despre contractele încheiate între UniCredit și Dafora S.A., astfel aceștia află că UniCredit S.A. – factorul, este noul beneficiar al creanțelor pe care S.C. Dafora S.A. le are asupra partenerilor, creanțe născute din graficul de livrări de servicii și produse. Plata facturilor, la valoarea lor nominală, se va face în favoarea factorului UniCredit. În urma acestor notificări, i se cere acordul debitorului extern privind cesionarea creanțelor în favoarea factorului. Acordul partenerului extern în privința celor convenite între UniCredit Țiriac Bank S.A. și clientul său, S.C. Dafora S.A. se dă prin completarea și semnarea Declarației de Acceptare, trimisă apoi către Unicredit S.A. În Declarație, debitorul cedat recunoaște:
banca – factor ca fiind proprietarul de drept al creanțelor rezultate în urma livrărilor, creanțe materializate în facturi emise de S.C. Dafora S.A. pe măsura produselor diferite;
UniCredit S.A. ca fiind noul beneficiar al drepturilor de despăgubire aferente Contractului de Factoring
Ca urmare a stabilirii condițiilor generale de derulare a operațiunii de factoring fără regres și a stabilirii creanțelor cedate, se poate trece la următoarea etapă a operațiunii de factoring, anume finanțarea propriu – zisă a creanțelor, pe măsura nașterii lor și prezentării acestora la analiză și finanțare.
Finanțările primite în cadrul operațiunii de factoring fără recurs vor fi înregistrate prin încheierea de Acte Adiționale la Acordul Global de Factoring și Acte Adiționale la Contractul de Cesiune de Creanță cu Titlu de Gaj, pentru fiecare finanțare aprobată și primită în cont.
Costurile de finanțare
În contrapartida prestațiilor sale, factorul este indreptatit să perceapă următoarele comisioane pe care aderentul se obligă să le plătească factorului:
Comisionul de Finanțare se calculează și se reține la momentul finanțării ca un procent (%) flat aplicat la valoarea nominala (inclusiv TVA, cu excepția celor aflate in regim de "taxare inversa" conform legilor in vigoare) a facturilor finanțare. Comisionul de Finanțare se inversează la momentul finanțării prin deducerea lui din suma finanțata care se acordă clientului in contul curent;
Comisionul de colectare se calculează pentru acele facturi ce vor fi preluate doar în vederea evidențierii și colectării lor, fără a fi finanțate. Se calculează la momentul preluării facturii în evidența, urmând a fi încasat lunar prin deducere din Contul de Factoring, sau din disponibilitățile clientului, în ultima zi a lunii în care s-a colectat factura;
Comisionul minim de factoring se percepe la aniversarea unui an de la acordarea plafonului de factoring sau la expirarea termenului de valabilitate pentru contracte cu termen de valabilitate mai mic de un an, în condițiile în care suma comisioanelor de finanțare încasate este mai mică decât valoarea stabilită pentru comisionul minim de factoring. Valoarea percepută se calculează ca diferența dintre valoarea maximă stabilită pentru comisionul minim de factoring si suma comisioanelor de finanțare percepute deja.
Rata anuala a dobânzii – sumele datorate de Aderent Factorului sunt purtătoare de dobândă. Dobânda se calculează pe perioada dintre data finanțării si scadența, ca un procent din valoarea finanțată. Rata de calcul a dobânzii se calculează după formula:
D= (Sdat x procentul de dobândă)÷360
unde Sdat= sume datorate înregistrate în soldul debitor al contului firmei.
Identificarea riscurilor
Banca UniCredit Țiriac S.A propune aderentului asigurarea atât a riscurilor comerciale, cât și a riscurilor politice pentru debitori. Acest proces presupune unele etape:
introducerea debitorilor în baza de date UniCredit Țiriac;
verificare categoriile de risc în care se încadrează debitorul;
analiza informațiilor obținute de la Centrala UniCredit;
în cazul refuzului UniCredit, aceasta va informa solicitantul cu privire la răspunsul negativ;
Acoperirea riscului de neplată al unui debitor cedat este aplicabilă în cazul creanțelor certe, lichide, exigibile și nelitigioase, aferente relației comerciale cu debitorul în cauză. Limita de acoperire este de tipul revolving, ea reconstituindu-se pe măsura încasării creanțelor acoperite. Acoperirea dată de factor poate avea ca și precondiție garanția de bună execuție a contractului comercial de către aderent.
Creanțele remise spre acoperire peste limita de acoperire stabilită pentru un debitor cedat, vor fi preluate de factor numai spre a fi încasate, fără a acoperi în vreun fel riscul de neplată al acestora, înainte de data încadrării lor la limita de acoperire respectivă.
Pentru acordarea finanțării de către factor, UniCredit a cerut garanții suplimentare de la aderent, după cum urmează:
Ipoteca mobiliară având ca obiect toate disponibilități bănești prezente și soldurile viitoare, creditoare aflate în conturile și subconturile sale prezente și viitoare deschise la bancă, conform contactului de Ipotecă mobiliară, în sumă de 718.750 lei care va fi înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare.
Ipoteca mobiliară având ca obiect toate disponibilități bănești prezente și soldurile viitoare, creditoare aflate în conturile și subconturile garantului S.C. Dafora SA Sucursala Foraj prezente și viitoare deschise la bancă, conform contractului de ipotecă mobiliară în sumă de 718.750 lei care va fi înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare.
Finanțarea creanțelor
Contractele încheiate anterior reprezintă acte prin care s-au stabilit condiții generale ale operațiunii de finanțare prin factoring fără recurs asupra aderentului, S.C. Dafora S.A., pentru derularea în bune condiții a relațiilor factor – aderent – debitor cedat.
Ca urmare a încheierii Acordului Global de Factoring și a contractelor accesorii, pe măsură ce societatea comercială livrează produse către client, în baza Contractului Cadru încheiat între parteneri, se vor naște creanțe asupra debitorului.
Pe măsură ce S.C Dafora S.A. efectuează livrări, va remite facturi, pe care le va prezenta spre finanțare factorului și i le va cesiona factorului, ca o obligație ce îi revine în urma aprobării finanțării propriu-zise, după cum sunt convenite condițiile între client și bancă.
Producătorul S.C. RO Dafora S.A. se prezintă la UniCredit S.A. în vederea finanțării propriu-zise pe bază de creanțe comerciale și depune la Sucursala „Cererea de utilizare a facilității în cadrul Acordului Global de Factoring”. În această cerere se prezintă detalii privind livrarea de bunuri, partenerului comercial și se prezintă suma solicitată spre finanțare.
Cesiunea drepturilor de creanță, precum și a accesoriilor acestora, între S.C. DAFORA S.A. prin sucursala FORAJ și S.N.G.N. ROMGAZ S.A., împreuna cu toate anexele și actele adiționale prezente și viitoare, conform contract de cesiune de creanță, în suma de 6.745.600 lei cesiune înregistrata în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare. Contractul comercial este cesionat și este în valoare de 9.500.000 lei, având ca obiect restituire avans, buna execuție, buna plată și participare la licitație.
Prin cererea depusă SC Dafora S.A. declară și garantează anumite aspecte importante:
existența informațiilor corecte menționate în cerere;
faptul că societatea nu este falimentară și nu are activități suspendate;
societatea se angajează să plătească comisioanele necesare și sumele datorate.
Aceste documente sunt importante pentru recunoașterea creanței ca fiind valabilă și actuală și pentru recunoașterea îndeplinirii obligațiilor față de partenerul comerciale și vor fi trimise, împreună cu Cererea de utilizare a facilității în cadrul Acordului Global de Factoring către Sucursala UniCredit, după o verificare prealabilă a documentației comerciale.
Documentația se transmite prin adresă prin care se cere verificarea și analiza documentației justificative, care relevă efectuarea tranzacțiilor comerciale, în vederea acordării finanțării propriu-zise.
Departamentul de factoring a UniCredit trebuie să analizeze:
dacă exportul efectuat se încadrează în limita de credit aprobată de UniCredit S.A. pentru debitorul menționat în contract;
dacă S.C. Dafora S.A. și-a onorat obligațiile privind plata costurilor de factoring, la zi;
documentația comercială și concluzionează faptul că aceasta este întocmită în conformitate cu inventarul de produse și că documentația atașată facturii este legală și bine întocmită;
expunerea bilanțieră pe debitor din activitatea de creditare;
În urma analizelor efectuate, departamentul de factoring din Centrala UniCredit S.A. apreciază că societatea poate beneficia de factoring fără regres și îi poate acorda 85% din valoarea creanțelor, restul de 15% fiind plătite la încasarea totală a creanțelor.
Avantajele pe care le-a obținut compania Dafora S.A. prin apelarea la serviciile de factoring de la UniCredit Țiriac S.A. au fost următoarele:
finanțarea anticipata a activităților în curs de desfășurare. Companiei Defora S.A. i s-a permis accesarea unor resurse financiare altfel blocate de facturile emise, fără să influențeze termenele lungi de plată ale întreprinderilor;
pe lângă finanțarea pe care a primit-o, firma a beneficiat și de următoarele servicii: administrarea creanțelor, decontarea facturilor și monitorizarea situației acordurilor, astfel încât a fost degrevată de problema responsabilităților administrative;
protecția în cazul plăților întârziate;
reglarea cash flow-ului care permite accesarea rapidă a resurselor din facturi, permițând reglarea fluxului de numerar în conformitate cu termenele de plată;
îmbunătățirea indicatorilor financiari. Transformarea creanței în lichidități garantează un bilanț mai bun și o mai bună documentare a activităților financiare, mărind bonitatea.
finanțarea investițiilor. Plata anticipată a creanțelor vine și în sprijinul investițiilor și ajută la optimizarea fondurilor externe.
Capitolul IV. Concluzii și propuneri
În această lucrare mi-am propus să analizez modul în care operează societățile de factoring, mecanismul de finanțare și să evidențiez avantajele și dezavantajele pe care le au persoanele care apelează la această formă de finanțare.
Prin studiul de caz prezentat în capitolul anterior am detaliat etapele derulării operațiunii de factoring în cadrul UniCredit Țiriac S.A., instituție bancară care, la fel ca alte bănci, oferă servicii de factoring domestic si extern. Prin derularea operațiunilor de factoring extern, banca susține comerțul internațional, în speță, exporturile. Operațiunea de factoring prezintă avantaje pe care alte produse de finanțare nu le oferă, avantaje de care beneficiază atât aderentul, care poate fi furnizor de produse și servicii pe piața internă sau exportator, cât și importatorii .
Dacă un client al băncii trece printr-un proces de executare silită a garanțiilor constituite sub forma unor ipoteci pe terenuri, clădiri sau sub forma unor gajuri pe diferite bunuri mobile, finanțatorii pot întâmpina o serie de greutăți, printre care:
perioada de recuperare a garanțiilor este, de obicei, foarte mare și implică cheltuieli importante pentru finanțatori, cum ar fi cheltuielile de judecată;
în perioadă de inflație ridicată, valorificarea garanțiilor este dificilă, o dată pentru că procesul de valorificare este de lungă durată, și pentru că prețul obținut prin valorificarea garanțiilor poate fi sub nivelul evaluării garanției la momentul acordării creditului.
Prin cele două observații de mai sus, finanțatorii au concluzionat că practicile vechi de creditare nu protejează instituția de riscul nerambursării creditelor neacordate.
Cesionarea creanțelor ca instrument de garantare a creditului este mult mai sigur decât ipotecile sau gajurile constituite pe bunuri mobile sau imobile. În capitolul anterior am arătat cum creanțele pot fi asigurate contra riscului de neplată prin polițe de asigurare, astfel riscul se transferă către asigurator. Efectul a fost apariția unor noi tehnici de finanțare a comerțului extern. Polița de asigurare a creditului de export reprezintă o facilitate care oferă un suport important exportatorilor care au nevoie de lichidități pentru a-și dezvolta activitatea economică sau pentru a-și continua activitatea fără întrerupere. Poliția de asigurare este un produs care se potrivește factoringului fără recurs pentru că acestea sunt emise în favorarea factorului de export care astfel au posibilitatea să deruleze operațiuni de factoring fără recurs asupra clienților.
Spre deosebire de creditul bancar, decizia de finanțare prin factoring nu se bazează pe calitatea informațiilor financiare, ce se pot schimba rapid sau pot fi eronate, ci pe viabilitatea tranzacției comerciale. După acordarea finanțării, compania de factoring monitorizează derularea tranzacției dintre aderent și client și identifică potențialele probleme înainte ca acestea să producă pagube semnificative. Societatea de factoring monitorizează desfășurarea tranzacției comerciale, face o analiză tip SWOT a tranzacției și elimină riscul de credit, încât se corelează fluxurile de produse/servicii vândute cu fluxurile de încasări și cu particularitățile pieței de desfacere a produsului sau serviciului exportat.
Finanțarea comerțului internațional prin folosirea metodelor de factoring oferă noi servicii și produse. Creditele standard oferă numai finanțare cu destinație precisă, pe când produsul de factoring însumează o gamă largă de produse: protecție împotriva riscului, finanțare, colectare și urmărire creanțelor. Băncile care au calitatea de factor cresc foarte mul fluxul de lichidități din circuitul comercial al agentului economic, care astfel are noi perspective.
La nivel național, odată cu instalarea crizei financiare, s-a produs un blocaj financiar care s-a manifestat prin creșterea permanentă a plăților restante către furnizori, bugetul de stat, etc. Prin înregistrarea de plăți restante, furnizorul poate bloca parțial sau definitiv activitatea de producție sau comercială. Pentru evitarea acestei situații se pot derula finanțări, pe lângă metodele clasice, și prin factoring care să dinamizeze plățile dintre agenții economici și să diminueze blocajul financiar.
La apariția factoringului în România, finanțarea se executa doar în moneda națională, ceea ce a privat exporturile românești de o susținere adecvată. După ce băncile au oferit finanțarea și în valută, nu numai în lei, s-au putut derula mult mai multe operațiuni de factoring internațional. Dezavantajul finanțării prin factoring în valută este inflația, din cauza căreia profitul poate scădea datorită deprecierii rapidă a monedei naționale față de moneda în care au fost executate tranzacțiile comerciale.
După studierea tehnicilor, serviciilor și produselor oferite de factoring, putem concluziona faptul că:
dintre majoritatea metodelor de finanțare, factoringul este cea mai bună, rapidă și optimă metodă de finanțare;
factoringul crește fluxul de lichidități din circuitul comercial al unei societăți, astfel plățile se execută mai rapid, având de câștigat atât furnizorul, cât și clientul;
dacă creditarea tradițională oferă numai finanțare cu anumită țintă, factoringul este un ansamblu de servicii: protecția împotriva riscului, finanțarea, monitorizarea finanțării și urmărirea și colectarea creanțelor.
folosirea de către UniCredit țiriac Bank S.A. a tehnicii de finanțare prin factoring și a poliței de asigurare împotriva diverselor riscuri, ușurează mult derularea operațiunii și acoperă riscul de neîncasare, iar prin cesionarea drepturilor de despăgubire a aderentului în favoarea UniCredit Țiriac S.A. îi oferă băncii o siguranță în plus la încasarea banilor.
Propunerile pe care aș dori să le includ în finalul lucrării sunt de ordinul marketingului, comunicării și nu numai.
Agenții economici nu apelează la finanțarea prin factoring pentru că nu cunosc mecanismul de derulare al operațiunilor, costurile implicate, avantajele pe care acest tip de finanțare le oferă. Necunoașterea aceasta se produce și datorită instituțiilor bancare ce nu au o promovare intensă a metodelor moderne de finanțare, care se adresează, în special, agenților economici care desfășoară activității comerciale de export. De asemenea, între exportator și finanțator este necesară o comunicare continuă, care să facă operațiunea de factoring transparentă, cele două părți să stabilească strategia de finanțare, să elimine eventualele neînțelegeri, astfel reducându-se volumul debitelor și riscul apariției altora.
Finanțatorii trebuie să stabilească un set de reguli clare, aplicabile la nivel internațional, care să reglementeze drepturile și obligațiile părților participante. Acest lucru este necesar pentru că operațiunile de factoring se derulează între parteneri situați în țări diferite, cu legislații diferite. Prin acceptarea unor reguli uniforme privind derularea acestor operațiuni vor crește utilizarea și eficiența operațiunilor de factoring.
Abstract
În acest secol trăim într-o continuă transformare economică fără precedent: liberalizarea piețelor de desfacere, revoluția tehnică, cererea cât mai mare de produse și servicii, obligă companiile să apeleze la noi metode de finanțare.
Prin intermediul acestei lucrări am urmărit să cercetăm finanțarea prin factoring, implicațiile acesteia, din punctul de vedere al aderentului și al societății de finanțare. Putem concluziona că întreprinderile urmăresc cele mici costuri de finanțare pentru propriile lor nevoi, pe când băncile își doresc maximizarea veniturilor și reducerea costurilor de funcționare.
Lucrarea de disertație, intitulată „Analiza avantajelor si dezavantajelor operațiunilor de factoring” este structurată pe patru capitole de bază, care la rândul lor conțin diverse subcapitole.
În partea introductivă se prezintă necesitatea finanțării prin factoring și se motivează alegerea temei. Partea introductivă este o prezentare succintă și la obiect a potențialului de dezvoltare al factoringului pe piața de profil.
Capitolul I, intitulat „Factoringul-soluția optimă de finanțare” este continuarea părții anterioare. Capitolul prezintă din punct de vedere teoretic, aspecte generale legate de finanțarea de factoring, definiții ale acestuia, precum și apariția și evoluția produsului de factoring. Tot în capitolul I se descriu tipurile de factoring și diferențele dintre factoringul intern și internațional. De asemenea, în acest capitol sunt ilustrate operațiunile de factoring din România și evoluția lor între ani 2007 și 2013.
Capitolul II, intitulat „Finanțarea prin factoring” analizează mecanismul de funcționare al factoringului, metodologia prin intermediul căreia se vând creanțe de încasat, precum și modalitatea practică de implementare a produsului, prezentându-se detaliat, în etape, fluxul desfășurării operațiunii de factoring.
Capitolul III, prin intermediul unui studiu de caz, prezintă pașii pe care o companie trebuie să-i urmeze concret pentru a obține finanțarea prin factoring. Sunt descrise toate etapele, de la depunerea cererii de finanțare până la obținerea finanțării și se exemplifică printr-un caz concret: compania Dafora S.A. obține finanțare de la UniCredit Bank S.A.
Capitolul IV, conține concluziile principale rezultate din eforturile implicate în fazele de documentare, de colectare, de sinteză, de analiză și de interpretare a datelor. De asemenea, se detaliază ideile care au fost ca fiind de referință în elaborarea acestei lucrări.
Bibliografie
ACADEMIA ROMÂNĂ, INSTITUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN” (2012), Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a, revizuită și adăugită), ed. Univers Enciclopedic Gold;
Koch, R., (2013) Principiul 80/20- Cum să obții mai mult cu puțin, ed. Meteor Press;
BCR (2014), disponibil la https://www.bcr.ro/ro/corporate/companii/trade-finance/factoring_intern, accesat la 28 mai 2014;
Basno, C., Dardac, C., Floricel, C., (1994) Monedă, credit, bănci, ed. Didactică și Pedagogică, București;
BRD (2014) disponibil la https://www.brd.ro/stiri/brd-operatiuni-de-factoring-de-peste-1-miliard-eur-2012, accesat la 29 mai 2014;
Capital (2014) disponibila la http://www.capital.ro/brd-a-inregistrat-operatiuni-de-factoring-de-peste-un-miliard-de-euro-in-2012-179611.html, accesat la 29 mai 2014;
Hotnews (2014) disponibil la http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17056859-operatiunile-factoring-ale-brd-coboara-918-mil-euro-2013-dar-banca-ramane-primul-loc.htm, aceesat la 29 mai 2014;
Gheorghe, M.; Imireanu, A. (2002) Produse și servicii bancare în relațiile de plăți, ed. Tribuna Economică, București;
FCI (2014) disponibil la http://www.fci.nl/home/, accesat la 29 mai 2014;
FCI (2014) disponibil la http://www.fci.nl/about-fci/history, accesat la 29 mai 2014;
http://www.fci.nl/about-fci/statistics/total-factoring-volume-by-country-last-7-years, accesată la 29 mai 2014;
Gerbier, J. (1970), Le factoring, ed. Dunod;
Popescu, T.R. (1983), Dreptul comerțului internațional, ed. Didactică și pedagogică;
BCR (2014) disponibil la https://www.bcr.ro/ro/antreprenori/comert/finantarea-afacerii/factoring-intern, accesat la 29/05/2014;
Unicredit: http://unicredit-tiriac.ro/companii/factoring/factoring-domestic;
BCR: https://www.bcr.ro/ro/corporate/companii/trade-finance/factoring_intern;
BRD: https://www.brd.ro/imm-sub-3m-euro/factoring/factoring-import-cu-si-fara-preluare-risc-de-neplata;
http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html;
Bibliografie
ACADEMIA ROMÂNĂ, INSTITUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN” (2012), Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a, revizuită și adăugită), ed. Univers Enciclopedic Gold;
Koch, R., (2013) Principiul 80/20- Cum să obții mai mult cu puțin, ed. Meteor Press;
BCR (2014), disponibil la https://www.bcr.ro/ro/corporate/companii/trade-finance/factoring_intern, accesat la 28 mai 2014;
Basno, C., Dardac, C., Floricel, C., (1994) Monedă, credit, bănci, ed. Didactică și Pedagogică, București;
BRD (2014) disponibil la https://www.brd.ro/stiri/brd-operatiuni-de-factoring-de-peste-1-miliard-eur-2012, accesat la 29 mai 2014;
Capital (2014) disponibila la http://www.capital.ro/brd-a-inregistrat-operatiuni-de-factoring-de-peste-un-miliard-de-euro-in-2012-179611.html, accesat la 29 mai 2014;
Hotnews (2014) disponibil la http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17056859-operatiunile-factoring-ale-brd-coboara-918-mil-euro-2013-dar-banca-ramane-primul-loc.htm, aceesat la 29 mai 2014;
Gheorghe, M.; Imireanu, A. (2002) Produse și servicii bancare în relațiile de plăți, ed. Tribuna Economică, București;
FCI (2014) disponibil la http://www.fci.nl/home/, accesat la 29 mai 2014;
FCI (2014) disponibil la http://www.fci.nl/about-fci/history, accesat la 29 mai 2014;
http://www.fci.nl/about-fci/statistics/total-factoring-volume-by-country-last-7-years, accesată la 29 mai 2014;
Gerbier, J. (1970), Le factoring, ed. Dunod;
Popescu, T.R. (1983), Dreptul comerțului internațional, ed. Didactică și pedagogică;
BCR (2014) disponibil la https://www.bcr.ro/ro/antreprenori/comert/finantarea-afacerii/factoring-intern, accesat la 29/05/2014;
Unicredit: http://unicredit-tiriac.ro/companii/factoring/factoring-domestic;
BCR: https://www.bcr.ro/ro/corporate/companii/trade-finance/factoring_intern;
BRD: https://www.brd.ro/imm-sub-3m-euro/factoring/factoring-import-cu-si-fara-preluare-risc-de-neplata;
http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Factoring (ID: 121212)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.