Factori de risc și reziliență în tulburarea de stres posttraumatic Conducători de doctorat Doina Cozman, Ștefan Nițchi Doctorand Dana – Cristina… [615985]

Factori
 de
 risc
 și
 reziliență
 în
 tulburarea
 de
 stres
 posttraumatic
 
 Conducători
 de
 doctorat
 Doina
 Cozman,
 Ștefan
 Nițchi
 Doctorand: [anonimizat]
 –
 Cristina
 Herța
 
 
 Durerea,
  pierderea,
  suferința,
  trauma
  sunt
  repere
  firești
  ale
  existenței
 umane.
 Abordarea
  actuală
  a
 tulburării
  de
  stres
  posttraumatic
  pune
  accent
  pe
 depășirea
  resurselor
  adaptative
  ale
  persoanei
  în
  contextul
  confruntării
  cu
  un
 eveniment
  ieșit
  din
  comun
  și
  investit
  cu
  o
  semnificație
  catastrofică,
  de
  pericol
 real
  sau
  posibil.
  Aceasta
  presupune
  o
  interacțiune
  complexă
  și
  dinamică
  între
 trauma
 potențial
 generatoare
 de
 PTSD,
 subiectul
 în
 cauză,
 purtător
 de
 factori
 de
 vulnerabilitate
 și
 reziliență,
 respectiv
 contextul
 social
 în
 care
 survine
 trauma.
 Cercetările
 actuale
 în
 domeniul
 tulburării
 de
 stres
 posttraumatic
 aduc
 în
 prim
 –
 plan
  două
  perspective
  aparent
  distincte:
  trauma
  și
  trăirea
  profund
 personală
  a
  acesteia,
  respectiv
  managementul
  traumei,
  cu
  evaluarea
  și
 gestionarea
 resurselor
 și
 vulnerabilităților.
 Studiile
 actuale
 demonstrează
 că
 maniera
 cea
 mai
 adecvată
 de
 integrare
 a
 celor
 două
 abordări
 în
 contextul
 managementului
 traumei
 este
 reprezentată
 de
 identificarea
 unor
 populații
 vulnerabile
 prin
 prisma
 expunerii
 la
 anumite
 tipuri
 de
  traumă
  asociate
  cu
  rate
  ridicate
  de
  PTSD,
  urmată
  de
  dezvoltarea
  unor
 instrumente
  de
  evaluare
  care
  să
  identifice
  cu
  acuratețe
  în
  populația
  țintă
 resursele
 și
 vulnerabilitățile
 interne
 și
 persoanele
 cu
 riscul
 cel
 mai
 ridicat
 de
 a
 dezvolta
 un
 răspuns
 posttraumatic
 dezadaptativ.
 Cercetarea
 de
 față
 și-­‐a
 propus
 să
 urmărească
 aceste
 etape.
 Cercetarea
  de
  față
  a
  abordat
  două
  categorii
  de
  populații
  vulnerabile.
 Prima
  este
  reprezentată
  de
  adolescenți,
  a
  căror
  vulnerabilitate
  legată
  de
 răspunsul
 la
 traume
 se
 află
 în
 relație
 cu
 factori
 externi
 (familiali,
 sociali,
 etc.)
 și
 interni
  (biologici,
  cognitivi
  etc.).
  A
  doua
  categorie
  este
  reprezentată
  de
 supraviețuitorii
  unor
  accidente
  grave
  și
  cu
  multiple
  consecințe
  somatice,
 psihologice,
 funcționale
 –
 vulnerabilitatea
 fiind
 în
 acest
 context
 legată
 mai
 mult
 de
 natura
 expunerii
 la
 traumă.
 
 Studiul
  consacrat
  adolescenților
 a
  urmărit
  expunerea
  la
  traume
  la
 adolescenții
 români
 din
 cohorta
 proiectului
 FP7
 Saving
 and
 Empowering
 Young
 Lives
  in
  Europe
 (SEYLE)
  și
  s-­‐a
  structurat
  în
  jurul
  ipotezei
  că
  expunerea
  la
 accidente
  grave
  generează
  pe
  termen
  scurt
  și
  mediu
  o
 serie
  de
  manifestări
  în
 sfera
  gândirii,
  a
  afectivității
  și
  a
  comportamentului
 –
 manifestări
  a
  căror
 specificitate
 este
 legată
 în
 mai
 mică
 măsură
 de
 natura
 accidentului
 și
 în
 mai
 mare
 măsură
 de
 profilul
 psihologic
 al
 etapei
 de
 dezvoltare
 a
 adolescenței.
 Întrucât
 tipul
 și
 frecvența
 evenimentelor
 traumatice,
 precum
 și
 răspunsul
 individual
  la
  acestea
  depind
  de
  multipli
  factori
  individuali,
  sociali,
  culturali
  și
 contextuali,
  frecvența
  accidentelor
  grave
  raportate
  de
  adolescenții
  români
  în
 vârstă
 de
 14
 –
 16
 ani
 și
 tabloul
 psihopatologic
 asociat
 acestora
 se
 presupune
 că
 vor
  prezenta
  diferențe
  față
  de
  cele
  descrise
  de
  alte
  studii,
  pe
  alte
  tipuri
  de
 populații.
 
 În
  acest
  context,
  studiul
  de
  față
  își
  propune
  să
  evalueze
  comparativ
 diferențele
  legate
  de
  simptomatologia
 anxioasă,
  depresivă,
  ideația
  și
 comportamentele
  suicidare
  și
  de
  autovătămare
  deliberată
  non-­‐suicidară
  la
 adolescenții
  români
  cu,
  respectiv
  fără
  expunere
  la
  accidente
  grave,
  atât
  pe

termen
 scurt
 (maximum
 6
 luni
 de
 la
 accident),
 cât
 și
 pe
 termen
 mediu
 (la
 18
 luni
 de
 la
 accident).
 La
  adolescenții
  români,
  expunerea
  la
  accidente
  grave
  este
  însoțită
  pe
 termen
  scurt
  de
  o
  intensitate
  și
  frecvență
  semnificativ
  mai
  ridicate
  a
 simptomatologiei
  depresive,
  anxioase
  și
  a
  comportamentelor
  de
  autovătămare
 non-­‐suicidare.
  Expunerea
  la
  accidente
  grave
  nu
  modifică
  pe
  termen
  scurt
 intensitatea
  ideației
  suicidare
  la
  adolescenții
  români.
  Expunerea
  la
  accidente
 grave
  la
  adolescenți
  nu
  este
  însoțită
  pe
  termen
  mediu
  de
  modificări
  ale
 intensității
 și
 frecvenței
 simptomatologiei
 depresive
 și
 anxioase
 și
 ale
 intensității
 ideației
  suicidare,
  în
  comparație
  cu
  evaluarea
  pe
  termen
  scurt.
  Expunerea
  la
 accidente
  grave
  nu
  este
  însoțită
  pe
  termen
  mediu
  de
  modificări
  ale
 
  frecvenței
 comportamentelor
  de
  autovătămare
  non-­‐suicidară
  la
  adolescenții
 români.
 Scăderea
 intensității
 acestor
 comportamente
 pe
 termen
 mediu
 este
 semnificativă
 statistic
  la
  adolescenții
  expuși
  accidentelor,
  dar
  diferența
  înregistrată
  nu
  este
 semnificativă
 clinic.
 Cel
 de-­‐al
 doilea
 studiu
 s-­‐a
 structurat
 în
 jurul
 ipotezei
 că
 un
 instrument
 de
 evaluare
 simplu
 de
 mânuit,
 adaptat
 la
 populația
 țintă,
 contextul
 clinic
 și
 scopurile
 intervenției,
 identifică
 nevoile
 neacoperite
 și
 eficientizează
 utilizarea
 resurselor
 în
 cadrul
 managementului
 traumei.
 Dezvoltarea
 unor
 instrumente
 de
 screening
 care
 pot
 fi
 utilizate
 și
 de
 alți
 specialiști
  în
  afara
  psihiatrilor
  sau
  psihologilor
  este
  esențială
  în
  identificarea
 precoce
  a
  persoanelor
  expuse
  la
  traume
  ce
  necesită
  evaluări
  suplimentare
  și
 intervenții
 specifice.
 Studiul
 evaluează
 dacă
 versiunile
 în
 limba
 română
 ale
 Interviului
 scurt
 de
 evaluare
  a
  tulburării
  de
  stres
  posttraumatic
  (Short
  PTSD
  Rating
  Interview,
 SPRINT)
 și
 ale
 Inventarului
 pentru
 tulburarea
 de
 stres
 posttraumatic
 –
 versiunea
 pentru
  civili
  (Checklist
  for
  PTSD
 –
 Civil
  Version,
  PCL-­‐C)
  identifică
  cu
  eficiență
 persoanele
  ce
  dezvoltă
  PTSD
  în
  cadrul
  unei
  populații
  românești
  cu
  o
  expunere
 specifică
  la
  traumă,
  furnizând
  astfel
  un
  instrument
  de
  screening
  ce
  facilitează
 diagnosticul
 și
 intervenția
 precoce
 în
 PTSD
 și
 utilizarea
 eficientă
 a
 resurselor.
 Versiunea
  românească
  a
  SPRINT
  a
  prezentat
  o
  consistență
  internă
  și
  o
 capacitate
  de
  discriminare
  diagnostică
  adecvate.
  Metodologia
  de
  autoevaluare,
 implementarea
 și
 scorarea
 mai
 facile
 decât
 ale
 CAPS,
 evaluarea
 afectării
 tuturor
 ariilor
  de
  funcționare,
  numărul
  mai
  redus
  de
  itemi
  decât
  al
  PCL-­‐C
  și
  eficiența
 adecvată
  în
  excluderea
  persoanelor
  fără
  PTSD
  pentru
  un
  scor
  prag
  de
  19
 demonstrează
 utilitatea
 versiunii
 românești
 a
 SPRINT
 pentru
 screeningul
 PTSD
 în
  contexte
  de
  expunere
  traumatică
  și
  intervenție
  similare
  celor
  din
  prezenta
 cercetare.
 Versiunea
  românească
  a
  PCL-­‐C
  a
  furnizat
  o
  structură
  bazată
  pe
  cele
  17
 simptome
 de
 nucleu
 PTSD,
 cu
 implementare
 și
 scorare
 mai
 simple
 decât
 CAPS,
 cu
 consistență
 internă
 și
 corelație
 item
 –
 total
 adecvate.
 Cu
 toate
 acestea,
 abilitatea
 discriminativă
 diagnostică
 și
 eficiența
 în
 excluderea
 participanților
 fără
 PTSD
 au
 fost
  nesatisfăcătoare
  pentru
  scorul
  prag
  ce
  a
  asigurat
  balanța
  optimă
 sensibilitate
 –
 specificitate,
 scala
 fiind
 ineficientă
 ca
 instrument
 de
 screening
 al
 PTSD
  în
 contexte
  de
  expunere
  traumatică
  și
  intervenție
  similare
  celor
  din
 cercetarea
 de
 față.
 Cel
 de-­‐al
 treilea
 studiu
 s-­‐a
 axat
 pe
 ipoteza
 că
 evaluarea
 riscului
 suicidar
 ca
 și
  complicație
  rară,
  dar
  majoră
  și
  posibil
  de
  prevenit,
  a
  expunerii
  la
  traume,
 asociată
 cu
 evaluarea
 motivelor
 de
 a
 rămâne
 în
 viață
 după
 accidente,
 contribuie

la
 identificarea
 unor
 resurse
 individuale
 utile
 în
 gestionarea
 traumei,
 respectiv
 a
 unor
 vulnerabilități
 individuale
 care
 să
 fie
 incluse
 în
 intervenție.
 Tentativele
  de
  suicid
  și
  suicidul
  finalizat
  sunt
  complicații
  severe,
  dar
 posibil
  de
  prevenit
  ale
  procesului
  de
  adaptare
  psihologică
  la
  evenimente
 traumatice,
  ce
  cresc
  povara
  individuală
  și
  socială
  a
  oricărui
  tip
  de
  traumă.
 Evaluarea
  resurselor
  și
  vulnerabilităților
  în
  raport
  cu
  riscul
  suicidar
  după
 accidente
 poate
 contribui
 la
 dezvoltarea
 unor
 intervenții
 eficiente
 și
 flexibile.
 Cercetarea
 evaluează
 riscul
 suicidar
 prin
 scala
 Paykel
 și
 o
 serie
 de
 factori
 protectivi
 împotriva
 suicidului
 prin
 scala
 Reasons
 for
 Living
 Inventory
 (RFL)
 la
 o
 populație
  românească
  constând
  din
  persoane
  afectate
  de
  accidente
  rutiere,
  de
 muncă
 sau
 arsuri,
 pentru
 a
 evidenția
 diferențele
 legate
 de
 motivele
 de
 a
 rămâne
 în
 viață
 între
 persoanele
 ce
 prezintă
 risc
 suicidar
 după
 accidente
 și
 cei
 fără
 risc
 suicidar.
 
 Riscul
  suicidar
  acut
  (în
  cele
  două
  săptămâni
  premergătoare
  evaluării)
  a
 fost
 de
 6,66%,
 iar
 riscul
 suicidar
 posttraumatic
 a
 fost
 de
 11,11%
 la
 lotul
 studiat.
 Auto
 –
 eficacitatea
  percepută
  și
  o
  perspectivă
  pozitivă,
  flexibilă
  asupra
 vieții
  în
  contextul
  traumei,
  reflectată
  în
  itemi
  ai
  scalei
  RFL
 –
 planuri
  de
  viitor
 (item
 13),
 curaj
 și
 soluții
 în
 fața
 problemelor
 și
 a
 durerii
 (itemii
 14,
 22,
 32
 și
 36),
 satisfacția
 de
 a
 trăi
 viața
 așa
 cum
 este
 (itemii
 17,
 24
 și
 44),
 sunt
 identificate
 ca
 factori
 protectori
 pe
 termen
 scurt
 și
 mediu
 împotriva
 suicidului
 după
 accidente.
 Cei
  mai
  puternici
  factori
  protectori
  împotriva
  suicidului
  după
  accidente,
 ce
 intervin
 atât
 pe
 termen
 scurt
 cât
 și
 mediu,
 sunt
 prețuirea
 propriei
 ființe
 (item
 19
  RFL),
  dragostea
  pentru
  viață
  (item
  24
  RFL),
  perceperea
  frumuseții
  și
  a
 scopului
 vieții
 (itemii
 17
 și
 20
 RFL),
 perceperea
 finalului
 suferinței
 și
 a
 soluțiilor
 alternative
 eficiente
 la
 probleme
 (itemii
 14
 și
 22
 RFL).
 Responsabilitatea
 față
 de
 familie
 și
 convingerea
 că
 familia
 are
 nevoie
 de
 persoana
 în
 cauză
 (itemii
 1
 și
 9
 RFL)
 sunt
 factori
 legați
 de
 familie
 ce
 protejează,
 în
 context
 posttraumatic,
 doar
 împotriva
 riscului
 suicidar
 acut.
 Perceperea
 suicidului
 ca
 greșit
 din
 punct
 de
 vedere
 moral
 (itemul
 34
 RFL)
 intervine
  ca
  factor
  protector
  împotriva
  riscului
 suicidar
  posttraumatic
  doar
  pe
 termen
 lung.
 Ca
  elemente
  ce
  conferă
  un
  caracter
  de
  originalitate,
  cercetarea
  include
 unul
  din
  puținele
  studii
  prospective
  pe
  o
  populație
  de
  adolescenți
  în
  care
  s-­‐a
 realizat
 culegerea
 datelor
 de
 tip
 eșantion
 reprezentativ,
 dificultatea
 finanțării
 și
 implementării
  acestor
  tipuri
  de
  studii
  fiind
  larg
  recunoscută.
  Mai
  mult,
  aceasta
 este
  prima
  cercetare
  de
  acest
  tip
  care
  a
  evaluat
  impactul
  psihologic
  pe
  termen
 scurt
 și
 mediu
 al
 expunerii
 adolescenților
 români
 la
 accidente.
 În
  al
  doilea
  rând,
  cercetarea
  include
  o
  evaluare
  a
  proprietăților
 psihometrice
 ale
 versiunilor
 românești
 ale
 unor
 instrumente
 de
 evaluare
 a
 PTSD.
 De
  asemenea,
  cercetarea
  cuprinde
  unul
  din
  puținele
  studii
  ce
  evaluează
 resursele
 și
 vulnerabilitățile
 interne
 legate
 de
 riscul
 suicidar
 posttraumatic
 prin
 intermediul
 motivelor
 de
 a
 rămâne
 în
 viață,
 fiind
 primul
 studiu
 ce
 utilizează
 scala
 RFL
 pe
 o
 populație
 românească
 expusă
 la
 accidente.
 
 Teza
  aduce
  o
  contribuție
  concretă
  deosebit
  de
  importantă
  pentru
 strategiile
  de
  management
  al
  traumei
  prin
  faptul
  că
  studiile
  componente
 furnizează
  date
  utile
  și
  profesioniștilor
  care
  provin
  din
  alte
  domenii
  decât
 psihiatria
 sau
 psihologia
 dar
 participă
 la
 managementul
 accidentelor
 sau
 vin
 în
 legătură
 cu
 persoane
 expuse
 la
 accidente.

Cuvinte
  cheie.
  Risc,
  reziliență,
  tulburarea
  de
  stres
  posttraumatic,
  accidente,
 adolescenți,
 screening,
 risc
 suicidar
 posttraumatic,
 factori
 de
 protecție
 împotriva
 suicidului

Risk
 and
 resilience
 factors
 in
 posttraumatic
 stress
 disorder
 
 PhD
 mentors:
 Doina
 Cozman,
 Ștefan
 Nițchi
 PhD
 candidate:
 Dana
 –
 Cristina
 Herța
 
 
 Pain,
 loss,
 suffering,
 trauma
 are
 common
 landmarks
 of
 human
 existence.
 Current
  approach
  of
  posttraumatic
  stress
  disorder
  (PTSD)
  emphasizes
  the
 exceeding
 of
 adaptive
 resources
 of
 the
 person
 in
 the
 context
 of
 an
 extraordinary
 event
  interpreted
  as
  catastrophic,
  real
  or
  potential
  danger.
  This
  entails
  a
 complex,
 dinamic
 interaction
 between
 the
 traumatic
 event,
 the
 person
 endowed
 with
  vulnerability
  and
  resilience
  factors,
  and
  the
  social
  context
  of
  trauma,
 respectively.
 Current
  research
  in
  PTSD
  brings
 to
  the
  forefront
  two
  apparently
 distinctive
  perspectives:
  the
  individual,
  subjective
  experience
  of
  trauma,
  and
 trauma
  management
  with
  the
  assessment
  and
  management
  of
  resources
  and
 vulnerabilities.
 Recent
 studies
 show
 that
 the
 most
 appropriate
 strategy
 of
 integrating
 the
 two
  aforementioned
  approaches
  in
  trauma
  management
  is
  represented
  by
  the
 identification
 of
 populations
 with
 vulnerability
 entailed
 by
 exposure
 to
 specific
 types
  of
  trauma
  (i.e.
  rendering
  increased
  PTSD
  rates),
  followed
  by
  the
 development
  of
  assessment
  tools
  that
  accurately
  identify,
  within
  the
  target
 population,
 internal
 resources
 and
 vulnerabilities
 and
 persons
 with
 highest
 risk
 of
 maladjustive
 traumatic
 response.
 The
 thesis
 set
 out
 to
 fulfill
 this
 endeavour
 and
 approached
 two
 types
 of
 vulnerable
 populations.
 The
 first
 is
 adolescents,
 in
 which
 vulnerability
 related
 to
 trauma
  response
  is
  supported
  by
  external
  (family,
  social)
  and
  internal
 (biological,
 cognitive)
 factors.
 The
 second
 is
 survivors
 of
 severe
 accidents
 with
 multiple
 physical,
 psychological,
 functional
 consequences
 –
 vulnerability
 in
 this
 context
 is
 mostly
 linked
 with
 the
 nature
 of
 trauma
 exposure.
 The
  first
  study
  in
  the
  thesis
  assessed
  trauma
  exposure
  in
  Romanian
 adolescents
 from
 the
 cohort
 of
 the
 FP7
 project
 Saving
 and
 Empowering
 Young
 Lives
 in
 Europe
 (SEYLE),
 stemming
 from
 the
 hypothesis
 that
 exposure
 to
 severe
 accidents
  generates
  on
  short
  and
  long
  term
  cognitive,
  affective
  and
  behavioral
 phenomena
 with
 a
 specificity
 related
 less
 to
 the
 nature
 of
 the
 accident,
 and
 more
 to
 the
 psychological
 profile
 of
 the
 developmental
 stage
 of
 adolescence.
 Due
 to
 the
 fact
 that
 type
 and
 frequency
 of
 traumatic
 events
 and
 individual
 traumatic
  response
  depend
  on
  multiple
  individual,
  social,
  cultural
  and
  context
 factors,
  the
  frequency
  of
  severe
  accidents
  and
  associated
  psychopathological
 features
 reported
 by
 Romanian
 adolescents
 are
 hypothesized
 to
 differ
 from
 the
 ones
 described
 by
 other
 studies,
 on
 different
 populations.
 In
  this
  respect,
  the
  first
  study
  in
 the
  thesis
  comparatively
  assesses
 anxiety,
 depression,
 suicidal
 ideation
 and
 behaviour
 and
 non-­‐suicidal
 self
 –
 harm
 in
 Romanian
 adolescents
 with
 and
 without
 exposure
 to
 accidents
 on
 short
 term
 (6
 months)
 and
 after
 18
 months
 from
 the
 index
 accident.
 In
  Romanian
  adolescents,
  exposure
  to
  severe
  accidents
  was
  associated
 with
  a
  significantly
  higher
  intensity
  and
  frequency
  of
  depression,
  anxiety
  and
 non
 –
 suicidal
  self
 –
 harm.
  However,
  the
  intensity
  of
 suicidal
  ideation
  was
  not
 significantly
 changed
 on
 the
 short
 term
 by
 the
 exposure
 to
 severe
 accidents
 in

the
  studied
  sample.
 18
  months
  after
  the
  index
  accident,
  the
  intensity
  and
 frequency
  of
  depression,
  anxiety
  and
  the
  intensity
  of
  suicidal
  ideation
  did
  not
 significantly
  change
  in
  Romanian
  adolescents,
  compared
  with
  baseline
 assessment.
  Also,
  18
  months
  after
  the
  index
  accident,
  the
  frequency
  of
  non
 –
 suicidal
  self
 –
 harm
  did
 not
  significantly
  change
  in
  Romanian
  adolescents,
 compared
  with
  baseline
  assessment.
  The
  decrease
  observed
  in
  the
  intensity
  of
 these
  behaviours
 18
  months
  after
  the
  index
  accident
 is
  statistically
  significant,
 but
 does
 not
 render
 clinical
 significance.
 The
 second
 study
 stemmed
 from
 the
 hypothesis
 that
 a
 simple
 assessment
 tool,
 adjusted
 to
 target
 population,
 clinical
 context
 and
 purpose
 of
 intervention,
 identifies
  uncovered
  needs
  and
  generates
  effective
  use
  of
  resources
  in
  trauma
 management.
 Developing
 screening
 tools
 that
 can
 be
 used
 by
 professionals
 other
 than
 psychiatrists
  or
  psychologists
  is
  essential
  for
  early
  identification
  of
  persons
 exposed
 to
 trauma
 who
 require
 specific
 assessment
 and
 interventions.
 The
  study
  assesses
  if
  the
  Romanian
  versions
  of
  Short
  PTSD
  Rating
 Interview
 (SPRINT)
  and
 Checklist
  for
  PTSD
 –
 Civil
  Version
 (PCL-­‐C)
 effectively
 identify
 persons
 who
 develop
 PTSD
 within
 a
 Romanian
 population
 with
 specific
 exposure
  to
  trauma,
  hence
  rendering
  a
  screening
  tool
  that
  facilitates
  early
 diagnosis
 and
 intervention
 in
 PTSD
 and
 effective
 use
 of
 available
 resources.
 The
  Romanian
  version
  of
 SPRINT
 had
  appropriate
  internal
  consistency
 and
  diagnostic
  discrimination
  properties.
  The
  self
 –
 assessment
  methodology,
 easier
 implementing
 and
 scoring
 than
 the
 golden
 standard
 CAPS,
 comprehensive
 assessment
  of
  functional
  impairment,
  lower
  number
  of
  items
  than
 PCL-­‐C
 and
 optimal
 efficiency
 in
 excluding
 persons
 without
 PTSD
 for
 a
 cutoff
 of
 19
 proved
 the
 usefulness
 of
 Romanian
 version
 of
 SPRINT
 for
 PTSD
 screening
 in
 traumatic
 exposure
 and
 clinicl
 contexts
 similar
 to
 those
 entailed
 by
 the
 study.
 The
  Romanian
  version
  of
 PCL-­‐C
 rendered
  a
  structure
  based
  on
  the
  17
 PTSD
 core
 symptoms,
 with
 a
 simpler
 implementation
 and
 scoring
 than
 CAPS,
 and
 appropriate
 internal
 consistency
 and
 item
 –
 total
 correlation.
 Nevertheless,
 the
 discriminative
 power
 and
 effectiveness
 in
 excluding
 participants
 without
 PTSD
 were
  not
  satisfactory
 for
  the
  cutoff
  that
  ensured
  the
  optimal
  sensitivity
 –
 specificity
  balance,
  rendering
  this
  scale
  ineffective
  as
 PTSD
 screening
  tool
 in
 traumatic
 exposure
 and
 clinicl
 contexts
 similar
 to
 those
 entailed
 by
 the
 study.
 The
  third
  study
  stemmed
  from
  the
  hypothesis
  that
  suicide
  risk
 assessment,
 as
 rare
 but
 major
 and
 preventable
 complication
 of
 trauma
 exposure,
 paired
 with
 the
 assessment
 of
 reasons
 to
 live
 after
 accidents,
 contributes
 to
 the
 identification
 of
 useful
 individual
 resources
 for
 trauma
 management,
 and
 also
 of
 individual
 vulnerabilities
 that
 may
 be
 targeted
 in
 interventions.
 Attempted
  and
  completed
  suicide
  are
  severe
  but
  preventable
 complications
  in
  the
  process
  of
  adjustment
  to
  trauma,
  that
  increase
  the
 individual
 and
 social
 burden
 of
 any
 type
 of
 trauma.
 Assessment
 of
 resources
 and
 vulnerabilities
 linked
 with
 suicide
 risk
 after
 accidents
 can
 contribute
 to
 effective,
 flexible
 management
 strategies.
 The
  study
  assesses
  suicide
  risk
  through
 Paykel
 scale
  and
  protective
 factors
  against
  suicide
  through
 Reasons
  for
  Living
  Inventory
  (RFL),
  in
  a
 Romanian
  population
  exposed
  to
  severe
  accidents
  (motor
  vehicle,
  work
 –
 related,
  or
  burns),
  in
  order
  to
  compare
  differences
  in
  reasons
  to
  stay
  alive
 between
 persons
 with
 and
 without
 suicide
 risk
 after
 accidents.

Acute
 suicide
 risk
 (in
 the
 2
 weeks
 prior
 to
 assessment)
 was
 6.66%,
 while
 posttraumatic
 suicide
 risk
 was
 11.11%
 in
 the
 studied
 group.
 Perceived
  self
 –
 efficacy
  and
  a
  positive
  outlook
  on
  life
  with
  trauma,
 reflected
  in
 RFL
 items
 –
 plans
  for
  the
  future
 (item
  13),
  courage
  and
  effective
 solutions
 to
 problems
 and
 pain
 (items
 14,
 22,
 32
 and
 36),
 satisfaction
 of
 living
 live
 as
 it
 is
 (items
 17,
 24,
 44),
 were
 identified
 as
 protective
 factors
 against
 suicide
 after
 accidents,
 on
 short
 and
 medium
 term.
 The
 strongest
 protective
 factors
 against
 suicide
 after
 accidents,
 identified
 both
 on
 short
 and
 medium
 term,
 were:
 cherishing
 oneself
 (item
 19
 RFL),
 love
 of
 life
 (item
  24
  RFL),
 perceiving
  the
  beauty
  and
  purpose
  of
  life
  (items
  17
  and
 20
 RFL),
 perceiving
  the
  end
  of
  suffering
  and
  alternative,
  effective
  solutions
  to
 problems
 (items
 14
 and
 22
 RFL).
 Responsibility
  to
  family
  and
  the
  belief
  that
  the
  family
  needs
  the
  person
 (items
  1
  and
 9
  RFL)
 are
  family
 –
 related
  factors
  identified
  as
  protectors
  only
 against
 acute
 post
 –
 accident
 suicide
 risk.
 Perception
  of
  suicide
  as
  morally
  wrong
 (item
 34
  RFL)
 was
  shown
  to
 protect
 against
 post
 –
 accident
 suicide
 risk
 only
 on
 longer
 term.
 
 As
  elements
  of
  originality,
  the
  PhD
  research
  includes
  one
  of
  the
  few
 prospective
  studies
  of
  an
  adolescent
  population
  with
  representative
  sampling;
 the
 difficulty
 in
 funding
 and
 implementing
 such
 studies
 is
 widely
 acknowledged.
 Moreover,
 this
 is
 the
 first
 of
 such
 studies
 that
 addressed
 the
 psychological
 impact
 of
 exposure
 to
 accidents
 of
 Romanian
 adolescents
 on
 short
 and
 medium
 term.
 Secondly,
 the
 research
 includes
 an
 assessment
 of
 psychometric
 properties
 of
 Romanian
 versions
 of
 PTSD
 assessment
 tools.
 Also,
 the
 research
 includes
 one
 of
 the
 few
 studies
 that
 addresses
 internal
 resources
  and
  vulnerabilities
  related
  to
 posttraumatic
 suicide
  risk
  through
 reasons
 to
 stay
 alive,
 and
 the
 first
 study
 to
 employ
 RFL
 in
 a
 Romanian
 trauma
 population.
 
 The
  PhD
  dissertation
  brings
  an
  especially
  important
  practical
 contribution
 for
 trauma
 management
 strategies
 through
 the
 useful
 data
 brought
 to
 professionals
 from
 other
 fields
 than
 psychiatry
 or
 psychology
 who
 participate
 in
  the
  management
 of
  accidents
  or
  have
  contacts
  with
  persons
 exposed
  to
 accidents.
 
 Keywords.
 Risk,
 resilience,
 posttraumatic
 stress
 disorder,
 accidents,
 adolescents,
 screening,
 posttraumatic
 suicide
 risk,
 protective
 factors
 against
 suicide