Factorii Favorizanti Si Restrictivi Ai Performantei

Capitolul 1

Semnificatia performantei vine din limba engleza insa își are originea din limba latină,. În latină, sensul cuvântului “performare” simbolizeaza finalizarea activității propuse. ”To perform” reprezinta a realiza ceva care cere o anumită aptitudine. Performanța, ca dimensiune a managementului de mediu se interpreteaza ca o stare de competitivitate, atinsă printr-un nivel de eficienta și productivitate care îi asigura prezență durabilă pe piață, în condițiile interacțiunii a mai multor forme complexe a numeroși factori. În managementul mediului și în mod deosebit în performanța care trebuie să-l însoțească în permanență, atingerea obiectivelor propuse se prezintă ca o necesitate și componenta indispensabila.

În semnificația sa de drept, performanța are in vedere reperele cu care acționează: economice sub formele de rentabilitate și competitivitate, ecologice prin referire la mediu și protecția acestuia, juridice prin definirea directă la conformitatea legală și solvabilitate, organizaționale în sensul de competentă, coerentă, eficienta, sau sociale adică implicarea, satisfacția personalului, dezvoltatea potențialului, calitatea vieții sau a muncii.

Referitor la performanțele de mediu există două definiții:

Definiția 1: Performanța de mediu (conform ISO/DIS/14031): obtinerea unor rezultate de catre conducerea unei organizații privind aspectele ce tin de mediu;

Definitia 2: Performanța de mediu (conform ISO 14001): urmarile măsurabile ale sistemului de management de mediu, în legatura cu gestionarea de către organizație a aspectelor sale de mediu, pe baza politicii, obiectivelor și țintelor sale de mediu.

Se poate observa definirea în mod diferit a performanței de mediu, de către același organism, ISO, în documente diferit și la momente diferite. În esență, ambele definiți clarifica faptul că, prin evaluarea performanței de mediu, se intelege totalitatea sarcinilor pe care o organizație o exercită asupra mediului și măsurile luate pentru diminuarea acestei sarcini. Asta se referă atât la efectele negative legate de funcționare, cât și la cele cauzate de produse și de servicii.

Astfel sunt luate in vedere diferite aspecte privitoare la concepte, la oameni și la comportamentele organizaționale. În acest fel apar modalități esențiale de diferențiere a temelor privitoare la organizații. Fiecare dintre aceste puncte de vedere are o influență asupra modului în care sunt înfățișate performanțele ecologice și participarea la aceste performanțe, în contexte ce au propria lor identitate.

Oamenii, componenti ai procesului de producție, nu reprezintă decât un partener de acțiune comuna supusa în mod efectiv unui control indirect prin supraveghere sau contract. Mai mult de atat, sunt principalii participanti cu valoare monetară caracterizată prin ansamblul atitudinilor, cunoștiințelor și principiilor. Pentru a atrage investiții ce trebuie compensate prin rezultate profitabile este necesara o achzitie. Astfel , salariații sunt principalii actorii implicați prin contracte care reglementează contribuțiile și retribuțiile ce li se cuvin.. Fiecare salariat are o strategie individuală și colectivă în funcție de competentele pe care le poseda pentru a interveni în soluționarea problemelor politice, tehnice sau operaționale ale firmei. Dacă performanta ecologică se refera la angajamente și capacități de producție, ea obligă să se țină seama de comportamentul și de potențialul acestora de reacție.

Majoritatea tipurilor de organizatii sunt preocupate din ce in ce mai mult sa atinga si sa demonstreze o performana de mediu eficienta, controlându-si propriile activitati, produse sau servicii asupra mediului si iau in considerare politica si obiectivele lor de mediu. Acesta evaluarea a performanelor de mediu se realizeaza prin auditul de mediu, dar acesta nu poate furniza unei organizatii certitudinea ca performanta sa nu mai satisface, dar va continua sa satisfaca atât prevederile legale, cat si cerintele politicii sale in domeniul mediului. Pentru a fi eficiente aceste analize trebuiesc sustinute in cadrul unui sistem structurat de management, integrat, in ansamblul activitatilor de management.

Factorii de performanta sunt in stransa legatura cu utilizarea salariaților găsindu-si sensul numai în prezența unor angajati competenți, care pot fi capabili să practice implicarea lor. Competența la care ne referim, necesită să i se atașeze un anumit potențial care să îi confere posibilitatea de imbunatatire a evoluției

Performanța de mediu se analizează în raport cu rezultatele obținute de către angajați la locurile lor munca , în grupul de munca care apartin dar si în întreaga întreprindere. Acest rezultat se exprimă prin bogăția obținută pe fiecare tip de activitate.

Se afirma ca performanța de mediu la nivel teritorial, poate fi : individuală, locală, națională, continentala și mondială.

Performanța individuală are în vedere faptul că sistemul de referință la care se raportează performanța de mediu este prescris unui anumit individ și că datorita acestui raport ne putem da seama de progresul sau greselile acestuia.

Performanța locală se poate defini ca o performanța de grup și reprezintă o realizare adecvata, perceputa individual sau colectiv, raportată la toate realizările precedente, individuale sau colective, din cadrul grupului dat.

Performanța națională este asemanatoare cu cea locala numai ca aceasta se aplica la nivel național. Performanța națională poate fi cea mai bună din toate timpurile sau se refera doar la un anumit interval de timp.

Performanța continentală reprezintă consecinta cea mai buna a acțiunii umane obținuta individual sau colectiv, raportată la toate lucrarile precedente ( performanța continentală absolută) sau la lucrarile dintr-un anumit interval de timp.

Performanța modiala ne aduce in vedere cel mai bun efect al acțiunii ecologice obținut individual sau colectiv raportat la toate realizările precedente ( performanța modiala absolută) sau la realizările dintr-un anumit interval de timp.

Insa există și un alt criteriu de clasificare a performanței de mediu și anume după gradul de implicare a celor două componente de bază care se refera la personalitate. Potrivit acestui criteriu performanta poate fi psihică, fizică, psihofizica.

Performanța psihică este definita prin activitatea logică, emoțională și creativa a spiritului competitiv. În aceasta categorie a performanțelor ce au in vedere psihicul intra și performanța științifică, cu forma sa principală – descoperirea, performanta tehnică, cu forma sa principală – invenția, performanță economică și cea de mediu.

Performanța fizică, cu principala sa formă – performanța antrenanta, implica prezența unor mari calități fiziologice înnăscute și dobândite, prin funcționarea optimă a corpului uman obținută prin antrenamente, calități morale, capacitatea de a-si planifica efortul si nu in ultimul rand prin aptitudinile de descoperire a greșelilor și organizarea eliminării acestora.

Figura 1: Performanța globală a entității

Sursa: Reynauld, 2003

Astfel, putem afirma ca in prezent performanța globală imbina cei trei piloni ai termenului de dezvoltare durabilă și anume: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului.

Prin studiul randamentului dat de mediu tratam în mod direct legăturile între costuri ,eficiente și riscurile asumate pentru îndeplinirea scopurilor.Daca stam sa analizam eficiența ea poate fi definita prin aplicarea unuia sau a mai multor factorii de comparare a rezultatelor pe care le consideram valabile.In urma aplicarii acestei actiunii putem lua în considerare efectele indirecte, a factorului timp, a factorului ecologic si a costurilor sociale.

In urma rezultatelor deosebit de bune a agentului economic obtinute in eficienta mediului acesta se infatiseaza in două trăsături principale.Aceasta ofera valoare cooperării și competentei. Astfel eficienta nu trebuie sa fie neaparat umană. Ea se largeste de la planificarea unei activitatii la o materie primă de o calitate mai buna, sau o mașină cu o productivitate mai mare și produs. Produsul are o eficiență buna daca vorbim de calitatea acestuia fiind potențial ecologic.

Performanța poate fi numita ca o stare de competitivitate a firmei, atinsă la un nivel de eficacitate și productivitate care îi confera durabilitate pe piață. Performanța reclama prezența simultană și complementară a celor două ingrediente care sunt, luate în parte, condiții necesare, dar nu și suficiente de performanță.

Astfel, o firmă performanta devine eficace și productivă, in urma rezultatelor obtinute. În același timp, eficacitatea și productivitatea apar ca motive care determină performanța. Dacă eficacitatea este definita prin nivelul de satisfacere a exigentelor externe catre clienti, stat, furnizori, salariați, acționari, productivitatea se poate masura prin îndeplinirea așteptărilor mediului intern al întreprinderii. În expresie matematică, avem urmatoarea formula:

Performanța = Productivitate x Eficacitate

Performanța și funcționalitatea organizatiilor sunt in stransa legatura cu calitatea gestiunii economico-financiare, în condițiile unei capacitati tehnice optime , a unei bune organizării raționale a muncii și a producției. Daca vorbim despre gestiunea financiară a unei firme aceasta pune sub observatie protejarea patrimoniului in fundamentarea unei bune administrări și a autocontrolului. Comparativ cu gestiunea financiara ,cea economica este mult mai largă, continand toate domeniile activității firmei și își găsește exprimarea în performanța economică. Factorii conceptului de performanță pot fi tratati deschis și exprima calitatea actiunii manageriale.

Eficienta economică indeplineste un rol important care recapituleaza la nivelul întreprinderii rezultatele obținute în conducerea patrimoniului, a tuturor rezervelor în vederea cresterii profitului. Deasemenea eficienta manifesta o caracteristica favorabila a unei activități care aduce efecte economico-financiare benefice.

Astfel ,din punct de vedere al constituirii unui sistem pot exista mai multe variante eficiente, insa varianta performantă asigura o garantie atunci când rezultatele sunt durabile. În mod asemanator sunt utilizate formele de optim și eficient. Între optim și eficient pot exista comparari ca de la parte la întreg. Partea semnifica optimul parțial, iar întregul reprezinta un numar mare de variante eficiente. Optimul poate fi atat parțial cat și total .Insa optimul parțial ofera siguranta optimizarii raportului dintre efecte și eforturi la nivelul departamentelor întreprinderii cum ar fi secții, sectoare, dar nu in ultimul rand optimul total asigura optimizarea la nivelul sistemului.

Stabilirea activității tehnico-productive și economico-financiare se poate face prin determinarea performanțelor activităților și in esenta întreprinderii pentru a găsi soluții ca aceasta să inceapa a fi competitivă. Se urmărește asumarea consecintelor activităților nerentabile, cunoașterea șanselor întreprinderii de a deveni competitiva pe piață, de a- și mari miza și consolida activitatea economică sau de a intra în faliment. În cazul unor șanse reale de normalizare economică se pune in practica un plan de afaceri detaliat.

In vederea măsurării performanței sunt necesare anumite informatii economice prezente și previzibile care se dobandesc din contabilitatea bazata pe analiza, din bilanțul contabil și anexele acestuia, din examinarea realizării prevazute a bugetului de venituri și cheltuieli, din investigarea și evaluarea stării tehnice a întreprinderii și a desfășurării proceselor tehnologice, din studii de marketing, și previziuni financiare etc.

Totodata orice relație comercială a întreprinderii are drept consecinta un risc. Riscul poate lua nastere din cauza unor factori de origine interna (evaluări greșite, necunoașterea corectă a potențialului real propriu etc.) sau din cauze exterioare, în primul rând datorita unor reacții imprevizibile și necunoscute legate de partenerii de afaceri sau de piață.

Perceptia performanței economice a întreprinderii, ca și analiza unor informații despre solvabilitatea partenerilor de afaceri, sta la baza proiectarii programelor de producție, a organizării și funcționalității fluxurilor materiale și financiare. Putem asigura evitarea riscului cu ajutorul informațiilor despre performanța economică și bonitatea dar și permiterea luarii unor decizii corecte. De aceea planul de afaceri realizeaza o sinteza a numarului mare de decizii privind activitățile de producție, comercializare și financiare ale firmei.

Factorii favorizanți si restrictivi ai performanței

In ceea ce priveste factorii favorizanti ai performanței acestia sunt determinati de cauze interne care se constituie in sens pozitiv , iar în sens negativ, sunt restrictivi si apar ca obstacole în calea performanței.

Factorii favorizanți ai performanței

Fenomentul performanței este deosebit de complex. El admite trei dimensiuni esențiale și definitorii: obiectul performanței, subiectul performanței și evaluatorii performanței.

Există o mare varietate de genuri de performanța. Ea poate fi determinata de o serie extinsă de factori ai performanței pe care îi vom analiza în continuare:

Pregătirea pentru punerea in practica a calificarii de manager, ceea ce implică urmatoarele:

un volum mare și diversificat de cunoștințe teoretice din domeniul managementului și al tehnologiei producției specifice;

un numar însemnat de informații referitoare la modalitățile concrete de transpunere în viață a atribuțiilor profesionale și a obiectivelor firmei încredințate de adunarea generală a acționarilor;

modalități utile și complete de cunoaștere a pieței și concurenților;

cunoașterea și aplicarea inovativa a principilor managementului crizelor în practicarea profesiunii de manager;

Fundamentarea completa a munci profesionale pe obiective realizabile și eficiente, în concordanță cu capacitatea proprie a managerilor și cu luarea în considerare a puterii de actiune a concurenților;

Existența unor strategii adecvate obiectivelor și orientate în principal spre satisfacerea consumatorilor, domeniu de care depinde în mare măsură performanță;

Receptivitatea la inovații, manifestată în principal la nivelul managerului și înțeleasă ca un mijloc de dezvoltate a firmei, de siguranță și performanță;

Asigurarea performanței în managementul resurselor umane, prin participarea și comunicarea, indeplinirea cu success a sarcinilor resurselor umane ca mobil al creșterii productivității muncii;

Înstaurarea unui climat destins, stimulativ, cooperant, prin modelarea echipei manageriale și a salariaților;

Prezența unei gândire manageriale bine structurate și a unor aptitudini manageriale generatoare de performanță;

Motivația orientată spre următoarele direcții de bază;

realizarea profitabilității la nivelul stabilit de adunarea generală a acționarilor;

valorificarea aptitudinilor și capacităților manageriale;

practicarea libertății de actinune pentru transpunerea în viață a unor concepții proprii;

obținerea satisfacției performanței ca mijloc de impulsionare și de întreținere a dorinței de a reuși prin forțe proprii;

nevoiea de a fi apreciat și de a a câștiga un prestigiu social;

Priceperea managerului de a sesiza și urma sensul viitorului, pe baza unor ipoteze realiste care să permită evaluarea cursului evenimentelor manageriale;

Alegerea acelor scopuri care pot fi îndeplinite, pe baza unor experiențe trăite și a unor judecați de valoarea

Antrenarea managerului în vederea performanței cu parcurgerea următoarelor momente:înregistrarea periodică a intențiilor și a scopurilor și asigurarea că acestea să fie concrete și clare;orânduirea scopurilor în două categorii și anume immediate și îndepărtate, acestea din urmă dând posibilitatea de a a trece cu ușurință peste nerealizările incidentale;

Apelarea la managementul aplicativ orientat spre schimbare și inovare permanentae

Utilizarea ideilor de schimbare provenite și din exteriorul firmei;

Formarea unui grup de “ agenți ai schimbarii’ din rândul salariaților competenți, puternic motivați, cu capacitatea creativă și cu o autoritate informală cunoscută de întregul personal al unității;

Apropierea de client pentru înțelegerea nevoilor acestuia și pe această ale orientarea producției spre un dublu scop: realizarea unui produs calitativ superior; satisfacerea unui anumit segment de consumatori.

Asumarea autonomiei și descentralizării, în sensul că toată activitatea să fie împărțită în compartimente care știu exact ce au de făcut și unde de fapt se iau deciziile

Efectuarea unei evaluări eficiente a performanței, folosindu-se următoarele cai: apelarea la autoanaliza subordonaților; asigurarea timpului și liniștii necesare pentru analiza la nivelul managerului; convorbirile de analiza cu subordonații să înceapă cu explicarea faptului că evaluarea performanței reprezintă o versiune structurală a procesului de comunicare referitor la activitatea desfășurată; în procesul de evaluare să se urmărească performanta și comportamentul și în nici un caz consecințele și persoana; în timpul convorbirilor nu se va insista asupra scalei numerice de clasificare a performanței, utilizată de obicei pentru evaluare, ci se vor urmări pregătirea, stadiile și planurile concrete pentru îmbunătățirea nivelului activității; sevorm urmări, în fiecare caza în parte, performanta și comportamentul și în nici un caz intențiile și încercările; se va asigura înțelegerea termenilor utilizați în procesul de analiza; introducerea unor explicații și recomandări pe parcursul evaluării performanței; stabilirea, împreună cu colaboratorii, a măsurilor pentru îmbunătățirea performanțelor și definirea cailor și modalităților de urmat pentru transpunerea în viață a celor convenite pe timpul evaluării.

În legătură cu semnificația deosebită a factorilor determinați ai performanței se impun precizări și detalieri noționale.

Performanța poate fi explicată prin natura și acțiunea factorilor implicați în organizarea și desfășurarea activității manageriale. Unii dintre aceștia acționează ca factori interni și privesc condiția biopsihica a managerilor și colaboratorilor săi, iar alții sunt externi, referindu-se la cadrul în care se realizează activitatea managerială de mediu.

Factorii interni se constituie ca elemente definitorii ale capacității manageriale de mediu și cuprin determinanți biologici de vârstă, starea sănătății, potențial de muncă, precum și însușiri psihice, cognitive și non-cognitive,referitoare la nivelul de dezvoltare intelectuală, aptitudini, interese, aspirații, atitudini.

În categoria factorilor externi se pot distinge aspecte psihopedagogice, care privesc organizarea și desfășurarea procesului managerial de mediu. Aceste condiții au o puternică incidenta asupra actului managerial. În grupa factorilor externi, care influențează asupra nivelului performanței, se include și condițiile de mediu familial, socio-cultural, ca și cele care privesc cadrul material al firmei, resursele disponibile, cu referire la calitatea resurselor organizației și conduita estetică a mediului managerial. În acest context, vom reține rolul hotărâtor pe care îl au pentru performanta echipa manageriala, climatul de muncă, emultia din cadrul drupului, nivelul aspirațiilor acestuia, cu incidenta puternică asupra motivației față de performanță.

Pentru adefini rolul ansamblului de factori în ceea ce privește performanța de mediu, trebuie făcute următoarele precizări:

performanta reprezintă rezultatul ansamblului factorilor, cu sublinirea că partea de contribuție a fiecăruia este variabilă și dependenta de natura lor și de a realatiile funcționale dintre aceștia;

factorii interacționează, fiecare dintre aceștia având în unele cazuri un rol complementar față de ceilalți, în alte cazuri compensând deficitul sau creând dificultăți acțiunii altora;

contribuția specifică a ficarui factor este foarte dificil de stabilit;

influenta factorilor este modificabila, toți acești factori fiind ei însuși modificabili, în sensul că factorii externi se schimbă ca efect al măsurilor întreprinse pentru ameliorarea lor permanenta, iar cei interni se modelează sub influența continuă a factorilor externi.

Factorii restrictivi ai performanței

Factorii cu influența restrictiva asupra performanței pot fi redați astfel:

instabilitatea monetare, generată de modificarea cursurilor monezilor față de aur și a parității dintre ele, însoțite de consecințele negative asupra fundamentării, implementării și evaluării deciziilor și, implicit, asupra succesului managerial;

intensificarea concurenței, cu efecte asupra amplificării presiunilor asupra prețurilor și calității produselor și serviciilor și în final, orientarea firmei de la succes la menținere, la supraviețuire;

apariția unor dificultăți generată de creșterea rapidă a prețurilor combustibililor, cu urmări asupra deciziilor strategice, tactice și curente, orientate spre succesul managerial;

ascuțirea problematicii asigurării materiilor prime, cu influențe negative asupra succesului managerial