Factori individuali și sociali asociați imaginii corporale în [623310]

1

UNIVERSITATEA BABEȘ ‐BOLYAI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Factori individuali și sociali asociați imaginii corporale în
adolescență
REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

Conduc ător științ ific:
Prof. Univ. Dr. ADRIANA BĂBA N
Doctorand: [anonimizat]
2013

2
În ultimii ani, interesul pentru tematica imaginii corporale a crescut exponențial, pe
fondul unei intensificări și diversificări în populație a comportamentelor nesănătoase de
managem ent al înfățișării, în special în rândul adolescenților și tinerilor. Amintim doar două
fenomene de actualitate care șochează și îngrijorează în același timp. În Coreea, unul dintre cele
mai populare stimulente pentru tinerii care se apropie de absolvirea liceului este o operație
plastică finanțată de părinți (Standen, 2013). Conform datelor statistice oferite de Asociația
coreeană de chirurgie plastică și publicate de Whitelocks (2012), una din cinci femei din Seul au
suferit o intervenție chirurgicală din motive estetice. Procentul este îngrijorător și printre
persoane de gen masculin, în 2010 acesta fiind de aproximativ 15%, în timp ce, printre tineri,
44% au declarat că își doresc astfel de intervenții (Holliday & Hwang, 2010). În Europa de Vest
și în Am erica, o nouă modalitate de cuantificare a frumuseții corpului printre adolescente este
suplețea membrelor inferioare. Având ca regulă de baz ă realizar ea si menținerea unui spațiu cât
mai larg în partea interioară a coapselor (thigh gap), tendința contrazi ce predispoziția corectă
anatomică ș i este, în mod evident, dificil de obț inut fără un regim alimentar drastic (Tyler, 2013).
Cu toate acestea, siturile de socializare abundă în instrucțiuni despre cum se poate obține această
conformație a membrelor inferi oare.
Modelele dezvoltării imaginii corporale recunosc și subliniază complexitatea acestui
fenomen situat la intersecția dintre social și individual (Cash & Pruzinsky, 2002; Grogan, 2008).
Dezvoltarea imaginii corporale este marcată într -o mică măsură de s chimbările intervenite în
corpul fizic, relevantă fiind maniera în care persoanele semnificative și grupul social
reacționează la aceste schimbări, precum și standardele de atractivitate promovate sociocultural.
În special printre adolescenți, înfățișarea este considerată o dimensiune relevantă a sinelui
(Harter, 1999) și o componentă cheie pentru integrarea în grup (Jones & Crawford, 2006).
În acest context, prezenta teză abordează două categorii de factori care contribuie la
dezvoltarea atitudinii față d e imaginea corporală în adolescență, pe de o parte factorii sociali, iar
pe de altă parte factorii individuali și se centrează pe posibile interacțiuni între aceștia.
Cercetarea s -a concretizat în cinci studii care documentează modul în care evaluarea subi ectivă a
înfățișării și a greutății variază în funcție de vârstă și gen (studiul 1), rolul feedbackului cu privire
la înfățișare (studiul 2), rolul modelelor promovate sociocultural prin mass -media (studiul 1, 4 și
5) și modalitatea prin care particularită țile individuale filtrează influențele socioculturale (studiile
2 și 4).
Rezultatele aduc dovezi empirice pentru potențiali factori de risc în rândul persoanelor
semnificative și al influențelor din mass -media. De asemenea, studiile evidențiază diferențe de
gen în experiențierea imaginii corporale. La fete, imaginea corporală pare un fenomen mult mai
impregnat social. Feedbackul din partea prietenilor, competențele sociale, perfecționismul
prescris social sunt aspecte importante în relația pe care adolesce ntele o au cu corpul lor. Pentru
băieți sunt relevante feedbackul primit de la părinți, competențele atletice și perfecționismul
centrat pe sine. Sintetizând rezultatele obținute pe parcursul celor cinci studii, putem argumenta
că dezvoltarea competențelor sociale și atletice, dezvoltarea unor competențe de prelucrare
critică a materialelor din mass -media, precum și diminuarea nivelului perfecționismului

3
favorizeaz ă o imagine corporală pozitivă. Faptul că feedb ackul pozitiv nu s -a dovedit un
predictor relev ant al mulțumirii cu propria înfățișare, precum și faptul că frecvența implicării în
conversații pe tema înfățișării este un predictor al unei stime scăzute față de corp, sugerează că
este posibil ca programele de prevenție să fie mai eficiente dacă sunt d irecționate înspre
dezvoltarea unor factori de protecție, cum ar fi competențele sociale și competențele atletice,
decât dacă se acționează direct asupra satisfacției cu imaginea corporală.

Cuvinte cheie: imagine corporală, adolescență, influențe sociale , factori individuali

CAPITOLUL I. Constructul de imagine corporală. Perspective teoretice.
1.1. INTRODUCERE
1.2. Apariția și evoluția conceptului de imagine corporală
1.3. Imaginea corporală. Conceptualizare și dimensiuni
1.3.1. Dimensiunea perceptivă
1.3.2. Dimensiunea cognitivă
1.3.2.1. Modelul schemei cognitive
1.3.2.2. Modelul discrepanței sinelui
1.3.3. Dimensiunea atitudinală
1.4. Caracterul dinamic al imaginii corporale
1.5. Construcția socială a imaginii corporale
1.6. Mitul corpului perfect în c ontextul culturii consumatoriste
1.7. Corpul ca obiect
1.8. Dezvoltarea imaginii corporale. Modele teoretice
1.9. Factori care contribuie la dezvoltarea imaginii corporale
1.9.1. Factori sociali
1.9.1.1. Mediul sociocultural
1.9.1.2. Influențe din par tea familiei
1.9.1.3. Influențe din partea grupului de prieteni
1.9.2. Factori individuali
1.9.2.1. Greutatea corporală
1.9.2.2. Stima de sine
1.9.2.3. Afectivitatea negativă
1.9.2.4. Perfecționismul
1.10. Concluzii
CAPITOLUL II. Scopul și obiec tivele prezentei teze
CAPITOLUL III. Efecte de gen și de vârstă asupra stimei față de corp la adolescenți cu
vârst a cuprinsă între 15 și 20 de ani
3.1. Imaginea corporală în adolescență
3.2. Obiective și ipoteze – studiul 1
3.3. Metodologie
3.4. Rezultate
3.4.1. Diferențe de gen și de vârstă
3.4.2. Efectul moderator al interiorizării idealului în relația dintre IMC și stima față de corp
3.5. Discuții

4
3.6. Limite și direcții de studiu
CAPITOLUL IV. Feedbackul relaționat înfățișării și stima față de corp . Cât de important
este ce spun persoanele semnificat ive despre felul în care arătăm?
4.1. Feedbackul relaționat imaginii corporale
4.2. Obiective și ipoteze – studiul 2
4.3. Metodologie
4.4. Rezultate
4.4.1. Diferențe de gen în incidența feedbackului negativ
4.4.2. Diferențe de gen în incidența feedbackului pozitiv
4.4.3. Asocierea dintre frecvența feedbackului și stima față de înfățișare și greutate
4.5. Discuții
4.6. Limite și direcții de studiu
CAPITOLUL V. Investigarea rolului competențelor sociale și atlet ice în relația dintre
feedback și stima față de corp
5.1. Introducere – studiul 3
5.2. Obiective și ipoteze
5.3. Metodologie
5.4. Rezultate
5.4.1. Asocierea dintre competențe sociale, competențe atletice, stima față de corp și frecvența
feedbackului negati v
5.4.2. Rolul de moderator al competențelor sociale în relația dintre feedbackul negativ și stima
față de înfățișare și greutate
5.5. Discuții
5.6. Limite și direcții de studiu
CAPITOLUL VI . Perfecționismul și interioriz area idealului de atractivitate pro movat
sociocultural în relați ecu influențe directe și stima față de corp
6.1. Introducere – studiul 4
6.2. Obiective și ipoteze
6.3. Metodologie
6.4. Rezultate
6.4.1. Analiza de mediere pentru relația dintre conversații despre imaginea corporală și stima
față de corp, având ca mediatori perfecționismul și interiorizarea idealului
6.4.2. Analiza de mediere pentru relația dintre dimensiunile perfecționismului și stima față de
corp, având ca mediator interiorizarea idealului
6.5. Discuții
6.5.1. Frecvența conv ersațiilor despre imaginea corporală și stima față de înfățișare și greutate
6.5.2. Perfecționismul și stima față de înfățișare și greutate
6.5.3. Interiorizarea idealului și nivelul perfecționismului – mediatori ai relației dintre frecvența
conversațiilor despre imaginea corporală și stima față de corp
6.5.4. Interiorizarea idealului în calitate de mediator al relației dintre perfecționism și stima față
de corp
6.6. Limite și direcții de studiu
CAPITOLUL VII. Testarea efectelor expunerii la imagini care re prezintă idealul de
atractivitate promovat socio -cultural asupra nivelului anx ietății relaționate înfățișării în
contexte sociale
7.1. Introducere – studiul 5

5
7.2. Obiective și ipoteze
7.3. Metodologie
7.4. Rezultate
7.5. Discuții
7.5.1. Interiorizarea ide alului
7.5.2. Stima față de înfățișare și greutate
7.5.3. Efecte de gen
7.6. Limite și direcții de cercetare
CAPITOLUL VIII . Concluzii finale
8.1. Rezultate principale ale cercetării
8.2. Contribuții ale tezei
8.2.1. Contribuții teoretice
8.2.2. Contribuți i metodologice
8.2.3. Contribuții practice
8.3. Limite și direcții ulterioare de cercetare

1.1.Introducere
Pe lângă evidentele funcții de natură biologică, corpul, prin mijlocirea înfățișării sale,
trimite în jur semnale despre statutul social, despre aparte nența la un grup, despre preferințe
individuale și chiar despre trăsături de personalitate și de moralitate (Langlois, Kalakanis,
Rubenstein, Larson, Hallam & Smoot, 2000 ; Rumsey & Harcourt, 2005) . În această perspectivă,
preocupările de management al înfă țișării sunt perfect justificate. Studii comprehensive au
concluzionat că nivelul insatisfacției înregistrează, în prezent, cote îngrijorătoare, dovedind o
creștere exponențială de -a lungul ultimelor decenii (Thompson, Heinberg, Altabe & Tantleff –
Dunn, 199 9; Grogan, 2008). Cercetări antropologice subliniază că această creștere este mai
prevalentă în societățile moderne în comparație cu cele tradiționale (Reicher & Koo, 2004).
Astfel, în opini a autorilor, în acestea din urmă, persoana își pune identitatea în serviciul
comunității, în mod voluntar, pentru a deveni un membru al acesteia și a se supune în același
timp normelor sale. În contrapondere, societatea modernă promovează exclusiv proiecte
identitare individuale și, mai mult decât atât, oferă modele de s ucces pentru realizarea acestora.
Datorită unei mai diluate legături cu comunitatea, posibilitatea de a alege modul în care cineva
își exprimă identitatea, crează o vulnerabilitate vis -a-vis de modelele preconcepute, patternurile,
tiparurile oferite de cul tura de consum. Una dintre directivele imperioase afișate de această
cultură de consum, globală în lumea de astăzi, este cea a corpului ideal mijlocit de intervenția
mass -mediei.
Dimensiunile corpului ideal popularizat de mass -media sunt aproape de neregăs it în
popula ție, creându -se așadar o discrepanță majoră care nu poate avea decât efecte negative, fiind
imposibil de redus. Mai mult decât atât, obținerea unui astfel de corp, în special pentru băieți,
necesită efort îndelungat în sala de forță, fapt ce du ce la o pierdere a echilibrului în stilul de
viață. Corpul ideal nu este creat în favoarea persoanei ci în beneficiul culturii de consum. Prin

6
prezentarea unor modele perfecte, media, pe lângă faptul că dezvoltă discrepanța menționată mai
sus, oferă și reț ete care să o diminueze. ”Gândește -te la un corp ideal, și simte -te prost” (Dittmar,
2007, p. 6) se așteaptă să aibă impact motivațional spre un comportament de consum de genul
folosirii steroizilor, programe de dietă severe sau chirurgie estetică.
De la vârste fragede, copiii au o imagine clară asupra corpului ideal. Într -un studiu
calitativ, Grogan (2008) arată că până și fetele de opt ani își doresc un corp suplu și consideră că
a fi supraponderal este unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri care li s-ar putea întâmpla. La
intrarea în adolescență atât băieții cât și fetele au așteptări clare despre cum ar trebui să le arate
corpul, cu atât mai mult cu cât acesta este în pragul unor furtunoase schimbări. Dezvoltarea
biologică acționează adesea împotriv a dorințelor / aspirațiilor acestor tineri, datorită evidentelor
schimbări în forma corpului, schimbări din perioada pubertății.Astfel, fetele simt în cel mai
dramatic mod distanțarea de ideal.Băieții sunt oarecum favorizați de dezvoltarea biologică, de
naturala creștere a masei musculare care vine în întâmpinarea expectanțelor acestora.S -a sugerat
că acesta ar fi motivul pentru care băieții sunt mai satisfăcuți cu propriul corp decât fetele (Cash
& Pruzinsky, 2002).
Adolescența este o perioadă critică pent ru apariția preocupării / îngrijorării față de corp.
Aflându -se în căutarea identității, adolescenții sunt mai vulnerabili în fața presiunilor mass –
mediei comparativ cu alte perioade de dezvoltare. În acest context, î nțelegerea modului în care
persoanele s e situează între conceptul de corp ideal și realitatea propriului corp ar trebui să fie în
atenția psihologiei sănătății.

1.3.Imaginea corporală – conceptualizare și dimensiuni

Încercând o trecere în revistă a modalităților prin care imaginea corporală este definită,
constatăm că în sens restrâns este unanim acceptată următoarea definiție: „reprezentare mentală a
informației relaționate aspectului fizic, informație rezultată în urma percepției propriului corp”
(Schilder, 1950 apud Grogan, 2008, p. 3 ). Termenu l de imagine corporală este oarecum restrictiv
deoarece sugerează că , în studiul ei , ar trebui să ne oprim la surprinderea caracteristicilor acestei
reprezentări. Eticheta verbală pare că nu este bine aleasă pentru a reflecta complexitatea
fenomenului însă este atât de încetățenit ă în literatura de specialitate încât o schimbare ar crea o
confuzie . Majoritatea cercetărilor merg însă mai departe căutând să identifice efectele
reprezentării mentale a imaginii corpului asupra dimensiunilor cognitiv e, afective și
comportamentale și modul în care această reprezentare este influențată de contextul
sociocultural. În consecință, c onceptul își extinde câmpul semantic o dată cu încercările
cercetătorilor de a înțelege mecanismul prin care această imagine se formează ș i impactul
imaginii propriului corp asupra vieții psihice a individului.
Concluzia la care s -a ajuns în prezent în studiul imaginii corporale este caracterul
multidimensional al constructului, fapt care explică multitudinea de modalități de
operaționalizar e. În acest sens, preocupările cercetătorilor s -au focusat pe elucidarea și
sistematizarea acestor dimensiuni. Un prim astfel de demers a fost realizat de Thompson,

7
Heinberg, Altabe și Tantleff -Dunn (1999). Aceștia definesc imaginea corporală făcând trimit ere
la trei dimensiuni. Prima este dimensiunea perceptivă și se referă la reprezentarea mentală a
imaginii corpului, reprezentare rezultată în urma percepției propriei înfățișări. A doua este
componenta evaluativă, componentă care vizează atitudinea față d e propriul corp. Referitor la
această dimensiune, autorul face o distincție clară între satisfacția cu propriul corp și importanța
imaginii corporale în definirea sinelui, sugerând că satisfacția scăzută este problematică doar
dacă imaginea corporală este relevantă pentru sine. A treia dimensiune se referă la impactul
percepției imaginii corporale și a atitudinii față de propriul corp asupra comportamentului. În
acest sens, autorii menționează două categorii de comportamente dezadaptative ca urmare a
nemulț umirii vis -a-vis de propriul corp. Este vorba de comportamente de evitare a unor contexte
sociale care presupun o oarecare expunere a corpului și de ritualuri cum ar fi frecvente verificări
în oglindă, tendința obsesivă de a compara propriul corp cu al cel orlalți sau solicitarea de
feedback (Thompson et al., 1999).
Cash și Pruzinski (2002) extind acest model, explicitând conceptul de importanță a
imaginii corporale pentru sine și încorporând în această dimensiune atât investiția cognitivă cât și
investiți a comportamentală în înfățișare. Dacă investiția cognitivă se referă la un nivel de
activare mult prea ridicat al cognițiilor relaționate imaginii corporale, i nvestiția comportamentală
este definită ca incluzând strategii de coping activ sau pasiv cum ar f i evitarea situațiilor care
presupun expunerea anumitor părți ale corpului sau camuflarea micilor defecte prin intermediul
vestimentației bine alese sau a produselor cosmetice.
Încercând să clarifice care sunt elementele cheie ale constructului de imagine corporală,
Grogan (2008) menționează că acesta include “percepții, gânduri și emoții referitoare la propriul
corp… mai precis percepția și atitudinea față de propriul corp și experiențe ce presupun
corporalitate ” (p. 3). Autoarea menționează că dimensi unea perceptivă poate fi investigată
evaluând acuratețea estimării mărimii corpului. Dimensiunea atitudinală poate fi operaționalizată
făcându -se trimitere la satisfacția subiectivă globală ca urmare a evaluării corpului, la emoții
asociate, la investiția cognitivă în înfățișare și la comportamente de evitare a situațiilor care
presupun o oarecare expunere a corpului (Grogan, 2008).
O altă modalitate de operaționalizare a constructului de imagine corporală este propusă
de Mendelson, White și Mendelson (199 6). Subliniind că imaginea corporală este o dimensiune a
sinelui, aceștia propun conceptul de stimă față de corp și îl definesc ca incluzând evaluarea
imaginii corporale coroborată cu distresul emoțional asociat. Autorii consideră că evaluarea
imaginii cor porale poate fi direcționată fie spre greutatea corporală, aspect intens explorat în
studii referitoare la dezvoltarea tulburărilor alimentare, fie spre înfățișare, aspect studiat mai mult
în relație cu diferite patologii care duc la modificarea înfățișări i cum ar fi palatoschizis, vitiligo,
cicatrici în urma unor intervenții chirurgicale, arsuri, etc. (Rumsey & Harcourt , 2005). Meritul
acestei abordări rezidă în atenționarea asupra nevoii de a diferenția între greutatea corporală și
înfățișare. Într -un stu diu având ca subiecți adolescenți, autorii au adus dovezi empirice în
favoarea unei legături mai strânse între mulțumirea cu propria înfățișare și stima de sine în
comparație cu mulțumirea cu propria greutate și stima de sine.

8

1.4.Caracterul dinamic al imagi nii corporale

Conceptualizarea individuală a imaginii corporale este un proces dinamic care include
formarea imaginii mentale a dimensiunilor, a formei și a greutății corpul ui, dezvoltarea de
cogniții referitoare la importanța acestei imagini și la cât de mulțumiți suntem cu felul în care
arătăm (Thompson et al., 1999). De -a lungul vieții , imaginea pe care o avem despre propriul corp
se modifică, în primul r ând, datorită modificărilor corpului fizic. Cât despre cognițiile pe care le
avem despre propriul co rp și nivelul de satisfacție, dinamica acestora pare că este puțin
relaționată cu schimbările survenite la nivel biologic. În ciuda îndepărtării de idealul de
atractivitate, studiile arată că, la adulți, nivelul satisfacției față de imaginea corporală rămâ ne
relativ constant (Thompson et al., 1999). Argumentul adus de Tiggemann (2004) este că
standardele în evaluare se modifică, abilitățile funcționale și preocupările legate de sănătate fiind
mult mai relevante decât înfățișarea. Prin urmare, dacă imaginea corporală este conceptualizată
în termeni de importanță pentru constructul de sine, se constată schimbări majore de -a lungul
vârstei, schimbări concretizate în scăderea importanței imaginii corporale în definirea sinelui,
centrarea pe funcționalitate, scăd erea tendinței de monitorizare a înfățișării și scăderea nivelului
anxietății relaționate (Tiggemann, 2004). Constanța în atitudinea față de imaginea corporală este
menținută printr -o permanentă repoziționare în raport cu această imagine. În timp ce vârsta
îndepărtează corpul fizic de idealul de atractivitate, îndepărtare asociată cu insatisfacție, scăderea
relevanței imaginii corporale în definirea sinel ui contrabalansează acest efect pentru a menține o
stimă față de corp stabilă.
O serie de cercetări arg umentează că atitudinea față de imaginea corporală este fluidă și
dinamică chiar și pe un interval scurt de timp, deci în condițiile în care particularitățile fizice
rămân constante (Melnyk, Cash & Janda, 2004). Percepția propriului corp și atitudinea față de
acesta sunt influențate de contextul situațional (Tiggemann, 2001), de vizualizarea de modele de
atractivitate (Grabe, Ward & Hyde, 2008) sau de dispoziția afectivă (Bradford & Petrie, 2008).
Variabilitatea în nivelul satisfacției este asociată cu tulb urări alimentare (Thompson, Coovert,
Richards, Johnson & Cattarin, 1995). Melnyk et al. (2004) arată că o imagine corporală negativă
și investiția în strategii de management al înfățișării predispun spre un nivel mai ridicat al
variabilității atitudinii fa ță de imaginea corporală.

1.5.Construcția socială a imaginii corporale

Imaginea corporală nu este statică. Formarea și dinamica acestei imagini și a atitudinii
față de ea, este rezultatul unei serii de factori, printre care particularitățile fizice ocupă un rol
mult mai redus decât am fi tentați să credem. Feingold și Mazzella (1998) atrag atenția că există
o discrepanță semnificativă între particularitățile biologice ale corpului , pe de o parte , și
percepția subiectivă și satisfacția cu felul în care arătăm , pe de altă parte. Corpul în sine pare să
contribuie într -o măsură destul de mic ă la dezvoltarea atitudinii vis -a-vis de propria imagine

9
corporală. Gremillion (2005), într -un review referitor la semnificația culturală a imaginii
coprorale, punctează neces itatea diferențierii între imaginea corporală ca reprezentare a
identității biologice , respectiv ca o construcție socială. Contextul soci ocultural are o valoare
normativă în gestionarea relației cu propriul corp și în managementul înfățișării. Autoarea
menționează că gradul de satisfacție cu imaginea corporală este o consecință a particularităților
biologice ale corpului doar în măsura în care aceste partic ularități sunt valorizate socio cultural.
De exemplu, în culturile tradiționale, supraponderabilitatea este un simbol al sănătății și
bunăstării, în timp ce în culturile moderne un exces în greutate semnifică lipsa controlului și un
nivel scăzut de autodisciplină. Corpul transmite deci mesaje despre individ, devine o modalitate
de exprimare și prezentare a propriei identități, cea mai vizibilă de altfel. De exemplu, prin
managementul înfățișării, corpul poate fi un mijloc folosit în a declara nonverbal apartenența la o
categorie socială, aderarea la o cauză, etc.Rezultă două modalități diferite de raportare la propriul
corp. Pe de o parte, ca entitate biologică, corpul are rol funcțional. Experiențierea c orpului din
această perspectivă plasează funcția estetică pe plan secundar. Funcția de mediator între sine și
mediu sugerează cea de -a doua valență a imagini i corporale, aceea de entitate socială. Prin
intermediul expresivității și modalităților de prezentare, corpul devine un filtru prin care se
transmit mesaje din interior și se receptează mesaje venite din exterior. Imaginea corporală se
formează și se dezv oltă în s trânsă legătură cu mediul socio cultural (Morrison, et al. , 2004).
Familia, grupul de prieteni șimass -media promovează standarde precise în materie de imagine
corporală și influențează modul în care individul se raportează la propriul corp. Atitudi nea față
de corp este rezultatul unui discurs care se construiește pornind de la corpul biologic și
semnificațiile sociale și culturale relaționate. Stice, Schupak -Neuberg, Shaw și Stein (1994)
menționează că imaginea corporală este rezultatul percepției propriului corp, al celorlalți și al
idealului promovat de societate, al realizării de comparații, al definirii standardelor personale în
materie de frumusețe feminină sau masculină, al interiorizării lor și al modificării atitudinii față
de imaginea corpo rală în lumina acestor standarde.

1.8.Modele ale dezvoltării imaginii corporale

Imaginea corporală se formează și se dezvoltă în context social. Atât percepția corpului
cât și atitudinea față de corp sunt impregnate de valorile grupului din care individul f ace parte.
Ca o consecință directă a acestui fapt, modelele teoretice care explică dezvoltarea imaginii
corporale integrează factorii considerați responsabili pentru influențele socioculturale.
Modelul celor două căi ( The dual path way model ), propus de S tice ( 2001 ), este un astfel
de model. Utilizat ca și cadru teoretic pentru a explica dezvoltarea tulburărilor alimentare,
modelul stipulează că mesajele din mass -media predispun spre bulimie când sunt întărite de
familie și alte persoane semnificative și a par în contextul unei stime de sine scăzute.
Strigel Moore și Cachelin (1999) citați de Littleton și Ollendick (2003) propun de
asemenea un model dual al dezvoltării insatisfacției și tulburărilor alimentare. Conform acestui
model, prima cale se referă la adoptarea idealului de imagine corporală promovat în mass -media

10
ca standard personal și dezvoltarea de comportamente de management al înfățișării în acord cu
acest ideal. A doua cale vizează dezvoltarea unei oarecare vulnerabilități în context interperson al,
pornind de la cadrul familial, grupul de prieteni și grupul mai larg în care individul este inserat.
Insatisfacția și tulburările alimentare sunt considerate ca fiind un răspuns individual la percepția
unei autoeficacități scăzute pe plan interpersonal . Nevoia de autocontrol este direcționată
probabil spre propriul corp și spre comportamentul alimentar.
În 1999, Thompson, Heinberg, Altabe și Tantleff -Dunn încearcă o clarificare a acestor
factori, propunând un model trifactorial al dezvoltării imaginii corporale și a tulburărilor
alimentare ( The tripartit influence model ). Conform acestui model există trei categorii de
influențe primare (părinți, prieteni și mass -media) și două mecanisme care mediază aceste
influențe. Un mecanism se referă la interioriz area idealului de imagine corporală (vezi secțiunea
1.6.) iar al doilea se referă la tendința frecventă de comparare cu ceilalți. Teoria comparării
sociale a fost frecvent utilizată ca și cadru de referință pentru a explica modul în care mass –
media și pres iunea grupului pot influența percepția corpului. Conform studi ilor lui Festinger
(1954 apud Buunk & Mussweiler, 2001), implicarea în comparații sociale are ca și scop
evaluarea propriilor opinii și abilități, gestionarea emoțiilor, definirea identității și protejarea
stimei de sine. Există două direcții de alegere a reperelor în realizarea de comparații sociale:
înspre repere superioare (upward social comparison)sau înspre repere inferioare(downward
social comparisons). O serie de studii (Michinov, 2001; Mo rrison, Kalin & Morrison, 2004;
Bessenoff, 2006; Trampe, Stapel & Siero, 2007; Price, 2009) au arătat că prima categorie este
generatoare de afectivitate negativă (frustrare, stimă de sine scăzută, ostilitate) în timp ce a doua
categorie duce la stimularea emoțiilor pozitive și a stării de bine. Care sunt criteriile după care se
aleg aceste modele? Una di n asumpțiile principale ale teoriei comparării sociale este așa numita
ipoteză a similarității. Oamenii se compară cu modele pe care le consideră relevante din punct de
vedere al asemănării cu propria persoană, adi că persoane față de care percep o similaritate din
punct de vedere al unei categorii (Trampe, et al., 2007) . Autorii menționează că această ipoteză
vine în contradicție cu tendința unor persoane de a se compara cu modele care în mod evident nu
pot să fie atinse, deci sunt semnificativ diferite. Această comparare este relaționată dezvoltării
insatisfacției vis -a-vis de propriul corp .O metaanaliză asupra a 156 de studii, realizată de de
Myers și Crowth er (2009) identifică un efect moderat spre semnificativ de 0.77 al comparării
sociale asupra nivelului satisfacției. Trampe, Stapel și Siero (2007), într -o serie de șase studii
experimentale, arată că un nivel preexistent al insatisfacției favorizează efec te negative ale
comparării cu aceste modele, în timp ce persoanele cu o stimă față de corp crescută nu
experienția ză diminuări ale satisfacției.
Cash și Pruzinsky (2002) propun un model al factorilor distali și proximali ai dezvoltării
imaginii corporale , în care încorporează și fac o distincție clară între aceste categorii de factori,
respectiv între rezultatele învățării social -cognitive și experiențierea imediată a imaginii
corporale. Conform acestui model, imaginea corporală este rezultatul interacțiun ii factorilor care
se referă la evenimente din trecutul persoanei, factori ce țin de socializare, experiențe
interpersonale, caracteristici fizice ș i atribute ale personalității. Prin diverse tipuri de învățare

11
socială, acești factori sunt fundamentali în elaborarea schemei imaginii corporale și a atitudinilor
față de propriul corp. Schema va fi activată de evenimente proximale care vor fi stocate în
memorie contribuind la istoricul cumulat al imaginii corporale. Prin urmare este un model
dinamic care punct ează faptul că influențele contextuale sunt filtrate la nivel individual și
încorporate în schema cognitivă a imaginii corporale devenind ancore în procesarea informației
ulterioare. Un merit al modelului este surprinderea multidimensionalității constructu lui de
imagine corporală la nivel de factori implicați în dezvoltarea acesteia (Cash et al. , 2002 ).
Toate aceste modele atrag atenția asupra existenței a două categorii de factori care contribuie
la dezvoltarea imaginii corporale: factori externi, sociali și factori individuali. Dezvoltarea
imaginii corporale este marcată pe de o parte de schimbările intervenite în corpul fizic, iar pe de
altă parte de maniera în care persoanele semnificative și grupul social reacționează la aceste
schimbări, toate acestea pe fondul unor particularități individuale care predispun într -o măsură
mai mare sau mai mică la îndreptarea atenției înspre propriul corp. În concluzie, imaginea
corporală este conceptualizată ca un set de informații adaptate la propria individualitate,
vulnerabile la distorsiuni datorită presiunilor socio culturale, rezultând un model mintal
concretizat în reprezentarea propriului corp. Acest model nu este static, indivizii negociind
permanent între propriile nevoi și presiunile sociale. Comportamentele de risc apar când se
dezvoltă un dezechilibru între nevoi le individuale și presiunile sociale, dezechilibru în favoarea
celei de -a doua variabile.
Schimbările dramatice din perioada pubertății coexistă cu o scădere semnificativă a
mulțumirii cu propriul corp în special în rândul fetelor. De asemenea, în adolescență, înfățișarea
este considerată componenta cheie în obținerea succesului pe plan social. Mai mult, adolescenții
par să fie mult mai puțin capabili să respingă idealul de corp perfect promovat în mass -media
(Grogan, 2008).

Capitolul II
Scopul și obiectivele prezentei teze
În acest context, p rezenta cercetare pornește de la următoarele argumente care reies din
literatura de specialitate, argumente referitoare la dezvoltarea imaginii corporale. Imagin ea
corporală este unul dintre cei mai robuști factori care contribuie la dezvoltarea tulburărilor
alimentare ( Stice, Schupak -Neuberg; Shaw & Stein, 1994 ) și a altor comportamente nesănătoase
de management al înfățișării cum ar fi de exemplu expunerea nepro tejată la soare.Influența
acesteia este semnificativ mai mare în adolescență decât în alte perioade de dezvoltare.
Adolescența este perioada în care imaginea corporală este mai relevantă pentru stim a de sine
globală în comparație cu alte etape de viață (Sm olak, 2004 ). Dacă la adulți, stima de sine globală
pare să influențeze imaginea corporală, în adolescență direcționalitatea acestei relații este opusă,
mai precis nemulțumirea cu propriul corp determină în timp scăderea stimei de sine (Tiggeman,
2005; Paxt on et al. 2006).

12
În timp ce, în adolescența timpurie, tendința descendentă în satisfacția față de propriul
corp este unanim acceptată și ilustrată empiric de numeroase studii, în a doua parte a
adolescenței și în perioada de tranziție înspre adultul tânăr , rezultatele studiilor care au investigat
modul în care variază satisfacția , în funcție de vârstă și gen , sunt mai degrabă contradictorii. În
unele studii odată cu vârsta crește și mulțumirea cu propriul corp, în timp ce în altele adulții
tineri sunt mai puțin satisfăcuți decât adolescenții. În acest sens, considerăm oportună
investigarea modului în care imaginea corporală variază în funcție de vârstă.
Deși numeroase, studiile care abordează problematica imaginii corporale în adolescență,
măsoară global a utoevaluarea subiectivă a propriului corp, fără a face o diferențiere clară între
greutate și înfățișare. Mendelson și colaboratorii săi (1996) arată că acestea sunt două dimensiuni
distincte, necesar a fi analizate separat, stima față de înfățișare fiind, de exemplu, mai relevantă
pentru conceptul de sine decât stima față de greutate. În acest sens, Flament și colaboratorii
(2012 ) au arătat că, în timp ce pentru adolescente atât stima față de greutate cât și stima față de
înfățișare au mediat între control ul alimentar și idealul de corp perfect, pentru băieți doar stima
față de greutate a îndeplinit acest rol.
O altă lacună constatată în literatură este subreprezentarea genului masculin. Deși
modelele de dezvoltare a imaginii corporale sugerează că nu sunt diferențe de gen în
conceptualizarea factorilor care contribuie la stima față de corp, sunt puține studiile care
explorează aceste aspecte în eșantioane mixte. Referitor la diferențele încetățenite de gen
conform cărora băieții sunt mai mulțumiți cu propri ul corp decât fetele , studii recente
documentează că în ultimii ani persoanele de gen masculin sunt mai preocupate cu propria
imagine corporală decât în trecut (Ricciardelli & McCabe, 2006; Grogan, 2008) , fapt care
justifică reanalizarea acestor diferențe . Cash și Pruzinsky (2002) sugerează că este posibilă o
supraestimare în literatură a diferențelor de gen datorită centrării instrumentelor de evaluare pe
măsurarea discrepanței dintre mărimea corporală actuală și cea ideală sau pe evaluarea globală și
unidimensională a nivelului satisfacției.
Referitor la modul în care se dezvoltă imaginea corporală , asumpția general acceptată
este că atitudinea față de propriul corp este rezultatul unui discurs care se construiește pornind de
la corpul biologic și semnifi cațiile sociale și culturale relaționate. Modelele teoretice care
încearcă surprinderea acestui fenomen încorporează factori care țin de contextul sociocultural,
experiențe interpersonale și particularități individuale (Thompson, Heinberg, Altabe, Tantleff –
Dunn, 1999; Cash, 2002; Rumsey & Harcourt, 2005). Deși sunt suficiente dovezi empirice care
să susțină importanța acestor factori , sunt puține studiile care se concentrează pe mecanismele
individuale care facilitează dezvoltarea unei imagini corporale ne gative sau care acționează ca
factori de protecție.
Prin urmare, t eza abordează două categorii de factori care contribuie la dezvoltarea
atitudinii față de imaginea corporală, pe de o parte factori individuali iar pe de altă parte factori
sociali , și se cen trează pe indentificarea posibilelor interacțiuni între aceștia .Am pornit de la
asumpția că factorii biologici, infl uențele sociale și cult urale sunt fact oricare contribuie la
formarea imaginii corporale și ne -am propus explorarea relației dintre această c ategorie de

13
factori și stima față de corp. Mai mult, intenționăm să luăm în considerare mecanismele prin care
acești factori se impun mai ușor sau mai greu pe plan individual.
Astfel, primul obiectiv al prezentei teze a constat în e xplorarea modului în ca re stima față
de înfățișare și greutate variază în funcție de vârstă și de gen , în perioada adolescenței și a
tranziției înspre perioada adultă . Studiul propus (studiul 1) are scopul de a aduce dovezi empirice
referitoare la tendințele developmentale ale i maginii corporale în adolescența târzie, într -un
context în care studiile anterioare oferă rezultate contradictorii.
Cu privire la factorii sociali, studiile arată că influențele directe, sub formă de feedback
sau tachinări din partea persoanelor semnific ative au un impact mai puternic asupra dezvoltării
imaginii corporale decât influențele prin modelare (Vincent & Mccabe, 2000; Abraczinkas, Fisak
& Barnes, 2012). Al doilea obiectiv vizează i nvestigarea relației dintre feedback ul privind
înfățișarea și sti ma față de corp . Argumentele de la care s -a pornit sunt frecvență ridicată a
feedback ului în adolescență (Ricciardelli & McCabe, 2001 )și preponderența stud iilor
retrospective (Menzel, Schaefer, Burke, Mayhew, Brannick & Thompson, 2010 ) fapt care face
dificilă surprinderea potențialilor factori care inhibă sau precipită impactul feedbackului. O
limită constatată în studiul influențelor interpersonale este ignorarea feedbackului pozitiv ca
potențial predictor al stimei față de corp. Mai puțin studiat, feedbac k-ul pozitiv pare să aibă atât
efecte benefice cât și efecte negative (Herbozo & Thompson, 2006). Prin urmare, ne -am propus
explorarea atât a feedbackului pozitiv cât și a celui negativ în relație cu stima față de corp
(studiul 2). Pornind de la premisa că există o mare variabilitate în populație, în măsura în care cei
din jur reușesc să influențeze autoevaluarea corpului, al treilea obiectiv a vizat identificarea
potențialului rol protectiv al altor dimensiuni ale sinelui, mai precis al competențelor atlet ice și al
competențelor sociale (studiul 3). Într -un studiu recent, Abbot și Barber (2011) arată că centrarea
pe funcționalitatea corpului este un factor protectiv atât pentru fete cât și pentru băieți.
Mecanismul sugerat de autori este devierea atenției d inspre estetica corpului înspre competențele
funcționale ale acestuia. Prin urmare, competențele fizice ridicate ar putea duce la ignorarea
“imaginii” corpului și la un impact emoțional scăzut al influențelor directe asupra mulțumirii cu
propriul corp. Mai mult, faptul că percepția sinelui și a imaginii corporale influențează relațiile
sociale este bine documentat în literatură (Littleton & Ollendick, 2003). Mai puțin se știe însă
despre modul în care competențele sociale pot să amortizeze impactul feedback ului negativ
despre înfățișare asupra satisfacției față de propriul corp.
O altă direcție de cercetare vizează explorarea modului în care mass -media influențează
imaginea corporală, prin modelele de atractivitate pe care le promovează. Presiunea exercitat ă de
mass -media este un factor care contribuie la dezvoltarea insatisfacției și a tulburărilor alimentare
(Hausenblas, Campbell, Menzel, Doughty, Levine & Thompson, 2013). Cercetările
experimentale referitoare la efectul expunerii la imagini din mass -media asupra nivelului
satisfacției au generat însă rezultate contradictorii iar mărimea efectului este doar mică spre
moderată ( Groesz, Levine & Murnen, 2009; Holmstrom, 2004; Grabe, Ward & Hyde, 2008;
Want, 2009; Hausenblas, Campbell, Menzel, Doughty, Levine & Thompson, 2013 ). Într -un
review, Fergurson (2013 ) argumentează că această variabilă este considerată eronat ca fiind

14
cauzală și punctează că influențele din mass -media au un impact semnificativ doar la persoane
care deja au dezvoltat tulburări alimentare sau sunt nemulțumite cu felul în care arată. Dittmar
(2009) sugerează că este necesară o clarificare a proceselor psihosociale care moderează sau
mediază efectele mass -mediei. O variabilă puțin studiată în relație cu imaginea corporală, deși
relevantă în modelele tulburărilor alimentare, este perfecționismul. Este posibil ca un nivel
ridicat al perfecționismului să favorizeze o oarecare receptivitate a mesajelor socioculturale. În
acest sens, un obiectiv al studiului a fost explorarea relației dintre perfe cționism, aderarea la
idealul de imagine corporală, promovat în mass -media și influențe sociale din partea grupului.
Utilizând analize de mediere am încercat să identificăm dacă influențe le sociale sunt mediate de
perfecționism și de interiorizarea idealul ui și dacă interiorizarea idealului explică relația dintre
perfecționism și stima față de corp (studiul 4).
Majoritatea studiilor care evaluează efectul expunerii la imagini din media se concentrează pe
efectul asupra evaluării intrapersonale, arătând că expunerea chiar pentru un scurt interval de
timp, duce la creșterea nemulțumirii față de propriul corp. Puțin se știe însă despre efectul asupra
evaluării interpersonale. Adolescenții în special sunt preocupați de cum sunt percepuți de ceilalți.
Succesul î n managementul înfățișării este validat în context social, interpersonal. În acest sens,
Choi, (2008) emite ipoteza că este posibil ca de fapt nu atitudinea noastră față de conceptul de
corp perfect să fie factorul de risc ci percepția atitudinii celorlalț i, în special a persoanelor
semnificative. Pornind de la aceste date, ne -am propus să decelăm efectele expunerii la imagini
care reprezintă idealul de corp perfect, ideal promovat în mass -media, asupra îngrijorării cu
privire la prezentarea corpului în faț a celorlalți. Pentru aceasta am realizat un design
experimental în care participanții au fost expuși fie la imagini publicitare neutre, fie la imagini
care au înglobat idealul feminin respectiv masculin de imagine corporală (studiul 5). Figura de
mai jos i lustrează demersul de cercetare adoptat.

15

Capitolul 3
Efecte de gen și de vârstă asupra stimei față de greutate, a stimei față de înfățișare și a
interiorizării idealului de “corp perfect” la adolescenți cu vârsta cuprinsă între 15 și 20 de
ani.
3.1. I maginea corporală în adolescență
Adolescența este o perioadă marcată de profunde schimbări fizice la care adolescentul
trebuie să se adapteze. Acest context facilitează o concentrare exagerată a atenției pe propriul
corp care este analizat, comparat cu al celorlalți și evaluat. Adolescentul este foarte atent la cum
arată și deloc indulgent când se autoevaluează. Imaginea corporală este percepută a fi extrem de
importantă pentru definirea viitoarei identități. Studiile arată că, în această perioadă, imaginea
corporală este mai relevantă pentru stima de sine în comparație cu alte etape de dezvoltare
(Grogan, 2008 ). Mai mult, se speculează că variația stimei de sine din perioada adolescenței este
posibil să fie datorată schimbărilor în atitudinea față de propri ul corp (Tiggeman, 2005; Paxton,

16
Neumark -Sztainer, Hannan & Eisenberg, 2006). Direcționalitatea relației dintre stima de sine și
mulțumirea cu propriul corp este însă un subiect de dispută. Grogan (2008) argumentează că
există dovezi atât pentru faptul că s tima de sine influențează stima față de corp, cât și pentru
relația inversă. Dacă la adulți rezultatele cercetărilor arată mai degrabă că stima de sine
înfluențează stima față de corp (Grogan, 2008) în adolescență stima față de corp pare să
influențeze sti ma de sine ( Tiggeman, 2005 ; Paxton, et al., 2006; Clay, Vignoles & Dittmar,
2005). De exemplu, Paxton, Neumark -Sztainer, Hannan și Eisenberg (2006) au investigat dacă
insatisfacția cu propriul corp este un predictor al dezvoltării simptomelor depresive și scăderii
stimei de sine cinci ani mai târziu, pe un eșantion format din două grupuri de adolescenți de 12,
respectiv 15 ani. Ipoteza lor a fost confirmată pentru ambele genuri cu mențiunea că la fete
tendința de scădere a fost constatată în grupul de 12 an i evaluat cinci ani mai târziu, în timp ce la
băieți tendința descendentă a fost constatată în grupul de 15 ani evaluat ulterior peste cinci ani.
Studiul sugerează că instalarea pubertății este responsabilă pentru variații în stima față de corp și
in stima de sine. Baldwin și Hoffmann (2002) au arătat că p atternul dezvoltării stimei de sine în
adolescență descrie o relație curbilinie, cu un nivel mai scăzut în adolescența mijlocie. Autorii au
argumentat că efectul este mai mare pentru fete, ele înregistrând o scădere mult mai mare a
stimei de sine. În consecință, diferențele de gen în stima de sine ating cele mai mari valori în
această perioadă. P ubertatea este considerată a fi factorul declanșator al diferențelor de gen și la
nivelul satisfacției cu propria imagine corporală (Tremblay & Lariviere, 2008) .
Dacă ten dința descendentă a nivelului satisfacției în adolescența timpurie este bine
documentată în literatură (Smolak, 2004; Ricciardelly & McCabe, 2001) , pentru restul perioadei
adolescenței există date care susțin atât o creștere cât și o descreștere a nivelulu i satisfacției
(Presnell et al ., 2003; Barker, 2003; Eisenberg, Neumark -Sztainer & Paxton, 2006; Bearman,
Presnell, Martinez & Stice, 2006; Crespo, Ki elpikowski, Jose & Pryor, 2009; Ho lsen, 2012;
Bucchianeri, Arikian, Hannan, Eisenberg, Neumark -Sztainer, 2 013). De exemplu, Bucchianeri și
colaboratorii săi (2013), într -un studiu longitudinal pe parcursul a zece ani, având ca participanți
adolescenți peste 13 ani și adulți tineri, arată că nivelul satisfacției descrește înspre adolescența
târzie atât la fete cât și la băieți. Raportând nivelul satisfacției adulților tineri la scorurile obținute
de participanți, în urmă cu cinci ani, s -a constatat o descreștere a nivelului satisfacției doar la
persoanele de gen feminin. Într -un eșantion de aproximativ aceeași v ârstă, Holsen (2012) a
identificat o tendință opusă în modificarea nivelului satisfacției în funcție de vârstă. Mai precis,
atât fetele cât și băieții s -au declarat mai satisfăcuți cu propria imagine corporală ca adulți tineri
în comparație cu perioada ado lescenței. Bucchianery și colaboratorii săi (2013) sugerează că
rezultatele eterogene ar putea fi atribuite diferențelor interculturale în promovarea idealului de
atractivitate, particularităților demografice ale eșantionului sau metodologiei folosite.În
eșantionul evaluat, autorii au identificat faptul că descreșterea satisfacției a fost asociată cu
creșterea greutății. În concluzie, se pare că atât statutul ponderal cât și idealul de corp perfect
sunt asociate cu nivelul satisfacției și ar putea explica v ariația acestuia de -a lungul vârstei.
Informații adiționale, pentru a clarifica efectele de gen și de vârstă asupra imaginii corporale în
adolescența târzie, nu pot să fie decât benefice.

17
Dată fiind relația strânsă dintre stima de sine și satisfacția cu p ropriul corp și tendința
stimei de sine de a crește înspre adolescența târzie și perioada adultă, este posibil ca satisfacția
față de propriul corp să fie mai mare înspre finalul adolescenței .

3.2. Obiective și ipoteze
Cercetarea se concentrează pe a doua parte a adolescenței și pe t ranziția înspre perioada
de adult tânăr și are ca scop identificarea de diferențe de gen și de vârstă în relația dintre stima
față de greutate, stima față de înfățișare, indicele de masă corporală și interiorizarea idealului de
imagine corporală promovat î n mass -media.
Ipoteza emisă constă în faptul că, în accord cu rezultatele anterioare, atât stima față de
înfățișare cât și stima față de greutate vor fi mai scăzute printre persoane de gen feminin în
comparație cu persoane de gen masculin. De asemenea ne a șteptăm să identificăm diferențe
semnificative între grupurile de ad olescenți, în funcție de vârstă . În accord cu rezultatele studiilor
anterioare, adolescenții aflați în tranziție înspre perioada adultă vor înregistra un nivel mai scăzut
al interiorizării idealului în comparație cu ceilalți.
3.3. Metodologie
Participanți
Eșantionul cuprinde 476 de participanți (250 de fete și 226 de băieți) cu vârsta cuprinsă
între 15 și 20 de ani. Folosind ca limite în clasificarea greutății scorurile cut -off pentru
adolescenți, propuse de Cole și colaboratorii (2000), 380 de participanți (79.8%) au fost
clasificați ca având greutate normală, 44 (9.2%) au fost clasificați ca fiind subponderali iar 47
(9.9%) au fost încadrați în categoria de supragreutate. Indicele de masă corporală (IMC) a fost de
20.20 ( AS = 2.41) pentru fete, respectiv 21.89 ( AS = 2.81) pentru băieți.
Instrumente
Indicele de masă corporală (IMC)
IMC -ul s-a calculat împărțind greutatea exprimată în kilograme la înălțimea exprimată în
metru la pătrat (Kg / m²), informații raportate de participanți. Studiile anterioare arată că datele
autoraportate, referitoare la greutate și înălțime, sunt biasate într -o foarte mică măsură în direcția
idealului de greutate corporală, ceea ce, deși duce la o oarecare eroare în clasificarea greutății, nu
influențează semnificativ rezultatele explorării acestei variabile în calitate de predictor al
atitudinii față de imaginea corporală (Sherry, Jefferds & Grummer -Strawn, 2007).
Stima față de corp
Autoevaluarea subiectivă a g reutății și a înfățișării a fost măsurată cu subscalele Stima
față de greutate și Stima față de înfățișare din cadrul Scalei stimei față de corp , varianta pentru
adolescenți și adulți ( The Body Esteem Scale for Adolescents and Adults – BESAA ; Mendelson,
Mendelson & White, 2001 ). Subscala Stimei față de înfățișare cuprinde 10 itemi care fac referire
la autoevaluarea înfățișării (ex. Îmi place ce văd când mă uit în oglindă. Sunt o mulțime de
lucruri pe care, dacă aș putea, mi -ar plăcea să le schimb în legătură cu propria înfățișare ).
Subscala Stimei față de greutate este compusă din 8 itemi care se referă la autoevaluarea

18
subiectivă a greutății (Cântăresc suficient pentru înălțimea mea.Greutatea mea mă
întristează ).Participanții au evaluat fiecare afirmație pe o scală Likert cu cinci trepte, de la unu
(niciodată) la cinci (întotdeauna). Scorul total a fost obținut calculând media itemilor. Conform
datelor oferite de autori, scala are o consistență internă ridicată cu o valoare corespunzătoare a
Alpha Cronbach de .92 pentru stima față de înfățișare și de .94 pentru stima față de greutate. În
prezentul studiu, scalele au înregistrat un grad ridicat al consistenței interne. Pentru stima față de
înfățișare am obținut o valoare a Alpha Cronbach de .85, respectiv .88 pentru stima față de
gretate.
Interiorizarea idealului de corp perfect
Nivelul interiorizării idealului de corp perfect a fost măsurat cu subscala numită
Internalizare, a Scalei atitudinilor socioculturale față de înfățișare ( Socio -cultural Attitudes
towards Appearance Scale – SATAQ , Hei nberg, Thompson & Stormer, 1995). Subscala
Internalizare conține opt itemi care surprind măsura în care subiecții aderă la idealul de corp
perfect promovat în mass -media (ex . Persoanele care apar în emisiuni TV și în filme sunt o
proiecție a tipului de înfățișare la care aspir. Cred că hainele arată mai bine pe un corp slab în
cazul fetelor, respectiv musculos în cazul băieților. Nu vreau să arăt ca modelele din reviste ).
Autorii au raportat o valoare corespunzătoare a Alpha Cronbach de .88. În acest studiu, subscala
a avut o bună consistență internă cu o valoare a Alpha Cronbach de .78.

Strategia analitică
Pentru a identifica diferențe de vârstă în variabilele de interes, eșantionul a fost împărțit
în trei grupe de vârstă, reprezentând adolescența mijlocie, adolescența târzie și tranziția înspre
adultul tânăr. Primul grup a cuprins 164 de participanți cu vârsta între 15 și 16 ani. Al doilea
grup a cuprins 177 adolescenți cu vârsta între 17 și 18 ani iar al treilea grup a fo st format din 135
de participanți cu vârsta între 19 și 20 de ani. Pentru a testa potențiale diferențe de gen și de
vârstă, în stima față de înfățișare și greutate, am utilizat analiza de multivarianță (MANOVA) cu
2 (gen) x 3 (grup de vârstă). Metoda a fos t aleasă fiindcă ia în considerare existența unei relații
între variabilele dependente și permite identificarea diferențelor între grupuri în funcție de mai
multe criterii analizate simultan. Pentru a testa efectele de moderare ale interiorizării idealului în
relația dintre IMC și stima față de corp, am utilizat regresia multiplă ierarhică.

3.4. Rezultate
Stima față de greutate și stima față de înfățișare au corelat negativ cu IMC -ul și cu
interiorizarea idealului, participanții cu un IMC mai mare și un ni vel mai ridicat al interiorizării
idealului de corp perfect având o stimă scăzută față de corp. Analiza de multivarianță
(MANOVA) a identificat un efect semnificativ pentru gen F(3,468)=7.366, p = .000, Pillai’s
Trace = .04,partial ƞ²=.04 . Vârsta nu a înre gistrat un efect semnificativ, însă am identificat un
efect de interacțiune globală între vârstă și gen F(6,938)=3.239, p = .004, Pillai’s Trace = .04,
partial ƞ²=.02 . Mărimea efectului (partial ƞ²) a fost moderată spre mică, indicând că genul a

19
explicat 4 % din varianța globală în toate cele trei variabile independente, în timp ce interacțiunea
dintre gen și vârstă a explicat 2% din varianță.
Considerând variabila gen, testele univariate au identificat efecte semnificative asupra
stimei față de înfățișare [F(1,470) = 11.891, p=.001, partial ƞ²=.02], asupra stimei față de
greutate [F(1,470) = 15.252, p=.000, partial ƞ²=.03] și asupra interiorizării idealului
[F(1,470)=12.379, p=.000, partial ƞ²=.02]. Analizele au ilustrat prezența diferențelor de gen în
toate cele trei variabile. Diferențele cele mai mari au fost obținute în variabila interiorizarea
idealului. O serie de teste t pentru eșantioane independente au revelat superioritatea băieților în
stima față de înfățișare și greutate și superioritatea fetelor în nivelul de interiorizare a idealului
(toate valorile t au fost mai mari de 2.41 la un prag de probabililate p< .05 ).
Efectul global de interacțiune dintre vârstă și gen a fost confirmat de un efect
semnificativ asupra stimei față de înfățișare [F(2,47 0)= 6.875, p=.000, partial ƞ²=.02] și asupra
nivelului interiorizării idealului [F(2,470)=2.168, p=.022, partial ƞ²=.01]. La fete, stima față de
înfățișare și interiorizarea idealului au variat diferit în comparație cu băieții (Fig. 2)

Figura 2. Inte racțiunea dintre gen și vârstă
pentru stima față de înfățișare (a) și pentru interiorizarea idealului (b)

a)
b)

20
Vârsta are un efect semnificativ asupra stimei față de înfățișare și interiorizării idealului
doar pentru fete. Analizele post -hoc utilizând testul Turkey au indicat că fetele cu vârsta
cuprinsă între 19 și 20 de ani au înregistrat scoruri semnificativ mai mari în stima față de
înfățișare, respectiv semnificativ mai mici în interiorizarea idealului de corp perfect în
comparație cu fetele sub 19 ani.

3.4.2. Efectul moderator al interiorizării idealului în relația dintre IMC și stima față de corp
Pentru a explora diferențele constatate în stima față de înfățișare și interiorizarea idealului
la fete cu vârsta peste 19 ani în comparație cu fete cu vârs ta sub 19 ani am testat un potențial
efect de moderare al interiorizării idealului în relația dintre IMC și stima față de înfățișare,
pornind de la premisa că greutatea este unul dintre cei mai robuști predictori ai satisfacției cu
imaginea corporală .
Efectul de interacțiune a fost explorat utilizând regresia multiplă. Pentru a evita
fenomenul de multicolinearitate, scorurile au fost centrate urmând procedura și recomandările
propuse de Aiken și West (1991). Variabila interacțiune s -a obținut multiplicând v ariabilele
centrate. Interacțiunea a explicat 2% din varianță în stima față de înfățișare ( t = -2.145, p = .033).
Așa cum este ilustrat în figura 2, panta de regresie a fost semnificativă doar pentru participanți cu
un nivel înalt de interiorizare a idealu lui de corp perfect.

Figura 3. Interacțiunea dintre IMC și interiorizarea idealului de corp perfect

3.5. Concluzii
Prezentul studiu a investigat efecte de gen și de vârstă asupra dimensiunilor imaginii
corporale într -un eșantion cu vârsta cuprinsă î ntre 15 și 20 de ani. Majoritatea participanților au
avut o greutate normală, ceea ce a permis explorarea specificului imaginii corporale într -o
populație fără probleme majore de greutate. Mai mult, numărul de persoane sub și
supraponderale a fost aproxima tiv egal.Un eșantion atât de echilibrat este mai puțin întâlnit,
numărul persoanelor cu supragreutate fiind în general mult mai mare în comparație cu cele
Interiorizarea idealului
Nivel ridicat β=-.12, t = -4.76*
Nivel mediu β=-.08, t = 0
Nivel scăzut β=-.03, t = -1.31

21
subponderale. Ne-am oprit la două dimensiuni ale imaginii corporale, mai precis la stima față de
înfățișare și la stima față de greutate, pentru a diferenția între evaluarea subiectivă a greutății și
evaluarea subiectivă a înfățișării. Am pornit de la ipoteza că stima față de înfățișare și stima față
de greutate vor varia de -a lungul vârstei, fiind diferit e în adolescența mijlocie în comparație cu
adolescența târzie și perioada de tranziție înspre adult tânăr. De asemenea ne -am așteptat ca
adulții tineri să înregistreze scoruri mai mici în interiorizarea idealului în comparație cu
adolescenții. Pentru a înț elege modul în care interiorizarea idealului modulează relația dintre
IMC și stima față de corp am încercat să identificăm un posibil efect de moderare.
În comparație cu fetele, băieții au înregistrat scoruri mai mari, atât în stima față de
înfățișare, câ t și în stima față de greutate.Analizând diferențele de gen în fiecare grup de vârstă,
am constatat că, în grupul de participanți cu vârsta peste 19 ani, aceste diferențe sunt
nesemnificative. Rezultatul este surprinzător, studiile anterioare arătând că, d eși diferențele de
gen se estompează în perioada adultă, ele rămân totuși semnificative. Numărul restrâns de
participanți din această grupă de vârstă ne împiedică să tragem concluzii ferme, dar rezultatul
atrage atenția asupra faptului că, în perioada adul tă, diferențele de gen sunt mai nuanțate. În acest
sens, Penkal și Kurdek (2007) au ilustrat empiric că un eșantion de adulte tinere și -a evaluat
trăsăturile feței dându -și scoruri mai mari decât băieții. Cercetările anterioare referitoare la
diferențele d e gen s -au centrat preponderent pe preocupări legate de greutate și, în majoritatea
cazurilor, au concluzionat că femeile sunt mai preocupate să își schimbe greutatea (McCabe &
Ricciardelli, 2003). Diferențele de gen în mulțumirea cu propria înfățișare au fost mai puțin
studiate și au dus la rezultate mixte. De exemplu, Shomaker și Furman (2009), evaluând
satisfacția cu propria înfățișare într -un grup de adolescenți cu vârsta între 16 și 19 ani, nu a u
identificat diferențe semnificative de gen.Grogan (2008) sugerează că subreprezentarea băieților
în dezvoltarea insatisfacției cu propriul corp este determinată de faptul că aceștia sunt mai puțin
preocupați de greutate și mai concentrați pe dezvoltarea masei musculare. Investigând incidența
preocupărilor cu ma sa musculară într -un eșantion de adulți tineri, Frederick, Azar, Haselton,
Buchanan, Peplau și Berezovskaya (2007) au arătat că mai mult de 50% dintre adulții tineri
chestionați s -au declarat nemulțumiți cu forma corpului.
Referitor la tendințele de vârstă , fetele au înregistrat diferențe semnificative în stima față
de înfățișare.Mai precis, fetele cu vârsta peste 19 ani s -au declarat mult mai satisfăcute cu propria
înfățișare în comparație cu fetele mai tinere. Acest rezultat este în acord cu studii anteri oare care
documentează faptul că odată cu trecerea de la adolescență înspre perioada adultă, persoanele
sunt mai mulțumite cu imaginea corporală (Holsen, 2012; Gillen & Lefkivitz, 2012). Așa cum s –
a menționat anterior, sunt însă studii care au arătat că re lația este inversă, înaintarea în vârstă
ducând la scăderea mulțumirii cu propriul corp (P resnell et al., 2003; Eisenberg et al., 2006;
Bucchianery et al., 2013). O posibilă explicație pentru rezultatul prezentului studiu poate fi
construită pornind de la faptul că participanții au avut, în mare parte, o greutate normală. Într –
adevăr, Bucchianery și colaboratorii (2013) au identificat o relație semnificativă între creșterea
IMC -ului de -a lungul vârstei și scăderea satisfacției. În prezentul eșantion, o ușo ară creștere în
nivelul satisfacției este posibil să se fi produs în asociere cu menținerea relativ constantă a IMC –

22
ului. În acest grup, IMC și stima față de greutate nu au variat semnificativ în funcție de
vârstă. Referitor la relația dintre IMC și stima f ață de corp, datele sugerează că participantele cu
vârsta cuprinsă între 19 și 20 de ani sunt mai mulțumite cu propria înfățișare în comparație cu
adolescentele mai tinere în contextul în care IMC -ul nu variază semnificativ.
O diferență semnificativă în nivelul interiorizării idealului a fost identificată între
participantele peste 19 ani și cele mai tinere. Adolescentele mai tinere au aderat într -o mai mare
măsură la idealul de atractivitate promovat în mass -media. În acest sens, într -o meta -analiză
comprehensivă, Groesz, Levine și Murnen (2002) au concluzionat că efectul vizualizării
imaginilor din mass -media este mai puternic pentru persoane sub 19 ani. În pr ezentul eșantion,
analize follow -up au confirmat rolul moderator al interiorizării idealului de atractivitate în relația
dintre IMC și stima față de înfățișare. În cazul fetelor cu un nivel scăzut al interiorizării, un IMC
ridicat nu a fost asociat cu o st imă scăzută față de înfățișare. Prin urmare, participantele care au
declarat că nu adoptă idealul de corp suplu, au fost mai mulțumite cu propria înfățișare în ciuda
unui IMC mai ridicat.
Studiu l are meritul de a ilustra empiric prezența unor diferențe sem nificative, în funcție
de vârstă, în mulțumirea cu propriul corp, arătând că stima față de înfățișare este mai mare înspre
adultul tânăr în comparație cu adolescența mijlocie și târzie, în timp ce stima față de greutate este
constantă. Diferența în mulțumi rea fetelor cu propria înfățișare pare să fie relaționată cu o
diferență în oglindă în interiorizarea idealului mai degrabă decât cu diferențe în IMC.
Interiorizarea idealului de corp perfect promovat în mass -media s -a dovedit a fi un predictor
relevant în explicarea stimei față de înfățișare, în special în adolescență.
Prezentul studiu a abordat o perioadă de dezvoltare în care cercetări anterioare au generat
rezultate contradictorii referitor la variația imaginii corporale de -a lungul vârstei. Rezultatul a
adus dovezi pe linia cercetărilor care au arătat că adolescența este o perioadă delicată în
dezvoltarea preocupărilor legate de imaginea corporală, tendința general acceptată fiind o
scădere a satisfacției o dată cu instalarea pubertății și o revenire t reptată înspre perioada adultă
(Smolak 2004). Adulții tineri sunt mai pozitivi decât adolescenții în relația cu propriul corp
(Gillen et al., 2012; Holsen, 2012).

Capitolul IV
Feedbackul relaționat înfățișării și stima față de corp
Particularitățile fizice ale corpului sunt într -o mică măsură responsabile pentru nivelul de
satisfacție și stima față de corp. O cantitate semnificativă de cercetări arată spre contextul social
care influențează modul în care o persoană se raportează la propriul corp, prin norma le
promovate în materie de înfățișare. Clar prefigurate în mass -media, aceste norme sunt adoptate
într-o măsură mai mare sau mai mică, de grupul restrâns din care individul face parte. Părinții și
prietenii sunt considerați ca având influențe semnificative asupra nivelului de mulțumire cu
propriul corp, prin întărirea idealului de corp perfect, modelarea unor preocupări exagerate cu
propriul corp, prin tachinări sau prin oferirea de feedback (Littleton & Ollendick, 2003 ).

23
Contextul social proximal format di n familie și alte persoane semnificative poate să întărească
efectul mass -mediei și să favorizeze dezvoltarea unor expectanțe nerealiste vis -à-vis de corp.
Vincent și McCabe ( 2000 ) investigând influențele directe din partea familiei și prietenilor
asupra mulțumirii cu propria înfățișare și tulburărilor alimentare la adolescenți cu vârsta cuprinsă
între 11 și 17 ani arată că influențele directe, mai degrabă decât calitatea relațiilor cu persoanele
semnificative, s -au dovedit a fi predictori ai insatisfacție i. Comparând influențe directe sub formă
de tachinări și feedback la adresa greutății cu modelarea preocupărilor legate de imaginea
corporală, Abraczinskas, Fisak și Barnes (2012) au identificat, de asemenea, argumente mai
puternice pentru prima categorie. Într-un studiu retrospectiv, pe un eșantion de tinere adulte,
autorii au concluzionat că influențele directe au fost relaționate cu IMC, părinții participanților
cu supragreutate adresând mult mai frecvente comentarii negative.
Dacă influențele negative sunt bine documentate în literatură, relevanța feedbackului
pozitiv în relație cu imaginea corporală a primit mult mai puțină atenție. Cele câteva studii
identificate sugerează că relația dintre feedbackul pozitiv despre înfățișare și imaginea corporală
este influențată de importanța acordată înfățișării și de nivelul satisfacției. Herbozo și Thompson
(2006), investigând frecvența și efectul feedbackului pozitiv și negativ într -un eșantion de adulte
tinere, au concluzionat că feedbackul pozitiv are uneori e fecte negative. În acest grup, persoanele
nemulțumite cu propriul corp, care nu investesc în managementul înfățișării au raportat faptul că
feedbackul pozitiv a avut un efect negativ asupra lor. Pe de altă parte, Herbozo, Menzel și
Thompson (2013), examinâ nd relația dintre feedback și tulburările alimentare într -un eșantion de
924 adulte tinere, au identificat o asociere pozitivă între feedbackul pozitiv despre înfățișare și
nivelul satisfacției.
Presiunea de a se conforma normelor promovate de grup în mat erie de înfățișare este mai
mare în adolescență decât în alte perioade de dezvoltare (Haines, Neumark -Sztainer, Hannan,
van den Berg &Eisenberg, 2008 ; Menzel, Schaefer, Burke, Mayhew, Brannick & Thompson,
2010) ceea ce face ca această perioadă să fie optim ă pentru studiul relației dintre factorii sociali
și imaginea corporală.

4.2. Obiective și ipoteze
Pornind de la aceste date, studiul de față își propune explorarea relației dintre feedbackul
direct cu privire la propriul corp, feedback atât pozitiv, cât și negativ, și stima față de corp. Vom
investiga această relație oprindu -ne atât la stima față de înfățișare, cât și la stima față de greutate
pentru a surprinde care dintre aceste două aspecte este explicat de frecvența comentariilor directe
pozitive sau negative. Ne așteptăm ca a tât feedbackul pozitiv, cât și cel negativ să contribui e la
stima față de corp. Frecvența feedbackului negativ va fi mai mare în condițiile unui IMC mai
ridicat.
De asemenea, intenționăm să explorăm potențiale diferențe de gen în frecvența cu care
adolescenții primesc feedback pozitiv și negativ relaționat înfățișării. Referitor la feedbackul din
partea familiei, în cazul fetelor feedbackul mamei va fi relevant în timp ce în cazul băieților,

24
feedbackul tatălui va avea o contribuți e semnificativă. În cazul băieților dar și în cazul fetelor,
prietenii vor contribui semnificativ la stima față de corp prin feedbackul oferit .

4.3. Metodologie
Participanți
Eșantionul cuprinde 330 de participanți (186 de fete și 144 de băieți) cu vârsta cuprinsă
între 15 și 20 de ani. Folosind ca limite în clasificarea greutății scorurile cut -off pentru
adolescenți, propuse de Cole (2000), 214 participanți (82.6%) au fost clasificați ca având
greutate normală, 20 (7.7%) au fost clasificați ca fiind subpon derali iar 25 (9.7%) au fost
încadrați în categoria de supragreutate. Indicele de masă corporală (IMC) a fost de 19.81 ( AS =
2.34) pentru fete, respectiv 22.14 ( AS = 2.98) pentru băieți.
Instrumente
Indicele de masă corporală (IMC)
IMC -ul s-a calculat împ ărțind valoarea greutății, exprimată în kilograme, la valoarea
înălțimii, exprimată în metru la pătrat (Kg / m²), informații raportate de participanți.
Stima față de corp
Autoevaluarea subiectivă a greutății și a înfățișării a fost măsurată cu subscalele Stima
față de greutate și Stima față de înfățișare din cadrul Scalei stimei față de corp , varianta pentru
adolescenți și adulți ( The Body Esteem Scale for Adolescents and Adults – BESAA ; Mendelson,
Mendels on & White 2001 ).
Feedbackul pozitiv și negativ rel aționat imaginii corporale
Frecvența feedbackului pozitiv și negativ a fost măsurată utilizându -se subscalele
Feedback pozitiv , respectiv Feedback negativ , din cadrul Scalei comentariilor verbale
relaționate înfățișării fizice (Verbal Commentary on Physica l Appearance Scale – VCOPAS ,
Herbozo & Thompson, 2006). Scala cuprinde afirmații generale referitoare la imaginea corporală
(ex. Tenul tău arată foarte bine .Felul în care te -ai îmbrăcat te arată gras(ă) .) Sarcina participanților a
fost de a estima frecvenț a cu care astfel de comentarii le -au fost adresate de părinți, prietenii
foarte apropiați sau de alte persoane.
4.4. Rezultate
4.4.1. Diferențe de gen în incidența feedbackului negativ
Scorurile medii ale feedbackului negativ sunt ilustrate în figura 3. L a nivel global nu s -au
identificat diferențe semnificative de gen în incidența feedbackului negativ ( M băieți = .95, AS =
.65; M fete = .89, AS = .66, t (330) = -.857, p = .392).

25

Figure 4. Frecvența percepută a feedbackului negativ
Indiferent de genul participanților, mama este cea care adresează cel mai frecvent
comentari negative. Aplicând teste t pentr u eșantioane perechi, am constatat că există o diferență
semnificativă între frecvența feedbackul ui primit de la mamă și cel primit de la cel mai bun / cea
mai bună prietenă, at ât pentru fete (t (186) = 8.918, p = .000) cât și pentru băieți ( t (144) = 5.821,
p = .000) . De asemenea, mama oferă semnificativ mai mult feedback decât tata, fetelor ( t (186) =
3.354, p = .001) dar și băieților ( t (144) = 3.165, p = .002).
4.4.2. Diferențe de gen în incidența feedbackului pozitiv
La nivel global, frecvența feedbackului pozitiv (Figura 4) este semnificativ mai mare la
fete ( t (330) = 2.976, p = .003). Fetele, cel mai frecvent, primesc feedback de la mamă și de la
cea mai bună prietenă. O serie de teste t pentru eșantioane perechi au fost aplicate pentru a
identifica dacă există diferențe semnificative între frecvența feedbackului provenit de la diferite
surse. Fetele primesc semnificativ mai mult feedback pozitiv de la mamă în comparație cu
feedbackul venit de la tată ( M feedback mama = 2.69, AS = .86; M feedback tata = 2.07, AS =
1.18; t (185)= 9.906, p = .000) și de la alte persoane ( M feedback alte persoane = 2.28, AS = .82;
t (185)= 6.424, p = .000).

26

Figura 5. Frecvența percepută a feedbackului pozitiv
Băieții, de asemenea, p rimesc cel mai frecvent feedback de la mama ( M = 2.34, AS = .85)
și de la cel mai bun prieten ( M = 2.32, AS = .90). Ambele tipuri de feedback au o frecvență
semnificativ mai crescută în comparație cu cel primit din partea tatălui ( M = 1.96, AS = 1.03;
mama – tata t(144) = 6.436, p = .000; prieten – tata t(144) = 4.602, p = .000) sau din partea altor
persoane ( M = 2.05, AS = .85; mama – alte persoane t(144) = 4.508, p = .000; prieten – alte
persoane t(144) = 5.483, p = .000).
4.4.3. Asocierea dintre frecven ța feedbackului și stima față de înfățișare și greutate
În eșantionul fetelor, am identificat o asociere moderată a feedbackului negativ primit de
la toate sursele explorate, cu stima față de înfățișare și greutate. Fetele care au declarat că
primesc feedb ack negativ în mod frecvent, au raportat o stimă scăzută atât față de înfățișare cât și
față de greutate. Referitor la feedbackul pozitiv, deși incidența a fost mai mare în comparație cu
cel negativ, asocierea cu stima față de înfățișare a fost scăzută dar semnificativă pentru
feedbackul provenit de la mama, tata și de la cea mai bună prietenă. În ceea ce privește greutatea,
IMC -ul a corelat cu feedbackul negativ, frecvența acestuia fiind mai ridicată în condițiile unui
IMC mai mare. În eșantionul băieților , frecvența feedbackului nu se asociază într -o atât de mare
măsură cu stima față de corp. Am identificat o asociere scăzută între stima față de înfățișare și
feedbackul pozitiv primit de la mama, tata și alte persoane. Stima față de greutate s -a asociat
doar cu feedbackul negativ al mamei. De asemenea, frecvența feedbackului corelează cu IMC -ul,
valori mari ale IMC -ului asociindu -se cu o frecvență ridicată a fe edbackului negativ.
Tabel 4. Asocierea dintre vârstă, IMC, stima față de înfățișare și greutate ș i frecvența feedbackului pozitiv
și negativ
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 Vârsta 1 .229** .067 -.093 -.130 -.116 -.064 -.113 -.067 -.073 -.070 -.131
2 IMC .288** 1 -.318** -.487** .293** .271** .217** .228** -.094 -.069 -.091 -.059
3 Stima față de
înfățișare -.145* -.164* 1 .740** -.410** -.468** -.397** -.443** .260** .154* .232** .121

27
4 Stima față de
greutate -.129 -.207** .623** 1 -.391** -.404** -.336** -.362** .170* .044 .146* .064
Feedback
negativ 5 Mama -.139 .330** -.121 -.165* 1 .835** .633** .660** .036 .008 -.007 -.003
6 Tata -.153 .290** -.063 -.076 .756** 1 .900** .944** .086 .072 .101 .113
7 Cel mai bun / cea
mai bună prietenă -.044 .268** -.056 -.046 .520** .892** 1 .812** .119 .060 .171* .068
8 Alte persoane -.189* .203* -.017 -.023 .558** .942** .802** 1 .079 .105 .107 .193**
Feedback pozitiv
9 Mama
-.209*
-.100
.252**
.151
.152
.077
.008
.055
1
.703**
.610**
.509**
10 Tata -.238** .003 .200* .121 .103 .173* .107 .211* .755** 1 .603** .634**
11 Cel mai bun /
cea mai bună
prietenă -.113 -.079 .143 .059 .049 .296** .406** .290** .587** .574** 1 .714**
Alte persoane -.303** -.175* .176* .061 .082 .266** .197* .345** .587** .610** .763** 1
Notă. * p < .05, **p < .01. În partea dreaptă sus sunt prezentate corelațiile în cazul fetelor ( N = 186) iar în partea stângă jos sunt prezentate
corelațiile în cazul băieților ( N = 144)

În predicția stimei față de înfățișare la fete, în condițiile controlului IMC -ului și vârstei,
feedbackul negativ primit din partea celei mai bune priete ne explică cel mai mult din varianța
criteriului . De asemenea,o cantitate semnificativă de varianță este explicată de feedbackul pozitiv
din partea mamei. Referitor la stima față de greutate, semnificative s -au dovedit feedbackul
negativ din partea mamei ș i din partea celei mai bune prietene. În predicția stimei față de corp la
băieți, modelul a explicat 11% din variația stimei față de înfățișare și 9% din variația stimei față
de greutate. Doar feedbackul negativ din partea mamei a contribuit semnificativ l a variația stimei
față de greutate.
4.5. Concluzii
În prezentul studiu am examinat relația dintre feedbackul asociat imaginii corporale și
stima față de greutate și înfățișare la participanți cu vârsta cuprinsă între 15 și 20 de ani. Spre
deosebire de alt e studii care explorează preponderent feedbackul negativ, am luat în considerare
atât frecvența feedbackului negativ, cât și a celui pozitiv. Mai mult, am solicitat participanților să
raporteze diferențiat feedbackul primit de la părinți și cel primit de l a prieteni sau de la alte
persoane.
Deși nu am identificat diferențe semnificative de gen în frecvența feedbackului, impactul
asupra stimei față de corp urmează patternuri diferite pentru fete și băieți. Mama este cel mai
frecvent inițiator al mesajelor de spre imagine corporală, indiferent de gen. Atât la fete cât și la
băieți, feedbackul mamei contribuie semnificativ la scăderea stimei față de greutate. În cazul
fetelor, rezultatul nu este surprinzător. De exemplu, Kluck (2012), examinând 168 de tinere cu
vârsta cuprinsă între 16 și 24 de ani, concluzionează că mama, mai degrabă decât tatăl, oferă
feedback negativ și încurajează controlul greutății. Vincent și Mc Cabe (2000) arată că
adolescentele, spre deosebire de adolescenți , poartă conversații cu mama de spre controlul
greutății. În cazul băieților, faptul că tot mama este cea care face cu predilecție comentarii
negative referitoare la imaginea corporală a acestora este oarecum contrar rezultatelor studiilor
anterioare. Ericksen, Markey și Tinsley (2003) au arătat că tatăl este responsabil pentru

28
modelarea atitudinii față de propriul corp la băieți. Stanford și McCabe (2005) au identificat că
mesajele venite de la cei doi părinți sunt la fel de relevante pentru stima față de corp a băieților.
Aceași tendinț ă a fost remarcată de Vincent și McCabe (2000) în studiul cărora frecvența
comentariilor venite de la ambii părinți a avut pondere aproximativ egală. Pentru rezultatele
prezentului studiu putem doar să speculăm o explicație, făcând trimitere la diferențe c ulturale. În
primul rând, în cultura românească, îngrijirea și educarea copiilor este într -o mai mare măsură
atribuția mamei decât a tatălui. În al doilea rând, tot ca un specific cultural, această temă a
înfățișării este posibil să nu fie considerată ca fiind “demn ă” pentru o discuție între tată și fiu.
Studii viitoare care să includ ă și variabila comunicare între tată și fiu ar putea să aducă un plus de
informații în acest sens.
IMC -ul s-a dovedit un corelat semnificativ al feedbackului negativ atât pentr u fete, cât și
pentru băieți. Persoanele cu un IMC ridicat au raportat o frecvență mai mare a comentariilor
negative. Mai mult, la băieți, feedbackul pozitiv din partea altor persoane s -a asociat cu IMC în
sensul că un IMC ridicat a corelat cu mai puține c omentarii pozitive. Faptul că un IMC ridicat
antrenează reacții verbale negative din partea celorlalți este bine documentat în literatură
(Menzel et al., 2010). Într -un studiu recent, Herbozo, Menzel și Thompson (2013) evaluând
aceste dimensiuni într -un eș antion de 924 adulte tinere, au arătat că participantele supraponderale
primesc mai frecvent feedback negativ în comparație cu cele cu greutate normală sau
subponderale.
În cazul fetelor, frecvența feedbackului explică variația stimei față de înfățișare și variația
stimei față de greutate.Pentru băieți, feedbackul contribuie semnificativ doar la stima față de
greutate, iar acest feedback vine de la familie, nu de la prieteni.
Feedbackul pozitiv, deși mult mai frecvent, pare să ajute mai puțin la mulțumirea cu
propriul corp. Pentru a identifica o posibilă cauzalitate sunt necesare date longitudinale. Relația
dintre feedbackul pozitiv și stima față de corp este o direcție de cercetare valoroasă pentru
realizarea de programe de prevenție a dezvoltării insatisfa cției. Faptul că feedbackul pozitiv, deși
frecvent, nu a contribuit în mod semnificativ la stima față de corp, ridică semne de întrebare
asupra modului în care trebuie abordată dezvoltarea unei imagini corporale pozitive. Așa cum
sugera Herbozo și Thompson (2006) feedbackul, de orice natură ar fi, poate să promoveze o
centrare excesivă pe propriului corp și o monitorizare exagerată a înfățișării, aspecte care, în
timp, pot deveni factori de risc în dezvoltarea insatisfacției. Este posibil ca astfel de progr ame să
fie mai eficiente dacă sunt direcționate spre dezvoltarea unor factori de protecție care să
faciliteze o imagine corporală pozitivă, cum ar fi stima de sine, decât dacă se acționează direct
asupra imaginii corporale.

Capitolul V
Investigarea rolulu i competențelor sociale și atletice în relația dintre feedback și stima față
de corp

5.1. Introducere

29
Competențe sociale
Acceptarea de către cei din jur este o problemă foarte serioasă pentru adolescenți. Ei simt
o nevoie imperioasă de a se integra în gru puri de aceeași vârstă , iar evaluările celorlalți vis -a-vis
de propria persoană sunt foarte importante . În acest cadru social, imaginea corporală este
modelată și întărită prin acceptare dependentă de înfățișare precum și prin conversații frecvente
despre înfățișare, prin presiunea grupului și prin frecvente comparări cu ceilalți (Jones et al.,
2006).
Suportul social și acceptarea socială sunt factori care atenuează insatisfacția față de
propriul corp. Ata, Ludden și Lally (2007) au studiat modul în care suportul social și presiunea
de a controla greutatea, presiune venită din partea familiei și a prietenilor sunt asociate imaginii
corporale în adolescență. Suportul social s-a dovedit a fi asociat cu o stimă de sine crescută.
Feragen, Kvalem, Rumsey și Bor ge (2010) au arătat că acceptarea socială a fost asociată cu
distress redus la persoane cu palatoschizis, sugerând că suportul social este o resursă relevantă de
reziliență. Suportul social este posibil să contracareze de asemenea efectele feedbackului neg ativ
relaționat înfățișării. Herbozo și Thompson (2006) sugerează că nu frecvența feedbackului este
factorul de risc ci impactul emoțional asociat. Prin urmare, în condițiile în care persoana se
percepe ca fiind acceptată de către cei din jur, frecvența fe edbackului negativ este posibil să nu
se asocieze cu o stimă față de corp scăzută.

Competențe atletice
Un alt aspect neglijat în studiul imaginii corporale este rolul competențelor fizice în
percepția propriului corp. Schilder (1935 -1978) , deși cunoscut î n literatura de specialitate ca
fiind cel care a conceptualizat imaginea corporală ca o reprezentare statică și rigidă, a subliniat
importanța mișcării în percepția relației dintre diferite părți ale corpului și conștientizarea
propriului corp. Intervievân d dansatori și instructori de aerobic despre imaginea corporală,
Hanley (2005) identifică faptul că în cazul acestora, experiențierea imaginii corporale este mai
degrabă holistică decât focalizată pe detalii. Superioritatea băieților în stima față de corp este
considerată ca datorându -se centrării pe competențele funcționale în defavoarea celor estetice
(Ricciardelli, McCabe, Holt & Finemore, 2003; Ricciardelli & McCabe, 2006). De asemenea,
explorând percepția funcționalității și esteticii corpului în adole scență, Abbot și Barber (2011)
concluzionează că implicarea în orice tipuri de sport , cu excepția dansului sau a baletului, este
asociată cu o valorizarea aspectului functional al corpului în detrimental celui estetic. Activitatea
fizică este recunoscută c a având efecte positive asupra stimei de sine (Fox, 2000) și asupra
imaginii corporale (Smolak, 2004). Utilizând un eșantion de studente, Richman și Schaffer
(2000) au investigat relația dintre implicarea în activități sportive și stima de sine, precum și
potențiali mediatori psihosociali ai acestei relații. Rezultatele lor au arătat că activitatea fizică
favorizează dezvoltarea competențelor fizice, a unei imagini corporale pozitive, a flexibilității de
gen, toate acestea ducând la o stimă de sine crescută . Participarea în diferite sporturi poate să
reducă insatisfacția nu doar prin centrarea pe aspectul funcțional ci și prin faptul că un astfel de

30
stil de viață favorizează reducerea anxietății relaționate expunerii înfățișării în fața altora.
Persoanele ca re practică diferite sporturi dezvoltă o oarecare flexibilitate vis -a-vis de
managementul înfățișării, experiențiind situații diverse de expunere a corpului . De aceea, este
posibil să nu manifeste rețineri în a -și “arăta ” corpul . Prin urmare, d eși studii p recedente au
evidențiat că încrederea crescută în propria imagine corporală a băieților este legată de o
focalizare mai ridicată pe corpul funcțional (Cash et al., 2002), nivele crescute de competențe
atletice contribuie la creșterea stimei față de înfățiș are și în cazul fetelor ( Lyu & Gill, 2012 ). În
această direcție, Haugen, Säfvenbom și Ommundsen (2011) au identificat că efectul activității
fizice asupra valorizării globale a sinelui este mediat de stima față de propriul corp și este chiar
mai puternic l a fete. Într-o cercetare asemănătoare, pe un eșantion de adulte tinere, Greenleaf,
Boyer și Petrie (2009) au concluzionat că efectele activității fizice asupra stimei de sine au fost
mediate de satisfacția față de imaginea corporală.
5.2. Obiective și ipot eze
Aceste date converg spre concluzia că atât competențele atletice cât și cele sociale
contribuie la o stimă crescută față de corp. Pornind de la modelul cognitiv -comportamental al
dezvoltării imaginii corporale, propus de Cash, conform căruia influențel e sociale interacționează
cu particularitățile individuale, contribuind astfel la satisfacția cu propriul corp, ne -am propus
testarea rolului competențel or sociale și atletice în relația dintre feedback ul negativ și stima față
de corp . Având dovezi empiric e pentru o strânsă relație dintre stima de sine și stima față de corp
(vezi secțiunea 1.9.2.2.) și pornind de la premisa conform căreia competențelor sociale și atletice
sunt dimensiuni relevante ale sinelui mai ales în adolescență (Harter, 1999), ne aștep tăm ca
acestea să contribuie la stima față de corp și să modereze efectul feedback -ului relaționat
înfățișării asupra stimei față de greutate și înfățișare .
5.3. Metodologie
Participanți
Eșantionul cuprinde 172 de participanți (97 fete și 75 băieți) cu vâ rsta cuprinsă între 15 și
18 ani. Folosind ca limite în clasificarea greutății scorurile cut -off pentru adolescenți, propuse de
Cole (2000), 155 participanți (82.9%) au fost clasificați ca având greutate normală, 20 (10.7%)
au fost clasificați ca fiind sub ponderali iar 12 (6.4%) au fost încadrați în categoria de
supragreutate. Indicele de masă corporală (IMC) a fost de 19.70 ( AS = 2.35) pentru fete,
respectiv 21.67 ( AS = 2.84) pentru băieți.
Instrumente
Indicele de masă corporală (IMC)
IMC -ul s-a calculat î mpărțind valoarea greutății, exprimată în kilograme, la valoarea
înălțimii, exprimată în metru la pătrat (Kg / m²), informații raportate de participanți.
Stima față de corp

31
Autoevaluarea subiectivă a greutății și a înfățișării a fost măsurată cu subscalel e Stima
față de greutate și Stima față de înfățișare din cadrul Scalei stimei față de corp , varianta pentru
adolescenți și adulți ( The Body Esteem Scale for Adolescents and Adults – BESAA ; Mendelson,
Mendels on & White 2001 ).
Feedbackul negativ relaționat i maginii corporale
Frecvența feedbackului negativ a fost măsurată utilizându -se subscala Feedback negativ ,
din cadrul Scalei comentariilor verbale relaționate înfățișării fizice (Verbal Commentary on
Physical Appearance Scale – VCOPAS , Herbozo & Thompson, 2 006).
Competențele sociale și atletice
Competențele sociale și atletice au fost măsurate utilizând subscala Abilități fizice și subscala
Relații sociale din cadrul Chestionarul descrierii sinelui (Self Description Questionnaire III ,
SDQIII, March, Ellis, Parada, Richards & Heubeck, 2005).S ubscala Abilități fizice (Physical
Abilities) cuprinde nouă itemi care conțin afirmații generale cu privire la competențele fizice așa
cum sunt percepute de participanți (de ex. Sunt neîndemânatic și am probleme de coord onare în
multe sporturi și activități fizice. Îmi place sportul și orice activitate fizică ). Subscala Relații
sociale cuprinde de asemenea nouă itemi care fac referire la calitatea relațiilor sociale (de ex.
Mă simt confortabil să vorbesc cu cei din jurul meu. Am puțini prieteni pe care să mă bazez ).
Autorii au raportat o bună consistență internă, valoarea Alpha Cronbach situându -seîntre .80 și
.89. În prezentul eșantion am obținut o valoare Alpha Cronbach de .88 pentru competențele
atletice, respectiv de .76 pentru competențele sociale.
5.4. Rezultate
5.4.1. Asocierea dintre competențe sociale, competențe atletice, stima față de corp și frecvența
feedbackului negativ
Competențele sociale și atletice corelează pozitiv cu stima față de înfățișare atât pentru
fete cât și pentru băieți (Tabelul 7). Participanții care s -au declarat mulțumiți cu propria înfățișare
au raportat un nivel ridicat al competențelor sociale și atletice. De asemenea, participanții care s –
au declarat mulțumiți cu propria greutate, au rapo rtat un nivel crescut al competențelor sociale, în
cazul fetelor, respectiv un nivel crescut al competențelor atletice, în cazul băieților. Pentru fete,
mulțumirea cu propria greutate este asociată succesului în cadrul relațiilor sociale. În schimb,
pentru băieți, competențele atletice sunt cele care se asociază cu stima față de greutate.Cât despre
feedbackul negativ, în eșantionul fetelor, atât competențele atletice cât și cele sociale s -au asociat
semnificativ cu feedbackul negativ relaționat imaginii cor porale. Fetele care au declarat că
primesc comentarii negative despre felul în care arată au raportat un nivel scăzut atât al
competențelor sociale cât și al celor atletice. Pentru băieți, feedbackul negativ nu a fost relevant
în relație cu percepția compe tențelor fizice și sociale.
Tabelul 7. Asocierea dintre stima față de înfățișare și greutate, competențe sociale și atletice și feedback
negativ
Coeficient de corelatie Pearson ( N=98 fete) 1 2 3 4 5 6

32
IMC (1) – -.318** -.487** -.073 -.013 .137
Stima față de înfățișare (2) – .740** .281** .205* -.414**
Stimafață de greutate (3) – .354** .169 -.348**
Competențe sociale (4) – .214* -.325**
Competențe atletice (5) – -.203*
Feedback negative – total (6) –
*p < .05, **p < .01
(N=90 băieți) 1 2 3 4 5 6
IMC (1) – -.108 -.157 .156 .010 .044
Stima față de înfățișare (2 ) – .635** .284** .305** -.123
Stimafață de greutate (3 ) – .110 .241* -.167*
Competențe sociale (4 ) – .327** .041
Competențe atletice (5 ) – -.026
Feedback negative – total (6 ) –
*p < .05, **p < .01

Pentru a observa în ce măsură putem prezice variația stimei față de înfățișare și greutate
pornind de la aceste corelate, am utilizat regresia multiplă ierarhică. Analizele au fos t realizate
separat pentru băieți și fete. La fete, în condițiile controlării IMC -ului și frecve nței feedbackului,
competențele sociale au contribuit atât la stima față de înfățișare ( F (4,93) = 9.032, p = .000, β =
.20, t = 2.147, p = .034), cu un R² sch imbare de .05 (p = .026) cât și la stima față de greutate ( F
(4,93) = 19.839, p = .000, β = .24, t = 2.970, p = .004), cu un R² schimbare de .06 (p = .007). La
băieți, în aceleași condiții, competențele atletice au contribuit semnificativ la stima față de
înfățișare ( F (4,76) = 3.571, p = .010, β = .22, t = 2.067, p = .042), cu un R² schimbare de .12 (p
= .005).

5.4.2. Rolul de moderator al competențelor sociale în relația dintre feedbackul negativ și stima
față de înfățișare și greutate

Pornind de la r ezultatele analizei de regresie conform căreia doar la fete am identificat o
contribuție semnificativă a competențelor sociale, în condițiile controlului frecvenței
feedbackului, am testat un potențial efect de interacțiune, utilizând regresia multiplă ier arhică. În
scopul evitării fenomenului de multicolinearitate, scorurile au fost centrate urmând procedura și
recomandările propuse de Aiken și West (1991). Variabila interacțiune s -a obținut multiplicând
variabilele centrate. În ecuația de regresie, în pri mul pas au fost introduse feedbackul negativ și
competențele sociale, iar în al doilea pas, produsul dintre cele două variabile centrate.Conform
rezultatelor, competențele sociale au moderat relația dintre feedback și stimă față de înfățișare,
dar nu au mo derat relația dintre feedback și stimă față de greutate.
Modelul a fost semnificativ în predicția stimei față de înfățișare ( F (3,94) = 9.130, p =
.000), explicând 22% din variația acesteia. Introdusă în pasul doi, interacțiunea a explicat 7% din
varianța stimei față de înfățișare. Așa cum este ilustrat în figura 5, panta de regresie este
semnificativă pentru participanții cu un nivel mediu și ridicat al competențelor sociale.

33
Pentru stima față de greutate, modelul a fost de asemenea semnificativ, ( F (3.94) = 7.297,
p = .000), explicând 18% din varianță. Interacțiunea dintre feedback și competențe sociale nu a
contribuit semnificativ la stima față de greutate.

Figura 5. Efectul de moderare al competențelor sociale în relația dintre
feedback și sti ma față de înfățișare

5.5. Concluzii
Studiul a avut ca scop identificarea unui potențial rol protectiv al competențelor sociale și
atletice în relația dintre feedbackul direct despre înfățișare și stima față de corp. Feedbackul
negativ despre imaginea corporal ă s-a dovedit un corelat semnificativ al competențelor sociale și
atletice doar pentru fete. Rezultatul poate fi explicat făcând trimitere la studii anterioare
referitoare în special la motivația fetelor pentru nonimplicarea în activități fizice. Studiind
modificări în implicarea în activități fizice de -a lungul adolescenței, Labbrozzi, Robazza,
Bertollo, Bucci și Bortoli (2013) au arătat că declinul în preferința pentru activități fizice, la fete,
se datorează nu doar creșterii IMC -ului ci și expectanțelor sociale. Presiunea socială coroborată
cu un control extern s -au dovedit a fi factori de risc în refuzul de a mai participa la activități
fizice (Gillison, Standage & Skevington, 2011). De exemplu, Jensen și Steele (2009) au arătat că
frecvența scăzută a p articipării la activități fizice, în cazul fetelor, a fost relaționată cu o incidență
mai mare a criticii referitoare la greutate. Relația nu s -a regăsit la băieți. În acest punct putem
doar să speculăm o legătură cauzală. Probabil feedbackul negativ duce la nonimplicare, fapt care
generează o autoevaluare negativă a competențelor atletice. Prezența, doar la fete, a relației
dintre competențele sociale și feedbackul negativ este de asemenea justificată și susținută de
studii anterioare. Fetele cred adesea c ă un corp perfect le va facilita integrarea socială (Jones,
2004; Gerner & Wilson, 2005)
Feedback negativ relaționat imaginii corporale
Stima față de înfățișare
ridicate β = -.53, t = -4.01, p = .000
medii β = -.30, t = -3.52, p = .000
scăzute β = -.07, t = -.80, p = .422

34
Numărul redus de participanți și datele autoraportate este posibil să fie responsabile
pentru faptul că abilitățile atletice ale fetelor nu au fost predictori relevan ți în relație cu stima față
de corp. O modalitate prin care am fi putut investiga aceste competențe ar fi un chestionar care să
măsoare frecvența implicării în diferite sporturi. Astfel datele obținute ar fi avut un grad mai
mare de obiectivitate. Mai mult , am fi obținut informații despre ce fel de activități fizice se
practică. Studii anterioare au arătat că implicarea în sporturi estetice cum ar fi baletul sau dansul
nu ar efecte benefice asupra stimei față de corp (Cumming & Duda, 2012).
Pornind de la re zultatele obținute, putem să concluzionăm că atât competențele atletice
cât și cele sociale sunt factori de protecție împotriva dezvoltării unei stime scăzute față de
înfățișare și greutate și pot să facă obiectul unor programe de intervenție pentru crește rea stimei
față de corp în adolescență. În ceea ce privește diferențele de gen, rezultatele sugerează că
imaginea corporală a fetelor este un fenomen impregnat mai puternic social decât imaginea
corporală a băieților. Competențele sociale sunt un factor de protecție care pare mult mai
relevant pentru fete. La băieți, competențele atletice sunt cele care primează.

Capitolul VI
Perfecționismului și interioriz area idealului de atractivitate promovat sociocultural în
relați e cu influențe sociale directe și sti ma față de corp

6.1. Introducere

În perioada adolescenței, idealul de atractivitate promovat în mass -media pare să se
bucure de mare popularitate atât în rândul băieților cât și al fetelor. Un corp suplu în cazul fetelor
și cât mai musculos în cazul băie ților este aspirația oricărui adolescent și nu numai. Reflectând o
conformație fizică mult diferită de media populației, aceste standarde sunt aproape imposibil de
atins. Presiunea exercitată de mass -media și întărită de persoanele semnificative, este cons iderată
un factor care contribuie la dezvoltarea tulburărilor alimentare (Hausenblas, Campbell, Menzel,
Doughty, Levine & Thompson, 2013). Deși, în mod virtual, toți adolescenții sunt expuși la astfel
de mesaje din mass -media, există o mare variabilitate î n populație, din punct de vedere al
adoptării acestui ideal ca standard personal (Dittmar & Haward, 2004). Studii calitative arată că
o mare parte din adolescenți evaluează critic imaginile promovate în mass -media și înțeleg că
reprezintă o realitate utopi că (Holmquivist & Frisén, 2012; Diedrichs, Lee & Kelly, 2011).
Dittmar (2009) sugerează că este important să identificăm care sunt factorii individuali care
mediază sau moderează relația dintre presiunea socioculturală de a adera la un corp perfect și
modu l în care adolescenții se raportează la propriul corp.
Unul dintre potențialii factori individuali de risc, puțin explorați în relație cu imaginea
corporală, deși ocupă un loc central în modelele tulburărilor alimentare, este nivelul
perfecționismului (Ba rdone -Cone, Wonderlich, Frost, Bulik, Mitchell, Uppala & Simonich,
2007). Persoanele perfecționiste își setează standarde înalte în diferite domenii ale vieții și percep
adesea că acceptarea de către cei din jur este dependentă de succesul personal (Jones, 2004).

35
Considerat pentru o lungă perioadă de timp ca fiind o variabilă unidimensională, perfecționismul
a fost descris în ultima vreme ca un construct multidimensional (Hewitt, Flett, Besser. Sherry &
McGee, 2003). Ca și consecință imediată în studiul ima ginii corporale, cercetătorii au făcut
demersuri pentru a identifica dimensiunile care sunt asociate cu un nivel scăzut al satisfacției cu
propriul corp. În acest sens, Sherry, Vriend, Hewitt, Sherry, Flett și Wardrop (2009) au
diferențiat între nevoia de a fi perfect și nevoia de a ascunde propriile imperfecțiuni și au arătat
că persoanele cu un nivel ridicat de insatisfacție față de propriul corp au înregistrat un puternic
impuls de a evita să își arate imperfecțiunile în fața celorlalți. Hewitt și Flett (1991) citați de
Grammas și Schwartz (2009) consideră că nevoia de a ascunde propriile imperfecțiuni este
generată de percepția că cei din jur cer prea mult de la un individ. Autorii numesc această
dimensiune perfecționism prescris social. Într -un eșantion de adulți tineri de gen masculin,
Grammas și Schwartz (2009) arată că acest tip de perfecționism este asociat cu interiorizarea
idealului de imagine corporală promovat în mass -media și cu dorința de a modifica masa
musculară . Adolescenții care consideră c ă este important să fie percepuți ca fiind perfecți sunt
probabil mult mai receptivi la modelele de corp perfect promovate în mass -media . Într-un studiu
anterior, McGee, Hewitt, Sherry, Parking și Flett (2005) au arătat că această nevoie este asociată
cu insatisfacție și tulburări alimentare doar în cazul persoanelor de gen feminin. La persoane de
gen masculin, perfecționismul orientat spre sine a fost identificat ca fiind asociat cu dorința de a
mări masa musculară (Davis, Karvinen & McCreary, 2005). Perfe cționismul orientat spre sine
presupune așteptări exagerate îndreptate spre propria persoană. În domeniul tulburărilor
alimentare, această dimensiune a fost relaționată cu un comportament alimentar restrictiv, fiind
un predictor relevant al tulburărilor an orexice (Bardone -Cone, 2007).
Puțin studiat este modul în care perfecționismul intervine în relația dintre influențele
socioculturale și dezvoltarea insatisfacției. Van den Berg, Thompson, Obremski -Brandon și
Coovert (2002) au arătat că perfecționismul pr edispune spre o receptivitate crescută spre cei din
jur și o comparare frecventă cu aceștia. Studiul a relevat că perfecționismul este mai degrabă un
factor distal, relaționat influențelor socioculturale, factor care declanșează mecanisme cum ar fi
recepti vitatea crescută față de idealul de atractivitate promovat în mass -media. Boone, Soenens și
Braet (2011) aduc de asemenea dovezi în acets sens. Pornind de la teoria socioculturală a
dezvoltării tulburărilor alimentare, au explorat în ce măsură perfecționis mul și atitudinea față de
idealul de atractivitate contribuie la dezvoltarea insatisfacției și a simptomelor bulimice, într -un
eșantion de adolescenți. Credința că trebuie să apar în fața celorlalți ca fiind perfect a contribuit
atât în mod direct cât și m ediat de presiunea de a adera la idealul de atractivitate și de dezvoltarea
insatisfacției, la apariția, doi ani mai târziu, a simptomelor bulimice. Perfecționismul concretizat
în standarde personale înalte a contribuit la apariția simptomelor bulimice doa r mediat de
mecanismele mai sus amintite. În respectivul eșantion nu s -au identificat diferențe semnificative
de gen. Într -un studiu transversal, pe un eșantion de adulte tinere, Tissot și Crawther (2008) au
evidențiat rolul mediator al interiorizării idea lului în relația dintre perfecționismul prescris social
și simptomele bulimice. Mai mult, cercetătorii au identificat o relație de mediere parțială între
perfecționismul prescris social și interiorizarea idealului, perfecționismul orientat spre sine având

36
calitatea de mediator. Cu alte cuvinte, percepția că cei din jur exercită o presiune pentru a atinge
perfecțiunea, duce la interiorizarea idealului sociocultural de imagine corporală cu atât mai mult
cu cât o persoană dezvoltă cerințe exagerate față de sin e. Perfecționismul centrat pe sine pare o
variabilă mult mai apropiată de interiorizarea idealului, interpunându -se între aceasta și
perfecționismul prescris social. Într -un studiu longitudinal mult mai recent, Wojtowicz și Ranson
(2012), explorând nivelul de interiorizare al idealului în materie de imagine corporală,
perfecționismul, stima de sine și IMC, au arătat că doar ultimele două variabile au fost predictori
semnificativi ai creșterii insatisfacției pe parcursul unui an, la adolescente de 15 ani.
Perfecționismul, deși asociat tachinărilor despre greutate, nu a contribuit la creșterea
insatisfacției. Totuși, date despre relația dintre perfecționism și anxietate socială sugerează că
este plauzibil ca un nivel ridicat al perfecționismului să medieze înt re influențele socioculturale
și mulțumirea față de propriul corp. De exemplu, într -un studiu referitor la relația dintre
perfecționism, feedback social, depresie și anxietate socială, Nepon, Flett, Hewitt și Molnar
(2011) au arătat că perfecționismul pre scris social și nevoia de a apărea ca fiind perfect în fața
celorlalți s -au asociat cu feedbackul negativ și au contribuit la un nivel ridicat al anxietății
sociale. Pers oanele cu un nivel ridicat al perfecționismului interpersonal au reacționat intens la
feedbackul social negativ.
Rezultatele contradictorii, numărul limitat de studii dar și relevanța acestui factor de risc
în dezvoltarea tulburărilor alimentare justifică necesitatea investigării relației dintre
perfecționism, interiorizarea idealului de corp perfect, influențe socioculturale și stima față de
corp.
Așa cum am menționat mai sus, idealul promovat în mass -media este adesea întărit de
persoanele din cercul soc ial restrâns. O modalitate mai subtilă de influențare a imaginii
corporale, în comparație cu feedbackul direct oferit de cei din jur, sunt conversațiile relaționate
înfățișării. Mai ales în adolescență, conversațiile despre înfățișare, greutate și manageme ntul
acestora sunt un subiect frecvent de discuții. O cantitate semnificativă de studii a documentat
existența unei relații între conversații pe tema supragreutății și dezvoltarea insatisfacției vis -a-vis
de propriul corp și a tulburărilor alimentare (Cash et al, 2002; Compeau & Ambwani, 2013;
Tompkins, Martz, Rocheleau & Bazzini, 2009; Warren, Holland, Billings & Parker, 2012 ). De
exemplu, Warren și colaboratorii (2012) au ilustrat asocierea dintre conversații despre greutate,
nivelul satisfacției și dor ința de a avea un corp suplu,într -un studiu pe un eșantion de adulte
tinere. Utilizând un design experimental, Stice, Maxfield și Wells (2003) au arătat că expunerea la
conversații despre supragreutate și despre presiunea socioculturală de a avea un corp su plu au
dus la creșterea insatisfacției. Efectul a fost moderat de nivelul inițial al interiorizării idealului, al
satisfacției și al suportului social.
Nu doar conversațiile despre greutate au efecte negative în relație cu imaginea corporală.
Într-un stud iu transversal, pe un eșantion de adolescenți, Jones, Vigfudottir & Lee (2004) au
arătat că frecvența implicării în conversații generale pe tema înfățișării s -a asociat cu nivelul
interiorizării idealului și al satisfacției. Prezent pentru ambele genuri, e fectul a fost mai puternic
pentru fete. Încercând să identifice conținutul acestor conversații printre persoane de gen

37
masculin, Engeln, Sladek și Waldron (2013) au arătat că acest tip de conversații sunt direcționate
de regulă spre masa musculară , spre fo rma corpului și spre greutate . S-a sugerat că adolescenții
participă la astfel de discuții nu neapărat dintr -o preocupare sinceră cu propria înfățișare ci, de
multe ori, din nevoia de a se integra și de a fi acceptați de grup (Jones, 2004; Tompkins et al.,
2009).
6.2. Obiective
Pornind de la aceste date, prezentul studiu își propune investigarea relației dintre
conversații despre înfățișare, perfecționism, interiorizarea idealului și stima față de corp. Un prim
obiectiv este acela de a investiga dacă aces te conversații contribuie la stima față de înfățișare și
greutate. De asemenea, intenționăm să explorăm dacă nivelul perfecționismului este un predictor
al stimei față de corp și al interiorizării idealului. Un alt obiectiv al studiului este acela de a
investiga calitatea perfecționismului și interiorizării idealului de a media între influențe sociale și
stima față de corp. Pornind de la studii anterioare care sugerează că perfecționismul este un
factor distal care favorizează interiorizarea idealului, vom analiza măsura în care nivelul
interiorizării mediază între perfecționism și stima față de corp.
6.3. Metodologie
Participanți :
Eșantionul cuprinde 269 participanți (119 fete și 150 băieți) cu vârsta cuprinsă între 15 și
19 ani. Folosind ca limite în clasi ficarea greutății scorurile cut -off pentru adolescenți, propuse de
Cole (2000), 214 participanți (82.6%) au fost clasificați ca având greutate normală, 20 (7.7%) au
fost clasificați ca fiind subponderali iar 25 (9.7%) au fost încadrați în categoria de supr agreutate.
Indicele de masă corporală (IMC) a fost de 19.81 ( AS = 2.34) pentru fete, respectiv 22.14 ( AS =
2.98) pentru băieți.
Instrumente
Indicele de masă corporală (IMC)
IMC -ul s-a calculat împărțind valoarea greutății, exprimată în kilograme, la valoa rea
înălțimii, exprimată în metru la pătrat (Kg / m²), informații raportate de participanți.
Stima față de corp
Autoevaluarea subiectivă a greutății și a înfățișării a fost măsurată cu subscalele Stima
față de greutate și Stima față de înfățișare din cadr ul Scalei stimei față de corp , varianta pentru
adolescenți și adulți ( The Body Esteem Scale for Adolescents and Adults – BESAA ; Mendelson,
Mendels on & White 2001 ).
Interiorizarea idealului sociocultural al imaginii corporale
Nivelul interiorizării idealu lui a fost măsurat cu subscala numită Internalizare, a Scalei
atitudinilor socioculturale față de înfățișare ( Socio -cultural Attitudes towards Appearance Scale –
SATAQ , Hei nberg, Thompson & Stormer, 1994).
Perfecționismul centrat pe sine și perfecționismul prescris social

38
Cele două dimensiuni ale perfecționismului au fost măsurate utilizând Scala
perfecționismului la copii și adolescenți ( Child and Adolescent Perfectionism Scale – CAPS -14,
O’Connor, Dixon & Rasmussen, 2009 ). Subscala Perfecționism prescris social ( Socially
Prescribed Perfectionism, SPP ) conține șapte itemi care surprind percepția că cei din jur cer prea
mult de la un individ (ex. Familia mea se așteaptă să fiu perfect. Oamenii cer de la mine mai
mult decât pot eu să ofer ). Autorii au rapo rtat o valoare corespunzătoare a Alpha Cronbach de
.85. În acest studiu, subscala a avut o bună consistență internă cu o valoare a Alpha Cronbach de
.82. Subscala Perfecționism orientat spre sine ( SelfOriented Perfectionism, SOP ) conține de
asemenea șapte itemi care măsoară nevoia de a fi perfect (ex. Încerc să fiu perfect în tot ceea ce
fac.). Valoarea Cronbach Alpha raportată de autori a fost de .76. În acest studiu, subscala a avut
o bună consistență internă cu o valoare a Alpha Cronbach de .74.
Conversa ții relaționate înfățișării
Frecvența implicării în conversații despre înfățișare a fost măsurată utilizând subscala
Conversații despre înfățișare (Appearance Conversation with friends ) din cadrul scalei Peer
Appearance Culture , Jones, Vigfusdottir & Le e, 2004 . Scala este constituită din cinci itemi care
se referă la conversații pe tema aspirațiilor și managementului înfățișării (ex. Vorbesc adesea cu
prietenii mei despre cum să facem să arătăm mai bine. Vorbesc adesea cu prietenii mei despre
cum ne -ar plăcea să arătăm ). În prezentul eșantion, am obținut o valoare Cronbach Alpha de .81
pentru fete și de .77 pentru băieți.

6.4. Rezultate
Fetele care aderă la idealul de corp perfect promovat în mass -media își impun standarde
personale înalte și percep că c ei din jur așteaptă ca ele să fie perfecte. Frecvența implicării în
conversații relaționate înfățișării se asociază cu ambele dimensiuni ale perfecționismului.
În eșantionul băieților, ambele tipuri de perfectionism corelează cu stima față de
înfățișare, c u nivelul de interiorizare al idealului și cu frecvența implicării în conversații
relaționate înfățișării. Stima față de greutate se asociază doar cu perfecționismul centrat pe sine.
Pentru a explica măsura în care perfecționismul și nivelul de interioriz are al idealului
contribuie la stima față de corp, în condițiile controlului influențelor socioculturale și a l IMC-
ului, am utilizat regresia multiplă ierarhică separat pentru fiecare ge n. Indicele de masă corporală
a fost introdus în primul pas, urmat fii nd de frecvența implicării în conversații despre înfățișare,
în pasul doi. În pasul trei a fost introdus nivelul de interiorizare a idealului și cele două
dimensiuni ale perfecționismului, având ca și variabile dependente stima față de înfățișare și
stima față de greutate.
În eșantionul fetelor, modelul de regresie a explicat o cantitate semnificativă de varianță
atât pentru stima față de înfățișare [ F(5,97) = 13.37, p = .000] cât și pentru stima față de greutate
[F(5,97) = 13.38, p = .000]. R² schimbare a fost semnificativ pentru fiecare pas. Referitor la
stima față de înfățișare, rezultatele demostrea ză că în condițiile controlului indicelului de masă
corporală și al conversațiilor relaționate înfățișării, perfecționismul prescris social (β = -.26, t = –
2.72, p < .001) și interiorizarea idealului (β = -.38, t = -4.268, p < .001) sunt predictor i relevanți.

39
Cât despre stima față de greutate, doar nivelul de interiorizare al idealului (β = -.33, t = -3.778, p
< .001) s-a dovedit a fi predictor semnificativ în condițiile controlului influențelor mai sus
menționate. Contrar ipotezei, nivelul perfecționismului centrat pe sine nu a contribuit
semnificativ la stima față de înfățișar e și greutate în cazul fetelor.
În eșantionul băieților , modelul de regresie a expli cat o cantitate de varianță mult mai
redusă dar semnificativă atât pentru stima față de înfățișare [ F(5,137) = 3.94, p = .002] cât și
pentru stima față de greutate [ F(5,137) = 3.10, p = .011]. În predicția stimei față de înfățișare,
R² schimbare a fost semnificativ doar pentru pasul trei. În condițiile controlului IMC -ului și
conversațiilor despre înfățișare, nivelul perfecționismului centrat pe sine (β = -.19, t = -2.168, p <
.05) și nivelul de interiorizare al idealului (β = -.18, t = -2.159, p < .05) s-au dovedit a fi predictori
relevanți ai stimei față de înfățișare. Pentru stima față de greutate, R² schimbare a fost
semnificativ pentru primul pas și la limită pentru pasul trei. Doar IMC -ul (β = -.20, t = -2.437, p
< .05) și interiorizarea idealului (β = -.19, t = -2.191, p < .05) au explicat o canti tate semnificativă
de varianță.

6.4.1. Analiza de mediere pentru relația dintre conversații despre imaginea corporală și
stima față de corp, având ca mediatori perfecționismul și interiorizarea idealului
Efectu l de mediere multipl ă al interiorizării idealului și al perfecționismului prescris
social, în relația dintre frecvența conversațiilor pe tema înfățișării și stima față de înfățișare, a
fost testat utilizând metoda lui Preacher și Hayes (2008), metodă care permite compararea mai
multor mediatori. Metoda pornește de la asumpția că există relații semnificative între toate
variabilele incluse în model. Dintre potențialele modele de mediere, s -a dovedit a respecta
condițiile inițiale relația dintre frecvența con versațiilor despre înfățișare și stima față de înfățișare
având ca mediatori interiorizarea idealului și perfecționismul prescris social. P recondițiile au fost
satisfăcute doar în cazul fetelor. Î n diagrama de mai jos sunt reprezentate rezultatele analizei de
mediere.

Figura 6. Diagrama medierii pentru relația dintre conversații despre înfățișare și stima față de înfățișare
Conversații
relaționate înfățișării
Stima față de
înfățișare (fete)
Interiorizarea
idealului
-.23*
-.05 NS
Perfectionism
prescris social

40
Toți coeficienții de regresie beta au fost semnificativi, la pragul de p < .05 (vezi Figura 6 ). R²
schimbare a fost semnificativ (R² = .14, p = .0001). Adăugarea mediatorilor la ecuația de regresie
a scăzut semnificativ procentul de varianță al stimei față de înfățișare explicat de convers ații
relaționate înfățișării, medierea fiind totală.

6.4.2. Analiza de me diere pentru relația dintre dimensiunile perfecționismului și stima față de
corp, având ca mediator interiorizarea idealului

În concordanță cu criteriile privind analiza de mediere simplă (Baron & Kenny, 1986),
am verificat dacă nivelul interiorizării și d imensiunile perfecționismului satisfac condițiile
necesare ca variabile mediator a le relației dintre influențele sociale sub formă conversații
relaționate înfățișării și stima față de înfățișare și greutate . Astfel, predictorul trebuie să fie
semnificativ asociat atât cu mediatorul, cât și cu variabila dependentă, iar după controlarea
efectelor mediatorului, relația dintre predictor și variabila dependentă ar trebui să se reducă
parțial sau total, pierzându -și semnificația, în cazul unei medieri totale. Respectând aceste criterii
de mediere am verificat dacă interiorizarea idealului de corp perfect satisfice condițiile necesare
ca variabilă mediator a relației dintre dimensiunile perfectionismului și stima față de înfățișare și
greutate separat pentru fete și băieți. Dintre cele opt modele rezultate, două s -au dovedit a
respecta condițiile de asociere. Pentru fete, interiorizarea idealului s -a dovedit a fi potential
mediator al relației dintre perfecționismul prescris social și stima față de înfățișare. Pent ru băieți,
interiorizarea idealului a respectat condițiile de mediere a relației dintre perfecționismul centrat
pe sine și stima față de înfățișare. Rezultatele analizelor de regresie sunt prezentate în figura 7.

Perfecționism
prescris social
Stima față de
înfățișare (fete)
Interiorizarea
idealului
-.339* **
(-.208*)
Sobel test -2.705, SE = .042,
p=.006
Perfecționism
orientat spre sine
Stima față de
înfățișare (băieți)
Interiorizarea
idealului
-.257* *
(-.217* )
Sobel test -1.753, SE = .020,
p=.079

41
Figura 7. Diagrama medierii pentru relația dintre perfecționismul prescris social și stima față de înfățișare
și pentru relația dintre perfecționism orientat spre sine și stima față de înfățișare
Toți coeficienții de regresie au fost semnificativi la pragul de p< .05. Adăugarea mediatorilor la
ecuația de regresie a scăzut semnificativ procentul de varianță al stimei față de înfățișare explicat
de perfectionism. La fete, interiorizarea idealului a mediattotalrelația dintre perfecționismul
prescris social și stima față de înfățișare. La băieți, deși procentul de varianță a scăzut
semnificativ, testul Sobel nu a confirmat prezența medierii.
6.6. Concluzii
Concentrarea pe perfecționism, ca variabilă psihologică în relație cu imaginea corporală,
a dus la evidențierea unor notabile diferențe de gen. Dimensiunea socială a perfecționismului a
fost relevantă pentru fete, în timp ce dimensiunea individuală a contribuit la imaginea corporală a
băieților. Dacă, de exemplu, afectivitatea negativă și stima de sine sunt mai relevante pentru fete,
în dezvoltarea insatisfacției (Ricciardelli, 2003), perfecționismul pare să fie o dimensiu ne care
merită atenție în explorarea mulțumiri cu propriul corp, în special la persoane de gen masculin.
Luând în considerare faptul că am utilizat un design transversal, nu putem să emitem
concluzii referitoare la relații temporale între variabilele test ate prin analize de mediere. De
asemenea, utilizarea unei scale care nu a făcut trimitere directă la nemulțumirea față de masa
musculară este posibil să fie cauza pentru care nu am identificat conversațiile despre imaginea
corporală ca fiind predictori ai nivelului satisfacției la băieți . Tot cu privire la scale, un
instrument care să măsoare nivelul perfecționismului specific imaginii corporale ar putea fi mult
mai valoros în a surprinde mecanismele care contribuie la dezvoltarea imaginii corpole. În acest
sens, Young și Stoeber (2012) au dezvoltat o scală a perfecționismului în materie de înfățișare
fizică ( Physical Appearance Perfectionism Scale ), scală compusă din două subscale: Îngrijorare
legată de imperfecțiunea fizică ( Worry about imperfection ) și Sp eranța de a avea un corp perfect
(Hope for perfection ). Cu toate acestea, studiul are meritul de a aduce dovezi empirice pentru
faptul că perfecționismul favorizează interiorizarea idealului și contribuie la stima față de
înfățișare diferit în funcție de g en. Luând în considerare numărul în creștere al preocupărilor
legate de imaginea corporală în rândul bărbaților (Adams, Turner & Bucks, 2005), înțelegerea
factorilor de natură individuală, care contribuie la dezvoltarea imaginii corporale, are implicații
clinice deosebite, permițând identificarea domeniilor de intervenție. În termeni de prevenție,
rezultatele sugerează că o stimă crescută față de corp este favorizată de o intervenție asupra
nivelului perfecționismului. Dacă la băieți, este benefică o centr are pe particularitățile
individuale, la fete, intervenția este recomandat să se direcționeze înspre factorii sociali.

Capitolul VII
Testarea efectelor expunerii la imagini care reprezintă idealul de atractivitate promovat
socio -cultural asupra nivelului anxietății relaționate înfățișării în contexte sociale.

42
7.1. Introducere
Efectul negativ al mass -mediei în dezvoltarea insatisfacției față de propriul corp este bine
documentat în literatură prin variate designuri de cercetare (Groesz, Levine & Murnen; Gra be,
Ward & Hyde, 2008; Grogan, 2008). Studii experimentale arată că este suficient ca o persoană să
vizualizeze, pentru scurt timp, imagini care conțin idealul de atractivitate promovat sociocultural,
pentru a dezvolta emoții negative față de felul în care arată (Hausenblass, 2013). Efectul este mai
puternic pentru persoane de gen feminin (Grogan, 2008) dar mai puțin studiat în eșantioane de
gen masculin (Labre, 2002; Blond, 2008). De asemenea, efectul este mai puternic în adolescență
(Want, 2009). Principa lele mecanisme considerate responsabile pentru această relație sunt
adoptarea idealului de corp perfect promovat în ma ss-media și compararea socială.
Majoritatea studiilor care evaluează efectul expunerii la imagini din media se
concentrează pe efectul asupra evaluării intrapersonale, arătând că expunerea chiar pentru un
scurt interval de timp, duce la creșterea nemulțumirii față d e propriul corp. Puțin se știe însă
despre efectul asupra evaluării interpersonale. Adolescenții în special sunt preocupați de cum
sunt percepuți de ceilalți. Succesul în managementul înfățișării este validat în context social,
interpersonal. În acest sens , Choi, Leshner și Choi (2008) emit ipoteza că este posibil ca de fapt
nu atitudinea noastră față de conceptul de corp perfect să fie factorul de risc ci percepția
atitudinii celorlalți, în special a persoanelor semnificative.

7.2. Obiective și ipoteze
Pornind de la aceste aspecte, prezentul studiu își propune examinareaefectelor vizualizării
unor imagini, care ilustrează idealul de corp perfect, asupra nivelului anxietății relaționate
imaginii c orporale, la adolescenți.
Ipoteze
1. Expunerea la reprezentări vizuale ale idealului de atractivitate în comparație cu
imagini neutre, duce la creșterea nivelului anxietății relaționate expunerii corpului în
context social
2. Persoanele care au adoptat idealul de corp perfect ca standard personal vor înregistra
un nivel mai crescut al anxietății în comparație cu participanții care nu aderă la acest
standard
3. Stima față de înfățișare și greutate moderează efectul expunerii, astfel încât o stimă
crescută va duce la un efect semnificativ mai mic în comparație cu o stimă ridicată.
4. Genul subiecților va modera relația astfel încât impactul asupra fetelor va fi
semnificativ mai mare decât impactul asupra băieților.

7.3. Metodologie
Participanți:
La experiment au particip at 131 de adolescenți (82 fete) cu vârsta cuprinsă între 15 și 16
ani. IMC -ul a înregistrat o valoare medie de 19.71 ( AS= 2.25) pentru fete, respectiv de 20.4 ( AS
= 2.82) pentru băieți.

43
Instrumente:
Imagini din mass -media
Imaginile care reprezintă idealul de atractivitate au fost selectate din reviste care promovează
diferite produse, pornind de la procedura propusă de Dittmar și Howard (2004). Inițial au fost
alese 20 de imagini ale unor fete cu un corp suplu, 20 de imagini ale unor bărbați cu un corp
musculos și 20 de imagini neutre care conțin reclame la diferite produse nerelaționate înfățișării
(ex. Reclame la telefonia mobilă, la coca -cola etc). Pentru a selecta cele șase imagini finale, am
realizat un studiu pilot având ca participanți, 30 de adolesc enți cu vârsta cuprinsă între 15 și 16
ani. Pe baza unui chestionar, aceștia au evaluat atractivitatea modelelor. Imaginile au fost
prezentate aleator fiecărui participant pentru a evita raportarea răspunsului la imaginea
precedentă. Pentru imaginile neutr e, criteriile de selecție au fost calitatea imaginii, originalitatea
reclamei și lipsa oricărei asocieri cu idealul de corp perfect. Pornind de la scorurile obținute au
fost selectate șase imagini finale pentru fiecare gen și șase imagini neutre.
Stima fa ță de înfățișare și greutate
Autoevaluarea subiectivă a greutății și a înfățișării a fost măsurată cu subscalele Stima
față de greutate și Stima față de înfățișare din cadrul Scalei stimei față de corp , varianta pentru
adolescenți și adulți ( The Body Este em Scale for Adolescents and Adults – BESAA ; Mendelson,
Mendelson & White, 2001 ).
Interiorizarea idealului de corp perfect
Nivelul interiorizării idealului de corp perfect a fost măsurat cu subscala numită
Internalizare, a Scalei atitudinilor sociocultura le față de înfățișare ( Socio -cultural Attitudes
towards Appearance Scale – SATAQ , Hei nberg, Thompson & Stormer, 1994).
Anxietatea socială relaționată înfățișării
Nivelul anxietății relaționate expunerii a fost evaluat utilizând Scala anxietății sociale re laționate
înfățișării ( Social physique anxiety scale, Hart, Leary & Rejeski, 1989; Ginis, Murru, Conlin &
Strong, 2011). Scala conține nouă itemi care măsoară anxietatea experiențiată în condițiile
expunerii înfățișării în fața celorlalți, mai precis când individul anticipă că ceilalți îi evaluează
sau ar putea să îi evalueze negativ înfățișarea. (ex. Sunt îngrijorat că ceilalți îmi evaluează
greutatea sau trăsăturile fizice. Mă simt confortabil cu aspectul meu fizic așa cum îl văd
ceilalți. ). Ginis și cola boratorii au adaptat varianta inițială astfel încât scala să fie folosită atât
pentru măsurarea anxietății ca stare (instrucțiunea pentru participanți a fost: Indică măsura în
care simți em oțiile descrise de fiecare item ) cât și pentru măsurarea anxietății ca trăsătură
(instrucțiunea pentru participanți a fost: Indică gradul în care afirmația te caracterizează ).
Autorii au raportat o valoare Cronback Alpha de cel puțin .70. În acest studiu, pentru anxietatea
ca trăsătură am obținut .89, iar pentru anxietate a ca stare am obținut o valoare de .82.
Statutul socio -economic
Pentru a evalua statutul socio -economic al familiei, am solicitat participanților să răspundă,
utilizând o scală cu cinci trepte, la următorul item: Cum apreciezi traiul familiei tale în
comp arație cu cei din comunitatea în care în care locuiești? Cinci participanți (3.8%) au declarat
că nivelul socioeconomic este sub medie, 71 participanți (54.2%) au selectat nivelul mediu, 46

44
participanți (35.1%) consideră că se situează peste medie, iar nou ă participanți (6.9%) au ales
varianta – mult peste medie.
Procedură
Colectarea datelor s -a realizat în două etape la interval de două săptămâni.În prima etapă,
participanții au fost împărțiți aleator în două grupe.Un grup a avut sarcina de a evalua imag ini
care reprezintă idealul de corp perfect, iar al doilea grup a avut sarcina de a evalua imagini
neutre. Criteriile au fost: originalitatea reclamei, caracterul informativ și atractivitatea
personajelor. Sarcina experimentală a fost administrată sub pret extul realizării unui studiu de
marketing , pentru a distrage atenția de la scopul real al cercetării. În acest sens, am construit o
serie de întrebări adiționale referitoare la particularitățile materialelor publicitare. În final,
participanții au completa t scala anxietății relaționate înfățișării, împreună cu un set de întrebări
referitoare la competențe sociale, întrebări utilizate cu scopul de a camufla rolul scalei. În a doua
etapă s -a administrat un chestionar care a vizat măsurarea stimei față de corp , a interiorizării
idealului și a nivelului anxietății relaționate înfățișării. S -au colectat de asemenea date
demografice referitoare la vârstă, greutate, înălțime și statutul socio -economic. Pentru ca
participanții să nu suspecteze o legătură între cele două studii, materialele au fost administrate de
două persoane diferite.

7.4. Rezultate
Deoarece asignarea participanților la grupul experimental și la cel de control a fost
aleatoare, am aplicat o serie de teste t pentru eșantioane independente pentru a identifica
potențiale diferențe între cele două grupe . Rezultatele au fost nesemnificative atât pentru
variabilele demografice (statut socioeconomic, IMC) cât și pentru corelatele imaginii corporale
(stima față de înfățișare și greutate, interiorizarea id ealului și anxietatea relaționată
înfățișării).Toate valorile lui t au fost mai mici de 1.062. Analiza corelațională dintre indicatorii
demografici și variabilele de interes, ilustrează o corelație semnificativă între statutul socio –
economic și nivelul anxi etății din pretest (r = -.191, p = .02) și din posttest (r = -.216, p = .01),
motiv pentru care, în analizele ulterioare va fi introdusă ca și covariată alături de nivelul inițial al
anxietății.

Genul – moderator al efectului expunerii asupra nivelului an xietății

În veder ea identificării potențialelor diferențe de gen în efectul expunerii la imagini care
reprezintă idealul de atractivitate versus efectul expunerii la imagini neutre, am utilizat analiza de
varianță ANCOVA, având ca variabile independente g enul și condiția experimentală și
controlând nivelul inițial al anxietății și nivelul socio -economic. Modelul a fost semnificativ la
nivel global ( F (4,123) = 122.66 , p = .000, η² = .83 ), însă efectul a fost semnificativ doar pentru
grupul experimental ( F (4,123) = 4.871 , p = .029, η² = .03 ). Genul nu a contribuit la diferențe
semnificative nici individual ( F (1,123) = .043 , p = .83, η² = .00 ) nici în interacțiune cu grupul
experimental ( F (1,123) = 1.057 , p = .306, η² = .00 ).

45

Figura 8 Efectul experime ntal moderat de gen

Interiorizarea idealului – moderator al efectului expunerii asupra nivelului anxietății

Luând punct de reper valoarea medianei pentru interiorizarea idealului ( Me = 3.28),
participanții au fost grupați în două categorii: cei cu un niv el scăzut, respectiv cu nivel ridicat de
interiorizare. Pentru a decela efectul manipulării asupra nivelului anxietății, în funcție de cele
două trepte ale interiorizării idealului, am utilizat analiza de covarianță ANCOVA. Nivelul
anxietății surprinse în pretest , precum și nivelul socioeconomic au fost introdus e pe post de
covariabile pentru a controla posibilele diferențe inițiale dintre grupe. Modelul a fost
semnificativ ( F (5,122) = 126.90 , p = .000 , η² = .83) sugerând că există diferențe semnificative la
nivelul anxietății relaționate înfățișării, în funcție de expunerea la imagini care reprezintă idealul
de atractivitate versus imagini neutre și în funcție de gradul de interiorizare a idealului. Efectul a
fost semnificativ pentru grupul experimental ( M grup exp = 2.69 SE = .04 , M grup contr . = 2.54, SE
= .04 , F (1,122) = 5.32 8, p = .023, η² = .04 ) dar nesemnificativ pentru interiorizarea idealului ( M
grup interiorizare scăzută = 2.60, SE = .05 , Mgrup interiorizare ridicată = 2.63, SE = .04 , F (1,122) =
.151, p = .697 , η² = .00). S -a obținut un efect de interacțiune între cele două condiții ( F (1,122) =
4.337 , p = .039, η² = .03 ). Mediile raportate sunt medii ajustate la menținerea constantă a valorii
care reprezintă nivelul inițial al anxietății și nivel ul socio -economic. În grupul cu un nivel scăzut
de interiorizare a idealului, participanții expuși la imagini care reprezintă idealul de atractivitate
(N = 34) au obținut o medie ajustată de 2.61 ( SE = .06) în timp ce în grupul de control ( N = 23),
media a fost de 2.60 ( SE = .07). Pentru participanții cu un nivel ridicat de interiorizare a
idealului, în grupul experimental ( N = 33) s -a obținut o medie de 2.77 ( SE = .06) în timp ce în
grupul de control ( N = 38), media a fost de 2.49 ( SE = .06).

46

Figura 9 Efectul experimental moderat de interiorizarea idealului

Stima față de greutate – moderator al efectului expunerii asupra nivelului anxietății

Valoarea medianei pentru stima față de greutate (Me = 3.75) a fost utilizată pentru a
grupa participanții în do uă categorii . Nivelul anxietății din pretest și nivelul socio -economic au
fost introduse ca și covariabile. Modelul a fost semnificativ ( F (5,122) = 130.80 , p = .000 , η² =
.84) sugerând că există diferențe semnificative la nivelul anxietății relaționate înf ățișării, în
funcție de expunerea la imagini care reprezintă idealul de atractivitate versus imagini neutre și în
funcție de mulțumirea cu propria greutate . Efectul a fost semnificativ pentru grupul experimental
(M grup exp = 2.69, SE = .04 , M grup contr . = 2.53, SE = .04, F(1,122) = 6.717 , p = .011 , η² = .05)
dar nesemnificativ pentru stima față de greutate (M grup stima față de greutate scăzută = 2.66, SE =
.05, Mgrup stima față de greutate ridicată = 2.56, SE = . 05, F (1,122) = 1.424 , p = .235, η² = .01 ). S-a
obținut însă un efect de interacțiune între cele două condiții ( F (1,122 ) = 6.244 , p = .014, η² =
.04). Mediile raportate sunt medii ajustate la menținerea constantă a valorii care reprezintă
nivelul inițial al anxietății. În grupul cu un nivel scăzut al stimei față de greutate , participanții
expuși la imagini care reprezintă idealul de atractivitate (N = 33) au obținut o medie ajustată de
2.82 ( SE = .06), în timp ce în grupul de control ( N = 31), media a fost de 2.49 ( SE = .06). Pentru
participanții c u un nivel ridicat al stimei față de greutate, în grupul experimental ( N = 34) s -a
obținut o medie de 2.57 ( SE = .06) în timp ce în grupul de control ( N = 30), media a fost de 2.56
(SE = .06).

47

Figura 10 Efectul experimental moderat de stima față de gr eutate

Stima față de înfățișare – moderator al efectului expunerii asupra nivelului anxietății

Valoarea medianei pentru stima față de înfățișare (Me = 3.60) a fost utilizată pentru a
grupa participanții în două categorii . Nivelul anxietății din pretest ș i nivelul scio -economic au
fost introduse ca și covariabile. Modelul a fost semnificativ ( F (5,122) = 136.56 , p = .000 , η² =
.84) sugerând că există diferențe semnificative la nivelul anxietății relaționate înfățișării, în
funcție de expunerea la imagini ca re reprezintă idealul de atractivitate versus imagini neutre și în
funcție de mulțumirea cu propria înfățișare . Efectul a fost semnificativ pentru grupul
experimental ( M grup exp = 2.69, SE = .04 , M grup contr . = 2.53 ,SE = .04, F(1,122) = 6.720 , p =
.011, η² = .05) , semnificativ pentru stima față de înfățișare (M grup stima față de înfățișare scăzută =
2.71, SE = .05 , Mgrup stima față de înfățișare ridicată = 2.51, SE = . 05, F (1,122) = 6.459 , p = .012, η²
= .05 ). S-a obținut un efect de interacțiune între cele două condiții ( F (1,122 ) = 5.349 , p = .022,
η² = .04 ). Mediile raportate sunt medii ajustate la menținerea constantă a valorii care reprezintă
nivelul inițial al anxietății. În grupul cu un nivel scăzut al stimei față de înfățișare , participanții
expu și la imagini care reprezintă idealul de atractivitate (N = 34) au obținut o medie ajustată de
2.86 ( SE = .06), în timp ce în grupul de control ( N = 32), media a fost de 2.55 ( SE = .06). Pentru
participanții cu un nivel ridicat al stimei față de înfățișare , în grupul experimental ( N = 33) s -a
obținut o medie de 2.51 ( SE = .06) în timp ce în grupul de control ( N = 29), media a fost de 2.50
(SE = .07).

48

Figura 11 Efectul experimental moderat de stima față de înfățișare

7.5. Discuții
Prezentul studiu a test at efectele expunerii la imagini care reprezintă idealul de
atractivitate, asupra anxietății relaționate înfățișării la adolescenți, precum și potențiali
moderatori ai acestor efecte. Este printre primele studii care se concentrează pe preocupări legate
de evaluarea interpersonală , mai precis pe teama că ceilalți evaluează sau ar putea să evalueze
negativ înfățișarea. De asemenea, studiul a vizat identificarea factorilor individuali care
contribuie la acest efect.În acest sens, au fost luate în considerare nivelul inițial al stimei față de
înfățișare și greutate și nivelul inițial al interiorizării idealului.
Rezultatul confirmă ipoteza conform căreia vizualizarea, pentru o scurtă perioadă de
timp, a unor imagini care reprezintă idealul de corp perfect, în c omparație cu vizualizarea de
imagini neutre, a dus la diferențe semnificative în nivelul anxietății. Prezentul studiu aduce un
plus de informații arătând că presiunea mass -media influențează îngrijorarea pentru evaluarea
interpersonală. Preocupările legate de expunerea înfățișării în fața altora sunt puțin explorate
(Brunet et al., 2010). Într -un studiu referitor la metapercepția atractivității, Dijkstra și Barelds
(2011) au arătat că deținem iluzii pozitive cu privire la cum ne văd ceilalți, în special cân d este
vorba de persoane semnificative. Acest lucru nu se întâmplă însă pentru persoanele cu tulburări
alimentare sau cu tulburări ale imaginii corporale (Anson et al., 2012; Rofey, Kisler -van Reede,
Landsbaugh & Corcoran, 2007).
De asemenea, studiul docum entează faptul că efectul este moderat de particularități
individuale cum ar fi aderarea la idealul de corp perfect și stima față de corp. Mai mult, datele
arată că genul nu moderează această relație, fapt care sugerează că efectul este prezent la ambele
genuri. Nivelul interiorizării idealului s -a dovedit un moderator relevant al efectului expunerii la
astfel de imagini. Participanții care au declarat că își doresc să arate ca modelele din reviste au

49
înregistrat scoruri semnificativ mai mari în nivelul anx ietății în comparație cu ceilalți. Nivelul
preliminar al interiorizării idealului este documentat ca fiind un moderator relevant al efectelor
asupra nivelului satisfacției (Hausenblas et al., 2013). Într -un studiu experimental, pe un eșantion
de adulte tin ere, Dittmar, Halliwell și Stirling (2009) arată că efectul expunerii este moderat de
aderarea la ideal. Mai mult, autorii ilustrează că relația se datorează activării discrepanței dintre
imaginea corporală actuală și cea ideală. Humpreys și Paxton (2004) evaluează efectele
expunerii la idealul masculin de imagine corporală, într -un grup de adolescenți. Conform
rezultatelor, dacă la nivel global nu au fost înregistrate diferențe între grupul experimental și cel
de control, în condițiile luării în considerar e a interiorizării idealului și nivelului preliminar al
satisfacției, diferențele s -au dovedit semnificative. Indiferent de gen, nivelul inițial al satisfacției
și al interiorizării idealului par să modereze efectele expunerii la imagini din mass -media.
Karazsia și colaboratorii (2013) atrag atenția asupra faptului că acest construct de interiorizare a
idealului este abordat în cercetare din două perspective. Modele dezvoltării tulburărilor
alimentare și studiile corelaționale îl consideră ca fiind un mecan ism care mediază între
presiunea socioculturală și dezvoltarea insatisfacției. Pe de altă parte, studiile experimentale au
evidențiat calitatea nivelului inițial al interiorizării idealului de a modera efectul expunerii la
imagini din mass -media. Dacă în p rimul caz, interiorizarea este considerată un efect al presiunii
socioculturale, în al doilea caz, constructul descrie o trăsătură individuală care explica diferențele
din interiorul populației studiate, la nivelul efectului expunerii. Prezentul studiu ara tă că această
calitate este îndeplinită și în condițiile în care variabila dependentă nu este nivelul satisfacției ci
anxietatea relaționată expunerii corpului în context social.
Mulțumirea cu propriul corp s -a dovedit de a semenea a fi o variabilă care in flunețează
relația dintre vizualizarea acestor imagini și nivelul anxietății. Participanții cu o stimă crescută
față de înfățișare și greutate nu au exprimat un nivel mai ridicat de îngrijorare vis -à-vis de o
potențială evaluare din partea celor din jur. Î n schimb, cei cu un grad ridicat de nemulțumire față
de propriul corp s -au declarat mult mai îngrijorați pentru felul în care sunt percepuți de cei din
jur, în comparație cu cei care au vizualizat imagini neutre. Rezultatul este în acord cu studii
anterioa re care arată că nivelul preexistent al satisfacției influențează efectele expunerii. Atât
metaanaliza lui Groesz (2002) cât și metaanaliza lui Want (2009) ilustrează că efectul este
semnificativ mai mare în condițiile unui grad ridicat de insatisfacție. D e asemenea, rezultatul este
susținut de studii despre relația dintre stima de sine și îngrijorarea referitoare la expunerea
corpului. Într -un eșantion de adolescenți, Davison și McCabe (2006) au arătat că persoanele cu o
stimă de sine scăzută sunt mult mai îngrijorate că vor fi evaluate negativ. Brunet, Sabiston,
Dorsch și McCreary (2010) au obținut rezultate asemănătoare.Aceștia au arătat că stima de sine
contribuie la nivelul anxietății care la rândul ei contribuie la aderarea la idealul de corp perfect.
În prezentul eșantion, genul nu a moderat efectul expunerii, ceea ce înseamnă că atât
fetele cât și băieții sunt afectați într -o oarecare măsură de această expunere. Studii recente
subliniază că este eronat să considerăm că imaginea corporală este problema tică doar printre
persoane de gen feminin. Într -o metaanaliză, Blond (2008) a identificat 15 studii care testează
acest efect și a concluzionat că expunerea are un efect redus dar semnificativ. În studiul citat,

50
nivelul anterior al satisfacției s -a dovedit un moderator al relației. Mai mult, mulțumirea
anterioară cu propriul corp a dus chiar la o creștere a nivelului satisfacției în urma
expunerii.Probabil în acest caz, imaginile sunt sursă de insirație pentru managementul înfățișării,
persoana comparându -se cu ele nu pentru a se evalua ci pentru a -și dezvolta proiecte individuale
de management al înfățișării. De asemenea, într -o metaanaliză mai recentă, prima de altfel care a
inclus studii indiferent de gen, Hausenblas și colaboratorii (2013) au confirmat c ă genul nu s -a
dovedit un moderator al mărimii efectului. Rezultatele atrag atenția asupra faptului că băieții nu
trebuie excluși din astfel de designuri de cercetare.
Un merit important al studiului este evidențierea unei relații dintre nivelul de interio rizare
al idealului și nivelul anxietății relaționate expunerii înfățișării în context social. Acest studiu
însă nu este suficient pentru a răspunde dacă expunerea repetată are efecte pe termen lung asupra
nivelului anxietății. Nici direcționalitatea relaț iei nu este clară. Este la fel de posibil ca
preocupările legate de percepția propriei înfățișări de către ceilalți, să ducă în timp, la o
receptivitate crescută față de rețetele promovate de societate în materie de imagine corporală.
Thompson și Chad ( 2002) au documentat într -un studiu corelațional, faptul că adolescenții cu un
nivel mai ridicat al anxietății au manifestat o preferință mult mai mare de a avea un corp
asemănător idealului promovat în mass -media. Un studiu longitudinal ar putea să aducă
informații valoroase în acest sens. Un astfel de design este necesar pentru a stabili care este
relația dintre efectul de scurtă durată și cel de lungă durată. Întorcându -ne la prezentul eșantion,
datele obținute sugerează că dezvoltarea unor deprinderi de gândire critică în consumul
materialelor din mass -media, în scopul evitării interiorizării idealului, ar putea să prevină efectele
cel puțin pe termen scurt ale expunerii la astfel de imagini. De asemenea, studiul subliniază
necesitatea luării în consider are a particularităților individuale care predispun spre receptivitate
crescută pentru mesajele din mass -media.

Capitolul VIII
Conc luzii finale
8.1. Rezultate principale ale cercetării
Studiile cu privire la dezvoltarea imaginii corporale au relevat pe de o parte cât de puțin
important este aspectul fizic în comparație cu influențele socioculturale, iar pe de altă parte cât
de diferit este efectul acestor influențe la nivel interindividual (Levine & Murnen, 2009).
Imaginea corporală este un fenomen psiholo gic semnificativ afectat de factorii sociali. Prin
urmare, pentru a -l înțelege, am considerat necesară luarea în considerare atât a trăsăturilor
individuale, cât și a mediului în care individul este inserat. Pornind de la faptul că adolescența
este o perio adă în care imaginea corporală este importantă pentru stima de sine globală mai mult
decât în alte etape ale vieții, obiectivul general al prezentei cercetări a constat în investigarea
factorilor sociali și individuali care contribuie la mulțumirea adolesc enților cu aspectul fizic. Ne –
am oprit la mulțumirea și evaluarea subiectivă a propriului corp, așa cum este prezentat în

51
context social și nu intim, evaluare direcționată pe de o parte înspre înfățișare ca aspect fizic
global, iar pe de altă parte înspre greutate.
În primul studiu am explorat efecte de vârstă și de gen la adolescenți în comparație cu
adulți tineri. Rezultatele au evidențiat diferențe semnificative de vârstă, arătând că mulțumirea cu
înfățișarea crește odată cu vârsta, în timp ce mulțumir ea cu greutatea rămâne relativ constantă.
Variația în stima față de înfățișare este, mai degrabă, datorată atitudinii față de idealul
sociocultural decât față de IMC. Cu alte cuvinte, fetele nemulțumite cu felul în care arată
consideră că standardele din m ass-media sunt modele viabile, criterii demne de luat în
considerare. În cazul lor, o greutate mai mare este asociată cu nemulțumire față de înfățișare. În
schimb, un refuz al idealului este un factor de protecție în reacția la propria greutate, fetele fii nd
mult mai indulgente față de greutatea lor.
În adolescență, atitudinea față de propriul corp este puternic influențată de persoanele
semnificative, fie prin imitație, fie prin oferirea de feedback. În acest sens, un neajuns constatat
în literatură este preponderența studiilor retrospective, ceea ce face dificilă surprinderea
potențialilor factori care inhibă sau precipită impactul feedbackului. Ignorat în studii anterioare,
feedbackul pozitiv poate, de asemenea, să aibă o contribuție semnificativă la ima ginea corporală.
Prin urmare, am considerat necesară investigarea relației dintre feedbackul pozitiv și negativ și
stima față de corp. Am evaluat frecvența feedbackului primit de la diferite persoane și relația
acestuia cu stima față de înfățișare și greut ate (studiul 2), precum și frecvența implicării în
conversații pe tema înfățișării (studiul 4), fiind interesați de asemenea de diferențe de gen.
Rezultatele au arătat că, deși nu sunt diferențe semnificative în frecvența feedbackului, impactul
asupra stim ei față de corp urmează patternuri diferite în funcție de gen. În comparație cu fetele,
pentru care este relevant atât feedbackul care vine de la familie cât și cel de la prieteni, băieții par
să fie receptivi în special la feedbackul oferit de familie. Ac est feedback pare să se direcționeze
înspre probleme legate de greutate. Feedbackul pozitiv, deși mult mai frecvent, contribuie mai
puțin la dezvoltarea mulțumirii față de propriul corp. Așa cum sugerau Herbozo și Thompson
(2006), un astfel de feedback poa te fi chiar factor de risc uneori deoarece favorizează o centrare
excesivă pe monitorizarea înfățișării. În favoarea acestei concluzii vin și datele obținute în
studiul patru, date referitoare la frecvența conversațiilor pe tema înfățișării. La fete, parti ciparea
la astfel de conversații s -a asociat cu o stimă scăzută față de greutate și înfățișare, deși itemii
scalei au avut valențe pozitive, vizând conversații generale pe tema managementului înfățișării.
Pornind de la premisa că există o mare variabilitat e în populație în reacțiile la presiunile
socioculturale, am investigat o serie de particularități individuale cu potențial rol explicativ. În
acest sens, studiul patru a vizat testarea rolului competențelor sociale și atletice în relația dintre
influențel e sociale și stima față de corp. Așa cum era de așteptat, în relație cu imaginea
corporală, pentru băieți sunt relevante competențele atletice, în timp ce pentru fete sunt
importante cele sociale. Feedbackul negativ pe tema imaginii corporale s -a dovedit u n corelat
semnificativ al competențelor sociale și atletice doar pentru fete. Cu alte cuvinte, fetele par să își
estimeze abilitățile sociale și atletice în strânsă legătură cu frecvența feedbackului negativ primit.
De asemenea, rezultatele au arătat că ni velul competențelor sociale moderează efectul

52
feedbackului. În condițiile în care primesc feedback negativ, fetele care percep că sunt acceptate
de către cei din jur sunt mult mai mulțumite cu propria înfățișare decât cele care consideră că au
competențe s ociale scăzute. Competențele sociale par să diminueze efectul negativ al
feedbackului asupra stimei față de corp.
Pornind de la faptul că idealul de corp perfect, promovat în mass -media, este printre mulți
adolescenți un criteriu relevant în autoevaluare, precum și de la faptul că perfecționismul este o
dimensiune importantă în modelele de dezvoltare a tulburărilor alimentare, dar puțin studiată în
relație cu imaginea corporală, în studiul patru ne -am propus explorarea modului în care
perfecționismul și dor ința de a avea un corp asemănător cu cel promovat în mass -media intervin
în relația dintre influențele socioculturale și stima față de corp. Ne -am oprit la două dimensiuni
ale perfecționismului: o dimensiune personală (nevoia de a fi perfect) și o dimensiu ne socială
(credința că cei din jur sunt perfecționiști în așteptările pe care le au față de propria persoană).
Rezultatele au arătat că dimensiunea socială a perfecționismului este relevantă la fete, în timp ce
perfecționismul orientat spre sine este impo rtant pentru băieți. La fete, perfecționismul prescris
social a mediat parțial relația dintre conversații pe tema înfățișării și stima față de înfățișare.
Adoptarea idealului ca standard personal s -a dovedit un mediator total al aceleiași relații, ceea ce
sugerează că aceste conversații au un efect negativ doar pentru persoanele care interiorizează
idealul de atractivitate promovat în mass -media. Cu privire la relația dintre nivelul
perfecționismului și interiorizarea idealului, în eșantionul fetelor, inter iorizarea idealului a
mediat parțial relația dintre nivelul perfecționismului prescris social și stima față de înfățișare.
Prin urmare, percepția că cei din jur au expectanțe foarte ridicate contribuie la stima față de
înfățișare atât direct cât și prin in termediul aderării la idealul de corp perfect.
În studiul cinci am investigat în ce măsură o expunere de scurtă durată la imagini care
reprezintă idealul de corp perfect promovat în mass -media duce la modificarea nivelului
îngrijorării legate de propria în fățișare în context social. În acest sens, am utilizat o paradigmă
experimentală folosită în studiul efectului mass -mediei asupra nivelului satisfacției cu propriul
corp (Dittmar & Howard, 2004). Rezultatele au confirmat că expunerea la astfel de imagini î n
comparație cu expunerea la imagini neutre a dus la creșterea nivelului îngrijorării. De asemenea,
studiul documentează faptul că efectul este moderat de particularități individuale, cum ar fi
aderarea la idealul de corp perfect și stima față de corp. Mai mult, datele arată că genul nu
moderează această relație, fapt care sugerează că efectul este prezent la ambele genuri.

8.2. Contribuții ale tezei

Rezultate le cercetării reflectă tendințe actuale care caracterizează domeniul de studiu al
imaginii corporale. Este important ca acestea să fie analizate prin prisma modelelor teoretice ale
dezvoltării imaginii corporale care au constituit fundamentul teoretic al d emersului de cercetare.
8.2.1. Contribuții teoretice
Demersul în cercetare a fost fundamentat teoretic de modelele cognitiv -comportamentale
ale dezvoltării imaginii corporale, modele care subliniază importanța contextului sociocultural, a

53
experiențelor int erpersonale și a particularităților individuale în autoevaluarea imaginii corporale
și în investiția cognitivă, emoțională și comportamentală în înfățișare (Thompson, Heinberg,
Altabe & Tantleff -Dunn, 1999; Cash, 2002). Aceste modele pun accent pe învățare a socială, pe
relația reciprocă dintre factorii sociali și individuali și pe medierea cognitivă a emoțiilor și a
comportamentului. C onsensul actual privind problematica imaginii corporale nu se mai limitează
la populația de gen feminin, studii recente arăt ând că persoanele de gen masculin sunt, de
asemenea, preocupate de managementul înfățișării și recurg la comportamente nesănătoase
(McCabe et al., 2006).
În primul rând, rezultatele cercetării furnizează suport empiric pentru potențiali factori de
risc în rândul persoanelor semnificative și a influențelor din mass -media. Un rezultat interesant
este faptul că feedbackul pozitiv contribuie într -o măsură mult mai mică la stima față de
înfățișare și greutate în comparație cu feedbackul negativ. Mai mult, implic area în conversații pe
tema înfățișării este un predictor negativ al mulțumirii cu propriul corp. Sunt aspecte care este
important să fie luate în calcul în analiza potențialului feedbackului pozitiv de a contribui la o
imagine corporală pozitivă. Rezultat ul sugerează că relația dintre feedbackul pozitiv și nivelul
satisfacției este mult mai complexă decât în condițiile feedbackul negativ. Deși aparent activează
emoții pozitive, poate să genereze insatisfacție fiindcă direcționează atenția înspre propriul c orp.
O centrare exagerată pe înfățișare este documentată ca fiind asociată cu dezvoltarea insatisfacției
(Hargreaves & Tiggeman, 2002; Smolak, 2004). Cash (2002) denumește această dimensiune
investiție cognitivăîn înfățișare și consideră că este o variabil ă relevantă în înțelegerea
diferențelor în impactul influențelor socioculturale. Un alt motiv pentru care feedbackul pozitiv
poate să nu aibă efectul scontat este faptul că facilitează experiențierea corpului din prisma unui
observator extern și raportarea la propriul corp ca la un obiect ( Teoria obiectificării corpului ,
McKinley & Hyde, 1996). Studii care au explorat atitudinea față de imaginea corporală în relație
cu tipul de sport practicat au arătat că practicarea sporturilor estetice se asociază cu in satisfacție
(Cumming et al., 2012).
În al doilea rând, studiul evidențiază diferențe de gen în experiențierea imaginii
corporale. La fete, imaginea corporală pare un fenomen mult mai impregnat social. Feedbackul
din partea prietenilor, competențele sociale , perfecționismul prescris social sunt aspecte
importante în relația pe care adolescentele o au cu corpul lor. Pentru băieți sunt relevante
feedbackul primit de la părinți, competențele atletice și perfecționismul centrat pe sine. Presiunea
din mass -media, în schimb, este resimțită în egală măsură și de băieți și de fete. Studiile
anterioare arată că, deși băieții manifestă temeri legate de o posibilă excludere socială datorită
înfățișării, aceștia nu consideră înfățișarea ca fiind un instrument care să le faciliteze integrarea
socială. Este un mecanism care funcționează mai degrabă ca o întărire negativă.

8.2.2. Contribuții metodologice
Studiul a îmbinat cu succes designuri transversale cu sarcini experimentale. Instrumentele
de autoraportare au fost trad use folosind procedura retroversiunii. Coeficienții consistenței
interne au fost adecvați pentru fiecare dintre ele. Aceste scale sunt valoroase în demersuri

54
ulterioare de cercetare. O altă contribuție este adaptarea cu succes a unei sarcini experimentale
de testare a efectelor de scurtă durată ale expunerii la imagini care ilustrează idealul de
atractivitate promovat sociocultural.

9.2.3. Contribuții practice
Concluziile cercetării subliniază aspecte relevante care trebuie luate în considerare în
realizar ea programelor de promovare a unei imagini corporale pozitive. Sintetizând rezultatele
obținute pe parcursul celor cinci studii, putem argumenta că dezvoltarea competențelor sociale și
atletice, precum și diminuarea nivelului perfecționismului, favorizează o imagine corporală
pozitivă. Faptul că frecvența implicării în conversații pe tema înfățișării este un predictor al unei
stime scăzute față de corp sugerează că este posibil ca programele de prevenție să fie mai
eficiente dacă sunt direcționate înspre de zvoltarea unor factori de protecție decât dacă se
acționează direct asupra imaginii corporale.
Este, de asemenea, utilă dezvoltarea unor competențe de receptare critică a materialelor
din mass -media pentru a împiedica adoptarea idealului de atractivitate promovat în mass -media
ca standard personal.
O altă contribuție este evidențierea relevanței feedbackului primit de la mamă în relație
cu mulțumirea cu propriul corp. În acest sens, este utilă informarea mamei cu privire la cum să se
raporteze, de exempl u, la probleme de supragreutate ale copilului fără a -i direcționa atenția
înspre înfățișare și înspre beneficiile unui corp în acord cu standardele socioculturale.
8.3. Limite și direcții ulterioare de cercetare
Demersul de cercetare a avut ca obiectiv e xplorarea factorilor sociali și individuali care
contribuie la imaginea corporală în adolescență.
Una dintre limitele generale ale cercetării este designul preponderent constituit din studii
transversale. Astfel, relațiile identificate ca fiind semnificat ive nu pot susține inferențe cauzale
sau legături temporale.
În primul studiu care a vizat efecte de gen și de vârstă asupra stimei față de înfățișare și
greutate, participanții adolescenți aflați în tranziție înspre perioada adultă au fost selectați din
mediul universitar în comparație cu restul participanților care au fost selectați din mediul liceal.
Faptul că stima fetelor față de propria înfățișare este semnificativ mai mare pentru primul grup,
în comparație cu al doilea, este posibil să se datoreze un ei multitudini de factori care nu au fost
surprinși în designul cercetării, alții decât greutatea corporală și aderarea la idealul de corp
perfect din mass -media. În special în liceu, grupul de vârstă exercită o presiune destul de mare de
conformare la nor mele promovate de acesta, iar înfățișarea fizică este un subiect important de
discuții. Deoarece în literatură se găsesc dovezi atât pentru o creștere, cât și pentru o scădere a
mulțumirii cu propria înfățișare odată cu trecerea înspre perioada adultă, un studiu longitudinal în
care participanții să fie urmăriți pe parcursul tranziției dinspre adolescență înspre perioada adultă
ar aduce informații relevante despre dinamica imaginii corporale și a factorilor care contribuie la
dezvoltarea ei în această perio adă.

55
În studiul doi, o limită de ordin metodologic este neluarea în considerare a impactului
emoțional al feedbackului primit. Este posibil ca acesta să fie motivul pentru care, la băieți,
frecvența feedbackului din partea persoanelor semnificative de ace ași vârstă nu a contribuit la
stima față de corp. De asemenea, datele fiind autoraportate, iar designul transversal, nu putem să
emitem concluzii referitoare la direcționalitatea relației. Este posibil ca stima față de corp să
crească receptivitatea pentru un anumit tip de feedback. De asemenea, ar fi important de luat în
considerare calitatea comunicării cu persoanele care oferă feedback.
În studiul trei, faptul că nu am identificat competențele atletice ca fiind factori
contributivi la stima față de înfăț ișare și greutate, în cazul fetelor, este contrar așteptărilor și
rezultatelor studiilor anterioare (Abbott & Barber, 2010). Probabil mai potrivită ar fi fost
măsurarea frecvenței practicării sportului și a tipului de sport.Studiile anterioare au arătat că
sporturile estetice favorizează, mai degrabă, dezvoltarea insatisfacției datorită centrării pe
imaginea corpului.
În studiul patru, rezultatele analizei de mediere, deși valoroase, nu permit inferențe legate
de relații temporale între variabile. Referitor la instrumente, o scală care să măsoare nivelul
perfecționismului utilizând itemi specifici cu trimitere directă la imaginea corporală ar putea fi
mult mai sensibilă în surprinderea relației cu interiorizarea idealului de atractivitate și stima față
de co rp.
În studiul cinci, minimalizarea șanselor ca participanții să intuiască scopul real al
cercetării, prin colectarea datelor despre specificul imaginii corporale la un interval de timp după
manipularea experimentală, a dus inevitabil la imposibilitatea d e a controla repartizarea
participanților în grupele experimentale. De asemenea, nu avem certitudinea că pretextul unui
studiu de marketing a fost acceptat de către toți participanții. O altă limită a acestui studiu este
numărul redus de participanți în sp ecial în rândul băieților. Și în acest caz, un studiu de factură
longitudinală ar putea să aducă informații valoroase cu privire la efectele de lungă durată ale
consumului de materiale mass -media în relație cu imaginea corporală în context social.
Riscul c rescut pentru dezvoltarea unei imagini corporale negative precum și
vulnerabilitatea în fața influențelor socioculturale fac din adolescență o perioadă în care este
necesară realizarea și implementarea de programe de prevenție a dezvoltării insatisfacției și de
promovare a unei imagini corporale pozitive. Rezultatele acestei cercetări au identificat câteva
din potențialele targheturi de intervenție. Reamintim necesitatea dezvoltării unor competențe de
analiză critică a materialelor promovate în mass -media, dezvoltarea competențelor sociale și a
celor atletice precum și diminuarea nivelului perfecționismului. Pe parcursul celor cinci studii
am evidențiat de asemenea faptul că mulțumirea cu propria înfățișare explică într -o mai mare
măsură predictorii analizaț i, decât mulțumirea cu greutatea corporală, ceea ce sugerează că
greutatea este doar unul dintre aspectele problematice în relația cu propriul corp.

Bibliografie selectivă:

56
Abbott, B.D. & Barber, B.L. (2011) Differences in functional and aesthetic body image between
sedentary girls and girls involved in sports and physical activity: Does sport type make a
difference? Psychology of Sport and Exercise , 12, 333 -342
Abraczinskas, M., Fisak, B. & Barnes, R.D. (2012) The relation between parental influence, bo dy image
and eating behaviors in a nonclinical female sample. Body Image , 9, 93 -10
Adams, G., Turner, H & Bucks, R. (2005) The experience of body dissatisfaction in men. Body Image , 2,
271–283
Aiken, L.S. & West, S.G. (1991) Multiple regression: Testing in teractions. Evaluation Practice , 14 (2)
167-168
Anson, M., Veale, D. & Silva, P. (2012) Social -evaluative versus self -evaluative appearance concerns in
Body Dysmorphic Disorder, Beha viour Research and Therapy 50,753-760
Ata, R.N., Ludden, A.B. & Lally, M.M . (2007) The effects of gender and family, friend and media
influences on eating behaviors and body image during adolescence. Journal of Youth Adolescence.
Vol. 36, 1024 -1037
Baldwin, S.A. & Hoffmann, J.P. (2002) The dynamics of self -esteem: A growth -curve analysis. Journal
of Youth and Adolescence 31(2), 101 -113
Bardone -Cone, A.M., Cass, K.M. & Ford, J.A. (2008) Examining body dissatisfaction in young men
within a biopsychosocial framework Body Image 5, 183 –194
Bardone -Cone, A.M., Wonderlich, S.A., Frost, R.O., Bulik, C.M., Mitchell, J.E., Uppala, S. & Simonich,
H. (2007) Perfectionism and eating disorders: Current status and future directions. Clinical
Psychology Review 27, 384 –405
Baron, R.M. & Kenny, A.K. (1986) The moderator -mediator variable distincti on in social psychological
research. Conceptual, strategic and statistical considerations. Journal of Personality and Social
Psychology. Vol. 51, Nr. 6, 1173 -1182
Barlett, C., Vowels, C.L. & Saucier, D.A. (2008) Meta -analyses of the effects of media images on men’s
body image concerns. Journal of Soci al and Clinical Psychology 27(3), 279 -310
Barker, E.T. & Galambos, N.L. (2003) Body Dissatisfaction of adolescent girls and boys: Risk and
Resource Factors. The Journal of Early Adolescence, 23, 141
Bearman, S.K ., Presnell, K., Martinez, E. & Stice, E. (2006) The skinny on body dissatisfaction: a
longitudinal study of adolescent girls and boys. Journal of Youth and Adolescence , 35(2), 229
Bessenoff, G. R. (2006), „Can the Media Affect Us? Social comparison, Self -Discrepancy, and the Thin
Ideal” în Psychology of Women Quarterly , 30, 239 -251;
Boone, L., Soenens, B. & Braet, C. (2011) Perfectionism, Body Dissatisfaction, and Bulimic Symptoms:
The Intervening Role of Perceived Pressure to Be Thin and Thin Ideal Intern alization. Journal of
Social and Clinical Psychology, Vol. 30, No. 10, pp. 1043 -1068
Bradford, J. W. & Petrie, T. A. (2008) Sociocultural Factors and the Development of Disordered Eating:
A Longitudinal Analysis of Competing Hypotheses, în Journal of Coun seling Psychology 55(2):
246-262
Brown, A. & Dittmar, H. (2005) Think “Thin” and Feel Bad: The Role of Appearance Schema
Activation, Attention Level, and Thin Ideal Internalization for Young Women’s Responses to
Ultra -Thin Media Ideals în Journal of Social and Clinical Psychology, 24,(8) : 1088 -1113
Brener, N. D., Eaton, D. K., Lowry, R. & McManus, T. (2004) Weight Perception and BMI among High
School Students, în Obesity Research , 12(11) : 1866 -1875
Brunet, J., Sabiston, C.M., Dorsch, K.D. &. McCreary, D. ( 2010) Exploring a model linking social
physique anxiety, drive for muscularity, drive for thinness and self -esteem among adolescent
boys and girls. Body Image 7, 137 –142
Bucchianeri, M.M., Arikian, A.J., Hannan, P.J., Eisenberg, M.E. & Neumark -Sztainer, D. (2013) Body
dissatisfaction from adolescence to young adulthood: Findings from a 10 -year longitudinal study.
Body Image , 10, 1 -7
Buunk, B. & Mussweiler, T. (2001) New Directions in Social Comparison Research în European Journal
of Social Psychology 31, 46 7-475

57
Cash, T. & Pruzinsky, T. (2002) Body image development in adolescence. Body Image: A Handbook of
Theory, Research & Clinical Practice , The Guilford Press, New York, London
Cash, T. & Pruzinsky, T. (2002) Understanding body image. Body Image: A Handbook of Theory,
Research & Clinical Practice , The Guilford Press, New York, London
Cash, T. & Szymanski, M. (1995) The Development and Validation of the Body -Image Ideals
Questionnaire în Journal of Personality Assessment ,64 (3) : 466-478
Choi, Y., Leshner, G. & Choi, J. (2008) Third -Person Effects of Idealized Body Image in Magazine
Advertisements American Behavioral Scientist, 52: 147
Clay, D., Vignoles, V.L. & Dittmar, H. (2005) Body image and self -esteem among adolescent girls:
Testing the influence of socio cultural factors. Journal of Research on Adolescence. 15 (4) 541 -477
Cole, T.J., Bellizzi, M. C., Flegal, K.M. & Dietz, W.H. (2000) Establishing a standard definition
for child overweight and obesity worldwide: international survey . BMJ, 320
Compeau, A. & Ambwani, S. (2013) The effects of fat talk on body dissatisfaction and eating behavior:
The moderating role of dietary restraint Body Image xxx (2013) xxx – xxx IN PRESS
Crespo, C., Kielpikowski, M. & Jose, P.E. (2010) Relationships between family connect edness and body
satisfaction: A longitudinal study of adolescent girls and boys. Journal of Youth Adolescence , 39:
1392 -1401
Davis, C., Karvinen, K., McCreary, D.R. (2005) Personality correlates of a drive for muscularity in young
men. Personality and Indi vidual Differences 39 , 349 –359
Cumming, J. & Duda, J.L. (2012) Profiles of perfectionism, body related concerns and indicators of
psychological health in vocational dance students: An investigation of the 2_2 model of
perfectionism. Psychology of Sport and Exercise, 13, 729 -738
Diedrichs, C.P., Lee, C. & Kelly, M. (2011) Seeing the beauty in everyday people: A qualitative study of
young Australians’ opinions on body image , the mass media and models , Body Image , 8(3): 259-
266
Dijkstra, P. & Barelds, D.P.H. (2011) Women’s meta -perceptions of attractiveness and their relations to
body image. Body Image 8, 74 –77
Dittmar, H. (2007) The Cost of Consumer Culture and the “Cage Within”: The Impact of the Material
“Good Life” and “Body Perfect” Ideals on Individuals Identity and Well -Being în Psychologycal
Inquiry , vol. 18, nr. 1, 23 -59;
Dittmar, H. & Halliwell, E. & Stirling, E. (2009) Understanding the Impact of Thin Media Models on
Women’s Body -Focused Affect: The Roles of Thin -Ideal Internalization and Weight -Related Self –
Discrepancy Activation in Experimental Exposure Effects, în Journal of Social and Clinical
Psychology, 28(1): 43-72
Dittmar, H. & Howard, S. (2004) Thin -Ideal Internalization and Social Comparison Tendency as
Moderators of Media Models Impact on Women’s Body -Focused Anxiety în Journal of Social and
Clinical Psychology , Vol. 23, nr. 6, pag. 768 -791
Eisenberg, M.E., Neumark -Sztainer, D. & Paxton, S.J. (2006) Five -year change in body satisfaction
among adolescents. Journal of Psychosomatic Research , 61, 521 -527
Ericksen. A.J., Markey, C.N. & Tinsley, B.J. (2003) Familial influences on Mexican American and Euro –
American preadolescent boys and girls body dissatisfaction. Eating Behaviors , 4, 245 -255
Engeln, R., Sladek, M.R. & Waldron, H. (2013) Body tal k among college men: Content, correlates, and
effects. Body Image 10, 300– 308
Feingold, A. & Mazzella, R. (1998) Gender differences in body image are increasing. Psychological
science. Vol. 9, Nr. 3, 190 -195
Feragen, K.B., Kvalem, I.L., Rumsey, N. & Borge , A.I.H. (2010) Adolescents with and without a facial
difference: The role of friendships and social acceptance in perceptions of appearance and
emotional resilience. Body Image , 7, 271 -279

58
Ferguson, C. F. (2013) In the Eye of the Beholder: Thin -Ideal Medi a Affects Some, but Not
Most, Viewers in a Meta -Analytic Review of Body Dissatisfaction in Women and Men.
Psychology of Popular Media Culture, Vol. 2, No. 1, 20 –37
Flament, M.F., Hill, E.M., Buchholz, A., Henderson, K., Tasca, G.A. & Goldfield, G. (2012)
Internalization of the thin and muscular body ideal and disordered eating in adolescence: The
mediation effects of body esteem. Body Image, 9, 68 -75.
Fox, K. R. (2000) Self -esteem, self -perception and exercise. International Jour nal of Sport Psychology ,
31, 228-240
Frederick, D.A., Buchanan, G.M., Sadehgi -Azar, L., Peplau, L.A., Haselton, M.G. & Berezovskaya, A.
(2007) Desiring the muscular ideal: Men’s body satisfaction in the United States, Ukraine and
Ghana. Psychology of Men & Masculinity, 8(2), 103 -117
Furnham, A., Badmin, N. & Sneade, I. (2002) Body image dissatisfaction: Gender differences in eating
attitudes, self -esteem and reasons for exercise. The Journal of Psychology , 136(6), 581 -596
Garner, D. M., Olmsted, M. P. & Garfinkel, P. E. (1983) Does a norexia nervosa occur on a continuum? În
International Journal of Eating Disorders, Vol. 2, Nr. 4, 11 -20;
Gerner, B. & Wilson, P. (2005) The Relationship between Friendship Factors and Adolescent Girls’ Body
Image Concern, Body Dissatisfaction, and Restrai ned Eating, in International Journal of Eating
Disorders , 37, 313 -320
Gillen, M.M. & Lefkowitz, E.S. (2012) Gender and racial / ethnic differences in body image development
among college students. Body Image , 9, 126 -130
Gillison, F.B., Standage, M. & Skevi ngton, S.M. (2011) Motivation and Body -Related Factors as
Discriminators of Change in Adolescents’ Exercise Behavior Profiles, Journal of Adolescent Health
48, 44 –51
Ginis K .,A.,M., Murru, E., Conlin, C., Strong , H.A. (2011) Construct validation of a stat e version of the
Social Physique Anxiety Scale am ong young women. Body Image, 8, 52-57
Grabe, S., Hyde, J., Ward, L. (2008) The Role of the Media in Body Image Concerns Among Women: A
Meta -Analysis of Experimental and Correlational Studies , Psychologycal B ulletin, 134, 3, 460 -476;
Grammas, D.L. & Schwartz, J.P. (2009) Internalization of messages from society and perfectionism as
predictors of male b ody image. Body Image, 6, 31 -36
Gremillion, H. (2005) The Cultural Politics of Body Size, în Annual Review of A nthropology , 34, 13-32
Greenleaf, C., Boyer, M. & Petrie, T. A. (2009) High School Sport Participation and Subsequent
Psychological Well -Being and Physical Activity: The Mediating Influences of Body Image,
Physical Competence and Instrumentality. Sex Roles , 61:714 -726
Grogan, S. (2008) Culture and Body Image. Body Image. Understanding body dissatisfaction in men,
women, and children, Second edition, Psychology Press
Groesz, L., Levine, M. Murnen, S. (2001) The Effect of Experimental Presentation of Thin Medi a Images
on Body Satisfaction: A Meta -Analytic Review în International Journal of Eating Disorders , 31, 1-
16;
Haines, J., Neumark -Sztainer, D., Hannan, P.J., vandenBerg, P. & Eisenberg, M.E. (2008) Longitudinal
and Secular Trends in Weight – related Teasin g during Adolescence, in Obesity Journal. Weight
Bias Supplement, 16, 2
Hargreaves, D.A. & Tiggemann, M. (2004) Idealized media images and adolescent body image:
“comparing” boys and girls. Body Image, 1, 351 -361
Hart, E.A., & Rejeski, W.J. (1989) The meas urement of social physique anxiety. Journal of Sport
& Exercise Psychology, 11(1), 94 -104
Hanley, F., (2005) The Dinamic Body Image and The Moving Body , Scan Journal, 2, 2
Harter (1999) The Construction of the Self: A Developmental Perspective , New York, G uilford.
http://www.google.com/search?tbm=bks&tbo=1&q=The+Construction+of+the+Self%3B+A+De
velopmental+ Perspective+by+Susan+Harter&btnG=Search+Books

59
Haugen, T., Säfvenbom, R. & Ommundsen, Y.(2011) Physical activity and global self -worth: The role of
physical self -esteem and gender. Mental Heal th and Physical Activity , 4, 49-56
Hausenblas, H.A., Campbell, A ., Menzel, J.E., Doughty, J., Levine, M. & Thompson, J.K. (2013) Media
effects of experimental presentation of the ideal physique on eating disorder symptoms: A meta –
analysis of laboratory studies . Clinical Psychology Review 33, 168 –181
Heinberg, L. J., Th ompson, J., K. & Stormer, S. (1995) Development and Validation of the Sociocultural
Attitudes Towards Appearance, International Journal of eating Disorders , 17 (1) : 81-89
Herbozo, S. & Thompson, J.K. (2006) Appearance related commentary, body image and se lf-esteem:
Does the distress associated with the commentary matter? Body Image, 3, 255 -262
Herbozo, S., Menzel, J.E. & Thompson, J.K. (2013) Differences in appearance related commentary, body
dissatisfaction and eating disturbance among college women of va rying weight groups. Eating
Behaviors , 14, 204 -206
Hewitt, P.L., Flett, G.L. Besser, A., Sherry, S.B. & McGee, B. (2002) Perfectionism Is Multidimensional:
a reply to Shafran, Cooper and Fairburn. Behaviour Research and Therapy , 41, 1221 –1236
Holmqvist, K. & Frisén, A. (2012) “I bet they aren’t that perfect in reality :” Appearance ideals viewed
from the perspective of adolescents with a positive body image , Body Image , 9(3): 388-395
Holmstrom, A.J. (2004) The Effects of the Media on Body Image: A Meta -Analys is journal of
Broadcastin g & electronic Media 48(2), 196-217
Holsen, I., Jones, D.J. & Birkeland, M.S. (2012) Body image satisfaction among Norwegian adolescents
and young adults: A longitudinal study of the influence of interpersonal relationships and BMI .
Body Image , 9, 201 -208
Homan, K. (2010) Athletic -ideal and thin -ideal internalization as prospective predictors of body
dissatisfaction, dieting, and compulsive exercise, în Body Image, 7, 240-245
Humphreys , P. & Paxton, S.J. (2004) Impact of exposure t o idealised male images on adolescent boys’
body image Body Image 1, 253 –266
Jensen, C.D. & Steele, R.G. (2009) Body dissatisfaction, weight criticism and self -reported physical
activity in preadolescent children. Journal of Pediatric Psychology, 34 (8) 8 22-826
Jones, D.C. (2004) Body Image among adolescent girls and boys: A longitudinal study. Developmental
Psychology , 40, (5), 823 –835
Jones, D.C., Vigfusdottir, T.H. & Lee, Y. (2004) Body Image and the Appearance CultureAmong
Adolescent Girls and Boys: A n Examination of Friend Conversations, Peer Criticism,
Appearance Magazines, and the Internalization of Appearance Ideals . Journal of Adolescent
Research 19: 323
Jones, D.C. & Crawford, J.K. (2006) The peer appearance culture during adolescence: Gender and Body
Mass Variations. Journal of Youth and Adolescence, 2, 257 -269
Karazsia, B.T., van Dulmen, MHM, Wong., K & Crowther, J.H. (2013) Thinking meta -theoretically about
the role of internalization in the development of body dissatisfaction and body change be haviors
Body Image xxx (2013) xxx – xxx
Keery, H., van den Berg, P. & Thompson, J.K. (2004) An evaluation of the Tripartite Influence Model of
body dissatisfaction and eating disturbance with adoles cent girls Body Image 1 237 –251
Kluck, A.S. (2012) Family i nfluence on disordered eating: The role of body image dissatisfaction. Body
image , 7, 8 -14
Labre.M.P. (2002) Adolescent Boys and the Muscular Male Body Ideal. Journal of Adolescent Health ,
30, 233 -242
Labbrozzi, D., Robazza, C, Bertello, M., Bucci, I. & B ortoli, L. (2013) Pubertal development, physical
self-perception, and motivation toward physical activity in girls. Journal of Adolescence , 36,
759–765
Langlois, J.H., Kalakanis, L., Rubenstein, A.J., Larson, A., Hallam, M. & Smoot, M. (2000) Maxims or
Myths of Beauty?A Meta -Analytic and Theoretical Review. Psych ological Bulletin , 126( 3)
Levine, M.P. & Murnen, S.K. (2009) “Everybody knows that mass media are/are not [ pick one ] a cause of
eating disorders”: A Critical Review of Evidence for a Causal Link bet ween Media, Negative

60
Body Image, and Disordered Eating in Females, Journal of Socia l and Clinical Psychology ,
28,(1): 9-42
Littleton, H.L. & Ollendick, T. (2003) Negative body image and disordered eating behaviour in children
and adolescents: What places y outh at risk and how can these problems be prevented? Clinical
Child and Family Psychology Review . 6,(1). 51-66
Lyu, M. & Gill, D. (2012) Perceived physical competence and body image as predictors of perceived peer
acceptance in adolescents. Asian Journal of Social Psychology, 15, 37-48
Lunde, C. (2013) Acceptance of cosmetic surgery, body appreciation, body ideal internalization , and
fashion blog reading among late adolescents in Sweden , Body Image , In Press
Marsh, H.W., Ellis, L.A., Parada, R.H., Richard s, G. & Heubeck, B.G. (2005) A Short Version of the Self
Description Questionnaire II: OperationalizingCriteria for Short -Form Evaluation With New
Applications ofConfirmatory Factor Analyses. Psychological Assessment, ,17(1), 81-102
McCabe, M. P., Ricciarde lli, L. A., Sitaram, G. & Mikhail, K. (2006) Accuracy of body size estimation:
Role of biopsychosocial variables, în Body Image , 3, 163-171
McCreary, D.R. & Saucier, D.M. (2009) Drive for muscularity, body comparison, and social physique
anxiety in men and women. Body Image 6, 24 –30
McGee, B.J., Hewitt, P.L., Sherry, S.B., Parkin, M. & Flett, G.L. (2005) Perfectionistic self -presentation,
body image, and eating disorder symptoms. Body Image , 2, 29 –40
Melnyk, S. E., Cash, T. F. & Janda, L. H. (2004) Body ima ge ups and downs: prediction of intra –
individual level and variability of women’s daily body image experiences, în Body Image , 1, pp.
225-235
Mendelson, K. M. & White, D. R. (1996) Self -Esteem and Body Esteem: Effects of gender, Age and
Weight, in Journal of Applied Developmental Psychology, 17, 321 -346
Mendelson, B.K., White, D.R. & Mendelson, M.J. (2001) Body -esteem scale for adolescents and adults.
Journal of Personality Assessment. 76 (1), 90 -106
Menzel, J. E., Schaefer, L. M., Burke, N. L., Mayhew, L. L., Brannick, M. T. & Thompson, J. K. (2010)
Appearance -related teasing, body dissatisfaction, and disord ered eating: A meta -analysis, Body
Image , 7, 261–270
Morrison, T. G., Kalin, R. & Morrison, M. A. (2004) Body Image Evaluation and Body -Image
Investmen t Among Adolescents: A Test of Sociocultural and Comparison Theories în Adolescence ,
39,155
Michinov, N. (2001) When Downward Comparison Produces Negative Affect; The Sense of Control as a
Moderator în Social Behavior and Personality
http://findarticles.com/p/articles/mi_qa3852/is_/ai_n8951474
Myers, T.A. & Crowther, J.H. (2007) Sociocultural pressures, thin ideal internalization, self –
objectification and body dissatisfaction: Cou ld feminist beliefs be a moderating factor? Body image
4, 296 -308
Myers, T.A. & Crowther, J.H. (2009) Social Comparison as a Predictor of Body Dissatisfaction: A Meta –
Analytic Review. Journal of Abnormal Psychology , 118(4): 683-698
Nepon, T., Flett, G.L., Hewill, P.L. & Molnar, D.S. (2011) Perfectionism, Negative Social Feedback, and
Interpersonal Rumination in Depression and Social Anxiety, Canadian Journal of Behavioural
Science, 43, 4, 297 –308
O’Connor, R.C. & Dixon, D. (2009) The Structure and Temporal Stability of the Child and Adolescent
Perfectionism Scale. Psychological Assessment, 21(3): 437–443
Owen, R. & Spencer, R.M.C. (2013) Body ideals in women after viewing images of typical and healthy
weight models. Body Image xxx (2013) xxx – xxx in press
Paxton, S.J., Neumark -Sztainer, D., Hannan, P.J. & Eisenberg, M.E. (2006) Body Dissatisfaction
prospectively predicts depressive mood and low self -esteem in adolescent girls and boys. Journal
of Clinical Child and Adolescent Psychology. 35(4): 539-549
Penkal , J.L. & Kurdek, L.A. (2007) Gender and race differences in young adults’ body dissatisfaction.
Personality and Indivi dual Differences, 43, 2270 -2281

61
Presnell, K., Bearman, S. K. & Stice, E. (2004) Risk Factors for Body Dissatisfaction in Adolescent Boys
and Girls: A Prospective Study, în International Journal of Eating Disorders, 36,(4): 389–401
Price, B. (2009) Body Image in Adolescents: insigh t and implications, Paediatric Nursing , 21, 5, 38 -43
Reicher, E. & Koo, K. S. (2004) The Body Beautiful: Symbolism and Agency in the Social World, în
Annual Review of Anthropology, Vol. 33, pp. 297 -317
Ricciardelli, L. A. & McCabe, M. P. (2001) Children’s body image concerns and eating disturbance: A
review of the literature, în Clinical Psychology Review, Vol. 21, no 3, pp. 325 -344
Ricciardelli, L. A., McCabe, M. P., Holt, K. E. & Finemore, J. (2003) A biopsychosocial model for
understanding body image and body change strategies among children, în Applied Developmental
Psychology Vol. 24, pp. 475 –495
Rofey, D., Kisl er-van Reede, V. & Landsbaugh, J. (2007) Perceptions and metaperceptions of same -sex
social interactions in college women with disordered eating patterns. Body Image 4, 61–68
Rumsey, N. (2008) The Psychology of Appearance: Why health psychologists should “ do looks” în The
European Health Psychologist , Vol. 10
Rumsey, N. & Harcourt, D. (2005) Appearance matters.The Psychology of Appearance . Open University
Press
Sherry, B., Jefferds, M. E. & Grummer -Strawn, L.M. (2007) Accuracy of Adolescent self -report of
Height and Weight in Assessing Overweight Status. A Literature Review. Archives of Pediatrics
& Adolescent Medicine . 161 (12): 1154 -1161
Sherry, S.B., Vriend, J.L., Hewitt, P.L., Sherry, D.L., Flett, G.L. & Wardrop, A.A. (2009) Perfectionism
dimensions, app earance schemas and body image disturbance in community members and
university students. Body Image , 6, 83 -89
Shomaker L.B. & Furman, W. (2009) Interpersonal influences on late adolescent girls’ and boys’
disordered eating. Eating Behaviors, 10, 97 -106
Stanford, J.N. & McCabe, M.P. (2005) Sociocultural influences on adolescent boys’ body image and
body change strategies. Body Image , 2, 105 -113
Stice, E. (2001) A Prospective Test of Dual Pathway Model of Bulimic Pathology: Mediating Effects of
Dieting and Ne gative Affect în Journal of Abnormal Psychology, 110, 124 -135;
Stice, E., Maxfield, J. & Wells, T. (2003) Adverse Effects of Social Pressure to be Thin on Young
Women: An Experimental Investigation of the Effects of ‘‘Fat Talk’’. International Journal of
Eating Disorders, 34, 108–117.
Stice, E., Schupak -Neuberg, E., Shaw, H. E. & Stein, R. I. (1994) Relation of media exposure to eating
disorder symptomatology: An examination of mediating mechanisms în Journal of Abnormal
Psychology , 103 (4), 836 -840
Strahan, E. J., Wilson, A. E., Cressman, K. E. & Buote, V. M. (2006) Comparing to perfection: How
cultural norms for appearance affect social comparisons and self -image, Body Image , 3, 211-227
Thompson, A.M., Chad, K.A. (2002) The relationship of social physique an xiety to risk for developing an
eating disorder in young females. Journal of Adolescent Health , 31, 183 -189
Thompson, J. K., Coovert, M. D., Richards, K., Johnson, S. & Cattarin, J. (1995) Development of Body
Image, Eating Disturbance, and General Function ing in Female Adolescents: Covariance
Structure Modeling and Longitudinal Investigations, în International Journal of Eating
Disorders ,18 (3): 221-236;
Thompson, K. , Heinberg, Altabe, M & Tantleff -Dunn, S. (1999) Sociocultural Theory: The Media and
Society, Exacting beauty: Theory, assessment, and treatment of bodyimage disturbance ,p. 85-124
Tiggemann. M. (2001) Person x situation interactions in body dissatisfaction. International Journal of
Eating Disorders, 29, 65 -70
Tiggemann, M. (2004) Body image acros s the adult lif e span: stability and change, Body Image, 1, pp. 29 –
41
Tiggemann, M. (2005) The state of body image research in clinical and social psychology. Journal of
Social and C linical Psychology . 24(8), 1202 -1210

62
Tissot, A.M. & Crowther, J.H. (2008) Self-oriented and socially prescribed perfectionism: risk factors
within an integrative model for bulimic symptomatology. Journal of Social and Clinical
Psychology, 27,(7): 734–755
Tompkins, K.B., Martz, D.M., Rocheleau, C.A. & Bazzini, D.G. (2009) Social likeability, conformity,
and body talk: Does fat talk have a normative rival in female body image conversations? Body
Image , 6, 292 –298
Trampe, D., Stapel, S. & Siero, W., (2007) On Models and Vases: Body Dissatisfaction and Proneness to
Social Comparison Effects în Journal of Personality and Social Psychology ,92(1): 106-118
Tremblay, L. & Lariviere, M. (2009) The influence of puberty onset, body mass index and pressure to be
thin on disordered eating behaviors in children and adolescents. Eating Behavior s, 10, 75 -83
van den Berg, P., Wertheim, E. H., Thompson, J. K. & Paxton, S. J. (2002) Development of body image,
eating disturbance, and general psychological functioning in adolescent females: a replication
using covariance structure modeling in an Austr alian sample, în International Journal of Eating
Disorders, Vol. 31, No. 1, pp. 46 –51
van den Berg, P., Thompson, J.K., Obremski -Brandon, K. & Coovert, M. (2002) The Tripartite Influence
model of body image and eating disturbance A covariance structure mo deling investigation
testing the mediational role of appearance comparison. Journal of Psychosomatic Research , 53,
1007 -1020
Warren, C.S., Holland, S., Billings, H., Parker, A. (2012) The relationships between fat talk, body
dissatisfaction, and drive for thinness: Perceived stress as a moderator. Body Image 9, 358– 364
Vincent, M.A., McCabe, M. (2000) Gender differences among adolescents in family and peer influences
on body dissatisfaction, weight loss and binge eating behaviors. Journal of Youth and
Adol escence 29,(2). 205 -221
Want, S.C. (2009) Meta -analytic moderators of experimental exposure to media portrayals of women on
female appearance satisfaction: Social comparisons as automatic processes, Body Image , 6, 257 –
269
Wojtowicz, A.E. &. von Ranson, K.M . (2012) Weighing in on risk factors for body dissatisfaction: A
one-year prospective study of middle -adolescent girls. Body Image 9, 20–30
Wood -Barcalow, N.L., Tylka, T.L. & Augustus -Horvath C.L. (2010) “But I like my body”: Positive body
image characteri stics and a holistic model for young -adult women. Body Image. 7 (2) 106 -16
Yamamiya, Y., Cash, T.F., Melnyk, S.E., Posavac, H.D., Posavac, S.S. (2005) Women's exposure to thin –
and-beautiful media images: body image effects of media -ideal internalization an d impact –
reductio n interventions, 2(1):74 -80
Yang, H., & Stoeber, J. (2012). The Physical Appearance Perfectionism Scale: Development and
preliminary validation. Journal of Psychopathology and Behavioral Assessment, 34(1),
69-83.