Factori Favorizanti Si Modalitati de Iesire din Saracie

Cuprins

CUPRINS

INTRODUCERE

1. ASPECTE GENERALE ALE SĂRĂCIEI TRANSMISĂ INTERGENERAȚIONAL

1.1. Definirea sărăciei

1.2. Tipuri de sărăcie

1.2.1. Sărăcia extremă

1.2.2. Sărăcia absolută

1.2.3. Sărăcia relativă

1.3. Factorii de risc și cauzele sărăciei

1.3.1. Criza severă a locuințelor

1.3.2. Declinul rapid al meseriilor tradiționale.

1.3.3. Lipsa școlarizării

1.3.4. Criza economică

1.4. Raportul dintre sărăcie și excluziune socială

1.5. Aspecte sociale și psihologice ale familiilor aflate în sărăcie

1.6. Cauzele sărăciei

1.6.1. Lipsa educației

1.6.2. Șomajul, lipsa calificării

1.6.3. Starea de sănătate

2. EfECTELE SĂRĂCIEI asupra educației și marginalizarea

2.1. Educația

2.1.1. Efectele lipsei educației

2.2. Marginalizarea

2.2.1. Efectele sărăciei în familiile marginalizate

2.2.2. Nivelul dezvoltării economice

2.3. Nevoile persoanelor care se confruntă cu problema sărăciei

2.3.1. Nevoia de educație (cunoaștere)

2.3.2. Nevoia de stimulare (nevoia de dependență)

2.3.3. Nevoia de apreciere (încurajare)

2.3.4. Educație în privința gestionării bunurilor(banilor)

3. Măsuri de intervenție și prevenție pentru familiile sărace

3.1. Suportul alocațiilor familiare

3.2. Suportul pentru familiile monoparentale

3.3. Măsuri de prevenție a sărăciei

4. metodologia cercetării

4.1. Ipotezele cercetării

4.2. Populația țintă

4.3. Obiectivele cercetării

4.4. Metode și tehnici folosite în cercetare

4.5. Etapele cercetării

4.6. Interpretarea cercetării

4.7. Rezultatele cercetării

4.8. Implicații practice ale cercetării

CONCLUZII FINALE

Anexa 1: Model de interviu aplicat persoanelor fără adăpost de la asociația smiles

BIBLIOGRAFIE

introducere

Sărăcia reprezintă o problemă socială cu care se confruntă societatea contemporană, iar tot mai multe familii sunt afectate de acest fenomen care amenință stabilitatea căsătoriilor prin creșterea numărului de divorțuri și totodată sănătatea fizică și psihică a oamenilor. Sărăcia are repercursiuni asupra dezvoltării sociale și afectează asigurarea unui mod de trai decent, în care nevoile fundamentale nu pot fi satisfăcute din cauza lipsei resurselor materiale.

Tema „Factori favorizanți și modalități de ieșire din sărăcie” reprezintă o temă de mare actualitate, care provoacă un mare interes cercetătorilor din zilele noastre. Această temă stârnește dezbateri aprinse cu privire la eficiența soluțiilor care sunt date pentru rezolvarea corespunzătoare a problemei și găsirea de noi soluții și modalități practice de ieșire din sărăcie.

Aspectul tratat în detaliu în cadrul acestei lucrări va fi conceptul de sărăcie și impactul negativ al acesteia asupra indivizilor. Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea analfabetismului populației, lipsa educației, lipsa resurselor materiale care limitează de fapt dezvoltarea celorlalte aspecte.

Capitolul întâi al acestei lucrări dezbate problema sărăciei transmisă intergenerațional definind conceptual de sărăcie, tipurile sărăciei, factorii favorizanți și cauzele sărăciei.

Capitolul al doilea se concentrează asupra efectelor pe care le are sărăcia asupra educației și marginalizarea care este o primă problemă cu care se confruntă cei care sunt afectați de sărăcie. Știm că marginalizarea socială se manifestă prin absența unui minimum de viață, iar condițiile pe care le oferă sărăcia îi incadrează pe oameni în categoria celor marginalizați.

Capitolul al treilea oferă câteva măsuri de prevenție și intervenție pentru familiie sărace în combaterea sărăciei care implică atât sprijin din partea statului, ONG-urilor cât și a celor cu o situație financiară bună.

În final, capitolul patru al lucrării se ocupă în mod deosebit asupra metodologiei cercetării avțnd drept obiectiv general analiza factorilor favorizanți sărăciei. Obiectivele specifice rezultate din obiectivul general fiind: identificarea factorilor care favorizează aparaiția sărăciei într-o famile sau grup social și identificarea unor soluții sau modalități de diminuare a sărăciei din rândul populației.

Lucrarea de față analizează atât perspectivele teoretice care definesc sărăcia, cât și problemele cu care se confruntă persoanele afectate de sărăcie, totodată oferind câteva sugestii practice de asistență socială pentru această problemă.

ASPECTE GENERALE ALE SĂRĂCIEI TRANSMISĂ INTERGENERAȚIONAL

Definirea sărăciei

Sărăcia este una dintre problemele sociale cu care se confruntă societatea contemporană și tot mai multe familii sunt afectate de acest fenomen, care amenință stabilitatea căsătoriilor prin creșterea numărului de divorțuri, sănătatea fizică și psihică a oamenilor și asigurarea unui mod de trai decent.

Sărăcia reprezintă o situație caracterizată prin lipsa și insuficiența mijloacelor materiale necesare vieții care să asigure un minim acceptabil de trai,generând sentimente de eșec și frustrare

Sărăcia ca fenomen depinde de un anumit context socio-cultural, care mai apoi variază în timp și spațiu, iar în funcție de variabilele macrosociale, precum rasa, sex, etnia, vârsta, statutul ocupațional și matrimonial se distribuie în cadrul societății.” Sărăcia este o stare socială și nu o situație, o circumstanță, privită a indivizilor.”

Mariana Iovițu definește sărăcia ca fiind acea „situație de lipsă materială în termenii cei mai largi printr-un venit bănesc ce rămâne inferior pragului considerat limită pentru săracie.”

Tomnsed afirmă că:

… o formulare socială mai cuprinzătoare și mai riguroasă a înțelesului sărăciei, aceea e deprivare relativă. (…) Persoanele sunt în situația de deprivare relativă dacă nu pot obține într-o măsură suficientă acele condiții de viață – hrană, bunuri de consum, standarde de viață și servicii – care le-ar permite să își asume roluri sociale obișnuite, să participe în relații sociale și să aibă un comportament obișnuit, așa cum se așteaptă din partea lor în societatea respectivă.

În același context Elena Zamfir definește sărăcia ca „o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viață considerat decent acceptabil la nivelul comunității date.”

Printre factorii răspunzători de amploarea sărăciei se reține: nivelul de dezvoltare economică, situația forței de muncă, gradul de ocupare, șomajul, inflația și stilul de viață. Sărăcia apare datorită catastrofelor naturale a unor politici eronate sau a unor acțiuni distructive ca și războaiele. Acestea pot aduce o societate relativ prosperă într-o stare de sărăcie critică. Sărăcia individualizată are la rândul său mai multe forme: cele din perioadele de criză economică, altele datorită perioadei îndelungate a unei persoane în boală, unele specifice zonelor mărginașe și cele specifice stilului de viață.

Un element deosebit de important pentru determinarea sărăciei îl reprezintă pragul acesteia definită prin venitul necesar supraviețuirii. Persoanele sau familiile care nu dispun de veniturile necesare acoperirii cheltuielilor sunt considerate sărace.

Tipuri de sărăcie

Sărăcia poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puțin vizibile, precum sărăcia extremă, absolută, relativă. Aceasta pune în pericol existența familiei ca grup social prin amploarea și formele grave în care se manifestă.

Acest flagel al sărăciei este atât de dăunator din generație în generație pentru că aduce un grad înalt de instabilitate în familie, stres, apatie, fatalism și resemnare. Dar unul dintre pericolele care survin în această instabilitate este chiar delincvența. Deteriorarea comportamentului personal și social al celor care trăiesc în sărăcie revine din insuficiența unor bunuri și a unor facilități esențiale (alimente, îmbrăcăminte, condiții adecvate de locuit, îngrijirea medicală).

Fiecare tip de sărăcie are consecințe asupra persoanelor care se confruntă cu această situație și lasă urme adânci în viața acesteia, sentimente de frustrare, de eșec, de pesimism, și auzim tot felul de expresii, cum ar fi: „nu știu să fac nimic, nu sunt bun de nimic, nu am școală, pe mine nimeni nu mă angajează, copiii mei o să moară de foame, ce să fac, unde să mă duc?” Persoanele sau familiile care se confruntă cu această problemă au mare nevoie de susținere, înțelegere, acceptare, ajutor atât din partea Statului, cât și a comunității din care provin.

Sărăcia extremă

Sărăcia extremă reprezintă o stare de lipsuri cumulate, care presupune absența unei vieți ordonate, care să confere siguranță și predictibilitate, fiind centrată pe ziua de azi și este lipsită de perspective. Acest tip de sărăcie este asociată cu șomajul de lungă durată, lipsa de calificare, familia monoparentală sau alte forme atipice de familie, ne-participare și marginalizare socială, fenomene de dezagregare socială.

Sărăcia extremă este asociată cu:

„un trai desfășurat într-un context socioeconomic profund dezumanizant, pe timp lung, uneori chiar de-a lungul mai multor generații, acesta constituind, în fapt, rezultatul cumulării, în timp, a mai multor tipuri de deprivare socială extremă și materializând faza terminală a procesului de sărăcire. Lipsa unei locuințe, insecuritatea locuirii sau/și existența unui spațiu locuibil insalubru, absența cvasitotalității bunurilor durabile presupuse de trebuințele unei vieți normale și insecuritatea alimentară cronică – iată doar câteva dintre atributele marcante ale sărăciei extreme. În cele mai multe cazuri, toate acestea sunt agravate de existența unui mediu social proxim subuman, afectat profund, la rândul său, de diverse maladii sociale și/sau de sentimentele antisociale generate de iminența practicării unor acte reprobabile, în scopul supraviețuirii.”

Sărăcia extremă din România este predominant nouă, adică este tânără: copii și tinerii au cel mai mare risc. În zonele sărace din sate, sărăcia extremă este combinată cu forme de sărăcie, de tip tradițional specifice comunităților cu grad redus de modernizare, a căror viață economică este dominată de agricultură. Căderea în sărăcia extremă este dată de evenimente critice, naturale, structurale și individuale care se succed și întrepătrund în diferite moduri, rezultând în cele din urmă o deteriorare a calității vieții: indivizii își pierd încrederea în sine, devin pesimiști și renunță la planuri și proiecte, experimentează sărăcia și marginalizarea din ce în ce mai accentuat.

Situația romilor în zonele sărace din orașe este mult mai îngrijorătoare decât cea a romilor din sate. Mulți dintre ei sunt în sărăcie extremă, adică nu au nici locuință, nici bunuri moderne, nici venituri.

Sărăcia absolută

Abordarea absolută reprezintă stabilirea stării de sărăcie în raport cu un minim corespunzător satisfacerii nevoilor umane fundamentale, un minim universal valabil, determinat în mod obiectiv de dimensiunea acestor nevoi.

Cele mai des utilizate dintre metodele absolute sunt următoarele:

• aportul de energie alimentară (FEI);

• costul nevoilor de bază (CBN);

• metoda insuficienței consumului (CI);

• metoda bugetului standard (BDeterminarea sărăciei absolute în România

Sărăcia absolută include lipsa condițiilor necesare de bază pentru a susține o persoană umană sănătoasă, hrană suficientă și adăpost care să ajute la funcționarea eficientă a corpului. Sărăcia absolută prezintă numeroase insuficiențe mai ales când sunt la nivelul specific al venitului, fapt pentru care anumiți indivizi sunt socotiți ca fiind deasupra pragului de sărăcie când venitul lor este nici măcar suficient pentru nevoile lor fundamentale de subzistență.

Sărăcia relativă

Când definim sărăcia relativă, problemele legate de ea sunt mai complexe pentru că acele persoane sunt condiționate și limitate datorită sistemului în care trăiesc.

Sărăcia e relativă de la țară la țară, ca de exemplu: cele mai multe persoane din lume nu au posibilitatea ca într-o locuință să aibă baie cu duș, în schimb este greu de considerat că într-o societate dezvoltată ar putea lipsi apa curentă.

Sărăcia relativă are la bază conceptul de nevoi ai accentuat.

Situația romilor în zonele sărace din orașe este mult mai îngrijorătoare decât cea a romilor din sate. Mulți dintre ei sunt în sărăcie extremă, adică nu au nici locuință, nici bunuri moderne, nici venituri.

Sărăcia absolută

Abordarea absolută reprezintă stabilirea stării de sărăcie în raport cu un minim corespunzător satisfacerii nevoilor umane fundamentale, un minim universal valabil, determinat în mod obiectiv de dimensiunea acestor nevoi.

Cele mai des utilizate dintre metodele absolute sunt următoarele:

• aportul de energie alimentară (FEI);

• costul nevoilor de bază (CBN);

• metoda insuficienței consumului (CI);

• metoda bugetului standard (BDeterminarea sărăciei absolute în România

Sărăcia absolută include lipsa condițiilor necesare de bază pentru a susține o persoană umană sănătoasă, hrană suficientă și adăpost care să ajute la funcționarea eficientă a corpului. Sărăcia absolută prezintă numeroase insuficiențe mai ales când sunt la nivelul specific al venitului, fapt pentru care anumiți indivizi sunt socotiți ca fiind deasupra pragului de sărăcie când venitul lor este nici măcar suficient pentru nevoile lor fundamentale de subzistență.

Sărăcia relativă

Când definim sărăcia relativă, problemele legate de ea sunt mai complexe pentru că acele persoane sunt condiționate și limitate datorită sistemului în care trăiesc.

Sărăcia e relativă de la țară la țară, ca de exemplu: cele mai multe persoane din lume nu au posibilitatea ca într-o locuință să aibă baie cu duș, în schimb este greu de considerat că într-o societate dezvoltată ar putea lipsi apa curentă.

Sărăcia relativă are la bază conceptul de nevoi comparative, fiind definită în raport cu nivelul bunăstării întregii populații. Sărăcia relativă definește (de)privarea în termenii lipsei unui nivel minim de resurse care să asigure existența unui individ, nu în general, ci într-un context social specific.

Abel Smith afirmă:

„Prin necesități eu înțeleg nu numai cerințele care sunt indispensabile traiului, ci și tot ceea ce, conform obiceiurilor țării respective, este indecent să nu posede oamenii respectabili, chiar și cei din cea mai joasă categorie.”

Un alt autor, Peter Townsend a susținut necesitatea abordării „pragului de sărăcie” într-o manieră relativă. El pornește în elaborarea unei metode relative de măsurare a sărăciei, de la conceptul de (de)privare relativă. De aici și nevoia de a lua în calcul posibilitățile indivizilor de a participa în diferite activități sociale „curente.” El relaționează gradul de (de)privare cu nivelul venitului. Pragul de sărăcie este acel nivel de venituri, sub care gradul de (de)privare crește în mod dramatic.

Peter Townsend afirmă:

„… o formulare socială mai cuprinzătoare și mai riguroasă a înțelesului sărăciei, aceea de deprivare relativă. (…) Persoanele sunt în situația de deprivare relativă dacă nu pot obține într-o măsură suficientă acele condiții de viață – hrană, bunuri de consum, standarde de viață și servicii – care le-ar permite să își asume roluri sociale obișnuite, să participe în relații sociale și să aibă un comportament obișnuit, așa cum se așteaptă din partea lor în societatea respectivă”

Sărăcia este o problemă care atrage după sine deficienșe culturale, o lipsă de calificare și creșterea analfabetismului populației.

FACTORII DE RISC ȘI CAUZELE SĂRĂCIEI

Un larg segment al populației se confruntă cu situații de sărăcie deosebit de severă, mai ales rromii, ca efect al unui complex de factori și procese istorice, dublată de șanse reduse de ieșire din dificultate pentru un viitor previzibil. Suportul social este destul de scăzut

Următorii factori de risc ai sărăciei pot fi menționați:

Criza severă a locuințelor

Fenomenul persoanelor fără adăpost reprezintă una dintre problemele cu care se confruntă România în momentul de față. A nu avea acces la o locuință adecvată reprezintă o serioasă manifestare a excluziunii sociale sau cea mai dură formă a excluziunii sociale.

Edgard explică că a avea o locuință/ un domiciliu poate fi înțeles în termen de:

a) a avea o locuință adecvată (sau spațiu) asupra căruia o persoană și familia acesteia pot exercita un drept exclusiv de posesiune (domeniul fizic);

b) a fi capabil(ă) de a menține o anumită intimitate și de a te bucura și dezvolta relații sociale (domeniul social);

c) a avea un titlul legal de ocupare a unei locuințe/spațiu (domeniul legal);

Figura 1: Excluziunea de la locuire: Continuum-ul „persoane fără adăpost – locuire inadecvată”

Sursa: Edgar, 2004, Figura 1

Din intersectarea celor trei sfere din figura de mai sus dă naștere la șapte categorii de persoane în dificultate din punct de vedere a locuirii, de la persone care sunt fără adăpost la cele care trăiesc în condiții inadecvate de trai.

Riscul de a nu avea o locuință adecvată este dat de următorii factori:

-venituri reduse pe membru de familie, ca o consecință a șomajului, a lipsei unui loc de muncă stabil; o asemenea situație poate duce la lipsa unei locuințe

-deficit de protecție social și politică de locuire neadecvată în raport cu cerințele tranzacției au dus la o vulnerabilitate mărită a unor grupuri sociale.

Asigurarea accesului la o locuință adecvată reprezintă o condiție pentru îndeplinirea unor drepturi fundamentale de care trebuie să beneficieze o persoană. A avea o locuință adecvată se referă atât la faptul că orice persoană/ familie trebuie să aibă o locuință, cât și la calitatea și confortul asigurat de locuință.

Tabel 1: Șapte domenii teoretice ale excluziunii de la locuire

Sursa: Edgar, 2004, tabelul 1

Declinul rapid al meseriilor tradiționale.

Revigorarea meseriilor tradiționale ale rromilor reprezintă una din soluțiile cele mai frecvent formulate. Este indiscutabil o cale importantă de acțiune. Trebuie să fim însă conștienți de faptul că această soluție este limitată. Profesiile tradiționale au supraviețuit, dar limitat, mai degrabă la marginile economiei. Analiza pe generații sugerează o schimbare a paternului calificărilor populației de romi. Dacă pentru bunici meseriile tradiționale constituiau ponderea principală, prezența acestora scade treptat către generația părinților și ajunge să fie slabă pentru populația tânără.

În cazul meseriilor de tip modern trendul este exact invers, acestea fiind mai prezente în cazul populatiei tinere, ceea ce este normal dacă luăm în considerare schimbările economice și de structură a locurilor de muncă survenite în ultimii 50-60 de ani. Foarte important și grav în același timp este faptul că persoanele tinere fără meserie depășesc ca pondere persoanele adulte, ceea ce înseamnă că după 1990 o mare parte din tinerii romi nu s-au calificat în nici o meserie.

Există o lipsă acută de calificare profesională în meserii moderne, care asigură accesul pe piața legală a muncii. Meseriile tradiționale ale romilor sunt din ce în ce mai puțin solicitate în economia modernă, segmentul populației adulte cu calificare este redus. Marea majoritate a romilor nu au nici o calificare, fapt care îi marginalizează pe piața muncii. Tânăra generație, datorită efectelor negative ale ultimelor decenii, prezintă un deficit și mai mare de calificare comparativ cu generația adultă/vârstnică.

Dezvoltarea producției modernă superioară calitativ și de regulă mai ieftină, îngustează enorm cererea pentru produsele tradiționale. Cererea pentru produsele din lemn se reduce rapid. Prelucrarea metalelor a devenit și ea tot mai dificilă. Pe de altă parte, costul materiilor prime a crescut tinzând să facă nerentabilă producția. De multe ori, aceste sisteme de producție tradițională se mențin datorită costului extrem de redus al muncii fiind o sursă de reproducere a standardului scăzut de viață.

Lipsa școlarizării

Școlarizarea reprezintă un aspect important în viața unui om, ajutându-l la formarea lui ca individ, la dezvoltarea unor abilități necesare în viața de zi cu zi.

Sărăcia este o problemă care influențează funcționarea normală și rezultatele școlare ale copiilor. Neparticiparea școalară și abandonul ridicat reprezintă o problemă extrem de gravă cu consecințe severe pe termen lung.

Copiii expuși la sărăcie în familie au dificultăți în menținerea atenției asupra sarcinii, dar există multe alte moduri în care progresul academic al acestor copii poate fi compromis.

Într-o familie săracă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranță, de viață ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate. Copilul nu va avea ocazia să cunoască și să deprindă abilitățile și atitudinile necesare într-o viață socială normală: abilitatea de comunicare, toleranța, afecțiunea, negocierea și compromisul; propriile relații cu ceilalți, cu familia, cu colegii vor fi afectate de situația de sărăcie în care se găsesc.

Lipsa școlarizării fără educație morală reprezintă un adevărat obstacol pentru societate; educația, școlarizarea este vitală pentru supraviețuirea acesteia.

Sistemul școlar românesc este bine structurat, organizat pe baze moderne, dar a fost afecttat sever în perioada de tranziție. Educația/ școlarizarea reprezintă un element cheie al prevenirii riscului sărăciei și al excluziunii sociale, asigurând dezvoltarea umană și a promovării unei societăți incluzive.

Criza economică

Criza este definită ca fiind o manifestare a unor dificultăți economice, politice, sociale; este o perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări care se manifestă în societate. Crizele care afectează grupurile sociale diferă prin cauzele si durata lor.

Criza este cel mai adesea declanșatorul procesului de schimbare a organizării unui sistem; ea poate motiva schimbarea. Ieșirea din criză se face fie prin schimbarea structurală a sistemului, fie prin modificări importante ale structurii sale.

În România, criza economică s-a simțit chiar în anii regimului comunist datorită orientării spre auto-suficiență și monopol absolut pe piață internă și cu multe intreprinderi slab dezvoltate tehnologic, dar care funcționau datorită susținerii din partea statului Român. Prin anii 1980 România s-a menținut datorită reducerii masive ale bunurilor ce urmau să fie consumate de populație.

Aici, unii care trăiesc pe baza asistenței sociale se găsesc în această situație din cauza unui eveniment traumatizant din viața lor, care poate fi pierderea unei slujbe, a unuia dintre parteneri sau chiar instalarea unei boli.

Criza economică reprezintă un subiect care este în atenția indivizilor, iar această problemă își are originea în comportamentul nepotrivit al agenților economici (egoism, lăcomie) și în imposibilitatea pieței de a funcționa așa cum este normal. Criza economică este rezultatul unui complex de factori, care includ în principal: erori de politică monetară, distorsionarea stimulentelor agenților economici și patologia politicii de reglementare financiar-bancară.

Raportul dintre sărăcie și excluziune socială

Indiferent de motivul pentru care oamenii se află pe stradă, aceștia nu trebuie judecați, ci dimpotrivă trebuie ajutați prin oferirea unui loc unde să trăiască și care să le confere un minim de intimitate și stabilitate. Această faptă reprezintă un lucru important pe care îl putem face pentru a le îmbunătăți viața. Fără o locuință stabilă, nimic altceva nu are șanse de a funcționa. Atât în țările cu un nivel dezvoltat de economie cât și în acele țări slab dezvoltate, găsim colțuri în care sărăcia a cuprins în mică sau în mai mare parte din teritoriul respectiv. O parte din persoanele sărace la ora actuală sunt chiar din acei care altădată s-au bucurat de condiții superiore de viață, iar unii sunt din acei care s-au găsit în sărăcie, dar care au speranțe să iasă din sărăcie în viitor.

Totuși pentru mulți este vorba de o sentință pe viață, atât pentru cei care fac parte din rândul șomerilor pe termen lung, a multora din cei cu probleme legate de sănătatea mentală, cât și a celor alcoolici sau drogați. Precum oamenii săraci pot să ajungă în țările bogate, la fel și oamenii bogați pot să ajungă în locuri mai puțin dezvoltate.

Sărăcia nu se referă doar la dimensiunea veniturilor, ci și la excludere socială și lipsa de putere. Unii oamenii devin săraci deoarece sunt excluși din instituțiile sociale unde accesul se bazează pe status, privilegii, rasă și gen. Excluziunea duce la lipsa resurselor, așteptări scăzute, predispoziție spre îmbolnăviri și educație slabă.

Excluziunea socială a persoanelor sărace nu înseamnă doar un nivel redus al resurselor materiale, ci, mai ales, dificultățile sau imposibilitatea lor de a participa în mod efectiv la viața economică, socială, politică și culturală. Excluderea socială mai este definită în termenii lipsei de acces sau ai accesului limitat la drepturile civile, politice, sociale, economice și culturale, reflectând, într-o anumită privință, standardele de viață și oportunitățile.

Când analizăm fenomenul sărăciei, găsim în acest ambient excluziunea socială; ea este un fenomen negativ care afectează populația unei țări, mai ales persoanele care nu au un statut socio-economic adecvat.

Aspecte sociale și psihologice ale familiilor aflate în sărăcie

Aspectul social și psihologic al persoanelor aflate în sărăcie este accentuat de poziția și comportamentul persoanelor dimprejurul lor. A avea egalitate în drepturi este o opțiune pe care fiecare individ și-o dorește. Totuși, în cele mai multe situații, între cetățenii de diferite clase sociale este destul de frecventă discriminarea.

Discriminarea este definită ca o tratare inegală a indivizilor sau grupurilor în raport cu unele trăsături categorice cum ar fi apratenența etnică, rasială, religioasă sau de clasă..

Aceasta se manifestă într-un mod deosebit de subtil și dăunător, minorităților sociale dezavantajate, în cazul nostru persoanele sărace, care se găsesc deseori într-o situație de învinși față de clasele dominante care controlează pârghiile importante ale societății.

În România, din anul 1991 s-au interzis deosebirile pe criteriul de origine socială. Precum noțiunea de origine socială este în strânsă legătură cu noținea de avere, apartenența la o anumită categorie sau grup social presupune averi cu un anumit standard de viață și unele posibilități materiale.

Pentu unele familii, a trăi din ajutorul social este socotit ca o sursă de venit jenantă, de aceea mulți care s-au aflat în vreo postură au facut mari eforturi ca să depășească această situație.

Putem spune că cineva este sărac atunci când facem evaluarea materială și cea a aspectului psiho-fizic al individului. În latura materială poate fi însumată de proprietățile exploatației familiale generate de venituri în bani ale familiei sau bunuri și este considerată forță de muncă disponibilă în acea gospodărie.

Cealaltă dimensiune psiho-fizică a individului se referă la posibila boală sau bătrânețea în singurătate, dar și lipsa voinței sau a abilităților „de a se gospodări”. Fiecare situație de acest gen în care se găsește o persoană sau o familie trebuie să lupte ca să facă față, indiferent de costul pe care trebuie să-l plătească, să aibă dorința, voința și abilitatea de a depăși această problemă.

CAUZELE SĂRĂCIEI

Cauzele sărăciei pot fi multiple: lipsa unui loc de muncă stabil, șomajul, lipsa educației, starea de sănătate, consumul de alcool, patima de a juca la jocurile de noroc și multe alte situații de acest gen.

Între sărăcie și educație există o relație de inter-cauzalitate, situația socio-economică precară a unei familii reducând șansele educaționale ale copiilor provenind din această familie. Lipsa unei instruiri școlare și, ulterior, profesionale reduc, la rândul lor, șansele de integrare socială a individului în viitor și cresc șansele de cădere în sărăcie.

Lipsa educației

Marea majoritate a tinerilor din zonele sărace sunt lipsiți de calificare și de șansa de a intra pe piața muncii. Deficitul de educație și creșterea analfabetismului apar ca probleme majore ce necesită intervenție.

Educația prezintă un rol important în viața copiilor, atât din mediul urban, cât și din cel rural. Mersul zilnic la școală introduce în viața lor un element minimal de ordonare, de disciplină zilnică, cornul cu lapte și alocația lunară ca elemente esențiale pentru aceste familii. Mai mult decât atât, copiii învață lucruri esențiale vieții, cum ar fi interacțiunea cu celălalt, traiul împreună cu alții și alte îndemânări sociale, de care copiii străzii și cei săraci sunt deprivați. Trimiterea copilului la școală implică și greutăți pentru familii sărace: pachețelul zilnic, hainele și încălțămintea necesare, lipsa de supraveghere, banii pentru rechizite, cărți sau alte fonduri, frustrările copiilor legate de sărăcie, dar și lipsa de atenție, de sprijin, de înțelegere din partea cadrelor didactice și ale colegilor- toate acestea sunt observate de părinții copiilor din zonele sărace.

Părinții din zonele sărace fac sacrificii pentru a trimite copiii la școală, ei pun preț pe școală și își doresc ca și copiii lor să termine școala.

Sărăcia este o altă cauză pentru abandonul școlar. Acest factor acționează în două sensuri: fie copiii nu se pot prezenta la școală din cauza neputinței părinților de a le cumpăra haine, rechizite sau pentru a plăti transportul, fie sunt nevoiți să contribuie la întreținerea familiei, ceea ce nu le mai permite să aloce timp învățăturii. În cazul familiilor cu mulți copii, adeseori frații mai mari sunt nevoiți să aibă grijă de cei mai mici sau să se ocupe de gospodărie, în timp ce părinții muncesc.

În urma unui studiu, au rezultat următoarele informații:

Fetele sunt cele care renunță mai des la școală din acest motiv, iar o cauză a abandonului școlar, întâlnită mai ales în rândul copiilor romi, este faptul că aceștia nu stăpânesc foarte bine limba română.

Atunci când copiii sunt înscriși în sistemul de învățământ direct în clasa I, ei întâmpină dificultăți majore de adaptare la viața școlară și, adeseori, părăsesc timpuriu sistemul de învățământ, odată ce au învățat să scrie și să citească.

Șomajul, lipsa calificării

Șomajul este un fenomen contemporan tot mai des întâlnit, care se referă la lipsa unui loc de muncă, și este diferit de la o țară la alta. O mare parte din populație este în căutarea unui loc de muncă, atât bărbații, femeile, cât și tinerii care au terminat studiile superioare sau liceul Oportunitățile tinerei generații de a găsi un loc de muncă sunt tot mai mici.

Șomajul nu este ușor de definit, însemnând „a nu avea de muncă”. Viața de șomer nu e deloc plăcută pentru nimeni mai ales că cei mai mulți suferă o deteriorare a standardelor de viață din momentul în care au început să trăiască din ajutorul de șomaj. Totuși aceste persoane se pot implica în multe forme de activitate productivă înprejurul locuinței lor, cum ar fi zugrăvit sau alte reparații în casă, iar cine are posibilitate de grădinărit. Experiența șomajului poate fi destul de neliniștitoare pentru cei care au fost obișnuiți cu slujbe sigure. Chiar dacă șomajul poate genera dificultăți financiare acute, totuși persoanele în situație pot să beneficieze de la ajutor pentru îngrijirea sănătății, sau alte ajutoare sociale necesare.

Ceea ce poate constitui un nivel mai ridicat al șomerilor dintr-o zonă este diminuarea vânzării și cumpărării bunurilor. Sectorul: vânzarea cu amănuntul fiind aprope 10% din locurile de muncă.

Mulți dintre cei care au rămas pentru mai mult timp în șomaj este posibil ca să fie nevoiți să-și dezvolte și să-și diversifice calificările. De exemplu, cei care sunt mai în vârstă, s-ar putea să nu aibă posibilitatea să-și găsească slujbe comparabile cu cele pe care le-au avut înainte sau chiar de ar găsi alte slujbe nu sunt plătite în așa măsură în care să aibă un minim de trai decent. Tinerii își găsesc foarte greu de lucru, angajatorii cer experiență, iar persoanele vârstnice au aproape șanse de 0% ca să fie angajați. Situațiile prin care trece țara noastră, problemele cu care se confruntă sunt tot mai greu de depășit; oameni fără speranță, fără obiective de viitor, pesimiști, descurajați, sătui de viața pe care o trăiesc, iar mulți își pun capăt zilelor, considerând că așa se încheie totul.

În ceea ce privește serviciile de asistență socială înainte de război, în România se numără printre puținele țări din lume care era dezvoltată și înalt calificată, dar această ramură a continuat până în 1969, iar după aceea s-a distrus complet. Asistăm astăzi la o foarte mică reprindere a indivizilor cu ajutorul asistenței sociale.

Ajutorul social reprezintă sistemul cel mai important pentru o familie săracă cu nivelul prea jos al veniturilor în acea familie. În România, sistemul social- politic se confruntă cu câteva puncte critice:

-nivelul beneficiului extrem de scăzut, fapt pentru care nu poate asigura nici măcar o susținere rezonabilă la un nivel minimal de subzistență.

-aprobarea mai multor proiecte dar cu lipsa mare de fonduri, ceea ce face ca o proporție mare dintre cei care se califică pentru ajutor nu-l primesc deloc, cu multă întârziere, îl primesc doar parțial sau doar din când în când.

Datele furnizate de ancheta bugetelor de familie pe 2002 sugerează că 45% din adulții șomeri, având vârsta între 15 și 64 de ani sunt săraci, față de 26% din adulții de aceeași vârstă care fie lucrează, fie nu participă la forța de muncă; dar 56% din adulții care lucrează pe cont propriu în agricultura sunt săraci, procentul acesta fiind superior celui al șomerilor. Datele mai arată că circa 14% din adulții săraci sunt șomeri, față de 7% din cei non-săraci. Și din nou, activitatea pe cont propriu în agricultură revine în scenă: 29% din adulții săraci fac parte din această grupă.

Diminuarea dramatică a oportunităților de muncă în calitate de zilier sau chiar de salariat în sistemele agriculturii socialiste a lovit în mod special populația de rromi de la sate, care obținea în cea mai mare parte resursele necesare vieții din munca angajată în agricultură.

Starea de sănătate

De multe ori sărăcia este propusă de starea precară a sănătății și tot sărăcia, la rândul ei poate produce deficite importante de sănătate. Ca și lucruri esențiale combaterii sărăciei în domeniul sistemului de asistență socială avem:

-asigurarea unui pachet minim de asistență sanitară pentru fiecare individ la nivelul calitativ adecvat;

-îngrijirea medicală gratuită, completă pentru copii și femei gravide;

-programe eficiente de formare a capacităților de viață sănătoasă și de respectare a cerințelor de igienă;

-a oferi planificare familială accesibilă pentru educație sanitară a grupurilor cele mai sărace din colectivitate asupra propriei vieți, oferind control deplin si asupra propriei natalității.

Starea de sănătate precară este atât cauză, cât și consecință a sărăciei. În schimb, o stare bună de sănătate poate preveni sărăcia, sau cel puțin reprezintă o modalitate de a o evita; acest fapt este un aspect care a fost mai puțin luat în considerare.

În urma unor studii efectuate s-au identificat câteva concluzii privind implicarea serviciilor de sănătate în reducerea fenomenului sărăciei:

Sistemele de sănătate pot contribui prin acțiuni eficace la ameliorarea stării de sănătate a categoriilor defavorizate;

Un sistem de sănătate poate fi uneori un obstacol și devine astfel o cauză a sărăciei pentru persoanele defavorizate, care nu-și pot permite plata serviciilor directe sau indirecte;

Chiar dacă se asigură gratuitatea serviciilor de sănătate, uneori ele rămân în comtinuare inaccesibile, la nivel cultural sau geografic;

Pe lângă deblocarea unor resurse financiare pentru combaterea sărăciei, este necesară și formarea unui personal specializat în întâmpinarea nevoilor populației.

Între starea de sănătate și nivelul sărăciei există o relație directă: sărăcia determină malnutriție, limitează accesul la îngrijiri, crește vulnerabilitatea la factorii de risc individuali sau de mediu. Starea de sănătate precară reduce capacitatea de muncă, productivitatea individului și veniturile familiei, afectează calitatea vieții acestuia, determinând în cele din urmă sărăcia.

Relația directă existentă între sărăcie și starea de sănătate presupune necesitatea implicării sistemelor sanitare în activitățile de diminuare a fenomenului sărăciei.

EfECTELE SĂRĂCIEI asupra educației și marginalizarea

Educația

Efectele lipsei educației

Când vorbim despre educație, în primul rând putem privi la acea educație dată în familie de ambii părinti de care are parte orice copil dintr-o familie bine organizată.

În privința lipsei educației de acasă se întâlnesc mai multe situații, precum:

lipsa de educație datorită faptului că unii copiii au fost crescuți de bunici, mătuși, și chiar de creșe.

educația este afectată și în familiile dezorganizate cu părinți alcoolici, părinți prea duri cu copiii.

copiii ajunși în instituții în anii timpurii, uneori chiar și acei care au fost dați în plasament, de asemenea suferă lipsa de educație.

altă problemă a lipsei de educație este cauzată de atitudinea greșită care i-a condus la automulțumirea în condițiile de trai existente nu prea plăcute, uneori dezgustătoare. Și aici sunt frecvenți întâlniți copiii instituționalizați, lipsiți de persoane apropiate cu un exmplu de educație. Aici lipsește inițiativa de schimbare.

un alt efect al lipsei de educație întâlnit frecvent la romi are ca rezultat vulnerabilitatea la sărăcie, și mai apoi lipsa calificării profesionale.

MARGINALIZAREA

Acest concept se definește prin poziția social periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaționale și comunicaționale ale colectivității; ea se manifestă prin absența unui minim de condiții sociale în viață.

Hotărârea de Guvern 1149/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 116/2002 precizează că persoana marginalizată social este acea persoană care beneficiază de un venit minim garantat, sau care face parte dintr-o familie beneficiară de un venit minim garantat (art. 49).

Marginalizarea are ca efect izolarea socială, neintegrarea socială, dezorganizarea familiei; ea se caracterizează prin reacții ostile față de normele și valorile societății globale, agresivitate și violență, comportamente deviante. Toate acestea sunt imaginea unui sistem defectuos și prin urmare societatea trebuie să facă eforturi ca integrarea persoanelor sărace să fie cât mai eficientă.

Efectele sărăciei în familiile marginalizate

Riscul sărăciei severe în țara noastră s-a ridicat la câteva din categorii sociale. Grupurile cele mai vulnerabile fiind copiii, tinerii și familiile cu mulți copii, mai ales când vârstele copiilor sunt cuprinse între 0-15 ani; familiile monoparentale al căror cap de familie este femeia singură și acele familii monoparentale cu un număr mare de copii; familii în care ambii soți sunt fără un loc de muncă; familiile de agricultori al căror sursă de venit a gospodăriei este numai din producția agricolă.

Alte grupuri vulnerabile sunt reprezentate de pensionarii cu un venit puțin peste limita de subzistență, nu au posibilitatea de a înnoi bunurile de folosință îndelungată; familiile fără locuință de proprietate în special, tinerii care sunt în pragul întemeierii unei familii, și grupul etnic al romilor extrem de vulnerabili la sărăcie datorită excluderii și autoexcluderii sociale care se găsește în sărăcie extremă.

Vulnerabilitatea se definește ca fiind inapetența indivizilor sau grupurilor de a acționa sau de o incapacitate de adaptare a acțiunilor la cerințele structurale ale sistemului social; reprezintă o stare de potențialitate ți se poate manifesta în factori care conduc la marginalizare și excludere socială.

Persoana vulnerabilă are tendința de a se izola și de a se automarginaliza folosind unele bariere pe care apoi singură nu le poate depăși. Prin urmare persoana vulnerabilă își construiește propriile obstacole pe care și le consolidează în practica socială prin refuzul de a participa la valorile, normele și principiile recunoscute de mediul social. Asistentul social trebuie să folosească metode prin care să diminueze distanțele sociale și să motiveze persoana vulnerabilă la a participa și a ține legătura cu indivizi care au aceeași problemă sau chiar același statut social.

Familia a cărei stare de sărăcie a fost transmisă intergenerațional, este de obicei izolată atât datorită constrângerilor din partea comunității, cât și datorită efectelor unui act volutiv. Distanța socială care se formează între o persoană și comunitate se datorează lipsei de comunicare și ignoranței acelei comunități.

Uneori starea de vulnerabilitate este menținută în mod conștient de către persoană pentru a obține în schimb ajutor din partea instituțiilor abilitate. Această acțiune conștientă conduce adesea persoana la a nu fi recunoscătoare pentru ajutorul primit.

Cei mai mulți oameni de rând privesc la acele persoane care posedă substanțial sume de bani mai ales când bunurile materiale sunt date din generație în generație. Aceși oameni sunt considerați ca fiind clasa de sus a societății. Clasa de sus sau de mijloc a societății cuprinde oameni care sunt experți si manageri, clasa de mijloc sau cea de jos este cuprinsă de profesori și infermieri, iar în clasa muncitorească sunt cei care au slujbe manuale. Subclasa este alcătuită din cei care sunt săraci și nu a unici un loc de muncă. Majoritatea celor din subclasă provin din grupuri etnice minoritare. Grupurile minoritare au fost totdeauna cele mai marginalizate.

Nivelul dezvoltării economice

Dintre grupurile cu risc ridicat aflat în sărăcie extremă sunt în mod special:

copii în situația critică extrem de săracă sunt copii străzii, copii din familiile numeroase, copii lipsiți de resurse și chiar de locuință, trăind în condiții improvizate, copii abandonați de părinții lor.

copii neglijați și abuzați lipsiți de condițiile elementare de dezvoltare, traumatizați ireversibil și cu deficiențe de școlarizare.

copii abandonați la naștere sunt tot mai mulți chiar dacă la ora actuală unele organizații nonguvernamentale au reușit să dezvolte sistemele exemplare de îngrijire în această sferă

Procesul de recuperare al acestor copii este deficitar datorită creșterii lor numerice. Copii cu deficit de școlarizare sunt un segment important al generației de astăzi. Abandonul timpuriu al școlii generale este și el extrem de frecvent.

Condițiile precare în care mulți copii învață pot duce și în această latură la un număr îngrijorător de copii cu deficiențe educaționale grave prin care o bună parte din tânăra generație intră în viața adultă.

Condițiile precare ale copiilor de a intra în viața adultă se datorează rarității locurilor de muncă prost plătite, ceea ce duce către dificultatea economică de a obține o locuință proprie.

Lipsa de îngrijire și supraveghere a copiilor atrage tot mai mulți indivizi în sistemul criminal ca victimă sau delincvent și este datorită lipsei de disponibilități ale familiilor sau a instituțiilor sociale care nu oferă o îngrijire și o supraveghere suficientă copiilor 103-6

femeia- situația femeii nu este deloc simplă, mai ales în calitate de mamă când numărul de copii este ridicat și mai grav când trebuie să crească singură copii. Și aici intâlnim câteva aspecte deteriorate la nivelul femeilor:

scăderea dramatică a oportunităților de muncă la femei, cât și gradul de calificare al muncii au scăzut și sunt într-o continuă scădere.

femeile care nu erau angajate înainte de naștere nu beneficiază de nici un suport financiar; veniturile familiilor fiind puternic afectate de nașterea copiilor și nu este în nici un fel recompensată social;

mamele care, pe lângă îngrijirea copiilor sunt și angajate în muncă sunt slab susținute de sisteme de îngrijire a copiilor;

instituțiile care să ofere îngrijirea copiilor sunt puține și de o calitate proastă care în multe cazuri descurajează folosirea lor.

ceea ce a devenit mai evident ca un segment substanțial de femei din straturile sărace și izolate social au acces limitat la utilizarea mijloacelor eficiente de planificare familială.

În cazuri ca acestea numărul nașterilor nedorite e destul de mare urmând abandonul copiilor.

Percursul la practica de avort, accesibil de ridicat a cauzat efecte negative asupra stării de sănătate a femeii. Nașterile nedorite concluzându-se mai degrabă cu abandonul copiilor sau a lipsei de mijloace accesibile de prevenire au devenit o sursă de cădere în sărăcie severă a unui grup mare de femei.

Uneori în responsabilitate intră și îngrijirea nevoilor familiilor afectate sever, ale capacității de viață independentă, copii cu dizabilități sau vârstnici fără să primească un necesar suport social.

Multe femei sunt lipsite de pensii sau au o pensie destul de mică datorită veniturilor salariale reduse, reprezentând un factor de îngrijorare. De asemenea, explozia criminalității a femeii, violurile și abuzurile în familie au avut un impact dramatic asupra femeii.

Sunt câteva puncte esențiale pe care stragegia anti- sărăcie trebuie să le cuprindă pentru o mai bună protecție socială a femeii:

-suport economic și servicii pentru îngrijirea copiilor;

-acces complet la mijloacele de planificare familiala a tuturor femeilor

-recunoașterea și recompensarea cotribuției sociale valoroase a femeii, nașterea și îngrijirea copiilor, îngrijirea vârstnicilor din propria familie.

-o mai eficace protecție a femeii împotriva violenței crimei abuzurilor de tot felul este vitală

Îmbunătățiri ale sistemului juridic inclusiv susținerea socială și recuperarea victimelor sunt obiective de maximă urgență.

Nevoile persoanelor care se confruntă cu problema sărăciei

Individul nu trăieste doar pentru „o bucată de pâine sau un pumn de orez”, ci el dorește să învețe, să lucreze, șă-și facă un adăpost mai bun să respire un aer mai proaspăt să consume apă potabilă și să învețe cum să facă față bolilor. Sărăcia variază în cadrul culturilor și între culturi. Deși multe persoane trăiesc în sărăcie și experimentează discriminarea, nu toate sunt sărace când ne referim în termeni economici.

Sărăcia nu se referă doar la dimensiunea veniturilor, ci și la excludere socială și lipsa de putere. Este cunoscut deja faptul că oamenii devin săraci deoarece sunt excluși din instituțiile sociale unde accesul se bazează pe status, privilegii, rasă și gen. Excluziunea duce la lipsa resurselor, așteptări scăzute, predispoziție spre îmbolnăviri și educație slabă, educația având un rol foarte important pe scara vieții sociale. Când ne gândim la un lucru obiectiv al aspirațiilor e necesar ca persoana care dorește să depășească sărăcia în prim plan să fie motivată și convinsă de lucrul sau munca pe care o face.

Nevoia de educație (cunoaștere)

Învâțământul este un instrument esențial al prevenirii sărăciei. Educația prin învățământ poate rupe transmiterea de la o gnerație la alta a factorilor generatori ai sărăciei și mai ales sub forma șanselor inegale. În regimul socialist s-a reușit să se asigure o participare școlară rezonabil ridicată, dar după 1989, datorită dificultăților economice ale tranziției s-au format două categorii total opuse: un segment mare de tineri urmează studii superioare, iar o altă parte destul de mare nu este deloc școlarizată: abandonează școala încă din ciclul gimnazial sau chiar din cel primar.

Calitatea învățământului a rămas ceva în urmă datorită schimbărilor social-economice în ceea ce privește conținutul sau metoda pentru a putea oferi tinerilor cunoștințele, capacitățile și valorile necesare pentru integrarea eficientă în noul mediu social.

Chiar și învățământul vocațional este de mare necesitate pentru a oferi o mare parte a calificărilor necesare economiei moderne.

Obiectivele necesare creșterii capacitații învățământului pentru a preveni și recupera din starea de sărăcie sunt:

– necesitatea de îndrumare și sfătuire a individului menționând faptul că învățământul este un lucru necesar;

– reorientarea învățământului spre direcția necesară dezvoltării socio-economice;

– dezvoltarea în forme alternative de învățământ care să prevină abandonul școlar;

– recuperarea și ridicarea calității învățământului în școlile marginalizate, eliminarea cercului vicios pentru elevi marginalizați sau profesori marginalizați;

– sistemul activ și eficient de școlarizare are ca valori învățături pozitive;

– în special în culturile marginale este necesar ca educația teoretică cu cea practică să fie în echilibru, ca de exemplu: învățătorul sau profesorul trebuie să arate echilibru în realizările sociale și familiale față de elevi atât în programul de școală cât și după terminarea lui.6–92

Nevoia de stimulare (nevoia de dependență)

Foarte multe persoane care ajung să fie ajutați de către o instituție rămân dependente de acel ajutor social nu numai din puct de vedere material ci și psihologic. Ei au tendința de a avea o atitudine resemnată față de existența lor punându-și speranța în sistemul de asistență socială.Unii care trăiesc pe baza serviciilor de asistență socială poate nu ar depinde atât de mult la această opțiune dacă li s-ar fi oferit o altă alternativă.

Este nevoie de ajutor pentru persoanele care se găsesc în această situație, statul depunând eforturi ca să poată să fie angajați, integrându-i astfel cât mai repede pe piața muncii. Sunt necesare programe care să ofere stimulente financiare celor care primesc ajutor social și caută în mod activ de lucru, precum și sfaturi în privința tehnicilor de căutare a unui serviciu și alte oportunități de calificare. Aceste programe de reconvensie de la serviciile de asistență socială la muncă au scopul de a încuraja pe cei care primesc ajutor social să-și găseasca un loc de muncă. În schimb dacă ajutoarele sociale ar fi diminuate mult sau desființate există riscul ca multe persoane să adopte comportamente de delicvență și prostituție.

Suportul social acordat unui individ nu se face numai din resurse materiale ci și din anumite servicii de asistență socială cum ar fi consilierea. Situația de dificultate chiar cea de sărăcie nu se datorează exclusiv lipsei de resurse financiare, ci și lipsei de capacități personale sau colective de a face față problemelor vieții. Serviciile de asistență socială au ca obiectiv refacerea și dezvoltarea capacităților persoanelor sau familiilor cu scopul de a înțelege natura problemelor cu care se confruntă, de a indica soluțiile constructive și de a dezvolta abilitățile individuale, de a rezolva această problemă.

Serviciile de asistență socială pot oferi un suport profesionalizat și susținut de resurse pentru noi urgențe (o persoană abandonată și fără locuință) și suport pentru refacerea și dezvoltarea capacităților de a face față situațiilor dificile (a mamelor singure, bătrânilor și persoanelor eliberate din închisoare). Asistența socială caută să restaureze capacitatea de viață autonomă fără ca acea persoană în nevoie să rămână dependentă de serviciile sale.Totodată ea contribuie la dezvoltarea capacităților individului cu o direcție spre soluționarea pozitivă a problemelor.

Nevoia de apreciere (încurajare)

Omul este o ființă socială, care are nevoie de relații sociale cu alte persoane, să aibă prieteni, să comunice și să-și exprime necazurile, bucuriile, reușitele, eșecurile. Una dintre nevoile fundamentale ale omului este aceea de a fi apreciat, încurajat, atăt la locul de muncă, cât și atunci când se confruntă cu o anumită situație, cum ar fi sărăcia.

Trebuie să fie încurajat că este capabil să lupte, să meargă mai departe, să-și dea toate silințele să treacă peste situația de criză în care se găsește. Este ușor să vorbim, acești oamenii au nevoie să vadă și fapte, ajutor și susținere din partea celor care au o situație materială mai bună. De cele mai multe ori, trebuie să ne încurajăm singuri, pentru că atunci când avem cea mai mare nevoie, nimeni nu o face.

2.3.4. Educație în privința gestionării bunurilor(banilor)

Salariul constituie principala sursă de care depind mulți oameni pentru a-și satisface nevoile materiale. Fără un astfel de venit existența acelei persoane sau familii este periclitată.

O persoană poate să devină sclavul propriei neputințe, deoarece scopul pe care și-l propune nu poate fi atins datorită faptului că resursele pe care le are sunt limitate. Urmărind un scop pe care nu-l poate atinge îl determină pe individ să sacrifice ceea ce deține în favoarea unei iluzii, iar când ea este alimentată permanent naște insatisfacții și odată cu acestea apar nemulțumirile și complexele datorită imposibilității de a ajunge la rezultatul așteptat. O persoană devine vulnerabilă atunci când are o sumă de resurse dar nu are capacitatea de a le gestiona eficient. Mai mulți indivizi cu aceleași resurse pot obține rezultate diferite doar pentru faptul că procesul de organizare este diferit.

În mai multe cazuri, clienții serviciilor sociale nu conștientizează resursele pe care le au și ei consideră ca fiind insuficiente pentru rezolvarea unei probleme. În aceste cazuri este necesar ca serviciile sociale care sunt implicate în consilierea persoanelor vulnerabile să-i determine și să-și reevalueze și să vadă atent ceea ce dețin, să-și traseze noi linii de acțiune prin implicare în luarea unor decizii care-l privesc.

Politica salarială și politica fiscală trebuie să primească o atenție mai mare în perspectiva capacității de a acționa pozitiv asupra bunăstării colectivității de a preveni și recupera căderea în sărăcie. Este necesar de făcut un echilibru între protecția demnității muncii prin acumularea unui salariu care să asigure un minimi decent de viață și încurajarea creării de locuri de muncă. O diferență între gestionarea salarului mediu a persoanelor de la oraș cu cele de la sat este datorită diferențelor de prețuri și a posibilităților de reproducere în gospodărie, a unor bunuri necesare. Asta face ca nevoile minime de venituri salariale să fie mai mici la sat decât la oraș.

Măsuri de intervenție și prevenție pentru familiile sărace

Sărăcia nu este o problemă imposibil de depășit și ea poate fi schimbată; într-adevăr, această schimbare nu este una ușoară. Intervenția imediată este vitală pentru a răspunde situațiilor de criză și nevoilor imediate ale familiilor și persoanelor sărace.

Pentru a diminua sărăcia și a oferi protecție și siguranță familiilor și persoanelor sărace, trebuie schimbate condițiile sociale și politice care contribuie la menținerea acestei probleme.

Suportul alocațiilor familiare

Copii reprezintă unul dintre grupurile cu riscul cel mai ridicat de sărăcie. Un mod de a interveni asupra familiilor cu copii mai ales în familiile care au mai mulți copii ar fi creșterea substanțială a alocațiilor.

Veniturile în familiile multora sunt destul de scăzute, dar dacă ne gândim la o protecție eficace împotriva sărăciei, a copiilor este necesar ca cel puțin alocațiile să fie substanțial ridicate. Unele economii pot fi realizate printr-o gradare astfel încât alocația să fie în funcție de numărul de copii.

Alocația pentru familiile cu mulți copii în întreținere poate fi un instrument eficace de a ajuta pe cei aflați efectiv în nevoie.

Tipuri de alocație:

Alocația de stat pentru copii:

În anul 2006 a fost reglementată acordarea alocației de stat pentru copiii fără a se condiționa de participarea școlară, iar în anul 2007 plata alocației de stat pentru copii a trecut în responsabilitatea unică a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Cuantumul alocației a fost majorat în anul 2007 la 25 lei/lună.

Începând 1 ianuarie 2007 alocația de stat se acordă în cuantum de 200 lei pentru toți copiii, până la împlinirea de către aceștia a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.

Numărul mediu lunar de beneficiari ai acestei alocații în anul 2007 a fost de 4.207.224 copii, din care 1.478.521 au fost plătiți de MMFES. Plățile efectuate au fost de 2.082.807 mii lei, din care 1.261.567 mii lei au fost asigurați din bugetul MMFES. Față de anul 2006, sumele plătite au fost de 1,65 ori mai mari.

Alocația complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală:

Având în vedere riscul de sărăcie mai mare al familiilor cu mulți copii sau cu un singur părinte, în anul 2007 au fost corectate limitele de venituri și indexate cuantumurile acestor prestații: începând cu 1 ianuarie 2007 limita de venituri nete lunare pe membru de familie până la care se acordă alocația familială complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală s-a majorat la 176 lei, iar cuantumurile s-au indexat cu 4,5%, după cum urmează:

Direcția Programe Incluziune Socială 17 / 95

Tabelul nr. 2.3. Cuantumul alocației familiale complementare și alocației de susținere pentru familia monoparentală, 2006-2007 (lei) Alocația familială complementară* Alocația de susținere pentru familia monoparentală Tipul familiei 2006 2007 2006 2007 – pentru familia cu un copil 34 36 50 52 – pentru familia cu 2 copii 40 42 59 62 – pentru familia cu 3 copii 45 47 67 70 – pentru familia cu 4 sau mai mulți copii 50 52 76 79 *Pentru familiile beneficiare de ajutor social cuantumul alocației familiale complementare se majorează cu 25%.

Numărul mediu lunar de beneficiari ai alocației familiale complementare a fost de 576.844 familii, iar sumele acordate din bugetul de stat au fost de 297.427 mii lei. Din numărul total de beneficiari ai acestei prestații 41,4% erau familii cu 2 copii și 41% familii cu 1 copil. Numărul de beneficiari de ajutor social care au primit alocație familială complementară în anul 2007 a fost de 84.412, ceea ce a reprezentat 14,6% din totalul beneficiarilor alocației familiale complementare. Numărul mediu lunar de beneficiari ai alocației de susținere pentru familia monoparentală a fost de 221.194 familii. Plățile efectuate au fost de 155.733 mii lei.

Alocația pentru copiii nou-născuți:

Alocația se acordă mamelor, o singură dată, pentru fiecare dintre primii patru copii nou-născuți vii. Cuantumul acestei alocații a fost de 204 lei în 2007. Numărul mediu lunar de beneficiari a fost de 187.457 copii nou născuți, iar plățile efectuate de 37.877 mii lei.

Alocația lunară de plasament:

Pentru fiecare copil încredințat, dat în plasament sau asupra căruia s-a instituit tutela, s-a acordat o alocație lunară de 86 lei. Au beneficiat de această măsură 48.081 copii, iar plățile efectuate au fost de 54.907 mii lei.

o Susținerea familiei pentru creșterea și îngrijirea copilului

• Indemnizația pentru creșterea copilului și stimulentul lunar

Pentru protecția socială a persoanelor cu handicap, în conformitate cu prevederile Legii nr.448 din decembrie 2006, au fost acordate o serie de prestații: o indemnizație lunară, indiferent de veniturile pe care le realizează, de 179 lei/lună pentru persoanele cu handicap grav și de 147 lei/lună pentru persoanele cu handicap accentuat; o buget complementar lunar, în cuantum de 80 lei pentru persoanele cu handicap grav, 60 lei pentru persoanele cu handicap accentuat, precum și de 30 lei pentru persoanele cu handicap mediu; o pentru creșterea și îngrijirea copilului cu handicap în vârstă de 3 până la 7 ani, au fost acordate indemnizații lunare părinților, în cuantumuri diferențiate, în funcție de situația copilului sau a părinților, între 150 și 450 lei/lună; o adulții cu handicap vizual grav au primit pentru plata însoțitorului o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant, cu studii medii, din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar (începând cu 1 ianuarie de 340 lei lunar, cu 1 aprilie de 346 lei și cu 1 octombrie de 380 lei); o adulții și copiii infectați cu HIV sau bolnavi de SIDA beneficiază de indemnizație lunară de hrană potrivit prevederilor Legii nr.584/2002, atât pe perioada cât sunt internați, cât și în ambulatoriu; o copiii infectați/afectați HIV/SIDA, asistați în centre, au primit o alocație lunară de hrană în cuantum de 9 lei/zi.

Suportul pentru familiile monoparentale

În cele mai multe familii monoparentale dezechilibrul resurse-nevoi este destul de mare. Conform datelor existente familiile monoparentale cu mai mulți de doi trei copii prezintă riscul de a se afla în dificultate .Chiar dacă colectivitatea consideră că este important de sprijinit copii, totuși sistemul social-politic nu a dat mare suport. Pe de altă parte există ceva rezerve față de un suport prea ridicat familiilor cu mulți copii datorită multor cazuri în care alocațiile au devenit un stimulator al natalității iresponsabile. În multe situații, alocațiile nu au avut ca scop întreținerea și educarea copiilor, ci mai degrabă au fost utilizate pentru întreținerea întregii familii responsabile(dezorganizata).

Unele grupuri sociale sunt caracterizate prin condiții de viață de o severitate extremă căzând sub limitele cele mai elementare ale decenței și demnității umane. Suportul acestor grupuri reprezintă o problemă elementară pentru societatea noastră, stadiul lor în situația de față reprezentând mizerie.

În ceea ce privește locuirea ne confruntăm cu o criză severă a dificitului de locuințe și o mare criza în situația celor în curs de construire. Este necesară concepția în a asigura locuințe sociale pentru cei care nu pot cumpara si subventie celor cu chirie in criza.Este necesar de contribuit la reparatia capitala si cele de intretinere curenta pentru a se locui in conditii acceptabile si pentru o mai mare siguranta a cladirilor in cazuri de cutremure.Datorita imposibilitatii de a-si plati cheltuielile de intretinere cei care locuiesc la bloc risca sa genereze blocarea platilor pentru intreaga asociatie.

Măsuri de prevenție a sărăciei

Pentru persoanele care se ocupa deja cu un sector anume în agricultură,sau în industrie prin faptul ca statul Român nu stimulează și nu dă perspective celor care le place sa lucreze ar fi indicat să se asocieze si sa coopereze impreună pentru a realiza un proiect în comun dar mai mare pe viitor.Aici e necesară si mentalitatea aceasta ca acolo unde se unesc mai mulți puterea crește.

Prevenția sărăciei este un proces complex, iar pentru a avea rezultate pe termen lung este necesar să se intervină la toate nivelurile: instituțional, social și personal. Prevenția este un proces important pentru diminuarea cazurilor de sărăcie.

Activitatea de prevenție implică mobilizarea instituțiilor și persoanelor care pot lucra la creșterea nivelului de conștientizare a gravității sărăciei împotriva familiilor și persoanelor sărace în toate formele sale. Există instituții și persoane pregătite profesional care pot veni în sprijinul persoanelor sărace prin oferirea de anumite servicii speciale, care pot fi foarte eficiente în cazul acestora.

metodologia cercetării

ipotezele cercetării

Cercetarea de față pornește de la ipoteza că sărăcia este un fenomen care se transmite din generație în generație datorită mai multor factori cum ar fi: lipsa educației, lipsa unui loc de muncă, lipsa unei lociunțe. În momentul în care o persoană are un loc de muncă stabil, are o locuință unde să stea, are și banii necesari pentru întreținerea personală sau a familiei asigurându-și un trai decent. În lipsa unui loc de muncă apar lipsuri, șomaj, marginalizare, sărăcie și excluziune. Persoanele sărace sunt etichetate ca fiind excluse social tocmai datorită faptului că nu pot să își asigure un trai de viață decent. Elementele necesare pentru a avea un trai decent sau un standard decent de viață sunt definite atât de caracteristici personale, cât și de caracteristicile colective societății. Experiența de viață, condițiile de viață, nivelul de aspirații, sistemul de valori sociale sunt caracteristici ale indivizilor, care contribuie la stabilirea cerințelor pentru a avea o viață mai bună sau un standard decent de viață.

Populația țintă

Populația țintă a cercetării de față este constituită din copii, tineri și adulți din județul Bihor, care au ajus pe stradă datorită faptului că nu au avut posibilitatea sau șansa de a-și asigura un trai de viață decent. Prin urmare au ajuns să facă parte din categoria „săracilor,” o categorie de persoane nicidecum favorizată, ci marginalizată și exclusă pe plan social. Persoanele intervievate se află în prezent la Asociația Smiles din județul Bihor unde li se oferă un adăpost temporar.

obiectivele cercetării

În cercetare de față am pornit de la următoarele obiective:

1. Obiectivul general al cercetării:

Analiza factorilor favorizanți sărăciei.

2. Obiective specifice:

Identificarea factorilor care favorizează aparaiția sărăciei într-o famile sau grup social.

Identificarea unor soluții sau modalități de diminuare a sărăciei din rândul populației.

metode și tehnici folosite în cercetare

Delbert Miller trasează trei direcții în cercetarea sociologică în funcție de natura problemei, scopul cercetarii, teoria ghid si tehnicile adecvate. Cele trei direcții sunt prezentate de Ioan Mărginean în lucrarea sa și anume: cercetarea fundamentală, a carei metodologie are ca obiectiv obținerea de cunostințe noi și dezvoltarea teoriei, cercetarea aplicativă care este orientată spre analiza problemelor sociale și spre determinarea de soluții pentru rezolvare și cercetarea evaluativă care consta în determinarea efectelor deferitelor acțiuni întreprinse în societate.

Spre deosebire de cercetatorii sociologi, cercetarea în asistență socială are alte obiective și scopuri decât acelea de a prezenta și descrie societatea. Principalul aspect pe care cercetătorul din domeniul asistenței sociale îl are în vedere este acela al ameliorarii și îmbunătățirii vieții sociale, a politicilor sociale, a programelor de dezvoltare socială.

Prin urmare, metodologia este știința integrantă a metodelor, „metoda fiind demersul rațional al spiritului pentru descoperirea adevărului sau rezolvarea unor probleme,” sau o „modalitate generală, stategică de abordare a realității.”

Metodologia cercetarii sociale prezintă instrumente si metode de analiza socială necesare cercetătorului social, iar în funcție de metodele cantitative sau calitative de strângere a informațiilor vom avea fie un proces mai riguros, rigid de strângere a informațiilor în cazul metodei cantitative fie sau un proces mai flexibil în cazul metodei calitative.

Pentru realizarea acestei cercetări s-a folosit metoda calitativă. Cercetarea calitativă este o abordare multidisciplinară și transdisciplinară, pluriparadigmatică ce implică studierea subiectului sau fenomenului în cadrul natural, cu scopul înțelegerii și interpretării lui pe baza semnificațiilor pe care persoana le aduce cu ele. Mărginean I. ne spune în acest sens că studiile calitative contribuie în mod hotărâtor la evidențierea naturii fenomenelor sociale. Însă cel mai mare avantaj al cercetării calitative este dat de faptul că permite observarea și studierea atentă a unității de analiză studiate urmărind ,,descrierea minuțioasă a vieții cotidiene ca procesualitate în contexte naturale.”

Instrumentele principale folosite în cercetare sunt: observarea participativă și interviul. Observația sociologică este definită ca cercetare concretă, pe teren, empirică și în sens restrâns ca metodă științifică de colectare a datelor cu ajutorul simțurilor (auz, văz, miros) în vederea operațiilor sociologice și psihologice pentru verificarea ipotezelor sau pentru a descrie sistematic și obiectiv mediul înconjurător, oamenii și relațiile interpersonale, comportamentele individuale și colective, acțiunile și activitățile, comporamentul verbal, obiectele fizice.

Observația participativă presupune ca subiecții care formează eșantionul cercetării să ia parte activ la ceea ce studiază cercetătorul fără a ascunde scopul cercetării. Observația a fost deschisă și de totodată de teren.

Interviul este definit ca fiind o tehnică ce urmărește obținerea unor informații verbale, prin întrebări și răspunsuri. Această metodă presupune o relație dublă de comunicare. Este tehnica de obținere prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor. Scopul interviurilor este obținerea de informații despre un eveniment sau un fenomen social. Prin utilizarea metodei interviului, cercetătorul încearcă să înțeleagă din relatarea persoanei date despre situația, circumnsanțele, sentimentele și percepțiile asupra fenomenului vizat. Un alt scop pentru care cercetătorul alege folosirea interviului în cercetare este obținerea unei descrieri calitative a aspectelor cheie ale vieții sociale ale indivizilor.

etapele cercetării

Cercetarea de față a fost făcută în cadrul Asociației Smiles din Cihei, județul Bihor. Această asociație a luat ființă în 2002 iar în prezent rulează 18 proiecte majore, în județul Bihor, asistând astfel aproximativ 1300 de persoane, printre care se numără si copii străzii, oamenii fără adăpost.

Interviurile au fost aplicate la centru, la un eșantion de 10 subiecți care au cerut adăpost temporar acolo. Vârsta subiecților este cuprinsă între 14 ani și 57 de ani, vârsta medie fiind 38,5 ani. Din cei 10 subiecți 9 sunt de sex feminin iar 1 subiect este de sex masculin.

Înainte de aplicarea interviului, subiecții au fost informați despre ce este vorba și li s-a cerut acordul de a participa la cercetare având cunoștință de obiectivele urmărite în această cercetare. Eșantionul a fot ales arbitrar ceea ce presupune că operatorul interviului a intervievat persoane care s-au oferit voluntar sau alese la întâmplare, fără să urmărească un anumit criteriu.

Interviul aplicat este semistructurat, format din 6 întrebări, (vezi anexa nr. 1) cu o dificultate medie de răspuns, iar acolo unde nu s-a înțeles întrebarea de către subiect s-au oferit explicațiile necesare pentru a fi ințelese punctele abordate. Interviul s-a aplicat individual, înregistrat audio, apoi transcris. Durata unui interviu a fot de aproximativ 20 de minute fără nici o dificultate întâmpinată, subiecții fiind deschiși pentru a răspunde la fiecare punct al interviului. Folosirea tehnicii interviului mi-a oferit posibilitatea de a crea un discurs și de a reuși să înțeleg mai bine dificultățile cu care se confruntă subiecții abordați.

interpretarea cercetării

Familia este celula de bază a societății și ocupă primul loc în viața individului deoarece familia conferă siguranță, protecție, sentimentul de apartenență, aceasta ocupând primul loc și în ierarhia altor domenii ale vieții. Sentimentul de siguranță și de împlinire afectivă pe care îl poate crea mediul famlilial alimentează continuu și energizează întreaga conduită a individului uman contribuind la dezvoltarea și împliniriea sa.

Atunci când totul se năruiește și nu mai există nici o speranță pentru individ, acesta își regăsește pacea în sânul familiei chiar dacă a rămas fără loc de muncă, trece printr-un faliment sau criză ori de care ar fi ea. Prin urmare, primul punct al interviului cercetarii a fost abordat în vederea obținerii unor date despre familia subiectului.

Care este relația dumneavoastră cu părinții sau cu frații?

Doar cu mama mai țin legătura și ea este aici după cum ați văzut. Tata a murit în 2009. Un alt frate de-al meu, mai mic decât mine, a fost luat de Protecția Copilului la 5 ani. (C. I. 14 ani)

Au vrut să mă ajute cu cazarea, dar eu nu am vrut. O să merg la ei dacă n-o să am unde să merg. (C. M. 40 de ani)

Am 4 clase și am stat cu mama până la 23 de ani. Am două fete sărace din care una stă la socri. Am stat cu un soț care a murit. (C. E. 57 de ani)

Am locuit la mama după divorț. Mai am un frate vitreg în Germania. Țin lăgătura cu o mătușă și ne mai întâlnim în piață. (G. E. 55 de ani)

Mai am două fete și sunt divorțată din 1986. Mă intâlnesc rar cu ele. (G. F. 56 de ani)

Răspunsurile subiecților de mai sus ne confirmă că relația lor cu familia este foarte superficială. Pentru aceștia familia nu reprezintă principalul loc de adăpost așa cum afirmă unii sociologi. Din nefericire subiecții de față nu găsesc un loc de refugiu în familie, iar motivul pentru care aceștia nu apelează la familie este din cauza faptului că nu pot să îi ajute cu nimic, fiind săraci. Observăm din afirmația subiectei G.E. de 35 de ani că are două fete dar spune că sunt sărace. C. M. de 40 de ani ne spune că părinții au vrut să o ajute cu cazarea dar nu a acceptat datorită faptului că nici ei nu aveau mari posibilități de întreținere. Așadar, observăm că unii subiecții chiar dacă mai au câte un membru din familie cu care să țină legătura o fac foarte rar. Pe de altă parte, avem o altă categorie de subiecții care nu au avut niciodată o familie datorită faptului că au crescut la un centru sau orfelinat.

Am crescut la Feldioarei până la 18 ani. Când am bani, mă duc în sat la tata, el e divorțat. Mama stă cu chirie cu alți trei frați și uneori o mai vizitez. (S. I. 26 de ani)

Până la 18 luni am fost abandonat de către părinți. La 4 ani m-a ținut o soră de-a mea la Tinca. Dintr-a 5-a până într-a 8-a am stat pe Feldioarei. Mai am un frate în pușcărie pentru că a omorât-o pe mama vitregă. Eu țin legătura cu fratele meu și cu tata mai puțin pentru că el este la cerșit în Franța. (I. R. 32 ani, căsătorit, un copil)

Am pe mama, tată vitreg și două surori. Am stat pe Feldioarei până în clasa a 7-a. Nu țin legătura cu nimeni pentru că m-au lăsat a nimănui. Când eram mică m-au abandonat la containerul de gunoi. (L. F. 33 de ani)

Am crescut la orfelinat. Mi s-a spus că am avut un frate care a murit la 20 de ani. Pe părinți nu i-am cunoscut niciodată. (F. E. 38 de ani)

Mai am 3 surori și un frate. Nu mă înțeleg cu ei deloc. Cu tatăl meu mai vorbesc. Un alt frate de-al meu, la 20 de ani a înghețat și a murit. Mama și tata stau în casă la oraș. De la 10 ani până la 19 ani am stat cu un băiat. (I. N. 34 ani, căsătorită, un copil)

Observăm din răspunsurile antecendente că unii au crescut departe de familie, într-un orfelinat sau „pe Feldioarei” așa cum afirmă trei dintre subiecți. Feldioarei reprezentând numele străzii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Oradea, și implicit al unui Centru de plasament localizat la adresa menționată. Singura lor familie o reprezintă strada sau orfelinatul. Subiecta L. F. afirma că a fost abandonată în containerul de gunoi și „nu ține legătura nu nimeni pentru că au lăsat-o a nimănui.” Așadar, datorită mediului în care au trait, o mare parte dintre persoanele în cauză și-au pierdut încrederea și respectul de sine, iar acest lucru a condus la un mod de viață dezordonat și a adus în atenție fenomenul „oamenii strazii” în rândul societății cauzând disfuncționalități.

Care este starea dumneavoastră de sănătate?

Privind starea de sănătatea a subiecțior care au intrat în atenția cercetării avem următoarele afirmații:

Stau destul de bine cu sănătatea, nu am avut probleme cu nimic. (C. I. 14 ani)

Bine, am tot băut ceaiuri pentru că am fost bolnavă cu rinichii. (I. N. 34 ani, căsătorită, un copil)

Apăi am cu inima, cu asmă, mă dor rinichii, am multe….. (C. E. 57 de ani)

Mă dor doar rinichii. Am luat tratament de la farmacie o perioadă…acuma nu mai iau că nu am bani să îmi cumpăr medicamente. (G. E. 55 de ani)

Bine, sunt însărcinată și am tensiunea cam mare…da ce să fac…nu am ce să fac. (S. I. 26 de ani)

Eu nu sunt prea bine cu sănătatea…sufăr cu inima, cu rinichii și iau tratament pentru bronșită. (G. F. 56 de ani)

Observăm din răspunsurile date că aparent subiecții afirmă că sunt bine, iar apoi încep să spună că sunt bolnavi ba de inimă, ba de rinichi sau altele. Starea de sănatate a persoanelor intervievate este, în mod evident, foarte precară. Datele privind afecțiunile de care suferă aceștia nu sunt, însă, foarte veridice, având în vedere că interviurile nu au fost realizate de medici specialiști. Chiar dacă sunt bolnavi nu prea au soluții de tratament pentru că nu au bani pentru a consulta un medic specialist sau a urma un tratament de vindecare.

Lucrați la momentul de fată? Ce anume? Sau de ce nu lucrați?

Nu lucrez acum. Am lucrat 3 ani la tamplărie si lustruiam mobilă până în 1990. (C. M. 40 de ani)

Lucrez la RED, la adunat gunoaie. (I. R. 32 de ani, căsătorit, un copil)

Nu-mi permite inima ca să lucrez. Am lucrat la curățenie într-o casă unde avea un câine și am

lucrat cu ziua. (C. E. 57 de ani)

Fac curățenie la containere. Culeg melci, culeg struguri. (L. F. 33 de ani)

Eu acum aranjez niște haine de vară, dar îmi place să cos goblenuri cu Isus. Asta mă liniștește. Noi trebuie să fim tari. (F. E. 38 de ani)

Lucrez și eu cum pot …. Iau flori la mai puțini bani și le vând cu mai mult. (G. E. 55 de ani)

Nu acum nu lucrez, am lucrat la pntofi patru ani și am făcut școala de croitorie …. am lucrat de la 15 ani. (S. I. 26 de ani)

Nu mai lucrez, am lucrat până în 1986 ca vânzătoare de produse petroliere; am mai lucrat și la seră …. acuma nu mai pot. (G. F. 56 de ani)

Știm cu toții că un loc de muncă este foarte important pentru o persoană. Un loc de muncă și munca în general este considerată a fi esențială pentru existența ființei umane și nu se identifică doar prin producerea de bunuri materiale ci și prin faptul că munca definește ființa umană și este principala sursă de realizare umană. O persoană adultă nu poate fi implinită, nu se poate simți utilă decât dacă muncește și are perspectiva câștigării existenței prin propria muncă. Cu alte cuvinte munca deține un rol foarte important pentru o persoană pentru ca munca aduce satisfacție, împlinire pe plan individual, familial și social. Observăm însă că dintre subiecții intervievați majoritatea nu au un loc de muncă stabil. Aceștia fie lucrează cu ziua, fie au lucat ca sezonieri și acum nu mai lucrează. Cauzele pentru care unii subiecți nu lucrează este starea sănătății așa cum afirma doamna C.E. de 57 de ani care are probleme cu inima. Unii dintre subiecți nu au spus de ce nu lucrează dar din observații am dedus că datorită lipsei calificării pentru că majoritatea au crescut intr-un centru de plasament sau pe stradă nu au avut posibilitate să facă o calificare.

Cum ați ajuns în aceste condiții, fără locuință?

Am stat într-o casă de-a primăriei cu chirie dar după un timp ne-au dat afară cand nu ne-au mai reinoit contractul de chirie. (C. I. 14 ani)

Am stat ba în chirie în case de ale primăriei iar ultima dată am locuit într-o clădire a unei stații de betoane, Cedoman. (C. M. 40 de ani)

Am stat 3 luni cu chirie la cămin, apoi am stat 3 ani la un demisol al unui cămin. Când s-a desființat căminul am stat 6 luni la un centru de urgență. (I. R. 32 de ani, căsătorită, un copil)

Am stat 2 luni la containere la fundația Smiles. Ei m-au ajutat și cu haine. Îi cunosc de 11 ani. (I. R. 32 ani, căsătorit, un copil)

Am stat în concubinaj cu unul mai mare ca mine. El a primit o locuință de la întreprindere și am stat apoi 20 de ani cu el. Apoi el a jucat la aparate și am rămas fără casă. Eu stau singură de cinci ani. (C. E. 57 de ani)

Lipsa unei locuințe personale este o altă problemă cu care se confruntă „oamenii străzii.” Dreptul la locuință este prevazut de către legislația româneasca în Legea locuinței Legea.114/1996 actualizată în 2011. Legea locuinței prevede standardul minim de confort pentru o locuință acceptabilă. Din punct de vedere sociologic, prin locuință se înțelege “forma de adapost uman ocupat de un microgrup care este format de obicei de persoane înrudite între ele, sau de un individ în vederea satisfacerii anumitor nevoi de menținere și dezvoltare a vieții biologice, psihologice si sociale.” Obsevăm însă din răspunsurile de mai sus că subiecții

studiului de față nu au nici o locuință proprie unde să poată să iși satisfacă aceste nevoi de menținere și dezvoltare a vieții. Unii și-au pierdut locuința datorită faptului că au stat cu chirie iar proprietarul i-a dat afară, alții pentru că au jucat la jocurile de noroc în cazul doamnei C. E. de 57 de ani care a pierdut locuința datorită faptului că cel cu care stătea în concubinaj a pierdut banii jucând la aparate. Alții în schimb nu au avut niciodată o locuință.

Sunt ajunsă pe stradă pentru că la 24 de ani m-au scos afară din cămin. (L. F. 33 de ani)

Sunt în condițiile de față pentru că la 18 ani m-au dat afară din cămin. (F. E. 38 de ani)

Lipsa unei locuințe nu se datorează numai faptului că au pierdut-o din diferite motive ci și faptului că nu au avut-o niciodată. Din răspunsurile celor doi subiecți reiese faptul că nu au avut niciodată o locuință și au ajuns în stradă datorită sistemului disfuncțional al societății în ce privește plasamentul în cadrul unui centru. Ei de fapt nu au avut nici un punt de care să se agațe în momentul în care au iețit de sub tutela plasamentului, au fost lăsați în stradă la vârsta de 18 ani respectiv 20 de ani. Ținând cont de împrejurările în care au crescut, acești subiecți aveau nevoie de sprijin și suport pentru a fi integrați pe piața muncii și social, aveau nevoie de o locuință, nu să fie lăsați în stradă când aveau mai mare nevoie de ajutor. Locuința joacă un rol semnificativ în dezvoltarea oricarei societați, fiind un element crucial pentru progresul economic, social si cultural.

Cum vă vedeți în anul următor?ce planuri aveți?

Să muncesc, e cel mai de valoare lucru pentru mine în starea în care mă găsesc. Nu m-am gândit pentru anul viitor unde o să stau, dar sper să am măcar un loc de dormit. (C. M. 40 de ani)

Am făcut cerere pentru cei 2 ari de teren care se dau la familiile tinere și sper să pot să încep o casă cred că o să fiu la Sfântu Andrei la părinți. Nu aș vrea să stau în chirie cu străinii. (I. R. 32 de ani căsătorit, un copil)

Cred că o să fiu la Sfântu Andrei la părinți. Nu aș vrea să stau în chirie cu străinii. Cred că e bine să ne dea Primăria dacă nu avem unde locui. (I. N. 34 de ani, căsătorită, un copil)

Să primesc o cameră și să stau cu fata. Mai am ceva lucruri cumpărate care m-ar ajuta să trăiesc mai confortabil. Habar n-am ce o să fac la anul viitor. Am vrut să mă duc la Tileagd la o moștenire, dar nu m-am dus că nu cunosc pe nimeni. Nu știu ce o să fie cu mine. (C. E. 57 de ani)

La această întrebare, fiecare dintre subiecți au avut din nou ocazia să răspundă într-un mod liber, exprimându-și dorințele și planurile pentru viitorul apropiat. Însă, aceste planuri nu sunt neaparat mărețe, mulțumindu-se cu puțin: doar un loc de muncă, un acoperiș deasupra capului, oriunde ar fi acesta, iar unul dintre subiecți (C. E. 57 de ani) a afirmat faptul că „habar nu are ce o să facă la anul viitor.” Chiar dacă a moștenit o avere, își dorește să primească numai o cameră, în care să stea cu fata. Există însă un obstacol care o împiedică să meargă la Tileagd: faptul că nu cunoaște pe nimeni. Nu este dispusă să renunțe la mediul în care trăiește, la prietenii pe care îi are, crezând că dacă nu cunoaște pe nimeni, i-ar fi greu să trăiască. Nu are o perspectivă de viitor, nu știe ce o să se întâmple cu ea și cu fata ei, dar își dorește un loc unde să stea, o cameră în care să trăiască cât de cât confortabil.

Mulți dintre oamenii care au trecut prin pierderea unui loc de muncă, în special cei săraci sau care sunt în căutare, încep să își piardă încrederea și speranța. Unii renunță la căutare și nici măcar nu mai speră la un loc pe piața oficială a muncii. Majoritatea dintre ei trăiesc cum pot, de pe o zi pe alta.

În schimb, unul dintre subiecți nu-și dorește altceva decât un loc de muncă și un loc de dormit. Acest subiect (C. M.), în vârstă de 40 de ani nu vrea să renunțe la ideea căutării unui loc de muncă, considerând munca un lucru de valoare.

Celelalte două răspunsuri la această întrebare sunt asemănătoare datorită faptului că cei doi sunt soț și soție, care au și un copil de crescut. Ca planuri pentru anul viitor, vor să meargă la Sfântu Andrei, la părinți; aceștia nu vor să locuiască în chirie cu alți străini. Cei doi își doresc să primească două arii de teren de la Primărie, care se dau pentru familiile tinere și să înceapă să-și construiască o casă.

Pe lângă trebuințele prezentate de A. Maslow (trebuințe fiziologice, de securitate, de iubire și de apartenență la grup, de stimă de sine, cognitive, estetice, de autorealizare), mai există o nevoie fundamentală pe care o simte omul: nevoia de a avea o proprietate, o locuință care să fie a lui.

Ce vă cumpărați cu banii câstigați? În ce îi investiți?

Cu acei puțini bani câștigați îmi iau mâncare și cele necesare. (C. M. 40 de ani)

Îmi cumpăr televizor, DVD, alimente. (I. R. 32 de ani căsătorit, un copil)

Păi îmi iau țigări, mâncare și să-mi dau datoriile. (I. N. 34 de ani, căsătorită, un copil)

Banii care îi câștig eu îi lăs la careva pentru medicamente. (C. E. 57 de ani)

Să cumpăr țigări. (S. I. 26 de ani)

Îi cheltui pe mâncare și pe fumat ce să fac. (L. F. 33 de ani)

Îi dau pe Medicamente, haine, încălțămine și ce poftesc eu. (G. F. 56 de ani)

Din răspunsurile prezentate de subiecți, se poate observa faptul că pentru ei banii câștigați nu reprezintă o investiție pentru viitor. Marea majoritate cheltuie banii pe mâncare și pe țigări. Fumatul este un viciu de care nu se pot lăsa. Mulți oameni săraci cheltuiesc banii pe alimente extrem de scumpe, unii își cumpără tot ce le dorește inima. În schimb, persoanele care sunt mai în vârstă se rezumă la lucrurile esențiale de care au nevoie, cum ar fi pâinea cea de toate zilele și medicamentele de care au nevoie datorită unei stări de sănătate precară sau chiar a instalării unor boli pe care le au de mai multă vreme.

Cel mai probabil este faptul că mulți dintre ei au datorii pe care nu le pot achita, pentru unii fiind mai importante țigările. Doar o persoană a afirmat că își plătește datoriile pe care le are, celelalte gândindu-se mai întâi la sănătatea lor și la trupul lor pe care trebuie să-l hrănească cât mai bine și să-și satisfacă viciile de care sunt dominați.

Un mijloc eficient pentru ieșirea din starea de sărăcie ar fi folosirea adecvată a resurselor financiare, a banilor câștigați în urma unor eforturi de muncă, pentru unii mai grele, iar pentru alții mai ușoare. Dar pentru aceasta, este nevoie de educație și instruire a persoanelor sărace în vederea realizării acestui obiectiv. Într-adevăr, nu este ușor de realizat, dar nici imposibil.

Această categorie de beneficiari au nevoie de explicații în ceea ce privește anumite domenii din viață, cum ar fi: creșterea copiilor, să aibă grijă de sănătatea lor și să o prețuiască, cheltuirea eficientă și într-un mod înțelept a banilor, cât și renunțarea la viciile de care sunt dominați, cum ar fi fumatul, consumul de alcool, jocurile de noroc și participarea la aparate.

Mulți dintre ei caută un rost în viață, dar problemele prin care trec, cum ar fi sărăcia, lipsa unei locuințe și a unui loc de muncă stabil, îi determină să aleagă o cale care îi duce înspre faliment economic, social, cât și spiritual.

Ca-n orice problemă, cum ar fi sărăcia, există cel puțin o soluție, poate chiar mai multe. Una dintre aceste soluții ar fi lăsarea trecutului în urmă și acești oameni ar trebui învățați să trăiască clipa prezentă, bucurându-se și mulțumindu-se cu ceea ce au; și întotdeauna să tindă spre ceea ce este mai bun.

REZULTATELE CERCETĂRII

Scopul acestei cercetări a fost acela de a urmări și de a înțelege care sunt factorii favorizanți ai sărărciei, precum și modalitățile de ieșire din această problemă cu care se confruntă un număr tot mai mare din populație. Pentru o înțelegere mai clară a fenomenului de sărăcie și a factorilor favorizanți ai acesteia, s-au stabilit următoarele obiective:

Obiectivul general:

Analiza factorilor favorizanți sărăciei.

Obiective specifice:

Identificarea factorilor care favorizează aparaiția sărăciei într-o famile sau grup social.

Identificarea unor soluții sau modalități de diminuare a sărăciei din rândul populației.

Au fost descrise și interpretate răspunsurile subiecților la întrebările interviului din cadrul cercetării efectuate, în funcție de obiectivele propuse, care în final au fost atinse.

O parte dintre factorii de risc favorizanți ai sărăciei analizați în partea de teorie s-au găsit și în răspunsurile date de subiecți, chiar dacă nu au fost spuse cu cuvintele lor, dar care au reieșit din acestea: lipsa școlarizării (mulți dintre ei nu știu să scrie și să citească), , criza severă a locuințelor (majoritatea dintre subiecții intervievați nu au unde să locuiască, iar la întrebarea „ce planuri aveți de viitor, au răspuns: să primească o locuință, o cameră care să fie a lor, își doresc să primească un teren de două arii de la Primărie pe care să-și construiască o casă”).

Un alt factor favorizant prezentat a fost criza economică prin care trece țara noastră, care duce la lipsa unui loc de muncă și care crește rata șomajului mult mai mult decât ne putem imagina. Sistemul de protecție a șomerilor beneficiază de instrumentele necesare pentru a proteja de sărăcie persoanele care își pierd locul de muncă, dar măsura în care se realizează acest obiectiv depinde de mărimea prestațiilor, de mărimea salariului minim și raportul lui cu minimul de trai.

Se observă faptul că acești beneficiari nu trăiesc singuri în sărăcie, ci sunt condamnați și copiii lor, mai ales când sunt mici, afectându-le creșterea și dezvoltarea normală.

Consecințele sărăciei asupra subiecților își lasă amprenta asupra sănătății lor fizice, prin diferite boli, datorită condițiilor neadecvate și insuficiente de trai, având de suferit atât în domeniul profesional, cât și social. De asemenea, subiecții care au luat parte la cercetare recunosc faptul că relația lor cu ceilalți membrii ai familiei este una superficială. Atît ei, cât și copiii lor trebuie să crească și să se dezvolte într-un mediu familial de fericire, iubire și înțelegere. Dar aceștia se gândesc că dacă ei sunt săraci, și familia extinsă este săracă, „de ce să mai fiu și eu o povară pentru ei?” Pentru ei situația este una dificilă și au mare nevoie de sprijin și ajutor din partea celor care sunt dispuși sa intervină și să ajute.

O mare parte dintre subiecți au crescut într-un orfelinat, iar unii dintre ei nici măcar nu și-au cunoscut părinții. De aceea, mediul în care au crescut le-a influențat foarte mult comportamentul, unii trăiesc de pe o zi pe alta, nu au cu ce să se întrețină pe ei, dar să mai aibă și o familie? Stima de sine, respectul este scăzut, nu au planuri de viitor, nu știu ce o să facă în continuare, unde o să locuiască, dacă vor avea o locuință și multe alte aspecte care le- influențat dezvoltarea și personalitatea lor umană.

Implicații practice ale cercetării

Elaborarea și implementarea de proiecte în domeniul prevenirii și combaterii sărăciei în familie.

Dezvoltarea unor servicii medicale pentru populația din mediul rural, din segmentul sărac, a persoanelor neasigurate în scopul creșteriii calitații vieții.

Identificarea unor noi surse de finanțare a construcției locuințelor.

Accesul tuturor celor în nevoie la o locuință ieftină, dar civilizată, fie socială, fie prin cumpărare în condiții avantajoase.

Realizarea unor locuințe sociale sau acordarea de diferite subvenții care să compenseze chiria și consumul de uitlități publice- întreținerea.

Subvenționarea chiriilor și subvenții pentru acoperirea consumului de utilități publice pentru cei săraci.

Dezvoltarea unor programe de susținere a familiilor sărace prin autofinanțare și autogospodărire proprie. Acest fapt implică susținerea acestor persoane atât cu resurse financiare cât și educaționale pentru a învăța să folosească cât mai eficient bunurile materiale.

Dezvoltarea de servicii sociale alternative de consiliere și suport pentru persoanele sărace, care să aibă ca scop prevenirea și combaterea acestui fenomen.

Cursuri de alfabetizare pentru cei care nu știu să scrie și să citească și de educare în privința gestionării resurselor financiare.

CONCLUZII FINALE

Sărăcia este o problemă socială cu care se confruntă societatea contemporană, este o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare, care să asigure un mod de viață decent; un număr crescut al populației este afectat de fenomenul sărăciei. Sărăcia are consecințe asupra stării de sănătate a indivizilor, la accesul educației.

Există o serie de factori de risc comuni care definesc existența și tendințele fenomenului la nivelul întregii societăți. Factorii de risc care au contribuit la creșterea sărăciei au fost: lipsa unui loc de muncă stabil, a banilor, șomajul- lipsa calificării, lipsa educației, criza severă a locuințelor, criza economică prin care trece țara noastră.

Efectele sărăciei sunt dezastruoase, afectând sănătatea fizică ale oamenilor care trec prin această situație, relațiile sociale cu cei din jur, în special cu familia; de asemenea are efecte și asupra domeniului profesional, social, economic.

În această lucrare am urmărit analiza factorilor favorizanți sărăciei care este și obiectivul general al cercetării. Obiectivele specific fiind următoarele: identificarea factorilor care favorizează aparaiția sărăciei într-o famile sau grup social și identificarea unor soluții sau modalități de diminuare a sărăciei din rândul populației-obiectivele specifice ale cercetării.

Pe parcursul cercetării, aceste obiective stabilite au fost atinse, analizate și interpretate în mod detaliat cu privire la persoanele care trec prin sărăcie, cât și efectele pe care le poate avea asupra dezvoltării lor ca indivizi.

Sărăcia apare în urma corelării mai multor factori de risc, care furnizează declanșarea unor situații dezastruoase. A avea o locuință adecvată, un loc de muncă acceptabil reprezintă condiții pentru îndeplinirea unor drepturi fundamentale de care trebuie să beneficieze o persoană.

Concluzia finală pentru problema sărăciei și prosperității materiale rezultă totodată și în urma implicării lui Dumnezeu în activitatea și munca fizică a oamenilor.

Anexa 1: Model de interviu aplicat persoanelor fără adăpost de la asociația smiles

Care este relația dumneavoastră cu părinții sau cu frații?

Care este starea dumneavoastră de sănătate?

Lucrați la momentul de față? Ce anume? Sau de ce nu lucrați?

Cum ați ajuns în aceste condiții, fără locuință?

Cum vă vedeți în anul următor? Ce planuri aveți?

Ce vă cumpărați cu banii câstigați? În ce îi investiți?

BIBLIOGRAFIE

A. Neculau, G.Ferreol, Minoritari, marginali, excluși, (Iași,Editura Polirom,1996), 55

Abel Smith, Metode și Tehnici de Evaluare a Sărăciei, PNUD, (București, 1998), p.15.

Adrian N. Dan, Mariana Dan, „Persoane fără adopăst din România- o estimare a numarului acestuia” în Revista Calitatea Vieții XVI, nr.1-2, 2005, p.101, 101-122

Adrian N. Dan, Mariana Dan, „Persoane fără adopăst din România- o estimare a numarului acestuia” în Revista Calitatea Vieții XVI, nr.1-2, 2005, p.103, 101-122

Adriana Blan, Metodologia cercetarii calitative (Cluj-Napoca: Presa Universitara Clujana, 2002), 13

Baran-Pescaru A., Familia azi. O perspectivă sociopedagogică (București: Aramis, 2004), 83.

Bălașa, 2002, p.147 citat în Preoteasa Ana Maria, Cercetarea Politicilor Sociale, (Iași: Editura Lumen, 2009)

Călina Ana Buțiu, Statul românesc in spațiul social al sărăciei, (București: Editura Presa UniversitarăClujeană 2006), 40.

Călina Ana Buțiu, Statul românesc in spațiul social al sărăciei, (București: Editura Presa UniversitarăClujeană, 2006), 38.

Călina Ana Buțiu, Statul românesc în spațiul social al sărăciei (București: Editura Presa Universitara Clujeană, 2006) , 98.

Călina Ana Buțiu, Statul românesc în spațiul social al sărăciei, (București: Editura Presa UniversitarăClujeană 2006), 37-38.

Cătălin Zamfir și Vlăsceanu Lazar, Dicționar de sociologie (Bucuresti: Babel, 1993), 332.

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu , Dicționar de sociologie (București: Editura Babel, 1993), citat în“ Precizării conceptuale privind sărăcia, marginalizarea, exculziunea și incluziunea socială,” Revista de Asistență Socială, nr. 6, 2002

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicționar de sociologie (București: Editura Babel, 1993).

Chelcea Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, (București: Editura Economica, 2007), 63

Clasificare realizată după P.N.U.D, Metode și tehnici de evaluare a sărăciei (București, Editura Expert, 1998), Proiectul de Prevenire si Combatere a Sărăciei II/97/008

Cosmina Dudu, Acces-Abilitate pentru persoanele cu scleroză multiplă, Perspective în practica de asistență socială, p.116, Ioan Popoviciu (Oradea: Editura Universității Emanuel, 2010)

Cosmina Elena Pop, ”Igredientele unei vieți bune și ale unui standard decent de viață, în România și în Europa,” Revista Calitatea Vieții XIX, nr. 3–4, 2008, 225–245 97, ed. Ioan Popoviciu, Oradea: Editura Univeristății Emanuel, 2010, 107-108

Document al Băncii mondiale, ROMÂNIA: Evaluarea sărăciei,2003

Edgar Bill, Henk Meert and Joe Doherty, „Developing an Operational Definition of Homelessness”, Third Review of Statistics on Homelessness in Europe, FEANTSA,( Brussels. 2004), p.7

Edgar Bill, Henk Meert and Joe Doherty, „Developing an Operational Definition of Homelessness”, Third Review of Statistics on Homelessness in Europe, FEANTSA,( Brussels, 2004), p.8

Elena Lupșa, Victor Bratu, Psihologie (Manual pentru clasa a X-a), (Deva: Editura Corvin, 2005), p.48.

Elena Zamfir (coord), Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară, (București: Editura Expert 2000), 93.

Elena Zamfir(coord) Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară, (București: Editura Expert, 2000), 90.

Elena Zamfir, (coord), Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară, (București: Editura Expert, 2000), 89-92.

Elena Zamfir, Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară (București: Editura Expert, 2000), 27.

Elena Zanfir și Catalin Zanfir (cord), Politici sociale. România în contextul european, (București, Editura Alternative, 1995), 34

Flavius Baiaș, Marieta Avram, Legislația Familiei (București: All, 1996), 171.

G.R. Patterson, B.D. DeBaryshe, „ A developmental perspective on antisocial behavior,” American Psychologist 44 (1989): 329-335.

Gelu Duminică, Marian Preda, Accesul romilor pe piața muncii (București, Editura Cărții de Agribusiness, 2003), 16

George Neamțu, Tratat de Asistență Socială (Iași: Polirom, 2003), 691.

Georgeta Ghebrea, ”Perspective sociologice asupra sărăciei” în Săracia și asistența socială în spațiul românesc sec XVIII-XX, Livada, L.Cadeschi (cord), (București, Editura Colegiul Noua Europă, 2002), 82

Hotărârea de Guvern 1149/2002 privind prevenirea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 116/2002.

http://logec.ro/criza-economica.

Institutul Român pentru Evaluare și Strategie în perioada octombrie-decembrie 2011. Studiul a fost elaborat în cadrul proiectului Parte de Carte, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, derulat de Fundația Soros România.

Ioan Mărginean, Proiectarea cercetării sociologice, (Iași: Editura Polirom, 2009), 61

Ioan Marginean Proiectarea cercetarii sociologice (Iasi: Polirom, 2000), 59

Iolanda Mitrofan și Nicolae Mitrofan, Elemente de psihologie a cuplului (București: Șansa, 1996), 171.

Ion Mărgineanu Cercetarii cu privire la minoritatea roma, (București Editura Expert, 2001), 13

Ionica Erevoescu, Sorin Cace, Dana Sima Costi, Indicatorii privind comunitățiile de romi din România (București, Editura Expert, 2001), 17

Laura Stoica, Direcții de acțiune pentru creșterea accesului la educație al copiilor proveniți din medii defavorizate, Calitatea Vieții, XVIII, nr. 1-2, 2006, 65-71

Legea locuinței, Legea 114/1996 actualizată  în 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 393 din 31.12.1997

Legea nr.116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, art. 3.

Lorenzo Giovanni Bellù și Paolo Liberati, Impacts of Policies on Poverty, Generalised Poverty Gap Measures, ( Roma, Editura FAO, 2005), 15

Manuela Sofia Stănculescu, Sărăcie extremă și Excluziune Socială, Dimensiuni și Factori (București, Editura Nemira, 2001), 7-9.

Maria Bulgaru, Aspecte Teoretice și Practice ale Asistenței Sociale (suport de curs- aprobat de Consiliul metodico-științific și editorial al Univeristății de Stat din Moldova), Chișinău, 2003.

Maria Molnar, Sărăcia și Protecția Socială, (București: Editura Fundației „România de Mâine, 1999), p. 198.

Mariana Iovițu, Bazele politicii sociale,(București, Editura Eficient, 1997), 326

Mariana Stanciu, „Considerații asupra cercetărilor privind sărăcia extremă” în Revista Calitatea Vieții, XV, nr 3-4,(București, 2002), 319, 317-332

Mariana Țuțuianu, Dicționar de Sociologie, (București: Editura Univers Enciclopedic, 1996), p.73.

Michael Sheppard, Appraising and Using Social Research in the Human Service: An Introducțion for Social Work and Health Professionals, London: Jessica Kingsley, 2004, 137

Miruna Zaharia, Privire de ansamblu asupra politicilor de locuire, (București: 2004), 33.

Nicolae Ionescu, Sărăcia lumii sărace (București: Editura Politică, 1988), 21.

Nicolae Pavel, Egalitatea în drepturi a cetățenilor și nediscriminalizarea (București: Editura Universul Juridic, 2010), 301-304.

Peter Townsend, The concept of poverty : Working papers on methods of investigations and life-styles of the poor in different countries, London, 1970.

Peter Townsend, The International Analysis of Poverty ( London: Harvester Wheatsheaf, 1993), 33, 33-36

Problemele Sociale ale locuirii, Revista de Asistență Socială – Planul Național Anti- Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale, Guvernul României, 2002, p.67.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie, Ediția a III-a (București: Editura Bic. All, 2001), 297.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie, Ediția a III-a (București: Editura Bic. All, 2001), 306.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie, Ediția a III-a (București: Editura Bic. All, 2001), 300.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie-Ediția III, (București: Editura Bic.All, 2001), 360.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie-Ediția a III-a, București: Editura Bic.All, 2001), 308.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie-Ediția III, (București: Editura Bic.All, 2001), 301-302.

Raluca Popescu, “Calitatea vieții de familie în România” Sesiunea de comunicări științifice, 2002, Academia Română, 13.

Raport Nr. 26169-Ro, România, Raport de Evaluare a Sărăciei (în două volume), Studii de Fundamentare, octombrie 2003, Unitatea de Dezvoltare Socială și de Mediu Durabilă, Regiunea Europa și Asia Centrală, Document al Băncii Mondiale.

Richard Y. Bourhis, André Gagnon, Léna Céline Moïse, ”Discriminare și relații intergrupuri,” Stereotipuri, Discriminare și Relații Intergrupuri, 132, coord. Richard Y. Bourhis, Jacques-Fhilippe Leyens (Iași: Editura Polirom, 1997).

Rotariu Iluț și alții, ed., Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Teorie și practică, (Iași: Editura Polirom, 1999), 45

Rubbin Allen si Babbie Earl Research Methods for social Worker second edition, (Brooks/Cole Publishing Company, Pacific Grove, 1993, pag. Xxi, conform Lect.Univ.Dr.Ioan Popoviciu- curs “Metodologia Cercetarii Sociale”), 6

Septimiu Chelcea, Ioan Margineanu si Ion Cauc, Cercetarea sociologica-metode si tehnici, (Deva: Destin, 1998) ,111

Șerban Olah, ”Cercetarea calitativă si cantitativă,” Metodologia cecetării sociale pentru asistența socială,

Townsend, Peter: The International Analysisof Poverty. London: Harvester Wheatsheaf, 1993, 33-36).

Vasile Miftode (coord), Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare. Strategii de intervenție și efecte perverse, (Iași: Editura Lumen, 2002), 131-144.

Vasile Miftode (coord), Populații vulnerabile și fenomenede auto-marginalizare Strategii de intervenție și efecte perverse, (Iași: Editura Lumen, 2002), 134.

World Bank Romania: Poverty assessment. June 2003. Report No. 26169-RO, apărut sub același număr și în limba română: România: Raport de Evaluare a Sărăciei, octombrie 2003

YEO, R. (2001), Chronic Poverty and Disability, Background Paper Number 4, Chronic Poverty Research Centre, citat în Filip Guttman, Dizabilitatea ca o condiție determinantă a sărăciei, „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XXII, nr. 3–4, 249–256, București, 2011

SURSE INTERNET:

BIBLIOGRAFIE

A. Neculau, G.Ferreol, Minoritari, marginali, excluși, (Iași,Editura Polirom,1996), 55

Abel Smith, Metode și Tehnici de Evaluare a Sărăciei, PNUD, (București, 1998), p.15.

Adrian N. Dan, Mariana Dan, „Persoane fără adopăst din România- o estimare a numarului acestuia” în Revista Calitatea Vieții XVI, nr.1-2, 2005, p.101, 101-122

Adrian N. Dan, Mariana Dan, „Persoane fără adopăst din România- o estimare a numarului acestuia” în Revista Calitatea Vieții XVI, nr.1-2, 2005, p.103, 101-122

Adriana Blan, Metodologia cercetarii calitative (Cluj-Napoca: Presa Universitara Clujana, 2002), 13

Baran-Pescaru A., Familia azi. O perspectivă sociopedagogică (București: Aramis, 2004), 83.

Bălașa, 2002, p.147 citat în Preoteasa Ana Maria, Cercetarea Politicilor Sociale, (Iași: Editura Lumen, 2009)

Călina Ana Buțiu, Statul românesc in spațiul social al sărăciei, (București: Editura Presa UniversitarăClujeană 2006), 40.

Călina Ana Buțiu, Statul românesc in spațiul social al sărăciei, (București: Editura Presa UniversitarăClujeană, 2006), 38.

Călina Ana Buțiu, Statul românesc în spațiul social al sărăciei (București: Editura Presa Universitara Clujeană, 2006) , 98.

Călina Ana Buțiu, Statul românesc în spațiul social al sărăciei, (București: Editura Presa UniversitarăClujeană 2006), 37-38.

Cătălin Zamfir și Vlăsceanu Lazar, Dicționar de sociologie (Bucuresti: Babel, 1993), 332.

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu , Dicționar de sociologie (București: Editura Babel, 1993), citat în“ Precizării conceptuale privind sărăcia, marginalizarea, exculziunea și incluziunea socială,” Revista de Asistență Socială, nr. 6, 2002

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicționar de sociologie (București: Editura Babel, 1993).

Chelcea Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, (București: Editura Economica, 2007), 63

Clasificare realizată după P.N.U.D, Metode și tehnici de evaluare a sărăciei (București, Editura Expert, 1998), Proiectul de Prevenire si Combatere a Sărăciei II/97/008

Cosmina Dudu, Acces-Abilitate pentru persoanele cu scleroză multiplă, Perspective în practica de asistență socială, p.116, Ioan Popoviciu (Oradea: Editura Universității Emanuel, 2010)

Cosmina Elena Pop, ”Igredientele unei vieți bune și ale unui standard decent de viață, în România și în Europa,” Revista Calitatea Vieții XIX, nr. 3–4, 2008, 225–245 97, ed. Ioan Popoviciu, Oradea: Editura Univeristății Emanuel, 2010, 107-108

Document al Băncii mondiale, ROMÂNIA: Evaluarea sărăciei,2003

Edgar Bill, Henk Meert and Joe Doherty, „Developing an Operational Definition of Homelessness”, Third Review of Statistics on Homelessness in Europe, FEANTSA,( Brussels. 2004), p.7

Edgar Bill, Henk Meert and Joe Doherty, „Developing an Operational Definition of Homelessness”, Third Review of Statistics on Homelessness in Europe, FEANTSA,( Brussels, 2004), p.8

Elena Lupșa, Victor Bratu, Psihologie (Manual pentru clasa a X-a), (Deva: Editura Corvin, 2005), p.48.

Elena Zamfir (coord), Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară, (București: Editura Expert 2000), 93.

Elena Zamfir(coord) Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară, (București: Editura Expert, 2000), 90.

Elena Zamfir, (coord), Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară, (București: Editura Expert, 2000), 89-92.

Elena Zamfir, Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară (București: Editura Expert, 2000), 27.

Elena Zanfir și Catalin Zanfir (cord), Politici sociale. România în contextul european, (București, Editura Alternative, 1995), 34

Flavius Baiaș, Marieta Avram, Legislația Familiei (București: All, 1996), 171.

G.R. Patterson, B.D. DeBaryshe, „ A developmental perspective on antisocial behavior,” American Psychologist 44 (1989): 329-335.

Gelu Duminică, Marian Preda, Accesul romilor pe piața muncii (București, Editura Cărții de Agribusiness, 2003), 16

George Neamțu, Tratat de Asistență Socială (Iași: Polirom, 2003), 691.

Georgeta Ghebrea, ”Perspective sociologice asupra sărăciei” în Săracia și asistența socială în spațiul românesc sec XVIII-XX, Livada, L.Cadeschi (cord), (București, Editura Colegiul Noua Europă, 2002), 82

Hotărârea de Guvern 1149/2002 privind prevenirea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 116/2002.

http://logec.ro/criza-economica.

Institutul Român pentru Evaluare și Strategie în perioada octombrie-decembrie 2011. Studiul a fost elaborat în cadrul proiectului Parte de Carte, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, derulat de Fundația Soros România.

Ioan Mărginean, Proiectarea cercetării sociologice, (Iași: Editura Polirom, 2009), 61

Ioan Marginean Proiectarea cercetarii sociologice (Iasi: Polirom, 2000), 59

Iolanda Mitrofan și Nicolae Mitrofan, Elemente de psihologie a cuplului (București: Șansa, 1996), 171.

Ion Mărgineanu Cercetarii cu privire la minoritatea roma, (București Editura Expert, 2001), 13

Ionica Erevoescu, Sorin Cace, Dana Sima Costi, Indicatorii privind comunitățiile de romi din România (București, Editura Expert, 2001), 17

Laura Stoica, Direcții de acțiune pentru creșterea accesului la educație al copiilor proveniți din medii defavorizate, Calitatea Vieții, XVIII, nr. 1-2, 2006, 65-71

Legea locuinței, Legea 114/1996 actualizată  în 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 393 din 31.12.1997

Legea nr.116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, art. 3.

Lorenzo Giovanni Bellù și Paolo Liberati, Impacts of Policies on Poverty, Generalised Poverty Gap Measures, ( Roma, Editura FAO, 2005), 15

Manuela Sofia Stănculescu, Sărăcie extremă și Excluziune Socială, Dimensiuni și Factori (București, Editura Nemira, 2001), 7-9.

Maria Bulgaru, Aspecte Teoretice și Practice ale Asistenței Sociale (suport de curs- aprobat de Consiliul metodico-științific și editorial al Univeristății de Stat din Moldova), Chișinău, 2003.

Maria Molnar, Sărăcia și Protecția Socială, (București: Editura Fundației „România de Mâine, 1999), p. 198.

Mariana Iovițu, Bazele politicii sociale,(București, Editura Eficient, 1997), 326

Mariana Stanciu, „Considerații asupra cercetărilor privind sărăcia extremă” în Revista Calitatea Vieții, XV, nr 3-4,(București, 2002), 319, 317-332

Mariana Țuțuianu, Dicționar de Sociologie, (București: Editura Univers Enciclopedic, 1996), p.73.

Michael Sheppard, Appraising and Using Social Research in the Human Service: An Introducțion for Social Work and Health Professionals, London: Jessica Kingsley, 2004, 137

Miruna Zaharia, Privire de ansamblu asupra politicilor de locuire, (București: 2004), 33.

Nicolae Ionescu, Sărăcia lumii sărace (București: Editura Politică, 1988), 21.

Nicolae Pavel, Egalitatea în drepturi a cetățenilor și nediscriminalizarea (București: Editura Universul Juridic, 2010), 301-304.

Peter Townsend, The concept of poverty : Working papers on methods of investigations and life-styles of the poor in different countries, London, 1970.

Peter Townsend, The International Analysis of Poverty ( London: Harvester Wheatsheaf, 1993), 33, 33-36

Problemele Sociale ale locuirii, Revista de Asistență Socială – Planul Național Anti- Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale, Guvernul României, 2002, p.67.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie, Ediția a III-a (București: Editura Bic. All, 2001), 297.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie, Ediția a III-a (București: Editura Bic. All, 2001), 306.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie, Ediția a III-a (București: Editura Bic. All, 2001), 300.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie-Ediția III, (București: Editura Bic.All, 2001), 360.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie-Ediția a III-a, București: Editura Bic.All, 2001), 308.

Radu Săndulescu, Vivia Săndulescu, Anthony Giddens, Sociologie-Ediția III, (București: Editura Bic.All, 2001), 301-302.

Raluca Popescu, “Calitatea vieții de familie în România” Sesiunea de comunicări științifice, 2002, Academia Română, 13.

Raport Nr. 26169-Ro, România, Raport de Evaluare a Sărăciei (în două volume), Studii de Fundamentare, octombrie 2003, Unitatea de Dezvoltare Socială și de Mediu Durabilă, Regiunea Europa și Asia Centrală, Document al Băncii Mondiale.

Richard Y. Bourhis, André Gagnon, Léna Céline Moïse, ”Discriminare și relații intergrupuri,” Stereotipuri, Discriminare și Relații Intergrupuri, 132, coord. Richard Y. Bourhis, Jacques-Fhilippe Leyens (Iași: Editura Polirom, 1997).

Rotariu Iluț și alții, ed., Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Teorie și practică, (Iași: Editura Polirom, 1999), 45

Rubbin Allen si Babbie Earl Research Methods for social Worker second edition, (Brooks/Cole Publishing Company, Pacific Grove, 1993, pag. Xxi, conform Lect.Univ.Dr.Ioan Popoviciu- curs “Metodologia Cercetarii Sociale”), 6

Septimiu Chelcea, Ioan Margineanu si Ion Cauc, Cercetarea sociologica-metode si tehnici, (Deva: Destin, 1998) ,111

Șerban Olah, ”Cercetarea calitativă si cantitativă,” Metodologia cecetării sociale pentru asistența socială,

Townsend, Peter: The International Analysisof Poverty. London: Harvester Wheatsheaf, 1993, 33-36).

Vasile Miftode (coord), Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare. Strategii de intervenție și efecte perverse, (Iași: Editura Lumen, 2002), 131-144.

Vasile Miftode (coord), Populații vulnerabile și fenomenede auto-marginalizare Strategii de intervenție și efecte perverse, (Iași: Editura Lumen, 2002), 134.

World Bank Romania: Poverty assessment. June 2003. Report No. 26169-RO, apărut sub același număr și în limba română: România: Raport de Evaluare a Sărăciei, octombrie 2003

YEO, R. (2001), Chronic Poverty and Disability, Background Paper Number 4, Chronic Poverty Research Centre, citat în Filip Guttman, Dizabilitatea ca o condiție determinantă a sărăciei, „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XXII, nr. 3–4, 249–256, București, 2011

SURSE INTERNET: