Factorii Familiali Si Insuccesul Scolar

Mi-am propus să studiez această temă a insuccesului școlar, deoarece reprezintă un fenomen catalogat ca fiind negativ , dar problema nu ar fi asta, ci faptul ca el se dezvoltă pe zi ce trece, iar învățământul românesc se confruntă cu această problemă de foarte mult timp.

Principalul scop al acestui proiect de cercetare este acela de identifica motivele ce au drept consecință insuccesul școlar în rândul elevilor de liceu, respectiv elevii claselor a IX-a, a X-a, a XI-a și a XII-a.

Dan Caragea susține în articolul "Despre insuccesul școlar" (http://adevarul.ro/educatie/scoala/despre-insuccesul-scolar-1_53b52ffc0d133766a8072/index.html ) faptul că acest fenomen este unul universal și ambiguu și cu "cât devine mai critic, cu atât necesită o intervenție amplă și susținută".Astfel, un alt scop important al acestui proiect, reprezintă diminuarea acestui fenomen negativ prin propunerea unor inițiative metodologice și de consiliere a elevilor care prezintă, în primul rând, dezinteres școlar.

Cadrul teoretic

Față de mediul rural unde deseori specificul este altul datorită educației precare, dar și a sărăciei care domină acest mediu, în mediul urban, insuccesul școlar nu este privit cu ochi buni nici de copil și nici de familia acestuia, uneori fiind chiar socotit ca un fenomen rușinos. Reușita școlară a unui elev este deosebit de importantă pentru poziția pe care acesta o ocupa atât în familia sa, cât și în cercul de prieteni al acestuia. Termenul care se folosește ca sinonim pentru "insuccesul școlar", dar nu atât de mult utilizat pentru că se presupune că are o mult prea intensă influență psihologică negativă, este cuvântul "eșec". (Sălăvăstru, 2004:229)

Aprecierea rezultatelor, obținute de elevi la școală, de către profesorii de la clasă este estimată ca fiind cea mai obiectivă evaluare. Această apreciere are, de altfel, și o dimensiune subiectivă care este redată de situația în care rezultatele școlare sunt analizate de către elev sau de către familia acestuia. De exemplu, atunci când un elev obține o notă în urma unei evaluări, acea notă poate fi percepută pozitiv de către profesor (ca fiind o notă bună) sau poate fi percepută negativ de către elev și familia lui (susținând că rezultatul este prost). (Idem, 233)

În stabilirea stadiului de idealuri ale elevului, standardele familiale contează foarte mult. Astfel, într-o familie în care cel puțin unul dintre părinți are studii superioare, nu se admite să nu fie urmate și de copil. Nici părinții cu un nivel scăzut de educație nu au standarde minime în ceea ce privește educația copilului, ci din contră, majoritatea le pun la dispoziție copiilor tot ce aceștia au nevoie pentru ca să înfăptuiască tot ceea ce ei nu au reușit.(Ibidem)

Așa cum am spus mai sus, părinții stabilesc, de obicei, anumite stadii de cerințe pentru copiii lor. În momentul în care copiii nu sunt capabili să îndeplinească aceste stadii, înțeleg această situație ca pe o continuă constrângere din partea părinților și pot amplifica o teamă de eșec care "poate determina blocajul forțelor psihice, al mecanismelor prin care se realizează performanțele școlare și, în final, insuccesul". (Idem, 234)

Ca o definiție a insuccesului școlar putem spune că acesta reprezintă „un moment și un rezultat temporar în curgerea neîntreruptă a timpului și a acțiunii de învățare, putând lua în diferite stadii ale acestui proces evolutiv fie înfățișarea rămânerii în urmă la învățătură, fie înfățișarea eșecului școlar (abandonul școlar sau repetenție), fie pe cel al dificultăților școlare cu care este confruntat.”(Radulian, V., 1978:25)

Insuccesul școlar presupune diferite forme de manifestare. Acesta se manifestă ca fenomen de durată (atunci când elevul adună lipsuri pe tot parcursul unui semestru sau unui an școlar), ca fenomen limitat (atunci când elevul întâmpină probleme numai la anumite materii), ca fenomen de tip cognitiv ( atunci când elevul nu duce la bun sfârșit scopurile școlare pe care și le-a propus), dar și ca fenomen de tip necognitiv (atunci când elevul nu se poate acomoda cu atmosfera școlară).( Sălăvăstru, 2004:230)

Insuccesul de tip cognitiv este analizat din perspectiva unei definiții reprezentative ce explică acest concept ca fiind sistemul "situațiilor didactice/educative care consemnează imposibilitatea momentană a elevului de realizare a obiectivelor pedagogice propuse la diferite niveluri ale procesului de învățare". (Cristea, S., 2000:128)

Insuccesul școlar de tip necognitiv sau inadaptarea școlară se referă atât la "dificultățile de a îndeplini sarcinile școlare, cât și la eșecul de integrare în mediul școlar din care copilul face parte".(Jigău, M., 1998:19).

Plecând de la instabilitatea produsă între elev și mediul școlar, Jigău prezintă două tipuri de inadaptare. Primul tip, "inadaptarea pedagogică", face referire la incompetența elevului de a soluționa cerințele didactice, iar cel de-al doilea tip, "inadaptarea comportamentală", include incapacitatea elevului de a comunica cu profesorii sau cu colegii, dar și nerespectarea normelor impuse de grupul școlar sau extrașcolar. (Ibidem)

De multe ori, inadaptarea școlară și insuccesul școlar sunt priviți ca termeni sinonimi, însă, insuccesul școlar reprezintă o urmare a inadaptării. La nivelul înțelegerii termenilor se produce oarecum o confuzie pentru că, deși aceste aspecte sunt înrudite, "se deosebesc totuși; inadaptarea este o formă a insuccesului școlar, având o sferă de cuprindere mai mică" (Popescu, V., 1991:25).

Insuccesul școlar este determinat de anumiți factori. "Acest eșec este, în general, supradeterminat de factori multipli, ale căror efecte se îmbină și se stimulează reciproc" (Gilly,1976:274)

Cercetările din acest domeniu au stabilit că niciun factor nu are rol hotărâtor și au ajuns la concluzia că este vorba de un ansamblu de factori. Printre cele mai importante categorii de factori ce pot determina insuccesul școlar se număra factorii individuali, factorii familiali și factorii școlari.( Sălăvăstru, 2004:235).

Factorii individuali

“La zece ani de la apariția testului Binet-Simon, L.M. Terman, de la Universitatea Stanford (S.U.A.), a îmbunătățit proba inițială și a adoptat faimosul concept IQ (propus de psihologul german W. Stern), ce reprezintă raportul dintre vârsta mentală și vârsta cronologică, exprimate în luni. Scală de inteligență, cunoscută acum sub numele de Stanford-Binet, a fost revizuită în mod repetat, cel mai recent în 1986”.(Idem, 237)

După promovarea primelor clase, nivelul de inteligență se reduce. Odată cu trecerea timpului, apar mai multe tipuri de factori individuali. Pentru a exclude situația în care insuccesul unui elev este provocat de un nivel mult prea scăzut al IQ-ului, măsurarea IQ-ului printr-un test de inteligență, reprezintă un proces util, dar deloc simplu. Principala calitatea a măsurării acestui nivel depinde de capacitatea evaluatorului, de modul în care acesta interpretează rezultatele testului pentru că aceste rezultate contează mai mult decât valorile efectivului test.(Idem, 236)

În situația existenței unor deficiențe mentale, inteligența poate reprezenta una din cauzele importante ale insuccesului școlar. "Deficiența mentală desemnează o reducere de un anumit grad a capacităților psihice, fapt ce determină dereglări ale mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile de mediu și la standardele de conviețuire socială".(Idem, 237)

De ceva timp, accentul nu se mai pune pe ceea ce elevul a studiat deja pentru că se presupune că testele de inteligență măsoară aspecte ale progresului manifestărilor cognitive ce au fost deja încheiate. Acum, ceea ce contează este ceea ce poate învăța elevul în continuare, nu ceea ce a învățat în trecut, această constatare este denumită "zona proximă a învățării" și se referă la deosebirea dintre potențialul elevului și nivelul acestuia de dezvoltare.(Idem, 238)

În cele mai multe cazuri, insuccesul școlar al elevului este determinat de factori individuali ce nu favorizează procesul de învățare, precum starea afectivă, motivația, personalitatea, starea de sănătate și dezvoltarea fizică. Starea de sănătate reprezintă o categorie importantă ce cuprinde aspecte care fac referire la echilibrul fiziologic. Aici pot apărea diverse probleme la nivel respirator, la nivelul circulației sângelui sau la nivelul metabolismului, probleme în ceea ce privește alimentația sau tulburări ale somnului ce provoacă starea de oboseala.(Idem, 239)

O atitutidine care se află în defavoarea elevului este aceea a etichetării acestuia ca fiind "dezinteresat", "nepăsător" ori "leneș". Această acțiune a etichetării poate afecta imaginea acestuia, în sensul deteriorării ei și a subestimării calităților personale și poate conduce către comportamente deviante manifestate de către elev prin violență. În acest sens, elevul va considera că nu este capabil să facă față anumitor situații , simțindu-se mai mereu inferior comparativ cu alții și totodată vinovat pentru această situație.(Idem, 235)

Motivația și instabilitatea emoțională reprezintă, așa cum am menționat mai sus, factori individuali ce pot determina insuccesul școlar. În timp ce motivația se referă la acea situație în care un elev, deși are o capacitate mare de reținere a informațiilor și învață, nu obține rezultatele dorite, care ar trebui să fie în conformitate cu potențialul acestuia, instabilitatea emoțională se referă îndeosebi la lipsa de concentrare a elevului, dar și la lipsa de interes a acestuia în ceea ce privește participarea activă la orele de curs și depunerea unui minim de efort pentru a reuși în activitatea școlară. Lipsa concentrării este îndreptată în special către elevii ce prezintă tulburări de atenție sau pe cei cu ADHD. Manifestarea unei atitudini negative în raport cu sistemul educațional și absența motivației pot determina elevul la acțiuni ce presupun neexercitarea sarcinilor primite.(Idem, 241)

Factorii familiali

Cea de-a doua categorie de factori ce determina insuccesul școlar este reprezentată de factorii familiali. În ajutorul definirii acestei categorii vine o teorie ce subliniază faptul că inegalitățile socio-culturale reprezintă principala cauză pentru care situația școlară evoluează în mod diferit, de la elev la elev. Această teorie se numește "Teoria handicapului social" și a fost criticată deoarece eticheta noțiunea "inegalități socio-culturale" ca fiind un factor major al insuccesului școlar, diversele studii menționând faptul că elevii obțin rezultate școlare care sunt influențate de nivelul social și cultural al familiilor din care fac parte sau de caracteristicile mediului în care aceștia locuiesc.(Idem, 242)

Termenul de "cultură a sărăciei" a fost propus de antropologul Oscar Lewis și face referire la comunitățile sărace, menționând mai multe modele care există în aceste comunități și după care acestea se ghidează și care influențează modul de gândire al oamenilor care trăiesc în astfel de grupuri.(Ibidem)

Condițiile modeste în care unii copii trăiesc îi determină pe părinții acestora să îi retragă de la școală, chiar dacă unii dintre ei au voință și doresc să își termine studiile. Într-o asemenea situație părinții nu își pot susține în niciun fel copilul, nici măcar din punctul de vedere al hainelor sau al rechizitelor școlare și nici prin sprijinirea acestuia pentru a urma o formă superioară de învățământ. O consecință majoră a statutului financiar scăzut al familiei din care copilul face parte, o reprezintă abandonul școlar înainte de absolvirea claselor primare, care sunt obligatorii.(Idem. 243)

“Forma de vorbire este expresia unei structuri sociale determinate și impune conceptul de cod sociolingvistic, care desemnează o legătură cauzală între rolurile sociale, codurile de vorbire și modalitățile de exprimare și transmitere a înțelesurilor verbale.”(Bernstein, 1978:60)

În momentul în care copilul are aspirații în legătură cu viitorul său, acesta este puternic influențat de factorul cultural, adică de nivelul de educație al părinților. Acest factor influențează atât aspirațiile copilului cât și vocabularul sau valorile culturale ale acestuia. Vocabularul fiecărui elev, felul în care acesta se exprimă, creează deosebiri însemnate între rezultatele școlare, pentru că cel care provine dintr-o familie în care nivelul socio-cultural este ridicat, va utiliza un limbaj mai apropiat celui de la școală, iar cel care provine dintr-o familie cu un nivel socio-cultural scăzut nu va putea utiliza același limbaj pentru că familia acestuia, care este defavorizată din punct de vedere material, nu i-a putut asigura referințe culturale minime. Pot exista momente în care valorile școlii nu se potrivesc cu cele familiale și atunci vom observa modificări ale comportamentului elevului, de la refuz școlar, violență, până la insucces școlar.(Sălăvăstru, 2004: 243)

Stilurile educative sunt de trei feluri (stilul permisiv, stilul autoritar și stilul autorizat) și reprezintă un factor familial important. Așadar, stilul permisiv poate fi analizat în comparație cu stilul autoritar, cel din urmă manifestându-se printr-o atentă observare a copilului, în timp ce primul prezintă un control parental scăzut. În ceea ce privește sprijinul acordat copiilor, în stilul permisiv susținerea este foarte mare, pe când stilul autoritar presupune o susținere slabă din partea părinților. Cel de-al treilea stil, stilul autorizat, este unul flexibil, combinând stilul permisiv cu cel autoritar, acesta manifestându-se prin situația în care părinții nu le impun anumite reguli copiilor, ci le explică de ce este firesc să le urmeze sfaturile, iar la un moment dat, părinții verifică dacă aceste sfaturi au fost sau nu respectate.(Ibidem)

Un alt tip important al factorilor familiali îl constituie climatul educativ familial. S-a dovedit faptul că elevii care au parte de un climat familial tensionat, care iau parte la conflictele dintre părinți, au rezultate mai proaste la învățătură. Acesta reprezintă un mediu nefavorabil reușitei școlare, în care copilul poate deveni timid, nesigur, agitat sau chiar violent. Un mediu favorabil este format din acei părinți care îi oferă afecțiune copilului, îl înțeleg, se comportă calm cu acesta și îl susțin în toate demersurile, dar fără a-i oferi acestuia prea multă libertate. Deseori, elevul care nu obține rezultate bune la scoală are o mamă mult prea permisivă și lipsită de autoritate și un tată autoritar și rigid.(Idem, 245)

Factorii familiali cuprind și tipul de structură familială. Familia conjugală este alcătuită exclusiv din cei doi soți și presupune implicarea ambilor părinți nu numai în viața copilului ci și în educația acestuia, familia monoparentală presupune doar un singur părinte ce locuiește cu copilul, familia reconstituită, adică cel puțin unul dintre părinți a mai fost căsătorit sau familia adoptivă. Cercetările au arătat că divorțul părinților este considerat un factor de risc major în ceea ce privește performanțele școlare ale elevului. Elevii care trec prin situația în care părinții lor divorțează sunt caracterizați din plin de probleme de comunicare și de ordin psihologic precum anxietatea, culpabilitatea, frustrarea și timiditatea. Una dintre consecințele divorțului ce are legătură cu insuccesul școlar, este considerată schimbarea domiciliului care presupune și schimbarea școlii.(Ibidem)

Factorii de ordin școlar

Sistemul educațional reprezintă un ansamblu de variabile ce se pot manifesta ca factori favorizanți sau etiologici ai insuccesului școlar. Astfel, sunt menționate anumite aspecte generale ale școlii, precum bugetul acesteia, calitatea programelor și a echipamentelor, dar și aspecte ce țin de modul de desfășurare al procesului de învățământ precum obiective, stilul educațional, trăsăturile de personalitate ale profesorului, etc.(Sălăvăstru, 2004:247)

Modul în care profesorul evaluează elevii poate duce la apariția insuccesului școlar prin faptul că acest utilizează prea puține recompense și prea multe pedepse. Elevii dezvoltă astfel, o teamă de pedeapsă și de eșec școlar care nu reprezintă în niciun caz o motivație în ceea ce privește efortul școlar.(Idem, 248)

"Dacă cultura profesorului trebuie să devină o parte a conștiinței copilului, atunci cultura copilului ar trebui mai întâi să devină o parte a conștiinței profesorului. Aceasta ar însemna că profesorul trebuie să fie capabil să înțeleagă dialectul copilului mai degrabă decât să încerce să-l schimbe."(Bernstein,1978:116)

"Reprezentarea profesorului asupra elevului bun se constituie din următoarele atribute: motivat, inteligent, muncitor, sociabil, adaptat. Portretul elevului slab se alcătuiește din antonimele acestor atribute: lipsa de motivație, deficiențe intelectuale, lene, inadaptare, slabe cunoștințe anterioare" .(Gosling, 1992:31)

Ipoteze

În cadrul acestui proiect de cercetare îmi propun să testez următoarele cinci ipoteze:

● Dacă părinții au un nivel redus de școlaritate, atunci copilul prezintă un risc al insuccesului mai ridicat, fiind predispus să nu facă față cerințelor.

● Cu cât elevii consideră mai mult că școala reprezintă o pierdere de timp, cu atât mai mult sunt orientați către o lipsă de motivație care se va transforma cu timpul în insucces școlar.

● Dacă elevii provin din familii mai puțin avantajate economic, atunci aceștia tind să prezinte un dezinteres școlar ridicat ce conduce treptat către insucces. Din cauza situației economice scăzute, părinții nu îi pot oferi copilului resursele necesare(haine, cărți, caiete) pentru a merge la școală.

● Cu cât părinții expun mai mult o rigurozitate extremă, cu atât mai mult copilul va dezvolta o teamă de eșec, care va conduce spre insucces școlar.

● Dacă elevii au parte acasă de un climat familial tensionat, atunci rezultatele școlare ale acestora vor fi mai slabe.

Eșantion & Tehnică pentru chestionar

Pentru a îndeplini obiectivele acestei lucrări, metoda pentru care am optat a fost ancheta sociologică pe bază de chestionar. Am ales această metodă pentru că, fără nicio îndoială, ancheta pe bază de chestionar este cea mai des utilizată pentru a culege date din teren, dar și pentru faptul că, în mare parte, chestionarul are răspunsuri standardizate care îl face relativ simplu în ceea ce privește interpretarea datelor.

Chestionarul va fi aplicat unui eșantion ce va cuprinde un număr de 1000 de elevi de liceu cu vârsta cuprinsă între 15 și 20 de ani. Vom folosi drept cadru de eșantionare cataloagele oficiale.Selecția respondenților care vor fi incluși în eșantionul supus anchetei sociologice se va realizat pe baza eșantionării stratificate.

Pentru aplicarea chestionarului va fi folosită tehnica ce poartă denumirea " față în față". Am făcut această alegere pentru că, în primul rând, spre deosebire de celelalte tehnici se înregistrează o rată de răspuns mai mare și pentru că, în al doilea rând, prin folosirea acestei tehnici se obțin cele mai bune răspunsuri. De asemenea, operatorul poate aduna informații în plus fără a mai pune întrebări și îi poate explica respondentului întrebările pe care acesta din urmă nu le înțelege.