Factori Macroeconomici de Influentă Pentru Dinamica Sectorului Productiei de Mobilier

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific: Masterand:

Prof. Dr. Dorina Lazăr Diana-Tatiana Pop

2016

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Factori macroeconomici de influență pentru dinamica sectorului producției de mobilier

Coordonator științific: Masterand:

Prof. Dr. Dorina Lazăr Diana-Tatiana Pop

2016

Motivația alegerii temei

Tema propusă derivă din activitatea mea profesională din cadrul Asociației Cluster Mobilier Transilvan și are la bază dorința de a înțelege mai bine mecanismele de funcționare ale industriei producătoare de mobilă, atât la nivel european cât și la nivelul României.

Un al doilea motiv pentru care am ales tema ” Factori macroeconomici de influeță pentru dinamica sectorului producției de mobilier” este faptul că industria mobilei este considerată domeniu prioritar la nivel național, conform Strategiei Naționale de Competitivitate unde se precizează că sectorul Lemn și mobilă reprezintă unul din cele 10 sectoare cu potențial de specializare inteligentă ale României.

În ceea ce privește selectarea țărilor pentru studiul de caz, am ales România, iar ca și termen de comparație Polonia, fiind țara cu cea mai mare creștere economică a sectorului producției de mobilier și, cu toate că nu are o tradiție îndelungată în industrie a reușit să fie foarte competitivă la nivel european. În ultimii ani, Polonia și-a câștigat și consololidat poziția de lider pe piața UE și locul 2 pe piața mondială, dacă judecăm după cantitățile exportate. Deasemenea, Polonia este cea mai mare piață din Europa Centrală și de Est, unde consumul de bunuri durabile a crescut mai repede decât în restul Europei în ultimul deceniu.

Lista graficelor cuprinse în lucrare

Figură 1.Evoluția numărului de firme de producători de mobilă în intervalul 2012-2014 12

Figură 2: Cifra de afaceri a firmelor producătoare de mobilă din România 17

Figură 3: Investiții realizate în economia națională 19

Figură 4: Autorizații pentru clădiri rezidențiale 19

Figură 5:Numărul autorizațiilor pentru clădiri rezidențiale 20

Figură 6: Locuințe terminate pe regiuni de dezvoltare 21

Figură 7: Grafic privind nivelurile de valoare agăugată în sectorul mobilierului 25

Figură 8: Consumul total de bunuri durabile în România/Polonia în perioada 1990-2014: 26

Figură 9: Produsul intern brut pe cap de locuitor în România/Polonia între anii 1990-2014: 26

Figură 10: Importul de materii prime utilizate în industria mobilei în România/Polonia între anii 1990-2014 26

Figură 11: Evoluția ESI – economic sentiment indicator, între anii 1990 – 2014 27

Figură 12: Cantitatea de lemn recoltată anual în România (mii de metrii cubi) 27

Figură 13: Numărul de locuințe finalizate în cursul unui an în România 27

Figură 15: Funcția impuls-răspuns, consumul și numărul de locuințe 33

Figură 16:Funcția impuls-răspuns, consumul și gdp/capita 34

Figură 17: Graficul reziduului din relația de cointegrare, LCONS și LESI 36

Figură 18: Funcția impuls-răspuns, LCONS și LESI 36

Lista tabelelor cuprinse în lucrare

Tabel 1: Indicele producției industriale pentru fabricarea de mobilă, anul 2015 18

Tabel 2:Valoarea lucrărilor de construcții executate 18

Tabel 3: Top 15 țări producătoare de mobilă din Europa 24

Tabel 4: II.1Testarea staționarității datelor – România 28

Tabel 5: II.2 Testarea staționarității datelor –Polonia 28

Capitolul 1: Piața producției de mobilă la nivel european: factori de influență

În ultimii ani distanțele geografice nu mai sunt un factor de protecție împotriva concurenței. Globalizarea a afectat industria prelucrătoare a lemnului și a mobilei din Europa în diferite domenii:

Presiuni prin importuri din țări cu costuri de producție reduse, în special din Asia, nu doar la produse de consum, precum mobila sau materialele pentru podele (parchet și laminat), dar și la placaj, unde deja a fost introdusă o taxă vamală ca măsură antidumping. Prețurile pentru placaj și mobilă se află sub presiuni masive datorită concurenței din China.

Exportul de materii prime, în special lemn brut (fag, stejar, plop) spre China, de unde aceste materiale se întorc în Europa ca produse (semi) finite. Conform autorităților vamale chineze, importurile totale de bușteni s-au ridicat la 11 milioane de m3 în primele patru luni ale anului 2010, cu 24% mai mult decât în perioada echivalentă a anului precedent.

De mulți ani, China este principalul furnizor de mobilă al UE. Din 2008, peste 50% din totalul importurilor în Europa au provenit din China. În prezent, importurile de mobilă din China sunt cu 46,9% mai mari față de 2005, în condițiile în care valoarea totală a importurilor a crescut doar cu 12,6% în această perioadă, ceea ce subliniază, o dată în plus, ponderea Chinei.

În condițiile în care multe dintre efectele globalizării nu pot fi reduse sau evitate, industriile europene de prelucrare a lemnului și a mobilei vor trebui să înregistreze noi progrese, orientându-se către segmente noi și inovatoare.

La nivelul Uniunii Europene, industria prelucrării lemnului și a mobilei reprezintă un sector vital, durabil, inovator și ecologic, cu o cifră de afaceri de aproximativ 221 miliarde euro în anul de referință, cu 2,4 milioane de angajați în peste 365.000 de întreprinderi, în marea lor majoritate IMM-uri. Aproape jumătate din această cifră de afaceri este realizată de industria mobilei, urmată de producția de elemente de construcții (19,3%), producția de cherestea (13,9%) și de panouri de lemn (9,2%).

Avantaje competitive ale UE la nivel global

Dat fiind contextul global, sectorul producției de mobilier s-a focusat pe dezvoltarea unor avantaje competitive, precum:

Producție flexibilă care permite o adaptare a produselor la cerințele clienților;

Specificații de înaltă calitate și tehnologie avansată;

Funcționalitate și design superior;

Dezvoltarea altor valori decât a celei bazate pe preț (de exemplu mărcile sau experiența de vânzare).

Integrarea serviciilor înainte și după vânzarea propriu-zisă;

O distribuție rapidă, cu stocuri cât mai reduse.

Concluzii asupra caracterizării pieței producției de mobilier la nivelul UE

Industria europeană de profil se concentrează asupra unui proces continuu de inovare în ceea ce privește tehnologia, funcționalitatea și aspectul estetic. Produsele de nișă originale și deosebit de inovatoare sunt esențiale pentru a face față concurenței din China, capabilă să producă toată gama de produse la prețuri aflate mult sub nivelul celor europene.

Sectorul prelucrării lemnului și al mobilei este supus unor presiuni enorme, ca și consecință a unei serii de factori externi de stres, cum ar fi globalizarea pieței, ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice și recenta criză financiară globală. Reorientarea clară spre strategii de piață care să permită competitivitatea prin cercetare și inovare și care să mențină sectorul ca parte importantă a economiei europene constituie un imperativ.

Crearea de parteneriate și structuri asociative la nivel național și internațional, a ajutat semnificativ sfera dezvoltării CDI, a producției și a comerțului, fapt acceptat unanim și se constituie ca și motor a generării de dezvoltare a sectorului și în viitor.

Capitolul II: Evoluția pieței mobilierului în România

La nivelul României sectorul se confruntă cu o concurență crescândă din partea economiilor emergente, cum ar fi China, unde costurile de personal și cele cu materiale auxiliare, textile și accesorii sunt extrem de reduse, iar acest lucru le permite marilor producători din aceste țări să aibă o ofertă atractivă de produse.

Premise de dezvoltare

Industria mobilei din România are o lungă tradiție, susținută de premise de dezvoltare viitoare cum ar fi:

Existența în țară a materiilor prime la prețuri relativ mici;

Distanțele de transport reduse pentru aprovizionarea cu materii prime;

Dispune de forță de muncă calificată și de personal tehnic cu experiență, având o bună capacitate de adaptare la exigențele tehnice și manageriale moderne;

Pondere mare a exporturilor în total producție, ceea ce reduce dependența de evoluția pieței interne în perioada de recesiune;

Capacitățile de producție existente pot deveni performante în urma unor procese de modernizare și retehnologizare;

Specificul sectorului permite înființarea unor noi capacități de producție în apropierea surselor de materii prime;

Posibilitatea atragerii și utilizării fondurilor nerambursabile de dezvoltare, atât pentru CDI, cât și pentru producție și proiecte de tip “soft”.

Prezentăm mai jos indicatorii relevanți ai industriei:

Începutul industriei de prelucrare a lemnului din România este de după anul 1900. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial în România funcționau 73 fabrici de mobilă, în care lucrau aproximativ 83 de tâmplari. După anul 1950, și în special între anii 1960-1980, capacitățile de producție s-au dezvoltat într-un ritm accelerat.

La sfârșitul anilor 1988 – 1989 industria mobilei din România exporta aproximativ 70% din producție și ocupa locul 20 în lume (cu aproximativ 500 mil.$ pe an) între marii producători de mobilă. Exportul se efectua în mare parte în țările URSS aproximativ 60% și 40% în țările Europei de vest și pe alte continente. Principalii importatori de mobilă românească în această perioadă au fost Germania – 31,7%, URSS – 19%, Franța – 14,8%, Olanda – 5,9%, SUA – 5,9%, Marea Britanie – 4,7%, Ungaria – 2,9%, Austria – 2,7% etc. Primii trei importatori de mobilă românească, în anul 1989, erau RFG, URSS și Franța, cu aproape 65,5% din exportul de mobilă a României. În 1990 schimbările economice și politice profunde prin care a trecut România și-au pus amprenta și pe industria lemnului, aceasta fiind reorganizată și restructurată în profunzime.

Fostele mari intreprinderi și combinate de prelucrare a lemnului au fost divizate și organizate în societăți comerciale mai mici de stat, iar acestea în timp au fost privatizate. Tot în această perioadă s-au înființat și alte noi societăți comerciale – private, atât în activitatea de exploatare forestieră și prelucrare primară a lemnului cât și în industria mobilei. În prezent întreg sectorul industriei lemnului este privatizat, iar la nivelul acestuia sunt înregistrate aproximativ 11.310 societăți comerciale din care: 3.860 în industria mobilei și 7.450 în activitatea de prelucrare primară a lemnului.

În ultimele 2 decenii, industria de prelucrare a lemnului a suferit transformări majore. Alături de marile unități de prelucrare au apărut numeroase întreprinderi private mici care au reușit să creeze o puternică concurență firmelor mai vechi. Printr-o flexibilitate sporită și un grad mare de adaptabilitate companiile mici, având sub 200 angajați, au ținut mai ușor pasul cu schimbările rapide intervenite pe piață. Totodată, companii multinaționale din domeniul prelucrării lemnului, prin achiziții ale unităților de producție existente sau prin investiții greenfield de mare capacitate, au intrat pe piața regională, realizând investiții de ce însumează sute de milioane de euro.

În România producția de mobilă reprezintă cea mai complexă activitate în cadrul sectorului industriei lemnului, fiind cea mai recunoscută formă de valorificare a lemnului sub aspectul mărimii valorii adăugate la un metru cub.

În prezent, producția de mobilă reprezintă 4% din volumul exporturilor, 0,7% din volumul importurilor și 7% din numărul angajaților. În lume, în prezent România ocupă loul 27 la producția de mobilier, locul 22 la exportul de mobilă, locul 36 la importul de mobilă.

Industria mobilei este un sector prioritar al industriei prelucrătoare din România, care deține un număr semnificativ de angajați și anume în număr de aproximativ 62.000 de salariați.

Industria românească de mobilă reprezintă o prioritate pentru industria de prelucrare internă, având următoarele caracteristici:

Are un număr impresionant de facilități de producție, cele mai multe dintre acestea fiind mici și mijlocii;

Capacitățile de producție existente pot aduce performanțe prin modernizarea tehnologică și prin acțiuni de up ‐ gradare a lor;

Specificitatea terenurilor permite crearea de noi capacități de producție în apropierea surselor de materii prime, contribuind astfel la dezvoltarea regională;

Forța de muncă pregătită profesional în domeniu și personalul calificat, se pot adapta la cerințele tehnice și moderne de management, precum și la o rețea puternică de grupuri de educație specializate și la o instituție de învățământ superior;

Resursele materiale pot fi procurate în mare parte de pe piața internă;

Majoritatea produselor sunt ecologice, utilizând cea mai mare parte din resursele locale regenerabile;

Are o contribuție anuală pozitivă la PIB.

Industria mobilei la nivelul regiunii de nord-vest

În Regiunea nord-vest industriile au o valoare adăugată relativ scăzută și un conținut tehnologic redus, iar dezvoltarea lor se bazează pe costul scăzut al forței de muncă și pe materii prime și materiale importate.

Sectorul producției de mobilier este unul cu tradiție îndelungată în cadrul regiunii de nord-vest dat fiind că 30,64% din suprafața totală a regiunii este acoperită de vegetație forestieră, iar coniferele pentru zona de munte și stejarul pentru zonele de podiș și deal au reprezentat o importantă resursă naturală de materie primă. Proximitatea față de principala materie primă, lemnul și caracteristicile acestuia, în principal regenerabilitatea au făcut ca sectorul să fie unul prioritar dat fiind că se aliniază la obiectivele majore ale UE, acela de a dezvolta o economie verde bazată pe resurse regenerabile.

Producția de mobilă este văzută ca activitate de top în industria lemnului, fiind totodată cea mai performantă formă de valorificare a lemnului sub aspectul valorii adăugate care se poate obține/pe unitate de măsură a masei lemnoase.

Bineînțeles că odată cu progresul tehnologic înregistrat la nivel european și național și exigențele impuse produselor de mobilier au fost într-o continuă creștere în ultimii ani, fapt care a dus la o restructurare semnificativă a activității fabricilor de mobilă, restructurare accelerată și de progresul tehnologiilor de fabricație.

Pe acest fond, producătorii din România au devenit comptitivi și pe piețele externe, iar în ultimii ani tot mai multe firme din domeniu s-au orientat spre export.

În prezent, în România se produce toată gama de mobilier pentru amenajarea locuințelor (dormitoare, dressinguri, sufragerii, livinguri, bucătării, mobilier tapițat, scaune de diferite tipuri și în diferite stiluri etc), a birourilor și a spațiilor comerciale precum și toată gama de produse necesară în industria HoReca.

Principalele segmente din piața de mobilă sunt cel economic, mediu și top. Dintre acestea, cel mai bine reprezentat este segmentul economic și top, dar se așteaptă ca, odată cu tranziția de la economie emergentă la statutul de țară dezvoltată, segmentul economic să piardă din adepți, urmând ca cel mediu să fie mai bine reprezentat. Pe piața românească există un număr mare de firme producătoare de mobilă, cele mai multe dintre acestea fiind microîntreprinderi cu portofoliu local de clienți.

Evoluția pieței producției de mobilă din România

Conform site-ului Ministerului Finanțelor Publice al României, www. anaf.ro, în anul 2014 cifra de afaceri totală a sectorului mobilier este de 9.431.854.541 lei. Conform aceleași surse numărul total de firme care activează în domeniu este de 3.050.

Deși numărul de firme producătoare de mobilă la nivel național nu este mic, în comparație cu alte sectoare, principala problemă este concentrarea sectorului, concentrare care, în anul 2014 a fost de 4,75%, ceea ce înseamnă că 80% din cifra de afaceri a sectorului este realizată de către mai puțin de 5% din companiile producătoare de mobilă.

Concluzia evidentă este că primele 145 de companii realizează 80% din cota de piață totală, urmând ca restul de 2.900 de companii să împartă cei 20% din piața națională a mobilei.

Prin urmare, principala problemă a sectorului sunt disparitățile de dezvoltare între întreprinderile mari și microîntreprinderi, cele din urmă văzându-se în imposibilitatea de a se dezvolta dat fiind că dezvoltarea durabilă presupune în primul rând retehnologizare, iar retehnologizarea presupune angrenarea unor influxuri însemnate de capital.

Figură 1.Evoluția numărului de firme de producători de mobilă în intervalul 2012-2014

Se poate observa că în decurs de doar 3 ani, numărul firmelor producătoare de mobilă înregistrate în România a scăzut cu 210 ceea ce înseamnă 5% în valori relative.

Scăderea este cu atât mai problematică cu cât în acest interval achizițiiile de mobilier au înregistrat creșteri semnificative pe fondul creșterii valorii totale a construcțiilor la nivel național ceea ce înseamnă că o parte din cele 210 firme au dispărut pe fondul competiției acerbe generate de firmele exportatoare din economiile emergente (ex. China) și mari retaileri (ex.IKEA), firme care reușesc să fie foarte competitive prin prețurile scăzute practicate în detrimentul calității și durabilității.

Un alt factor care a dus la lichidarea ridicată a societăților din sectorul mobilei este productivitatea scăzută datorată tehnologizării slabe a microîntreprinderilor din domeniu. Problema majoră a micilor producători de mobilă este infrastructra de producție învechită și neperformantă care generează costuri mari de personal și o cantitate mare de deșeuri de producție. Teoretic problema se poate rezolva prin achiziția de utilaje care îngobează tehnologii moderne, dar practic efortul financiar este peste capabilitatea micilor producători, prin urmare sprijinirea sectorului prin încurajarea micilor producători este de natură să contribuie la creșterea numărului de firme/1.000 locuitori, reducerea disparităților față de țările dezvoltate ale UE și încurajarea antreprenoriatului.

Analiza domeniului de activitate în raport cu strategiile naționale, regionale și locale de dezvoltare

Industria mobilei este considerată domeniu prioritar la nivel național, conform Strategiei Naționale de Competitivitate unde se precizează că sectorul Lemn și mobilă reprezintă unul din cele 10 sectoare cu potențial de specializare inteligentă ale României. “Potențialul de exporturi al sectoarelor românești de afaceri în general și al celor 10 sectoare cu potențial de specializare inteligentă este nevalorificat în întregime, iar rata de investiții străine directe în cele 10 sectoare cu potențial de specializare inteligentă este redusă. În mod distinct față de celelalte priorități, obiectivele stabilite sub umbrela creșterii competitivității celor 10 sectoare au fost stabilite mai mult într-o manieră proactivă prin identificarea acelor domenii unde România poate avea o contribuție semnificativă la nivel mondial.”

În Planul de dezvoltare al Regiunii NORD-VEST 2014-2020 se precizează că principalele sectoare de importanță regională sunt: industria alimentară, textilă și a articolelor de îmbrăcăminte, lemn și mobilă, industria autovehiculelor de transport rutier, IT&C, industrii creative, industria materialelor de construcții.

În Strategia de dezvoltare a municipiului Cluj-Napoca 2014-2020 se enumeră sectoarele industriale cu tradiție din Cluj-Napoca, enumerație care, pe lângă panificație și lactate cuprinde și sectorul mobilier. Deasemenea, în funcție de numărul de firme care activează în domeniu, producția de mobilă se situează pe locul al doilea, în municipiu fiind înregistrate un număr total de 141 de firme.

Factori de influență:

Ca și orice alt domeniu de activitate, domeniul producției de mobilier este afectat direct sau indirect de o serie de factori, cum ar fi:

Factori economici:

costurile cu materia primă, materialele auxiliare, energia și combustibilul: fluctuațiile masive ale acestor factori de producție, atât în sensul descreșterii dar mai ales în sensul creșterii poate genera efecte negative asupra activității curente a întreprinderii și pot conduce la dezechilibre majore ale cash-flow-ului firmei;

scumpirea creditelor de consum: aceasta se va reflecta în scăderea apetitului pentru consum al populației și implicit în scăderea sumelor cheltuite pentru achiziția de mobilier și eventual vor conduce la orientarea acestora spre obiecte de mic mobilier și obiecte de decorațiuni interioare, în locul modernizărilor masive;

inflația: care poate genera efecte negative asupra societății, mutând centrul preocuparilor acesteia de la activitatea productivă către conservarea patrimoniului;

scăderea nivelul de trai al populației: odată cu aceasta, sumele investite pentru reamenajări scad dramatic;

fluctuația pozitivă a cursul de schimb: în acest caz întreprinderile mari orientate spre export devin necompetitive pe plan internațional și se reorientează spre piața națională, situație care conduce la o piață mult mai acerbă și neprielnică micoîntreprinderilor;

Factori politici:

strategia de dezvoltare pe termen lung pot fi afectată de mediul politic din România, apariția unei stări de instabilitate politică la nivel național putând aduce schimbări importante în comportamentul consumatorilor și implicit pe piața mobilierului;

lansarea, respectiv suspendarea și înființarea de noi programe de finanțare din bugetul național sau cel al UE este deasemenea influențată de diverși factori politici și poate genera consecințe favorabile sau nefavorabile asupra entității prin sporirea sau scăderea șanselor de obținere a diverse tipuri de finațări nerambursabile;

Factori legislativi:

creșterea salariului minim: pe parcursul anului 2015 s-a înregistrat o creștere semnificativă a salariului minim legal, fapt care s-a reflectat în creșterea costurilor cu personalul a microîntreprinderii, creștere care la rândul ei trebuie reflectată în prețurile de vânzare; în situația în care salariul minim va continua să crească semnificativ competitivitatea firmelor la nivel internațional va fi afectată ceea ce va conduce la orientarea acestora spre piața națională;

legislația privind fiscalitatea: poate introduce prevederi dezavantajoase pentru micoîntreprindere și poate descuraja dezvoltarea pe termen lung;

Factori tehnologici:

progresul tehnologic în materie de tehnologii de fabricație: în contextul alocării unor sume tot mai mari atât de la bugetul UE cât și de la bugetele naționale pentru cercetare tehnologiile de fabricație în industria mobilei au avansat în mod continuu și odată cu acestea și calitatea execuției.

progresul tehnologic în materie de design și funcționalitate: odată cu apariția softurilor performante de proiectare în domeniul mobilierului cum ar fi AUTOCAD, CAM au putut fi desenate și ulterior realizate obiecte de mobilier cu design inovativ și funcționalitate sporită ceea ce a ridicat standardul și așteptările clienților;

progresul tehnologic în materie condiții de muncă: progresul tehnologic în materie de tehnologii de fabricație s-a reflectat și în îmbunătățirea condițiilor de muncă din fabrici, prin urmare pentru a fi competitiv în materie de condiții de muncă solicitantul și-a propus să achiziționeze un sistem de exhaustare de ultimă generație care asigură evacuarea rapidă a prafului și a rumegușului din spațiul de producție, cu un minim de zgomot, conducând astfel la îmbunătățirea semnificativă a condițiilor de lucru și reducerea îmbolnăvirilor profesionale cauzate de lucrul în medii impregnate cu impurități.

Factori sociali:

schimbarea stilului de viață: stilul de viață activ al unor clienți poate determina o redirecționare a cheltuielilor în alte sfere de interes, precum calătoriile, etc, și nu în investiția în produse de mobilier;

atitudinea față de calitate: în contextul globalizării, populația are acces la o cantitate mult mai mare de informații iar pe piața națională au pătruns și retaileri de renume mondial (ex. IKEA) prin urmare așteptările clienților sunt mai crescute atât în privința designului cât și a detaliilor de execuția și a caracteristicilor funcționale ale mobilierului;

probleme de ecologie: soluționarea acestei probleme prin achiziționarea unor utilaje cu tehnologii de ultimă generație care favorizează protejarea mediului prin consumuri reduse de energie.

Prezentarea tendințelor de evoluție în domeniul producției de mobilier

Trendul sectorul producției de mobilier este unul ascendent; începând cu anul 2009 și până în prezent cifra de afaceri agregată a domeniului a crescut constant și semnificativ. Astfel că, potrivit datelor furnizate de INSS graficul de evoluție al sectorului se prezintă în felul următor:

Figură 2: Cifra de afaceri a firmelor producătoare de mobilă din România

Pe baza graficului se observă că cifra de afaceri din industria mobilei a înregistrat o creștere de 36% pe orizontul de timp analizat și o creștere de 4,1% între anii 2009 și 2010, 4,7% între anii 2010 și 2011, 6,7% între 2011 și 2012, 5,3% între 2012 și 2013 și o creștere de 9,7 procente între 2013 și 2014. Calculat pe orizontul de timp analizat, cei 6 ani obținem o creștere medie de 6,1 procente de la an la an.

Conform teoriilor economice consacrate, când există un trend clar într-o serie de timp exista o probabilitate foarte mică ca acesta sa nu-și continuie cursul, prin urmare concluzionăm că piața mobilei din România va continua să crească.

Această supoziție este confirmată și de datele statistice comunicate de INSSE pentru primele luni ale anului 2015, date care arată în felul următor:

Tabel 1: Indicele producției industriale pentru fabricarea de mobilă, anul 2015

Cu privire la creșterea înregistrată în sector în decursul anului 2015, în buletinul statistic publicat de INSSE în noiembrie 2015 se afirmă:

” În industria prelucrătoare, cele mai mari creșteri s-au înregistrat în ramurile: industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații (+15,6%), fabricarea de mobilă (+10,5%), industria alimentară (+9,5%), fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice (+8,7%), fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor și semiremorcilor (+7,8%), fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie (+7,4%). ” Creșterile menționate se referă la luna noiembrie 2015 față de noiembrie 2014.

Principala sursă de creștere a industriei mobilei este creșterea înregistrată de sectorul construcțiilor, sector care, la rândul său începând cu 2011 este în continuă creștere. Astfel că, potrivit anuarelor statistice publicate de INSSE valoarea totală a lucrărilor de construcții în antrepriză în intervalul 2010-2015 a fost:

Tabel 2:Valoarea lucrărilor de construcții executate

În anul 2015, cea mai mare parte a investițiilor realizate în economia națională au fost canalizate înspre sectorul construcțiilor. Structura investițiilor se prezintă după cum urmează:

Figură 3: Investiții realizate în economia națională

Teoria conform căreia piața mobilei va continua să crească și în următorii ani, cel puțin cu media de creștere înregistrată în ultimii ani este susținută și de faptul că în următorii ani se preconizează că și sectorul construcțiilor își va urma trendul dar și de faptul că în următorii 3 ani urmează să fie construite și date în folosință un număr foarte mare de clădiri rezidențiale și nu numai. Conform datelor culese de Institutul de Statistică în anul 2015 numărul autorizațiilor de construcție eliberate a crescut cu aproximativ 4 procente față de anul 2014:

Figură 4: Autorizații pentru clădiri rezidențiale

Pe lângă dezvoltarea sectorului construcțiilor, un alt factor generator de creștere în sectorul producției de mobilier sunt obiceiurile de consum ale populației autohtone și nu numai, dat fiind că o mare parte din producția națională de mobilă este exportată.

Deși în România cheltuielile medii cu mobilierul sunt de aproximativ 10 ori mai mici decât media UE, totuși, în ultimii ani studiile arată că intervalul la care românii fac renovări și redecorări, deci achiziționează mobilier nou s-a înjumătățit.

Din aceste considerente, se preconizează continuarea trendului ascendent în ceea ce privește sectorul producției de mobilier.

Analiza pieței la nivelul regiunii de nord-vest

Piața mobilei în regiunea de Nord-Vest a României și, așa cum am arătat mai sus este strâns legată de evoluția industriei construcțiilor și obiceiurile de consum ale populației din această regiune.

S-a arătat deja că trendul de creștere al construcțiilor la nivel național este unul pozitiv, iar în ce privește regiunea de Nord-Vest, numărul autorizațiilor de construcție eliberate în anul 2015 a crescut semnificativ față de 2014, mai exact cu 247, adică aproape 5 procente.

Figură 5:Numărul autorizațiilor pentru clădiri rezidențiale

Cum numărul de autorizații eliberate în anul 2014 și 2015 se va materializa în noi clienți în următorii 2-5 ani, pentru a estima piața microîntreprinderii pe un orizont de timp de până la doi ani, vom lua în calcul numărul locuințelor date în folosință în anul 2014 și 2015 în regiunea de interes.

Figură 6: Locuințe terminate pe regiuni de dezvoltare

Observăm că în regiunea de Nord-Vest sunt date în folosință un număr de aproximativ 1.500 de locuințe/trimestru, deci aproximativ 6.000 într-un an, prin urmare în următorii 1-2 ani, urmează ca în regiunea de Nord-Vest să fie complet mobilate un număr anual de 6.000 locuințe rezidențiale plus clădiri administrative și spații de birouri.

Dat fiind numărul de autorizații de construcție eliberate în regiune în anii 2014 și 2015, estimăm că anual vor fi date în folosință un număr aproximativ egal cu cel din anii 2014-2015, prin urmare în următorii 5 ani piața mobilierului din regiunea de Nord-Vest își va păstra trendul ascendent.

Analiza tendințelor de evoluție;

Ultima tendință în materie de mobilier – mobilierul cu funcționalitate sporită.

Termenul “funcționalitate”, atunci când se referă la mobilier, presupune că mobilierul este proiectat și executat astfel încât fiecare bucată de spațiu să fie folosită la potențialul maxim, cu alte cuvinte să ofere spațiu generos de depozitare fără să încarce foarte mult locuința. În ceea ce privește mobilierul modular, acesta poate fi asamblat sau dezasamblat, dar fiecare dintre unitate poate sau nu să fie folosită independent. Conceptul de mobilier modular este foarte important atunci când se are în vedere optimizarea spațiului.

Unele dintre caracteristicile principale al mobilierul modular sunt:

• Ușor de utilizat și întreținut: mobilierul modular este ușor de utilizat, deoarece acesta poate fi configurat și reconfigurat, poate fi mutat și curățat cu ușurință;

Design ergonomic care se potrivește nevoilor clientului;

Spații speciale pentru păstrarea diferitelor lucruri, în funcție de utilizare;

Personalizare: mobilierul modular poate fi personalizat pe spațiul și conform cerințelor clientului.

Portabilitatea sau ușurința de transport: din moment ce mobilierul vine în module separate, acesta poate fi ambalat și transportat cu ușurință. De asemenea, ocupă mai puțin spațiu la transport.

Capitolul III: Evoluția pieței producției de mobilier în Polonia

Poziția Poloniei în cadrul Uniunii Europene

Industria poloneză a producției de mobilă este un jucător important atât pe piața Uniunii Europene cât și la nivel mondial, iar poziția firmelor poloneze este în plin proces de atingere a unui nivel ridicat de recunoaștere internațională, fapt pentru care exporturile sunt în continuă creștere.

În prezent, Polonia este pe poziția 3 ca și valoare a producției de mobilier la nivel european. În acest sector lucrează 140.000 de persoane, în cadrul a 14.421 de companii.

Ca și valoare a exporturilor, Polonia ocupă locul 4 în lume și locul 3 în UE, după Germania și Italia. În schimb, din punct de vedere al volumelor, doar China a depășit Polonia în ultimii ani.

Ponderea pe care o ocupă producția de mobilier în PIB-ul Poloniei este mult peste nivelul mediu la nivelul țărilor UE, mai exact 2,1% , față de 0,5% .

Polonia este cea mai mare piață din Europa Centrală și de Est, unde consumul de bunuri durabile a crescut mai repede decât în restul Europei în ultimul deceniu.

Tabel 3: Top 15 țări producătoare de mobilă din Europa

Factori determinanți ai poziției sectorului producției de mobilier din Polonia

Creșterea constantă și accelerată a sectorului producției de mobilier din Polonia a survenit pe fondul creșterii economice generalizate atât la nivelul țării cât și la nivelul țărilor din UE, țări care constituie principala piață de desfacere a mobilierului polonez. Începând cu anul 2008, rata de creștere anuală înregistrată în sectorul producției de mobilier este cu aproximativ 7 procente sub rata de creștere economică națională, datorită faptului că deși volumele produse sunt impresionante, valoarea acestora este relativ mică. Prețurile mici la care se comercializează mobilierul din Polonia se datorează faptului că, având foarte puține branduri naționale recunoscute, cea mai mare parte a mobilierului este din categoria produselor ieftine.

Un alt factor care face ca prețul produselor poloneze să rămână la niveluri scăzute este modul de derulare al contractelor, în acest sens, firmele poloneze sunt deobicei subcontractori sau furnizori de subansamble și accesorii cu valoare adăugată mică.

În prezent Polonia are un număr foarte mic de branduri recunoscute, cum ar fi Kler, Forte, Paged, Klose, Nowy Styl or Ludwik Styl.

Figură 7: Grafic privind nivelurile de valoare agăugată în sectorul mobilierului

Capitolul IV: Analiza econometrică a factorilor de influență ai consumului total de bunuri durabile

Metodologie

Pentru elaborarea studiului de caz asupra factorilor de influență din industria mobilei, au fost introduse în analiză următoarele variabile: consumul total de bunuri durabile – variabilă dependentă, cantitatea de lemn recoltată anual în România, numărul de locuințe finalizate anual, GDP/capita, importul de materii prime utilizate în industria mobilei, ESI – economic sentiment indicator.

Evoluția grafică a valorilor observate ale variabilelor analizate:

Figură 8: Consumul total de bunuri durabile în România/Polonia în perioada 1990-2014:

Figură 9: Produsul intern brut pe cap de locuitor în România/Polonia între anii 1990-2014:

Figură 10: Importul de materii prime utilizate în industria mobilei în România/Polonia între anii 1990-2014

Figură 11: Evoluția ESI – economic sentiment indicator, între anii 1990 – 2014

Figură 12: Cantitatea de lemn recoltată anual în România (mii de metrii cubi)

Figură 13: Numărul de locuințe finalizate în cursul unui an în România

Testarea staționarității datelor

Tabel 4: II.1Testarea staționarității datelor – România

Se observă că toate variabilele, cu excepția ESI sunt integrate de ordin 1.

Tabel 5: II.2 Testarea staționarității datelor –Polonia

La fel ca și în cazul României, cu excepția ESI, toate variabilele sunt integrate de ordin 1, adică devin staționare după prima diferențiere.

Testarea prezenței cauzalității Granger

III.1 România

S-au identificat două relații de cauzalitate Granger unidirecționale, între cantitatea de materii prime pentru industria mobilei importate și consumul final de mobilier în România.

Faptul că pe de o parte există cauzalitate între cantitatea de materii prime importate și consumul de mobilier, iar pe de altă parte nu există o cauzalitate între cantitatea de lemn exploatată anual și consumul de bunuri, confirmă două chestiuni deja știute: în România se cumpără preponderent mobilier din plăci prefabricate, deci cantitatea de lemn masiv recoltată nu influențează în mod deosebit consumul de mobilier și a doua chestiune, mare parte din lemnul exploatat în țara noastră este exportat în forme brute, deci cu valori adăugate mici.

Statistica F indică lipsa unei relații de cauzalitate dinspre consumul de bunuri durabile (achizițiile totale de mobilier) și cantitatea de lemn exloatată anual la nivelul României. Rezultatul întărește ipotezele teoretice enunțate în cadrul lucrării, conform cărora, principala problemă a României este faptul că exportă materie primă brută, bușteni cu valoare adăugată mică înspre China și Polonia, iar în schimb importă produse finite cu valoare adăugată mare.

Cea de-a doua relație de cauzalitate identificată este între numărul de locuințe finalizate în cursul unui an și consumul total de bunuri durabile (obiecte de mobilier, în principal), relație care, la fel are suport economic și rațional solid.

III.2 Polonia

Cu privire la variabilele analizate în cazul Poloniei, a fost identificată o singură relație de cauzalitate, și anume dinspre GDP/capita și ESI.

Aplicarea testelor lui Johanesen pentru determinarea numărului de relații de cointegrare

IV.1 România

Series: LCONSUM LGDP 

Testul Trace indică existența unei relații de cointegrare la un nivel de semnificație de 5%.

În această variantă, atât ecuația de cointegrare cât și termenul liber conțin o tendință deterministă liniară.

În continuare, vom trece la estimarea ecuației de cointegrare și la estimarea și validarea modelului VEC.

Ecuația VEC estimat:

Consumul de bunuri durabile și GDP/capita sunt legate pe termen lung prin această relație de cointegrare. Coeficientul de elasticitate al consumului în raport cu gdp/capita indică că, la o creștere a gdp/capita cu 1%, consumul crește cu 0.80%.

Graficul de cointegrare arată că reziduul este staționar, valorile acestuia fluctuează în jurului lui 0, prin urmare se confirmă corectitudinea termenilor aleși pentru specificarea modelului.

În continuare, vom aplica testele lui Johansen pentru variabilele consum și numărul locuințelor finalizate:

Testul Trace indică existența unei relații de cointegrare la un nivel de semnificație de 10%.

În această variantă, atât ecuația de cointegrare cât și termenul liber conțin o tendință deterministă liniară.

În continuare, vom trece la estimarea ecuației de cointegrare și la estimarea și validarea modelului VEC.

Consumul de bunuri durabile și numărul de locuințe finalizate sunt legate pe termen lung prin această relație de cointegrare. Coeficientul de elasticitate al consumului în raport cu numărul locuințelor indică că, la o creștere a numărului locuințelor de 1%, consumul crește cu 0.39%.

Figură 15: Funcția impuls-răspuns, consumul și numărul de locuințe

IV.2 Polonia

Series: LCONSUM LGDP

Testul Trace indică existența unei relații de cointegrare la un nivel de semnificație de 5%.

În această variantă, nici ecuația de cointegrare nici termenul liber nu conțin tendință deterministă liniară.

În continuare, vom trece la estimarea ecuației de cointegrare și la estimarea și validarea modelului VEC.

Ecuația VEC estimat:

Coeficientul de elasticitate al consumului în raport cu gdp/capita este de 0.079%, prin urmare la o creștere cu 1% a gdp/capita, consumul de bunuri durabile crește cu 0.079%

Figură 16:Funcția impuls-răspuns, consumul și gdp/capita

În continuare, vom aplica testele lui Johansen pentru variabilele consum și Economic Sentiment Indicator:

Testul Trace indică existența unei relații de cointegrare la un nivel de semnificație de 5%.

În această variantă, ecuația de cointegrare și termenul liber conțin tendință deterministă liniară.

În continuare, vom trece la estimarea ecuației de cointegrare și la estimarea și validarea modelului VEC.

Coeficientul de elasticitate al consumului în raport cu economic sentiment indicator îndică că la o creștere a ESI cu 1% consumul de bunuri durabile crește cu 0,016%. Ecuația de cointegrare include și o tendință deterministă ce sugerează o creștere anuală a consumului cu 6.9%.

Figură 17: Graficul reziduului din relația de cointegrare, LCONS și LESI

Graficul de cointegrare arată că reziduul este staționar, valorile acestuia fluctuează în jurului lui 0, prin urmare se confirmă corectitudinea termenilor aleși pentru specificarea modelului.

Figură 18: Funcția impuls-răspuns, LCONS și LESI

Funcția impuls-răspuns sintetizează dinamica modelului VEC, astfel, ca răspuns la un impuls (o abatere standard) în Economic Sentiment Indicator, consumul de bunuri durabile crește aproximativ de aceeași manieră.

Concluzii

Ca urmare a rulării analizelor s-a ajuns la următoarele concluzii:

Există relații de cauzalitate Granger, între cantitatea de materii prime importate utilizate în industria mobilei și consumul final de mobilier în România.

Nu există relații de cauzalitate Granger, între cantitatea de lemn exploatată în România și cantitatea de mobilier achiziționată de populație.

Din cele 2 enunțuri rezultă că în România se cumpără preponderent mobilier din plăci prefabricate, deci cantitatea de lemn masiv recoltată nu influențează în mod deosebit consumul de mobilier și a doua chestiune, mare parte din lemnul exploatat în țara noastră este exportat în forme brute în țări precum China și Polonia, de unde este mai apoi importat ca și produs finit.

Consumul de bunuri durabile și GDP/capita sunt legate pe termen lung prin această relație de cointegrare. Coeficientul de elasticitate al consumului în raport cu gdp/capita indică că, la o creștere a gdp/capita cu 1%, consumul crește cu 0.80%.

Consumul de bunuri durabile și numărul de locuințe finalizate sunt legate pe termen lung printr-o relație de cointegrare. Coeficientul de elasticitate al consumului în raport cu numărul locuințelor indică că, la o creștere a numărului locuințelor de 1%, consumul crește cu 0.39%.

Coeficientul de elasticitate al consumului în raport cu economic sentiment indicator îndică că la o creștere a ESI cu 1% consumul de bunuri durabile crește cu 0,016%. Ecuația de cointegrare include și o tendință deterministă ce sugerează o creștere anuală a consumului cu 6.9%.

Anexe –output-uri Eviews

România

Importurile de materii prime

Consumul de bunuri durabile

Cantitatea de lemn

Numărul de locuințe

Polonia

Consumul

GDP

Importul

Granger Causality –România

Bibliografie

Prof. Dr. Dorina Lazăr, Econometrie financiară, editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011

Prof. Dr. Dorina Lazăr, Cursuri Econometrie financiară

Sang Hong-li1, 2, Zhang Bin1 and Tian Guo-shuang1, Dynamic Development Analysis of the Furniture Industry in Heilongjiang Province, China from the Perspective of Wood Processing and Furniture Import and Export https://www.researchgate.net/publication/298726535_Dynamic_Development_Analysis_of_the_Furniture_Industry_in_Heilongjiang_Province_China_from_the_Perspective_of_Wood_Processing_and_Furniture_Import_and_Exportt

Comisia Europeană, The Joint Harmonised EU Programme Of Business and Consumer Surveys: http://ec.europa.eu/economy_finance/db_indicators/surveys/documents/bcs_user_guide_en.pdf

Gregory G. Kaufinger Anderson University (Indiana) , Macroeconomic factors affecting US retail furniture/home furnishings industry sales: http://www.aabri.com/manuscripts/152203.pdf

Assist. PhD Silvia PUIU, University of Craiova , Assist. PhD Bogdan Andrei BUDICĂ University of Craiova, PhD [anonimizat] OCHETAN University of Craiova, Adrian Florin BUDICĂ University of Craiova, THE EXPORT OF FURNITURE FROM ROMANIA AT PRESENT http://www.mnmk.ro/documents/2012-secondpart/18-30-2-12-FFF.pdf

Montague J. Lord, Furniture Industry Assessment: Trade Policy and Market Opportunities : https://mpra.ub.uni-muenchen.de/41167/1/MPRA_paper_41167.pdf

World Data Bank: http://databank.worldbank.org/data/databases.aspx

Eurostat: www.ec.europa.eu

Anuarele statistice ale României din anii 2012 – 2015

INSSE: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104B

www.dce.gov.ro/sne/Furniture_industry.html

http://www.fao.org/forestry/23523-0f14bba18f78fa30aed5fcceaa0f41f69.pdf

http://lib.ui.ac.id/file?file=digital/20234347-T%2028751-Diterminan%20factors-full%20text.pdf