Factorii Declansatori Ai Crizei Financiare

În septembrie 2008, falimentul băncii americane Lehman Brothers a marcat începutul crizei financiare, declanșând ulterior criza economică extinsă la nivel global.

Economia mondială pare să-și revină însă mai repede decât au prezis mulți economiști, în mare parte datorită reducerii ratelor dobânzilor agresive, a creditului de urgență al băncii centrale și a stimulului financiar guvernamental.

Conform analiștilor, economia Uniunii Europene a depășit perioada de cădere liberă și a început să-și revină treptat.

Principalii factori determinanți ai redresării sunt reprezentați de măsura problemelor din sectorul bancar (cu efecte în sensul înăspririi condițiilor de creditare) și de obstacole în privința recâștigării încrederii populației. Ritmul lent de creștere a exporturilor (în special către zona euro) și reducerea investițiilor străine în regiune sunt alți doi factori care influențează în continuare redresarea.

Potrivit ultimelor date statistice oferite de Eurostat, în trimestrul al IV-lea din 2010, economia zonei euro și cea a Uniunii Europene au crescut în raport cu trimestrul anterior cu 0,2%, respectiv 0,3% și cu 2,1%, respectiv 2% față de aceeași perioadă a anului anterior. Cele mai puternice creșteri au fost înregistrate de Bulgaria și Lituania, 1,7% fiecare. De menționat însă că pentru opt dintre statele membre UE datele nu sunt încă disponibile.

În ceea ce privește bilanțul comercial al zonei euro, acesta a înregistrat în luna noiembrie 2010 un deficit de 0,4 miliarde de euro față de +3,1 miliarde în aceeași perioadă a anului trecut. În Uniunea Europeană deficitul a fost de 14,7 miliarde de euro față de -7,3 miliarde în noiembrie 2009.

Referitor la inflație, datele Eurostat de la începutul acestui an arată că în 2010 aceasta s-a ridicat la 2,2% în statele care au adoptat moneda unică și la 2,6% în întreaga Uniune Europeană.

De asemenea, Eurostat arată că rata șomajului a stagnat în decembrie 2010 la 9,6% în Uniunea Europeană, respectiv 10% în zona euro, numărul total al șomerilor din cele 27 de state membre cifrându-se la peste 23 de milioane.

De la izbucnirea crizei economice în 2008 s-a putut constata că scăderea puternică a producției a avut un efect major asupra IMM-urile din UE. Raportul anual al Comisiei Europene privind IMM-urile relevă faptul că impactul crizei economice a fost mai puternic asupra firmelor medii și mari decât asupra celor mici și micro. Una dintre problemele majore cu care se confruntă IMM-urile este accesul la finanțare. Profitabilitatea IMM-urilor în UE este supusă unor presiuni uriașe, lucru care diminuează numărul companiilor care intră pe piață și îl crește pe al celor care ies. Implicit, acest fenomen determină creșterea șomajului. Potrivit aceluiași raport producția IMM-urilor cunoaște cel mai accentuat declin din 1930 până în prezent.

La nivelul Uniunii Europene, IMM-urile reprezintă 99% din totalul întreprinderilor. Cele 23 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii asigură aproape 70% din locurile de muncă din sectorul privat.

În cele ce urmează voi prezenta în special situația economică din Germania, Europa de Est și România.

Germania

În anul 2010, atât în UE, cât și în zona euro s-au înregistrat creșteri economice, în principal datorită performanțelor Germaniei. Văzută în ansamblu, economia germană crește mai puternic ca în ultimele două decenii. Pentru majoritatea sectoarelor, anul 2010 a adus câștiguri în pofida prognozelor negative ale experților.

După ce a scăzut timp de patru trimestre consecutive, din trimestrul al II-lea 2008 până în primul trimestru al anului 2009 inclusiv (figura 1), cea mai mare economie europeană a revenit pe creștere în perioada aprilie-iunie 2009, fiind printre primele state care au ieșit din recesiune.

Economia germană a crescut progresiv începând cu trimestrul al II-lea 2009, când a avansat cu 0,5% comparativ cu primele trei luni ale anului. În perioada iulie – septembrie a aceluiași an s-a înregistrat o creștere de 0,7%, iar în octombrie-decembrie de 0,3%. Anul 2010 a fost de asemenea caracterizat de creștere economică: trimestrul I – 0,6%, trimestrul al II-lea – 2,3%, trimestrul al III-lea – 0,7%, trimestrul al IV-lea – 0,4% (tabelul 1, figura 1, figura 2).

Tabelul 1

Produsul intern brut raportat la prețuri de piață

Figura 1. Evoluțiile PIB în comparație cu același trimestru al anului anterior (în %)

Figura 2. Evoluțiile PIB în comparație cu trimestrul anterior (în %)

Ultimele date oferite de autoritățile germane au arătat că per ansamblu economia a crescut în 2010 cu 3,6% (tabelul 2), depășind cu mult estimările inițiale. Avansul economic puternic a venit pe fondul creșterii exporturilor și al relansării consumului intern. Pentru 2011 analiștii consideră că rata creșterii va fi însă mai scăzută, și anume numai de 1,2%, forța motrice conjuncturală rămânând, în continuare, industria.

Tabelul 2

Modificările PIB raportate la anul precedent, in %:

Se remarcă o sensibilizare față de diversele riscuri economice care se regăsesc, preponderent, în afara economiei Germaniei. Cu toate acestea, pe ansamblu, economia acestei țări a evoluat puternic crescător, reușind să compenseze, în cea mai mare parte, factorii negativi determinați de criza economică.

Cheltuielile de consum privat au înregistrat în 2010, în continuare, creșteri. După o sensibilă înviorare în trimestrul al II-lea 2010, consumul a impulsionat în trimestrul al III-lea și al IV-lea creșterea economică în ansamblu.

Relațiile economice externe au avut o contribuție pozitivă la creșterea din trimestrul al IV-lea 2010. La aceasta a contribuit în mare măsură creșterea exporturilor de mărfuri, care în luna septembrie a anului trecut s-a majorat cu 3,0%, în prețuri curente, după ce în luna precedentă înregistrase o ușoară scădere, de 0,2%.

Ca tendință, exporturile se mențin pe o linie crescătoare, chiar dacă cu o dinamică mai scăzută. Acestea au depășit doar cu puțin nivelul maxim atins înainte de criza economică și financiară, cu ajustările de preț și cele sezoniere.

Germania este tot mai legată de comerțul cu piețele emergente care înregistrează ritmuri înalte de creștere. Însă, ca și înainte, țările industrializate reprezintă cel mai important partener comercial, fiind responsabile pentru trei pătrimi din exporturi în anul 2010. Multe din acestea luptă însă, în prezent, cu o conjunctură economică slabă și șomaj ridicat.

În ceea ce privește exporturile germane în Europa de Est, în primele 10 luni ale anului 2010, acestea au crescut cu 22%. Pe fondul unei creșteri economice în regiune, estimată la aproximativ 4%, pentru anul 2011, se prognozează o creștere de 10% a exporturilor în Europa de Est.

De asemenea, importurile au atins deja valorile anterioare crizei, cu ajustările de preț.

Atât balanța comercială, cât și balanța de cont curent au înregistrat excedente în 2010, de 15,6, respectiv 13,2 miliarde de euro (cu ajustările sezoniere). Soldurile pozitive din perioada similară din anul trecut au fost depășite cu 5, respectiv 2,9 miliarde de euro.

Astfel, după o lungă perioadă de descreștere, indicii legați de așteptările privind exportul au reînceput să crească.

Pentru a ajunge la aceste rezultate pozitive, autoritățile de la Berlin au adoptat în 2008 un prim pachet de măsuri anticriză cu soluții pe termen lung, dar aplicabile rapid și cu efecte imediate, obiectivele principale fiind stabilizarea sistemului financiar german și stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă. La începutul anului 2009 a urmat adoptarea unui al doilea pachet care urmărea în special relansarea creșterii PIB-ului și stabilitatea socială.

Chiar dacă programele de stimulare a economiei realizate de guvern și creșterea exporturilor au scos statul din recesiune încă din trimestrul al II-lea 2009, economia Germaniei a avut în 2009 cea mai slabă evoluție de după cel de-al II-lea război mondial.

În 2010, executivul german a continuat aplicarea măsurilor anticriză chiar în condițiile în care economia germană a înregistrat în trimestrul al II-lea (2010) cea mai bună evoluție economică de la reunificare. Astfel, a fost adoptat un proiect de lege valabil pentru următorii patru ani în valoare de 80 miliarde de euro, care acoperă cea mai mare parte a programului de austeritate.

Evoluția pozitivă a economiei germane a acționat favorabil și asupra pieței muncii. În 2010 numărul șomerilor s-a situat, pentru prima dată din toamna anului 2008, sub pragul de trei milioane.

Astfel, rata șomajului a continuat să descrească semnificativ, ajungând în 2010 la 7,0%, față de nivelul din 2009 de 7,7%, reprezentând cel mai mic nivel din ultimii 20 de ani. În ianuarie 2011, șomajul din cea mai mare economie europeană se situa la 7,4%.

S-a putut constata că în actuala criză economică șomajul a crescut mai încet decât în cazul precedentelor recesiuni cu care s-a confruntat Germania, grație în mare parte subvențiilor generoase acordate de guvern pentru a stimuli companiile. Acestea nu și-au concediat angajații, ci i-au trecut la un orar mai scurt de muncă.

Pe de altă parte, există o problemă majoră cu care se confruntă Germania și anume, lipsa personalului calificat. Evoluțiile demografice arată că forța de muncă este în continuă scădere. Pentru a asigura forța de muncă calificată, guvernanții au hotărât suplimentarea bugetului alocat educației și cercetării pentru perioada 2010-2013 cu 12 miliarde euro (pentru 2011 bugetul se ridică la 11,65 miliarde euro, ceea ce reprezintă 6,2% din PIB). De asemenea, analiștii germani vorbesc, în acest context, din ce în ce mai mult despre integrarea migranților care pot contribui semnificativ la economia Germaniei.

In ceea ce privește mediul de afaceri, guvernul de la Berlin a luat o serie de măsuri pentru încurajarea acestuia. Spre exemplu a fost înființat un fond special de microcredite, cu o valoare totală de 100 de milioane de euro, pentru a ajuta întreprinderile de mici dimensiuni care nu pot obține finanțare din partea băncilor comerciale (oferirea de credite individuale de până la 20.000 euro pe durata a trei ani). Programul este prevăzut a se desfășura până în anul 2015, 60% din cele 100 milioane provenind din fonduri europene și 40% bugetul Ministerului Federal al Muncii.

Datorită măsurilor adoptate se poate constata că, în ciuda crizei economice, numărul firmelor germane care au declanșat procedura de faliment în 2009 a fost mai mic decât a celor nou-înființate, iar raportul dintre acestea continuă să scadă și în 2010.

Ultimele date publicate de Oficiul Federal de Statistică arată că în octombrie 2010 au intrat în faliment 13.374 de firme, cu 5,7% mai puține decât în aceeași lună din 2009, iar în perioada ianuarie – octombrie 2010 numărul acestora s-a ridicat la 140.440, cu 3,6% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2009.

Tabelul 3

Întreprinderi în faliment în perioada 2005-2015

În ceea ce privește evoluțiile economiei germane pentru următoarele trimestre, specialiștii anunță performanțe solide, însă nu spectaculoase. Astfel, după cum am amintit, pentru 2011 se așteaptă o creștere economică de 1,2%.

Europa de Est

În ciuda semnalelor pozitive, în 2010 recesiunea a continuat să fie prezentă în unele state ale Uniunii Europene (Grecia, România), iar potrivit analiștilor, ritmul creșterii economice, în special în Europa de Est, va rămâne în perioada următoare redus. Relansarea economică în această zonă a Europei depinde într-o foarte mare proporție de redresarea situației întreprinderilor mici și mijlocii, grav afectate de criza economică din cauza lipsei creditării. Acest sector a fost primul care s-a confruntat cu greutățile crizei.

Creșterea peste așteptări a economiei germane a avut însă și are un effect benefic asupra companiilor din statele Europei Centrale și de Est (ECE). Firmele germane din state precum Polonia, Cehia, Slovacia sau Ungaria își majorează afacerile pe măsură ce economia germană devine tot mai puternică.

Investițiile făcute de acestea ajută atât Germania, cât și statele respective, iar revenirea economiilor țărilor din Europa Centrală având la bază exporturile către Germania devine tot mai vizibilă.

Pentru acest an, economiștii de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) anticipează un avans economic de 4,2% pentru regiunea Europa Centrală, țările baltice, Europa de Sud-Est și Asia Centrală. Economiile statelor din această regiune au înregistrat progrese mai mari decât au estimate inițial analiștii.

Pentru Croația și România, care au înregistrat în 2010 un deficit bugetar, anul acesta se așteaptă o redresare economică: economia croată va crește cu 2% (2010: -1,3%), iar cea româneasca va reveni la o creștere modestă de 1,1% (2010: -1,2%).

Se remarcă faptul că economiile care au fost cel mai dur afectate de criză se redresează cel mai greu, revenirea economiilor din Europa de Est fiind în continuare frânată de măsurile luate privind consolidarea bugetelor de stat, deoarece acestea determină scăderea cererii interne.

Pentru categoria noilor state membre ale Uniunii Europene, respective România, Bulgaria, Cipru, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia, Economist Intelligence Unit (EIU) anticipează pentru acest an o creștere economică de 2,8%, urmată de un avans de 3,4% în 2012. Inflația la nivelul regiunii va fi de 3,2%, respectiv 2,6%. De asemenea, potrivit estimărilor EIU creșterea economiei zonei euro în acest an, susținută de Germania, va fi de 1,5%, și va încetini însă la 1,3% în 2012. Pentru UE este așteptat un avans de 1,6% atât pentru 2011, cât și pentru 2012. În ceea ce privește inflația din zona euro, aceasta va fi în acest an de 1,2% și va crește la 1,5% anul viitor.

În Ungaria, Republica Cehă și Polonia, aceste firme sunt responsabile pentru 60-70% din totalul locurilor de muncă și de aproximativ jumătate din PIB-ul economiei fiecărei țări în parte, făcându-le esențiale pentru creșterea economica postcriză.

În ceea ce privește Bulgaria, falimentele au crescut cu 63%, însă majoritatea firmelor care au intrat în faliment sunt de dimensiuni mici, cu posibilități limitate de a diminua impactul recesiunii. EIU prognozează că în acest an va avea loc o redresare modestă a economiei bulgare. Capacitatea de reacție a țării față de criză a fost constrânsă de cotarea strictă a levei în raport cu euro și de necesitatea menținerii unei politici bugetare stricte.

Singura țară care nu a intrat în recesiune a fost Polonia. Această țară a înregistrat o creștere economică neîntreruptă în ultimii 14 ani, economia acestei țări fiind pe plus chiar și în 2009 (PIB-ul a crescut cu 1,8%). Această performanță a fost însă realizată cu prețul creșterii deficitului bugetar. Pentru anul în curs, Fondul Monetar Internațional (FMI) prognozează că economia Poloniei va crește cu 3,25%.

România

După cum am amintit, România, alături de Grecia, a înregistrat o scădere economică (1,2%), iar toate celelalte țări membre UE au ieșit deja din recesiune.

Alături de Ungaria și țările baltice, România este considerată ca având un risc destul de ridicat de instabilitate socială din cauza deteriorării situației economice și (perspectivei) creșterii șomajului.

Astfel, la nivel macroeconomic, printre provocările cu care se confruntă România se numără reluarea creșterii economice și evitarea unei recesiuni prelungite, adoptarea unei strategii economice pe termen lung și implementarea reformelor structurale care să confere stabilitate, precum și creșterea gradului de absorbție a fondurilor structurale.

În acest sens, executivul de la București a negociat un pachet financiar cu Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și alte organisme internaționale. Acest pachet este conceput pentru a sprijini economia în prezent în dificultate, guvernul de la București dorind să reducă deficitul bugetar la 4,4% în 2011 și la sub 3% în 2012.

La 2 februarie a.c., guvernul a adoptat o decizie privind sprijinirea tinerilor întreprinzători. Este vorba despre un sprijin nerambursabil de la bugetul de stat în valoare de maximum 50% din valoarea proiectului, dar nu mai mult de 10.000 de euro, și de garantarea creditelor pe care acești întreprinzători le vor obține.

Potrivit Eurostat, România a înregistrat în luna octombrie 2010 cea mai mare rată anuală a inflației din UE, de 7,9%, în condițiile în care în UE rata anuală a inflației a fost de 2,3%, iar în zona euro de 1,9%. De menționat că, pe fondul efectelor majorării TVA, BNR a majorat prognoza de inflație pentru anul 2010 la 8,2%.

Pe de altă parte FMI preconizează pentru anul în curs o rată a inflației de 5,2% (un nivel depășit numai de Turcia), și o rată a șomajului de 7,1%. România, cu datele din trimestrul al treilea din 2010, are un șomaj de 7,3%.

Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, cel mai dinamic din economia românească, este primul care a fost lovit de criza economică. Acesta este mult mai expus schimbărilor decât companiile mari, care dispun de o capacitate ridicată de adaptare.

În România, cele 600.000 de IMM-uri reprezintă 99,6% din totalul întreprinderilor, iar ele aduc aproape 80% din produsul intern brut și asigură aproximativ 60% din totalul salariaților.

Impactul negativ al crizei asupra majorității IMM-urilor determină reducerea ratei de dezvoltare și creșterea numărului de falimente. Cu toate acestea, pentru un număr mic de IMM-uri, adică cele care identifică modificările pe piață și reacționează prompt, această perioadă se poate dovedi favorabilă.

În vreme de criză, unele IMM-uri, spre deosebire de marile companii, se bucură de o mai mare flexibilitate, fiind capabile să pună în aplicare mult mai ușor noi servicii și lansarea pe piață de noi produse. Principalele provocări ale IMM-urilor din România sunt date de problema lichidităților și a creditelor, scăderea cererii pentru produse și servicii, variațiile cursului de schimb și inflației. De asemenea, creșterile bruște ale prețurilor pentru materiile prime

reprezintă o altă provocare.

Efectele adverse ale crizei financiare sunt vizibile în special în cazul IMM-urilor în sectoare precum comerțul, construcții și imobiliare. Scăderea exporturilor, diminuarea investițiilor, precum și blocajul de lichiditate sunt principalele efecte ale crizei financiare, cu repercusiuni asupra companiilor.

Se remarcă faptul că România a marcat o creștere pe linia încrederii investitorilor la nivel european. Mediul de afaceri din România se arată încrezător privind perspectivele de creștere economică pe termen lung, pe fondul stabilizării relative a economiei și al semnalelor de consolidare financiară.

Potrivit reprezentanților mediului de afaceri național, România se va afla pe creștere economică în acest an, esențială în privința consolidării fiscale și bugetare astfel încât să se poată discuta despre o creștere economică sănătoasă pe termen lung.

Economia românească va înregistra o evoluție pozitivă cel mai probabil din a doua jumătate a acestui an. Conform unui studiu realizat de Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii private din România (CNIPMMR), numărul firmelor înregistrate în primele șase luni din 2010 s-a redus cu 3% față de semestrul al II-lea din 2009, iar radierile au crescut cu aproape 465%.

Numărul firmelor care au obținut profit în acest interval a scăzut cu 2%, valoarea acestuia diminându-se cu 5,1%. Cifra de afaceri a IMM-urilor s-a redus în medie cu 7,8%, pierderile s-au majorat cu 7,71%, iar investițiile au scăzut cu 6,45% față de a doua jumătate din 2009.

Potrivit analiștilor, din cauza problemelor din UE și alte zone ale lumii, state ca România nu vor putea să se redreseze decât relativ târziu prin creșterea exporturilor, soluția fiind o redresare la nivel intern, ceea ce presupune însă mai mult timp și implică atingerea unor deficite mai ridicate.

Estimările Comisiei Naționale de Prognoză (CNP) pentru perioada 2010-2014 sunt următoarele:

PIB: după o scădere de 1,2% în 2010, în 2011 este prevăzută o creștere

de 1,5%, urmată de +3,9% în 2012 și +4,5% în 2013;

Inflația: ritmul mediu anual este prevăzut la 5,9% în 2010, la 5,3% în

2011, trendul descendent urmând să continue până la o medie anuală

de 2,8% în 2014;

Șomaj: rata șomajului este estimată în 2010 la 8,5%, urmată de o

scădere la 8% în 2011 și la 6,5% în 2014.

INTRODUCERE

Notiunea de eficienta

Eficiența are un caracter complex, trebuie analizată din punct de vedere social si economic, la nivel microeconomic și macroeconomic, static și dinamic pe ramuri ale economiei nationale.

Conceptul de eficiență a cunoscut o largă răspândire în secolul nostru. În prezent , el are o aplicabilitate generală la aplicarea deciziilor , in orice țară. Eficiența este strâns legată de procesul de folosire a resurselor în economie, iar trăsătura sa esențială este raportul de cauzalitate efort/efect.