Factori de Baza In Stabilirea Conceptiei de Alimentare Si a Tehnologiei de Exploatare

Capitolul I- INTRODUCERE I.1. Tema proiectului I.2. Justificarea proiectului Capitolul II. Factori de baza in stabilirea conceptiei de alimentare si a tehnologiei de exploatare II.1.Configuratia terenului II.1.2.1. Caracteristicile hidrofizice II.1.2.2. Caracteristici pedologice II.1.2.3. Caracteristici geotehnice II.1.3.Sursa de alimentare cu apa II.1.3.1. Regimul nivelurilor II.1.3.2. Regimul debitelor II.1.3.3. Caracteristici fizico-chimici ale apei II.2. Factori climatici II.2.1. Regimul termic II.2.2.Regimul precipitatiilor II.2.3. Regimul eolian II.2.4 Starea higroscopica a atmosferei II.2.5. [NUME_REDACTAT] III. Elemente de inginerie tehnologica III.1. Caracteristicile biologice si etiologice ale specie III.2. Tehnologia de reproducere si crestere III.3. Calculul materialului biologic III.4. Schema procesului tehnologic III.5.Tehnologia hranirii suplimentare III.6. Mecanizarea si automatizarea operatiilor in acvacultura III.6.2. Distribuirea automata a furajelor III.6.2. Transportul si depozitarea furajelor III.6.3. Prelevarea si sortarea mecanizata a pestelui III.7. Managementul starii sanitare IV.Conceptia de amenajare a terenului IV.1. Elaborarea schemei hidrotehnice de amenajare IV.2. Niveluri si suprafete caracteristice ale apei IV.3. Elemente de bilant hidrologic V. Proiectarea lucrarilor de baza din cadrul amenajarii V.1. Indiguirea si compartimentarea terenului V.2. Reteaua de canale pentru transportul apei V.2.1. Graficul debitelor canalelor V.2.2. Canale de alimentare V.2.3. Canale de evacuare V.3. Instalatii de alimentare-evacuare-recirculare a apei VI. Evaluarea costului investitiei VII. Calculul economic VIII. Norme de tehnica securitatii muncii VIII.1. Obligatiile angajatilor VIII.2. Obligatiile angajatorului Bibliografie

CAPITULUL I – INTRODUCERE I.1.TEMA : AMENAJARE SALMONICOLA CU CAPACITATEA DE PRODUCTIE 25 TONE CICLU DE EXPLOATARE 1,8 LUNI I.2. Justificarea proiectului Salmonicultura este a doua cea mai importanta ramura a pisciculturii. Acvacultura salmonidelor constituie o activitate traditionala cu vechime indelungata. Diferenta esentiala intre un proces de crestere a pestilor si oricare alta crestere de animale consta in mediul inchis de cultura lor- apa. Pestii isi iau in acest mediu oxigenul de care are nevoie, care se gaseste in cantitati limitate. O parte din acest oxigen permite alimentarea,deseurile rezultate se intorc in apa. In plus, aceasta apa, elementul lichid, nu este pura contine un anumit numar de elemente dizolvate care pot avea influente asupra pestilor.aceste consideratii ne duc cu gindul la fiziologia pestilor si modul direct in care acestea depind de apa. Crescind pestii acestea noi avem obligatia sa le oferim un spatiu artificial care va avea efect asupra apei si asupra pestilor. Din noutatile fiziologice si tehnice stiute vom putea extrage elemente care permit administrarea apei in care se dezvolta pestii, dupa ce se stabilesc conditiile optime pentru buna crestere a pestilor, tinind cont si de o buna rentabilitate. In ideea de a iesi pe piata si cu alte specii decit Ciprinide, pastravul reprezinta o alternativa viabila,relativ usor de obtinut in Romania datorita conditiilor hidroclimatice. Avantajul pe care il are salmonicultura este obtinerea unei prooductii mari pe spatiu restrins, cu atit mai mult in cazul unei cresteri intensive. II.1. Factori tehnici II.1.1.Configuratia terenului O buna configuratie a terenului, precum si o panta a riului de 2-3 sute de metri, va diminua valoarea investitiei necesara pentru aductiunea apei in pastravarie. II.1.2.1 Caracteristici hidrofizice Apa este unul din factorii care influenteaza in mod determinat procesul de productie dintr-o unitate salmonicola, considerent pentru care ea trebuie sa raspunda sub raport fizici-chimic cerintelor biofiziologice ale salmonidelor, ier prin cantitate sa asigure alimentarea permanenta a intregii exploatatii. Pentru alegerea amplasamentului se tine cont in primul rind de accesul si disponibilitateaapei, precum si de ceilalti factori care concura la asigurarea comfortului pentru materialul bilogic, dar si pentru toate etepele si fazele fluxului tehnologic. II.1.2.2. Caracteristici pedologice Cele mai indicate terenuri pentru o pastravarie sunt cele plane, aproape de o sursa de alimentare. Pastravariile de consum, sunt aplasate pe terenuri argilo-nisipoase, iar pastravariile mixte, care produc puiet pentru repopulare sau larve si partial pescuitul sportiv, au suprafete intermediare. In general se urmareste ca pastravariile de repopulare sa fie cit mai aproape de fondurile piscicole deficitare (la distante mici de izvoare si de topite ), iar cele pentru producerea pastravului de consum cit mai aproape de localitati, cai de acces, de zonele turistice si daca e posibil, chiar de unitati de prelucrare a pestelui. In functie de natura solului, se indeparteaza stratul superficial, apoi se procedeaza la compactizarea vetrelor sau fundurilor bazinelor, iar dupa construirea partilor laterale se planteaza arbusti cit mai aproape de bazine si de directia vintului dominant. Se vor evita terenurile umbrite in cea mai mare parte a zilei, mai ales cind sursa de apa are temperaturi reduse. Amplasarea se face pe terase, ferite de inundatii, apelindu-se uneori la diguri sau pereti din beton, pentru apararea de apele de viitura. La baza versantilor, pe curba de nivel se sapa santuri adindi care la nevoie sin in masura sa dirijeze apele in aval in crescatorie. Un element care trebuie luat in seama este prezenta pe vatra bazinelor a nisipului sau a pietrisului in amestec cu nisip, uneori chiar argilos. La toate categoriile de bazine, raportul intre inaltimesi lungime este cuprins intre ¼ si 1/5, uneori si 1/20,deci sub forma de canal.

II.1.2.3 Caracteristici geotehnice Cele mai favorabile terenuri pentru amenajarea unei pastravarii sunt regiunile montane si submontane,obisnuit in depresiuni naturale cu versanti pronuntati.In alegerea suprafetei de teren pe care urmeaza sa amplasam pastravaria trebuie sa tinem cont de aspectele: 1.Terenul pe care a se amplasa pastravaria este bine sa aiba o expozitie sudica, astfel ca apa ce provine din sursa de alimentare sa se poata incalzi usor fata de cea care intra direct in bazine. 2. Piriul din care provine apa de alimentare este de dorit sa fie impadurit, in caz contrar exista riscul ca pe timpul ploilor debitul sa creasca foarte mult, iar in timpul secetei sau a gerului temperatura apei sa prezinte oscilatii prea mari, fenomen extrem de daunator pastravului. 3.Terenul destinat amplasarii unei pastravarii trebuie sa aiba o panta de scurgere care sa permita o alimentare constanta, daca se poate gravitationala si o evacuare rapida a apei din bazine, in functie de necesitati. 4. Panta cea mai buna pentru scurgerea apei este de 1/100. 5.Terenul trebuie sa ofere posibilitatea construirii bazinelor de orice tip si sa asigure alimentarea si evacuarea independenta a acestora. 6. Fundul viitoarelor bazine trebuie sa fie impermeabil, de preferinta argilos, sau acoperit cu pietris sau nisip. 7. Perimetrul pastravariei este bine sa fie delimitat cu garduri inalte si plantat cu arbori care vor asigura umbra necesara vara si vor reduce puterea vintului pe tot parcursul anului. I.1.3. SURSA DE ALIMENTARE CU APA

Ferma piscicola este alimentata cu apa din riul Putna. In cazul fermelor piscicole salmonicole sursa de apa ne intereseaza din punct de vedere fizici-chimici a variabilitatii debitelor si nivelurilor. Distanta de la punctul de confluenta 111 km Altitudine mira 428.58 km Suprafata bazin hidrografic 362 km² Lungimea totala a cursului de apa 144 km Panta de la izvor la varsare 38,8% Anul infiintarii postului hidrometric 1951 Un rol important in raspindirea , cresterea si imultirea salmonidelor il au insusirile fizice ale apei , dintre care:

Temperatura;

Presiunea;

Transparenta ;

Culoarea;

Lumina;

miscarea apei etc. Viitorii crescatori de pastrav trebuie sa stie ca nu orice apa este la fel de buna si propice pentru cresterea lor. Pestii sunt specii ’’poikiloterme’’ deci temperatura corpului este aproape egala cu cea a apei in care traiesc. Cunoasterea optimului termic pentru fiecare specie si categorie de virsta , prezinta o importanta deosebita in tehnologiile de exploatare si crestere mai mult sau mai putin intensiva.

Pentru amenajarea unei pastravarii este necesara examinarea minutioasa a apei de alimantare , pentru a nu fi pusi in situatia de a investi sume importante , iar apa sa nu fie optima pentru exploatarea salmonicola. Salmonidele suporta mai greu comparativ cu alte vietuitoare variatiile bruste de temperatura , sensibilitatea lor fiind cu atit mai mare cu cit catagoria de virsta este redusa. Cele mai mari pierderi provocate de variatiile de temperatura se inregistreaza in perioada de incubatie si in primele stadii de dezvoltare dupa eclozare. Procesele metabolice sunt influentate de temperatura apei , diminuindu-se odata cu cresterea sau scaderea acesteia , aspect ce trebuie cunoscut , mai ales atunci cind se face hranirea , pentru o valorificare mai eficienta a furajelor , precum si in cazul mutarii pestilor dintr-un bazin in altul.

Daca temperatura apei din sursa de alimentare creste peste 18° C, duce la un deficit de oxigen care poate avea drept urmare pierderea completa a populatiei de peste. Salmonidele utilizeaza in cazul temperaturilor ridicate mai mult oxigen , ca urmare a modificarii si intensificarii matebolismului. Valorile optime ale temperaturii apei destinate cresterii salmonidelor (Hochleithner, 2000)

Cunoasterea exacta a pretentiilor speciilor de salmonide fata de temperatura are o importanta deosebita pentru exploatatiile salmonicole in situatiile:

oportunitatea cresterii anumitor specii sau categorii de virsta;

momentul si nivelul administrarii furajelor suplimentare;

oportunitatea introducerii de noi specii de salmonide ;

asigurarea temperaturii optime pentru larve, alevini si puiet;

stabilirea momentului declansarii activitatii de reproducere;

modificarea comportamentului alimentar in functie de temperatura;

asigurarea temperaturii optime in incubatoare;

administrarea de hrana in functie de temperatura.

ADINCIMEA SI PRESIUNEA APEI

In salmonicultura in general,adincimea apei este scazuta si doar atunci cint ne referim la lacuri montane putem zica adincimi mari.

Cu toate ca presiunea hidrostatica are o evolutie ascendenta de la suprafata spre adincime cu aproximativ o atmosfera la 10 m coloana de apa/mm², avind in vedere ca organismele acvatice sunt patrunse de apa side presiunea ei, ele nu o simt ca un excitant deoarece presiunea este identica atit in interiorul acestora, cit si in exterior. Atunci cind sunt scosi la suprafata , pestii nu mai supravietuiesc, tocmai din cauza diferentelor de presiune existente intre interior si exterior.

TRANSPARENTA SI CULOAREA APEI

Transparenta apei este o insusire fizica dependenta printre altele de grosimea stratului de apa strabatut de razele solare, de cantitatea de suspensii si natura acestora, cantitatea de lumina ce patrunde in apa , structura vetrei bazinului, configuratia terenului. Incarcarea apei cu diferite suspensii de genul argila, nisip, produse organice etc., conduce la modificarea pronuntata a transparentei apei si poate provoca neplaceri pestilor.

Apele montane au o transparenta ridicata, fiind ideale pentru pastravi , iar hrana naturala nu prezinta prea mare importanta, avind in vederea ca in expoatatii, hranirea este exclusiv suplimentara.

MISCAREA APEI

Miscarea apei este determinata de curentul apei, puterea vintului si a valurilor, a curentilor de conventie, acceleratiei gravitationale, precipitatiilor etc.

Toti acesti factori prin actiunea lor favorizeaza oxigenarea zonelor profunde si omogenizarea temperaturii pe verticala, eliminarea unor gaze toxice, creind conditii favotabile pentru cresterea si dezvoltarea pestilor chiar si in straturile mai profunde.

Debitul apei influenteaza capacitatea de productie a unei unitati salmonicole si gradul de incarcare a bazinelor cu pesti. Acest parametru se afla in relatie directa cu concentratia oxigenului dizolvat. Fluxul de apa are si rol in preluarea produsilor de excretie care in conditiile acvaculturii intensive pot inhiba metabolismul normal sau favorizeaza dezvoltarea organismelor patogene.

II.1.3.1 Regimul nivelurilor Regimul nivelurilor ne intereseaza din doua motive: – pentru determinarea raportului dintre volumele de apa vehiculate la umplerea si evacuarea incintelor, – pentru stabilirea solutiei constructive si a particularitatilor functionale ale prizei de apa. Nivelul de etial al riului putna este de 424,58m. II.1.3.2 Regimul debitelor Debitul sursei de alimentare

Debitul este unul din cei mai importanti factori in asigurarea conditiilor de viata a pestilor. La calcularea debitului necesar, trebuie avut in vedere, pe linga mentinerea nivelului constant in bazine si o primenire permanenta a apei, eliminarea produselor metabolice si asigurarea oxigenarii. Debitul se calculeaza dupa relatia:

Unde: Q= debitul (litri/secunda)

V= volumul (litri)

t= timpul (secunde)

cantitatea de peste intr-un bazin este calculata in kg/m³ apa. Debitul nu trebuie sa scada prea mult in timpul verii sau al gerurilor puternice, dar nici sa creasca brusc in timpul ploilor sau al topirii zapezilor. Marimea debitului trebuie corelata cu consumul de apa pentru toate necesitatile de ordin tehnologic dintr-o exploatatie salmonicola si care, in conditiile unei pastravarii, are valori cuprinse intre 1,0-1,5m³/sec/ha luciu apa. Aceste valori prezinta variatii in functie de o serie de factori: temperatura apei, virsta, greutatea si cantitatea de peste existenta in bazin la moment dat, astfel:

Pentru 10000 icre de la fecundare pina la embrionare, cantitatea de apa necesara sub raportul debitului este de 3,5 litri/minut,

Pentru 10000 icre de la embrionare pina la ecloziune, debitul necesar este 5-10 litri/minut;

Pentru 10000 larve, alevini si puietpina la 35 zile,este necasar 10-20 litri/minut;

Pentru 10000 puieti de pastrav cu virsta 1-2 luni necesarul este 30 litri/minut;

Pentru 10000 puieti de pastrav cu virsta 2-4 luni, este necesar 50-60 litri/minur;

Pentru puieti de pastrav cu virsta cuprinsa intre 6-8 luni, cantitatea de apa necesara este de 80-120 litri/minut;

Pentru 10000 pastravi de 1 an, debitul optim necesar este de 200 litri/minut;

Pentru10000 pastravi de 12-18 luni, este necesar 4oo litri/minut;

Pentru 10000 pastravi de 2 ani, este necesar debitul de 500-1000 litri/minut;

Pentru 1000 pastravi de 3 ani, este necesar debitul de 600-700 litri/minut.

In conditiile de exploatare intensa, cu o densitate mare pe unitatea de suprafata, debitul de apa necesar poate sa ajunga chiar la 1400-1800 litri/minut. Cantitatea de apa variaza in functie de temperatura. II.1.3.3 Caracteristici fizico-chimice ale apei Numeroase substante chimice se gasesc in disolutie in apa,fiind indispensabile vietii piscicole. Continutul lor se determina prin metode de laborator sau cu ajutorul unor truse axpeditive. Alcalinitatea este data de continutul de calciu si magneziu al unei ape si alta seruri minerale alcaline. Duritatea unei ape este si ea in functie de continutul celor doua saruri. Bioxidu de carbon sau anhidrida carbonica (CO₂) nu este indicata in apele de pastrav. Apele noastre de munte contin intre 0 si 2 mg/l. este prezent in cantitate mai mare in izvoare. El poate fi eliminat prin construirea de praguri pentru caderea apei si inlocuirea lui preluat de catre apa din aerul atmosferic. Calitatea apelor este exprimata prin caracteristici si indicatori fizico-chimici : indicatori fizici , indicatori de oxidare, indicatori de alcalinitate, indicatori de mineralizare, indicatori de productivitate, elemente biogene si indicatori de substante nocive. Indicatorii fizici mai importanti sunt mirosul si culoarea. Mirosul aparut intr-un biotop poate sa fie determinat de un afluent poluat sau de fenomene de poluere interna a unitatii. Culoarea apelor productive este slab verzuie, aparitia altei culori prespune existenta unor procese de impurificare determinate de afluienti reziduali sau ale unui proces de impurificare automata. Indicatorii de oxidare a apei sunt principalii arametri de calitate ce caracterizeaza potentialul de crestere si productie a unui biotop. Dintre acesti indicatori se mentioneaza oxigenul dizolvat in apa, care trebuie sa se incadreze in anumite limite pentru fiecare specie, in prezenta unor cantitati suficiente de oxigen pestele respira normal, avind miscari vioaie in apa, in penmanenta in cautarea hranei, ratiile alimentare de furaje distribuite fiint consumate repede, procesele fiziologice se petrec normal, cantitatea de oxigen introdusa consumata de peste asigurind o crestere si reproducere normala. Indicatorii de alcalinitate caracterizeaza reactia apei, dind imaginea de acidificare si a prezentei elementelor biogene de tamponare a mediului-calciul si magneziul. Ca indicator de alcalinitate se utilizeaza factorul pH, a carei valoare optima pentru haranire, dezvoltare si crestere a pestelui este 7,2- 7,8. Continutul de calciu in apele piscicole trebuie sa fie cuprins intre 10 si 200mg/dm³, iar cel de magneziu intre 8 si 100mg/dm³. Indicatorul de mineralizare principal este reziduul fix determinat la 105°C, acesta este constituit din cantitatea totala a sarurilor minerale si organice dizolvate in apa care nu sint volatiile la temperatura de 105°C . Indicatorii de productivitate sint indicatori ai elementelor biogene:azot si fosfor. Azotul se gaseste in apa sub forma de azotati. Azotatii in cantitati mari devin toxici, creând in mediul respectiv conditii precare. Fosforul intra in compozitia scheletului, a albuminelor complexe, precum si a multor substante adipoase din carnea pestelui.

II.2.2 Regimul termic

Regimul termic caracterizat prin temperaturi de medii lunare si anuale, valori maxime si minime, temperaturimedii pentru perioada bioactiva si cea de vegetatie, precum si datele privind primul si ultimul inghet, se prezinta asfel:

II.2.2 Regimul precipitatiilor

Regimul precipitatiilor, medii lunare si anuale, ploi torentiale, abundente, indici de compresare, hidrica etc, se prezinta: (de adaugat tabel)

II.2.3. Regimul eolian

Valorile temperaturii medii, umiditatii atmosferice etc, sunt influientate de natura, viteza si intensitatea vintului.

Datele prezentate sunt orientative.

Vinturile neregulate si cu frecvente reduse bat din toate directiile. Numarul zilelor cand nu bat vinturile este 25-35 %din durata anului. Exceptind furtunule, viteza vintului nu depaseste 3.2 m/sec . aceasta caracterizeaza mai des vintul din vest in perioada 15 martie -15 aprilie.in restul anului viteza vintului se reduce sub 2 m/sec .

II.2.5 [NUME_REDACTAT] orice element meteorologic, nebulozitatea prezinta variatii diurne si anuale in functie de factorii fizico-geografici: structura si particilaritatile suprafetei active, momentul zilei ai al anului, latitudinea geografica, dar si antropici: poluarea atmosferei.

Variatiile anuale ale nebulozitatii. Regimul anual al nebulozitatiidepinde de latitudinea geografica, de conditiile climatice generale si de influientele locale.

Reprezentarea grafica sub forma izopletelor a valorilor medii orare, lunare si anuale a nebulozitatii, pune in evidenta, tridimensional, evolutia nebulozitatii.

Variatiile diurne sunt determinate de zona climatica, anotimp, regimultemperaturii si umezelii aerului deasupra unei anumite suprafete active, ce isi are proprietatile ei caracteristice si , bineinteles, de tipurile de nori formati.

Nebulozitatea reprezinta gradul de acoperire cu nori a boltei ceresti. Poate fi partiala sau inferioara atunci cind se fac aprecieri asupra norilor inferiori, si totala, pentru aprecierea tuturor genurilor de nori. ( CAPITOLUL III. ELEMENTE DE INGINERIE TEHNOLOGICA

III.1. Caracteristicile biologice ale speciei de cultura

[NUME_REDACTAT] (Oncorhynchus mykiss)este originar din regiunile vestice ale [NUME_REDACTAT] ale Americii de Nord, a fost importat in Europa in jurul anului 1880, mai intii in Germania, iar apoi s-a raspindit rapid si in celelalte state europene. [NUME_REDACTAT] a fost adus prima data in anul 1902. Importurile de material biologic au vizat doua varietati ale pastravului curcubeu, una ce vietuieste doar in apele montane, iar alta varietate migratoare. Aceasta specie are un rol important in crescatoriile de pastrav nu numai din Europa ci din intreaga lume , fiind raspandit de la nord pina aproape de [NUME_REDACTAT] , de la [NUME_REDACTAT] pana in nord-vestul Asiei ,in Australia sau [NUME_REDACTAT]. Sub raport morfologic, pastravul curcubeu are caracteristici distincte. Pe partile laterale ale corpului o banda multicolora, de unde-I provine si denumirea de ‘’curcubeu’’ si numeroase pete mici neregulate , de culoare neagra , raspandite atat pe suprafata corpului cit si pe inatatoarele dorsala si caudala . Partea dorsala este de culoare cenusie-albastruie sau verzui inchis, cu flancurile argintii si regiunea abdominala de culoare deschisa. De-a lungul liniei laterale intilnim 135-150 de solzi mici. Dimensiunile speciei sunt cuprinse intre 25-30 cm lungime si 0,8-1,6 kg ,cu maxime ce pot ajunge pana la 50-70 cm si 7-8 kg. Pastravul are un ritm de crestere superior celorlalte specii de salmonide, putand ajunge la 250-350 g in cel de-al doilea an.

III.2. TEHNOLOGIA DE REPRODUCERE SI CRESTERE

Aceasta specie este mai mult plastica, mai putin pretentioasa la gradul de oxidare al apei (este in confort si la 5-6 mg oxigen/ litru ) si respectiv la variatiile de temperatura ceiea cei permite sa fie prezent pe un areal mult mai larg, inclusiv sub raportul altitudinii. Datorita plasticitati si rezistentei , pastravul curcubeu poate fi crescut si in policultura cu crapul , in special in zonele coliniare unde temperatura apei nu depaseste 23C , temperatura la care el inceteaza sa se mai hraneasca. Este o specie rezistenta la boli , in special la furunculoza salmonidelor care uneori face ravagii in populatiile de pastrav fintinel. Carnea păstrăvului curcubeu de crescătorie este mai puțin gustoasă decât a păstrăvului indigen dar superioară păstrăvului fântânel. Gustul cărnii însă este influențat de calitatea furajului administrat.

Pe scurt, importanța economică a păstrăvului curcubeu rezultă din:

este o specie puțin pretențioasă la condițiile de mediu, față de alte salmonide

dă un răspuns excelent la creșterea în captivitate

poate fi crescut în policultură cu alte specii

prezintă un grad bun de asimilare a furajului

performanțe de creștere spectaculoase

rezistență la boli

s-a lucrat mult la ameliorarea lui

obținerea constantă a producțiilor în orice perioadă a anului

procent mare de carne în carcasă

calitate bună din punct de vedere organoleptic. Cu ocazia inventarului din toamnă, reproducătorii se sortează pe sexe și se introduc în bazine separate. Tot atunci se selecționează și viitorii reproducători din rândul păstrăvului destinat consumului, care îi vor înlocui pe cei mai in vârsta și necorespunzători (în păstrăvăriile lipsite de spațiu pentru creșterea reproducătorilor din stadiul de puiet). În perioada premergătoare mulgerii ( cu 2 luni înainte), reproducătorii vor fi hrăniți cu hrană bogată în vitamine, avind un continut proteic mai ridicat . Inaintea mulgerii , reproducatorii se separa pe sexe si se testeaza stadiul maturitatii sexuale. Icrele pot fi extrase într-un interval de timp de maximum 8 zile de la maturare. După aceea ele devin supramaturate și deși unele pot fi fecundate, ele dau naștere la puieți cu malformații și la masculi numeroși. Icrele nematurate dau un procent mare de mortalitate. Femelele sunt folosite rar pentru reproducere inainte de trei sau patru ani. Fecundarea pe uscat este cea mai des intilnita. Gametii sunt prelevati prin presare manuala. Laptii de la mai multi masculi sunt amestecati cu ovocitele. Ovulele astfel fecundate pot fi transportate pe o perioada intre 20 minute si 48 de ore dupa fecundare. Lapții nematurați se mulg cu greu și de obicei cu urme de sânge; fecundarea icrelor de către aceștia este foarte redusă. Lapții maturi și obținuți de la reproducători în plinigoare (3-5 ani) sunt de culoare albă-vâscoasă; cei de calitate proastă sunt apoși și zgrunțuroși și sunt precedați obișnuit de un lichid incolor. Icrele rămase în interior, nemulse, se resorb cu timpul, dar se întâmplă uneori ca femelele respective să devină sterile. Întrucât, de cele mai multe ori, lapții se maturează înaintea icrelor, se recomandă ca masculii să fie introduși într-un bazin din care apa trece în cel populat cu femele. Sunt două metode de fecundare:

metoda umedă, când icrele se mulg într-un vas cu apă și amestecate cu lapții;

metoda uscată, constă în mulgerea icrelor într-un vas uscat și apoi amestecate cu lapți, fără apă.

Operația de mulgere și fecundare în toate păstrăvăriile este o combinație între metoda uscată și cea umedă. Mulgerea se face în ligheane smălțuite sau farfurii de porțelan dezinfectate cu hipermanganat de potasiu, câteva pene de gâscă și o cană pentru apă proaspătă. Se ia o femelă, se prinde cu mâna stângă de după cap cu ajutorul unui prosop, iar cu dreapta de coadă, ținând-o până se liniștește. Se șterge apoi, ușor, cu o cârpă uscată pentru a evita intrarea apei de pe corp în farfuria cu icre. Deasupra ligheanului, se presează cu degetul mare și cel arătător abdomenul femelei, începând de la aripioarele ventrale către orificiul genital. Capul este ținut puțin mai sus decât coada. Icrele trebuie să iasă ușor, fără forțarea abdomenului. Apariția unui firicel de sânge printre icre denotă o presiune prea mare și necesită oprirea mulgerii. Se mulg 3-4 femele, iar peste icre se pun lapții de la 1-4 masculi. Se amestecă conținutul cu o pană moale de gâscă. Se lasă așa câteva minute, apoi se toarnă cu cana apă în vas, se amestecă din nou icrele cu pana și apoi se așează cu lighean cu tot în apa incubatorului; se lasă aici cca. 10-20 minute pentru egalizarea temperaturii în vas, cu a celei din incubator, timp în care se continuă mulgerea în alt vas. Se spală apoi icrele de resturile de lapți și de eventualele impurități în mai multe ape, și se așează apoi, lin, în incubator

NUMĂRUL DE GRADE – ZILE NECESARE INCUBĂRII ICRELOR:

După circa 150-200 grade-zile de la fecundare, în icră apare mai întâi coloana vertebrală a viitorului puiet și apoi două puncte negre, ochii .

La apariția acestora icrele se numesc embrionate și pot fi manipulate cu ușurință.

După acumularea a 330-400 grade zile respectiv după scurgerea unui interval de timp variind între 30-60 zile, icrele eclozează. Numărul de grade zile necesar perioadei de incubare diferă în funcție de specie, de constanța temperaturii apei și de valoarea acesteia. Cu cât temperatura apei este mai constantă, cu atât numărul gradelor-zile este mai mic și cu cât aceasta variază și coboară sub 5° C, numărul respectiv crește.

Larvele se nasc cu un sac vitelin care contine toata hrana necesarii dezvoltarii lor de baza. Odata ce absorb aceste nutrimente, alevinii revin la suprafata in cautare de hrana si de aer, necesar pentru a-si umfla pentru prima data vezica inatatoare. Apoi sunt supusi unui regim compus din proteine, vitamine si uleiuri, pe baza de firimituri foarte mici. Hranirea cu mina este privilegiata in primele staii de viata pentru a evita hranirea excesiva. Dupa care li se dat alimente de baza de granule mici, pina cind ajung la o greutate de 50g si ating lungimea de 8-10 cm.

III.3. CALCULUL MATERIALULUI BIOLOGIC

Date generale:

Specia de cultura: Oncorhinchus mykiss

Capacitatea de productie: 25 tone

Ciclul de exploatare: 1,6 ani

Masa medie a materialului de consum 0,25 kg/ex

Calculul necesarului materialului de populare

Pierderi pe stadii de dezvoltare:

Stadiul larva eclozata – 2 luni (P0-2) 50%

Stadiul 2 luni – 6 luni (P2-6) 35%

Stadiul 6 luni – 12 luni (P6-12) 25%

Stadiul 12 luni – 18 luni (P12-18) 15%

Necesar material de populare:

Se calculeaza necesarul de material de populare pentru obtinerea capacitatii de productie alese, astfel:

Pastrav 18 luni =25.000 / 0,25 = 100.00 buc.

Pastrav 12luni : P12 = 100.00 x 100/85 = 117.647buc.

Pastrav 6 luni: P6 = 117.647 x 100/75 =156.863 buc.

Pastrav 2 luni: P2=156.863 x 100/65 = 241.328 buc.

Larve eclozate: P0=241.328 x 100/50 = 482.656 buc. Calculul suprafetelor pe categorii de bazine

Densitati de populare pentru diferite bazine:

Stadiul larva eclozata – 2 luni (P0-2) 482.656/500 = 97 m2

Stadiul 2 luni – 6 luni (P2-6) 241.328/100= = 241 m2

Stadiul 6 luni – 12 luni (P6-12) = 156863/100 = 1569 m2

Stadiul 12 luni – 18 luni (P12-18) = 117647/20 = 5882 m

Reproducatori = 1340/4 = 335 m2

Necesar suprafata pe categorii de bazine

Bazine P0-2 241.328 / 5000 buc/m2 = 48 m2

Bazine P2-6 156.863 / 1000 buc/m2 = 157 m2

Bazine P6-12 117.647 / 100 buc/m2 = 1176 m2

Bazine P12-18 100.00 / 20 buc/m2 = 5000 m2

Total 6381 m2

Pondere suprafete pe categorii de bazine

Bazine P0-2 97 m2/ 8124 m2 x 100= 1.19%

Bazine P2-6 241 m2 / 8124 m2 x 100 = 2.97%

Bazine P6-12 1569 m2 / 8124 m2 x 100 = 19.3%

Bazine P12-18 5882 m2 / 8124 m2 x 100= 72.40%

Total 100% Caracteristicile tehnico-constructive ale bazinelor din pastravarii

Stabilirea numarului de bazine necesare pe stadii de crestere

Bazine P0-2 97 m2/ 1.2 m2 / buc = 81 buc.

Bazine P2-6 24m2/ 10 m2 / buc = 24 buc.

Bazine P6-12 1569 m2/ 80 m2 / buc = 20buc.

Bazine P12-18 5882 m2/ 200 m2 / buc = 29 buc III.4. Schema procesului tehnologic

III.5 Tehnologia hranirii suplimentare Pastravul curcubeu este o specie rapitoare si necesita o hranire deosebita.caracteristic pentru speciile raspitoare este tubul digestiv scurt ceia ce implica o hrana care sa includa o gama larga de componente. Cantitatile de hrana in fiecare etapa de crestere trebuie alcatuite incit sa acopere necesarul pentru sporul de crestere cit si alte acumulari pentru reproducere. Datorita faptului ca pestii sunt animale cu singe rece doar un mic procent din hrana este alocat pentru mentinerea temperaturii corpului. Furajele administrate pastravului curcubeu trebuie sa aiba urmatoarea componenta: -proteine 28-45%-joaca un rol esential ce duce la cresterea pestilor . Proteinele trebuie sa exisle in reteta in parametrii optimi astfel incat sa regasim o gama larga de ammoacizi esentiali cum ar ft: (arginina, izoleucina, leucina, valina,fenil-analina, lizina, triptofan, treonina,metionina) .Se fecomanda volori crescute ale proteinei in reteta in perioadele : larvara, put si reproducatori . -glucide 25-45% – au rol enrgetic si este indicat sa fie sub forma hifrolizata mono- si dizaharide . Pastravul poate digera glucide in proportie de 40 din cantitatea din reteta, dar poate tolera si unprocent de 60% daca in reteta exista aminoacizi esentiali si vitamine . Este important sa nu adminstram in reteta celuloza deoarece nu poate fi digerata si incarca tubul digestiv fara a avea un spor de crestere . -lipidele 8-10% – joaca un rol preponderant enrgetic, unii compusi ail rol de biostimulatori . Calitativ, lipidele nesaturate sunt mai bine absorbite decat cele saturate . Este imporatant ca lipidele sa le administram in stare proaspata, deoarece in stare alterata pot provoca mari pierderi in efectivul piscicol.

Furajarea este un proces complex care se face in functie de mai multi fectori:

-de temperatura apei

-dimensinile pestelui

-starea de sanatate a materialului piscicol.

Hrana activa incepe in momentul cind sacii vitelini s-au absorbit aproape complet la mai mult din 2/3 dintre indivizii din troci, cind puietul incepe sa se ridice la suprafata apei. La virsta de 2-6 luni ratia de hrana este administrata in 5-6 reprize spre supafata apei, la virste mai mari de 6 luni se administreaza in 3 reprize pe zi. Ratia zilnica reprezinta aproximativ 1,5 kg/zi/10000 puieti in virsta de 2 luni sau 5 kg/zi/10000 puieti cu virsta mai mare de 6 luni. Avind in vedere ca unitatile salmonicole sunt construite pe baza de bazine betonate, hranirea pastravului curcubeu cu hrana naturala nu este luata in considerare, motiv pentru care alimentatia pastravului trebuie sa fie echilibrata sub raport proteic, cu pondere ridicata a furajelor de origine animala. Hrana naturala STRUCTURl DE RATII PE CATEGORII DE VARSTA:

Puiet de pastrav sub 21 zile:

-fainuri animale 80%

-ficat 18%

-drojdie furajera 2%

100%

Puiet de pastrav peste 3 saptamani:

-ficat 40%

-splina de porc 20%

-organe de peste 30%

-faina de peste 10%

100%

Pastrav de 1-2 ani:

Varianta I: subproduse de abator 70%

-faina de peste 13%

-faina de cereale 17%

100%

Varianta II: -subproduse de abator 70%

-faina de cereale 30%

100%

Varianta III: -fainuri de cereale 40%

-subproduse de abator 40%

-tarate 15%

-faina de origine animala 5%

100%

Furajul ALLER FUTURA este probabil furajul starter pentru pastrav cu cpmpozitia cea mai apropiata de cea a sacului vitelin. Compozitia de proteina si lipide este ajustata nevoilor larvelor, iar materiile prime sunt de cea mai inalta calitate. Proprietatile fizice ale ALLER FUTURA MP sunt definite astfel: granule omogene, usor de administrat, fara pulberi. In crescatoriile de pastrav din intreaga lume, furajele ALLER FUTURA au dat permanent rezultate excelente la crestere, rata de conversie si rate desupravietuire. ALLER FUTURA asigura pastravilor juvenili cantitatea corecta de protein si grasimi. Impreuna cu materiile prime de cea mai buna calitate, un amestec specific de vitamine si microelemente asigura o crestere rapida si o stare de sanatate excelenta pestilor. Astfel obtinem reteta:

Larvele de la 0-2 luni se vor furaja cu 1,5kg/zi/10000 pui: 241328*1,5/10000=36,1992*60 zile= 2171.9 kg. Scopul final al activitatii de de pisicultura este reprezentat de produces de peste.

Cantitatea si calitatea hranei administrate determinata, in limite largi,ritmul si eficacitatea cresterii. Calitatea hranei este dependent de: compozitia chimica ( protein, aminoacizi, lipide, acizi grasi, carbohidrati, fibre etc ), ingredient si aspectul fizic(marime, densitate, textura etc). In afara de nutritive, alte doua grupuri de factori afecteaza cresterea: Factori intrinseci: – specie

– sex

-sanatate

-’’istorie’’(virsta, greutate, compozitia corpului) Factori extrinseci: Mediu -densitate de populare -manipulare -metoda de hranire Calitatea apei -temperatura -oxigen -metaboliti Hrana -compozitia hranei -ingrediente -nivelul de hranire -tipul hranei (aspecte fizice) Variatia acestor trei grupe de factori cauzeaza variatii in ceia ce priveste ritmul si eficienta cresterii. Variatia cresterii reprezinta o premiza pentru optimizarea unor rase cu ritm de crestere ridicat. Variatia cresterii (si supravietuirii) influenteaza economia culturii pestalui prin efectele sale asupra: – conversiei hranei (kg hrana/kg crestere) care, corelat cu pretul hranei decide costul de productie pentru furajare; – ritmul cresterii, care influenteaza timpul necesar pentru a atinge o anumita greutate pe piata se deci influenteaza alte costuri de productie (devalorizare, dobinde, functionare) – supravietuire, care influenteaza costurile reproducatorilor; – calitatii produsului finit, care poate influenta pretul obtinut. III.7. Mecanizarea si automatizarea operatiunilor in acvacultura III.7.2. Distribuirea automata a furajelor

Distribuitoare automate

Sunt sisteme electrice ce distribuie hrana periodic în conformitate cu un program de predefinit de furajare . Hrana pentru animale este distribuită în unitățile de creștere, de obicei, prin mijloace mecanice sau cu aer comprimat, cu scopul de a acoperi o suprafață cât mai mare a iazului / bazinului / cuștii. Aceste sisteme pot fi echipate cu unități de energie solara.

Cele mai recente sisteme de furajare folosite în Europa sunt foarte automatizate și să permită, printr-o rețea de distribuție instalate în ferma piscicolă, furnizarea de produse alimentare pentru pești, fără nici o manipulare. Cântărirea, stabilirea rațiilor și frecvența distribuirii hranei sunt calculate automat de calculator.

Pentru distribuirea automatizată a furajelor se pot folosi distribuitoare acționate cu energie solară sau distribuitoare acționate electric cu acumulatori.

Funcționarea acestor tipuri de alimentatoare, care sunt, de asemenea, controlate de cronometre, depinde de electro-magneți sau motoare electrice. Principiile de funcționare sunt descrise grafic în continuare:

Acest tip de distribuitor este compus dintr-un buncăr și un corp metalic cu o cameră ce se umple cu furaj când ajunge în starea inițială. Pentru distribuirea furajului, electromagnetul pune în miscare corpul metalic ”A” în timp ce spațiul "B" transportă cantitatea de hrană și lansează hrana în bazin la fiecare miscare a corpului "A".

Acest distribuitor de furaj se compune din două corpuri, una în interiorul celeilalte. Mișcarea efectuate corpului din interior, este controlata de un electromagnet. Granulele ajung în apă atunci când găurile celor două corpuri se suprapun.

c)În acest tip de distribuitor furajul cade din buncăr pe un disc rotativ. Prin rotația discului, acționat de un motor electric la un anumit interval de timp (reglat în , furajul este împrăștiat în masa apei prin orificiul B.

III. 7.3. Transportul furajelor si depozitarea lor Furajele se livreaza in saci de hirtie sau saci din plastic, cu o capacitate d 25 – 50 kg. Termenul de garantie este de trei luni,daca pe ambalaj nu este trecut alt termen. Depozitul unde se depoziteaza furajele trebuie sa indeplineasca conditiile: – protective impotriva razatoarelor – aerisire – igiena. III.7.4. Prelevarea si sortarea mecanizata a pestelui Pentru asigurarea unei cresteri cit mai uniforme si pentru a elimina canibalismul, este necesara sortarea materialului biologic. Sortarea se desfasoara incepind cu trecerea puietului in bazine si continua periodic, pina la valorificare. In fiecare bazin pentru liniste si comfortul pestilor la densitatile ridicate, este nevoie ca materialul biologic sa fie cit mai uniform. In acest sens, la puietii de o vara, sortarea se face o data pe luna, iar pentru celelalte categorii de virsta, ori de cite ori este nevoie. Sortarea se face cu ajutorul lazilor speciale, a caror funduri sunt confectionate din sipci sistantate intre ele in functie de marimea puietului si dimensiunile ce trebuie sortate. Exista mai multe sortatoare moderne , care efectueaza aceasta operatiune mai rapid si mai precis. In cazul in care sortarea se face periodic la intervale de 30 zile, aceasta se face pe doua categorii. Cei de talie mare ramin in ladita pe cind cei mici trec prin spatiile gratarului in spatiul in care a fost introdusa ladita. Sortarea trebuie facuta cu grija pentru a evita eventualele rani ale puietilor, si pentru a proteja puietul de variatia mare de temperatura a apeidintre cea de bazin si cea din sortator, sau de diferenta dintre temperaturile surselor de apa si temperatura din mediul ambiant. Sunt de preferat sortatoare mecanice, deoareca aceste faciliteaza foarte mult activitatea de sortare, iar pe linga aceasta operatie de sortare se poate fece si numaratoarea , respectin cintarirea materialului biologic III.8. Managementul starii sanitare Odata cu cresterea productiei de pastrav si mai ales a densitatii la metru patrat, creste si procentul de mortalitate la pastravii din bazine si indeosebi la puieti. Mortalitatea se datoreaza fie unor conditii de mediu sau de nutritie nefavorabile sau necorespunzatoare, fie unor agenti patogeni de cele mai multe ori specifici pastravului.

Principalele masuri pentru evitarea mortalitatii se refera la prevenirea imbolnavirilor, intrucat o boala, odata contractata, combaterea ei este deosebit de dificila, uneori chiar imposibila.

Trebuie retinut faptul ca atat o subnutritie a pastravului, o hranire in salturi cu cantitati mari de hrana si in mese reduse ca numar, cat si o supraalimentare a lui debiliteaza organismul si-l expune unor boli si parazitoze. I.               BOLI CAUZATE DE CIUPERCI

1.      SAPROLEGNIZA

Saprolegniza sau mucegaiul este provocata de o ciuperca din genulSaprolegnia sau Achlya si se intalneste indeosebi in perioadele cu apa rece. Ataca icrele moarte din incubatoare, imprejurul carora tese filamente ca de vata si se intinde apoi la icrele sanatoase din vecinatate.

In bazine, mucegaiul ataca obisnuit reproducatorii raniti in timpul luptelor din perioada boistei sau la mulgerea lor-toamna-la cei de pastrav indigen si fantanel si primavara, la cei de curcubeu.

Pesti bolnavi de saprolegniaza, cu exceptia celor aflati in stadiul foarte avansat de boala, sunt comestibili.

2.      IHTIOSPORIDIOZA

Ihtiosporidioza sau ihtiofonoza este o boala a pastravului si a altor specii de pesti (73 de specii sunt atacate), provoacata de ciuperca Ichtzsporidium hoferi.

Ciuperca ataca musculatura, viscerele, organele interne (inima, ficatul, rinichii, splina etc.), unde formeaza niste noduli de culoare alba sau cenusie, noduli ce sunt prezenti uneori si pe branhii. Boala se ia de la pestii contaminati sau de la viscere de pesti contaminati in hrana, sau prin consumarea copepodelor purtatoare de spor.

Pestii scapati de boala raman cu urmari evidente-lipsa unui ochi, coloana vertebrala stramba, etc.

Pesti bolnavi pot fi dati in consum, daca aspectul  lor exterior permite.

II.            BOLI  PROVOCATE  DE  PROTOZOARE

1.      IHTIOFTIRIAZA

Ihtioftiriaza  este o boala foarte periculoasa, indeosebi pentru puiet. Este provocata de un protozoar de marimea a 0,5–1 mm care paraziteaza pestele fixandu-se, cu ajutorul cililor pe piele si branhii, inotatoare si ochi, patrunzand sub tesuturi.  Cand parazitii ajung la dimensiunea de 1mm, dupa 15 zile, se desprind si cad la fundul bazinului unde se inchisteaza si se inmultesc prin diviziuni succesive.

Dupa inmultire, noi produsi inoata prin apa si paraziteaza pestii. Daca in timp de 2-3 zile nu se pot fixa pe pesti ei mor. De asemenea in mare masura mor la o temperatura a apei sub 3°C.

Pestii atacati se cunosc dupa existenta pe flancuri sau pe intregul corp a unor puncte albe de marimea unei gamalii de ac, raspandite neregulat, ca si cum pestele ar fi presat cu gris.

Combaterea bolii in primele zile ale aparitiei se face prin marirea debitului bazinului suspect, pentru ca parazitul sa fie luat de curent, prin pescuirea bazinului, plasarea puietilor in troci sau bazine mici de ciment a caror evacuare se face direct in rau si tratarea pestilor cu solutie de :

-verde de malachit 5 g la 1 000 g apa, timp de 20-30 min;

-sare de bucatarie 3kg la 100 l apa, timp de 20-30 min;

-formol in concentratie de 0,250 l la 1 m3 apa, timp de o ora;

Baile se repeta timp de 3-5 zile.

2.      CHILODONELAZA

Chilodonelaza este o boala data de un parazit foarte mic (Chilodonella czprini), care se fixeaza pe branhii si uneori pe pielea pestilor, unde provoaca ititatii. Parazitul se inmulteste prin diviziune pe insusi corpul pestelui parazitat, la o temperatura optima de 5 – 10°C, motiv pentru care periculozitatea mare o prezinta in anotimpul rece (iarna si la inceputul primaverii).

Pestii  bolnavi nu dau semne deosebite de boala. La examinarea atenta a exemplarelor parazite se observa un exces de mucozitati pe suprafata corpului; pe cap se formeaza pete albastrui, pestii devin apatici iar unele exemplare sar afara din apa. Cand infectia este puternica, pestii mor prin debilitare sau asfixie.

3.      TRICHODINIAZA

Trichodiniaza este produsa de protozaurul Trichodina domerguei, parazit foarte comun la toate speciile de pesti, localizat pe branhii si tegument, periculos numai cand paraziteaza in numar mare si in special la varste tinere de pastrav. Parazitoza se transmite de la peste la peste, perioada de incubatie fiind de numai 12 ore.

4.      COSTIAZA

Costiaza este produsa de protozaurul flagelat Costia necatrix.Parazitii ataca tegumentul si in special branhiile. Prefera apele cu temperatura scazuta. Este foarte periculos pentru puietul de pastrav si pastravul de 1 an. Aspecte clinice sunt asemanatoare debilitarii fiziologice (capul mare si corpul fuziform, culoare albastra); puietii se freaca lateral de fundul trocii, inoata in spirala sau se lasa la o frantura  de secunda pe o latura (oglinda). Mortalitatea este masiva si de scurta durata. Instalarea parazitului este favorizata de popularea bacteriologica a apei, incarcarea cu mal, stagnarea apei de fund, contactul intre pesti si metabolismul deficitar al pestilor.

Determinarea precisa a bolii se face in laborator, pe exemplarele vii sau la putin timp dupa moartea lor.

5.      HEXAMITIAZA

Hexamitiaza, denumita si octomiaza dupa numele stiintific vechi dat prozatorului care o provoaca(Octomitus truttae), este o boala a puietilor de pastrav in primele luni de existenta.

Parazitul prevazut cu 8 cili se fixeaza in intestin, unde se inmulteste prin diviziune si apoi o parte se inchisteaza, fiind astfel eliminat prin dejectii in apa, unde rezista mai multe zile. Pesti se contamineaza prin inghitirea chistilor care, in tubul digestiv, pun in libertate parazitii. Puietii parazitati slabesc, se innegresc, au capul mare si corpul subtire, abdomenul subt, si stau apatici la suprafata apei sau la intrarea acesteia in troci. La disectie intestinul este lipsit de resturi de mancare si este plin cu lichid incolor sau de culoare galbena.

6.      MIXOSOMIAZA

Mixosomiaza, denumita popular capiala-neagra, este data de un sporozar parazit denumit Myxosoma cerebralis.

Este o boala raspandita la efectivele de salmonide din Europa, America de Nord si de Sud, Asia si la cele din Africa.

Parazitul a fost semnalat la 12 specii de salmonide, la noi fiind depistat la pastravul curcubeu, fantanel si indigen, precum si la lostrita. Lipanul este si el atacat, desi la noi s-a semnalat prezenta parazitului la aceasta specie o singura data in apele de munte.

Boala se transmite prin consumare de peste bolnav, prin spori transportati de pastravii ihtiofage sau cu ajutorul icrelor pe peretii carora se fixeaza.

Comportamentul pestilor bolnavi este diferit dupa locul unde s-a localizat parazitul. Cand acesta ataca cartilagiile urechii se produc tulburari de echilibru, instalandu-se rotirea in spirala de la fund la suprafata apei. Localizat la nivelul vertebrelor se produce innegrirea trunchiului caudal, iar prin fixarea in cartilagiile intervertebrale determina devenirea coloanei vertebrale. Necroza aripioarei dorsale si micsorarea operculilor pot fi de asemenea, semne intarziate ale bolii.

7.      MIXOBOLIAZA

 Este o boala descoperita la noi relativ recent ca fiind provocata de agentul etiologic Myxobolus pfeifferi. Este tipica mrenei de toate varstele dar se intalneste si la alti pesti.

Pestii atinsi de parazit prezinta niste furuncule raspandite indeosebi pe partile laterale si spate, cu ulceratie de culoare galbena cu aspect gelatinos-cremos cuprinzand numerosi spori. Tumoarea este adanc in carne. In pastravarii nu a fost semnalata.

8.      OODONIAZA

Este o parazitoza periculoasa in mod deosebit la puieti intrucat netratata la timp produce o mortalitate de 60-80%.

Este data de prozoarul Oodinium pillularis care se fixeaza pe piele si branhii.

Puietii tind sa se frece de peretii bazinului si slabesc.

In stadiu mai avansat, la aripioara dorsala a puietului apare o pata alb murdar ce constituie rana formata prin actiunea parazitului, pata ce se mareste treptat, rana adancindu-se in carne.

Lumina solara favorizeaza dezvoltarea parazitilor. Preventiv se recomanda acoperirea bazinelor de puieti cu folii de plastic inchise la culoare sau cu scanduri ori rogojine. III.         BOLI PROVOCATE DE VIERMI

Viermii care paraziteaza speciile de salmonide sunt in mare majoritate paraziti externi; foarte putini sunt cei care se instaleaza in organele interne ale pastravilor.

1.      GYRODACTYLOZA

Gyrodactyloza are ca agent patogen viermele monogen Gyrodactylus salaris.

Pestii atacati inoata pe o parte, se freaca de fundul si de peretii bazinului sau troci si se aduna la intrarea apei.

Inmultirea lui Gyrodactylus este vivipara (naste pui vii) odata parazitul instalat pe peste, masurile de profilaxie sunt limitate, el transmitandu-se de la pestii bolnavi la cei sanatosi, indeosebi la densitatati mari ale acestora.

2.      INFESTAREA CU LIPITORI

Infestarea cu lipitori (Cystobranchus), are loc in pastravariile si verile ploioase, cand apa transporta suspensii organice. Lipitorile se fixeaza pe corpul pestilor, invadandu-l atat pe flancuri cat si pe aripioare, debilitand organismul si expunandu-l prin micile rani pe care le provoaca, atacului ciupercilor sau bacteriilor.

Combaterea se face prin imbaiere in solutie de sare de bucatarie, 3 kg la 100 l.

3.      INFESTAREA  CU BAZANISTES HUCHONIS

Infestarea cu Bazanistes huchonis este data de un parazit care ataca numai exemplarele de lostrita, atat in apele naturale cat si in bazinele inchise.

Parazitul, un mic racusor care traieste in malul cu materii organice de pe fund, se fixeaza cu ajutorul unor cili pe partea interna a operculilor lostritei. 4.      SANGUINICOLOZA

Este data de un vierme trematod (Sanguinicola inermis) care paraziteaza pastravul curcubeu dezvoltandu-se ca adult in intestinul sau rinichiul acestuia, dupa ce larva a avut ca gazda intermediara o specie de melcusor.

Pestii parazitati sunt apatici, au branhii palide si uneori ochii iesiti din orbite.

Ataca de obicei exemplarele tinere.

5.      DYPHYLLOBOTHRIUM  LATUM

Este un vierme cestod care ca adult paraziteaza omul sau cainele ajungand la 12m lungime. Ataca indeosebi pestii din apele curgatoare insotitori ai pastravului.

Omul se paraziteaza prin consumul pestelui afumat, sarat sau al icrelor.

Combaterea parazitului este greu de facut intrucat stadiul larvar nu poate fi descoperit in corpul pestelui decat la microscop.

6.      LIGULOZA

Este data de un parazit din clasa viermilor lati (cestode), din care face parte si tenia (Ligula intestinalis).

Pestele atacat are burta umflata, inoata dezordonat, pe o latura, slabeste si moare, dupa cateva zile. Alti pesti rezista parazitului. Nu s-au semnalat infestari la salmonide.

7.      TRIAENOPHOROZA

Este un vierme parazit cestod (Triaenophorus nodulosus) prevazut, la cap, cu doua perechi de ace, fiecare cu numerosi dinti masurand in lungime pana la 30 cm.

Viermele ataca adultii si puietii de pastrav, instalandu-se in peretii intestinului si in ficat, provocand inflamarea si ranirea acestuia.

Pestii atacati de vierme au abdomenul umflat, pierd pofta de mancare, slabesc si mor.

IV.         BOLI PROVOCATE DE BACTERII

1.      FRUNCULOZA

Frunculoza este una din bolile cele mai periculoase, provocata fiind  de o bacterie  denumita Aeromonas salmonicida.

Boala apare dupa 3-4 zile de la contaminare si evolueaza sub doua forme: acuta-cu o mortalitate mare (10% din efectiv pe zi) si subacuta  – cu o mortalitate redusa.

Boala se transmite prin apa, icre, pesti adulti, vii sau morti sau este vehiculata cu ajutorul uneltelor folosite in pastravarie. In mal, bacteria traieste timp de peste o luna.

2.      BOALA GURI ROSII.

Este o boala bacteriana inrudita cu furunculoza responsabila  de Aeromonas salmonicida si Aeromonas liquefacieus in principal.

Caracteristic bolii in stadiul de leziuni externe este asa-numita „gura rosie”, cand apar pete rosii hemoragice in toata cavitatea bucala, operculi, branhii de culoare rosie.

3.      BOALA COLUMNARIS

Este o boala de apa calda (21°C) data  de o bacterie, de natura epizootica. In apa calda leziunile apar in 24 ore, iar mortalitatea dupa 48-72 ore indeosebi la o temperatura ridicata cu aer uscat.

V.            BOLI PROVOCATE DE FACTORI DE MEDIU SI DE ALIMENTATIE

1.             NECROZA  ARIPIOAREI  DORSALE

Se caracterizeaza prin erodarea totala sau partiala pana la derma  a aripioarei dorsale, in faza avansata aceasta ramanand doar un ciot.

La noi boala apare la puietii spre sfarsitul primei veri si evolueaza si in a doua vara daca boala nu e tratata, in acest caz dand mortalitati mari.

Sunt ani cand boala apare in multe pastravarii ca urmare a hranirii cu o anumita hrana din import, a ploilor dese si a unei temperaturi ridicate a apei.

2.      HIDROPIZA  SACULUI  VITELIN

Hidropiza sacului vitelin este o boala raspandita  la alevinii de pastrav indigen si pastrav curcubeu. Apare ca rezultat al relatiei dintre factori constitutionali si mediali.

Imbolnavirea devine vizibila la cateva zile de la ecloziune si se afla in plina evolutie dupa 15-16 zile.

3.      BOALA BULELOR DE GAZ

Apare  frecvent la alevinii de pastrav, mai ales in prima luna de viata (in troci).

Boala se caracterizeza prin aparitia unor vezicule pline cu gaze in regiunea gurii, in epiteliul branhial, a corneei, a cristalinului, in cavitatea orbitala, in diferite organe interne si sange.

La pastravul adult crescut in bazinele izvoarelor suprasaturate in gazele amintite, corpul se acopera de basici, indeosebi in regiunea capului, culoarea pielii devine neagra, ochii ies din orbite, iar pestele inoata cu partea din fata aplecat in jos.

4.      DEGENERESCENTA  LIPOIDA  A  FICATULUI (DHL)

Boala a fost constatata cu multi ani in urma si a evoluat in timp la toate populatiile din pastravariile sistematice.

Ea este considerata in general o deficienta alimentara, ca urmare a cresterii in regim artificial prin uniformizarea hranei, lipsa de vitamine, necorelarea ratiilor alimentare cu varsta si temperatura, ca si distribuirea ratiilor uneori cu lungi pauze intre  ele.

Pastravii bolnavi prezinta la exterior o innegrire completa a tegumentului, branhii palide, ochi iesiti din orbite.

B.     DAUNATORII   PASTRAVULUI

O buna gospodarie a apelor de munte si o judicioasa crestere a pastravului in pastravarii implica, pe langa cunoasterea bolilor ale acestuia, a modului de combatere a lor, si a daunatorilor animali, care uneori pot provoca depopularea unui intreg fond piscicol sau pot duce la distrugerea efectivelor din mai multe bazine.

Daunatorii animali cei mai impotanti sunt:

Vidra (Lutra lutra) este cel mai periculos daunator al salmonidelor, atat in apele libere cat si in bazine.(fig.48)

Fig.48 – [NUME_REDACTAT] un animal de marimea unui catelandru de vulpe, cu blana bruna lucioasa, batand uneori in negru. Degetele picioarelor sunt unite cu o pielita care face din ea o excelenta inotatoare.

Traieste pe malul apelor de munte si celor de ses, unde isi are culcusul cu doua sau mai multe iesiri din care intotdeauna una sub apa.

Se hraneste numai cu pesti, consumand 1 kg de peste in 24 ore. Urmele treceri ei se cunosc dupa scheletele de peste si indeosebi de capetele de peste pe care le lasa uneori pe cate un bolovan iesit la suprafata apei. Pescuieste mai mult noaptea, iar in perioada cand are pui iese la vanatoare si in plina zi.

In pastravarii combaterea ei se face cu usurinta prin folosirea curselor cu pedala, asezate sub apa la locul de intrare in bazin.

Soarecele cu botul ascutit (Neomys fodiens Pall) denumit si soarecele sau chitcanul de apa, este un mic mamifer cu corpul lung de 12-13 cm, din care numai coada are un sfert din lungime. (fig.49). Are corpul acoperit cu par des de culoare negru-brun, unsuros, incat apa nu-l uda.  

Fig.49-Soarecele cu botul ascutit

Caracteristic ii este botul lunguiet si ascutit si coloratia alb murdar a pieptului si pantecelului.

Se hraneste indeosebi cu puieti, din care cauza, in bazine, mai ales in timpul iernii, face pagube foarte mari.

Combaterea lui se face greu fiind un animal mic si precaut, cu activitate mai mult nocturna.

Sobolanul de apa (Arvicola amphibius) este un rozator al carui corp atinge lungimea de 16-17 cm, din care coada reprezinta 6-7 cm

Sobolanul de apa

Este raspandit in pastravariile ale caror bazine au digurile captusite cu scanduri sub care isi sapa galeri.

Aduce pagube atat in randurile puietilor de o vara cat si celor de 2 veri.

Nurca (Lutreola lutreola) denumita si dihor de apa sau norita, aduce la asemanare cu vidra, insa este mai mica decat aceasta.

Ca si vidra, face incursiuni lungi pe uscat cand hrana abundenta din bazinul in care si-a facut salasul s-a imputinat.

Este raspandita mai mult in [NUME_REDACTAT].

Pesti sunt considerati dusmani ai salmonidelor atunci cand le consuma icrele sau puieti sau cand ii concureaza la hrana.

Zgavoaca constituie un pericol pentru icrele si puietii de pastrav, fiind in acelasi timp si o hrana excelenta pentru pestii adulti.

Scobarul, datorita invaziei lui in ultimul timp in epoca de depunere a icrelor spre cursul superior al apelor de munte, stanjeneste reproducerea lipanului si a lostritei, le consuma icrele proaspat depuse si imputineaza numarul de pastravi iesiti din icre.

Chiscarul a devenit o adevarata calamitate in ultimul timp, in unele ape de munte din Transilvania. Intrat cu apa de alimentare in bazine, face bagube considerabile in randul pastravilor. Se prinde cu gura ca o ventuza de corpul pastravului, care, dupa cum se stie, are solzii foarte marunti, si ii suge sangele consumand si din carne.(fig 51,52).

 fatac de chiscar

 gura de chiscar

Pescarusul verde denumit si Mos-Martin, este o pasare de marimea unei vrabii cu o coloratura forte frumoasa.

Isi pandeste prada de pe o ramura a copacului abatut spre apa de unde se lasa ca un glonte si o prinde in pliscu-i puternic.

Lipitorile ataca atat puietii cat si pastravii adulti, prinzandu-se cu ventuza de corpul lor si sugandu-le sangele.

Ele irita pesti si-i fac nelinistiti, impiedicadu-le desfasurarea normala a proceselor de nutritie si reproductie, iar prin ranile pe care le fac in tegumenul si pielea pestelui inlesnesc fixarea unor paraziti si slabesc corpul acestora. Uneori ele trasmit unele boli de la un peste la altul.

Sarpele de apa este un daunator raspandit in regiunea mijlocie a apelor de munte, in care acestea strabat poieni si zavoaie, unde gaseste conditii prielnice pentru adapost si hrana.

IV.2. Elaborarea schemei hidrotehnice de amenajare

Pentru asigurarea unei baze materiale necesare aplicarii tehnologice de exploatare prezentata, a fost necesar sa se realizeze prin compartimentare diversitatea de bazine specificata anterior. Bazinele au fost amplasate astfel incit sa rezulte un flux tehnologic optim in ceia ce priveste circulatia materialului biologic si al furajelor. Bazele preconizate a se realiza sunt echipate cu instalatii de alimentare-evacuare diferentiate tipodimensional, conditionat de exigentele tehnologice ale fiecarui bazin. Aceste instalatii si echipamente asigura inundarea, primenirea, reglarea nivelului si evacuarea apei in functie de cerinta tehnologica, din acesta rezultind caracterul sistematic al amenajarii. La elaborarea conceptiei de remenajare s-au avut in vedere doua principii de baza:

– principiul biologic ce impune realizarea de bazine ale caror caracteristici constructive sa se incadreze in ecartul de valori astbilite anterior;

– principiul hidrotehnic ce in esenta sa impune independenta fiecarui bazinnla alimentarea cu apa, primenirea si evacuarea apei. In scopul definitivarii conceptiei de amenajare, in cel al elaborarii schemei hidrotehnice, s-au studiat si particularizat pentru amplasamentul respectiv factorii:

– configuratia terenului;

– calitatea solului;

– variabilitatea nivelelor;

– caracteristicile fizico-mecaniceale pamintului;

– regimul hidroclimatic al zonei. Conform celor doua principii de amenajare mentionate mai sus s-au luat in considerare op serie de criterii:

Asigurarea corelatiei intre configuratia niveliticaa terenului si adincimea optima necesara pentru fiecare categorie de bazine. Conform acestui criteriu, bazinele cu adincime mica se amplaseaza in zonele mai elevate ale amplasamentului, iar cu cele cu adincime mai mare in zonele depresionare 9prin acest mod de amplasare, volumul lucrarilor de terasamente este minim).

La includerea in cadrul schemei se va urmari ca bazinelor sa li se asigure o forma pe cit posibil rectangulara, raportul dintre laturifiind cel mai recomandat ca optim din punct de vedere tehnologic.

In cadrul schemei hidrotehnice, bazinele vor fi amplasate incit efectul deferlant al valurilor pe taluz sa fie minim. Directia vintului predominant sa fie perpendicular pe lungime si paralel cu latimea.

La stabilirea traseului lucrarilor de compartimentare, se va urmari ca in limita particularitatilor morfolometrice ale amplasamentului si a celor de natura tehnologica, sa fie satisfacute exigentele ce deriva dinn cele 4 criterii specifice (cel topografic, geotehnic, economic si cel al punctelor obligate).

Bazinele de iernat s-au amplasat avind in vedere satisfacerea simultana a conditiilor:

– apropierea fata de statia de pompare pentru a limita lungimea traseelor de canale de alimentare-evacuare, traseece presupun o dificila intrebuintareiarna;

– absenta depozitelor de substante organice, fiind preferabile textile argilo-nisipoase pentru a nu se degrada conditiile mediale de iernat.

6. Bazinele de reproducere natural dirijate se amplaseaza in acele compartimente ale schemei hirdotehnice, ce prezinta o evolutie pedologica corespunzatoare ( o productivitate maxima).

7. Bazinele de crestere pentru puiet se amplaseaza in stricta coordonanta tehnologica cu celelalte categorii de bazine, astfel incat transportul mterialului piscicol a populari , la pescuitul de recolta,sa se faca pe distante mici. Conditionat de topografia amplasamentului, bazinele se vor grupa in bateria caror functionalitate optima e asigurata de o retea de canale.

8. La stabilirea conceptiei de amenajare s-au au avut in vedere si o serie de particularitati ale amplasamentului privind pozitia cailor de acces si a retelelor de alimentare cu energie electrica.

IV.3. Niveluri is suprafete caracteristice ale apei in bazin

In vederea proiectarii schemei hidrotehnice de amenajare s-au avut in vedere doi factori principali:

– adancimea apei;

– variabilitatea adancimii apei la nivelul platformei fiecarui bazin.

Din punct de vedere tehnologic, este necesar ca nivelul de apa preconizat a se obtine in bazine, nivel corelat cu ortografia vetrei bazinului, sa asigure adancimi ale apei care sa se inscrie in ecartul droit.

Stabilirea unor nivele optime tehnologic si eficiente din punct de vedere economic, presupune urmatoarele etape de lucru:

– identificarea cotelor extreme (minime si maxime) ale fundului bazinelor;

– adoptarea adancimii optime specifica fiecarui bazin proiectat; determinarea nivelului apei in fiecare din bazinele schemei hidrotehnice NA=NTmed+Hopt (mrMN);

– determinarea adancimii in scopul verificarii incadrarii acestora in ecartul optim Hmax=NA-NTmin (m)

Hmin=NA-NTmax (m)

Hoptim=Hmax-H.mjn

In scopul fundamentalii corecte a structurii formulei de populare, in sensul realizarii unui judicios grafic de inundare a bazinelor, pentru fiecare din bazinele schemei hidrotehnice ce s-a determinat printr-o metoda specifica hidrotehnica (planimetrare) ponderea pe care o ocupa fiecare suprafata de luciu de apa cu o anumita adancime. IV.4. Elemente de bilant hidrotehnic Caracterul sistematic al schemei hidrotehnice de amenajare necesita anumiti parametri hidrologici:

1. debite :

– inundare

-desecare

-intretinere

-primenire

-recirculare

2. volume de apa recirculate pe perioada vegetativa;

3. raportul intre volumele de apa vehiculate pri pompare si gravitational;

La stabilirea parametrilor de bilant hidrrologics-au luat in considerare si alti factori cum ar fi;

a) Capacitatea nivelitica a fiecarui bazin ( volumul util de apa corespunzator nivelului normal de retentie ) ;

b)Hidrograful nivelurilor in emisar la asigurarile specifice hidroamenajarilor piscicole , determinat pentru perioade caracteristice ( inundare, desecare ) cele 2 sectiuni caracteristice ale schemei de amenajare ( amonte, aval ).

NOTA : Pentru ca nu se construirsc diguri de aparare (intreaga

suprafata exploatabila , toate bazinele sunt in sapatura ) nu mai este necesara aplicarea metodologiei de determinare a nivelurilor caracteristice .

Se va face insa o determinare a parametrilor bilantului hidrologic cu urmatoarele relatii de calcul:

Debitul de inundare (umplere )

Qu= m3/s Capacitatea nivelitca Vu=Sb*Hmed m3 Durata iiiundarii:

Tu= ore

Debitul de umplere ( inundare):

Qu=Vu/tu =Sb*Hmed /tu*3600 Sb — suprafata bazinului m 2

NOTA: Daca debitul de umplere ( acesta constitue baza de calcul la dimensionarea hidraulica a instalatiei de alimentare ) are valori prea mari ce determina implicit diametre mari la instalatia de alimentare, se procedeaza in mod diferentiat astfel:

1.se majoreaza timpul de umplere la o valoare maxima admisa de tehnologie;

2.cand prin solutia anterioara nu se reuseste aducerea diametrului intun domeniu

3.optim, functionabil, se reduce dimensiunea bazinului.

Debite de evacuare Qe=m3/s

Volumul de apa evacuata Ve= Vu (in general) Ve=Vu*90%

S-a adoptat varianta Ve = [NUME_REDACTAT] evacuariii:

Te = ore

Debite de recirculare (intretinere-primenire)

Debit de compensare pierderi de apa prin evaporatie Qc = m3/s

intensitaeta evaporatiei la suprafata apei:

qe= (u2 -ul ) W (cm/zi)

daca – u2-ua = 20-30 mm Hg (defict de umiditate)

W = 10-15 km/h (viteza medie a vantului pe directia dominanta) Debit evaporat de la suprafata apei:

Qev = m3/s

Qev = qe*S*(-100) /I zi *86400 Debit compensare infiltratii:

Qi — m3/s intensitatea infiltratiei: k= 10_4 – 10_6 (cm/s) debit infiltrat prin peretii bazinului:

Qi -k* S*10_2(m3/s)

Debite de primenire (recirculare)

Qr= m3/s

intensitatea recircularii qr (m3/sm3)

Debite recirculare

Qr=qr*S/1000; Qr=Nex*qr/1000 (m3/s). V.Proiectarea lucrarilor de baza din cadrul amenajarii V.1. Indiguirea si compartimentarea terenului

In functie de amplasarea si rolul pe care-l indeplinesc digurile in cadrul schemei de amenajare se pot evidentia urmatoarele tipuri de diguri:

– diguri de aparare – sunt dimensionate in functie de clasa de importanta a lucrarii la niveluri maxime in sursa de alimentare – evacuare, cu asigurare de calcul si verificare de 5% si respectiv 1%.

– diguri de compartimentare – care realizeaza configuratia schemei hidrotehnice impusa de cerinta tehnica si se dimensioneaza in functie de caracteristicile bazinelor limitrofe.

– diguri adiacente canalelor de alimentare – evacuare – sunt dimensionate pentru a asigura functionabilitatea canalelor deservite.

Intrucat valoarea lucrarii de terasamente prezinta o apreciabila pondere in volumul total al cheltuielilor necesare realizarii investitiei la proiectarea indiguirii incintei s-au luat in considerare criteriile specifice

– criteriul geotehnic – conditioneaza traseul indiguirilor si elementelor geometrice ale sectiunii transversale, in functie de caracteristicile

fizico-mecanice ale pamantului (compresibilitatea, porozitatea, unghi de frecare interior, rezistenta la taiere).

– criteriul economic – determina trasee de lucrari de compartimentare si urmaresc puncte de altitudine maxima, obtinand cota tehnologic necesara a coronamentului cu inaltimi reduse de diguri, respectiv sectiuni si volume eficiente de terasamente.

– criteriul punctelor obligate utilizat in situatia in care, in conditii uneori limitative rezultate din criteriile anterioare a fost necesar sa se realizeze toate helesteiele si bazinele incluse in schema de amenajare.

Din corelarea celor patru criterii, in functie de particularitatile hidrografice ale amplasamentului, rezulta solutia de compartimentare, solutie ce se regaseste in schema hidrotehnica de amenajare.

      Obiectivele principale ale proiectarii lucrarii de compartimentare au urmarit doua aspecte:

– stabilirea cotei coronamentului astfel incat sa fie asigurata stabilirea digurilor de compartimentare si aparare;

– stabilirea elementelor geometrice din profilul transversal al digurilor astfel incat in conditii de maxima eficienta sectiunea proiectata sa satisfaca conditiile de stabilitate specifice: infiltratii, alunecare, spalare; 2 Reteaua de canale pentru transportul apei

         Circulatia apei in cadrul schemei hidrotehnice este determinata de specificul ei si este asigurata de o retea de canale alimentare-evacuare. Particularitatile constructive rezulta din functionalitatea specifica fiecarui canal.

V.2.1 Graficul debitelor canalelor (GDC)Graficul debitului canalelor prezinta o importanta deosebita in proiectarea amenajarii si optimizarea consumului de apa al acastuia, fiind folosit la: determinarea debitului de calcul pentru dimensionarea hidraulica a canalelor; dispecerizarea transportului, distributiei si evaporarii apei, conform cerintelor tehnologice; optimizarea functionarii retelei de transport, distributie si evacuarea apei; cuantificarea consumului total de apa al amenajarii. Pentru stabilirea debitului maxim de calcul specific fiecarui canal si in scopul optimizarii hidraulice a functionarii retelei de canale este necesar sa se intocmeasca graficul debitelor canalelor. Intocmirea G.D.C., cuprinde etapele: 1. Se inscriu in grafic cu codurile din schema sinoptica canalele ce alcatuiesc reteaua de alimentare-evacuare a schemei hidrotehnice. Inscrierea se face intro anumita ordine, conditionata de specificul functionalitatii fiecarei antene sautronson de canal. Primele se inscriu canalele de ordin inferior,iar in final cele de ordin interior. 2. Pentru fiecare canale inscrise in grafic se inventariaza scheme de amenajare, unitatea hidrografica beneficiara. Pentru canalele de cel mai mic ordin, unitatile hodrogafice beneficiare sunt bazinele, iar de cele de ordin superior, unitatile hidrografice specifice sunt de regula canalele de ordin inferior, ce deriva din acesta, in anumite situatii si in bazinele pot fi unitati hidrografice beneficiare ale aceleiasi categorii de canale. 3. Pentru fiecare din unitatile hidrografice beneficiare se delimiteaza grafic, conform tehnologiei de exploatare perioade distincte de functionare: – pentru canalele de alimentare se delimiteaza perioada de umplere si recirculare; – pentru canalele de evacuare se delimiteaza perioade de recirculare si evacuare. 4. Pentru fiecare perioada distincta, se inscrie debitul caracteristic (la umplere, recirculare, evacuare). 5. Se indentifica si localizeaza suprapunerea perioadelor distincte de functionare. 6. Se insumeaza debitele la nivelul fiecarui suprapuneri si functionare. 7. Se indentifica valoarea maxima obtinuta prin insumarea debitului perioadelor suprapuse. 8. Debitul maxim se evidentiaza distinct intr-o coloana speciala, valoarea respectiva reprezinta debitul de calcul pentru dimensionarea hidraulica a canalelor.

V.2.3. Canale de alimentare

Canalul de alimentare este instalația care necesită cea mai atentă execuție și respectarea regulilor de construcție întrucât un canal necorespunzător construit, poate duce la rămânerea bazinelor și casei incubatoarelor fără apă și deci la moartea întregului efectiv piscicol.

Canalul se construieste din beton armat, si mai rar cherestea de rasinoase, avind rolul de a aproviziona cu apa intreaga pastravarie. Dimensiunilese calculeaza cu mare atentie, in functie de consumul de apa al tuturor sectoarelor productive si neproductive. Panta de scurgere trebuie sa fie decca. 1/100m, construit atit in dembleu cit si in rambleu. Se recomanda ca amplasarea sa se faca pe portiuni cu teren stabil, urmarindu-se curba de nivel a versantului, de preferat cu expansiune sudica.

V.2.4. Canale de evacuare

Canalele de evacuare sunt construite, in general, din beton armat, dar si din zidarie de piatra. Ele fac legatura dintre calugare si emisarul natural. Sapatura se executa mai adinc pentru a permite evacuarea apei gravitationa.

V.3 Instalatii de alimentare- evacuare- recirculare Functiile caracteristice instalatiilor alimentare- evacuare 1. Realizarea si mentine nivelulnormal de exploatare din bazin 2. Regleaza si mentine nivelul normal al apei din bazin 3. Descarca automat surplusul de apa 4. Primenirea apelor murdare Dimensionarea hidraulica a instalatiilor de alimentare si reciclare Instalatia de alimentare a bazinelor se compune dintr-o constructive tip fereastra prin intermediul careia apa trece din canalul de alimentarea in bazin, un calugar si un sistem de inchidere cu vaneti. Nivelul fundului acestei ferestre se afla la 5 cm fata de nivelul apei din canalul de alimentare. Dimensiune ferestrei este de: h=15 cm, l= 20 cm Amplasarea ferestrei se face central pe latura paralela cu canalul de alimentare. Relatii de calcul : Qe=*m*b*h*2*g*h Qr= m*b*h*2*g*h m= 0.8 coeficient hr, he= inaltimea vanetului l= lungimea corpului orizontal b= latimea corpului vertical Di=diametrul interior al corpului orizontal De=diametrul exterior al corpului orizontal

Instalatia de decantare a apei In cadrul amenajararilor salmonicole instalatia de decantare a apei joaca un rol important,deoarece este nevoie de o apa fara suspensii si bine oxigenata. Amplasarea bazinului decantor trebuie facuta pe traseul canalului de aductiune astfel incit sa deserveasca bazinele de pastrav. Decantorul este prevazut cu instalatie proprie de spalare si evacuare a aluviunilor depuse. In cazul in care turbiditatea apei permite, bazinul decantor poate fi debarasant pentru eventuale reparatii si lucrari de intretinere. Pentru a evita ocuparea unei suprafete de teren foarte mari s-a ales varianta constructiva a unui bazin decantor cu sicane. Constructia bazinului decantor este conditionata de urmatorii parametri: – capacitatea casei de incubatie; – suprafata bazinelor de crestere a puietilor; – valoarea turbiditatii apei. Nivelul fundului bazinului decantor este la o cota inferioara nivelului fundului canalului de aductiune pentru a evita intrarea masiva a particulelor de aluviuni in bazin. La stabilirea dimensiunilor finale ale bazinului decantor s-a mai tinut cont de alti factori: – volumul de apa decantat – gradul de suspensii din apa – marimea si viteza de sedimentare a particularitatilor in suspensie – timpul de sedipentare al suspensiilor. Bazinul de decantare alimenteaza pe rind bazinele Qbp=0.02m³/s Sa adoptat: – diametrul particulei d=0.05mm – viteza de sedimentare Vs=0.002m/s – viteza orizontala critica Vc=0.15m/s

calculul timpulu de sedimentare T== =500s

debitul necesar pentru curatirea canalului de aluviuni Q= 0.052 sectiunea vie A – lh h- sarcina calculului hydraulic= 0.2 m l- latimea de iesire a apei din decantor = 2 m A=2*0.20=0.4 m² viteza de curgere a apei in decantor V=Q/A m/s V=0.13 m/s calculul lungimii traseului apei in bazinul decantor L=v*t m L=0.13*500= 65 m suprafata desfasurata a decantorului S= 161m² volumul de beton necesar v= 32.2 m³ volumul de pamint excavat v= 161m³ Priza de apa La stabilirea solutiei constructive a prizei de apa s-au avut in vedere urmatoarele criteria: – sa asigure debitul nacesar care in caz de seceta sap oat fi preluat integral debitul sursei de alimentare. – sa nu fie dislocate pe durata viiturilor. – ponderea costului prizei de apa sa nu depaseasca 10% in valoarea totala a ivvestitiei. In conditiile variabilitatii scurgerii pe riul Putna si al caracteristicilor morfometrice ale albiei minore ale acestuia corelat cu configuratia nivelitica a amplasamentului pastravariei s-a adoptat o prize de tip ‘’casoaie’’. Acest tip de prize se prezinte sub forma generala a unui baraj de mica inaltime care se interpune frontal pe cursul de apa realizindu-se suprainaltare nivelului de apa pina la nivelul ethnic necesar. Casoaia de lemn este o constructive de lemn tip carcasa realizata din busteni ecarisati impluta cu bolovani de piatra. Casoaia se aseaza pe un pat de fascine cu grosimea de 0.5 m care asigura stabilitatea constructiei prin eliminarea pericolului afuierii albiei minore. Zona central a constructiei coronamentului instalatiei se amenajeaza sub forma unui prag deversant a carui cota este superioara cotei funduui canalului de alimentare cu 0.25- 0.5 m, in acest fel se descarca automat surplusul de apa din timpul viiturilor si se mentine constant nivelul apei in aductiune. Pentru dimensionarea actiunilor hidrodinamice curentilor de apa asupra umpluturii de piatra constructia este prevazuta atit la coronament cit si pe cele doua fronturi amonte si aval cu captuseala de protective realizata din dulapi de rasinoase. Stabilitatea constructiei in beiful aval este asigurata de un radier realizat din bile de brad pe toata latimea albiei cursului de apa. La intrarea in canalul de aductiune se amenajeaza o casoaie de protective care este prevazuta ;a partea inferioara cu o deschidere protejata de un gratar prin care patrunde apa. Acesta constructive este denumita pinten. Frontal pintenului se instaleaza o ‘’grebla’’ realizata din sipci din lemn la 10-15 cm distanta unele de altele cu rolul de a retine material grosiere transportate de apa ( bolovani, busteni, radacini, etc.). In zona prizei de apa malurile se consolideaza cu lucrari hidrotehnice speciale.

Canalul de aductiune Acest canal se executa in functie de marimea debitului de apa transportat. Este executat in sapatura si captusit cu beton.

V= viteza canalului B= latimea fundului canalului m= inclinarea canalului ha= inaltimea apei in canal hc= inaltimea canalului hs= inaltimea de siguranta A= aria canalului P=perimetrul canalului R= raza hidraulica J= panta canalului H= diferenta de nivel

Evaluarea costului investitiei Deviz estimativ privind lucrarile de baza Valoarea lucrarilor de baza

Lucrari de terasamente Volumul lucrarilor de terasamente este de 4062.70 Pretul unitar ce cuprinde operatiile de finisare si transport pe cea mai apropiata distanta este 13 Lei/ m³ Valoarea lucrarilor de terasamente se ridica la suma de 52815.1 Lei/m³. Lucrari de betonare Suprafata descompusa este de 1071.40 m² Grosimea peretilor din beton armat este de 0.2 m Volumul de beton armat necesar: 214.28 m³ Pretul unitar ce cuprinde armura pentru lucrari de betonare nefinisate si in care este inclusa cofrarea si decofrarea: 170 Lei/m³ Valoarea lucrarilor de betonare :36427.6 Valoarea bazinului decantor Volumul de pamint excavat :140 m³ Pret unitary: 11 [NUME_REDACTAT] : 1540 [NUME_REDACTAT] descompusa 161 m² Grosimea peretilor 0.2 Volumul de beton armat 32.2 m³ Pretul unitar : 17 [NUME_REDACTAT]: 709 [NUME_REDACTAT] totala a bazinului decantor : 2248.6 [NUME_REDACTAT] puiet pastrav curcubeu 482.656 exemplare * 200 ex/kg =2413 kg 2413*50 lei/kg = 120664 [NUME_REDACTAT] conducte si instalare 1 m = 16 [NUME_REDACTAT] P.U = 1626.54 m *16 Lei = 26024.64 [NUME_REDACTAT] 30% din pret =867.488 [NUME_REDACTAT] estimativ privind valoarea lucrarilor de baza

Evaluarea costului investitiei Din totalul investitiei, valoarea lucrarilor de baza reprezinta 91491.3 Lei, iar I procente 80% Valoarea totala a investitiei este de 464202.44 Lei

VII. INDICATORI TEHNOLOGICI Pentru a realiza calculul economic complet in vederea punerii in functiune a stabilimentului salmonicol se au in vedere parametrii: – valoarea cheltuielilor de productie – indicatori tehnico-economici – valoarea cheltuielilor pentru furaje:

Valoarea cheltuielilor pentru substante dezinfectate

Valoarea retributiei personalului

Asigurari sociale si somaj

Cheltuieli cu aprovizionarea Reprezinta 5 % din valoarea furajelor si a substantelor dezinfectante:39725.42 Cheltuieli regie Reprezinta 0.5 % din valoarea investitiei: 2321.01 Cheltuieli de reparative si intretinere Reparatii curente 0.5 % : 11.6 Reparatii capital 1% : 4642.02 Valoarea totala: 4653.62 Alte cheltuieli Reprezinta 2% din valoarea investitiei :9284.04 lei Structura cheltuielilor anuale de productie

Calculul de productie – livrare 1. Cota de amortizare 15% Cam = 464202.44 * 15/ 100 =69630.3 2. Cost de productie kg/marfa peste CP = Ctot/am + C am CP = 907998.89+ 69630.3 = 977629.2 CP /Kg/ pește = CP / producție CP /Kg/ pește = 977629.2/ 25000= 39.10

VIII.1. Obligatiile angajatilor Obligatiile angajatilor pe linie de [NUME_REDACTAT]

Extrase din Legea 319/2006

Art. 22. – Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

Art. 23. – (1) in mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute la art. 22, lucratorii au urmatoarele obligatii:

a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;

b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;

c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;

e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;

f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;

h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;

i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.

VIII.2. Obligatiile angajatorului Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca;
b) sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca;
c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
d) sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, cu exceptia informatiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natura sa prejudicieze activitatea unitatii. Periodicitatea comunicarilor se stabileste prin negociere in contractul colectiv de munca aplicabil; 
e) sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora;
f) sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii;
g) sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege;
h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;
i) sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor.

Bibliografie 1.[NUME_REDACTAT] si utilaje 2.Tehnologii generale de acvacultura -GALATI UNIVERSITY PRESS 2013’’ 3.[NUME_REDACTAT], constructii si instalatii in acvacultura 4. http://www.wfcgroup.ro/protectia-muncii-obligatiile- angajatilor/ 5. http://www.codulmuncii.ro/titlul_2/ca 6. http://www.scrigroup.com/diverse/pescuit/BOLILE-SI-DAUNATORII-SALMONIDE72272.php 7. https://prezi.com/4xxhq78yeugk/copy-of-nebulozitatea-si-precipitatiile-atmosferice/) 8. Salmonicultura practica- [NUME_REDACTAT] Iasi 2007 9.Piscicultura, amenajari piscicole si tehnica piescuitului – editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1977.