Factorii Psihologici Care Influenteaza Recuperarea Dupa Accidentul Vascular Cerebral Ischemic

CUPRINS

PARTEA 1: PARTEA TEORETICA

CAPITOLUL I

1. DEFINITII

2. FACTORII IMPLICAȚI ÎN REABILITARE: FACTORII CONTEXTUALI

2.1 Factorii de mediu

2.2 Factorii de mediu- nivelul social- și importanța lor psihopatologica în recuperarea după accidentul vascular cerebral

2.3 Factorii personali

2.4 Importanta factorilor personali în recuperarea după accidentul vascular cerebral

3. MODALITĂȚI DE EVALUARE

3.1 Evaluarea traumei psihice

CAPITOLUL II

1. ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL- DEFINIȚII

2. FACTORII DE RISC AI ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL:

2.1 Factori modificabili

2.2 Factori nemodificabili

3. ETILOGIA ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL

4. SIMPTOMELE ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC

CAPITOLUL III

1. ASPECTE PRIVIND NEVOILE PACIENTULUI ÎN PROCESUL DE REABILITARE

2. SCOPURILE ȘI REZULTATELE RECUPERĂRII

2.1. Scopurile recuperării

2.2. Rezultatele recuperării și evaluarea lor

2.3 Necesitatea de a continua recuperarea (întreținerea sau îmbunătățirea rezultatelor) la domiciliu

3. IMPORTANȚA FAMILIEI ÎN PROCESUL DE RECUPERARE

3.1 Tipuri de familie și rolul ei în funcție de acestea

4. ROLUL KINETOTERAPEUTULUI ÎN REALIZAREA PREGĂTIRII FIZICE

4.1 Planul de recuperare

4.2 Sarcinile controlului medical

4.3 Clasificarea alterării nivelului de conștiență

5. EFECTELE TRAUMATISMULUI- MODUL ÎN CARE INFLUENȚEAZĂ ACESTEA PSIHICUL

5.1 Factori predispozanți

5.2 Factori favorizanți

5.3 Factori pretraumatici

5.4 Factori peritraumatici

5.5 Factori posttraumatici

6. ASPECTELE TRAUMEI PSIHICE DUPĂ ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL

6.1 Retrăire

6.2 Hiperexcitabilitate

PARTEA 2: PARTEA PRACTICA

1. OBIECTIVELE STUDIULUI

1.1 Identificarea factorilor de risc ai accidentului vascular cerebral

1.2 Stabilirea evolutiei starii fizice a pacientilor in functie de anumiti factori

2. MATERIAL SI METODA DE LUCRU

2.1. Metoda de lucru

2.2 Material de lucru

3. REZULTATE SI DISCUTII

4. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

PARTEA

TEORETICA

INTRODUCERE

Pornind de la citatul „Mens sana in corpore sano” (Mosso, A. (1903). Mens sana in corpore sano. Treves.), se poate concluziona ca exista o relatie de interdependenta intre corp si psihic.

In relatia dintre acestea pot interveni anumiti factori care sa altereze armonia dintre ele si in acesta lucrare am abordat in paralel cele doua „componente” ale fiintei umane impreuna cu factorii care agraveaza o conditie patologica preexistenta sau o produce: accidentul vascular cerebral ischemic.

Studiul realizat are ca tema evaluarea factorilor care influenteaza recuperarea dupa accidentul vascular cerebral si pentru realizarea lui am ales un lot de 30 de pacienti internati in Institutul National de Recuperare. Medicina Fizica si Balneoclimatologie, sectia de recuperare numarul 3, Bucuresti. Criteriile includerii in studiu au fost bazate pe diagnostic, gradul de luciditate si traumatism fizica (cei cu deficiente minime la nivelul limbajului), acceptarea dialogului si aplicarii de chestionare.

Materialele de lucru pentru culegerea datelor au inclus atat fise de internare si fise de externare, cat si dialogul cu pacientii, aplicarea de chestionare (scala de autoeficacitate SES, chestionarul COPE), dialogul cu insotitorii, observarea.

In aceasta lucrare, scopul urmarit a fost importanta legaturii fizic- psihic si a avut ca obiective:

-identificarea factorilor psihologici care influenteaza recuperarea

-care din factorii psihologici sunt mai relevanti in recuperare

-felul in care acesti factori actioneaza: pozitiv sau negativ

-in ce masura evolutia a fost favorabila si/ sau semnificativa in functie de factorii psihologici

CAPITOLUL I

1. DEFINIȚII

Conform Clasificării Internaționale a Funcționării, Dizabilității și Sănătății, acestea sunt definițiile pentru starea de boala- starea de bine, mentală și psihică:

„ Condiția de sănătate reprezintă un termen generic care desemnează afecțiunile (acute sau cronice), tulburările, leziunile sau traumatismele. În aceeași categorie putem include și unele stări cum ar fi sarcina, îmbătrânirea, stresul, anomaliile congenitale sau predispozițiile generice. ”

„ Funcționarea este un termen generic pentru funcțiile organismului, structurile corpului, activități și participare. El denotă aspectele pozitive ale interacțiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) și factorii contextuali ai acestuia (factori de mediu și personali). ”

„ Dizabilitatea este un termen generic pentru afectări, limitări ale activității și restricții în participare. El denotă aspectele negative ale interacțiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) și factorii contextuali în care se regăsește (factori de mediu și personali). ”

„ Funcțiile organismului sunt funcțiile fiziologice ale sistemelor corpului, inclusiv funcțiile psihologice. Vorbim deci despre organismul uman în întregimea să, inclusiv creierul. Prin urmare, funcțiile mintale (sau psihologice) se subsumează altor funcții ale corpului. Standardul pentru aceste funcții se consideră a fi norma stabilită statistic pentru ființele umane. ”

„ Structurile corpului reprezintă părțile structurale sau anatomice ale corpului, cum ar fi organele interne, membrele și componentele acestora, clasificate pe sisteme ale corpului. Standardul pentru aceste funcții se consideră a fi norma stabilită statistic pentru ființele umane. ”

„ Afectarea este o pierdere sau o anormalitate a structurii corpului sau a unei funcții fiziologice (inclusiv funcțiile mintale). Prin noțiunea de anormalitate înțelegem aici variațiile semnificative de la normă stabilită statistic (adică o deviație de la media populației stabilită conform normelor standard măsurate) și ea trebuie utilizată exclusiv în acest sens. ”

„ Activitatea este executarea unei sarcini sau acțiuni de către un individ. Ea reprezintă funcționarea la nivel individual. Limitările activității sunt dificultăți cu care se poate confrunta un individ în executarea activităților. Limitarea activității poate fi orice deviere, ușoară sau gravă, din punct de vedere calitativ sau cantitativ, înregistrată în executarea unei activități, față de modul sau măsura în care se așteaptă executarea acelei activități de către persoane care nu au o problemă de sănătate. ”

„ Participarea este implicarea unei persoane într-o situație de viață. Ea reprezintă funcționarea la nivelul societății. ”

„ Restricțiile în participare reprezintă probleme cu care se poate confrunta un individ în implicarea sa în situații existențiale. Prezența unei restricții în participare este determinată prin compararea participării unui anume individ cu ceea ce se așteaptă în cultura sau societatea respectivă de la un individ care nu suferă de o dizabilitate. ”

„ Factorii contextuali sunt factorii care împreună constituie contextul complet al existenței unui individ. Factorii contextuali au două componente: Factorii de mediu și Factorii personali. ”

„ Factorii de mediu se referă la toate aspectele lumii externe sau extrinsece care formează contextul existenței unui individ și care au ca atare un impact asupra funcționării persoanei respective. Printre factorii de mediu se numără lumea fizică și trăsăturile sale, lumea fizică construită de oameni, alte persoane aflate în diferite relații și roluri, atitudini și valori, sisteme și servicii sociale, precum și politici, reglementări și legi. ”

„ Factorii personali sunt factori contextuali referitori la individ, cum ar fi vârsta, sexul, statutul social, experiențele de viață etc. ”

„ Starea de bine este un termen general care cuprinde întregul univers al domeniilor existenței umane, inclusiv aspectele fizice, mintale și sociale, care împreună formează ceea ce putem numi "o viață bună". Domeniile legate de sănătate reprezintă un sub-set al domeniilor care compun universul complet al existenței umane. ”

2. FACTORII IMPLICAȚI ÎN REABILITARE: FACTORII CONTEXTUALI

Dizabilitatea este rezultatul sau efectul unei relații de interdependentă dintre factorii personali și factorii de mediu ai individului.

Factorii implicați în reabilitare sunt reprezentați de: cadrul general, condițiile de viață ale unui individ.

Aceștia factori contextuali se împart în: factori de mediu și factori personali, ce pot avea impact asupra stării de sănătate sau asupra stării de boala ale acestuia (pot influența pozitiv sau negativ).

2.1 Factorii de mediu= mediul fizic, social și atitudinal în care trăiesc oamenii, factori ce se afla în afara individului.

Factorii de mediu prezintă mai multe niveluri structurale:

-nivel individual– locuința, locul de muncă sau școala, precum și contactul cu alte elemente: familia, cunoștințele, colegii și persoanele necunoscute.

-nivel social– structuri sociale, servicii și sisteme generale din comunitate sau societate, cum ar fi: organizațiile și serviciile locului de muncă, activităților comunitare, agențiile guverna-mentale, serviciile de comunicație și transport, rețelele informale cu caracter social, legislația, reglementările, regulamentele, atitudinile și ideologiile. (Raevschi, E. (2011). CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ A FUNCȚIONĂRII, DIZABILITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII (OMS)-UN NOU CADRU CONCEPTUAL AL REABILITĂRII MEDICALE. Acta Medica Transilvanica, 16(3).)

2.2 Factorii de mediu- nivelul social- și importanța lor psihopatologica în recuperarea după accidentul vascular cerebral

Stresul social

Factorii sociali, în funcție de semnificația lor biologică, pot determina starea de emoție, care este în legătură cu aceștia și pot afecta echilibrul intern (actiune pe cale nervoasă, humorala, pe axa hipotalamo-hipofizo- suprarenala). Emoția, angoasa, apare ca un stres denaturat.

Disciplina și organizarea socială

Pentru că disciplina să nu devină factor stresant, e necesar ca aceasta să fie transformata în trăsături de personalitatea proprie (ex: munca poate deveni un act de frustrare). Lipsa disciplinei, determina dereglări psihosomatice prin neintelegea scopului ei ca aspect al libertății.

Alienarea și efectele ei psihopatologice și psihosomatice

„ Banul a răpit întregii lumi (oamenilor și naturii) valoarea ei specifică ”, „ este esența muncii și existentei omului înstrăinată de el, în care chiar relațiile de perpetuare a speciei au devenit obiect de comerț ” (Marx).

Înstrăinarea de menirea omului, constituie un adevărat factor patogenetic, iar mecanismele conștiente și inconștiente de apărare sunt puse în mișcare, ducând la imbolnairea psihică și psihosomatică.

Importanta progresului tehnic

Mecanizarea și automatizarea a făcut din om o anexă a mașinii și astfel nu mai suntem capabili de a ne controla, stăpâni, existând serioase reacții psihice legate de procesul de adaptare.

Calitatea vieții

Tranformarile pe care le suferă individul și neconcordanța cu posibilitățile sale, pot duce la grave reacții psihosomatice. (Medicina psihosomatică. Ioan Cucu, editura Litera, 1981)

2.3 Factorii personali= contextul particular al vieții, al condițiilor de viață ale unui individ (nu se referă la starea de sănătate și la stările adiacente acesteia) și sunt următorii: sexul, rasa, vârsta, alte stări de sănătate, forma fizică, stilul de viață, obiceiurile, modul în care a fost crescut, modul de adaptare, mediul social din care provine, educația, profesia, experiența (evenimente din viața actuală sau din trecut) modelul general de comportament și caracterul, valori psihice individuale. (Raevschi, E. (2011). CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ A FUNCȚIONĂRII, DIZABILITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII (OMS)-UN NOU CADRU CONCEPTUAL AL REABILITĂRII MEDICALE. Acta Medica Transilvanica, 16(3).)

2.4 Importanta factorilor personali în recuperarea după accidentul vascular cerebral

Frustrarea

Este un obstacol ce modifică conduita individului și are ca răspuns agresivitatatea, ura, angoasă, stări de anxietate. Când intervine scăderea motilității, se determina reacții psihice ce depind ca evoluție, în cea mai mare parte, în funcție de personalitatea celui în cauză.

Personalitatea

Părerea autorilor referitoare la influența personalității în îmbolnăvire și recuperare:

-Hipocrate- boala este intim legată de temperament .

-Delay- predispoziția se poate remarca sub forma unui eretism neurovegetativ și a reacțiilor vasomotorii care apar de o manieră mai intensă la unele personalități.

-Adler- o caracteristică de inferioritate ale unor organe.

-Selye- organismul reacționează la emoții ca la o situație reală.

-Kolb- individul se exprima patologic în raport cu structura personalității și cu tipurile prestabilite de reacție la stres.

-Bonneton- tipurile cele mai prediscpuse la reacții psihofiziologice sunt temperamentele: angoasante, hiperconstiinciosii, cei care nu își exprima stările agresive.

-Warnes- bolile somatice apar la cei care nu au posibilitatea de descărcare a tensiunilor negative acumulate.

-Warnes și Wittkover- răspunsul la stres apare strâns legat de personalitate. Impactul unui caracter într-un sistem cultural diferit poate crea reacții fiziologice.

-Linn- indivizii foarte muncitori, rigizi și hiperconstiinciosi, care se învârt într-un program strict de activitate, sunt ușor „daramabili” fizic în momentu în care trebuie să se adapteze unor noi paternuri. La aceste trăsături de caracter se adauga vicisitudinile vieții, dezvoltarea psihologică, vulnerabilitatea biologică. (Medicina psihosomatică. Ioan Cucu, editura Litera, 1981)

Autoeficacitatea percepută

Autoeficacitatea percepută semnifica convingerile/ credințele persoanei referitor la abilitățile proprii necesare în propunerea și atingerea obiectivelor în situații specifice. Aceasta este strâns legată de starea de sănătate.

Este considerată factor primar în schimbarea comportamentală de risc, în adoptarea de practici benefice sănătății.

Depresia, anxietatea și neputința sunt asociate cu nivelul redus de autoeficacitate. Cei cu nivel mai ridicat de autoeficacitate, dețin un control mai mare al situației specifice, fiind mai rezistenți la stres.

Mecanismul de coping

Individul îl folosește pentru acceptarea și managerierea tulburării sale. Folosind un sistem de coping dezadaptiv prin suprimarea trăirilor interioare, intelectualizarea emoțiilor la descoperirea diagnosticului, negarea realității tullburarii somatice, disocierea elementelor traumatismului, individul poate avea un comportament ce poate dăuna sănătății sale, prin posibila agravare a condiției medicale sau imposibilitatea remiterii bolii.

Astfel, acesta poate deveni apatic, dezinteresat, depresiv, anxios, vicios sau agresiv față de persoanele apropiate.

Complianta la tratament

Necesită un stil optimist de gândire, de interpretare necatastrofica, de recunoaștere și acceptare ale sentimentelor negative, credința în capacitatea personală. (http://ultrapsihologie.ro/akademik/influenta-autoeficacitatii-in-recuperarea-post/)

3. MODALITĂȚI DE EVALUARE

Relevantă factorilor contextuali este evaluată prin liste standard de verificare CIF sau prin intermediul interviurilor. În evaluarea relevantei factorilor psihologici, se utilizează chestionare standardizate. (Sănătății, M. GHIDUL de PRACTICĂ în SPECIALITATEA Recuperare (Reabilitare), Medicină Fizică și Balneologie)

3.1 Evaluarea traumei psihice

Este necesară elaborarea unui instrument de diagnostic eficient, a cărui rezultat să fie comparabil cu cel al examenului psihologic și să aibă în vedere elementele de istoric personal, manifestările clinice, riscul preexistent, starea psihică.

Însă, chiar și ținând cont de aceste aspecte, este dificil de detectat precis care este factorul psihologic care influențează cel mai mult recuperarea, deoarece, deși exista în prezent numeroase instrumente cu rolul de a evalua pacientul, acestea îl vor încadra intr- un tip standard și „Ideea de a compara un om cu un altul este absurdă” (Simion Purza).

CAPITOLUL II

1. ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL- DEFINIȚII

Bolile cerebrovasculare acute: patologie prin modalitatea de răspuns al parenchimului cerebral, ce apare de obicei la un eveniment și are loc la nivelul vaselor cervicale sau intracraniene. Cel mai frecvent aspect întâlnit este hemiplegia ce se instalează acut și poate fi acompaniata de comă.

Din desfășurarea temporală a simptomatologiei neurologice deficitare și din cortexul clinic, reies trei tipuri majore de boli cerebrovasculare:

Accidentul vascular cerebral constituit: ischemia cerbrala globală, ce este consecutiva stopului cardiac.

Accidentul vascular cerebral: intalarea în mod rapid a unei disfuncții cerebrale deficitare de cauză vasculara, presupusa sau confirmată. Are ca manifestare clinică durată de săptămâni/ luni și recuperare a funcției pierdute nesemnificativă.

Formele clinice ale accidentului vascular cerebral:

-Accidentul ischemic prin embol lipidic, gazos, trombotic, septic: infarctul cerebral și accidentul ischemic tranzitoriu.

-Accidente hemoragice: hemoragia meningiană, hemoragia cerebrală, hemoragia de trunchi cerebral, hemoragia cerebeloasă, hematomul lobar.

-Accidentul lacunar.

Accidentul vascular cerebral ischemic: perturbare anatomica și/ sau funcionala a țesutului cerebral, ce este determinata de o diminuare sau întrerupere bruscă a perfuziei arteriale in teritoriile cerebrale. Ca o consecință a deficitului metabolic celular și reducerea debitului sangvin cerebral, este necroza în țesutul cerebral.

Accidentul ischemic tranzitor: intr- un teritoriu localizat al creierului, apare ischemie, ce este urmată de deficit motor. Durata nu depășește 24 de ore și regresează, fără a lăsa sechele. Cauză: embolia arterială.

Accidentul ischemic involutiv: ischemie cerebrală acută cu un deficit motor ce depășește 24 de ore și prezintă involuție completa 21 de zile. Evoluția relativ ușoară poate fi determinată de mărimea focarelor ischemice care au localizarea în trunchiul cerebral, centrul semipoval și ganglionii bazali. Manifestarea clinică: dereglări senzitive și motorii, mai rar dereglări de limbaj.

Accidentul ischemic lacunar: inițial, se poate manifesta ca accidentul ischemic involutiv sau ca accidentul ischemic tranzitor, însă uneori are evoluție asimptomatică și începe în mod frecvent după o urgență hipertensiva.

Clinic se disting patru forme: senzitiv, atactic și cu dizartria și „stângăcia” mâinii. Nu prezintă dereglări ale funcțiilor corticale (afazie, agnozie, apraxie). In caz de focare lacunare multiple prezente în ambele emisfere, se stabilește diagnosticul de boala lacunară, având cauza angioencefalopatia hipertensiva.

Accidentul vascular cerebral în evoluție: prezintă evoluție lentă și durează de la câteva ore, până la câteva zile, însă simptomatologia clinică persista mai mult de trei săptămâni. Deficitul motor regresează sau evoluează în aproximativ 30 de zile. Poate evolua spre accident vascular cerebral ischemic constituit.

Accidentul ischemic constituit: este o consecință a distrugerii neuronale din teritoriul vascular lezat, cu manifestare clinică de deficit motor cu instalare certa.

Accidente vasculare cerebrale hemoragice: colecții acute de sânge, intraparenchimatoase sau subarahnoidiene (intracraniene netraumatice).

Hemoragia cerebrală: revărsare a sângelui prin eritrodiapedeza sau prin ruptura vasculară în parenchimul cerebral.

Hemoragia subarahnoidiana: prin ruperea malformațiilor arteriovenoase și a anevrismelor saculare arteriale, rezulta extravazarea sângelui la nivel subarahnoidian.

2. FACTORII DE RISC AI ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL:

2.1 Factori modificabili

-Hipertensiunea arterială

-Tabagism

-Diabetul zaharat

-Patologia carotidiana

-Fibrilatia atriala

-Anemia falciforma

-Dislipidemie

-Stilul alimentar

-Obezitate

-Inactivitate fizică

2.2 Factori nemodificabili

-Varsta

-Sex

-Rasa

-Istoricul familial de accident vascular cerebral

-Istoricul personal de accident vascular cerebral

-Greutatea ponderala mică la naștere

3. ETILOGIA ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL

-Accidentul vascular cerebral ischemic: -Trombotic –embolia paradoxală de la o flebotromboza venoasă, embol de origine cardiacă, aterom

-Lipidic –fracturile extremităților inferioare

-Septic -septicemia

-Gazos –accident de scufundare, barotraumatisme

-Accidentul vascular cerebral hemoragic: -anticoagulante și fibrinolitice

-hipertensiune arterială

-malfornmatii vasculare cerebrale: angioamele intracraniene și anevrismele

-Accidentul ischemic lacunar: -infarctul de talie mică. (Crivceanschii, L. (2009). Urgențe medicale. Ghid practic. Chișinău.)

4. SIMPTOMELE ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC

Simptomele au un debut brusc și este vorba despre deficiența de coordonare a mișcărilor membrelor, vederea dubla sau pierderea vederii, starea de amețeală, dificultatea în înțelegere sau exprimare, cefaleea severă, pierderea echilibrului și, cel mai semnificativ, slăbiciunea sau paralizia la nivelul unui membru sau a feței. (http://ziarullumina.ro/cauze-si-simptome-ale-accidentelor-vasculare-cerebrale-29704.html)

CAPITOLUL III

1. ASPECTE PRIVIND NEVOILE PACIENTULUI ÎN PROCESUL DE REABILITARE

În urma unui accident vascular cerebral, pot apărea diverse limitări de activitate, iar ca rezultat, pacientii se simt nesatisfăcuți de propria persoană, nu mai au un sistem de valori, se izolează , își pierd speranța, devin anxioși, depresivi și agresivi. (Medicina psihosomatică. Ioan Cucu, editura Literă, 1981) În consecință, un plan de reabilitare trebuie să țină cont de resursele și dorințele individului, de natura deteriorărilor cognitive și fizice, de prognosticul afecțiunii și de capacitatea lui de a dobândi abilități, cunoștințe ce îmbunătățesc gradul de participare și activitate. Este importanta, de asemenea, și evaluarea barierelor din calea participării care pot fi rezultate dintr- un mediu fizic sau din comportamentul unor persoane. (Maeda, S., Kita, F., Miyawaki, T., Takeuchi, K., Ishida, R., Egusa, M., & Shimada, M. (2005). Assessment of patients with intellectual disability using the Internațional Classification of Functioning, Disability and Health to evaluate dental treatment tolerability. Journal of Intellectual Disability Research, 49(4), 253- 259)

În stabilirea resurselor pentru pacientul în reabilitare, trebuie să fie incluse:

-Identificarea și diagnosticarea

-Tratamentul și ajutorul terapeutic

-Invatamantul

-Indrumarea și instruirea profesională

-Angajarea

-Integrarea în societate și mediu

-Protectia juridică, economică, socială

-Instruirea celor implicați în reabilitarea, integrarea socială a persoanelor dizabilitate

-Informarea

-Statistica și cercetarea

(Rehabilitation and integration of people with disabilities: policy and integration. Strasbourg: Council of Europe Publishing, 7th edition: 2003; A coherent policy for people with disabilities. 1992. Recommendation R (92) 6. Council of Europe. Strasbourg)

2. SCOPURILE ȘI REZULTATELE RECUPERĂRII

2.1. Scopurile recuperării

Există o strânsă legătură de interdependentă între viață somatică și viața psihică ale individului, prin urmare exista o legătură și între boala de care acesta suferă și psihologia persoanei. Atenția pe care clinicienii trebuie să o acorde în tratarea corespunzătoare a unei boli trebuie să fie simultană pentru dimensiunile biologice, psihologice și sociale. (http://ultrapsihologie.ro/akademik/influenta-autoeficacitatii-in-recuperarea-post/)

Domeniul de activitate inter- și multidisciplinar al recuperării cointeresează diverse specialități medicale și au ca legătura refacerea/ ameliorarea stării de sănătate a individului. Ca obiectiv primordial este refacerea deficitului funcțional, pentru ca pacientul să își poată recâștiga maxima independenta. Necesitatea recuperării este de a preveni permanentizarea sau instalarea deficitului funcțional, pentru a reduce consecințele acestuia asupra calității vieții și independenței funcționale.

Scopul recuperării, implicând împuternicirea individului în a atinge gardul de autonomie și independentă și a decide, este eficient în cinci moduri:

-Treatrea afecțiunii de bază

-Reducerea deteriorării și/ sau dizabilității

-Prevenirea și tratarea complicațiilor

-Ameliorarea activității și funcționării

-Permiterea participării. (Friberg F, Scherman MH: Can a teaching and learning perspective deepen understanding of the concept of compliance? A theoretical discussion. Scandinavian Journal Caring Sciences 2005; 19 (3): 274-9.)

2.2. Rezultatele recuperării și evaluarea lor

Fiecare individ își definește boala, se raportează la ea diferit și, prin urmare, comportamentul de complianta la tratament depinde în mare parte de caracteristicile psihologice personale.

În mod cert, cel mai bun indicator al succesului este starea de bine, deoarece dorințele persoanei trebie să fie reflectate în mod individual în obiectivele recuperării. Atât pentru indivizi, cât și pentru societate, reabilitarea prezintă capacitatea de a reduce povara rezultată dizabilității. Având ca rezultat ameliorarea vieții independente și funcționarii prin creșterea activității, reducerea complicațiilor și efectelor co- morbidității, individul se poate reîntoarce la viața independentă, la activitatea profesională, profitând de oportunitățile disponibile. Prin reabilitare, nu se ameliorează doar viața independentă, funcționarea individuală, ci și reducerea costurilor create de dependență. (Turner-Stokes L. The evidence for the cost-effectiveness of rehabilitation following acquired brain injury. Clinical Medicine 2004; 4 (1): 10-2)

Importanta măsurării rezultatelor este dată de evaluarea eficienței intervențiilor, serviciilor de reabilitare, iar rezultatele trebuie să coreleze cu obiectivele abordate de planul reabilitării, ce este un program continuu, permițând persoanei să își mențină o stare de bine și un nivel de participare care altfel nu ar fi fost obținute.

2.3 Necesitatea de a continua recuperarea (întreținerea sau îmbunătățirea rezultatelor) la domiciliu

Preocuparrea majoră a specialiștilor este reabilitarea de întreținere, prin menținerea și îmbunătățirea funcției și evitarea complicațiilor previzibile. (Sănătății, M. GHIDUL de PRACTICĂ în SPECIALITATEA Recuperare (Reabilitare), Medicină Fizică și Balneologie.)

Acestea sunt realizabile prin chestiuni cum ar fi evitarea unei pensionari timpurii, întoarcerea la locul de muncă și au metode ca:

-Terapii fizicale

-Antrenamentul

– Dieta

-Interventiile psihologice

-Educatia pentru sănătate. (SGB IX (9th Social law): Rehabilitation und Teilhabe behinderter Menschen. Beck-Texte. Dt. München: Taschenbuch-Verlag; 2001)

În cazul în care pacientul renunța la planul de recuperare, poate apărea un regres în reabilitarea sa, sau alte complicații:

-Slabiciune sau chiar imobilitate, atrofie musculară, escare, spasticitate, contracturi sau deteriorare cardio- respiratorie

-Probleme de comunicare

-Probleme de nutriție și ale intestinului (constipație și incontinenta)

-Complicatii ale stărilor de bază

-Boli de diverse cauze, de exemplu diabet zaharat, probleme de tract urinar

-Probleme de dispoziție și comportament

-Probleme cognitive și incapacitatea de a beneficia de învățare

Alte aspecte pentru care urmărirea pacienților trebuie să continue și când aceștia revin la viața obișnuită sunt următoarele: epuizarea însoțitorilor și întreruperea îngrijirii la domiciliu care ar duce la reinternare, izolarea socială. (Sănătății, M. GHIDUL de PRACTICĂ în SPECIALITATEA Recuperare (Reabilitare), Medicină Fizică și Balneologie.)

3. IMPORTANȚA FAMILIEI ÎN PROCESUL DE RECUPERARE

Familia trebuie permanent să se adapteze între cele două extreme: confruntarea permanentă cu scopuri noi și supraprotectia care creează dependenta, pentru ca bolnavul să nu ajungă la renunțare pasivă, comportament agresiv și exploatare a stării de boală, unul din scopurile cele mai importante ale familiei este acela de a lăsa persoana dizabilitata să- și obțină autonomia personală, care este fundamentul construirii conștiinței de sine, prin asumarea unor responsabilități față de alte persoane, sau chiar față de propria persoană.

3.1 Tipuri de familie și rolul ei în funcție de acestea

Familia echilibrata- are o imagine obiectivă asupra realității.

În cadrul acestui tip de familie, bolnavul este perseverent în rezolvarea obstacoleleor și cauta să își depășească condiția prin efort propriu.

Familia indiferenta- prezintă imposibilitatea de a face față situației. Acesta devine interiorizat, neadaptat și apare izolarea de lume.

Familia exagerata- îi formează bolnavului un climat de seră, nu i se refuza niciun capriciu, nu i se dă nicio responsabilitate, pentru a evita orice contact cu realitatea.

Familia autoritara- solicita o ascultare totală.

Fiind lipsit de inițiativă, bolnavul va deveni resemnat, supus, incapabil să spere, cu un nivel destul de scăzut de aspirație.

Familia inconsecventa- provoacă instabilitate, derutare, nesiguranță și devine ușor influențabil de persoane rău intenționate. (https://ro.scribd.com/doc/51121492/6/Recuperarea-deficientelor-fizice-si-psihomotorii)

4. ROLUL KINETOTERAPEUTULUI ÎN REALIZAREA PREGĂTIRII FIZICE

O parte majoră a diagnosticului o constituie evaluarea clinică, măsurarea potențialului funcțional, a restricțiilor funcționale, cu privire la procesul de reabilitare. În funcție de diagnostic (în acest caz accidentul vascular cerebral ischemic) și limitarea funcțională ale pacientului, în urma evaluării, specialistul kinetoterapeut elaborează un plan de intervenții, însă elementele esențiale au un format similar de bază.

4.1 Planul de recuperare

Acest plan de intervenții se referă la activitățile funcțiilor singulare (mers, mânuirea instrumentelor și altele), acestea fiind evaluate calitativ sau cantitativ (exemplu: timpul de execuție) și la activitățile mai complexe, cum ar fi cele ale vieții cotidiene (spaltul, îmbrăcatul, utilizarea toaletei). Se urmărește în principal:

-Realizarea sigură a tranferului

-Cresterea mobilității în casă și în afara ei

-Antrenarea mișcării și a posturii

-Instruirea pentru utilizarea dispozitivelor pentru asistarea mobilității

Specialistul kinetoterapeut are un rol important în urma unui accident vascular cerebral ischemic, datorită efectelor acestuia:

-Deteriorarea semnificativa duce la pierderea activității

-Combinatia complexă de deteriorare: fizică, comportamentala și cognitiva

-In cazul unei recidive

-Cand tratamentul medical prezintă riscuri

-In cazul durerii

-Riscurile medicale ale dizabilității s- au intensificat. (Sănătății, M. GHIDUL de PRACTICĂ în SPECIALITATEA Recuperare (Reabilitare), Medicină Fizică și Balneologie.)

4.2 Sarcinile controlului medical

Examinarea fizică a bolnavului nu trebuie să fie ostentativa sau jenantă, medicul fiind discret în observarea atitudinii. Pacientul, în exprimarea simptomelor, poate fi dominat de numeroase preconcepții privind medicina. Pe lângă stabilirea unui diagnostic, discuția nmedic- pacient are și rol terapeutic, deoarece în urma controlului, sunt elucidate aspecte funcționale și nevrotice. Prudența medicului este foarte importantă deoarece, spune Sivadon, nu întotdeauna ceea ce este important pentru medic, este și pentru pacient.

Erorile de diagnostic prezintă trei categorii de cauze: care țin de bolnav, de forma bolii și de medic. Cea mai controversata dintre acestea este eroarea de diagnostic care ține de bolnav, deoarece o mare parte din diagnosticare este bazată pe interogatoriul bolnavului. Aceștia au un grad de subiectivitate, tendința de a ascunde essentialul sau de a apela la imaginație (deformează istoricul bolii, răspund la aproape toate întrebările care li se pun afirmativ). O altă dificultate în diagnosticare ce ține de pacient este gradul de cultură, inteligenta, deoarece nu se folosește o terminologie corectă si se prezintă simptomele într-un mod confuz.

Sarcinile unui medic sunt să identifice aspectele reale ale traumatismului, indiferent de gradul de distorsionare al prezentării istoricului bolii de către pacient, de dificultatea acestuia în exprimarea lor. (Medicina psihosomatică. Ioan Cucu, editura Litera, 1981)

4.3 Clasificarea alterării nivelului de conștiență

– Starea confuzională

– Delir

– Obtuzie

– Stupoare

– Comă. (Best Practice of Medicine, T. Carter, 2002)

5. EFECTELE TRAUMATISMULUI- MODUL ÎN CARE INFLUENȚEAZĂ ACESTEA PSIHICUL

Problemele generale din contextul stării de sănătate includ:

-Deficitele motorii produc pierderea funcționarii personale și slăbiciune

-Spasticitatea duce la deformarea membrelor și implicit la probleme de imagine personală

-Imobilizarea și repausul la pat prelungit conduce la reducerea funcționarii fizice și psihologice, la decondiționarea pacienților

-Dificultati de comunicare

-Schimbari de comportament, personalitate și dispoziție

-Disfunctii sexuale ce modifică imaginea de sine

-Schimbari în relațiile personale, în dinamica familiei, nesiguranța financiară și în oportunitățile de carieră. (Sănătății, M. GHIDUL de PRACTICĂ în SPECIALITATEA Recuperare (Reabilitare), Medicină Fizică și Balneologie.)

5.1 Factori predispozanți

Acești factori fac parte din personalitatea individului de dinaintea instalării tulburării.

5.2 Factori favorizanți

Au rolul de facilitare a acțiunii factorilor predispozanți.

5.3 Factori pretraumatici

-Antecedente heredo-colaterale de tulburări psihice

-Rasă (statusul de minoritar)

-Tulburări psihice preexistente

-Sex (prevalență mai mare la sexul feminin)

-Status socioeconomic precar

-Educație deficitară

-Tip de personalitate

-Evenimente traumatizante în antecedente

5.4 Factori peritraumatici

-Status emoțional peritraumatic

-Severitatea evenimentului

-Prezența fenomenelor de disociație

-Percepția amenințării vitale

5.5 Factori posttraumatici

-Lipsa (sau percepția) suportului social

-Stres psihosocial de alte cauze. (Brewin CR, Andrews B, Valentine JD. Meta-analysis of risk factors for posttraumatic stress disorder în trauma-exposed adults. J Consult Clin Psychol 2000;68:748-66; Ozer EJ, Best SR, Lipsey TL, Weiss, DS. Predictors of post-traumatic stress disorder and symptoms în adults: a meta-analysis. Psychol Bull 2003;129:52-73)

6. ASPECTELE TRAUMEI PSIHICE DUPĂ ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL

6.1 Retrăire

-Emoții puternice declanșate de stimuli minori asociați evenimentului

-Simptome fizice de anxietate

-Gânduri sau amintiri supărătoare

-Vise supărătoare

-Sentimentul că evenimentul se petrece din nou

6.2 Hiperexcitabilitate

-Tulburări de somn

-Iritabilitate

-Reacții de surpriză exagerate

-Dificultăți de concentrare

-Scăderea pragului când se sesizaza un potențial pericol. (Kessler RC, Berglund P, Demler O, Jin R, Merikangas KR, Walters EE. Lifetime prevalence and age-of-onset distributions of DSM-IV disorders în the național comorbidity survey replication. Am Med Assoc 2005).

PARTEA PRACTICA

1. OBIECTIVELE STUDIULUI

-Identificarea factorilor de risc ai accidentului vascular cerebral

-factori modificabili: -tabagism

-stilul alimentar

-obezitate

-inactivitate fizică

-factori nemodificabili:-varsta

-sex

-Stabilirea evolutiei starii fizice a pacientilor in functie de anumiti factori ca:

-reintegrarea in societate

-existenta familiei

2. MATERIAL SI METODA DE LUCRU

2.1. Metoda de lucru

Am luat in studiu un lot de 30 de pacienti internati in Institutul National de Recuperare. Medicina Fizica si Balneoclimatologie, sectia de recuperare III, in perioada lunii mai, 2015.

Criteriile de includere in studiu au fost:

-diagnosticul de accident vascular cerebral

-data de internare a pacientilor

-gradul de luciditate

-gradul de afectare fizica: am inclus pacientii fara deficiente/ cu deficiente minime la nivelul limbajului

-acceptarea/ gradul de implicare in dialog

-urmarirea tipului „A” de personalitate

2.2 Material de lucru

Pentru realizarea acestei parti din lucrare m- am folosit de:

-fisele de internare

-fisele de externare

-dialogul cu pacientii si aplicarea de chestionare: -scala de autoeficacitate SES

-chestionar COPE

-dialogul cu insotitorii pacientilor

-observarea

3. REZULTATE SI DISCUTII

Tabel 1: Repartitia pe sexe a pacientilor cu accident vascular cerebral

Grafic 1: Repartitia pe sexe a pacientilor cu accident vascular cerebral

Distribuția pe sexe a pacienților din lot arată o frecvență mai mare a bolii la sexul feminin: 60% femei si 40% barbati.

Tabel 2: Repartiția lotului pe grupe de vârstă.

Grafic 2: Repartiția lotului pe grupe de vârstă.

Varsta este unul din factorii cei mai semnificativi in aparitia accidentului vascular cerebral. Odata cu inaintarea in varsta, toate sistemele corpului se altereaza.

Tabel 3: Repartiția în funcție de mediul de proveniență.

Graficul 3: Repartiția în uncție de mediul de proveniență.

Graficul evidențiază o pondere mai mica a bolii la persoanele din mediul rural. Acest lucru se datorează vietii mai active, nivelului mai scazut de stres si unei mai bune alimentatii la cei din mediul rural.

Tabel 4: Repartiția pacienților în funcție de profesie.

Grafic 4: Repartiția pacienților în funcție de profesie.

Sedentarismul, inactivitatea creste riscul de accident vascular cerebral prin marirea colesterolului, probleme ale vaselor de sange (depunerea de placi ateromatoase).

Tabel 5: Repartiția in functie de raportul reintegrare sociala- recuperare (intoarcerea la serviciu)

Grafic 5: Repartiția in functie de raportul reintegrare sociala- recuperare (intoarcerea la serviciu)

Conform „Tabelului 3: Repartitia in functie de profesie”, 22 de pacienti sunt pensionari. Din cei 8 ramasi, 5 s- au pensionat in urma traumatismului, fara a avea o evolutie buna, iar 3 au o viata activa in continuare. S- a observat un grad mai mare de recuperare la persoanele care decid sa revina la viata normala, sa se simta utili.

Tabel 6: Repartiția in functie de diagnosticul urmat accidentului vascular cerebral al pacienților.

Grafic 6: Repartiția in functie de diagnosticul urmat accidentului vascular cerebral al pacienților.

Sechelele traumatismului difera in functie de localizarea acestuia, modul de producere si tipul lui, iar acestea se pot manifesta cu un grad de gravitate diferita: de exemplu poate limita activitatea doar pe jumatate de corp.

Tabel 7: Rezultatele aplicarii scalei de autoeficacitate

Grafic 7: Rezultatele aplicarii scalei de autoeficacitate

Niciunul dintre pacientii inclusi in studiu nu a prezentat nivel foarte ridicat de autoeficacitate, insa mai mult de jumatate, 53% din acestia, au un nivel sub mediu al autoeficacitatii.

Tabel 8: Nivelul de autoeficacitate

Grafic 8: Nivelul de autoeficacitate

Tabel 9: Pacientii pentru prima data la recuperare/ pacientii care au mai fost la recuperare si nivelul scazut al autoeficacitatii (sub nivelul mediu)

Grafic 9: Pacientii pentru prima data la recuperare/ pacientii care au mai fost la recuperare si nivelul scazut al autoeficacitatii (sub nivelul mediu)

Pacientii care vin pentru prima data la recuperare prezinta un nivel al autoeficacitatii mai redus, deoarece sunt in perioada de acomodare cu noul statut.

Tabel 10: Dependenta de tutun

Grafic 10: Dependenta de tutun

Mai mult de jumatate din pacienti continua sa fumeze, desi acest lucru creste riscul unui nou accident vascular cerebral.

Tabel 11: Stare psihica: nervozitate

Grafic 11: Starea psihic: nervozitate

Pacientii cu accident vascular cerebral prezinta stari mai dese si mai accentuate de nervozitate, datorate deficitului motor care duce la paritia frustrarilor.

Tabel 12: Dependenta de tutun si starea de nervozitate

Grafic 12: Dependenta de tutun si starea de nervozitate

Falsa impresie ca o tigara relaxeaza, ii face pe acestia sa se refugieze in tutun in momentele de nervozitate.

Tabel 13: Credinta in Dumnezeu

Grafic 14: Credinta in Dumnezeu

Unii pacienti care au fost credinciosi sau necredinciosi inainte de producerea accidentului, au ramas la aceeasi idee, insa multi dintre ei recunosc ca au inceput sa creada in Dumnezeu dupa producerea traumatismului, in cautarea unui sprijin moral, agatandu- se de divinitate si forta acesteia de a ii ajuta. Un procent foarte mic din pacienti au renuntat sa mai creada in Dumnezeu, pe motiv ca daca Dumnezeu exista, nu li se intampla nimic.

Tabel 15: Adaptare/ acceptare al noului statut

Grafic 15: Adaptare/ acceptare al noului statut

Intr- un procent de 76,6%, isi accepta starea actuala si se adapteaza, insa acest lucru depinde si in functie de timpul care a trecut de la producerea accidentului vascular cerebral.

Tabel 16: Raport acceptare/ credinta

Grafic 16: Raport acceptare/ credinta

Majoritatea pacientilor care cred in Dumnezeu, accepta situatia mult mai usor, cred ca este o proba divina de care ei trebuie sa treaca.

Tabel 17 : Tipul „A” de personalitate

Grafic 17: Tipul ”A” de personalitate

Tebel 18: Recuperarea in functie de tipul A de personalitate

Grafic 18: Recuperarea in functie de tipul ”A” de personalitate

S-a demonstrat ca tipul ”A” de personalitate, fiind tot timpul in competitie cu altii, exagerat de muncitor, tot timpul contra cronometru, ii face foarte grea acomodarea la noul stil de viata, prin urmarea recuperarea sa este limitata.

Tabel 19: Evolutia in momentul externarii

Grafic 19: Evolutia in momentul externarii

Sunt factori care ajuta foarte mult in recuperarea pacientului, factori care o stagneaza si care agraveaza starea pacientului, insa in proportie de 93%, indiferent de acesti factori care ajuta sau ingreuneaza recuperarea, exista o evolutie favorabila. Cei 7% care prezinta agravarea starii, au ca motive si alte afectiuni in afara de accidentul vascular cerebral.

4. CONCLUZII

Factorii care influenteaza recuperarea dupa accidentul vascular cerebral ischemic sunt: personalitatea, nivelul autoeficacitatii, mecanismul de coping, dar si varsta, sexul, mediul de provenienta, activitatea.

Acestia, in functie de fiecare pacient, influenteaza evolutia intr- o anumita masura, pozitiv sau negativ, insa niciunul dintre pacienti nu ramane in acelasi stadiu ca in momentul internarii.

Doar 7% din pacienti prezinta o agravare a starii in timpul recuperarii, insa acest lucru se datoreaza afectiunilor pe care le au in plus, cum ar fi bolile de inima care nu permit execurea unor terapii.

BIBLIOGRAFIE

1. Best Practice of Medicine, T. Carter, 2002

2. Brewin CR, Andrews B, Valentine JD. Meta-analysis of risk factors for posttraumatic stress disorder în trauma-exposed adults. J Consult Clin Psychol 2000;68:748-66; Ozer EJ, Best SR, Lipsey TL, Weiss, DS. Predictors of post-traumatic stress disorder and symptoms în adults: a meta-analysis. Psychol Bull 2003;129:52-73

3. Crivceanschii, L. (2009). Urgențe medicale. Ghid practic. Chișinău

4. Friberg F, Scherman MH: Can a teaching and learning perspective deepen understanding of the concept of compliance? A theoretical discussion. Scandinavian Journal Caring Sciences 2005; 19 (3): 274-9

5. Kessler RC, Berglund P, Demler O, Jin R, Merikangas KR, Walters EE. Lifetime prevalence and age-of-onset distributions of DSM-IV disorders în the național comorbidity survey replication. Am Med Assoc 2005

6. Maeda, S., Kita, F., Miyawaki, T., Takeuchi, K., Ishida, R., Egusa, M., & Shimada, M. (2005). Assessment of patients with intellectual disability using the Internațional Classification of Functioning, Disability and Health to evaluate dental treatment tolerability. Journal of Intellectual Disability Research, 49(4), 253- 259

7. Medicina psihosomatică. Ioan Cucu, editura Litera, 1981

8. Mosso, A. (1903). Mens sana in corpore sano. Treves

9. Raevschi, E. (2011). CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ A FUNCȚIONĂRII, DIZABILITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII (OMS)-UN NOU CADRU CONCEPTUAL AL REABILITĂRII MEDICALE. Acta Medica Transilvanica, 16(3)

10. Rehabilitation and integration of people with disabilities: policy and integration. Strasbourg: Council of Europe Publishing, 7th edition: 2003; A coherent policy for people with disabilities. 1992. Recommendation R (92) 6. Council of Europe. Strasbourg

11. Sănătății, M. GHIDUL de PRACTICĂ în SPECIALITATEA Recuperare (Reabilitare), Medicină Fizică și Balneologie

12. SGB IX (9th Social law): Rehabilitation und Teilhabe behinderter Menschen. Beck-Texte. Dt. München: Taschenbuch-Verlag; 2001

13. Turner-Stokes L. The evidence for the cost-effectiveness of rehabilitation following acquired brain injury. Clinical Medicine 2004; 4 (1): 10-2

14. https://ro.scribd.com/doc/51121492/6/Recuperarea-deficientelor-fizice-si-psihomotorii

15. http://ultrapsihologie.ro/akademik/influenta-autoeficacitatii-in-recuperarea-post/

16. http://ziarullumina.ro/cauze-si-simptome-ale-accidentelor-vasculare-cerebrale-29704.html

ANEXE

Anexa 1

Scala de autoeficacitate SES

1. Întotdeauna reușesc să rezolv problemele dificile dacă mă străduiesc suficient de mult.

2. Chiar dacă cineva mi se opune, reușesc să identific modalitățile și mijloacele necesare pentru a obține ceea ce vreau.

3. Este ușor pentru mine să fiu consecvent cu obiectivele mele și să îmi ating scopurile.

4. Am încredere că aș putea face față cu succes evenimentelor neprevăzute.

5. Datorită resurselor mele știu cum să fac față situațiilor neașteptate.

6. Pot rezolva majoritatea problemelor dacă investesc efortul necesar.

7. Pot să rămân calm/ă când mă confrunt cu dificultăți pentru că mă pot baza pe abilitățile mele de apărare.

8. Când mă confrunt cu o problemă pot de regulă să identific mai multe soluții.

9. De regulă, când am o problemă, pot să mă gândesc la o soluție.

10. De obicei pot să mă descurc în orice situație și cu orice fel de probleme cu care sunt confruntat/ă.

Anexa 2

Chestionar COPE

1. Încerc să mă dezvolt ca persoană pornind de la experiență.

2. Folosesc munca sau alte activități ca să uit ceea ce mă frământă.

3. Mă supăr și îmi exprim fățiș sentimentele.

4. Caut să cer sfaturi altora despre ce ar fi bines să fac.

5. Îmi concentrez eforturile spre a rezolva într-un anumit fel problema.

6. Îmi spun mie însumi „nu poate fi adevărat”.

7. Cred în ajutorul lui Dumnezeu.

8. Mi se întâmplă să râd de situație.

9. Admit că nu pot să fac ceva și renunț să mai încerc.

10. Mă feresc să acționez prea repede.

11. Îmi discut trăirile, sentimentele cu alții.

12. Fac apel la alcool și /sau la țigări ca să mă simt bine.

13. Mă obișnuiesc cu ideea că faptul s-a petrecut.

14. Vorbesc cu alții ca să aflu mai multe despre situația respectivă.

15. Reușesc să nu mă las perturbat de alte gânduri sau activități și să mă concentrez pe problemă.

16. Mi se întâmplă să visez cu ochii deschiși la alte lucruri decât acesta impuse de realitatea imediată.

17. Mă enervez și sunt conștient de aceasta.

18. Caut ajutorul lui Dumnezeu.

19. Fac un plan de acțiune.

20. Fac glume despre această situație.

21. Acceptă că lucrurile s-au petrecut așa și nu mai pot fi schimbate.

22. Mă stăpânesc să fac ceva până când situația o va permite.

23. Caut sprijin emoțional la rude și prieteni.

24. Renunț să mai lupt pentru a-mi atinge scopul.

25. Mă angajez în activități suplimentare care pot contribui la rezolvarea problemei

26. Încerc / reușesc să mă relaxez bând ceva sau fumând o țigară.

27. Refuz să cred că așa ceva a fost posibil, că s-a întâmplat.

28. Îmi las sentimentele să iasă la iveală.

29. Încerc să văd lucrurile într-o altă lumină, caut partea pozitivă.

30. Vorbesc cu cineva care ar putea face ceva concret în legătură cu problema mea.

31. Dorm mai mult decât de obicei.

32. Încerc să concep o strategie privitor la ce trebuie să fac.

33. Mă concentrez asupra problemei și dacă e nevoie las celelalte lucruri mai în voia lor..

34. Caut înțelegere și simpatie din partea cuiva.

35. Consum alcool sau iau medicamente ca să mă gândesc mai puțin la problemă.

36. Glumesc despre aceasta.

37. Renunț la încercarea de a obține ceea ce vroiam.

38. Caut partea bună în ceea ce mi s-a întâmplat.

39. Mă gândesc cum aș putea să mă descurc cel mai bine cu problema.

40. Mă prefac că nimic nu s-a întâmplat.

41. Încerc să nu înrăutățesc lucrurile și mai mult acționând pripit.

42. Mă străduiesc să previn alte lucruri care m-ar putea perturba în încercarea de a rezolva situația.

43. Mă duc la cinema sau mă uit la televizor ca să mă gândesc mai puțin la ceea ce s-a întâmplat.

44. Accept realitatea că ceea ce s-a întâmplat s-a întâmplat.

45. Îi întreb pe cei care au trecut prin situații asemănătoare ce au făcut ei.

46. Mă simt foarte stresat și îmi exprim sentimentele.

47. Acționez direct pentru a soluționa problema.

48. Îmi găsesc alinarea, liniștea în credință.

49. Îmi impun să aștept momentul potrivit pentru a reacționa.

50. Mă amuz de situație.

51. Reduc efortul pe obișnuiam să-l depun în rezolvarea problemelor.

52. Vorbesc cu cineva despre sentimentele mele.

53. Beau ceva, iau medicamente sau fumez ca să mă liniștesc.

54. Învăț să trăiesc cu problema mea.

55. Las deoparte alte activități pentru a mă concentra în întregime asupra problemei.

56. Mă gândesc la ce pașii pe care îi am de făcut pentru a rezolva problema.

57. Mă comport ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

58. Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas.

59. Învăț ceva din experiențele pe care le trăiesc.

60. Mă rog la Dumnezeu mai mult decât de obicei.