Factori Favorizanti Si Defavorizanti In Dezvoltarea Turismului

FACTORI FAVORIZANȚI ȘI DEFAVORIZANȚI

ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

CUPRINS

INTRODUCERE

Turismul este una din cele mai complexe ramuri economice din lume, în derularea turismului fiind implicată întreaga societate, turismul putând fi considerat un adevărat barometru al acesteia.

Turismul valorifică potențialul unei țări îmbogățind-o continuu, având un efect multiplu și satisfăcând numeroase motivații umane.

Turismul și-a câștigat locul între primele ramuri de vârf ale economiei unei țări, acordându-i-se o largă considerație, fiind un factor recreator, un factor de cunoaștere și totodată un factor de instruire.

Din punct de vedere economic turismul are implicații pozitive asupra dezvoltării întregii societăți, stimulând sectoarele producătoare și prestatoare de servicii, turismul utilizînd, în cea mai mare parte, materii prime inepuizabile ce permit transformarea în valută a resurselor materiale și umane, antrenând spre o creștere a activității economice și concomitent a consumului.

Lucrarea de față „Factori favorizanți și defavorizanți în dezvoltarea turismului” analizează principalii factori favorizanți și defavorizanți din turism precum și din țara noastră.

Analiza celor doi factori principali din turism – favorizanți și defavorizanți – reprezintă un element cheie în cadrul activității turistice, elemente ce trebuie foarte bine cunoscut, analiza acestor elemente făcându-se numai după parcurgerea literaturii de specialitate.

Capitolul I „Turismul – Aspecte generale” face o scurtă incursiune în turism, încă de la apariția sa, din antichitate, de la călătoriile grecilor la întrecerile sportive și pelerinajele de mai târziu la locurile sfinte de la Ierusalim, la deplasările romanilor în stațiunile termale pentru îngrijirea sănătății și terminând cu călătoriile tinerilor din familiile aristocrate engleze.

Tot în acest capitol am definit și noțiunea de turist, prezentând totodată rolul și importanța turismului în economia unei țări, fenomenul turistic fiind deosebit de complex, cu influențe majore asupra vieții sociale și tradiționale a locuitorilor unei zone.

„Geografia turismului” este prezentată în capitolul II al lucrării.

In a doua jumătate a secolului XX turismul a devenit una din cele mai importante ramuri ale economiei unei țări valorificând potențialul natural și antropic, cercetarea fenomenului turistic captând atenția unui număr mare de specialiști din domenii diferite.

Geografii, având la bază geografia, au fost cei care au analizat fenomenul turistic privit prin prisma întregului potențial turistic natural și antropic, luând astfel ființă „geografia turismului”.

Turismul a devenit obiect de studiu al geografiei turismului în anul 1919 iar ca disciplină de învățământ superior din anul 1914. Abia în anul anul 1939, la Varșovia, la Congresul Internațional de Geografie, geografia turismului se recunoaște ca ramură distinctă a geografiei.

In acest capitol am descris oferta turistică, potențialul turistic, resursele turistice natural și antropice precum și importanța transportului în turism, transportul și turismul fiind strîns legate între ele.

„Tipurile și formele turismului” sunt prezentate în capitolul III al lucrării în turismul intern și internațional practicându-se o gamă diversă de forme și aranjamente turistice determinate de modalitatea de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile și particularitățile organizării călătoriei.

Turismul include o gamă largă de servicii, începând de la serviciile de publicitate, serivciile de promovare, de informare, servicii de cazare, servicii de alimentație publică, de tratament balnear și sfârșind cu serviciile de agrement și serviciile de divertisment, fiind influențat de o serie de factori favorizanți și defavorizanți, prezentați în capitolul IV al lucrării „Factori favorizanți și defavorizanți în dezvoltarea turismului”.

România are un bogat și valoros potențial turistic antropic și natural, descris în capitolul V al lucrării „Turismul în România” reprezentând una din resursele cele mai prețioase dar totodată și o ofertă foarte slab dezvoltată care face ca fluxul turistic străin să fie redus.

„Ramură economică de interferență, de mare interes și cu importante disponibilități, turismul românesc trebuie să devină o componentă dinamizatoare a sistemului economic global”

CAPITOLUL I

TURISMUL – ASPECTE GENERALE

Prin conținutul și rolul său, turismul reprezintă un domeniu distinct de activitate, o parte importantă a vieții sociale și economice pentru cele mai multe țări ale lumii.

Prin vastul său potențial uman și material cât și prin efectele sale benefice, turismul acționează ca un stimulent pe calea progresului și dezvoltării, dezvoltarea turismului reflectându-se într-o îmbogățire continuă a conținutului său favorizând apariția unor noi forme de turism precum și adaptarea permanentă la cerințele turiștilor.

Creșterea călătoriilor în țară și străinătate au determinat o serie de preocupări pentru evaluarea dimensiunilor și a efectelor sale precum și pentru urmărirea circulației turistice, turismul însemnând valorificarea superioară a tuturor resurselor.

Turismul semnifică călătoriile efectuate de către oameni în afara localității de reședință, devenind o importantă activitate economică, implicând persoanele în cauză în alegerea destinației și în satisfacerea păcerilor sale.

Turismul include atât călătoriile efectuate de plăcere sau de vacanță cât și călătoriile efectuate în alte scopuri motivaționale.

1.1. APARITIA TURISMULUI

Turismul s-a practicat din cele mai vechi timpuri fiind bine cunoscute călătoriile grecilor la întrecerile sportive și pelerinajele de mai târziu la locurile sfinte de la Ierusalim, Mecca, deplasările romanilor în stațiunile termale din Imperiul Roman pentru îngrijirea sănătății, odihnă și recreere, și itinerarele de studii ale tinerilor din familiile aristocrate engeleze de pe continentul european după anii 1700.

In Anglia, prin anii 1700 s-a creat cuvântul ,,tour”, cuvânt ce desemna călătoria de voiaj în Europa, dar mai ales în Franța.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” provine din latină de la cuvântul „turnare” și din greacă de la cuvântul „tornos” – cerc – ce desemnează mișcarea în jurul unei axe sau al unui punct central.

Preluat apoi din engleză, cuvântul ,,tour” – cuvânt ce reprezintă o călătorie sau ,,to make a tour” – ce înseamnă a face o călătorie, sau cuvântul ,,to tour” – ce înseamnă a călători.

La rândul său, termenul ,,tour” derivă din termenul francez ,,tour” – călători, mișcare, plimbare, fiind preluat de aproape toți cetățenii europeni cu sensul de călătorie de plăcere.

Din termenul turism a derivat și cuvântul turist care înseamnă persoana ce efectuează o călătorie pentru satisfacerea propriei sale plăceri.

Termenul turism/tourism este utilizat încă din anul 1811, cuvântul turist/tourist fiind atestat din anul 1840.

Definiția dată de Liga Națiunilor în anul 1936 este „cineva care călătorește în străinătate pentru o perioadă de timp mai lungă de 24 ore”.

Națiunile Unite au completat această definiție specificând durata maximă de călătorie de 6 luni.

Din punct de vedere istoric cuvântul „turist” a fost folosit prima oară în anul 1800 de scriitorul englez S.Pagge apoi de Stendhal în Memoriile unui turist în anul 1883, ca mai apoi „Sporting Magazine” din Anglia introduce termenul tourism.

Definiția termenului turist apare în Dicționarul Universal al secolului al XIX-lea, în anului 1876, ca „persoana ce călătorește doar pentru plăcerea călătoriei (ca să se poată spună că a călătorit)”(Zbigniew Mieczkowski, 1990, citat de Cosmescu, 1998).

De-a lungul timpului noțiunea de turism s-a modificat, îmbogățindu-se continuu, activitatea de turism evoluând în raport cu dezvoltarea economică socială a societății, în multe țări turismul fiind privit ca o ramură a economiei națioanle în strănsă legătură cu celelelate sectoare economice, sociale, financiare, culturale, fiind o activitate de mare complexitate.

Turismul a constituit un privilegiu până la începutul secolului XX fiind limitat datorită lipsei infrastructurii, mijloacelor de transport și al conflictelor regionale.

In ultimele decenii activitatea turistică a înregistrat o amploare deosebită fiind caracterizat ca un fenomen economic și social cu caracter de masă, transformându-se dintr-un fenomen sporadic în unul curent, devenind un mod de viață pentru o mare parte din populația țărilor cu un grad ridicat de dezvoltare economică.

Turismul implică alegerea liberă a destinației, a intinerarului, a perioadei și duratei sejurului în scopul satisfacerii necesităților de ordin social, cultural etc., cauza deplasărilor fiind foarte diversă.

Deplasarea profesională, prezentă mai ales în țările cu o economie dezvoltată unde populația se deplasează mai ales în scopul perfecționării continue .

Deplasarea din motive personale, de îngrijire a sănătății, de recreere și de divertisment, de satisfacere a nevoilor de consum turistic.

Orice persoană care, dintr-un motiv sau altul, se deplasează într-un loc, altul decât cel de reședință, efectuând un sejur de cel puțin 24 de ore poate fi considerat turist național, iar orice persoană care merge într-o altă țară, alta decât cea în care își are reședința, pentru oricare alt scop, altul decât acela de a-și desfășura o profesiune plătită în țara în care pleacă este considerat turist internațional.

1.2. TERMINOLOGIA TURISMULUI CONFORM ORGANIZAȚIEI MONDIALE A TURISMULUI

Organizația Mondială a Turismului, pe scurt O.M.T., este organismul care crează cadrul general de desfășurare a activității turistice din lume. Astfel, în anul 1991 la Conferința Internațională asupra Statisticilor Călătoriilor și Turismului organizată la Otawa, O.M.T. și Guvernul Canadei au adoptat o serie de rezoluții, recomandări, definiții și clasificări privind conceptele utilizate în turism.

Astfel:

călătorul este reprezentat de totalitatea persoanelor care se deplasează între două sau mai multe locații în orice scop, turistic sau neturistic;

turismul reprezintă activitatea persoanelor care călătoresc către și rămân în locurile aflate în afara mediului lor obișnuit (uzual) pe o perioadă de timp de cel mult un an pentru relaxare, afaceri sau alte scopuri;

vizitatorul reprezintă orice persoană care călătorește într-un loc, altul decât cel obișnuit pentru mai puțin de 12 luni consecutive și al cărei scop principal nu este acela de prestare a unei activități lucrative la locul vizitat;

turistul (overnight visitor – vizitatorul „de peste noapte”) este vizitatorul care rămâne cel puțin o noapte în mijloacele de cazare colective sau private la locul vizitat;

Turistul „este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decât de a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri și care cheltuiește, în țara unde se stabilește temporar, banii câștigați în altă parte”

Astfel, turistul intern poate fi definit ca reprezentând vizitatorul temporar care se deplasează în interiorul granițelor țării de reședință pe o perioadă de timp cuprinsă între 24 de ore și un an pentru orice alt motiv decât acela de prestare a unei activități lucrative remunerate la locul de destinație.

Turistul internațional este vizitatorul temporar care se deplasează în afara granițelor țării de reședință pe o perioadă de timp cuprinsă între 24 de ore și un an pentru orice alt motiv decât acela de prestare a unei activități lucrative remunerate la locul de destinație.

Excursionistul (same day visitor – vizitatorul „de aceeași zi”) este vizitatorul care nu-și petrece noaptea în mijloacele de cazare colective sau private la locul vizitat.

O altă noțiune este aceea de vacanțier. Acesta poate fi definit ca reprezentând vizitatorul care se deplasează pentru propria plăcere în afara reședinței obișnuite pe o perioadă de cel puțin patru zile, făcându-se în acest fel o diferențiere între turismul de week-end (1 – 3 zile) și turismul de vacanță (peste patru zile).

zile).

Nu sunt incluși în categoria excursionistului pasagerii de tranzit care intră și staționează în aeroport dar nu trec oficial prin vama țării respective.

1.3. IMPORTANȚA TURISMULUI

Turismul reprezintă o ramură distinctă în economia unei țări, având efecte asupra strategiei globale de dezvoltare a țării respective cât și la nivel de ramură.

Turismul se manifestă prin influența pe care o are asupra vieții sociale și tradiționale a locuitorilor unei zone fiind valorificate zonele cu resurse turistice, unele zone dezvoltându-se și intrând în circuitul economic cu investiții minime în ceea ce privește amenajarea pensiunilor turistice rurale.

Fenomenul turistic este deosebit de complex, turistul fiind un consumator de bunuri, beneficiind de servicii (transport, alimentație, cazare, plimbări), cheltuielile făcute de acesta revenind unităților sub formă de fonduri bănești pentru plata salariilor lucrătorilor din unitățile respective și sub formă de profit, o altă parte intrând la bugetul statului sau la bugetul local sub formă de taxe sau impozite, o altă parte fiind atrasă direct în unele ramuri economice pentru plata bunurilor și produselor livrate precum și a serviciilor prestate în industria turismului.

Turismul favorizează comunicarea, schimbul de idei, lărgește orizontul cultural, acționând, prin natura sa, în mod direct asupra turiștilor cât și asupra populației din zonele vizitate, asupra calității mediului cât și asupra utilizării timpului liber, turismul contribuind la satisfacerea nevoilor materiale ale oamenilor cât și spirituale.

„Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoașterii; la fiecare pas mori și învingi de bucurie, ineditul te face să renaști, natura te reînalță pe soclul fiecărei zile, martor la propriul miracol”.

Turismul are un rol important și în dezvoltarea infrastructurii rutiere fără de care industria turismului și a călătoriilor nu ar exista.

Relația dintre turism și transport este dată de cuvântul călătorie, circulația informațiilor, a bunurilor și a persoanelor fiind dintotdeauna componente fundamentale ale societății omenești.

Incă din cele mai vechi timpuri oamenii au depins de drumuri, de starea lor, fiind nevoiți să le acorde prioritate și resurse la construirea și realizarea de noi mijloace de transport rutier, naval, aerian.

Turismul contribuie la dezvoltarea unor zone mai puțin bogate în resurse dar cu resurse turistice naturale sau create de oameni ce pot fi valorificate, putând deveni atracții turistice, determinînd dezvoltarea localităților existente ca stațiuni turistice sau chiar crearea de noi stațiuni.

Turismul poate asigura prosperitatea zonelor defavorizate, fiind un bun remediu pentru zonele dezindustrializate.

Turismul este o activitate deosebit de complexă, unele ramuri economice, cum sunt transportul, comunicațiile, circulația mărfurilor, asistența medicală, fiind ramuri furnizoare de servicii ce concură în mod independent la satisfacerea nevoilor turiștilor.

In desfășurarea lui turismul presupune o cerere continuă de bunuri și servicii, cu urmări pozitive în producția acestora, turismul având și un efect de antrenare, de stimulare a producției, nevoia de adaptare legată de cerințele turiștilor conducând la apariția unor ramuri speciale pentru turism, turismul devenind un mijloc de diversificare a economiei și a ramurilor tradiționale.

In concluzie, putem spune că turismul acționează ca un factor stimulator al sistemului economic global având o mare importanță în mecanismul economic al unei țări și totodată un rol activ în procesul de modernizare și dezvoltare al economiei țării respective.

1.4. CLASIFICAREA FORMELOR DE TURISM

Circulația turistică presupune deplasarea turiștilor de la locul de reședință către orice altă destinație turiscă în scopul satisfacerii nevoilor de odihnă, relaxare și recreere.

Din punct de vedere geografic pot fi identificate următoarele forme de turism:

turism intern care cuprinde rezidenții unei țări ce călătoresc în propria lor țară;

turism receptor care cuprinde cetățenii străini ce călătoresc în țara de referință;

turism internațional emițător ce cuprinde rezidenții unei țări ce vizitează alte țări.

Din punct de vedere al orientării fluxului turistic, aceste trei forme se pot combina rezultând alte forme derivate de turism, și anume:

turismul interior ce include turismul intern și cel receptor

turism național ce include turismul intern și cel emițător;

turismul internațional ce include turismul receptor și turismul emițător.

Pornind de la motivațiile călătoriei lor turistice, se disting trei categorii de turiști:

turiști adevărați – turiștii ce călătoresc în timpul liber de plăcere;

turiști de afaceri – cum sunt delegațiile oficiale, parlamentarii, ce călătoresc în interes de afaceri

alți turiști – studenții, misionarii, persoanele care merg la cură balneară etc.

1.5. PIAȚA TURISTICĂ

De-a lungul timpului, în dezvoltarea sa, turismul și-a constituit o piață propie, cu două componente: cererea și oferta.

Piața turistică este o componentă principală a pieței serviciilor ce diferă de piața mărfurilor și prezintă un grad ridicat de complexitate și diversificare a produselor turistice.

Piața turistică reprezintă „sfera economică de interferență a cererii cu oferta” și cuprinde oferta turistică și cererea turistică.

Necesitățile turiștilor sunt satisfăcute prin furnizarea de bunuri sau servicii, în funcție de dorințe, producătorii furnizând o gamă foarte diversă de bunuri și servicii care să-i satisfacă.

Oferta turistică reprezintă componenta pieței turistice, însumând o paletă largă și variată de bunuri și servicii ce satisfac cererea turistică, atracțiile naturale și atracțiile antropice ce motivează deplasarea turiștilor și a altor elemente destinate valorificării menite să satisfacă cererea turistică.

Oferta turistică include două mari produse:

produsul hotelier ce reprezintă serviciile oferite turistului odată cu rămânearea acestuia în unitățile hoteliere

produsul alimentației publice ce cuprinde ansamblul prestaâiilor de servire a turistului

oferta turistică oferă și o mare diversitate de produse turistice, distingându-se astfel patru tipuri de ofertă turistică, și anume:

ofertă turistică de vacanță ce cuprinde turismul de odihnă și recreere, turismul balnear, turismul sportiv;

ofertă turistică de sănătate ce cuprinde turismul de tratament, turismul de recuperare, turismul terapeutic;

ofertă turistică de afaceri, ce curpinde reuniunile, convențiile, congresele

ofertă turistică culturală, turismul efectuat pentru scimb de experineță, pentru inițiere, festivalurile, turismul religios.

Oferta turistică se împarte în :

ofertă turistică primară ce cuprinde totalitatea resurselor naturale

ofertă turistică secundară cuprinde totalitatea resurselor create de om de-a lungul timpului.

Oferta primară se deosebește de oferta secundară prin faptul că resursele naturale nu pot fi create artificial, ele sunt create direct de natură, atât în timp cât și în spațiu.

Dimensiunile pieței turistice sunt date de:

structura pieței, structura cererii, ce duce la segmentarea pieței în funcție de vârstă, clasă socială, stil de viață etc

aria pieței ce determină o clasificare diferită a funcției turistice

capacitatea pieței ce redă raportul dintre cerere și ofertă precum și locul deținut pe piața turistică.

Produsul turistic reprezintă totalitatea bunurilor materiale și a serviciilor oferite de către o unitate de profil turiștilor, respectiv transportul, cazarea, masa etc. ținând cont de necesitățile consumatorului.

Produsul turistic reprezintă complexul de bunuri materiale și servicii concentrate în activitatea turistică, oferite consumului turistic.

Marea complexitate a produselor turistice și a serviciilor determină segmentarea pe specializări, întțlnindu-se producătorii ofertanți specializați în:

alimentație (cazare și restaurante)

transport;

agrement, tratament

organizarea și derularea unor diverse tipuri de călătorii

Bunurile materiale ale produsului turistic reprezintă:

patrimoniul resurselor naturale, artistice, culturale, istorice etc. Ce manifestă atracție pentru turiști

echipamente sau elemente de infrastructură ce conribuie la satisfacerea cererii de turism

căile de acces alese de către turiști pentru a ajunge la destinația dorită

1.5.1. Baza tehnico-materială a turismului

Baza tehnico-materială a turismului reprezintă totalitatea bunurilor matetriale și a mijloacelor folosite în activitatea turistică pentru îndeplinirea funcțiilor sale, principalele elemente ale bazei tehnico-materiale fiin:

unitățile de transport

unitățile de cazare

unitățile de alimentație

unitățile de tratament

Turismul nu se poate dezvolta suficient dacă nu se oferă suficiente posibilități de cazare, masă, odihnă, recreere, tratament, dezvoltarea bazei tehnic-materiale neputând fi lăsate la voia întâmplării.

Transformarea cu succes a potențialului turistic al unei țări în produs turistic se poate realiza numai ăn baza dezvoltării planificate în industria turismului, planificarea constituind singura metodă prin care se pot asigura măsurile necesare valorificării optime a patrimoniului turistic și realizarea de produse turistice atractive, competitive, pe piața turistică.

Infrastructura reprezintă o componentă esențială a ofertei turistice, dezvoltarea turismului având un rol important în dezvoltarea infrastructurii.

CAPITOLUL II

GEOGRAFIA TURISMULUI

Turismul este dependent de mediul înconjurător, desfășurându-se în mediu și prin mediu, ocrotirea și protejarea mediului înconjurător reprezentând condiția de bază a activității de turism.

Dezvoltarea turismului de datorează creșterii semnificative a timpului liber, a accesului la vacanțe, a progresului tehnic etc.

Ca fenomen complex, turismul se desfășoară prin toate formele sale în mediul geografic fiind determinat sau influențat de factorii geografici naturali, sociali sau economici ai acestuia.

Geografia turismului este o ramură a geografiei care studiază turismul ca fenomen complex sub următoarele aspecte:

răspândirea și valorificarea resurselor naturale turistice și a resurselor turistice create de om

factorii de influență și factorii determinanți ai turismului

oferta de produse și servicii turistice

relațiile dintre turism, mediul înconjurător, efectele sociale, economice, precum și efectele ecologice asupra mediului înconjurător

Turismul a devenit obiect de studiu al geografiei turismului în anul 1919 iar ca disciplină de învățământ superior din anul 1914. Abia în anul anul 1939, la Varșovia, la Congresul Internațional de Geografie, geografia turismului se recunoaște ca ramură distinctă a geografiei.

In anul 1966, Günter Iacob, geograful german spune că „geografia turismului studiază repartiția spațială a turismului în localitățile și teritoriile favorabile pentru scopuri de odihnă și turism, cât și raporturile și acțiunile (efectele) reciproce dintre turism și localitățile și teritoriile turistice”.

In anul 1970, conform opiniilor cercetătorilor Ruppert K. și Maier J. Geografia turismului este considerată „geografia timpului liber” având ca obiect cercetarea localităților, ariilor bune pentru turism, a bazelor naturale ale turismului, în special pentru odihnă.

Analizând obiectul de cercetare al georgrafiei turismului putem concluziona că turismul este o activitate complexă din punct de vedere economic și social, ce se desfășoară în strânsă legătură cu mediul înconjurător și societate, turismul fiind studiat atât retrospectiv cât și prospectiv, în scopul evidențierii particularităților dezvoltării sale în spațiu și timp.

Turismul este o activitate umană ce se adresează populației dar și o activitate economică caracterizată prin realizarea de servicii și produse turistice destinate consumului turistic, omul contribuind la realizarea producției turistice.

2.1. OFERTA TURISTICĂ ȘI POTENȚIALUL TURISTIC

Oferta turistică reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor ce satisfac cererea turistică, resursele turistice naturale, antropice, produsele turistice, justificând deplasarea turistului către o anumită destinație.

Oferta turistică reprezintă ,,totalitatea resurselor naturale (peisaje geomorfologice, climatologice, faunistice etc.) și antropice (monumente istorice, de artă, arhitectură, etnografie, folclor etc.) împreună cu echipamentul de producere și comercializare a produsului turistic, bunurile și serviciile destinate consumului turistic (alimentare și industriale), condițiile de comercializare (preț, facilități etc.) ale acestora, infrastructura turistică și forța de muncă necesară activității turistice’’.

Oferta turistică poate fi grupată în funcție de necesitatea clientului:

ofertă de vacanță: turism de recreere, odihnă, sportiv, balnear

ofertă de sănătate: turism de tratament

ofertă de afaceri: turism de congrese, de convenții

ofertă de turism cultural: turism de studii, turism artistic, religios etc.

Cererea turistică poate fi definită ca „totalitatea persoanelor care-și manifestă dorința de a se deplasa în afara reședinței proprii pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de destinație”.

Cererea turistică cuprinde persoanele care utilizează sau cumpără un produs sau serviciu.

Clienții sunt „persoane fizice sau juridice care, de regulă cumpără sau utilizează produsele sau serviciile unei firme”

Potențialul turistic este unitatea de reper în orice analiză turistică ce stă la baza studierii turismului reprezentând totalitatea resurselor turistice și a factorilor de atracție, naturali sau antropici, ce alcătuiesc oferta turistică, fără potențial turistic neexistând nici turist și nici turism

Potențialul turistic cuprinde posibilitățile mediului natural și mediului social puse la dispoziția turiștilor, chiar dacă sunt folosite sau nu sunt folosite în scop turistic, întâlnind astfel:

potențial turistic amenajat

potențial turistic utilizat

potențial turistic amenajabil

Potențialul turistic variază de la un stat la altul, de la o regiune la alta, îmbogățindu-se permanent cu noi surse de atracție reprezentate de elementele antropice, cum sunt parcurile de distracție, centrele culturale, congresele, festivalurile de film, de muzică etc., valorificarea acestuia fiind dependentă de resursele financiare ale statului.

Pentru valorificarea potențialului turistic o deosebită importanță o reprezintă poziția destinației turistice, localizarea acesteia, accesul către destinația turistică etc.

Fondul turistic reprezintă valorile de atracție turistică din teritoriu care atrage interesul turiștilor, constituindu-se în destinația lor.

2.1.1. Fondul turistic natural

Fondul turistic natural îl reprezintă componentele fizice și geografice aflate pe un teritoriu ce are atracții diferite asupra potențialilor turiști, fiind necesare măsuri de protecție pentru conservarea sa, pentru valorificarea îndelungată din punct de vedere turistic.

Suportul principal pentru turism îl reprezintă mediul natural, turiștii apărând acolo unde există condiții de mediu, peisajul reprezentând o necesitate turistică fundamentală.

Relieful reprezintă un alt punct de atracție pentru activitățile turistice, formele de relief din zonele de munte sau de podiș fiind mult mai atractive decât cele din zona de câmpie, cel mai mare potențial turistic avându-l relief montan, caraterizat printr-o foarte mare diversitate de forme și peisaje.

Diversitatea peisagistică, accesibilitatea, bogatul potențial speologic precum și complexitaea și varietatea formelor de relief reprezintă principalul punct de atracție al României.

Zona dealurilor și a podișurilor atrage atenția prin bogăția și varietatea resurselor sale balneare, a apelor minerale și termale, a salinelor, a nămolurilor terapeutice, etc.

Zona de câmpie prezintă puține atracții naturale reprezentate de vegetație, fond piscicol, fond cinegetic, râuri, lacuri etc.

Crestele munților și vârfurile înalte ale acestora, adesea de formă piramidală, la peste 2000 m altitudine, reprezintă unele din cele mai râvnite destinații turistice montane pentru un număr din ce în ce mai mare de turiști, oferind o panoramă imensă deasupra regiunii montane.

Figura 2.1. Vârful Everest din Munții Himalaya – 8.850 m

Versanții munților atrag o altă categorie importantă de turiști dornici de senzații tari.

Cheile munților reprezintă cele mai spectaculoase forme de vale, cu pereți verticali înalți de până la câteva sute de metri și cărări de vale înguste de până la câțiva metri.

Figura 2.2. Cheile Bicazului – Munții Hășmaș, în nord-estul țării în județul Neamț și Harghita

Canioanele formate în munți, rezultat al eroziunii exercitate de ape timp de milioane de ani reprezintă un alt punct de atracție pentru turiști.

Figura 2.3. Grand Canyon al fluviului Colorado, Arizona, Statele Unite ale Americii

Cascadele – căderile impresionante de apă – sunt unele din cele mai spectaculoase miracole naturale având un impact maxim în dezvoltarea turistică datorită peisajului unic.

Figura 2.4. Cascada Niagara situată la granița dintre SUA și Canada

Relieful carstic reprezintă un alt potențial deosebit pentru turiști datorită peisajelor unice formate în subteran prin dizolvarea chimică a calcarului, numite endocarst: peșteri, avene, septe, pilieri, marmite și cele formate la suprafață, exocarst: lapiezuri, doline, uvale, generate de acțiunea apei atât la suprafațâ cât și prin canale subterane.

Peșterile pot fi considerate printre cele mai spectaculoase componente ale reliefului carstic, impunându-se printr-un peisaj specific, compus din stalactite, stalagmite, domuri, draperii, cu lungimi ale galeriilor de la câțiva zeci de metri până la zeci de kilometri, cu săli înalte de peste zeci de metri, cursuri de apă subterane, cascade, sunt considerate unele din cele mai atractive puncte ale turismului speologic.

Relieful glaciar format în zonele montane înalte, în cele mai reci regiuni ale globului, au creat forme specifice cu fizionomii diverse, prezintă un impact turistic deosebit.

Relieful petografic este relieful dezvoltat pe conglomerate și prezintă forme bizare și interesante – turnurile, babele, sfinxii – cu înfățișări aparte, cu multe proeminențe – prezintă o atracție deosebită.

Fig. 2.5. Colți – Masivul Piatra Craiului Fig.2.6. Sfinxul din Munții Bucegi

Fig.2.7. Babele din Munții Bucegi

Relieful dezvoltat pe roci eruptive reprezintă o altă atracție turistică datorită formelor de relief primare, variate, rezultate în urma erupțiilor vulcanilor.

Relieful litoral cu falezele și plajele întinse pe care apa mării poate înainta sau se poate retrage, pe care se face simțită acțiunea de modelare a valurilor, curenților și mareelor, constituie o mare forță de atracție turistică.

Atolul – formațiunea mai mult sau mai puțin circulară ce înconjoară o lagună, formată prin depunerea scheletelor de corali, reprezintă un alt punct de atracție pentru turiști, formând priveliști demne de admirat.

2.2. RESURSELE TURISTICE ANTROPICE

Resursele antropice, spre deosebire de resursele turistice naturale, reprezintă creația omului, îndeplinind atribuții economice, culturale și sociale.

Resursele antropice nu au fost create special pentru atracția lor turistică, calitatea de obiective turistice căștigând-o în timp, uneori depășind chiar resursele turistice naturale.

Principalele caracteristici ale resurselor turistice antropice sunt:

vechimea obiectivelor

unicitatea edificiilor

ineditul

Resursele turistice sunt grupate în două categorii:

Edificiile și elementele cu funcție turistică

Activitățile antropice cu funcții turistice

Edificiile și elementele cu funcție turistică

Edificiile și elementele cu funcție turistică cuprind:

– Construcțiile megalitice, acele monumente preistorice formate din pietre imense, create în vestul Europei, vechi de mai bine de 5000 de ani, fiind răspândite în Anglia, Franța, Spania

– Edificiile istorice: castrele romane, forturile, castelele, cetățile, fortificațiile

– Edificiile religioase: sanctuarele, templele, bisericile, monumentele funerare

– Edificiile culturale și sportive: teatrele. Forumurile, operele, muzeele, etc.

– Edificii economice cu funcție turistică: poduri, viaducte, canale, apeducte, baraje, lacuri de acumulare, etc.

– Plăci comemorative, statui, monumente, arcuri de triumf, coloane, etc.

– Edificii cu funcție turistică: parcuri de recreere, parcuri de distracție, cazinouri, fântâni

Activitățile antropice cu funcții turistice

Dintre activitățile umane cu funcție turistică amintim:

Nedei – sărbătorile populare

Carnavaluri

Festivaluri artistice

Târguri și expoziții

Manifestări sportive

IMPORTANTA TRANSPORTULUI IN TURISM

Transportul reprezintă unul din cele mai importante componente de bază ale prestației turistice, accesul la rețelele de transport fiind o condiție esențială pentru deplasarea turiștilor la locul de destinație al vacanței pe diferite trasee turistice.

Transportul reprezintă o ramură importantă a economiei naționale, asigurând deplasarea în spațiu a persoanelor și bunurilor materiale în vederea satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale turiștilor.

Transportul rutier

Transportul este un element cheie în alegerea unei destinații, proiectele de infrastructură influențând direct gradul de accesibilitate și atractivitate turistică.

Transportul rutier are cea mai largă răspândire datorită rețelei de drumuri ce împânzește întregul glob, starea drumurilor variind în funcție de gradul de dezvoltare al fiecărui stat sau regiune.

Căile și mijloacele de transport rutier sunt cele mai utilizate, deschizând accesul spre cele mai izolate atracții turistice.

Deplasarea până la destinațiile de vacanță alese, efectuarea călătoriilor în zonele turistice se realizează într-o mare măsură prin mijloacele de transport rutier: autoturisme, microbuze, autocare, motociclete și chiar biciclete.

Transportul rutier are cea mai mare răspândire, este înâlnit în toate țările, utilizând rețeaua de drumuri construite.

Folosirea transportului rutier a dus la dezvoltarea unor noi forme de turism, pe lângă rețeaua de drumuri modernizate au apărut și o serie de stații de carburant, hoteluri, moteluri, indicatoare rutiere, etc.

Transportul aerian

Transporturile turistice aeriene câștigă o tot mai mare importanță în ceea ce privește călătoriile turistice pe distanțe lungi, avioanele moderne, numărul mare de zboruri directe, influențând în mare măsură intensificarea călătoriilor, transportul aerian fiind preferabil în turismul internațional în cadrul deplasărilor pe distanțe lungi, avantajul călătoriei cu avionul fiind consumul minim de timp liber.

Transporturile turistice aeriene se realizează prin:

Curse regulate de pasageri

Zboruri la cerere

Cursele regulate se efectuează pe rute stabilite ănainte, costul biletelor plătindu-se integral de către călători. Cursele regulate sunt folosite de regulă atât de către turiști în călătoriile pe cont propriu dar și de agențiile de turism la tarife preferențiale sau tarife obișnuite, prin negociere cu companiile de transport aerian.

Zborurile la cerere sunt zborurile solicitate de către o agenție de turism, o persoană fizică sau o organizație de turism ce închiriazî integral sau parțial capacitatea de transport a avionului pentru una sau mai multe curse.

Zborurile la cerere reprezintă alternativa curselor regulate la care apelează agențiile de voiaj pentru închirierea unuia sau mai multor avioane pentru un sezon întreg.

Transportul feroviar

Transportul feroviar repezintă unul din cele mai vechi mijloace de transport turistic, agențiile de turism închiriind o parte a garniturilor, cursele fiind organizate în sezon sau la sfârșit de săptămână, constituind un mijloc de transport rapid și confortabil ce poate fi folosit în toate anotimpurile, de către persoanele de toate vârstele.

Transportul feroviar prezintă o serie de avantaje cum sunt regularitatea deplasărilor și certitudinea deplasărilor indiferent de condițiile meteorologice, costul mai scăzut al călătoriei, confortul și viteza de deplasare, vagoanele de dormit, restaurantele, capacitatea mare de transport cu posibilitatea de atașare de vagoane suplimentare.

Transportul naval

Transportul naval este unul din mijloacele de transport cu o vechime foarte mare, de la turismul de lux, foarte costisitor, trecându-se treptat treptat la turismul de croazieră, accesibil pentru un număr tot mai mare de turiști.

Croazierele sunt aranjamentele turistice ce cuprind, pe lângă transport și celelalte servicii turistice necesare pe parcursul călătoriei, cererea turistică pentru croaziere fiind stimulată și de diversificarea diferitelor tipuri de nave, condițiilor de confort, agrement, de creșterea securității de transport.

Transportul special

Transporturile speciale sunt transporturile ce facilitează accesul în zone greu de atins, destinate exclusiv activității turistice, din această categorie făcând parte telescaunele, telecabinele și teleschiurile.

Telescaunele și telecabinele traversează crestele munților, văile adânci, oferind călătorilor o priveliște spectaculoasă.

Teleschiurile măresc gradul de folosire al pârtiilor reducând consumul de energie al schiorilor, prelungind durata de recreere și totodată permițând menținerea zăpezii pentru mai mult timp.

CAPITOLUL III

TIPURILE ȘI FORMELE TURISMULUI

Turismul se manifestă în zilele noastre ca un domeniu bine conturat de activitate, ca un promotor al relațiilor naționale și internaționale, afirmându-se totodată și ca un factor de progres și de civilizație.

Tipurile de turism diferă de la o țară la alta, prin varietatea și atracția resurselor naturale și antropice diferite, specifice fiecărei zone, fiecărei culturi, fiecărei civilizații.

In turismul intern și turismul internațional se practică o diversă gamă de forme și aranjamente turistice ce sunt determinate de modalitatea de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile și particularitățile organizării călătoriei.

Formele de turism sunt definite de factorii ce își pun amprenta asupra desfășurării și individualizării fenomenului turistic cum sunt: distanța, durata, numărul turiștilor, proveniența turiștilor, vârsta turiștilor, mijloacele de transport folosite etc.

In funcție de originea turiștilor și a locului de proveniență a acestora se distinge :

turismul intern, turismul practicat în interiorul țării

turismul internațional, turismul practicat de către persoanele ce se deplasează în afara granițelor țăriii sale.

In funcție de scopul deplasărilor turistice, distingem următoarele tipuri de turism:

turism de recreeere și agrement

turism de îngrijire a sănătății

turism cultural sau turism de vizitare

turism polivalent

3.1. TURISM DE RECREERE ȘI AGREMENT

Turismul de recreere și agrement este o formă de turims des întâlnită ce oferă un prilej de cunoaștere a unor locuri noi, obiceiuri noi, de

Scopul principal al practicării turismului de recreere și agrement în reprezintă satisfacerea plăcerilor recreative ale populației, caracteristicile principale ale acestei forme de turism fiind:

antrenarea unui număr mare de oameni provenind din țări foarte bine dezvoltate

predominarea populației urbane ce locuiește departe de natură, în orașele supraaglomerate

variația distanței de deplasare în funcție posibilitățile materiale precum și de dorințele turiștilor

variația duratei timpului de recreere, predominând turismul de durată scurtă și medie, weekend-urile sau unele fracțiuni din concediul de odihnă.

Turismul de recreere dă posibilitatea omului să se regăsească într-un cadrul natural, se se elibereze de stres, schimbarea reprezentând o condiție a recreerii și a agrementului.

3.2. TURISM DE INGRIJIRE A SANATATII

Turismul de îngrijire a sănătății este unul din cele mai practicate tipuri de turism, protecția dreptului la sănătate reprezentând o prioritate majoră, turismul medical având un impact enorm asupra pacientului dar și asupra societății datorită multiplelor implicații economice și sociale asupra sectoarelor medicale și asupra mediului de afaceri.

Turismul de îngrijire a sănătășii este o formă specifică a turismului de odihnă ce a luat amploare datorită creșterii bolilor profesionale provocate de ritmul alert al vieții de zi cu zi, fiind foarte căutate stațiunile cunoscute datorită proprietăților terapeutice pentru apele termale sau nămoluri.

Această formă de turism implică în special populația suferindă sau populația ce dorește să prevină unele afecțiuni.

Eficiența economică a acestei forme de turism este deosebit de mare întrucât este nevoie de utilizarea unui personal calificat ceea ce crește mult costul serviciilor, în cadrula ctivității de refacere și îngrijire a sănătății fiind incluse și proceduri de terapie intensivă, săli de gimnastică recuperatorie sau alte servicii medicale diverse.

3.3. TURISM CULTURAL SAU TURISM DE VIZITARE

Turismul cultural sau turismul de vizitare presupune vizitarea obiectivelor turistice fiind practicat îndeosebi de anumite categorii de oaeni, în speciali de elevi, studenți și intelectuali.

Turismul de vizitare vizează în primul rând obiectivele turistice antropice, fluxul de turiști orientându-se spre orașe vechi, muzee sau metropole.

3.4. TURISM POLIVALENT

Turismul polivalent este practicat în general în perioada concediilor și a vacanțelor, întrunind recreerea cu refacerea fizică și refacerea psihică.

Tot în cadrul turismului polivalent întâlnim și turismul profesional, turism practicat de anumite categorii de oameni de afaceri, de știință, aflați la studii, sportivi etc. Fiind foarte agreat de o anumită categorie a populației

3.5. FORMELE DE TURISM

Formele de turism pot fi definite prin combinarea serviciilor de transport, cazare, agrement, alimentație, servicii ce alcătuiesc produsul turistic și modalitățile de comercializare ale acestuia.

Distanța este unul din factorii de diferențiere al formelor de turism, împărțind turismul în:

turism de distanță mică

turism de distanță medie

turism de distanță mare.

3.5.1. Turism de distanță mică

Turismul de distanță mică are un caracter recreativ, limitându-se la deplasări scurtefiind căutate în special pădurile, malul lacurilor, râurilor, pajiștile, poienile, această formă a turismului practicându-se în special la sfârșitul săptămânii dar și preț de câteva ore la sfârșitul zilei.

Turismul de distanță mică este condiționat de factorii climatici, vremea plăcută fiind o condiție esențială pentru desfășurarea lui.

3.5.2. Turism de distanță medie

Turismul de distanță medie se desfășoară în afara localității de domiciliu, turiștii fiind orientați în special către regiunile turistice importante.

Turismul de distanță medie este un turism mixt, intern și extern, antrenând mase largi ale populației orientate spre puncte turistice atractive.

3.5.3. Turism de distanță mare

Turismul de distanță mare are loc la nivelul continentului sau în alte state, fiind practicat de un număr redus de persoane cu venituri mari ce utilizează ca mijloc de transport rapid avionul sau vaporul.

Această formă de turism are prețuri destul de ridicate datorită serviciilor de foarte bună calitate.

După numărul total al participanților întâlnim două forme de turism:

turism individual

turism în grup

Turismul individual este turismul practicat de persoanele cu venituri mari care se deplasează cu mijloacele de transport proprii.

Turistul individual își organizează singur călătoria, deplasându-se împreună cu membrii familiei sale sau cu prietenii, putând modifica traseul pe parcursul călătoriei.

Turismul în grup antrenează o categorie diversă de populație cu cerințe modeste.

In această formă de turism turiștii nu se preocupă nici de planificare nici de organizare, lăsând totul pe seama agenției de voiaj.

Una dintre cele mai compleze forme de organizare și clasificare a activității turistice este:

turismul organizat

turismul neorganizat sau turismul pe cont propriu

turismul semiorganizat

Turismul organizat a apărut în secolul XIX fiind o alternativă pentru persoanele ce au venituri mici, achitând prețul excursiei unei agenții de voiaj ce organizează excursia.

Turismul organizat are avantaje atât pentru agenția de voiaj care obține profit dar și pentru turiști datorită prețului accesibil, fiind practicat în special de către persoanele ajunse la vârsta a treia.

Turismul organizat se realizează prin intermediul biletelor de odihnă și tratament sau a unor contracte de înțelegere convenite între agenția de voiaj și turist;

Turismul neorganizat, sau turismul pe cont propriu este practicat în special de turiști experimentați, de persoanele cu venituri ridicate, oferind participanților libertate deplină în ceea ce privește durata călătoriei și a sejurului.

Această formă de turism este practicată cu precădere în țările bine dezvoltate unde există o infrastructură turistică foarte bine dezvoltată.

Turismul semiorganizat presupune vizitarea obiectivelor turistice de mare importanță, cazarea fiind aranjată în prealabil, celelalte servicii fiind obținute în timpul derulării călătoriei.

Turismul semiorganizat se adresează în special tinerilor ce au posibilitatea desfășurării programului de o mare diversitate.

CAPITOLUL IV

FACTORI FAVORIZANȚI ȘI DEFAVORIZANȚI

ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

Turismul include o gamă largă de servicii, începând de la serviciile de publicitate, serivciile de promovare, de informare, servicii de cazare, servicii de alimentație publică, de tratament balnear și sfârșind cu serviciile de agrement și serviciile de divertisment.

In cadrul economiei naționale ale unei țări, turismul acționează ca un element dinamic și stimulator al întregului sistem economic, presupunând o cerere diversă de bunuri și servici, antrenând o creștere rapidă în sfera de producție a acestora.

Turismul contribuie de asemenea la asigurarea circulației bănești echilibrate, determinând o adaptare permanentă a ofertei, materializându-se în dezvoltarea tuturor structurilor turistice, stimulând producția prin construirea și dezvoltarea mijloacelor de transport, dezvoltarea infrastructurii rutiere, valorificarea superioară a resurselor turistice, economice și industriale.

Turismul reprezintă o cale de valorificare superioară a categoriei de resurse naturale precum frumusețea peisajelor din toate zonele, calitățile deosebite ale apelor minerale și ale apelor termale, condițiile de climă etc., turismul fiind capabil să asigure prosperitate în unele zone defavorizate, fiind un remediu puternic pentru zonele dezindustrializate.

4.1. FACTORII FAVORIZANȚI ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

4.1.1. Factorii de importanță economică și socială

Turismul are un efect direct prin creștere tuturor veniturilor din sectorul turistic prin creșterea salariilor, creșterea profiturilor restaurantelor, hotelurilor, agențiilor de voiaj, ca urmare a cheltuielilor făcute de turiști în perioada efectuării călătoriei.

Turismul are și un efect indirect ducând la creșterea cheltuielilor asupra serviciile turistice, presupunând un consum mare de bunuri de consum la care se apelează pentru susținerrea ofertei turistice.

Turismul are și un efect indus asupra economiei prin creșterea veniturilor tuturor celor ce lucrează în turism dar și celor care revin producătorilor de bunuri de consum.

Turismul are astfel un efect multiplicator ce poate fi definit ca un volum suplimentar al veniturilor realizate de unitatea de cheltuieli a turistului.

4.1.2. Factorii favorizanți asupra forței de muncă

Având un mare consum de muncă vie, creativitate și inteligență, turismul joacă un rol deosebit de important în economiei prin crearea de locuri de muncă, contribuind astfel la scăderea șomajului, antrenând, stimulând și dezvoltând diverse ramuri ale economiei, determinând în acest fel creșterea și dezvoltarea întregii economii locale, naționale dar și globale.

Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea 1-3 locuri de muncă indirecte și induse.

Turismul reprezintă în acest fel o metodă de diversificare a structurii economie, având un rol deosebit de important în dezvoltarea infrastructurii, infrastructură fără de care turismul și călătoriile nu ar exista.

4.1.3. Factorii favorizanți asupra turismului mondial și a balanței de plăți

O trăsătură majoră a turismului mondial o reprezintă exportul invizibil ce contribuie prin creșterea și diversificarea schimbului internațional, contribuind la echilibrarea balanței de plăți a țării gază, în special în țările în care turismul reprezintă principala activitate economică

4.1.4. Efectele sociale și culturale ale turismului

Turismul are un important efect social și cultura, contribuind în mod direct la satisfacerea tuturor nevoilor materiale, spirituale, contribuind direct la refacerea capacității fizice, intelectuale prin recreere, odihnă, tratament medical etc.

Turismul reprezintă totodată și un important mijloc de petrecere și utilizare a concediului, a vacanțelor, îmbogățind nivvelul de educație, de cultură, de instruire, de cunoaștere, atât al turiștilor cât și al gazdelor, prin contactul direct cu o nouă cultură și o nouă civilizație.

4.2. PRINCIPALII FACTORI FAVORIZANȚI DE INFLUENȚĂ ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

Cunoașterea factorilor favorizanți în turism este foarte importantă pentru efectuarea unei analize cu alte ramuri ale economiei și pentru acționarea în sensul dezvoltării turismului la creșterea economiei și la ridicarea niveloului calitativ al vieții.

Efectele creșterii turismului se manifestă pozitiv și în planul economic prin creșterea încasărilor și a cheltuielilor precum și sporirea profitului, creșterea în domeniul ocupării locurilor de muncă prin reducerea șomajului, creșterea exportului de bunuri și servicii, creșterea niveluilui de cultură, de civilizație și a calității vieții.

In dezvoltarea și evoluția sa, turismul este influențat de o serie de factori ce acționează în proporție diferită, la nivel regional, local, la nivel național sau internațional precum și la nivel global, deosebindu-se în funcție de natură, de rol, de participare, de importanță precum și de durată.

Acești factori se clasifică în funcție de:

natura lor socială și economică

din punct de vedere al importanței în influențarea turismului

din punct de vedere al duratei în timp și a acțiunii lor

din punct de vedere al intervenției

din punct de vedere al profilului de marketing

din punct de vedere al efectului asupra turismului

din punct de vedere al gradului de atractivitate

4.2.1. Clasificarea în funcție de natura socială și economică

Din punct de vedere al clasificării sociale și economice, întâlnim:

– factori economici ce reprezintă veniturile proprii, oferta turistică, prețurile (tarifele) produselor turistice

Aici întâlnim:

factori tehnici, cum sunt conectarea la rețeaua de internet, wirless, performanțele și dotările mijloacelor de transport, de cazare, de alimentație, de tratament.

factori sociali: timpul liber și urbanizarea

factorii demografici: evoluția cantitativă și calitativă a populației, structura populației de categorii de vârstă și categorii socio-profesionale, durata de viață

factori psihologici, factori educativi și factori de civilizație: nivelul de educație, nivelul de instruire, nivelul de cultură, de civilizație, de interes și dorință de cunoaștere, atitudinea față de gazde precum și față de cultura acesteia.

factori organizatorici și factori politici: regimul vizelor, legislația turismului, formalitățile de la graniță, conflictele economice, conflictele religioase, etc.

4.2.2. Clasificarea din punct de vedere al importanței în influențarea turismului

Din punct de vedere al importanței avem două categorii de factori:

factori primari: timpul liber, veniturile, mișcarea populației, oferta turistică

factori secundari: formalitățile de la frontieră, cooperarea internațională, sistemul legislativ, etc.

4.2.3. Clasificarea din punct de vedere al duratei în timp și a acțiunii lor

Din punct de vedere al duratei în timp și a acțiunii lor întâlnim:

factori permanenți sau factori de durată: creșterea veniturilor, creșterea prețurilor

factori sezonieri sau factori cu acțiune ciclică: anotimpurile și fenomenele specifice anotimpurilor, structura anului școlar, programarea vacanțelor precum și a concediilor;

factori conjuncturali sau factori accidentali: crizele politice și crizele economice, calamitățile naturale, conflicetele armate, grevele, conflictele religioase etc.

4.2.4. Clasificarea din punct de vedere al intervenției

Din punct de vedere al intervenției avem:

factorii exogeni din exteriorul activității turistice: creșterea numărului potențialilor turiști, urbanizare, venit, demografie

factorii endogeni din interiorul activității turistice: prețurile și tarifele, calitatea serviciilor turistice, nivelul de calificare al personalului din industria turismului, diversificarea serviciilor turistice.

4.2.5. Clasificarea din punct de vedere al profilului de marketing

Din punct de vedere al profilului de marketing avem:

factorii cererii turistice: venitul, timpul liber, demografia

factorii ofertei turistice: resurse turistice, baza tehnico și materială a turismului, serviciile turistice precum și forșa de muncă din cadrul turismului

factorii confruntării cererii și ai ofertei: agențiile de organizare a voiajelor

4.2.6. Clasificarea din punct de vedere al efectului asupra turismului

Aici întâlnim:

factorii cauzali: stresul și urbanizarea

factorii devaforizanți: creșterea duratei de folosire a timpului liber, diversificarea serviciilor precum și înmulțirea numărului de automobile al populației

factorii de frânare: raport preț-calitate inadecvat

4.2.7. Clasificarea din punct de vedere al gradului de atractivitate

Din punct de vedere al gradului de atractivitate întâlnim două categorii de factori:

factorii de atracție: punctele de atracție turistică unice, originale, frumusețea peisajelor

factorii relativ restrictivi cum sunt aglomerația și poluarea marilor orașe

4.3. FACTORII DEFAVORIZANȚI ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

Turismul este supus permanent constrângerilor administrative, politice, economice, de mediu care atenuează sau frânează dorința de călătorie pentru destinațiile turistice.

Cererea turistică este variabilă raportată la costul vieții și la paritatea monetară. Creșterea monedei naționale reduce accesul turiștilor stăini în țara respectivă și favorizează călătoriile cetățenilor statului respectiv spre alte destinații, cursul slab al monedei naționale generând afluxuri masive de turiști străini către statul în cauză.

Pentru un turist costul serviciilor turistice depinde de paritatea monetară precum și de dezvoltarea economică a statului respectiv.

Alt factor defavorizant în dezvoltarea turismului este raportul cantitate și calitate al resurselor turistice create de om sau naturale, avându-se în vedere resursele turistice și atracțiile turistice.

Un alt factor defavorizat în turism îl reprezintă factorii de ordin administrativ, birocrația, legislația greoaie, problema obținerii vizei etc.

Obligația turiștilor de luare a măsurilor de siguranță contra unor nenorociri reprezintă factorii defavorizanți de ordin sanitar .

Catastrofele naturale (precipitațiile abundente, inundațiile, alunecările de teren, cutremurele, vulcanii) produc daune turismului grevând călătoria turistică spre anumite destinații.

Instabilitatea politică, conflictele armate, reprezintă alți factori defavorizanți care scad circulația turistică către anumite destinații sau o izolează chiar.

Asigurarea serviciilor turistice sub standardele de calitate, lipsa unor promovări adecvate a destinațiilor turistice compromit dezvoltarea activității de turism.

Lipsa infrastructurii este un alt factor defavorizat în turism accesibilitatea fiind un element cheie către o destinație turistică fiind expresia directă a mobilității, oferind niveluri ridicate de accesibilitate.

CAPITOLUL V

TURISMUL ÎN ROMÂNIA

România are un bogat și valoros potențial turistic antropic și natural, reprezentând una din resursele cele mai prețioase dar totodată și o ofertă foarte slab dezvoltată care face ca fluxul turistic străin să fie redus.

In țara noastră, turismul se concentrează îndeosebi asupra istoriei sale deosebit de bogate precum și asupra peisajelor sale naturale.

Situată în sud estul Europei centrale, în interiorul și exteriorul arcului Carpatic, traversată de apele fluviului Dunărea de la vest la est pe partea de sud a țării cu ieșire la Marea Neagră, România este o țară cu un potențial turistic imens.

Poziția geografică îi oferă statutul de țară „carpato-danubiano-pontică” datorită Munților Carpați, fluviului Dunărea și Mării Negre.

Majoritatea turiștilor străini ce sosesc în țara noastră provin din țări europene și folosesc mijloacele de transport rutiere, aeriene, feroviare și foarte puțin navale.

Din punct de vedere al destinației turistice, cele mai vizitate sunt județele Prahova. Brașov, Cluj, Timiș și alte județe ce dispun de stațiuni turistice, resurse turistice valoroase sau se află la frontieră, în calea turiștilor străini.

Teritoriul țării noastre este constituit unitar printr-o varietate diversă de forme de relief, de la munții înalți, dealurile subcarpatice, podișurile și câmpiile adăugându-se litoralul marin și totodată Delta Dunării, oferind un potențial turistic foarte valoros, complex și o valoarea turistică recunoscută pe plan mondial.

Elementele potențialului natural din România sunt:

clima continentală cu temperaturile moderate;

topografia variată a zonelor de munte, dealuri, poieni, văi ușor accesibile, câmpie, zona de litoral și Delta Dunării;

apele termale, apele minerale, nămolurile cu proprietățile lor curative

România este o țară cu un imens potențial turistic natural și antropic, obiectivele turistice fiind incluse în patrimoniul UNESCO, incluzând șapte monumente din România: de la Delta Dunării, așezările sașilor cu bisericile fortificate, bisericile pictate și cele din lemn, la fortărețele dacice până la unicitatea biodiversității din Europa.

Potențialul turistic este cunoscut și datorită faptului că literatura îl expune pretutindeni, la valoarea lui adevărată.

La nivel turistic mondial România dispune de peisaje spectaculoase, de condiții climatice favorabile, de tradițiile din Maramureș nealterate, de legendele contelui Dracula, de cetățile fortificate ale Transilvaniei, de peisajele uimitoare din Delta Dunării, bisericile din lemn ale Maramureșului, cele pictate ale Moldovei, mănăstirile Bucovinei, stațiunile balneo-climaterice renumite precum și numeroasele arii naturale protejate de importanță comunitară care adăpostesc specii rare de plante, unele unicat în Europa și în lume, toate aceste constituind elemente de atractivitate mare ale ofertei turistice.

5.1. RESURSELE NATURALE ALE ȚĂRII NOASTRE

Carpații României constituie unul din cel mai mare masiv muntos al Europei, având cel mai sălbatic perimetru montan, impunându-se ca o componentă de bază a structurii geografice și peisagistice a României constituind cea mai mare și mai complexă zonă turistică a țării noastre aici găsindu-se renumitele stațiuni Sinaia, Predeal, Poiana Brașov, Păltiniș, Semenic, etc ce dispun de hoteluri moderne, restaurante, nenumărate posibilități de petrecere a vacanțelor, a concediilor.

Munții Carpați reprezintă o componentă importantă a reliefului, acoperind circa 35% din teritoriul țării. Chiar dacă nu au altitudinile Alpilor, Carpații au câteva părticularitați care îi deosebesc de ceilalți munți ai Europei (Alpi, Pirinei, Tatra):

diversitatea peisagistică – asociată structurilor geologice și alternanței tipurilor de relief: peisaje alpine (Făgăraș, Retezat, Rodnei, Parâng), peisaje carstice (Aninei, Bihor-Vlădeasa, Mehedinți, Cernei), abrupturi calcaroase (Piatra Craiului), chei și defilee (Bicazului, Oltețului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunării);

accesibilitate – datorită poziției centrale, configurației, numeroa-selor văi și defilee, dar și datorită altitudinii mai reduse;

potențialul speologic bogat: peste 10000 de peșteri (care situează România pe locul 3 în Europa), dintre care unele au o valoare științifică exceptională;

complexitate – varietatea formelor de relief, o bogată rețea hidrografică, fond cinegetic, domeniu schiabil, așezări umane.

Potențialul turistic al munților Carpați este dat de:

marea diversitate a aspectelor peisagistice

complexitatea mare a potențialului turistic

multiplele posibilități de dezvoltare a turismului

Diversitatea aspectelor peisajistice date de relieful glaciar, relieful carstic, relieful vulcanic, relieful petrografic, relieful structural, varietatea pădurilor, râurile, izvoarele minerale și lacurile, conferă originalitate și atractivitate, făcându-i căutați de turiști în orice anotimp

Complexitatea potențialului turistic natural ca volum și structură, domeniile întinse schiabile de la 800 metri la 2000 de metri viscolele reduse, rețeaua variată de râuri și lacuri, domeniul alpin și montan pentru drumeții, face din Carpații României o destinație turistică foarte căutată.

5.1.1. Potențialul turistic natural

Potențialul turistic natural, deosebit de variat, este reprezentat de:

– Potențialul turistic speologic care o valoare științifică și estetică deosebită, dispunând de aproximativ 14.000 de peșteri.

Relieful este unul din cele mai variate și importante elemente cde potențial turistic principalele atracții ale acestuia fiind treptele și formele de relief (relief glaciar, relief carstic, relief vulcanic) stâncile cu diverite forme bizare precum și fenomenele geologice.

– relieful glaciar este cel mai dezvoltat relief din munții Carpați, cu creste alpine, văi glaciare, stâncării și grohotișuri.

– relieful carstic foarte bine dezvoltat, cu podurile suspendate, chei, defilee, peșteri etc.

– defileurile impunătoare, văile montane și cheile munților

Deși nu are înălțimea munților Alpi, Carpații Românești prezintă domeniu schiabil la 1400 de metri altitudine.

– oglinzile de apă destul de numeroase din țara noastră, naturale sau artificiale, constituie un alt potențial turistic.

– lacurile de munte glaciare, vulcanice, barajul natural, constituie alte obiective turistice deosebit de căutate.

– litoralul românesc deține și el o mulțime de lacuri cu apă dulce sau cu apă sărată.

– elementele climatice dețin un rol important în practicarea sporturilor de iarnă, stratul de zăpadă instalându-se în munți în luna octombrie, durând până în luna mai sau iunie în munți.

– pădurile de foioase și conifere, peisajele alpine sălbatice, spectaculoase;

– parcurile naționale și rezervațiile naturale

– vegetația reprezintă un potențial turistic valoros în toate regiunile țării noastre, fiind urmată de faună prin valoarea ei cinegetică sau estetică.

Vegetația constituie componenta esențială pentru cercetarea științifică și pentru organizarea de parcuri naturale ca destinații de vacanță. Trebuie totodată menționate și plantele medicinale care constituie un factor natural de cură (fitoterapia) foarte apreciat.

– litoralul Mării Negre reprezintă cca 42% din totalul bazei materiale de cazare al României, deținând un potențial turistic deosebit de important. Stațiunile de pe litoralul românesc: Eforie Nord, Eforie Sud, Mamaia, Costinești, Mangalia, Venus, Saturn, Jupiter, au baze moderne de cazare și tratament fiind bine cunoscute în turismul internațional.

– Dunărea străbate țara noastră de la vest la est, fiind unul din cele mai importante fluvii ale Europei, izvorând din Germania și „terminându-și călătoria” la Marea Neagră, pe teritoriul țării noastre.

– Delta Dunării în suprafață de 3.446 km2 aflată în zona Dobrogei și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime după Delta Volgăi (Rusia) și una din cele mai frumoase și mai spectaculoase delte, a treia oază de biodiversitate din lume și una dintre cele mai bine conservate dintre deltele Europei.

– Complexul lagunar Razim – Sinoe, componentă a rezervației, situat în sudul Deltei Dunării, reprezintă 20% din suprafața acesteia, fiind o zonă unică prin complexitatea geografică, istorică, biologică și etnografică.

– diversitatea speciilor de păsări, pești, fac din complexul lagunar unul din cele mai spectaculoase obiective trusitice din zona litoralului românesc.

5.1.2. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic reunește creația omului de-a lungul timpului, concretizată în elemente de istorie, cultură, artă, civilizație, care prin caracteristicile lor constituie un punct de atracție pentru turiști.

Atractivitatea elementelor antropice este determinată de:

unicitate și singularitate ce reprezintă însușirea componentelor antropice ce sporesc atractivitatea turistică

dimenisunea elementelor antropice cum sunt Palatul Parlamentului, crucea de pe Caraiman ce sunt admirate de mii de turiști

Palatul Parlamentului, amplasat în centrul capitalei este o construcție ce atrage privirile turiștilor datorită stilului său arhitectonic deosebit ce măsoară 86 metri înălțime și 92 metri sub pământ, fiind cea mai mare, cea mai scumpă și cea mai grea clădire administrativă din lume.

Fig.5.1. Palatul Parlamentului vedere exterior

Fig. 5.2. Palatul Parlamentul vedere interior

Fig. 5.3. Crucea de pe Caraiman

Crucea de pe Caraiman este cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe vârful unui munte fiind unică atât datorită amplasării cât și datorită dimensiunilor sale de 28 metri înălțime și două brațe de câte 7 metri fiecare.

Potențialul turistic antropic cuprinde numeroase monumente istorice, vestigii arheologice, muzee, dintre cele mai importante amintim:

vestigii ale cetăților, ale fortificațiilor și construcțiile religioase;

– capitala Daciei Romane – Ulpia Traiana Sarmisegetusa (pe numele său întreg Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa). Ruinele antice ale orașului constituie obiectul complexului arheologic în localitatea Sarmisegetusa din județul Hunedoara;

– ruinele castrelor și băilor romane;

– vestigiile cetăților medievale

– monumentele istorice și monumentele de arhitectură cum sunt castelul Peleș, castelul Pelișor din Sinaia, castelul Bran situat în Pasul Rucăr – Bran, la 30 de kilometri de Brașov, castelul Corvineștilor din Hunedoara, etc.

Fig.5.1. Castelul Peleș din Sinaia

Fig.5.2. Castelul Bran

edificii de cult și artă medievală

muzee și case memoriale

elementele de etnografie și folclor caracterizate prin bogăția, măiestria meșteșugarilor, al portului popular, folcloric

5.2. PUNCTE SLABE IN TURISMUL ROMÂNESC

Cea mai gravă problemă cu care se confruntă în prezent România o reprezintă competitivitatea în turism, deoarece competitivitatea este un indice care scoate în evidență punctele slabe ale sectorului turistic. Din păcate, turismul românesc are foarte multe puncte slabe, însă mă voi opri la a le enumera pe cele mai importante:

infrastructura de transport, care ar trebui să fie un punct forte al turismului românesc, datorită amplasării României la intersecția celor mai importante drumuri comerciale ale continentului: jumătatea distanței dintre nordul și sudul Europei, ca și pe drumul care leagă Europa de Vest de Asia, ceea ce ar favoriza dezvoltarea turismului de tranzit; dezvoltarea infrastructurii la standardele europene va reduce timpul călătoriei, având în vedere faptul că transportul rutier deține ponderea majoritară în preferințele turiștilor străini care vizitează România;

instruirea și educarea personalului angajat, având în vedere faptul că, la nivelul româniei, există doar câteva instituții care să pregătească și practic, nu numai teoretic, viitori profesioniști în această activitate, iar fondurile alocate nu sunt pe măsura necesităților;

fiscalitatea ridicată, cu efecte adverse, cunoscut fiind faptul că la nivelul României, mai ales în zonelel rurale, numărul pensiunilor și hotelurilor care funcționează fără licență și care nu plătesc taxele aferente la stat este foarte mare;

turismul este o ramură de consecință, el fiind susținut de alte activități economice și socio-culturale (industria alimentară, servicii de transport, servicii de cazare, comerțul cu amănuntul) și pentru aceasta politicile guvernamentale sunt foarte importante (mai ales în ceea ce privește impozitarea în turism).

Dezvoltarea foarte slabă a serviciilor ce sunt oferite turiștilor este simțită în special în zonele rurale unde nu există nicio modalitate de petrecere a timpului liber.

Dacă în orașele mari ale României există diferite modalități de petrecere a timpului liber, de la cinematografe, cluburi, terenuri și săli de sport, cluburi, discoteci,cazinouri, în orașele mici aceste servicii nu se regăsesc deloc sau doar parțial.

Este un punct slab pentru turismul românesc care odată ce va fi eliminat va dezvolta mai mult industria turismului din orașele mici cu un potențial turistic ridicat.

Lipsa infrastructurii reprezintă unul din cele mai importante puncte slabe ale turismului românesc, un dezavantaj atât la nivelul turismului dar și în celelalte sectoare de activitate.

Drumurile nemodernizate, lipsa autostrăzilor nu fac decât să descurajeze turiștii.

Pe teritoriul țării noastre starea drumurilor variază foarte mult de la un oraș la altul.

Dacă pe străzile principale din marile orașele și principalele șosele ce fac legatura între orașe sunt într-o stare cât de cât acceptabilă, majoritatea celorlalte șosele sunt într-o stare foarte proastă, slab iluminate, înguste și uneori fără benzi de marcaj.

În zonele rurale foarte multe șosele sunt folosite și de pietoni, bicicliști, animale, căruțe trase de cai, foarte greu de văzut, mai ales pet imp de noapte.

Circulația pe șosele poate fi deosebit de periculoasă mai ales atunci când carosabilul este umed sau acoperit de zăpadă sau gheață, aceasta situație regăsindu-se în special pe drumurile de munte.

Lipsa apei curente, lipsa canalizării din mediul rural reprezintă un alt handicap pentru turismul românesc, turiștii din alte țări sosiți în România dorind să beneficieze de condiții bune de cazare, cu minim de confort.

Prețuri prea mari practicate de operatori de turism, servicii de proastă calitate, reprezintă un alt handicap al turismului românesc, în țările vecine, pe aceeași bani, beneficiind de servicii mult mai bune decât cele oferite la noi în țară.

Starea de degradare a clădirilor și monumentelor istorice, unele chiar din centrul Bucureștiului, lipsa investițiilor au efecte negative asupra turismului.

5.3. PUNCTE TARI IN TURISMUL ROMANESC

Doversitatea potențialului turistic natural și antropic, diversitatea reliefului, a florei și faunei, existența patrimoniului cultural istoric foarte bogat, tradiția în turism sunt doar câteva dintre punctele forte ale româniei în turism.

Multiplele forme de turism ce se pot practica de-a lungul întregului an, capacitatea de cazare în hoteluri, pensiuni, case de vacanță constituie de asemenea puncte tari în turismul românesc.

Datorită poziției sale geopolitice deținute în cadrul continentului, țara noastră beneficiază de un avantaj important față de celelalte țări concurente, România aflându-se la întretăierea unor importante rute comerciale ale continentului, respectiv la jumătatea distanței dintre sudul și nordul Europei și pe drumul ce leagă Europa de Vest de continentul Asia.

Avantajul acesta, al poziției sale, se poate materializa prin perspectiva turismului tranzitoriu dar și din perspectiva turismului de relaxare, de odihnă datorită distanțelor reduse dintre România și țările vestice.

Dezvoltarea infrastructurii rutiere în țara noastră va reduce semnificativ timpul parcurs, călătoriile rutiere deținând o pondere importantă în ceea ce privește preferințele de transport ale turiștilor străini veniți în România.

Pentru turiștii străini intrarea României în NATO a însemnat stabilitate, siguranță, garanția că, deși se află în reconstrucție economică, crede în valorile democrației.

Amplasarea bazelor militare pe teritoriul României aduce un aport valutar important care duce la dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale.

Comparativ cu alte state europene, siguranța țării noastre este o oportunitate ce poate fi exploatată, atentatatele teroriste făcându-se simțite în alte țări cu destinații turistice importante, efectele atentatelor resimțindu-se imediat nu numai asupra economiei țărilor respective dar și asupra turismului din acele state.

Una din cele mai importante soluții pentru promovarea turismului românesc este investirea tuturor resurselor și eliminarea punctelor slabe din planul intern.

CONCLUZII

Un teritoriu interesează din punct de vedere turistic numai în măsura în care acest teritoriu oferă resurse turistice naturale și antropice ce determină activitatea turistică.

Cultura unei națiuni, a unei țări, reprezintă tot ceea ce a creat omul până acum, turismul fiind un fenomen cultural, social, economic, o funcție, turistul acumulând, în timpul deplasării sale dintr-un loc în altul, o cantitate apreciabilă de cunoștințe din domenii variate.

Printre fenomenele sociale și economice caracteristice epocii în care trăim se numără și dezvoltarea rapidă a turismului, considerată una din activitățile de bază ale economiei.

Creșterea călătoriilor și a industriei turismului este în strânsă legătură cu dezvoltarea economiei, cu efecte ce se regăsesc în creșterea duratei concediilor și a veniturilor populației.

Dezvoltarea turismului este influențată de numeroși factori favorizanți și defavorizanți diferiți așa cum sunt:

– factorii economici caracterizați prin venituri, prețuri, tarife, taxe și impozite etc.;

– factorii tehnici și sociali caracterizați prin timup liber

– factorii demografici – numărul populației, structura populației, gradul de urbanizare;

– factori naturali

– factori psihologici

– factori organizatorici etc.

Cunoașterea acestor factori este foarte importantă pentru efectuarea unei analize comparative cu alte ramuri ale economiei unei țări.

Pentru a evolua turismul are nevoie de un cadru corespunzător legal.

Ca urmare a modificărilor legislative din anul 2014, Ordonanța de Urgență de modificare a legii voucherelor de vacanță urmează să fie promulgată de președintele României, ceea ce va permite instituțiilor statului să ofere salariaților aceste voucherelor de vacanță.

Angajații vor putea astfel cumpăra cu aceste voucherelor de vacanță pachete de servicii de la unitățile de turism autorizate de Autoritatea Națională pentru Turism, ceea ce va duce la relansarea turismului în țara noastră.

În România călătoriile și turismul pot deveni o ramură importantă a economiei naționale caracterizată prin creșterea locurilor de muncă și dezvoltarea comunităților locale.

Din punct de vedere turistic țara noastră are foarte multe de oferit, fiind extrem de diversificată. De la celebrii munți, peșteri, mănăstiri bizantine, case țărănești, castele celebre la întinsele plaje ale Mării Negre, frumusețea neasemuită a Deltei Dunării, la Transfăgărășean și celebra Transalpina – țara de dincolo de munți – construită de armatele romane în drumul lor spre Sarmisegetusa, supranumită „Drumul regelui” (Regele Carol al II-lea” parcurgând în anul 1938 drumul împreună cu familia regală) – ce și-a păstrat de-a lungul timpului, neatinsă sălbăticia și farmecul aparte, România are un potențial turistic foarte variat, nefiind însă foarte bine pus în valoare

Cadrul natural turistic al României definit de Munții Carpați ce se impun prin măreția, complexitatea și bogăția potențialului lor, Fluviul Dunărea ce străbate 9 țări și 4 capitale, pe o lungime de 2858 km fiind cel mai important traseu turistic valorificat în principal prin croaziere precum și litoralul Mării Negre care deține 45% din capacitatea de cazare a României este prima zonă turistică a țării.

Delta Dunării și complexul lagunar Razim – Sinoe, Rezervația a biosferei, este cea mai mare arie naturală protejată din țară, unicat în Europa, cu un triplu statut internațional:

rezervație a Biosferei

sit Ramsar

sit al Patrimoniului Mondial Natural și Cultural

Rezervația Biosferei Deltei Dunării este aria naturală protejată ce beneficiază de o structură administrativă proprie, o lege proprie și un plan de management.

Potențialului turistic natural al țării noastre i se adaugă și un bogat potențial turistic antropic făcând din țara noastră un punct major de atracție turistică.

România prezintă un potențial turistic enorm, potențial turistic ce o poate transforma într-o destinație turistică tot timpul anului dar numai prin maximizarea tuturor oportunităților oferite de resursele naturale și antropice unicat din țara noastră.

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE