FACTORI SOCIO-ECONOMICI CARE INFLUENȚEAZĂ SITUAȚIA [610053]

FACTORI SOCIO-ECONOMICI CARE INFLUENȚEAZĂ SITUAȚIA
BĂTRÂNILOR DIN ROMÂNIA
SORIN M. RĂDULESCU
1. ELEMENTE PENTRU O STRATEGIE D E CERCETARE BAZATĂ PE EVALUAREA
CALITĂȚII VIEȚII ȘI ANALIZA CONDUITELOR ECONOMICE ALE VÂRSTNICI LOR
Dintre toate etapele de vârstă, bătrânețea este cea mai vulnera bilă față de
presiunile și constrângerile ec onomice. La aceasta contribuie a tât caracteristicile
biologice și psihologice specifice vârstei a treia, printre car e fragilitatea, involuția
și potențialul scăzut de activitate, cât și starea de dependenț ă a unei mari părți
dintre membrii acestui grup de vârstă, determinată de boală sau invaliditate, de
imposibilitatea obiectivă de a-și asuma, în continuare, un rol activ. Totodată, în
societățile în care există o rată înaltă a șomajului, nu există oportunități de utilizare
a forței de muncă a acelor vârstnici care își mențin potențialu l fizic și psihic la un
nivel acceptabil și pot presta ocazional diferite activități.
Deși procesul de îmbătrânire este diferit de la o persoană la a lta, bătrânețea ca
stare și proces, este influențată de interdependența care se st abilește între o serie de
factori, printre care calitatea condițiilor vieții materiale și spirituale, mediul
familial, anturajul individului, participarea sa la viața socia l ă e t c . D e a s e m e n e a ,
vârsta a treia se caracterizează printr-o restrângere drastică a rolurilor sociale și
profesionale, ca și printr-o prezență masivă a bolilor degenere scente, care reduc
mobilitatea individului și măresc riscul dependenței sale de fa milie și de societate.
Asupra acestor aspecte insistă majoritatea studiilor de geronto logie socială,
care au evidențiat și evidențiază că starea de dependență a bătrânilor este
indicatorul cel mai valid pentru a putea evalua, în mod adecvat , problemele
economice cu care se confruntă acest grup de vârstă. Există, în acest sens, cinci
forme de dependență :
a. dependența economică, rezultată din pierderea, de către vârstnici, a rolului
social activ de producător a propriilor bunuri și servicii;
b. dependența fizică, datorată existenței unei stări de boală, handicap sau
invaliditate;
c. dependența mentală, care provine din diminuare a progresivă a memoriei și
instaurarea eventuală a si mptomelor demenței senile;
d. dependența socială, rezultată din diminuarea rolurilor sociale exercitate de
către vârstnici și din raritatea contactelor sociale, datorată pierderii partenerului de
viață, a unor rude apropiate sau prieteni;

„Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul IX, nr. 1–2, p. 115–132, București, 1998

Sorin M. Rădulescu 116
e. dependența emoțională, care pare independentă de vârstă, fiind, mai
degrabă, un efect al particularităților psihice ale anumitor pe rsoane vârstnice, dar și
al problemelor de viață presante cu care trebuie să se confrunt e.
Dependența economică este forma c ea mai strâns legată de dificu ltățile și
obstacolele care caracterizează nivelul de trai al vârstnicilor . Totuși, dincolo de
accentul pus pe starea de dependență economică, foarte puține s tudii furnizează
informații detaliate asupra calității vieții și conduitelor economice ale vârstnicilor,
adică privind modalitățile specifi ce prin care ei se confruntă cu constrângerile
impuse de mediul social, pentru a-și procura bunuri sau servici i necesare traiului
zilnic. Atât în România, cât și în alte țări din Est sau din Ve st, cea mai mare parte
din investigațiile care urmăresc identificarea și evaluarea con dițiilor de viață ale
populației vârstnice se limitează la descrierea și analiza lor statistică. Aceste
modalități de evaluare sunt, fără îndoială, importante dar ele nu reușesc decât să
ofere o imagine parțială asupra diverselor stiluri de viață și diferitelor strategii de
supraviețuire ale unor categorii specifice de vârstnici. Utilitatea investig ațiilor
menționate este limitată, de fapt, de metodele pe care le utili zează și care nu permit
distingerea, în cadrul categoriei generale a vârstnicilor, a un or grupuri cu trebuințe
specifice și cu conduite economice particulare. De exemplu, se știe că bătrânețea
poate fi periodizată în mai multe feluri, cea mai frecventă per iodizare fiind aceea
care împarte vârsta a treia în trei etape principale: 1. perioada de trecere l a
bătrânețe (între 65–75 de ani); 2. perioada bătrâneții medii (între 76-85 de ani) și
perioada bătrâneții longevive (peste 85 de ani). Din punct de vedere al conduitelor
economice, fiecare din aceste etape are trăsături distincte, as tfel că grupul celor
care se includ în bătrânețea medi e sau longevivă, are alte treb uințe și alte modalități
de consum decât grupul celor care fac parte din perioada de tre cere spre bătrânețe.
Analiza calității vieții caracteristice vârstnicilor este impor tantă pentru că
permite, în același timp, sublinie rea inegalitățil or condițiilo r de viață specifice
diverselor grupuri de bătrâni și elaborarea, pe această cale, a unui program
corespunzător de protecție socială diferențiată și, implicit, a unor măsuri de promovare
a unei distribuții mai echitabile a bunurilor și serviciilor. A semenea analize evaluative
sunt utile și din perspectiva prelungirii duratei de viață, por nind de la premisa că
speranța de viață, pentru anumite categorii de vârstnici, este strâns legată de condițiile
care caracterizează nivelul lor de viață, inclusiv cel al calit ății vieții. Deși se știe că
durata medie de viață în țările dezvoltate economic este mai lu ngă decât în țările mai
puțin dezvoltate sau subdezvo ltate, se cunoaște mai puțin gradu l de influență exercitat
asupra acestei tendințe de către d iverși factori cu caracter so cio-cultural.
Ca un alt tip de informație deficitară sau insuficientă, statis ticile nu oferă indicații
clare asupra modului în care condițiile de viață sau conduitele economice acționează, ele
însele, asupra diferențelor existente în procesul de îmbătrânir e la diferite vârste. Deși se
consideră că, cel mai adesea, factorii genetici și potențialul de sănătate au rolul cel mai
important în existența diferenț elor între diverse grupuri de vâ rstnici, se apreciază, numai
rareori, că nivelul de trai și conduita ec onomică pot reprezent a factori la fel de importanți, 2

Factori socio-economici și sit uația bătrânilor din România 117
care exercită și ei o influență deloc neglijabilă asupra îmbătr ânirii și asupra modului cum
se manifestă în acest proces diverse grupuri. Dificultățile de cunoaștere în acest domeniu
sunt amplificate și de faptul că, în general, condițiile care c aracterizează nivelul de trai
sunt analizate numai în funcție de cuantumul veniturilor , care reprezintă un tip de
indicator cu o capacitate informa țională limitată. În mod evide nt, acest indicator trebuie
completat cu alți indicatori, printre care, de exemplu, structu ra bugetului de consum.
Analiza calității vieții și a comportamentelor economice ale vâ rstnicilor,
impune corelarea unui mare număr de variabile pertinente, print re care: trăsăturile
de personalitate, contextul familial, rețeaua de contacte perso nale, implicarea în
viața socială, stilul de viață, ev enimentele care intervin în c ursul perioadei de
bătrânețe, aspirațiile lor în pr ivința unui anumit mod de viață , capacitatea lor de
cumpărare, consum și economisire etc.
Cele mai adecvate metode și tehnici care pot evidenția, în mod sintetic și
relevant, această mare masă de informație sunt, exceptând stati sticile, biografiile
personale și studiile de caz , realizate în cursul interviu r i l o r c u d i f e r i t e g r u p u r i d e
vârstnici din diverse medii soci ale. Aceste metode au avantajul de a limita interpretările
generalizatoare ale conduitelor economice care-i caracterizează pe vârstnici ca o
categorie de vârstă globală și de a permite o explorare nuanțat ă a situației lor reale de
viață, pe care statistica, demer s generalizator, nu o poate ofe ri decât parțial.
2. INDICATORI PRINCIPALI AI CALITĂȚII VIEȚII VÂRSTNICILOR
Noțiunea de calitate a vieții caracteristică vârstnicilor s-a impus, în ultimele
două decenii, ca una dintre cele mai utile noțiuni evaluative p entru analiza
standardelor și stilurilor de viață, folosită în numeroase stud ii și cercetări dedicate
acestei categorii de vârstă. Calitatea vieții are numeroase sem nificații
interpretative, dar cele mai reprezentative sunt acelea care vi zează aspectele
obiective , adică acele caracteristici măsurabile ale vieții vârstnicilor , care sunt cele
mai importante pentru ei, și aspectele subiective , care stabilesc propriile opțiuni și
preferințe ale lor. Statistica, de exemplu, reprezintă un instr ument principal pentru
elaborarea unor indicatori sociali obiectivi, în timp ce anchet ele de opinie
constituie o tehnică specifică pentru elaborarea indicatorilor sociali subiectivi. Între
indicatorii obiectivi și subiectivi nu există însă o ruptură fu ndamentală, în măsura
în care propriile evaluări ale subiecților pot oferi informații importante în legătură
cu situația lor (obiectivă) de viață. De asemenea, noțiunea de calitate a vieții
vârstnicilor trebuie elaborată în strânsă legătură cu principal ele procese și
fenomene care caracterizează situația vârstnicilor în relație d irectă cu procesele ori
fenomenele demografice și economice care caracterizează o țară sau alta.
2.1. PRINCIPALELE TENDINȚE ALE ÎM BĂTRÂNIRII DEMOGRAFICE PE PLAN MONDIAL
Statisticile demografice ale ultimilor ani indică o creștere ma sivă a ponderii
persoanelor vârstnice în cadrul populației, iar pentru deceniul u r m ă t o r s e 3

Sorin M. Rădulescu 118
anticipează o menținere și chiar o accelerare a acestei evoluți i. În anul 1990,
aproape o jumătate de miliard de oameni, adică circa 9% din tot alul populației
mondiale, avea vârsta de peste 60 de ani, indicând accentuarea procesului cunoscut
sub denumirea de îmbătrânire demografică. În ceea ce privește ponderea populației
peste 65 de ani, aceasta număra 12% (60 milioane) în țările dez voltate economic și
4 % (20 milioane) în țările în curs de dezvoltare (vezi tabelul 1).
Tabelul 1
Ponderea populației vârstnice în anul 1990
Zona %
Lumea mondială 6
Țările dezvo ltate economic 12
Țările în curs de dezvoltare 4
Africa 3
America Latină 5
America de Nord 12
Asia 5
Europa 13
Oceania 9
Fosta U.R.S.S. 9
(Sursa: The World Bank, 1994)
Până la sfârșitul anului 2 000, numărul de persoane, care va av ea vârsta de 65
de ani și peste această vârstă, va ajunge la aproximativ 75 de milioane numai în
țările dezvoltate economic. Estim ările pentru anul 2 030 arată că numărul celor
care au 60 de ani și peste această vârstă se va tripla, ajungân d la circa 1,4 miliarde,
ceea ce va reprezenta o proporție de aproximativ 16% în populaț ia totală. Cea mai
mare parte a acestei creșteri (circa trei sferturi) se va petr ece în țările în curs de
dezvoltare, mai mult de jumătate în Asia și peste un sfert în C hina (vezi graficul 1).
Țarile din estul și
centrul Europei,
aflate în tranziție
28% Țarile din
O.C.D.E
14%
Asia (fără China)
29% China
29% Graficul 1.
Procentajul crește rii populației în vârstă
de peste 60 de ani până în anul 2030
(Sursa: The World Bank, 1994).
4

Factori socio-economici și sit uația bătrânilor din România 119
În concordanță cu datele unei cercetări întreprinse de Banca Mo ndială asupra
vârstnicilor*, majoritatea celor vârstnici trăiesc în țările sărace, care su nt și cele mai
populate. Estimările făcute cu ocazia acestei cercetări arată c ă, în anul 2 030,
aproximativ trei sferturi din vârstnici se vor găsi în țările c are în prezent sunt
neindustrializate, peste jumătate în Asia și circa un sfert în China. Pe măsură ce
crește speranța de viață și scade rata natalității, se va accen tua și fenomenul de
îmbătrânire demografică, determinând creșterea numărului de băt râni și, implicit,
sporirea poverii economice care „apasă” tot mai greu asupra pop ulației active. În
mod paralel cu această creștere, sistemele de securitate financ iară, care sprijină
persoanele de vârsta a treia, au devenit deficitare, nemaireuși nd să preia decât o
mică parte din povara economică menționată. De asemenea, în țăr i l e î n c u r s d e
dezvoltare, o serie de fenomene și procese, printre care urbani zarea, mobilitatea în
creștere, sărăcia și chiar războiul, determină erodarea nivelul ui de trai pentru
numeroase familii și reduc capacitatea financiară și logistică a mijloacelor
tradiționale de securitate. Spre deosebire de țările în curs de dezvoltare, țările
dezvoltate economic se confruntă, în primul rând, cu escaladare a costurilor, care
amenință să copleșească programele publice de securitate social ă a vârstnicilor,
inclusiv plafonul pensiilor. La rândul lor, națiunile aflate în tranziție, care sunt în
curs de a dezvolta sisteme coerente de securitate în sprijinul vârstei a treia, riscă să
repete erorile costisitoare făcute de țările puternic industria lizate.
Pe plan mondial, în condițiile ameliorării stării de sănătate d atorate
progreselor medicinei, familiile tind să aibă mai puțini copii, iar oamenii pot spera
să trăiască mai mult. Aceasta determină îmbătrânirea populației , dar și creșterea
dependenței grupurilor vârstnice, demonstrată de numărul tot ma i mare al celor
activi care trebuie să sprijine material aceste grupuri. Depend ența vârstnicilor de
cei activi este deja mare în țările dezvoltate din punct de ved ere economic și se
estimează o creștere accentuată a rapoartelor de dependență înt re activi-inactivi în
cea mai mare parte a țărilor din America Latină, Europa Central ă și de Est, Asia
Centrală și China. În preajma anului 2 030 numai Africa va avea o p o p u l a ț i e
suficient de tânără, pentru a nu trece povara sprijinului celor vârstnici pe seama
celor activi.
Ponderea populației vârstnice crește – așa cum observă demograf ii – și în
funcție de venitul pe cap de locuitor. În țările care au un ven it mic pe cap de
locuitor, populația în vârstă de peste 60 de ani reprezintă apr oximativ 7% din
populația totală. Această pondere crește între 12 și 16% în țăr ile cu venit mediu și
la peste 17% în țările cu venit mare pe cap de locuitor. Venitu l pe cap de locuitor
determină, în același timp, raportul de dependență dintre număr ul vârstnicilor și
populația aptă de muncă, raport care decurge, de altfel, și din rata mai scăzută a
fertilității și din capacitatea de prelungire a vieții, datorit ă noilor tehnologii

* Averting the Old Age Crisis, A World Bank Policy Research Report, Oxford University
Press, 1994. 5

Sorin M. Rădulescu 120
medicale, în țările puternic dezvoltate economic. Ca efect al a cestor influențe,
manifestate și în țările în curs de dezvoltare, acestea vor cun oaște, în viitor, un
proces de îmbătrânire demografică mai rapidă decât cea care a c aracterizat țările
dezvoltate. Evaluările demografice arată că au fost necesari 14 0 de ani pentru ca
proporția bătrânilor să se dubleze de la 9 la 18% în Franța, 86 de ani în Suedia, 45
de ani în Anglia etc. În schimb, pentru reproducerea aceleiași ponderi de vârstnici,
va fi nevoie doar de 34 de ani în China sau de numai 22 de ani în Venezuela.
2.2. EVOLUȚIA POPULAȚIE I VÂRSTNICE ÎN ROMÂNIA
În România, procesul de îmbătrânire demografică a început mai t ârziu decât
în celelalte țări europene și a avut o intensitate mai scăzută, caracterizată prin
ritmuri lente de creștere. Mai multe fenomene au fost și sunt s pecifice pentru acest
proces: pe de o parte, scăderea ratei anuale de creștere a popu lației și a ratei
natalității, iar pe de altă parte, scăderea ratei sporului natu ral și creșterea ratei
mortalității, în condițiile unei uș oare creșteri a speranței de viață (vezi tabelul 2).
Tabelul 2
Principalii indicatorii care atestă specificul procesului de îm bătrânire demografică în România
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996
Rata anuală de creștere a populației (%) 0,43 0,24 -0,09 -1,71 -0,15 -0,11 -0,22 -0,32
Rata natalității (la 1000 de locuitori) 16,0 13,6 11,9 11,4 11,0 10,9 10,4 10,2
Rata sporului natural 5,3 3,0 1,0 -0,2 -0,6 -0,8 -1,6 -2,4
Rata mortalității (la 1000 locuitori) 10,7 10,6 10,9 11,6 11,6 11,7 12,0 12,6
Speranța de viață la naștere 72,4 72,7 73,1 73,2 73,2 73,3 73,4 73,4
(Sursa: Prelucrare după datele Co misiei Naționale de Statistică , 1997).
Comparația acestor indicatori cu indicatorii înregistrați în al te țări evidențiază o
serie de deosebiri*. De exemplu, rata anuală de c reștere a populație i a înregistra t, în
anul 1990, 0,6% în Europa și Asia Centrală, 0,5% în țările cu e conomii dezvoltate și
1,5% în țările cu economii mediu dezvoltate, în t imp ce în acel ași an, în România, ea
e ra de num ai 0, 2% , a ni i ca re a u urmat consemnând o scădere acce ntuată a acestui
indicator. Evoluția ratei mortalității a urmat, de asemenea, o tendință specifică, în așa
fel încât, spre deosebire de țăr ile dezvoltate din Europa, în c are rata mortalității este,
în prezent, de numai 8 la mia de locuitori, în România această rată a crescut constant
de la 10,7 la mia de locuitori în anul 1989, la 12,6 la mia de locuitori în anul 1996. În
fine, comparativ cu alte țări dezvoltate economic, în care sper anța de viață la naștere
se situează, în prezent, între 75 – 79 de ani (75 în Anglia, 76 în Belgia și Statele
Unite, 77 în Franța, Canada, Italia și Olanda, 78 în Suedia și Elveția, 79 în Japonia
etc.), în România această speranță de viață este stabilită la c irca 73 de ani. Dacă se

* World Development Report 1993, The World Bank, Oxford University Press, 1993. 6

Factori socio-economici și sit uația bătrânilor din România 121
iau în calcul toate aceste deosebiri, speranța de viață în Româ nia este cu șase ani
mai mică decât media europeană. În același timp, în România, po nderea cea mai
mare a deceselor este deținută de populația de peste 60 de ani, care, în anul 1996, a
atins 74,7% din numărul total de decese.
Cel mai îngrijorător fenomen care atestă în mod evident îmbătrâ nirea
demografică îl reprezintă chiar ponderea populației vârstnice în totalul populației
generale din România. Astfel, c onform datelor deținute de Comis ia Națională de
Statistică, între anii 1990–1997, n umărul persoanelor în vârstă de peste 60 de ani s-a
dublat, în timp ce numărul celor sub 15 ani s-a redus cu o cinc i m e . Î n t i m p c e
ponderea tineretului în cadrul populației totale a scăzut const ant, de la 28,1% în
anul 1990, la 19,2% în anul 1996, populația vârstnică de peste 65 de ani a crescut
de la 10,8% la 17,7%, tineretul înregistrând un ritm de creșter e de numai circa 3%.
Această tendință va continua și în următoarele decenii. Astfel, ponderea
tinerilor aflați sub vârsta de 15 ani se va reduce sub 20% înai nte de anul 2 000,
ajungând la 16% în anul 2 010 și la 15,2% în anul 2 020, număru l lor continuând să
scadă la 1,5 milioane în următorii 25 de ani. În schimb, în pre ajma anului 2 000,
ponderea vârstnicilor o va depăși pe cea a tinerilor, crescând apoi la 19% în anul
2 010 și la 22% în anul 2 020.
În prezent, populația vârstnică din România (incluzând toate pe rsoanele de 60
de ani și peste această vârstă) cuprinde peste 3,8 milioane de persoane,
reprezentând circa 16,7% din totalul populației. Din totalul ei , 12,2% (aproape
2.800.000 de persoane) o constitu ie bătrânii care au 65 de ani și peste. Din punct
de vedere al ponderii diverselor grupuri de vârstnici în funcți e de vârstă și sex,
situația este redată în tabelul 3.
Tabelul 3
Situația bătrânilor din România pe grupuri de vârstă și pe sexe
Ponderea în totalul grupei
de vârstă (%) Grupa de vârstă Proporția d in totalul populației (%)
Bărbați Femei
60–64 ani 5,6 47,4 52,6
65–69 ani 4,6 45,0 55,0
70–74 ani 2,4 39,9 60,1
75 ani și peste 4,1 38,6 61,4
(Sursa: Comisia Naționa lă de Statistică,1997)
Cea mai mare pondere în totalul vârstnicilor o reprezintă grupu rile care au
vârsta de 60–64 de ani și 65–69 de ani. Numărul cel mai ridicat de vârstnici este în
rândul femeilor, mai ales la v ârstele cele mai înaintate.
În ceea ce privește proporția vârstnicilor care au 65 de ani și peste această
vârstă, pe ani și pe medii de l ocuire, aceasta este reprodusă î n tabelul 4. 7

Sorin M. Rădulescu 122
Tabelul 4
Proporția populației în vârst ă de 65 de ani și peste în mediul urban și rural
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996
TOTAL 10,1 10,4 10,7 11, 1 11,4 11,7 12,0 12,2
RURAL 13,3 14,0 14,3 15,1 15,5 15,9 16,3 16,5
URBAN 7,3 7,4 7,7 7,8 8,0 8,2 8,5 8,7
(Sursa: Comisia Naționa lă de Statistică, 1997)
Conform datelor din tabelul 4, t endința de îmbătrânire a popula ției din mediul
rural este evidentă, în așa fel încât numărul vârstnicilor din mediul rural este dublu
față de cel din mediul urban. A ceastă tendință s-a accentuat de la un an la altul.
În totalul general al vârstnicil or, peste 91% reprezintă persoa ne complet
inactive, iar peste 75% îl dețin pensionarii. Dacă numărul de b ărbați pensionari din
mediul rural depășește pe cel existent în mediul urban, numărul de femei pensionare
din mediul urban este mai ridica t decât al femeilor pensionare din mediul rural. De
asemenea, spre deosebire de mediul urban, în mediul rural exist ă o proporție mai
ridicată de vârstnici care nu au nici o sursă de venit de la st at, ponderea acestei
categorii fiind de 13% în totalu l populației vârstnice din ambe le medii.
Alt indicator, raportul de dependență economică între populația activă și cea
vârstnică, este de aproximativ 3,5/1, aceasta însemnând că resu rsele necesare
pentru întreținerea fiecărui vârstnic trebuie asigurate de 3–4 persoane active.
Cifrele pe care le-am menționat demonstrează tendința de conti nuare a
procesului de îmbătrânire demografică din România, care – confo rm estimărilor
demografilor – a fost, până acum alert, dar va deveni în viitor m a i l e n t ,
determinând totuși, deteriorarea echilibrului între grupurile m ari de vârstă (tineri,
adulți și bătrâni) și având, din acest punct de vedere, profund e efecte sociale și
economice, cu implicații directe asupra posibilității de reînno ire a forței de muncă.
Toate aceste evoluții nefavorabile au drept cauză principală de teriorarea
nivelului de trai, atât în per ioada de dinainte de anul 1989, î n condițiile unei carențe
cronice în nutriția populației, cât și după această perioadă, î n condițiile necorelării
prețurilor cu salariile, scăderii puterii de cumpărare, declinu lui stării de sănătate,
scăderii dramatice a nivelului calității vieții.
Economiile est-europene, aflate î n tranziție – aprecia Banca Mo ndială –
cheltuiesc pentru vârstnici mai mult decât le permit veniturile și situația lor
demografică. Cauzele principale pentru care se menține această stare de lucruri
sunt, între altele, ratele mari de dependență economică, pensio narea anticipată,
vârsta legală scăzută de pensionare, impozitele ridicate, absen ța unui sistem
adecvat de indexare și evaziunea fiscală. Nivelul extrem de scă zut al veniturilor
populației vârstnice și lipsa unei protecții sociale corespunză toare, determină o
deteriorare marcată a nivelului de trai al acestei categorii, s ituație care se resimte
profund la nivelul țării noastre. 8

Factori socio-economici și sit uația bătrânilor din România 123
2.3. NIVELUL REDUS AL VENITURILO R – INDICATOR REPREZENTATIV AL SCĂDERII
NIVELULUI CALITĂȚII VIEȚII VÂRSTNICILOR DIN ROMÂNIA.
Una dintre problemele cele mai dramatice cu care se confruntă b ătrânii din
România în prezent, o constituie nivelul extrem de redus al res urselor materiale.
Datele cercetărilor întreprinse asupra acestui subiect evidenți ază că, în actuala
perioadă pe care o parcurge țara noastră, numai un procent redu s de circa 5–10% din
populație reușește ca din venituri să aibă un nivel de viață li psit de privațiuni,
aproximativ 15 – 20% își poate rez olva în mod decent satisfacer ea trebuințelor și
restul, adică partea cea mai numeroasă, se luptă cu mari dificu ltăți materiale. Circa o
treime din populație se confruntă cu mari probleme de sărăcie. Din rândul acestei
categorii face parte majoritatea vârstnicilor al căror cuantum scăzut al pensiilor și
altor venituri determină o profundă deteriorare a nivelului lor de trai, concretizată în
scăderea puterii de cumpărare și în orientarea către un consum inferior din punct de
vedere calitativ, cu efecte directe asupra declinului stării lo r de sănătate. Ca urmare a
creșterilor succesive de prețuri și a amplificării inflației, î n prezent, peste 60% dintre
bătrâni se situează sub pragul nivelului de sărăcie, mai ales a ceia care sunt obligați să
se întrețină doar din pensii, iar acestea sunt, în prezent, foa rte scăzute (mici).
În luna decembrie a anului 1997, a fost înregistrat un număr de 3 858 000 de
pensionari în sistemul asigurărilor sociale, dintre care, aprox imativ 70% cu
vechime completă în muncă și c irca 30% cu vechime de muncă inco mpletă. Față de
aceeași dată a anului 1996 s-a înregistrat o creștere cu circa 4% (un plus de 145 000
de pesionnari). Pensia medie lunară a fost de 318 416 lei, cu u nele deosebiri pentru
pensionarii cu vechime completă (care au primit o pensie medie lunară de 404 255
de lei) și pentru cei cu vechime de muncă incompletă (care au p rimit lunar, în
medie, numai 251 016 de lei). La numărul pensionarilor din sist emul asigurărilor
sociale de stat se adaugă cei din agricultură, care depășesc 1 700 000 de persoane și
care au primit pensiile cele mai scăzute – în medie doar 86 647 lei pe lună. Dat
fiind numărul extrem de mare de pensionari, raportat la numărul de salariați,
Ministerul Muncii și Protecției Sociale aprecia că există peric olul reducerii
gradului de acoperire a cuantumului pensiilor, cu atât mai mult cu cât bugetul
asigurărilor sociale de stat a înregistrat constant evoluții ne gative. Cel mai
important factor care a determinat aceste evoluții îl constitui e debitul agenților
economici, care datorează bugetulu i menționat suma de 1 681 mil iarde de lei, la
care se adaugă încă 928 miliarde de lei majorări.
Dincolo de cuantumul mic al sumelor primite de pensionari, sist emul actual
de calcul al pensiilor, în funcție de categorii profesionale și ani de activitate, este
caracterizat de o serie de deficiențe, în măsura în care, cu ex cepția acordării unor
indexări modeste, nu există o corelare fermă între pensii și ve niturile salariale. Dată
fiind creșterea prețurilor în funcție de creșterea TVA, în luna februarie 1998,
organizațiile de pensionari (în primul rând, Federația Pensiona rilor) au solicitat
Guvernului o indexare lunară care să fie cu 3% mai mare decât c ea acordată 9

Sorin M. Rădulescu 124
salariaților și să acopere discrepanțele existente între inflaț ia existentă și cea din
1997, suplinind astfel, 90% din creșterea prețurilor. Urmare a acestui demers, la
sfârșitul aceleiași luni, Ministerul Muncii și Protecției Socia le a semnat un protocol
cu organizațiile de pensionari p rin care se solicită Ministerul ui de Finanțe, creșterea
prestațiilor sociale pentru vârstnici, inclusiv a pensiilor. Po trivit acestui protocol,
pensiile de asigurare socială de stat, aflate în plată la data intrării în vigoare a noii
Legi privind sistemul public de pensii și alte drepturi (probab il în 1999), vor fi
recalculate astfel: cuantumul pensiei se transformă în cuantum echivalent existent
la nivelul lunii octombrie 1990, iar acest cuantum se multiplic ă cu creșterea pensiei
medii totale de asigurări sociale de stat, de la data menționat ă până la data intrării
în vigoare a noii legi. Dacă valoarea pensiei aflate deja în pl ată este mai mare decât
cuantumul pensiei recalculate, r ămâne valabilă pensia aflată în plată. În caz contrar,
este valabilă pensia recalculată. La cuantumul pensiei recalcul ate se va mai adăuga
și pensia suplimentară aflată în plată, iar totalul astfel obți nut se transformă în
punctaj , prin raportarea la valoarea punctului de pensie. De asemenea, cuantumul
ajutoarelor sociale acordate din bugetul asigurărilor sociale v a fi transformat în
punctaj, prin raportarea la valoa rea punctajului de pensie, car e va fi stabilită în
momentul intrării în vigoare a noii legi. De asemenea, un siste m mai echitabil și
mai flexibil de calcul va fi adoptat o dată cu aplicarea, încep ând probabil din 1999,
a sistemului privat de pensii.
Asemenea reglementări sunt menite – speră specialiștii – să îmb unătățească
considerabil modul actual de calcul al pensiilor, care determin ă nedreptăți
flagrante, atât între pensionari și salariați, cât și între dif erite categorii de
pensionari. Totodată, sistemul de calcul bazat pe puncte va des curaja evaziunea
acelor agenți economici care nu-și achită obligațiile la fondul de asigurări sociale și
se va referi, de asemenea, la întreaga carieră profesională a p ersoanelor asigurate.
Cu această ocazie, va fi extinsă obligativitatea participării l a sistemul public de
pensii asupra întregii populații active și va fi sporită vârsta de pensionare, de la 60
la 65 de ani pentru bărbați, în următorii 14 ani, și de la 55 l a 62 de ani pentru femei,
în decurs de 22 de ani. Proiectul noii legi a pensiilor mai pro pune, între altele,
revizuirea sistemelor grupelor de muncă, prin restrângerea locu rilor de muncă
încadrate în fostele grupe I și II și instituirea sistemului lo curilor de muncă
încadrate în condiții speciale și a celor încadrate în condiții deosebite . Locurile de
muncă în condiții speciale sunt cele din unitățile miniere, pentru personalul care își
desfășoară activitatea în subtera n, cel puțin 50% din timpul no rmal de muncă, cele
din activitățile de cercetare, explorare, exploatare și prelucr are a materiilor prime
nucleare, zona I și II de expunere la radiații, cele din aviați a civilă pentru o parte a
personalului navigant și cele din activitatea artistică desfășu rată în locuri
periculoase (acrobat, dresor etc.). La rândul lor, locurile de muncă în condiții
deosebite sunt acele locuri care, permanent sau în anumite perioade, pot afecta
esențial capacitatea de muncă din cauza gradului mare de expune re la risc. 10

Factori socio-economici și sit uația bătrânilor din România 125
Toate aceste măsuri de viitor, care – conform opiniei specialiș t i lor – v or f i
puse în aplicare începând abia cu anul 2000, nu pot suplini def iciențele din prezent,
legate mai ales de incapacitatea pensiilor de a acoperi creșter ea peste măsură a
costului bunurilor și serviciilor. Studiile întreprinse recent de sociologi au arătat că
pensionarii și familiile de pensionari de asigurări sociale se numără printre
categoriile sociale cele mai sărace din România. Aria cu impact ul cel mai puternic
asupra acestei categorii este cea a veniturilor, raportul între nivelul acestor venituri
și nivelul cheltuielilor oferind cea mai sintetică măsură a săr ăciei cu care se
confruntă pensionarii și familiile de pensionari. În perioada 1 991–1996, de
exemplu, scăderea nivelului real al pensiilor de asigurări soci ale a fost mult mai
accentuată decât scăderea venitur ilor salariale, în așa fel înc ât raportul dintre
mărimea pensiilor și salariul mediu net s-a diminuat, arătând f aptul că între nivelul
de trai asigurat din pensii și cel realizat din salarii, există o mare diferență. În acest
sens, dinamica nivelului real al pensiilor, în raport cu anul 1 990, calculată de către
Ministerul Muncii și Protecției Sociale, a fost următoarea (vez i tabelul 5):
Tabelul 5
Dinamica nivelului rea l al pensiilor în perioada 1991-1996, comparativ cu anul 1990
1991 1992 1993 1994 1995 1996
Pensia medie de asi gurări sociale de stat 80 67 58 55 59 61
– cu vechime inte grală 70 62 54 52 56 58
Pensia medie de asi gurări sociale pentru a gricultori 38 20 24 33 32 38
(Sursa: Ministerul Muncii și Protecției Sociale)
Cel mai scăzut nivel a caracterizat pensiile agricultorilor a c ăror pensie medie
reprezenta în decembrie 1996 numai o cincime (21%) din pensia m edie din
sistemul asigurărilor sociale de stat și numai 8% din salariul mediu net.
Tabelul 6
Raportul între nivelul pensiilor și salariul mediu net în perioada 1994-1996, comparativ cu anul 1990
oct. 1990 1994 1995 1996
Pensia medie de asigurări sociale de stat 45 43 40 38
– vechime integrală 60 54 50 49
– vechime incompletă 35 35 33 31
– invaliditate de gradul II 39 36 34 33
Pensia medie de asigurări sociale pentru agricultori 14 9 9 8
(Sursa: Comisia Națională de Statistică)
Scăderea puterii de cumpărare a pensiilor s-a datorat, în cea m ai mare măsură,
creșterii mari a numărului de pensionari, considerată de către unii analiști ca o formă
de „șomaj mascat” și care în une le țări din Vest este denumită „pensionare
anticipată”. Astfel, conform Ministerului Muncii și Protecției Sociale, numărul
persoanelor care beneficiază de pensii (de toate categoriile, i nclusiv pensiile de 11

Sorin M. Rădulescu 126
urmaș) a crescut, numai în siste mul de asigurări sociale de sta t, de la aproximativ 2,1
milioane în anul 1989, la aproape 4 milioane în decembrie 1997, ceea ce înseamnă o
creștere de aproape 50%. O asemenea creștere a determinat dimin uarea gradului de
protecție socială asigurată de v eniturile din pensii, introducâ nd numeroase elemente
de inechitate și prin includerea în sistemul asigurărilor socia le de stat, a pensionarilor
proveniți din sisteme diferite ( de exemplu, a cooperatorilor, c ultelor, uniunilor de
creație) și prin promovarea repetată a pensionării anticipate, care a pus în sarcina
sistemului menționat și persoane relativ tinere, în stare de a se întreține prin muncă.
Efect direct al scăderii nivelului real al veniturilor din pens ii, acestea nu mai pot
acoperi, în majoritatea familiilor de pensionari, nici minimul necesar. Calculele
efectuate de cercetătorii de la Institutul de Cercetări pentru Calitatea Vieții au
evidențiat, de exemplu, faptul că acoperirea cheltuielilor din familiile de
pensionari, mai ales a celor din mediul rural, se face numai în tr-o proporție de 50%
din pensii. Restul de cheltuieli se acoperă din alte resurse, î n mediul rural acestea
constituindu-le produsele agroalimentare obținute din producția proprie. Totuși,
datorită faptului că în cea mai mare parte din gospodăriile rur ale românești se
practică o agricultură de subzistență, ineficientă, veniturile care suplinesc pensiile
sunt foarte mici. Pentru a soluționa această problemă, conform Hotărârii
Guvernamentale nr. 3/1997, agen ții economici din agricultură și industria
alimentară care produc, industrializează și comercializează dif erite mărfuri, au fost
obligați să plătească pentru formarea fondului de pensii ale ță ranilor circa 2 până la
4% din cifra lunară de afaceri. Ulterior, ținând seama de faptu l că, o dată cu această
obligație, agenții economici menți onați au ridicat prețurile pr odusului finit cu
aproximativ 10%, Ministerul Agriculturii a inițiat un act norma tiv prin care a
propus ca taxa pentru pensii să se redu că până la 0,2 – 0,4% și să fie plătită de către
toți agenții economici, indiferent de profilul activității lor. S-a sperat, în acest mod,
ca prețurile produselor alimentare să scadă cu 9%, iar taxa pen tru fondul pensiei
țăranilor să fie repartizată în mod echitabil între diferiți ag enți economici, nu numai
între cei care se ocupă de producerea, industrializarea și come rcializarea mărfurilor
cu profil agroalimenta r. Dincolo de aceste măsuri, numărul agen ților economici
care nu-și achită obligațiile privind impozitul datorat bugetul ui asigurărilor sociale
de stat este, încă, foarte mare, iar Ministerul Finanțelor nu a re capacitatea de a
colecta de la fiecare sumele datorate.
În celelalte cazuri de pensionari sau familii de pensionari, pr otecția socială
asigurată de veniturile din pensii se situează sub minimul nece sar. În luna iunie
1996, de exemplu, comparația între nivelul pensiilor și cheltui elile de consum
minim necesare ale pensionarilor arăta următoarele*:
a. aproximativ o cincime din pensionarii de asigurări sociale de stat aveau un
nivel al pensiilor inferioare minimului. În cazurile persoanelo r cu pensie de urmaș,
ponderea acestor pensii depășea 90%, iar pensiile majorității p ensionarilor cu

*Raportul Național al Dezvoltării Umane. România 1997 , București, Editura Expert, 1997, p. 42–44. 12

Factori socio-economici și sit uația bătrânilor din România 127
vechime incompletă și de invaliditate depășeau cu un procent in fim cheltuielile
minime necesare;
b. pensiile agricultorilor acopereau cheltuielile minime numai în proporție de
40% la vechime completă și doar 25% la vechime incompletă.
În ultimii doi ani, indexarea și c ompensarea periodică a pensii lor au vizat, în
primul rând, o mai bună protecție socială pentru vârstnicii cu pensii mici, pentru
atenuarea scăderii prea drastice a nivelului real al acestora. Stabilirea unor procente
d i f e r e n ț i a t e d e m a j o r a r e a p e n s i i l o r n o m i n a l e , l a f e l c a ș i f i x area unor niveluri
minime pentru fiecare tip de pens ie au avut în vedere un scop s imilar. Ca efect, s-a
produs însă o puternică egalizare în cadrul fiecărui tip de pen sie și, respectiv, o
comasare a pensionarilor în zona pensiilor mici și foarte mici. Astfel, în luna
decembrie 1996, pensia medie pent ru vechime integrală reprezent a numai 55% din
nivelul realizat în octombrie 1990, în timp ce pensia minimă pe ntru vechime
integrală deținea 76% din același nivel. Această tendință de eg alizare a pensiilor –
apreciază specialiștii de la Institutul de Cercetări pentru Cal itatea Vieții – este
profund inechitabilă, deoarece afe ctează în acest mod, nivelul calității vieții acelor
persoane vârstnice care au avut o ocupație importantă din punct de vedere social și
nu mai au capacitatea, astăzi, de a-și ameliora prin eforturi p roprii resursele de trai.
Pentru această categorie de pensionari, la fel ca și pentru toț i pensionarii de altfel,
accesul limitat la bunu ri, dar și la servic ii, în special la ce le care se ocupă de ocrotirea
sănătății, reprezintă o altă formă generatoare de inechitate so cială, care discriminează
pe vârstnici de membrii activi ai societății în ceea ce priveșt e nivelul de trai.
Din punct de vedere al nivelului extrem de scăzut al veniturilo r, cele mai
vulnerabile grupe de vârs tnici sunt următoarele:
a. bătrânii nedeplasabili, caracterizați de stări de invaliditate sau de handicap;
b. bătrânii care nu au nici un fel de susținător legal sau au fos t abandonați de
copii și de rudele lor;
c. femeile vârstnice care nu au prestat activități profesionale în timpul vieții
lor active, deoarece au fost casnice, și nu au nici un venit, n ici măcar pensie de
urmaș din partea soțului;
d. țăranii vârstnici care au activat un număr mic de ani în foste le unități
agricole, la fel ca și țăranii din majoritatea zonelor necooper ativizate care se
întrețin numai din resurse proprii etc.
Pentru o mare parte dintre vârstnicii fără venituri sau cu veni turi mici și
foarte mici, sursele cele mai importante de ajutor sunt următoa rele: – v e n i t u r i
obținute din agricultură, 29%; – activități meșteșugărești, 11, 5%; – ajutorul
copiilor (sau altor rude), 14,5%; – ajutor ocazional din partea unor persoane
străine, 16%; – comerț, 3%*.
O cercetare efectuată de Institutul de Cercetări pentru Calitat ea Vieții, în anul
1990, și care poate furniza o serie de comparații pentru perioa da actuală, sublinia

* Hildegard Puwak, Încetinirea reversibilității. Eseu-cercetare despre vârsta a tr eia, București,
Edit. Expert, 1995, p. 166. 13

Sorin M. Rădulescu 128
faptul că aproximativ 52% din populația vârstnică a țării dispu nea de un venit
sigur, dar insuficient pentru asigurarea unui nivel de viață de cent, fiind dependentă
material de susținători sau fiind nevoită să muncească, în cont inuare, pentru
completarea resurselor necesare traiului zilnic și circa 10% nu avea nici un fel de
venituri, ca urmare a neangajăr ii lor în producție în cursul vi eții active**.
În ceea ce privește structura bugetului de consum, ca indicator semnificativ
pentru modul cum sunt utilizate veniturile de către vârstnici, aceeași cercetare
evidenția faptul că pond erea celor mai repr ezentative cheltuiel i este deținută, cu
precădere, de alimentație (53%),urmată de sănătate (11%) și loc uință (chirie – 4,3%,
întreținere – 3,3% etc.) așa cum se poate urmări în tabelul 7.
Tabelul 7
Structura bugetului de consum al vârstnicilor
Cheltuieli medii lunare pentru: % din total cheltuieli
Alimentație 53,0
Băuturi alcoolice 1,5
Vestimentație (îmbrăcăminte și încălțăminte) 3,5
Chirie 4,3
Întreținere 3,3
Bunuri gospodărești 5,5
Sănătate 11,0
Cheltuieli pentru petrecerea timpului liber 4,1
Servicii, reparații 5,2
Economii 7,3
Alte cheltuieli 4,3
(Sursa: Revista „Calitatea Vieții” , nr. 1–2, anul 3, 1992)
Analiza făcută tuturor categoriilor de cheltuieli făcute de căt re vârstnici
indică în continuare, o orientare generală a acestora către un consum restrictiv, în
condițiile unei scăderi permanente a puterii de cumpărare și a unui decalaj
pronunțat între venituri și cheltuieli. În acest mod, compensaț iile și indexările
periodice nu au reușit să asigure decât o protecție minimală, a tenuând numai parțial
și doar pe termen scurt costurile tot mai ridicate ale bunurilo r și serviciilor
achiziționate de către populația vârstnică.
Deși peste jumătate din cheltuielile de consum sunt alocate de către vârstnici
pentru alimente, există o inegalitate flagrantă între ei și res tul populației în ceea ce
privește cantitatea, calitatea ș i structura consumului alimenta r, care se situează la
limitele inferioare, plasând o mare parte dintre bătrâni în zon a sărăciei. Aceasta în
condițiile în care hrana pentr u această categorie de populație ar trebui să fie superioară
din punct de vedere calitativ, dat ă fiind importanța ei pentru menținerea sănătății.

** Camelia Gheorghe, Hildegard Puwak, Mariana Stanciu, Elemente ale modului și stilului de
viață a populației vârstnice sub impactul tranziției la economi a de piață în România , în revista
„Calitatea Vieții”, nr. 1–2, anul 3, 1992, p. 103–112. 14

Factori socio-economici și sit uația bătrânilor din România 129
Evaluări mai recente ale structurii bugetului de consum compara tiv cu nivelul
real al veniturilor au demonstrat că există numeroase gospodări i de pensionari
aflate sub pragul sărăciei. Cele mai reprezentative sunt cele c are cuprind agricultori
pensionari și cele care includ pensionari de asigurări sociale de stat cu pensii foarte
mici. Gospodăriile de pensionari cele mai expuse riscului sărăc iei sunt acelea care
nu cuprind în alcătuirea lor nici un salariat sau aducător de v enituri din activități pe
cont propriu. În totalul persoanelor sărace din România, pensio narii reprezintă
aproximativ un sfert (vezi tabelul 8).
Tabelul 8
Incidența sărăciei în gospodăriil e de pensionari comparativ cu alte gospodării ( %)
Rata sărăciei Ponderea în totalul persoanelor sărace
Total persoane din care în gospodării de: 23,25 100,0
– Salariați 19,25 39,20
– Țărani 47,56 19,36
– Pensionari 16,34 23,67
– Șomeri 51,78 11
– Patroni 2,15 0,06
(Sursa: Raportul Național al Dezvo ltării Umane. România 1997)
Potrivit datelor rezultate din mai multe anchete întreprinse as upra
vârstnicilor, insuficiența veniturilor și consumul restrictiv, ca indicatori
reprezentatativi pentru scăderea nivelului calității vieții, reprezintă principalele
motive în baza cărora membrii ace stei categorii de populație se simt izolați și
marginalizați de către societate.
2.4. INSTITUȚIONALIZAREA PERS OANELOR VÂRSTNICE CA INDICATOR
SEMNIFICATIV AL STĂRII DE ALIENARE ȘI ANOMIE CARE CARACTERIZEAZ Ă
BĂTRÂNII DIN ROMÂNIA, ÎN STRÂNS Ă LEGĂTURĂ CU DETERIORAREA NIVEL ULUI
LOR DE TRAI
Exceptând inegalitățile care se manifestă între vârstnici și re stul populației, în
modul de distribuire a veniturilor și în consumul de bunuri și servicii, există o serie
de inegalități care privesc condițiile de locuit, accesul la se rvicii (servicii de
ocrotire a sănătății, servicii culturale etc.), izolarea comuni cațională, lipsa unei
asistențe sociale active. Dincolo de starea materială precară a populației vârstnice,
aceasta se confruntă cu probleme acute, cum sunt: abandonul rol urilor sociale
active, sănătatea deficitară, starea de singurătate, de depende nță, sentimentul că
bătrânul este, în general, o ” povară ” pentru societate etc. Î n raport cu toate aceste
probleme, inexistența unui sistem instituționalizat de sprijin și protecție socială, de
asistență la domiciliu, mai ales în cazul bătrânilor abandonați sau nedeplasabili, 15

Sorin M. Rădulescu 130
contribuie la adoptarea instituționalizării ca soluție de viață , cel mai adesea din
inițiativa copiilor sau rudelor.
Exceptând cazurile acelor vârstnici lipsiți de orice resurse ș i care se pot
adresa direct pentru hrană cantin elor săracilor, organizațiile caritabile sunt cele care
sprijină material această categorie. În București, de exemplu, organizația
„Equilibre” a organizat, în perioada 1995 – 1997, transportul m esei de la Cantina
Centrală la domiciliul persoanelor vârstnice, până când lipsa m așinilor a pus capăt
acestei acțiuni generoase. În Capitală și în alte zone ale țări i funcționează câteva
fundații sau organizații nonguvernam entale care efectuează acți uni similare în
sprijinul bătrânilor nedeplasabili. Conducerea Cantinelor pentr u săraci este
convinsă că un sistem instituționalizat de servire a mesei la d omiciliul bătrânilor
netransportabili și lipsiți de resurse este extrem de necesar ș i ar putea fi funcțional
cu ajutorul dat de o serie de organizații, fundații sau firme. Asemenea inițiative
caritabile, care există în multe localități din România, sunt î nsă reduse ca amploare,
iar sursele materiale oferite de fundațiile de caritate sunt di ficil de estimat. Dincolo
de cazurile de bătrâni abandonați sau fără susținători legali, sprijinul cel mai
consistent îl oferă familiile vârstnicilor, care păstrează încă , în spiritul tradiției,
grija față de părinți. Există însă o tendință de erodare a aces tei tradiții, în condițiile
în care copiii înșiși se confruntă cu situații economice difici le, iar mulți dintre ei au
părăsit țara, pentru a se stabili în străinătate.
În România există și numeroase cazuri de familii care își aband onează
bătrânii după ce îi deposedează de locuințe, bunuri sau puținel e economii bănești.
Acești bătrâni își găsesc refugiul, de cele mai multe ori, în s pitale. Spitalul de
Bolnavi Cronici și Geriatrie „Sf. Luca” din București, de exemp lu, se confruntă
frecvent cu asemenea cazuri, 30 % din bătrânii internați fiind, de fapt, „cazuri
sociale ”, care se află în spital pentru că locuința le-a fost vândută și nu mai au
unde să se ducă. Mulți din acești vârstnici au fost înșelați de copii, rude sau străini,
care, după ce s-au oferit să-i îngrijească, au devenit, prin fa ls, proprietarii locuinței
bătrânilor, înstrăinând-o contra unor sume consistente. Așa sub linia directorul
spitalului menționat, într-un interviu acordat unui reporter de la „România Liberă”:
Umanitar, spitalele sunt obligat e să rezolve aceste probleme so ciale, cu toate că
ele nu intră în atribuțiile lor. Ne costă prea mult sănătatea p entru a ne ocupa și de
partea socială. Personalul medical din spital trebuie să se ocu pe de întocmirea
unui dosar al fiecărui caz în parte, pentru a-l putea transfera într-un cămin-spital
sau de bătrâni. Cei mai mulți vârstnici rămași în spital sunt f ără locuință. Acesta
nu este un motiv de internare, dar, din rațiuni omenești, noi î i găzduim până ce se
rezolvă problema lor. Există situații când bătrânii sunt lăsați direct în curtea
spitalului, iar depunătorii dispar (…). Din cauze financiare, a restrângerii
condițiilor de locuit, a inegalității sociale, unitatea familie i românești a suferit
mult, iar relațiile psihoafective intrafamiliale sunt în contin uă degradare. Asistăm,
de fapt, la o dezangajare a familiei privind susținerea membril or săi vârstnici atât 16

Factori socio-economici și sit uația bătrânilor din România 131
în plan afectiv, cât și al respectului și recunoștinței. Famili a contemporană tinde
să excludă din sânul ei bătrânețe a, boala, moartea, să le insti tuționalizeze,
izolându-le în spitale și cămine. Tinerii ignoră că și aceste a fac parte din viață,
fiind componente existențiale „obligatorii”∗.
Cazuri similare se înregistrează și la alte spitale. La spitalu l de urgență „Sf.
Pantelimon” din Capitală există numeroși bolnavi săraci, care d orm pe unde apucă,
pe scări sau pe scaunele de pe culoare, trăind de pe o zi pe al ta, din mila celorlalți
pacienți și a personalului medical. Mulți dintre ei nici nu ști u de ce se află aici, i-a
adus Salvarea sau altcineva, nu au acte, bani și nici rude. Ser viciile speciale de
asistență socială de pe lângă primării nu au nici un fel de res urse pentru a-i ajuta
într-un fel, poliția nu le poate reconstitui actele și nici o o rganizație caritabilă nu
le-a sesizat până acum situația, pentru a interveni în sprijinu l lor. Deși ei nu sunt
propriu-zis instituționalizați, se află într-o situație de inst ituționalizare
„clandestină”.
O situație extrem de dificilă se înregistrează în căminele de b ătrâni, unde nu
există decât resurse modice pentru a face față trebuințelor de îngrijire a bătrânilor.
Nu de puține ori, aceste instituții au trebuit să recurgă la aj utorul unor donatori
străini, care au livrat bani sau produse alimentare.
Deși pe plan mondial, actuala tendință este ca instituționaliza rea să reprezinte
o soluție extremă, veritabila protecție socială a vârstnicilor trebuind să fie asigurată
la domiciliul lor, „în România, instituționalizarea rămâne încă o soluție necesară,
atâta timp cât internarea rezolvă, în limite acceptabile, nevoi a de locuință, de
asigurare a hranei și, în multe cazuri, conferă un sentiment de securitate”∗∗
bătrânilor. Pe de altă parte, în Occident, există sisteme de pr otecție, care asigură ca
instituționalizarea să fie un act voluntar, realizat numai la c ererea beneficiarilor.
Specialiștii de acolo au avertizat asupra faptului că existența unor cămine pentru
bătrâni, prea elegante sau prea ieftine ar putea tenta familiil e să-și abandoneze
bătrânii în astfel de așezăminte. O asemenea tentație a fost de numită de către
medicii francezi „efect pervers a l gratuității”. În Franța, de altfel, există chiar un
serviciu special de adopții pentru vârstnici, la fel ca și pent r u c o p i i . L a a c e s t
serviciu își pot depune cereri atât bătrânii singuri, care au n evoie de îngrijire și
protecție, cât și familiile care doresc să-i ia în îngrijire și care primesc, în acest
scop, o subvenție bănească din partea statului. În acest mod, s e pot rezolva,
deopotrivă, probleme susținerii af ective, integrarea vârstnicul ui în familie și
întreținerea sa materială. Așa cum subliniază experții, mult ma i costisitoare și mai
puțin profitabilă din punct de vedere social și afectiv este so luția instituționalizării,
în prezent, în întreaga lume, obiectivul principal în acest dom eniu reprezentându-l
găsirea unor forme alternative.

∗ Raluca Tohăneanu, Vârstnici aruncați din mașini în curtea spitalului , în „România Liberă”,
Sâmbătă, 20 decemb rie, 1997, p. 10.
∗∗ Raportul Național al Dezvoltării Umane . România 1997 , edit. cit., p. 61 17

Sorin M. Rădulescu 132
Una dintre aceaste forme este centrul de zi , unde bătrânul își petrece
dimineața, iar după-amiaza este readus în cadrul familiei. O as emenea formă a fost
înființată, pentru prima dată, în România la Cluj, în cadrul un ui proiect realizat prin
colaborarea Societății Medicilor de Medicină Generală, Asociați ei Române de
Nursing și a secției de Asistență Socială a Universității „Babe ș-Bolyai”, cu
sprijinul unor medici, psihologi ș i asistente medicale ori soci ale. Funcționând pe
bază de voluntariat și fiind finanțat de Institutul ”Open Socie ty” din New York,
Centrul de Zi pentru Vârstnici din Cluj oferă servicii gratuite vârstnicilor,
diagnostic, tratament, îngrijire, apărare a intereselor și drep turilor lor sociale,
culturale și politice. Centrul mai dispune de o serie de servic ii, printre care un
centru de închirieri pentru cărucioare pe rotile, cadre de mers sau cârje metalice, un
compartiment de gestionare și distribuire a donațiilor, o canti nă pentru masa de
prânz și un serviciu de gimnastică medicală și recuperatorie.
Deși puține ca număr, inițiative asemănătoare în sprijinul pers oanelor de
vârsta a treia au fost dezvoltate în mai multe localități din R omânia, de către mai
multe fundații care și-au propus ca obiective principale: dezin stituționalizarea sau
semiinstituționalizarea bătrânilo r, protecția, recuperarea și i ntegrarea lor socială,
restituirea sentimentului lor de demnitate. Fundația umanitară „Centrum” din
București, care a început să funcționeze de curând în București , și-a propus, de
exemplu, următoarele obiective de viitor:
(a) crearea de campusuri speciale pentru vârstnici, dotate cu h oteluri,
magazine, spații de producție și de creație, policlinici, parcu ri de agrement, lăcașuri
de cult, în vederea garantării unui trai decent și liber și a u nei activități
reconfortante;
(b) constituirea de fonduri bănești, de întrajutorare și gospod ărire în vederea
rezolvării problemelor materiale dificile ale bătrânilor defavo rizați;
(c) organizarea, până la intrarea în faza finală a campusurilor , a unei rețele de
distribuire a produselor alimentare la domiciliul vârstnicilor, la prețuri accesibile,
non-profit.
În ce măsură toate aceste acțiuni și inițiative cu caracter non guvernamental
reușesc să asigure o veritabilă asistență și protecție socială bătrânilor este o
problemă la care pot răspunde numai informațiile rezultate din cercetări evaluative,
care n-au fost întreprinse, până acum, în România. Până atunci, aceste acțiuni sunt
singurele care par să facă ceva pentru ameliorarea situației vâ rstnicilor, care nu este
caracterizată doar de aspecte economice negative, ci și de nume roase aspecte de
discriminare și segregare socială, care întăresc sentimentele d e frustrare, alienare și
anomie ale acestei categorii de populație pentru care timpul es te ireversibil. 18