Facebook Second Life
REZUMAT
Societatea contemporană este o societată fundamental informațională, bazată pe comunicarea new media. Studierea acestui aspect, precum și a fenomenului social numit Facebook m-au ajutat să ajung la următoarea concluzie. Facebook-ul reprezintă o modalitate de a comunica, socializa, de a petrece timpul liber, specifică adolescenților și tinerilor din România.
Cercetarea calitativă a avut la bază trei ipoteze, cu grade diferite de generalitate și a aplicat următoarele metode și tehnici de cercetare sociologică: interviul semidirect, flexibil, studiul de caz și tehnica scalării. La această cercetare au răspuns un număr de 39 de subiecți, din orașul X, subiecți împărțiți pe două categorii: percepția acestora despre Facebook, care au un cont activ sau nu pe această rețea de socializare.
Interpretarea rezultatelor se poate sintetiza astfel. Facebook-ul este un adevărat fenomen social, cunoscuți de toți subiecții intervievați, și care influențează în mod pozitiv, majoritatea aspectelor vieții cotidiene. Pentru unii este o necesitate, iar pentru alții doar o distracție. Indiferent în ce categorie ne-am afla, putem afirma cu tărie, că Facebook-ul este un fel de „second life” pentru actorii sociali ai zilelor noastre.
CADRUL TEORETIC
CAPITOLUL 1
1.1. CONTEXTUL GENERAL AL SOCIETĂȚII CONTEMPORANE
Societatea contemporană, este pe bună dreptate, o societate aflată în continuă transformare. În acest sens putem susține ideea conform căreia indivizii sunt martorii unei societăți informaționale.
Mai exact, sociologul Anthony Giddens, afirmă în lucrarea “ Sociologie” (2001, p. 649) că societatea de azi este mai degrabă o societate bazată pe “producția de cunoștiințe “, ci nu pe “ producția de bunuri materiale ”. Acelaș autor, își continuă demersul teoretic, concluzionând că, acest tip de societate, este strâns legată de “ apariția tehnologiei informației”. Mai pe scurt aproape toate acțiunile și activitățile indivizilor au la bază computere și sisteme de comunicare electronică.
Dacă societatea se află în plin progres atunci rămâne să ne întrebăm ce alte schimbări se produc, atât la nivelul macrosocial, cât și la nivelul microsocial, individual. Lucrearea de față încearcă că obține pe cât posibil răspunsuri pertinente la întrebările legate, în special, de efectele comunicării electronice.
În prezent tot mai mulți indivizi au acces la sistemele de comunicare electronică. Aceste sisteme nu îi împiedică să socializeze, să comunice, să se exprime și să gândească liber. Se formează o cutumă culturală și morală specifică societății informaționale. Însă apare o dilemă. Este această cutumă cu mult diferită de cea din trecut? Pentru moment un răspuns exhaustiv nu se justifică. Ceea ce pot susține cu precizie este faptul că nu putem vorbi de o absență a culturii și moralității, ci doar de noi forme de manifestări ale acestora din urmă.
Din ce în ce mai mulți specialiști susțin că sistemele de comunicare electronică le modifică într-un fel sau altul personalitatea, transformându-i spre exemplu pe cei introvertiți în persoane mai extrovertite, optimiste, sociabile.
Consider că, indiferent ce parte a discuției am susține, diversitatea și complexitatea societății informaționale nu îi îngrădește pe indivizi, ci dimpotrivă le oferă noi cadre ale vieții sociale și personale, reușind să își păstreze propriile valori morale și culturale.
DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Lucrarea de față urmărește înțelegerea generală a mecanismelor și trăsăturilor sistemelor de comunicare mediatică, dar și descoperirea și explicarea în particular, a fenomenului social numit Facebook. Acest demers teoretic este strâns legat de alte concepte sociologice ce întregesc fără doar și poate documentarea teoretică și empirică speficică fenomenului aminitit mai sus.
Astfel că voi face vorbire despre următoarele concepte sociologice și anume: conceptul de comunicare, comunicarea media, cea interpersonală și rețelele de comunicare. Fără a relua ideile din capitolul anterior, argumentez faptul că indivizii din zilele noastre trăiesc într-o comunitate preponderent virtuală, unde comunică, se exprimă, socializează, fac schimb de idei cu alți prieteni virtuali. Această comunicare nu este una majoritar tradițională, ci mai degrabă aceasta este facilitată și guvernată de sistemele și mecanismele de comunicare electronice. Cel de-al doilea concept sociologic dezbătut și analizat în capitolul de față este cel de socializare. Indiferent de tipul comunicării un lucru este sigur. Indivizii continuă să interacționeze, să socializeze și deci să își trăiasc viața personală într-un mod original.
1.2.1. DESCRIEREA CONCEPTULUI DE COMUNICARE
CADRUL GENERAL: DEFINIȚII, TRĂSĂTURI ȘI TEORII ALE CONCEPTULUI DE COMUNICARE
Definiții și trăsături
Analiza conceptului de comunicare a reprezentat dintotdeauna o abordare serioasă a specialiștilor din diverse domenii. De aceea, acest concept, presupune o diversitate de definiții și explicații din domeniul psiholologiei sociale, psihologiei organizaționale, sociologiei, filosofiei, matematicii, pedagogiei ș.a.m.d. (Pânișoară, 2004, p. 14)
Evoluția societății de-a lungul timpului, de la cea agrară la cea preponderent industrială și în cele din urmă la cea informațională ne indică un anumit stadiu de dezvoltare. Pe bună dreptate, că în prezent, nu putem face abstracție de industrie și bunurile materiale generate de aceasta. Altfel spus, rolul fundamental îi revine progresului informațional, proces prin care s-au afirmat adevărate concerne multinaționale. În lucrarea „Comunicare mediatică” (2009, p. 9) și mai precis în „ Capitolul1. Comunicare. Comunicare mediatică. Comunicare de masă”, autoarea Delia Balaban, consideră că premisele ce au stat la baza apariției și dezvoltării concernelor multinaționale, sunt de fapt și de drept multiplicările activităților comunicaționale de la nivel global, punând accent pe rolul din ce in ce mai evident al rețelelor comunicaționale.
Într-un cadru mai general Jean Lohisse (2002, p.12) definea în lucrarea „ Comunicarea. De la transmiterea mecenică la interacțiune ” termenul de comunicare astfel: „fiecare domeniu al cunoașterii are definiția sau definițiile care accentuează, după caz, schimbul, contactul, tranferul, transportul, energia, informația…”
Autorii Cornescu, Mihăilescu și Stanciu (2003, p. 239) definesc comunicarea astfel: „liantul indivizilor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoașterii opiniilor acestora, a omogenizării sub aspectul psihosocial, asigurând funcționarea normală a colectivului, indiferent de natura și mărimea sa. ” (Păuș, 2006, p. 104)
Comunicarea este dinamică într-ucât are un trecut, un prezent și un viitor, cauze și efecte. De asemenea este un proces irepetabil și ireversibil. În concluzie experiențele de comunicare sunt diferite și generează schimbări ce uneori nu pot fi date uitării. Să ne gândim la o situația din experiența personală, atunci când am comunicat ceva ce nu trebuia transmis, dar cu toate acestea „răul ”a fost deja făcut. (Pânișoară, 2004, p. 15)
Analiza definițiilor conceptului trebuie să țină cont de două dimensiuni și anume: de planul instrumental și cel investigațional. Din acest punct de vedere, autorul consideră că, este necesar a trece în revistă următoarele definiții. (Pânișoară, 2004, pp. 15-16) Conform primei diemnsiuni comunicarea este „un proces în care oamenii își împărtășesc informații, idei, sentimente” (Hybels, Weaver, 1986, p.6). Cea de-a doua dimensiune vorbește de elemetele clasice ale comunicării „comunicarea este procesul prin care o parte (numită emițător) transmite informații (un mesaj) unei alte părți ( numită receptor)” (Baron, 1983, p.313)
Din punctul de vedere al structurii utilizării comunicării specialiștii oferă noi dimensiuni conceptului analizat în acest capitol. Mai exact, conform definiției lui Gerald R. Muller, comunicarea „își focalizează interesul central pe acele situații comportamentale în care o sursă transmite un mesaj unui receptor, cu intenția manifestă de a-i influența comportamentele ulterioare”. În schimb, Colin Cherry, atribuie o funcție socială comunicării prin interacțiuni, relaționări și elaborarea unor răspunsuri. Și nu în ultimul rând, Brent D. Ruben, concluzionează că acest concept este de fapt un proces de viață funadamental, prin care animalele și oamneii folosesc într-un fel sau altul informația, tocmai pentru a-și duce la bun sfârșit propriile activități. (Pânișoară, 2004, p. 16)
Procesul de analiză al conceptului de comunicare este unul destul de complex și diversificat. Multitudinea de definiții din literatura de specialitate ne ajută să înțelegem noi trăsături ale conceptului.
Acest demers a fost urmat și de autorii Dance și McQuali care au asociat conceptului de comunicare următoarele elemente și anume: „ simboluri, înțelegerea, interacțiunea- realație, reducerea incertitudinii, procesul de transmitere, transferul, legătură, unire, trăsături comune, canal / purtător /sisteme de semne / tehnologie, memorie/ depozite informative, răspuns discriminatoriu (atentie, interpretare), stimuli, intenție (scop), contextul actului comunicativ (moment și situație) și puterea văzută ca modalitate de influență „. (Pânișoară, 2004, pp. 17-18)
De asemenea discuția poate fii extinsă până la prezentarea tiparelor de comunicare. Litertaura de specialitate consemnează un număr ridicat de astfel de modele, însă pentru început este indicat să înțelegem pe acelea mai simple, dar care prezintă un grad ridicat al funcționalității. Un astfel de model este cel al lui Shannon și Weaver apărut încă din 1949.
Fig.1. Procesul comunicării. Adapatare după modelul lui Shannon și Weaver, preluat din Pânișoară, Ion-Ovidiu. 2004. Comunicare eficientă. Polirom: Iași.
Consider că pentru a surprinde mai bine ansamblul de înțelesuri ale conceptului de comunicare trebuie pusă în discuție și analiza procesului comunicării de masă. Maletzke este cel care propune modelul procesului bazat pe o multitudine de indicatori și variabile. Deși intenția surprinderii unui număr cât mai mare de indicatori este considerată de unii specialiști ca un dezavantaj al modelului, într-ucât se îndepărtează ușor de criteriul de utilitate, acestui model nu i se poate nega rolul pozitiv al cercetării. (Pânișoară, 2004, pp. 20-21)
a- selecatrea conținutului; e- imaginea R; i- prsiunea mediului;
b- presiunea mesajului; f- feed-back-ul R; j- imaginea R asupra mediului.
c- presiunea mediului; g-selecția R;
d- imaginea E; h- efectul;
Fig.2. Adaptarea modelului lui Maletzke, preluat din Pânișoară, Ion-Ovidiu. 2004. Comunicare eficientă. Polirom: Iași.
Pe lângă modelul clasic al comunicării mi-a atras atentia cel propus de David K. Berlo. Alegerea nu este întâmplătoare pentru că modelul propus de acesta numit și SMCR (Sursă, Mesaj, Canal, Receptor) pune accentul pe importanța rolului culturii și sistemului social în care se desfășoară actul de comunicare. (Pânișoară, 2004, p. 19)
Fig.3. Adaptarea modelului SMCR (despre comunicare) al lui Berlo , preluat din Pânișoară, Ion-Ovidiu. 2004. Comunicare eficientă. Polirom: Iași.
Teorii ale comunicării
Una dintre etapele lucrării de față constă în prezentarea acestor teorii, însă aborbarea nu va fi una exhaustivă, ci va contribui fără doar și poate la îmbogățirea informațiilor cu privire la procesul de comunicare.
Așa cum am arătat în rândurile de mai sus definirea procesului de comunicare face trimiteri la diverse explicații din domenii precum sociologia, psihologia, pedagogia, lingvistica, matematica etc. Acelaș lucru l-au stabilit specialiștii atunci când a venit vorba de aria teoriilor comunicării.
Printre cele mai importante teorii ale comunicării enumerăm : 1.teoria matematică asupra comunicării, 2.teoria cibernetică, 3.teorii structurale și 4. teorii sociologice. (Pânișoară, 2004, pp. 24-36)
Informațiile despre principalele teounii specialiști ca un dezavantaj al modelului, într-ucât se îndepărtează ușor de criteriul de utilitate, acestui model nu i se poate nega rolul pozitiv al cercetării. (Pânișoară, 2004, pp. 20-21)
a- selecatrea conținutului; e- imaginea R; i- prsiunea mediului;
b- presiunea mesajului; f- feed-back-ul R; j- imaginea R asupra mediului.
c- presiunea mediului; g-selecția R;
d- imaginea E; h- efectul;
Fig.2. Adaptarea modelului lui Maletzke, preluat din Pânișoară, Ion-Ovidiu. 2004. Comunicare eficientă. Polirom: Iași.
Pe lângă modelul clasic al comunicării mi-a atras atentia cel propus de David K. Berlo. Alegerea nu este întâmplătoare pentru că modelul propus de acesta numit și SMCR (Sursă, Mesaj, Canal, Receptor) pune accentul pe importanța rolului culturii și sistemului social în care se desfășoară actul de comunicare. (Pânișoară, 2004, p. 19)
Fig.3. Adaptarea modelului SMCR (despre comunicare) al lui Berlo , preluat din Pânișoară, Ion-Ovidiu. 2004. Comunicare eficientă. Polirom: Iași.
Teorii ale comunicării
Una dintre etapele lucrării de față constă în prezentarea acestor teorii, însă aborbarea nu va fi una exhaustivă, ci va contribui fără doar și poate la îmbogățirea informațiilor cu privire la procesul de comunicare.
Așa cum am arătat în rândurile de mai sus definirea procesului de comunicare face trimiteri la diverse explicații din domenii precum sociologia, psihologia, pedagogia, lingvistica, matematica etc. Acelaș lucru l-au stabilit specialiștii atunci când a venit vorba de aria teoriilor comunicării.
Printre cele mai importante teorii ale comunicării enumerăm : 1.teoria matematică asupra comunicării, 2.teoria cibernetică, 3.teorii structurale și 4. teorii sociologice. (Pânișoară, 2004, pp. 24-36)
Informațiile despre principalele teorii ale câmpului comunicațional apar încă din 1948 cînd Claude Shannon și Warren Weaver propun teoria matematică asupra comunicării, cunoscută în literatura de specialitate ca „teoria inginerilor”. Această teorie avea la bază numeroase cercetări și urmărea stabilirea celor mai rapide și sigure mijloace de transmitere a informației. Această teorie explică comunicarea prin două elemente interdependente și anume: zgomotul și redundanța, interdependență ce facilitează procesul decodării informațiilor. Din această teorie a izvorât teoria reducerii incertitudinii, adică indivizii comunică pentru a elimina orice urmă de incertitudine. La o analiză mai atentă a comunicării artistice vom observa că aceasta menține ambiguitatea, aspect ce se definește ca limită a acestei teorii. (Pânișoară, 2004, pp. 24-26)
Teoria cibernetică asupra comunicării pune accentul pe rolul feedback-ului. Teoreticianul Wiener definește feedback-ul astfel : „Când vrem ca o mișcare să urmeze un model dat, diferența dintre acest model și mișcarea efectivă este folosită ca o nouă mărime de intrare, ce silește partea reglată să se miște încât mișcarea efectivă să se apropie cât mai mult de mișcarea trasată. ” (Pânișoară, 2004, p. 26)
O altă idee importantă a teoriei cibernetice o consituie relația sistemul social și feedback-ul. Organizarea socială este definită ca un tot organizat, asemănător individului și este unit prin sisteme de comunicații. În interiorul acestor sisteme se regăsește procesul dinamic al circulației feedback-ului. (Pânișoară, 2004, pp. 26-27)
Cea de-a treia categorie de teorii asupra comunicării este reprezentată de teoriile structurale. Susținătorii acestei teorii sunt lingvistul Ferdinand de Saussure și antropologul Claude Levi- Strauss.
În cazul primului teoretician accentul cade pe limbaj și semne. Limbajul este văzut ca o instituție socială, o activitatea ce aparține indivizilor și este format dintr-un sistem de semne sociale. Acestea din urmă devin obiectivul de studiu al lui Saussure și sunt definite ca un „raport între semnificant (ansamblu sunete) și semnificat (concepte). ” (Pânișoară, 2004, pp. 28-29)
Influențat de perspectiva lingviștilor asupra comunicării, Levi-Strauss analizează limbajul ca pe un mecanism însușit de indivizi prin intermediul procesului de învățare, mecanism ce există înaintea acestora. Apare în discuție importanța experienței generale în procesul comunicării: „lărgirea unei experiențe particulare la dimensiunile unei experiențe generale (…) care să devină, chiar prin aceasta, accesibilă ca experiență oamenilor din altă țară sau altă epocă ”. (Pânișoară, 2004, p. 30)
Domeniul de studiu principal al lui Levi-Strauss îl constituie antropologia, mai exact studiul popoarelor primitive : „dacă a impune forme unui conținut și dacă aceste forme sunt fundamental aceleași pentru toate spiritele vechi și moderne, primitive și civilizate (…), este necesar și suficient să se ajungă ajungă la structura inconștientă, subiacentă fiecărei instituții și alte obiceiuri” (Strauss, 1978, p. 32)
Acelaș autor leagă analiza procesului de comunicare de sistemul miturilor la poparele primitive. Astfel reușește să explice că însuși mitul este un limbaj aparte, ale căruri sens „reușește să decoleze, dacă se poate spune așa, de pe fundamentul lingvistic de la care a pornit ”. (Strauss, 1978, p. 252)
Noutatea modelului comunicării la Strauss constă în tipologia relațiilor și anume: mutualitate, reciprocitate, dreptul și obligația: „În realitate, sistemul atitudinilor elemenatre cuprinde cel puțin patru termeni: o atitudine de afecțiune, de tandrețe și de spontaneitate ; o atitudine care rezultă din schimbul reciproc de prestații si contraprestații; iar pe deasupra acestor relații bilaterale mai cuprinde două realții unilaterale, una corespunzând atitudinii creditorului, cealaltă, aceleia a debitorului. ” (Strauss, 1978, p. 65)
Teoriile sociologice ocupă un loc important în abordarea procesului și mecanismelor de comunicare. Astfel că principalele curente sociologice ce au dezbătut această temă sunt: interacționismul simbolic, etnometodologia, etnografia comunicării, teoria comunicării din perspectiva teoriilor învățării și comunicării organizaționale.
Pentru Herbert Blumer, reprezentant al Școalii de la Chicago, viața socială este plină de semnificații, iar indivizii comunică printr-un proces de improvizație permanentă. Pentru acesta, comunicarea este creativă și determină influențarea individului pe sine, dar și a altora. (Pânișoară, 2004, p. 31)
Reprezentantul de seamă al interacționalismului simbolic, Erving Goffman, descrie conceptul de comunicare prin prisma interacțiunilor bazate pe ritualuri. Pentru a avea o comunicare pozitivă- afirmă autorul- trebuie să există patru reguli fundamentale și anume: regula angajării, reciprocității, de selectare a temelor și de compensare. Pentru a înțelege mai bine aceste reguli, ar fi de preferat să luăm aminte la următoarea ideea a autorului, atât de actuală și astăzi: „ Astfel, un conviv care rămâne tăcut la masă face audiența să se simtă prost (regula angajării), o mână întinsă solicită o altă mînă întinsă (regula reciprocității), nu vorbim de funie în casa spânzuratului (regula de selectare a temelor), când dorim să trecem înaintea cuiva , îi prezentăm, prezentiv, scuzele noastre (ritual de compensare). ” (Pânișoară, 2004, pp. 30-31)
Din perspectiva etnometodologiei, studiul comunicării este chiar studiul activităților indivizilor. Mai mult decât atât exprimarea dintre două persoane reprezintă- în viziunea lui Harold Garfinkel- o tipologie esențială de organizare socială. Oamenii comunică între ei, iar cuvintele au o simbolistică, apartin unui context. Din această viziune rezultă o interdependență între limbaj și context și anume : „ oamnii refuză să-și permită unul altuia să înțeleagă <<ceea ce este cu adevărat exprimă în acest mod>> ; fiecare anticipă că ceilalți vor înțelege contextualitatea exprimărilor (…)” În concluzie cuvintele sunt acele „proprietăți logice, expresii indexicale și a altor acțiuni practice ca fiind realizări contingente ale unor practici organizate și sinuoase ale vieții de zi cu zi. ” (Pânișoară, 2004, pp. 32-33)
Adepții etnografiei comunicării descriu comunicarea interpersonală ca pe un important fenomen cultural. La acest nivel comunicarea face referire la formele comunicării tuturor participanților, la orice tip de comportament și obiect integrant procesului de comunicare. Tot aceștia sunt cei care propun modelul „speaking” ce cuprinde următoarele 8 elemente: cadrul fizic și psihologic; participanții (nu doar emițătorul și receptorul); finalitățile; acte; tonalitatea; instrumentele; normele și genul. (Pânișoară, 2004, p. 33)
Principiile și funcțiile comunicării
Consider că discuția despre conceptul de comunicare nu trebuie să se oprească doar la stabilirea definițiilor, caracteristicilor și teoriile asupra comunicării. Este necesar de identificat și descris principalele funcții și principii regăsite în literatura de specialitate.
Funcții
Într-ucât , comunicarea se regăsește la nivelul tuturor proceselor sociale, principalele funcții – stabilite de autorii T.K. Gamble și M. Gamble (1993) – sunt cele de :
înțelegere și cunoaștere : se referă la cunoașterea de sine și a celorlați
favorizează apariția relaționărilor consistente cu ceilalți : oamenii au nevoie de comunicare și de relaționare; prin relaționare reușim să comunicăm celorlalți propria realitate cu tot cu simboluri; în mod colateral, putem spune, apare și funcția de socializare a persoanei.
influențarea și persuasiunea prin comunicare : în paralel apar aspectele legate de colaborare și efort comun, aspecte generate de comunicare în procesul interacțiunii umane. (Pânișoară, 2004, p. 36)
Comunicarea poate cuprinde mai multe tipologii. Însă, atunci când facem referire la comunicarea interpersonală, funcțiile comunicării sunt aproximativ asemănătoare. Conform lucrării Dictionnaire actuel de l'éducation (Legendre, 1993) comunicarea are următoarele funcții: expresivă, tranzacțională, informativă, conativă, persuasivă, regulatorie și ludică. (vezi fig. 4 de mai jos).
Fig.4. Modelul comunicării lui Britton, preluat din Păuș, Viorica Aura, 2006. Comunicare și resurse umane. Polirom:Iași.
Studiile despre comunicare pun în discuție și analiza principiilor comunicării, analiză ce este considerată de specialiști ca fiind o extindere a înțelesurilor funcțiilor procesului comunicațional. Literatura de specialitate consemnează mai multe tipologii ale principiilor comunicări, însă înțelesurile comune pot fi rezumate astfel:
comunicarea este inevitabilă și ireversibilă, chiar și atunci când dorim să nu comunicăm ceva altei persoane;
comunicarea este un proces dinamic și nu unul static, elementele sale aflându-se în interdependență;
comunicarea este un proces circular și are la bază principiul continuității: exemplul în acest caz poate fi cel al unui student dezinteresat de cursul la care participă și al profesorului care nu a pregătit un curs atractiv;
comunicarea se referă la dimensiunea conținutului și a relaționărilor: să luăm următoarea situație; un băiat îi comunică unei fete să se întâlnească după program într-un anumit local; conținutul devine „ne vedem la ora X”, iar relaționarea constă în adresarea mesajului de către un șef unui subordonat;
comunicarea presupune o sumă de factori verbali, nonverbali, de context; aceștia pot fi în armonie sau nu;
comunicarea este simetrică și complementară; doi oameni care comunică pot avea un comportament asemănător sau nu; indiferent de ce tip vorbim, specilialiștii au ajuns la concluzia confirm căreia ambele comportamente favorizează îmbunătățirea comunicarii și interacțiunii. (Pânișoară, 2004, p. 36)
COMUNICAREA MEDIATICĂ ȘI DE MASĂ
Așa cum am arătat în fragmentele de mai sus societatea contemporană este o societate predominant informațională. Această societate aflată în plin progres dezvoltă numeroase forme de comunicare la nivel global, printre care și comunicarea mediatică și de masă. Analiza acestora completează tabloul înțelegerii fenomenului social numit Facebook.
Există posibilitatea ca la o analiză superficială cei doi termeni amintiți mai sus să fie definiți ca fiind asemănători. Iată cum explică literatura de specialitate opoziția dintre aceștia. Comunicarea de masă se realizează prin intermediul mijloacelor de comunicare, iar comunicarea mediatică prin intermediul media. Comunicarea de masă este parte integrantă a celei mediatice. Exemplul următor este edificator în întelegerea acestei distincții. Dacă o persoană comunică prin intermediul telefonului, prin email etc. atunci putem vorbi despre comunicarea mediatică, într-ucât telefonul este un mijloc informal de comunicare. Comunicarea prin intermediul televizorului este socotită drept comunicare și de masă și mediatică. (Pânișoară, 2004, p. 12)
Comunicarea de masă are un un grad mare de generalitate. Pentru a înțelege mai bine acest lucru am realizat o clasificare a tipurilor de comunicare din care rezultă rolul și gradul de generalitate al fiecărui tip. (vezi fig. 5)
A comunicare
de masă,
comunicare mediatică
comunicarea organizațională
B comunicarea în grup sau asociație
comunicarea în familie
comunicarea interpesonală
C comunicarea intrapersonală
Fig. 5. Piramida clasificării comunicării, model adaptat de la McQuail (2007), preluat din Balaban, Delia, 2009. Comunicare mediatică. Tritonic:București, p. 15.
Cercetarea mediatică- spun specialiștii- este o cercetare ce înceracă să răspundă la un set de întrebări. Explicarea acestora poate fi înțeleasă și prin figura de mai jos. Astfel că :
întrebarea cine ? oferă răspunsuri despre comunicator;
întrebarea ce ? dezvăluie analiza mesajului; acesta este legat de cercetarea media prin intemediul unui canal de comunicație;
întrebarea cui ? pune accentul pe descrierea utilizatorilor media;
și întrebarea ce efect ? se referă bineînțeles la efectele comunicării mediatice. (Balaban, 2009, p.10)
comunicator canal receptor
(emițător) publicul țintă
moderator, jurnalist mesaj: divertisment
funțional și non-funcțional
Feed-back- rating, scrisori, emailuridin partea
cititorilor/ ascultătorilor/ telespectatprilor, postări pe forumuri
Fig.6. Procesul comunicării mediatice din perspectiva lui Laswell, preluat din Balaban, Delia, 2009. Comunicare mediatică. Triton:București, p. 11.
În concepția cercetătorului Gerhard Maletzke comunicarea de masă cuprinde procese din domeniul media și anume: presă, film, radio, televiziuneși are următoarele forme: directă-indirectă, bilaterală-unilaterală, privată-publică. (Balaban, 2009, p.13)
Ca o scurtă concluzie putem spune că elementele comunicării de masă sunt asemănătoare cu cele ale comunicării interpersonale. Diferența se referă în principiu la modalitatea de comunicare. Astfel că în comunicarea de masă comunicatorul nu are contact direct cu persoana cu care comunică, iar feedback-ul se instalează indirect prin intermediul altor media. (Balaban, 2009, p.11)
MEDIA ÎN SECOLUL AL XXI-LEA: DEFINIȚII, TRĂSĂTURI ȘI CLASIFICARE
Consider că fenomul numit Facebook poate fi catalogat drept un mecanism de comunicare specific mediei digitale. De aceea o altă etapă a demersului teoretic îl constituie analiza propriu-zisă a mediei în zilele noastre. Mai întâi voi prezenta succint definițiile și trăsăturile conceptului de media, iar apoi voi stabili care sunt tipurile de media.
În viziunea cercetătorului elevețian Ulrich Saxer media înseamnă acele „sisteme instituționale crete în jurul unor canale de comunicare cu posibilități de transmitere specifice”. Mai pe larg , acelaș autor, oferă următoarele înțelesuri termenului de media și anume:
media reprezintă acele sisteme de transport a unor sisteme de semne;
media ca organizații complexe, organizații ce urmăresc producerea și împărtășirea unor conținuturi media;
media văzută ca o instituție ce reușește să influențeze într-un fel sau altul practicile comunicaționale ale societății. (Balaban, 2009, pp.19-20)
McQuail (1994, p.2) sintetizează foarte bine sensurile termenului de media. Aceasta- spune autorul- generează puterea în sensul ei general, ne ajută să determinăm și influențăm pe cei din jurul nostru, să înțelegem care este realitatea socială și de ce nu este „cheia” către celebritate.
(Balaban, 2009, p. 20).
Trasăm o altă linie a analizei și ajungem la clasificarea mediei. Aceasta este primară, secundară și terțiară. Figura de mai jos ușurează într-un fel sau altul procesul de înțelegere al termenului de media. (Balaban, 2009, p. 20)
ME
Fig.7. Adapatarea modelului asupra tipologiei mediei a lui Pross, preluat din Balaban, Delia, 2009. Comunicare mediatică. Triton:București, p.20.
De asemenea exită trei unghiuri diferite de a descrie comunicarea mediatică. Primul se referă la faptul că media reflectă acele canale de transmitere a unor mesaje. La acest nivel este important de văzut relația dintre realitate denumită de Peter Ludes și „realite prefilmique” și realitatea generată de mesajele media. Al doilea sens este dat de viziunea publicului aflat înttr-un grup eterogen asupra mesajului mediatic. Și nu în ulitmul rând autorul stabilește tipologia termenului în funcție de „identificarae și interpretarea ideilor, a temelor, a sistemelor de valori, a ideologiilor, a patternurilor narative și comportamentale, a genurilor media prezente în conținutul media.”(Balaban, 2009, p. 22)
Pentru a întării afirmațiile din fragmentele anterioare trebuie descrise tipurile de media. Cele mai cunoscute sunt: cartea, ziarul, filmul, radioul și televiziunea, internetul și media digitale. (Balaban, 2009, p.64)
Tabelul 1. Tipurile de media, model preluat din Balaban, Delia, 2009. Comunicare mediatică. Triton:Bucureșt, p.64.
Lucrarea de față va pune accentul pe rolul internetului și mediei digitale denumită generic și new media. Semnul egalității dintre societatea informațională (procese, mecanisme, instrumente de comunicare) și viața indivizilor întărește argumentația lucrării de față, conform căreia indivizii încep să „trăiască” din ce în mai mult într-o comunitate virtuală. Pentru a înțelege mai bine conceptul din urmă menționat, trebuie cercetate procesele, mecanismele și instrumentele de comunicare specifice „comunicării secolului al XXI-LEA”. În acest subcapitol, analiza, însă, se va opri, pentru moment la conceptualizarea celui mai ultilizat mijloc de comunicare și anume internetul.
Bryan Pfaffenberger și David Wall în lurarea „Dicționar calculatoare &Internet” (1997, p. 294 ) definesc internetul astfel: „un sistem mondial de rețele de calculatoare interconectate, care înlesnește serviciile de comunicare a datelor cum ar fi deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, transferul de fișiere, poștă electronică și grupurile de discuție. ”
Tot specialiștii de IT&C sunt cei care descriu internetul ca pe un ansamblu de rețele locale (LAN) ce au la bază un protocol de comunicație comun. Apărut inițial pentru a fi folosit în instituțiile militare, interenetul este folosit în prezent de toate marile companii, iar la nivel global sunt peste 200 de milioane de utilizatori, număr ce crește în fiecare lună cu aproximativ un milion de utilizatori.(Pfaffenberger și Wall, 1997, p. 294 )
1.2.1.4. TEORIA EXPLICATIVĂ A EFECTELOR COMUNICĂRII DE MASĂ
Discuția despre teoria explicării efectelor comunicării de masă nu este o simplă enumerare de termeni, ci mai degrabă se constrituie într-un demers teoretic complex și diversificat. În consecință această teorie este analizată din prisma a trei elemente distincte și anume:
fluxul comunicării în doi pași
transmiterea informației și a inovației
analiza rețelelor de comunicare.
Fluxul comunicării în doi pași
Conform acestei teorii media este cea care acționează în mod direct asupra publicului și indirect prin liderii de opinie. (vezi figura 8)
Sociologul american Robert King Merton identifică prin studiul Rovers două tipuri de lideri: locals și cosmopolitans. Primii sunt indivizii care folosesc media locală și sunt încă locuiesc și depind de locul de unde s-au născut. Așa cum este de așteptat, cosmopolitans, sunt liderii care folosesc informația națională și internațională. (Balaban, 2009, p.107)
idei
lideri de opinie
receptorii de opinie
Fig. 8. Modelul fluxului în doi pași al lui Bonfadelli (2004), preluat din Balaban, Delia, 2009. Comunicare mediatică. Triton:București, p.106.
De asemenea aceeași teorie susține ideea conform căreia indivizii își desfășoară activitatea în grupuri sociale, iar răspunsurile la mesajele media sunt afectate de reacțiile sociale. În această situație comunicarea media se desfășoară prin două procese și anume: de receptare și atenție și de răspuns. Figura de mai jos oferă un răspuns concis a ceea ce am enunțat anterior. (Balaban, 2009, p.106)
Comun
Fig. 9. Modelul fluxului în doi pași al lui Bonfadelli (2004), preluat din Balaban, Delia, 2009. Comunicare mediatică. Triton:București, p.107.
Transmiterea informației și a inovației
Comunicarea – afirmă Everett Roger (2008, p. 24)- este condiționată de natura informațiilor, pe care le denumește simbolic major events și minor events. În funcție de natura informației, difuzarea mesajelor (spre exemplul atentatele din 11 septembrie) influențează stabilirea tipului comunicării (interpersonale sau prin media). Locul liderilor este preluat în acest model de către informația sub formă de știri, iar indivizii se grupează în trei mari categorii: 1. inovatorii însuși (doar 5% din populație), 2. cei care adoptă timpuriu inovația (earlier adopters)și 3. later adopters (cei care adoptă ultimii inovația ). De asemenea inovația parcurge următoarele etape: persuasiunea asupra relevanței inovației- faza de decizie- implementarea inovației- și confirmarea rzultatelor. (Balaban, 2009, p.109-110)
Analiza rețelelor de comunicare
Rețele de comunicare se referă la relațiile dintre receptori. Mai general putem discuta de relațiile sociale în jurul unui individ, de cele din interiorul unui grup social sau a unui organizații sociale. Rețelele de comunicare – susțin autorii Granovetter, Weimann și Jackel (2008, p. 138)- crează opinii și transmit noutatea. La acest nivel intră în acțiune rolul liderilor de opinie (centrals și marginals).(Balaban, 2009, pp.110-112)
Analiza rețelelor de comunicare nu poate fi redusă la o simplă enumerare de elemente și aspecte. Însă un lucru este sigur. Gradul de aplicabilitate al retelelor de comunicare se explică prin apariția pe de o parte a internetului și a numărului ridicat de utilizatori, iar pe de altă parte prin popularitatea rețelelor de socializare precum: myspace, twitter, hi5, facebook, youtube ș.a.m.d. (Balaban, 2009, p. 113)
1.2.1.5. OPINIA PUBLICĂ, NEW MEDIA ȘI TREND-UL REȚELELOR DE COMUNICARE
Discuția despre era mediei digitale denumită generic și new media am abordat-o mai pe larg în subcapitolele anterioare. Însă pentru a înțelege popularitatea, succesul unor rețele de comunicare/ rețele de socializare (din care fac parte și blogurile, iar Facebook-ul și nu numai reprezintă un astfel de blog personal în care predomină comunicarea virtuală;) trebuie reluată analiza acestui tip de media.
Popularitatea rețelelor de comunicare, din care fac parte și blogurile, ne ajută în acelaș timp să înțelegem un alt termen important și anume cel de sferă publică sau opinie publică. Fără doar și poate descrierea mecanismele rețelelor de comunicare/socializare nu poate fi plasată în afara procesului de cercetare a termenului mai sus menționat.
Interdependența dintre sfera publică și rețele de comunicare nu este una întâmplătoare ci este inevitabilă. Teoreticianul Habermans (1992, p.436) definește sfera publică ca pe o comunicarea a unei opinii bazate pe anumite teme : „rețea utilizată pentru comunicarea unor conținuturi și reluări de poziție, cu alte a unor opinii; în cadrul procesului de constituire a opiniei publice, fluxurile comunicaționale sunt astfel filtrate încît se constituie anumite concentrări tematice. ”(Balaban, 2009, p. 148)
Funcțiile opiniei publice, model realizat de cercetătorul Friedhelm Neighardt (1994, p.8) se referă la funcția de asigurare a transparenței, de validare și funcția de orientare. (Balaban, 2009, p. 148)
Aceste funcții pot fi explicate prin următoarea idee: în cadrul procesului comunicațional, opinia publică este cea care trebuie să accepte grupurile, temele (exp.cele axate pe un anumit subiect pe rețele de socializare), opinii relevante (exp. importanța susținerii unor campanii de promovare a culturii prin intermediul rețelelor de comunicare; ) pentru societate.
Plecând de la distincția realizată în 1992 de sociologul Ferdinand Tonnies există două tipuri de opinie și anume: opinia public exprimată și opinia publică. Aceasta din urmă „este expresia voinței indivizilor, reprezintă un act al puterii sociale și nu un simplu act intelectual”. De asemenea media este cea care poate asigura reproducerea și structurarea opiniei publice. (Balaban, 2009, p. 149). Figura de mai jos sintetitează într-un mod concis ideea mai sus afirmată.
Fig.10. Modelul opiniei publice după Luhmann (1996), preluat din Balaban, Delia, 2009. Comunicare mediatică. Triton:București, p.154.
În concepția cercetătorului Faulstich (2002, pp. 219-220) sfera publică este de mai multe tipuri:
sfera personală: primul nivel al sferei; dacă vorbim despre o persoană publică distincția dintre public și privat este mai greu de realizat;
sfera publică situativă: adică situațiile neplanificate;
sfera publică profesională: spațiul de interacțiune la locul de muncă;
sfera publică de grup instituționalizat: spațiul cultural al unor instituții: biserica, partidele politice;
sfera publică a timpului liber: teatru, film;
sfera publică mediatică: se referă la mass-media;
sfera publică culturală: spații culturale naționale sau regionale (români, englezi; moldovean, ardelan etc.)
sfera publică globală: formată din rețele de comunicare globale. (Balaban, 2009, p. 158)
Oamenii care comunică în sfera publică mediatică se împart în trei mari categorii și anume: purtătorul de cuvânt, mijlocitorul și publicul. (Balaban, 2009, p. 159)
Când comunicarea se realizează strict prin evidența unui blog, purtătorul de cuvânt și mijlocitorul pot fi reprezentați de specialiști din diverse domenii (bloguri din domeniul economiei, sănătății, educației etc.) sau nu. În acelaș timp publicul nu trebuie să fie neapărat specialist într-un din domeniile enumerate anterior. Dimpotrivă oricine poate ține evidenta unui blog, atâta timp cât are ceva cu adevarat semnificativ de comunicat.
New media și trendul rețelelor de comunicare
În societatea contemporană, opinia publică este preponderent digitală. Mai bine spus new media transformă publicul, de la statutul de receptor la cel de emițător, comunicator, iar comportamentul media devine ceea ce specialiștii numesc consumer (user) generated content. (Balaban, 2009, pp. 161-162)
Cele mai cunoscute exemple de bloguri ale societății contemporane sunt: myspace, twitter, hi5, facebook, youtube ș.a.m.d. Acest capitol urmărește în primul rând să clarifice înțelesurile termenului de blog și în al doilea rând să prezinte pe scurt cele mai de succes tipuri de bloguri existente în prezent al nivel global.
1. Rolul blogurilor
Rolul blogurilor a devenit din ce în ce mai evident în zilele noastre. Oricine poate utiliza acest tip de „motor” de comunicare, și aproape orice se poate transmite prin intermediul acestora : informație, opinie din diverse domenii (cultura, artă, politică etc.)
Blogurile sunt cele care contribuie la actualizarea realității, la inovația comunicării și în cele din urmă la facilitarea desfășurării activităților indivizilor (exp. promovarea unor produse materiale și comercializarea acestora)
În funcție de rolul acestora blogurile pot fi :
bloguri personale: prin intermediul căruia o persoană îți exprimă propriile gânduri și sentimente, interacțioează cu alte persoane;
bloguri instituțioanle: numeroase companii multinațioanale dețin bloguri de prezentare a activității; de asemenea cecetările asupra comunicării politice evidențiază rolul din ce în ce mai evident al blogului pentru campaniile electorale din SUA(Balaban, 2009, p. 162) ;
bloguri ce aparțin unor anumite domenii : economie, politică, sănătate, jurnalism, domeniu social ș.a.m.d.;
bloguri comerciale: anumite persoane, firme de la nivel național și internațional își comercializează și distribuie propriile bunuri și produse materiale prin intermediul blogurilor;
bloguri de socializare: binecunoscutele rețele de comunicare atât de prezente în perioada contemporană în viața indivizilor: myspace, twitter, hi5, facebook, youtube.
Avantajele și limitele comunicării prin intermediul blogurilor
Comunicarea prin intermediul blogurilor este facilitată, fără doar și poate, de internet. În sensul său general, internetul, permite o comunicare de tip one to one, one to many și many o many. Primul tip este specific comunicării prin emailuri, cel de-al doilea este specific comunicării clasice bazate pe apariția internetului și ultimul tip reflectă viteza de transmitere a informațiilor (de oriunde s-ar afla individul) și noutatea mijloacelor tehnice (exp. transmisiuni live).
Ca și limite ale utilizării blogurilor enumerăm:
lipsa transparenței și a orientării în unele cazuri când unele pagini sunt mai mult sau ami putin accesate;
accesul la internet este condiționat de grupuri socio-demografice (America versus Africa), de numite cunoștiințe tehnice;
lipsa credibilității: multe din informațiile transmise prin intermediul blogurilor pot fi false sau parțial false; specialiștii recomandă verificarea informațiilor din mai multe susrse; din fericire site-urile mediei clasice încearcă să atingă și să mențină acest nivel;
lipsa autenticității: prin opțiunea on-line un individ se poate da drept oricine și poate spune orice, fără a se putea verifica realitatea propriei vieții personale, emoționale etc. (Balaban, 2009, pp. 162-163).
Myspace, twitter, hi5, facebook reprezintă forma modernă a blogurilor. Ele eu la bază principiul socializării, interacțiunii sociale și utilizează mijloace audio-vizuale moderne de comunicare, pe care la reactualizează permanent: diverse imagini, fotografii, filmulețe video etc. În rândurile de mai jos voi descrie cele mai populare mijloace de comunicare ale new mediei.
Conform site-ului Wikipedia myspace reprezintă unul din componentele mediei digitale. Acest site este un site social binecunoscut ce a apărut mai întâi în Beverly Hills, California, SUA. El poate fi sintetizat ca o rețea internațională de prieteni, profiluri personale, bloguri, grupuri, fotografii, muzică și videoclipuri.
În consemnarea „Ce este twitter ? (tutorial pentru începători)” autorul Andrei Basoc (2008) definește astfel twitter-ul: „ retea socială gratuită și de microblogging (mesaje scurte sub 200 de caractere) care îți permite să trimiți update-uri despre activitatea ta către rețeaua de prieteni. Aceste update-uri sunt postate pe pagina proprie, și ajung la cei care te “urmăresc”.”
În cazul youtube-ului publicul devine singurul și propriul producător și distribuitor media (Balaban, 2009, p. 162), ce presupune încărcarea și descărcarea de filmulețe video, videoclipuri, fotografii, muzică etc.
Indiferent de rolul îndeplinit de un anumit blog, nu poate fi neglijată ideea conform căreia, blogul are prin natura sa rolul de a comunica ceva.
1.2.2. ANALIZA CONCEPTULUI DE SOCIALIZARE
1.2.2.1. DEFINIȚII ȘI SEMNIFICAȚII GENERALE
Consider că cercetarea teoretică a lucrării de față nu este completă dacă se omite studiul termenului de socializare. Voi încerca să descriu concret și concis acest termen, surprizând principalele direcții de analiză, așa cum a fost gândite de specialiști (sociologi, psihologi, lingiști, etc.)
Pentru început direcția de cercetare teoretică va surprinde definițiile și semnificațiile conceptului. Apoi voi încerca să stabilesc care este conexiunea dintre procesul de socializare și new media sau media digitală.
Literatura de specialitate consemnează o multitudine de definiții și caracteristici ale conceptului de socializare. Cunoaștem cu toții linia generală de definire a socializării. Socializăm încă de când ne naștem, iar acest proces continuă de-a lungul vieții individului.
Astfel că renumitul sociolog britanic Anthony Giddens în lucrarea „Sociologie” (2001, p.33) stabilește caracterul de continuitate a procesului de socializare și oferă pentru început următoarea definiție a socializării: „ procesul prin care copilul neajutorat devine treptat o persoană conștientă de sine, inteligentă, integrată în tipul de cultură în care s-a născut….Chiar și nou-născutul are necesități sau exigențe care afectează comportamentul celor responsabili cu grija sa: de la naștere, copilul este o ființă activă”.
Tot acesta afirmă că socializarea este procesul care leagă generațiile între ele și presupune un anumit proces de învățare și adaptare pe tot parcursul vieții unui individ. De exemplu- spune sociologul –, nașterea unui copil determină învățarea și adaptarea părinților la procesul de creștere și educație pe care îl vor impune acestuia. (Giddens, 2001, p.34)
Socializarea transformă organismul biologic într-o ființă socială, capabilă să interacționeze cu altele. Mai exact individul deprinde cunoștiințe, valori, atitudini, comportamente relevante pentru viața socială. De asemenea este condiționată și de factori externi precum mediul și cultura. (Mihăilescu, 2003, p.84)
1.Teoriile procesului de socializare
Diversitatea cercetării termenului de socializare cuprinde și prezentarea teoriilor explicative ale acestui proces. În viziunea lui Ioan Mihăilescu (2003, p.84 ) cele mai importante sunt teoria învățării și teoria dezvoltării cognitive. Această abordare este preponderent psihosocială. Cei care au formulat aceste teorii sunt nume marcante în domeniul pshihoanalizei (Sigmund Freud), psihologiei (Jean Piaget), dar și din domeniul sociologiei, psihologiei sociale (George Herbert Mead).
Teoria învățării
În lucrarea „Sociologie generala. Capitolul 2. Procesul de socializare” Ioan Mihăilescu (2003, p.84) definește învățarea ca o schimbare permanentă a comportamentului bazat pe experiențe. Învățarea apare prin reevaluarea, păstrarea sau eliminarea vechilor cunoștiințe, dar și prin adăugarea altora noi. Deci teoria învățării, concluzionează sociologul român, înseamnă determinarea și evaluarea comportamentelor altor indivizi.
În ceea ce privește dimensiunea determinantă a învățării, literatura de specialitate, amintește de trei tipuri de învățare: prin condiționare operantă, prin întărire (dresaj) și prin observație. Individul învață din propriile experințe din trecut, dar în acelaș timp din observația celor din jur (folosirea simbolurilor în conștientizarea experiențelor; comunicarea cu alții). (Mihăilescu, 2003, pp.84-85)
Teoriile dezvoltării cognitive
Scopul primordial al descrierii acestei teorii, este acela de a oferii o prezentare concisă și exactă a teoriei , din perspectiva următorilor cercetători: Sigmund Freud, G.H. Mead și Jean Piaget.
Psihanalistul neamț Sigmund Freud este unul dintre cercetătorii preocupați de teoria dezvoltării copilului. Acesta susține că în procesul dezvoltării cognitive este importantă învățarea compensării acțiunilor și rezultatelor din mediu cu aspirațiile inconștientului. (Giddens, 2001, p.53)
În viziunea lui G.H. Mead copilul înțelege că este un agent separat prin observarea comportamentelor altora față de propria persoană. Odată ce participă la jocurile organizate, copilul, învață să înțeleagă „celălaltul generalizat”, adică valorile generale ale societății și regulile culturale.
Și nu în ultimul rând, renumitul psiholog elvețian Jean Piaget, identifică mai multe etape în dezvoltarea cognitivă a copilului și anume:
senzoriomotorie (până la vârsta de 2 ani);
preoperațonală (2-6 ani)- reprezentarea lucrurilor în mintea sa;
concret operațioanlă (6-12 ani);
formal operațională (de la 12 ani până la vârsta de adult)(Mihăilescu, 2003, pp.85-86).
Generalizând teoria- Giddens consideră că – fiecare stadiu presupune obținerea de noi deprinderi cognitive cu o singură condiție. Acesta trebuie să culmineze cu succesul stadiului anterior. De asemenea aceste stadii sunt fără doar și poate trăsături generale de socializare. (Giddens, 2001, p.53)
Aceste teorii sunt asemănătoare și fiecare dintre ele prezintă într-un fel sau altul anumite limite. Însă ceea ce trebuie reținut este faptul că socializarea favorizează interacțiunea, transformarea bebelușului într-o ființă conștientă de sine, dar și de cultura în care își desfășoară viața.
2. Tpuri de socializare
Literatura de specialitate consemnează mai multe forme și criterii de clasificarea a procesului de socializare.
Ioan Mihăilescu (2003, pp. 86-87) a clasificat procesul socializării astfel:
socializarea primară : primii ani ai copilului, când acesta participă la viața socială și ăși formează eul;
socializarea continuă: continuarea socializării primare; se bazează pe elemente realiste;
socializarea anticipativă: prin intermediul familiei, școli, cursuri calificare, recalificare;
resocializarea: învățarea unor noi roluri și renunțarea la cele anterioare.
Acestor tipuri li se adaugă și termenul de resocializare radicală. Acest concept a fost dezvoltat și analizat de Erwing Goffman în descrierea sa despre instituțiile totalitare. Fie că este forma de mănăstiri, penitenciare sau servicii militare, indivizii sunt izolați de restul societății în care au trăit, iar comportamentele lor sunt atent supravegheate. (Mihăilescu, 2003, p. 87)
În funcție de grupurile și mediile sociale în care se desfășoară activitatea, socializarea poate fi împărțită în socializare pozitivă-concordantă, pozitivă- discordantă, negativă-concordantă și negativă-disconrdantă. (Mihăilescu, 2003, pp. 87- 88)
Pentru a înțelege mai bine modelul clasificării propus de socioloul Mihăileanu am realizat figura de mai jos.
a. b
Norme,
valori esențiale norme,
valori particulare
I. II. III. IV.
Fig. 11. Adapatarea modelului de clasificare a socializării a lui Mihăilescu , prelaut din „Sociologie generala. Capitolul 2. Procesul de socializare”, 2003. Polirom:Iași, p. 87.
Unul dintre cele mai importante etape ale analizei proceului de socializare constă în identificarea și definirea principalilor agenți socializatori. Literatura de specialitate reține următorii agenți :
familia: principalul agent al socializării; contribuie la formarea personalității individului; criteriul socio-profesional al unei familii, mediul de rezindență (sat/oraș), nivelul de educație al membrilor familiei etc. influențează tipul socializării; în cadrul familiei funcționează criteriul imitației de rol (mai evident în societățile tradiționale decât în zilele noastre) (Mihăilescu, 2003, pp. 88- 89);
grupurile-pereche: indivizii cu aceeași vârstă ; întâlnită în perioada copilăriei și adolescenței; sunt spontane, necenzurate; (Mihăilescu, 2003, pp. 89- 90);
școala: agent socializator complex; cuprinde informații, calificări, valori, norme; presupune competiția între elevi și complicitatea acestora față de profesori (modelul școlii europene); disciplină, conformism și autoritatea profesorului (modelul școlii românești, actual chiar și în zilele noastre) (Mihăilescu, 2003, p.90);
mijloacele de comunicare în masă: specifice societăților dezvoltate și societăților informaționale; Mihăilescu (2003, p.91) vorbește despre elementele tradiționale de comunicare (radio, tv, filme, ziare, reviste, afișe) cu funcție de socializare; pe lângă acestea mai există și rețele de comunicare intermediate cu ajutorul internetului; ambele au efecte pozitive sau negative, în funcție de natura mesajului, dar această discuție a fost dezbătută mai pe larg în subcapitolul anterior.
1.2.2.2. NOUA ERĂ A SOCIALIZĂRII
Societatea contemporană devenită societate informațională cu sensuri depline, mă determină să afirm faptul că, procesul de socializare este complex, și fundamental diferit de cel din societatea anterioară.
Progresul tehnologic, abundența informațiilor și viteza de promovarea a inovațiilor sunt doar câteva dintre premisele transformării procesului de socializare în zilele noastre.
Dar cum putem înțelege această transformare a socializării? Mai „simt” indivizii nevoia de socializare? Care sunt formele predominante ale socializării?Ce efecte produce noua eră a socializării? Răspunsurile la aceste întrebări vor face „lumină” în cazul fenomenului social numit Facebook și nu numai, temă pe care o voi aborda în capitolul viitor.
Orice cercetător, fie el și sociolog, poate constata că în prezent, procesul socializării este mai puternic influențat de factorii externi individului. Aceștia din urmă se constituie în mare majoritate din noile mijloace de comunicare digitală.
Cu toate acestea, socializarea își păstrează etapele, în schimb aceasta se manifestează prin intermediul altor instrumente socializatoare. În prezent, indivizii nu „sar” peste socializarea primară, continuă, anticipativă. Să luăm un exemplu concret. Orice familie are o anumită „cultură” pe care o transmite membrilor acesteia. Dacă părinții au acces la media digitală, atunci și copii, vor învăța, încă din primii ani de viață, să joace diverse jocuri, să desene, să cânte, să danseze cu ajutorul calculatorului. Acest lucru nu înseamnă că trebuie negat în totalitate menținerea rolului de soacializare al părinților și al altor membrii ai familiei.
Odată cu trecerea anilor socializarea prin joc va fi înlocuită de socializarea prin mijloace de comunicare în masă. Tot mai mulți dintre aceștia sunt lăsați ore întregi în fața televizorului și al calculatorului și de cele mai multe ori acest lucru are un efect negativ asupra dezvoltării personalității. Astfel că vor dobândi informații eronate, nu vor reușii să se descopere pe sine, vor imita comportamentele altora. Experineța personală mă face să mă întreb câți copii utilizează în prezent o anumită rețea de comunicare (messenger, email, hi5, twitter, myspace, facebook etc.)? Probabil că destul de mulți, dar nu putem să-i acuză pentru că de la adulți pornește totul. Ar fi indicat ca aceștia să impună niște limite decente atunci când își educă proprii copii.
Indivizii nu pot trăi fără mijloacele de comunicare în masă ; nu pentru că nu ar putea, dar sunt nevoiți. Viața profesională și personală se învârt în jurul mijloacelor de comunicare digitală: internetul și rețele de comunicare. Acestea din urmă îi ajută să se exprime, să gândească, să fie în pas cu noutățile.Cu toate acestea, cred specialiștii, mulți dintre utilizatori își crează o nouă imagine a personalității, dedublând-o prin aspecte „mai frumoase, mai atractive ” pentru ceilalți cu care socializează.
De asemenea, în procesul de socializare, interacțiunea interpersonală este mai slabă ca intensitate. În locul interacțiuniiface to face, indivizii, preferă să stea ore bune în fața calculatorului, să citească și urmărească știri din presă, să vadă un film, să asculte muzică sau să socializeze pe rețele de comunicare.
Mijloacele de comunicare digitală determină procesul educativ. Câți dintre indivizi mai frecventează bibliotecile dintr-un anumit oraș, pentru a se documenta, atâta timp cât toate informațiile sunt puse, discutate și actualizate pe diverse pagini de internet, site-uri și bloguri? Răspunsul este evident. Cei mai mulți din consumatorii media.
Există totuși o limită a ceea ce am afirmat mai sus și anume că o astfel de informare poate transmite surse de informații mai puțin sigure. De aceea se impune o atentă verificare a acestora.
Mijloacele de comunicare de masă influențeză și comportamentul social al indivizilor. Facem cumpături on-line, ne îndrăgostim fără să cunoaștem în realitate partenerul, punem capăt relației de iubire sau de prietenie, facem cadouri virtuale, căutăm soluții alternative (nu direct de la medic, economist sau avocat) și în final dăm verdicte, fără să știm de fapt, care este cu adevărat, realitatea care ne înconjoară.
Aceasta este în mare parte imaginea noii ere a socializării. Ceea ce va urma, din punctul de vedere al socializării și comunicării nu poate fi precizat cu exactitate. Însă, cu siguranță, tendința este una de dezvoltare, progres.
CAPITOLUL 2
FENOMENUL SOCIAL NUMIT FACEBOOK
Capitolul de față urmărește mai multe aspecte. Primul dintre acestea încearcă să explice de ce facebook-ul este un fenomen social. O altă dimensiune a analizei constă în evidențierea, prezentarea și explicarea principalelor studii de cercetare a fenomenului Facebook. Acestea din urmă vor ajuta la completarea imaginii demarcație teoretică, adică vor descrie manifestarea propriu-zisă a fenomenului de la nivel global, dar și în țara noastră.
2.1.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE FENOMEN SOCIAL
Așa cum am demonstrat în capitolul anterior, tot mai mulți indivizi aleg să interacționeze și implicit să socializeze prin intermediul noilor rețele de comunicare. La nivel global, facebook-ul ocupă, unul dintre locurile fruntașe, clasificare dată de popularitatea acestei de rețele, dar și de numărul din ce în ce mai mare al utilizatorilor, resprectiv al celor care au un cont deschis în acest tip de rețea.
Înainte de a vedea de ce rețeaua de socializare este un fenomen social, este important de reamintit faptul că rețelele de socializare sunt caracterizate printr-o anumită influență pe care o exercită direct asupra vieții utilizatorilor. Această determinare evidentă, este dată la rândul ei, de apariția și rolul internetului, dar și de succesul de care se bucură rețelele de comunicare specifice mediei digitale: „Gradul de aplicabilitate al analizei rețelelor de comunicare este foarte mare, în special datorită internetului și având în vedere succesul unor rețele precum myspace, hi5, facebook și chiar youtube”. (Balaban, 2009,p. 113)
Sociologul american Anthony Giddens (2001, p. 427) surprinde într-un mod original imaginea viitorului mediei digitale: „ computerul este un dispozitiv ce îi separă pe indivizi, unii de alții…viitorul aparține sistemului global de computere interconectate- iar acest luru este exact Internetul…Cu alte cuvinte… evenimentele au loc pe o rețea care se întinde pe toată planeta, o rețea care nu este nici proprietatea unui individ sau companii.”
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (20 , p.) termenul de fenomen are următoarele înțelesuri : „1. manifestare externă a unei realități; 2. proces din natură sau din societate ; 3. eveniment real, fapt din realitate”.
Din punct de vedere sociologic descrierea termenului este mai amplă. Sociologii români Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu, definesc în lucrarea „Dicționar de sociologie” (1998, p. 246), conceptul de fenomen social ca pe o „ relație, proces, modalități de organizare, suficient de conturate pentru a fi susuceptibile de descriere și explicare științifică”. De aici rezultă că Facebook-ul este un fenomen social, văzut ca un proces de socializare și interacțiune socială.
Sinonim cu faptul sociologic, fenomenui social poate fi reprezentat de modă, cultură religioasă, educațională sau de o normă, valoare morală. Are la bază nivelul experienței individului, mijloacele naturale sau cele ale observatorului și trebuie să vizete doar acele caracteristici generale, dar esențiale, necesare și logice de la care știința trebuie să pornească. (Zamfir, Vlăsceanu, 1998, p. 246)
Așadar, societatea contemporană/societatea informațională este, – așa cum o denumea Giddens (2001, p. 432)-, o magistrală informațională, în care se declanșează forme noi ale fenomenelor artistice, culturale, educaționale etc. Din categoria acestor fenomene sociale face parte și apariția și menținerea rețelelor de socializare (unul dintre cele mai importante fiind facebook-ul).
Ca o scurtă concluzie a ideilor amintite mai sus putem afirma următorele două aspecte. Primul aspect se referă la ideea conform căreia Facebook-ul este, fără îndoială un adevărat fenomen social, un nou proces de regândire a socializării și interacțiunii interpersonale. Nu în ultimul rând, prin intermediul facebook-ului, utilizatorii determină conștient sau nu, apariția unei noi comunități, și anume comunitatea virtuală.
PRINCIPALELE STUDII DE CERCETARE ASUPRA FENOMENULUI FACEBOOK
Popularitatea acestei rețelei de socializare i-a determinat pe specialiști să își pune mai multe întrebări asupra modalităților de funcționare, trăsăturilor, mecanismelor de funcționare a rețelei, dar și a efectelor pe care le generează la nivel individual și global.
Cele mai importante studii de cercetare a Facebook-ului pun în evidență mai multe direcții de analiză și anume: concepția despre valorile culturale, viața personală a utilizatorilor rețelei; dimensiunea interacțiunii sociale și efectele sale.
Principalele studii de analiză a Facebook-ului sunt realizate de cercetătorii centrelor universitare din Europa. Culegerea și interpretarea datelor acestor studii pot fi generalizate și explică în mare măsură comportamentul on-line, la nivel global, al utilizatorilor acestei rețele de socializare.
De asemenea, mai trebuie adăugat faptul că, informațiile despre aceste studii, au fost preluate și discutate, în special din articolele on-line realizate de diverși specialiști (din domeniul comunicăriii, jurnalismului, IT-ului ș.a.m.d.).
Limita acestui demers teoretic îl poate constitui inexistența unui cadrul formal (carte, reviste sau culegeri de informații și date teoretice și empirice despre fenomenul Facebook), dar și nesiguranța caracterului autenticității și aplicabilității rezultatelor studiului ( furnizarea datelor prin diverse site-uri on-line- itplay.ro, business24, etc )
Înainte de a prezenta manifestarea în lume, a fenomenului social numit Facebook, este necesar să trecem în revistă datele generale ale acestuia. Cercetătorii de la Universitatea North Caroline, au realizat, prin studiul intitulat „Studiul de caz al demografiei mediei sociale”, în luna martie 2012, imaginea de asamblu, de la nivel global, a caracteristicilor utilizatorilor rețelei Facobook-ului. Până în anul 2012- susțin cecetătorii- la nivel global sunt un număr total de 845 de milioane de utilizatori activi. Procentual, peste 60 % dintre adulți sunt conectați la unul sau mai multe platforme ale mediei sociale. Creșterea semnificatică, în special în ultimii zece ani, a acestora din urmă mențioante, se datorează unor premise ce țin de individ, dar și de unele profund economice. „use of these platphorms and tools has been increasing leadilly over last 10 years, for both personal and business reasons.” (Online MBA News Destination. Infographics, 2012)
Conform statisticilor acestui studiu, 57% dintre utilizatori sunt femei și restul de 43 % sunt bărbați. Alți indicatori folosiți în analiză sunt cei legați de vârsta utilizatorilor, nivelul de educație, modalitatea de accesare a platformei și timpul petrecut pe acest site. Pentru a înțelege mai bine distribuirea procentuală a acestori imdicatori, am realizat figura de mai jos.
sex
vârstă
educație
venituri anuale
Fig.12. Datele socio-demografice ale utilizatorilor de Facebook, preluat de pe Online MBA News Destination. Infographics, martie 2012.
Valorile culturale promovate prin rețeaua de socializare Facebook
Limbajul, educația, valorile transmise prin rețeau de socializare Facebook
Articolul din 7 iunie 2011, „ 10 lucruri fascinante dspre Facebook” (itplay.ro), arată care sunt valorile morale și culturale ale utilizatorilor rețelei facebook, dar și a nivelului de educație al acestora.
Astfel că, susțin cercetătorii studiului realizat la începutul lunii iunie 2011, nivelul de educație determină natura discuțiilor, mesajelor, comportamentul on-line și numărul de prieteni virtuali.
Mai precis, 47 % dintre utilizatorii Facebook-ului, care abordează teme de discuții nesemnificative ( cum ar fi alcoolul) și folosesc un limbaj nepotrivit, vulgar, atrag un număr mai mare de prieteni, decât cei care postează pe profilul lor discuții și teme decente, actuale și relevante.
Articolul menționează și alte trei studi, cele realizate de Retrevo în 2009, respectiv în 2010 și de Consumer Reports în iunie 2011, despre viziunea părinților asupra importanței rolului jucat de Facebook în educarea copiilor și adolescentilor.
În prezent din ce în ce mai mulți copii au acces la informație și deci la internet. Conform studiului din 2010, 26 % dintre părinți consideră că este necesar să fi prieten pe facebook cu propriul copil (îl ajută să vadă în timp real temele, prietenii, preferințele copiilor care au un astfel de cont pe Facebook). Cu toate acestea, părinții nu neglijează rolul vârstei copiilor în ceea ce privește deținerea profilului de Facebook sau Myspace. Doar 26 % dintre respondenți consideră vârsta optimă a copiilor ar trebui să fie peste 18 ani, 36 % între 16-18 ani, 30 % între 13 și 15 ani și doar 8 % sub 13 ani.
Analiza rezultatelor cercetării întreprinse de Consumer Reports în iunie 2011, a demostrat că, adulții nu sunt totuși conștienți de faptul că, rolul Facebook-ului în educarea propriilor copii trebuie să fie limitat și atent supravegheat. În acest sens, arată studiul, majoritatea părinților, consideră că utilizarea Facebook-ului de către micuții sub zece ani, nu presupune nici un fel de pericol asupra vieții acestora. Din păcate realitatea nu poate confirma afirmația mai sus amintită. Copii sunt vulnerabili la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor și adoptă comportamente pe care, poate mai târziu, părinții nu le vor putea explica.
Studiul realizat de Retrevo în 2009 pune accentul pe efectele negative ale rețelei Facebook asupra formării educației copiilor, adolescenților și tinerilor. Spre exemplu- prezintă studiul- 36 % dintre tinerii sub 35 de ani care utilizează Facebook-ul sunt interesați de subiectul „sex”. Mai mult decât atât, din această categorie, 40 % utilizează Facebook-ul în timp ce conduc, 64% la locul de muncă și 65 % atunci când se află în vacanță.
Acestea sunt doar câteva exemple ale informațiilor, normelor și valorilor transmise prin intermediul utilizării binecunoscutei rețelei de socializare Facebook.
Viața personală și înteracțiunea socială pe Facebook
În Olanda
În articolul din aprilie 2012 „Popularitatea pe Facebook depinde de aspectul fizic al prietenilor”(Mediafax) este descrisă cercetarea realizată de cercetătorii olandezi de la Universitatea Twente.
Aceștia au urmărit să înțeleagă criteriile de alegere a partenerului/partenerei. Primul pas a fost acela de a crea patru profiluri pe Facebook, două cu persoane atrăgătoare, iar celelate cu două mai puțin atrăgătoare. Informațiile de pe profiluri (rezidență, data nașterii, pasiuni și preferințe) erau asemănătoare.
Cu toate acestea, cei 74 de studenți (cu vârsta între 21-31 de ani) cuprinși în eșantionul de cercetare nu au observat această asemănare. Prin analiza rezultatelor chestionarelor completate de cei cuprinși în eșation, cercetătorii din Olanda au ajuns la următoarele concluzii:
participanții aleg profilul persoanelor atrăgătoare
alegerea partenerului se face în funcție de caracteristicile capacității de reproducere; unul dintre realizatorii studiului- Piet Kommers- afirma în „Internatioanl Journal of Web Based Comunnities” că „Oamenii sunt atrași pe persoane care par sănătoase, fericite și productive- în sensul sexual al termenului. Este o lege a evoluției unanim admisă.”
În Suedia
Un alt studiu despre fenomenul Facebook este cel realizat de cercetătorii de la Universitatea din Goterborg din Suedia. Acest studiu, descris în articolul din 7 aprilie 2012 „ Facebook dă dependență. Cine îl folosește și pentru cât timp. (business24) ” a dorit să evidențieze gradul de dependență și nivelul de educație.
Cercetarea coordonată de Leif Denti, doctor în psihologie la Universitatea din Goterborg, a avut un număr de 1.000 de participanți cu vârsta cuprinsă între 18 și 73 de ani. Iată care sunt principalele concluzii:
70% din utilizatori se loghează pe Facebook imediat după ce au deschis calculatorul;
aproximativ 85 % dintre cei care folosesc internetul au afirmat ca folosescși facebook-ul în fiecare zi; motivul principal: îi face să se simtă mai stăpâni pe sine; sunt nemulțumiți de propria viață.
din categoria mai sus amintită predomină persoanele cu un anumit nivel de educație și venituri, ambele scăzute; sunt mai multe femei decât bărbați care folosesc facebook-ul;
peste 70% din mesajele comunicate sunt mesaje pozitive și doar 38% sunt negative.
timpul peterecut pe rețeau de socializare Facebook – femeile petrec în medie 81 de minute în fiecare zi, iar bărbații doar 64 de minute pe zi.
În Statele Unite ale Americii
Cele mai multe dintre cercetări au fost realizate în SUA. Motivele cercetării fenomenului Fcaebook sunt evidente. Aici este locul unde a fost gândit și apărut pentru prima oară Facebook-ul. Numărul mare al utilizatorilor rețelei i-a convins pe specialiștii americani să stabilească schimbările petrecute la nivel individual, dar și cele ale procesului de comunicare, interacțiune socială.
Important este de văzut care sunt motivele pentru care americanii aleg acest tip de rețea de socializare. Pe site-ul Universității din North Carolina, Online MBA News Destination. Infographics, a fost publicat martie 2012 studiul „A case study in social media demographics” ce a evidențiat motivele alegerii americanilor a uneia dintre platformele media de socializare și anume: menținerea legăturii cu prietenii, familia, reluarea relației cu vechii prieteni, interacțiunea cu persoanele ce au aceleași pasiuni, interese etc, posibilitatea de a-și face noi prieteni, de cunoaște care sunt noutățile despre persoanele publice și de a-și găsi un partener/ă. Figura de mai jos va explica distribuirea procentuală a indicatorilor alegerii unei rețele de socializare. De aici rezultă că , pentru utlilizatorii (peste 50%), rețele de comunicare digitale au ca scop fundamental promovarea relațiilor de familie, rudenie și de prietenie, și le consideră o modalitate mai puțin eficiență în gășirea unui partener/parteneră (doar 3% cred că îi ajută să își găsească jumătatea).
100 %
67%
64% 50% 14% 9% 5% 3%
menținerea menținere menținerea cu pers. a-și face ține pasul găsirea
relației cu relației cu relației cu cu pasiuni prieteni cu noutăți partenerului/
prietenii familia vechii comune noi persoanele partenerei
prieteni publice
Fig.13. Motivele alegerii rețelei de socializare la americani, model prelaut de pe Online MBA News Destination. Infographics, martie 2012.
Proiectul Responsabilitate realizat de Liberty Mutual în februarie 2010 a chestionat un număr 1.000 subiecți. Acest studiu a urmărit stabilirea relaților de prietenie la locul de muncă. Interpretarea datelor i-a ajutat pe cecetătorii americani să înțeleagă că cei care folosesc facebook-ul la locul de muncă stiu să facă distincția dintre viața de acasă și viața profesioanlă. Din totalul respondenților 56 % consideră că este nepotrivit să te împrietenești pe Facebook cu propriul șef, iar 76 % consideră potrivite relațiile de prietenie cu colegii, într-ucât munca trebuie să fie evaluată în funcție de performanțe, calități, abilități personale, și nu în funcție de relațiile sociale de prietenie. ( sursa: itplay.ro, 7 iunie 2011)
Tot cercetătorii americani au fost preocupați și de alte aspecte ale naturii relațiilor de prietenie și iubire. Conform site-ului itplay.ro, studiul realizat în iunie 2010 pe un eșantion de 1.000 de utilizatori, relevă ideea conform căreia, utilizatorii aflați într-o relație de iubire aleg să se despartă de partener prin intermediul rețelei Facebook, în detrimentul altor variant (față în față, prin telefon, email etc. ). Astfel că, 70 % dintre bărbații americani au declarat că au fost părăsiți prin rețeaua Facebook și doar 30 % dintre femei au trecut prin această experiență.
În ceea ce privește relația de prietenie, analizată prin intemediul studiului din martie 2010 realizat de Eversave, 85 % dintre femei au o atitudine de respingere a prietenilor. ( sursa: itplay.ro, 7 iunie 2011)
Motivele pentru care femeile americane dezaprobă comportamentul propriilor prieteni sunt diverse. Astfel că indicatorii folosiți în cercetare și rezultatele obținute pot fi rezumate astfel: ( sursa: itplay.ro, 7 iunie 2011)
1. atitudinea negativistă, pesimistă a prietenilor- în proporție de 63 % dintre femeile cuprinse în eșantion au declarat că sunt deranjate de faptul că pritenii lor „ se plâng tot timpul”;
2. exprimarea preferințelor politice, chiar dacă acest subiect nu este un punct comun de discuție- 42 % dintre femeile americance nu sunt interesate, conform site-ului itpaly.ro(iunie 2011), preferințele politici ale prietenilor virtuali;
3. cele mai multe ori, femeile consideră că, prin intermediul Facebook-ului, prietenenii își ascund personalitatea și mai ales viața particulară sub masca unei vieți fără probleme, obstacole- 32 % dintre femei consideră că aceștia „se laudă despre viața lor perfect de prefăcută”.
Acelaș site itplay.ro menționază și studiul din ianuarie 2011 realizat de publicația „You Tango”, conform căruia, odată încheiate relațiile de iubire, funcționează conceptul de „conștientizarea a sinelui”. Mai excat 48 % dintre respondenți verifică prea des profilul fostlui partener/ă.
EFECTELE UTILIZĂRII FACEBOOK-ULUI
Publicația britanică The Guardian, în articolul „Facebook's 'dark side': study finds link to socially aggressive narcissism” (Pearse, 2012, 7 martie) explică din perspectivă psihologică, principalele efecte ale utilizării excesive a Facebook-ului de către tineri.
Autorul Damien Pearse este de părere că utilizarea Facebook-ului de către tineri are mai degrabă efecte nocive asupara personalității acestora, modificându-le comportamentele sociale. Conform studiilor- afirmă autorul- s-a stabiliit un anumit nivel de narcisism, pe care l-au asociat cu numărul de prieteni. Pe scurt, tinerii narcisiști își actualizează cel des profilul, oferă cel mai multe informații personale și au cei mai mulți mulți prieteni. Alte trăsături constatate sunt: oferirea unor răspunsuri violente atunci când sunt criticați, evitarea întrebările, iar comentariile făcute sunt sarcastice, dușmănoase.
În acelaș articol, D. Pearse descrie și cercetarea de la Universitatea din Illinois din SUA, realizată pe un eșantion de 294 de studenți. Acest studiu leagă două variabile și anume : comportamentul narcisist și numărul ridicat al prietenilor virtuali (peste 800 de prieteni virtuali). Respectul de sine dispare, într-ucât tinerii narcisiști nu vor știi să se înțeleagă cu adevărat, doar prin prisma numărului mare de prieteni virtuali. În realitate, aceștia nu știu să respecte cu adevărat relațiile de prietenie, iubire și se simt singuri. Această tendință- spune Carol Craig, unul dintre realizatorii cercetării- va devenii viitorul educației la copii: „The way that children are being educated is focussing more and more on the importance of self esteem – on how you are seen in the eyes of others. This method of teaching has been imported from the US and is 'all about me'.”
Când alegem alternativa de comunicare numită facebook- concluzionează Carol Craig- trebuie să stim cu exactitate ce aspecte pozitive și negative le presupune aceasta cu scopul de a a lege corect între „binele” (prietenie adevărată, stimă de sine, respectul altora) și „răul” (egocentrism, singurătate, stimă de sine săzută, deformarea realității vieții personale) din viața noastră : „ If Facebook is to be a place where people go to repair their damaged ego and seek social support, it is vitally important to discover the potentially negative communication one might find on Facebook and the kinds of people likely to engage in them. Ideally, people will engage in pro-social Facebooking rather than anti-social me-booking.”
Efectele utilizării Facebook-ului nu pot fi reduse doar la comportamentul social și la personalitatea tinerilor. Acesta inluențează aproape toate aspectele vieții în general și anume: aspectul educațional, cultural, economic, politic, social etc. Mai exact prin Facebook, decidem mai repede ceea ce ne place să mâncăm, cu ce să ne îmbrăcăm, unde să ne petrecem vacanța, cum să ne mobilăm apartamentul etc.
Conform companiei de cercetare americană, Chadwick Martin Bailey, cu sediul în Boston, Massachusetts, social media este o modalitate eficientă și necostisitoate de a influența volumul vânzărilor. Ideea principală a studiului încearcă se referă la identificarea percepțiilor consumatorilor americani asupra brand-urilor ce nu sunt promovate de Facebook sau Twitter. (Goagă, 18 martie 2010). (vezi figura 14)
consumerpulse
Cont activ – Facebook/Twitter 51%
Achiziție brand (smarthopne) 67%
60%
Cont activ- Facebook/Twitter
Recomandare brand 79%
0% 25% 50% 75% 100%
Fig. 14. Percepția utilizatorilor (Facebook/Twitter) asupra brandurilor, model prelaut din „Prietenii unui brand pe Twitter și Facebook au șanse mai mari să devină clienți” (Alex Goagă, 22 martie 2010)
De asemenea, acelaș studiu, oferă răspunsurile pertinente ale intervievaților, cu privire la rolul promovării campaniei unui produs pe Facebook sau Twitter, iar lipsa acesteia generează următoarele cugetări ale respondenților (cu vârsta între 18 și 54 de ani): „…Dacă nu au, te îndoiești de relevanța companiei pe piața actuală”; „Ori nu sunt interesați de cei ce frecventează Facebook și Twitter, ori nu sunt conștienți de oportunitatea de a caștiga vizibilitatea printr-o metodă interactivă” sau „ Arată că nu sunt conectate la noile modalități de a comunica cu potențialii clienți”. (Goagă, 18 martie 2010).
Institutul de cercetare pe piață GFK a realizat în 2012 studiul „Cum folosesc companiile social media”. Scopul cercetării este acela de a identifica modalitatea de influențare a comportamentelor utilizatorilor prin diversele campanii derulate de companiile din România.
Pe site-ul Cariere, autorul Dragoș Nicolae (23 aprilie 2012) face următoarele precizări legate de cercetarea menționată anterior:
În procent de 63 % dintre companiile românești folosesc Facebook-ul pentru promovarea propriilor produse, dar și pentru fidelizarea clienților.
Au fost eșantionate un număr de 410 persoane responsabile de realizarea unor campanii pe rețelele sociale în următoarele 12 luni.
În anul 2012 fidelizarea clienților este mult mai importantă decât în 2011; procentul a crescut de la 49 % la 60 % în prezent;
Acest proces de fidelizare se referă la intenția păstrării unui număr ridicat de clienți (prin reduceri sau promoții) și implicit la creșterea vânzărilor, scopuri fundamentale în promovarea campniilor pe Facebook. Mai mul decât atât, Traian Năstase, Online Project Manager GfK România declara: “Dacă anul trecut, multe companii s-au axat pe crearea unei imaginii de marcă sau de companie prin intermediul rețelelor sociale, în 2012, companiile conștientizează mai mult rolul acestora în apropierea de client. Obținerea unei imaginii pozitive este completată acum de indicatorii legați de creșterea vânzărilor, dar și de loializare”.
Iată încă un motiv prin care putem să întărim ideea de bază a dimensiunii teoretice. Facebook-ul este o parte importantă din procesul de derulare a a activităților și a acțiunilor indivizilor din întreaga lume.
FENOMENUL SOCIAL ÎN ROMÂNIA
Fenomenul Facebook a cunoscut , în țara noastră, o evoluție evidentă, iar românii au fost și ei cuceriți de popularitatea acestei platforme sociale. Încă din anul 2008, tendința era de creștere a numărului de conturi active pe Facebook, iar anii următori au ținut pasul cu noile tehnologii media ce au promovat succesul Facebook-ului.
În articolul „Prietenii unui brand pe Twitter și Facebook au șanse mai mari să devină clienți” autorul Alex Goagă (22 martie 2010) face referire la situația fenomenului în perioada 2008-2010, oferind următoarele date concrete și anume:
în anul 2010 a crescut numărul utilizatorilor până la cota de 1 milion utilizatori activi;
evidențiază rolul important al campaniilor promovate de companii prin intermediul Facebook-ului; concret vor genera dublarea numărului de utilizatori de la începutul anului până în luna august 2010 (două milioane profiluri active).
În interviul „Aș definii evoluția internetului românesc în 2010 printr-un singur cuvânt- Facebook” managerul general al agenției Republika, Justin Kadima face câteva precizări despre evoluția facebook-ului în România:
face comparației între perioada ianuarie-martie 2009 și ianuarie-martie 2010
perioada ianuarie-martie (prima jumătate a lunii) 2010 o caracterizează prin dinamismul mijoacelor de influențare a comportamentului social al utilizatorilor de Facebook.
Pentru acesta Facebook-ul este calea unde multinaționalele își pot promova produsele: „Facebook-ul este un ecosistem social complex. Aplicațiile sunt deschise către clienți, se pot folosi deci foarte mult de funcționalitatea rețelei sociale pentru a crea comapanii eficiente și bine targhetate. ” (Goagă, 18 martie 2010)
face următoarele două prognoze pentru anul 2010: 1. campaniile diverselor companii (cum ar fi cele ale Vodafonului și Telecomului) vor duce la creșterea numărului de utilizatori activi de Facebook, de la 800.000 în luna martie la 1.3 milioane la sfărșitul anului; și 2. apariția noilor tehnologii (cum ar fi smarthpone-urile; facilitează accesul Facebook-ului, a internetului etc.) și promovarea lor prin intermediul Facebook-ului vor duce la rândul lor tot la creșterea numărului de conturi active.
Servicul de monitorizare a paginilor de Facebook din România (antena3.ro) a stabilit numărul total al celor care au un astfel de profil și a realizat topul celor cinci orașe cu cei mai mulți utilizatori. Până la 25 ianuarie 2011, în România erau peste 2,5 milioane de utilizatori Facebook, iar aproape jumătate adică 1.252.440 (48,34 %) dintre aceștia și-au declarat orașul de rezidență. Cele cinci orașe ce alcătuiesc topul oașelor din România cu cele mai multe profiluri de Facebook sunt București, urmat de Cuj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța și Brașov (vezi fig.15. de mai jos)
NR. TOTAL CONTURI
2.5591.000
INDICATOR: ORAȘ DE
REZIDENȚĂ
303.360
105.100 90.780 84.440 61.860 56.720
24.22
BUCUREȘTI CLUJ-NAPOCA TIMIȘOARA IAȘI CONSTANȚA BRAȘOV
FIG.15. STRUCTURA REȚELEI SOCIALE FACEBOOK ÎN ROMÂNIA DUPĂ ORAȘUL DE REȘEDINȚĂ
Facebook-ul în România în perioada ianuarie-decembrie 2011
Consider că este important ca analiza fenomenului Facebook în România să nu se oprească la datele și descrierile menționate anterior. Perioada ianuarie-decembrie 2011 ajută la o mai bună înțelegere a evoluției platformei de socializare (Facebook) în țara noastră.
Astfel că, evoluția fenomenului ține cont de câteva variabile și anume: influența pe care o are rețeaua de socializare asupra activităților firmelor mici și mijlocii, asupra performanțelor angajaților la locul de muncă, dar și asupra vieții personale a individului.
Portalul de știri Manager.ro a publicat articolul „Facebook la liber în România, 70% din firme nu au reglementat accesul la rețele de socializare”, articol ce descrie succint cercetarea „Impactul utilizării rețelelor sociale online de către angajați asupra activității firmei ”, a acelora de la Divizia Market Research (parte a grupului româno-german Rentrop & Strator). (Popa, 11 iulie 2011)
Indicatorul principal al studiului se referă la reglementarea accesului angajaților la platforma socială Facebook , de către conducerea firmelor mici și mijlocii din România. La nivel global – spune Adrian Popa (11 iulie 2011) – anul 2011 se caracterizează prin diversitatea rețelelor de socializare, iar acest lucru îi determină pe managerii firmelor să limiteze întrun fel s-au altul accesul online al angajaților la distracțiile sociale virtuale. Nu acelaș lucru se poate spune și în România, într-ucât accesul angajaților la Facebook este mult mai liber.
Cercetarea a avut la bază un eșanțion de 512 respondenți și s-a desfășurat în perioada 1- 30 iunie 2011. La întrebarea legată de reglementarea de către conducerea firmelor a accesului on-line a angajaților peste 60% au declarat că nu se îmtâmplă acest lucru în firma lor. Doar aproximativ 31 % au limitat accesul angajaților la „joaca virtuală” pe Facebook. Graficul de mai jos explică datele menționate anterior.
Din numărul total al firmelor mici și mijlocii, peste 65%, au declarat că 50 % dintre angajații care lucrează pe calculator au acces și la internet și doar 15.1 % dintre angajați au acces doar la internet.
Reglementarea accesului angajaților la Facebook la locul de muncă de către conducere firmei
* – nu
** * * – da
Fig. 16. Modelul reglemtării accesului angajaților la Facecook în firmele mici și mijlocii, propus de Divizia Market Research, preluat din articolul „Facebook la liber în România, 70% din firme nu au reglementat accesul la rețele de socializare” (Popa, 11 iulie 2011)
Mai mult decât atît, graficul de mai jos, prezintă corelația dintre numărul angajaților și cel al firmelor cu privire la reglementarea accesului angajaților la internet de către firmele mici și
mijlocii.
procentul firmelor
65.13%
0% NS 0 10% maxim maxim maxim peste 50%
20% 30% 50%
procentul angajaților care au acces la internet
Legendă: Procentul firmelor mici și mijlocii care permit sau nu accesul la internet la locul de muncă
2.85% dintre respondenți nu stiu dc angajații folosesc internetul la locul de munc
3.51% nu permit deloc accesul la internet
15.13% permit accesul la doar 10%
4% permit accesul la maxim 20%
3.5% permit accesul la maxim 30%
5.3% la maxim 50% dintre angajați
65.13% la peste 50% dintre angajați.
Fig. 17. Reglemtarea accesului la internet a angajaților, model adaptat după cel al Diviziei Market Research, preluat din articolul „Facebook la liber în România, 70% din firme nu au reglementat accesul la rețele de socializare” (Popa, 11 iulie 2011)
Conform datelor din grafic se pot trage următoarele concluzii:
1. un număr foarte mic de respondenți/ firme nu cunoaște dacă angajatul folosește internetul în scopuri personale- accesul pe platforma Facebook;
2. doar 3.51% dintre firme cu permit accesul angajaților la internet;
3. 15.13 % dintre firme permit accesul doar pentru 10 % din totatul angajaților;
4. 4% dintre angajatori permit accesul la internet în proportie de 11-20% dintre amgajați;
5. 3.5% dintre firmele mici și mijlocii au între 21-30% angajați care au acces la internet;
6. 5.3% au declarat că dețin un număr mai mare de angajați cu acces la internet- între 31 și 50%;
7peste 65% dintre firme nu limitează accesul la internet în proporție de peste 50% dintre salariați. (ideea de bază a cercetării)
În articolul „Ce se întâmplă în rețelele sociale online din România”, autorul Daniel Enescu (6 decembrie 2011), face vorbire despre studiul realizat de Detabes Millward Brows. Acest studiu a urmărit să înțeleagă care este evoluția rețelelor sociale în România, în anul 2011, față de anul precedent.
Principalele rezultate ale studiului pot fi rezumate astfel:
în anul 2011 românii petrec mai mult timp pe platforma de socializare Facebook, decît în 2010;
utilizatorii petrec în medie 3.5% ore pe zi pe Facebook, timp de 23 de zile;
durata unei singure sesiuni este de aproximativ 66 de minute;
în medie cei cu profiluri pe Facebook stau în medie patru ore pe zi pe această rețea;
de asemenea orele la care accesează aceste profile se impart în două categorii și anume: dimineața între ora 8.00-10.00 și seara de la 20.00 la 22.00; această clsificare, depinde desigur, de indicatori precum vârsta și alte date socio-profesioanle;
mai nou accesul pe platforma de Facebook se face direct de pe telefon (în proporție de 34.4% din totalul de accesări) și 21.3% dintre aceștia când sunt pe drum; 53.4% dintre angajați în timpul serviciului și 59.6% dintre elevi/studenți în timpul școlii/cursurilor. (vezi figura de mai jos)
Accesarea Facebook-ului
Procente
În timpul serviciului 53.4%
În timpul școlii 59.6%
De acasă 98%
Pe drum 21.3%
Hots spots 14%
Școală/universitate 17.6%
Internet cafe 3.8%
Bibliotecă 3.6%
Fig. 18. Modelul accesării Facebook-ului la români realizat de Detabes Millward Brows, preluat din „Facebook la liber în România, 70% din firme nu au reglementat accesul la rețele de socializare” (Popa, 11 iulie 2011)
Cei mai mulți dintre indivizii cu profile active pe Facebook și anume 98 % aleg accesarea acestuia direct de acasă. Se menține totuși în proporție destul de ridicată tendința de nereglementarea a accesului rețelei de socializare la locul de muncă (39.9 % dintre angajați). Conform statisticilor, cele mai puține preferate locuri de accesare a contului, sunt reprezenatte de Internetul Cafe (3,8%) și biblioteca (3.6%)
Acelaș autor a mai specificat și alți indicatori ai cercetării evoluției rețelor sociale din țara noastră și anume:
1. selectivitatea în alegerae prietenilor virtuali;
2. legătura dintre Facebook și resursele umane.
Folosind de indicatorii menționați mai sus cercetarea prezintă următoarele rezultate, văzute ca și consecințe pozitive ale evoluției platformelor de socializare. În acest sens rezumăm:
1. numărul prietenilor pe Facebook scad în acest an; cauza principală: creșterea numărului utilizatorilor care nu și-au adăugat prietenii în rețea; apare variabila selectivismul; numărul mediu de prieteni virtuali a scăzut în 2011, de la 117 la 115;
2. Facebook-ul influențează modul de obținere a unui loc de muncă; astfel 22.7% dintre persoane au fost contactate de alte persoane, în vederea recomandării unui anumite oferte de muncă; din această categorie- susține Popa (11 iulie 2011)- 17.7% și-au găsit un loc de muncă recomandat pe Neogen, Facebook sau Linkeden.
Acestea sunt doar o parte a preocupărilor empirice specifice new mediei în România anului 2011. Indiferent de ceear ce ar mai adăuga specialiștii, un lucru este sigur. Facebook-ul se influențează poziti, adr și negativ viața.
Fenomenul Facebook în România anului 2012
În acest an, în rândul românilor, platforma de socializare își păstrează din popularitate. Mai mult decât atât numărul utilizatorilor aproape s-a dublat față de anul 2011. Conform serviciului de monitorizare a paginilor de Facebook ( Romanian Brands on Facebook) creșterea cu 80 de procente ne ajută să realizăm topul pe regiunile țării în funcție de numărul total de conturi active pe Facebook. (ActualMM.ro, 26 ianuarie 2012)
Dacă în 2011 numărul total al profilurilor era de 2.405.920, în ianuarie 2011 numărul a ajuns până la nivelul de 4.4 milioane conturi active. Cei mai activi utilizatori sunt cei din Muntenia, atitudine ce s-a menținut încă din 2011 (așa cum am arătat în acest capitol, cu un procent de 38.64%, urmată la o diferență semnificativă de Transilvania (19.18 %) și Moldova cu 14.24%. Ultimul loc este ocupată de regiunea Maramureșului, unde nivelul total al utilizatorilor de Facebook nu depășește pragul de 3 %. (vezi figura de mai jos)
Topul utilizatorilor pe regiuni
REGIUNE PROCENTE
1. Muntenia 38.64%
2. Transilvania 19.18%
3. Moldova 14.24%
4. Banat 6.23%
5. Oltenia 6.14%
6. Dobrogea 5.24%
7. Crișana 4.15%
8. Bucovina 3.25%
9. Maramureș 2.79%
Fig. 19. Topul utilizatorilor pe regiuni, prelaut din ActualMM.ro, 26 iulie 2011. „maramureșenii, codași la Facebook..Numărul de români pe Facebook s-a dublat într-un an”.
La o analiză mai atentă a acestui top, putem identifica, atât cât ne permit datele empirice, faptul că principalele elemente care influențează socializarea pe Facebook în regiunile țării, sunt legate de indicatori precum: vârstă, date socio-profesionale, cultură, accesul la internet, natura predominantă a activităților, etc. Muntenia ocupă primul loc pentru că rolul Bucureștiului nu paote fi ignorat. Aici se află cei mai mulți utilizatori (așa cum am arătat în capitol), aici se concentrează majoritatea tipurilor de activități, iar mulți dintre aceștia au ca domiciliul de reședință trecut Bucureștiul (enumerăm aici numărul mare de studenți și alte categorii socio-profesioanle).
În opinia mea, studiul fenomenului social Facebook din România, nu poate fi redusă doar la cele prezentate mai sus. Cu sigurană, specialiștii din diversele domenii, au identificat mai multe caracteristice ale evoluției fenomenului. Rămâne să vedem care va fi parcursul, pe viitor, al acestei platforme sociale în România.
CADRU EMPRIRIC
CAPITOLUL 3
3.1. FORMULAREA ȘI EXPLICAREA IPOTEZEI DE LUCRU
Obiectivul fundamental al lucrării de față îl constituie descrierea și explicarea fenomenului social numit Facebook, în rândul celor care au un profil activ pe această rețea, dar și în cazul unor indivizi care nu apreciază și nici nu folosesc mijlocul de comunicare al new media.
Lucrarea „Facebook. Second life” are trei ipoteze de lucru. Prima ipoteză este cea cu grad mare de generalitate și explică importanța analizei și descrierii conceptelor de comunicare, socializare, dar și a evoluției sensurilor acestora la nivel global, de la începuturi până în prezent.
Cea de-a doua ipoteză de cercetare este ipoteza cu nivel mediu de generalitate, care are ca scop principal trecerea în revistă a principalelor studii de cercetare (despre trăsăturile și efectele fenomenului Facebook), regăsite în literatura de specialitate internațională, dar și cele cu aplicabilitate în spațiul românesc din ultimii patru ani.
Și în cele din urmă am stabilit ipoteza cu nivel mediul de generalitate sau ipoteza de lucru. Aceasta poate fi concretizată astfel: << Facebook-ul reprezintă o nouă formă de comunicare și socializare, și influențează profund viața cotidiană a indivizilor din societatea contemporană>>.
Principalele concepte care izvorăsc din ipoteza de lucru sunt : „Facebook”, „comunicare”, „socializare”, „viața indivizilor” și „societate contemporană”.
Definițiile nominale ale conceptelor:
Facebook = „fenomen social, răspândit la nivel global, și mijlocit prin intermediul internetului și al altor surse de comunicare specifice new media”
2. Comunicare = „liantul indivizilor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoașterii opiniilor acestora, a omogenizării sub aspectul psihosocial, asigurând funcționarea normală a colectivului, indiferent de natura și mărimea sa. ” (Păuș, 2006, p. 104)
Socializare = proces de învățare și adaptare pe tot parcursul vieții unui individ (Giddens, 2001, p.34)
Viața cotidiană = manifestarea individului într-un mediu bine stabilit, format din anumite elemente ce se referă la educație, economie, politică, cultură și alte forme de implicare, interacțiune ale individului în viața de zi cu zi.
Societate contemporană = este societatea care a suportat numeroase transformări și anume globalizarea accentuată, evoluția tehnologiei, schimbarea nevoilor, cerintelor, așteptărilor indivizilor; putem vorbi despre o societate informațională, bazată pe new media.
Operaționalizarea conceptelor:
1. Facebook:
Indicatori: – surse și mijloace de comunicare- profilul activ al utilizatorului;
– internet;
– interacțiunea socială virtuală – numărul prietenilor virtuali;
– relații de prietenie și de iubire virtuale;
– forme comunicare virtuală – publicitate;
– reclame;
– anunțuri;
– noutăți în diverse domenii;
– numărul conturilor active pe Facebok;
Formă comunicare
Indicatori: – între prieteni virtuali;
– numărul prietenilor virtuali;
– relații de prietenie și de iubire virtuale;
– locul comunicării (accesarea contului ):- de acasă;
– de la birou;
– în timpul cursurilor;
– în timpul vacanțelor;
– timpul comunicării (în rețeau Facebook): – unei singure sesiuni;
– minute pe : – zi;
– săptămână;
– lună;
– frecvența intrării pe Facebook- o dată pe zi;
– de două ori pe zi;
– de mai multe ori pe zi;
– actorii comunicării – copii (peste 10 ani);
– adolescenți/elevi;
– tineri/ studenți;
– adulți;
– comunicare virtuală – promovarea brand-urilor;
– idei, opinii;
– sentimente;
3. Socializare
Indicatori:- valori și norme ;
– actualizarea acestora prin – mesaje;
– link-uri;
– site-uri;
– blog-uri;
– agenții socializării: – copii;
– adolescenți;
– tineri;
– adulți;
– relații interpersonale- status social asemănător- între colegi
– status diferit- din domenii- cultură, politică,
-cinematografie, muzică
– popularitate- persoane publice;
– vedete;
Viața cotidiană
Indicatori: – interacțiune socială prin Facebook;
comerț on-line (fidelizarea clienților, bonusuri, promoții etc.);
educație, culturalizare on-line;
– informare online- profile pe Facebook – indivizi;
– instituții publice/private;
– multinaționale;
– suport moral, social și economic- campaniile promovate prin Facebook;
Societatea contemporană
Indicatori: – globalizare;
– tehnologie avansată;
– surse de informare digitale – internet,
– site-uri;
– blog-uri;
– abundența informațiilor;
– patternuri sociale schimbate;
– actori sociali – nevoi diferite.
3.2. TIPUL CERCETĂRII, METODE, TEHNICI ȘI INSTRUMENTE: CARACTERISTICI
Următorul pas este constituit din stabilirea tipului de cercetare, a metodelor, tehnicilor și instrumentelor aferente. Trebuie să menționez că cercetarea de față este una calitativă, preponderent explicativă, care are ca obiectiv prezentarea principalelor concepte și explicații teoretice, dar și a analizei acestora în situații concrete, Prin intervievarea subiecților care au un cont activ pe Facebook.
Am ales cercetarea calitativă pentru că presupune un ansamblu de metode, subiectul fiind cercetat dintr-o perspectivă naturalistă și interpretativă. Astfel că, Norman Denzin și Yvonna Lincoln (1994, p.2) caracterizau astfel cercetarea calitativă: „aceasta însemană o studiere a lucrurilor în mediul lor natural..Cercetarea calitativă implică folosirea și colectarea unei varietăți de materiale empirice-studii de caz, experiența personală și introspectivă, povestirea vieții, interviul, observația, texte istorice, materiale vizuale sau care acoperă interacțiunea (subiect-obiect, n.n), astfel încât să se descrie momente obișnuite sau deosebite din viața indivizilor precum și semnificațiile lor pentru aceștia (n.n)”.
Alte motive pentru care am ales acest tip de cercetare este faptul că, prin aplicarea interviului, cecetătorul se poate apropia mai ușor de opiniile subiecților, poate surprinde mai bine caracteristicile vieții cotidiene, iar informațiile strânse în urma acesteia sunt ample și detaliate. (Chelcea, 2004, pp. 72-78)
Tabelul de mai jos simplifică și mai bine trăsăturile cercetării calitative. (Chelcea, 2004, p. 78)
După ce am stabilit și caracterizat tipul de cercetare sociologică, am ales metodele specifice cercetării calitative, pe care le voi folosi în această lucrare. Este vorba despre interviul sociologic și tehnica de scalare.
Interviul folosit încă din Antichitate , apoi cu precădere în jurnalistică și în celălalte științe umane, are două obiective și anume: oferă intervievatorului posibilitatea unui discurs profund al subiecților și obținerea unor informații care aparțin exclusiv temei cercetate tocmai prin dirijarea intervievaților. (Moscovici, Serge și Fabrice Buschini, 2007, pp. 203-205)
Conținutul unui interviu cuprinde semnificațiile culturale ale subiecților și surprinde mai bine atitudinile, sentimentele, percepțiile, convingerile, valorile indivizilor, decât metodele cercetării cantitative. Bogăția cuvințelor și a semnificațiilor acestora, a gesturilor, expresiilor și a elementelor ideografice și iconice, reprezintă alte motive pentru care interviul sociologic este recomandat ca o metodă de culegere a datelor subiective ale indivizilor. (Moscovici, Serge și Fabrice Buschini, 2007, pp. 206-211)
De asemenea, am ales ca tip de interviu, pe cel structurat sau semidirect. Acest tip de interviu este o tehnică destul de flexibilă, care se situează undeva între cel structurat și cel liber, făcând apel la o listă de întrebări dianinte stabilite. Este ceea ce se numește ghid de interviu. Ordinea întrebărilor nu este fixă, ci se face în funcție de discursurile subiecților. Ceea ce trebuie să facă cercetătorul este să dirijeze discuția în termeniii temelor cercetate, prin întrebări la momente potrivite. (Moscovici, Serge și Fabrice Buschini, 2007, pp. 212-213)
O altă tehnică folosită este tehnica de scalare. Scala exprimă „ansamblul de operaționalizare, cuantificare și măsurare socială prin care se redau intensitățile duferitelor proprietăți ale fenomenelor studiate”. (Mărginean, 2000, p. 212)
Tehnica de scalare cuprinde un set propoziții, expresii simple sau simboluri, cărora le sunt atribuite o anumită valoare sau anumiți itemi. (Mărginean, 2000, p. 213) Astfel am ales o scală compusă, pentru a putea surprinde atitudinile față de performanța activităților managerului și ale subordonaților dintr-o multinațioanlă.
Cea de-a treia metodă sociologică, pe care am aplicat-o în cercetarea de fașă, este studiul de caz sau studiul cazului. Am considerat ca este o metodă utilă plecând de la afirmația lui Donalt T. Campbell conform căreia acesta este un pas mic care poate conduce la concretizarea unei teorii noi. Definit de Robert E. Stake (1984/1995, XI) ca : „studiul unui singur caz particular și complex în vederea funcționării lui, cu circumstanțele importante”, acesta are următoarele caracteristici: „sistem integgrat, abordat holistic, cercetătorul interesându-se mai mult cum deât ce.”
De asemnea fenomenul studiat se referă la opersoană, la o colectivitate sau la o instituție. Așa cum afirma și Collerette (1996/2002, p. 407) un alt motiv pentru care am ales această metodă este acela că mă pot axa pe un fenomen actual, specific societății contemporane- comunicarea și socializarea în rândul indivizilor (adolescenți, tineri. adulți) într-un context real- orașul X.
Yin (1984, p. 21) susține că reprezentativitatea datelor obținute prin constituirea unui astfel de studiu pot fi atribuite numai populației cercetate. Mai exact, studiul de caz realizat va fi unul instrumental (Chelcea, 2004, p. 176) ce are ca obiectiv principal înțelegerea manifestării noului proces de comunicarea și socializare la români.
Ca o mică concluzie, pot afirma faptul că, relevața studiului de caz (aplicat atât celor care au un cont activ pe Facebook, cât și celor care nu apreciază acest tip de comunicare) rezultă din specificitatea întrebărilor, complexittaea tehnicilor: observație, interviu, studiul documentelor, confirmând ceea ce nota Robert Yin despre acesta. Stdiul de caz „râmâne unul dintre cele mai provocatoare eforturi depuse în domeniul științelor sociale”, reușind să surprindă un fenomen contemporan din viața reala a indivizilor. (Yin, 2005, p.17)
Un alt pas al cercetării de teren îl constituie stabilirea tipului de eșantionare. Am ales eșantionarea teoretică care nu pune accent pe reguli statice, ci mai degrabă pe relații, contexte, grupuri și interacțiuni sociale, pe analiza calitativă și intensivă. (Vlăsceanu, 1986, p. 53)
Reprezentativitatea eșantionului nu este cuprinsă în etapele proiectării cercetării, ci rezultă din concepte, explicații, teorii. Eșantionarea treoretică se poate aplica și unui studiu de aprofunzime. Se referă la la culegerea unor date care explică principalele concepte (în cazul de față interviul și tehnica de scalare). Această analiză are următoarele principii de bază: 1. definirea subiectului cercetării; 2. stabilirea persectivei sociologice în care se încadrează problema pe care o analizăm; 3. alcătuirea principalelor metode și tehnici de investigare; 4. investigarea unui număr relativ mare de persoane sau grupuri care să determine constituirea unor explicații și enunțuri teoretice și 5. culegerea și interpretarea datelor. (Vlăsceanu, 1986, pp. 54-58)
3.3. APLICAREA METODELOR ȘI TEHNICILOR DE CERCETARE SOCIOLOGICĂ
Dacă în capitolele anterioare am trecut în revistă principalele concepte și explicații teoreice, în acest capitol voi descrie metodele de cercetare și voi analiza rezultatele obținute în urma aplicării acestora.
În acest sens menționez faptul că am aplicat un număr de 15 interviuri, 20 de scale ale percepției despre Facebook și am realizat un studiu de vaz. Interviurile au fost aplicate subiecților din orașul X. Prin înregistrarea audio a interviurilor semistructurate, am avut în vedere obținerea informațiilor despre fenomenul social numit Facebook, în rândul celor care au un cont activ pe această rețea.
Scala percepției Facebook-ului are ca scop identificarea unor judecăți de valoare, a unor opinii despre Facebook și influența acestuia asupra vieții indivizilor din societatea contemporană. Aceasta scală a fost aplicată unui număr de 20 subiecți (care au sau nu un profil pe Facebook) și cuprinde un număr de 11 itemi. Fiecare subiect a fost rugat să acorde o valoare unui enunț, reușind în acest mod să își exprime acordul față de anumite aspecte studiate.
Studiul de caz a fost realizat pe un grup de tineri (18- 25 de ani) din orașul X, care folosesc în mod frecvent Facebook-ul în interacțiunea socială cu ceilalți. Analiza acestora m-a ajutat să identific anumite aspecte particulare, pe care nu le-am putut obține prin aplicarea interviului.
Consider că metodele și tehnicile de cercetare au și câteva limite. Acestea se referă la următoarele aspecte. Interviul a fost aplicat unui număr restrâns de persoane, ceea ar genera nereprezentativitatea eșantionului, iar datele obținute în urma intervievării sunt relative, deoarece acestea depind de sinceritatea respondenților și de condițiile (timp,spațiu) în care a fost aplicat ghidul de interviu. În ceea ce privește răspunsurile obținute prin aplicarea scalei percepției Facebook-ului în rîndul, pot afirma că, poate exista incongruența dintre ceea ce gândesc cu adevărat indivizii și răspunsurile oferite. Cât despre studiul de caz pot susține că acesta reflectă doar anumite particularități și efecte ale fenomenului studiat, asupra adolescenților și tinerilor.
3.4. COLECTAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
Aplicarea interviului
În urma aplicării interviului pe un eșantion de 15 persoane am obținut următoarele rezultate cu privire la indicatorii: date sociodemografice, nivel de educație, rețele de socializare în general și fenomenul social numit Facebook, în particular.
Astfel că cei 15 respondenți au vârsta cuprinsă între 19 și 48 de ani , dintre care doi dintre aceștia au terminat o școală profesioanlă, opt dintre subiecți au absolvit liceul, și doar cinci au absolvit cursurile universitare.
În ceea ce privește concepția subiecților față de rețele de socializare se constată că majoritatea știu de existența lor, considerând că este ceva specific în zilele noastre, un fenomen ce este mai întâlnit la adolescenți și tineri , decât la adulți. De asemenea aceștia nu ignoră rolul acestor rețele în interacțiunea socială dintre indivizi.
Percepția subiecților față de fenomenul social Facebook
Cele opt întrebări legate de Facebook m-au ajuta să conturez imaginea de ansamblul al rețelei în rândul subiecților. Din cei 15 respondenți, 13 au un cont activ pe Facebook și doar doi nu utilizaeză nici o rețea de socializare. Acesta lucru întărește încă odată popularitatea de care se bucură Facebook-ul în rândul românilor.
Petrecerea timpului liber este un alt indicator al studiului. Respondenții atribuie în topul activităților preferate de petrecere a timpului liber, un loc fruntaș Facebook-ului, precizând că o singură sesiune durează maxim o oră și jumătate, sesiune ce o repetă de maxim trei ori pe zi. Aceste date indică rata mare a utilizării Facebook-ului de către subiecți.
În ceea ce privește locul de unde subiecții încep o astfel de sesiune, putem spune că locul preferat de aceștia este căminul personal, sau în timpul școlii sau la locul de muncă. Cei care declară că obișnuiesc să folosească Facebook-ul la locul de muncă sunt mult mai puțini ca număr , fapt ce ne arată să subiecții nu confundă viața profesioanlă cu cea personală, sau că accesul la Facebook tine cont de natura activității, dar și de reglementarea accesului de către instituțiile unde aceștia lucrează.
Rolul Facebook-ului este acela de asigura o mai bună comunicare, colaborare, interacțiune cu prietenii, colegii, familia etc. Doar doi subiecți sunt de părere că oamenii pot socializa mai bine în afara rețelei, apreciind modelul tradițional al interacțiunii directe, face-to-face a indivizilor. De asemenea trei dintre respondenți au făcut precizarea conform căreia, prin intermediul Facebook-ului și-au întâlnit, pentru moment jumătatea, cu care au o relație de iubire.
Facebook-ul nu le-a creat probleme utilizatorilor, spre exemplu, în a asigura confidențialitatea subiecților, iar evoluția acestuia este reflectată de aceștia în următorul fel: facebook-ul va exista atâta timp cât nu apărea un model mai bun, mai original, legând evoluția Facebook-ului de noile cerințe ale celor pasionați de media digitală, precum și de schimbările majore care se vor instala în domeniul tehnologiei.
Aplicarea scalei percepției asupra Facebook-ului
Această scală vine în completarea rezultatelor obținute prin aplicarea ghidului de interviu. Noutatea în acest caz se referă la ideea de a aplica acesată scală următoarelor categorii de subiecți: 1. subiecți care au un cont activ pe Facebook și 2. subiecți care consoideră că nu este atât de important să ai un profil pe Facebook.
Valoarea unui item este expresi matematică a adunării procentelor oferite de subiecți pentru fiecare item în parte, și impărțirea acestei valori totale la numărul total de subiecți.
Rezultatele aplicării scalei în cazul subiecților cu profil activ pe Facebook pot fi sintetizate astfel:
– subiecții și-au exprimat acordul total (4.6) față de ideea conform căreia Facebook-ul reprezintă forma absolută a comunicării și socializării în rândul adolescenților, tinerilor și adulților. (itemul 8)
– dezacordul total (1,6) se referă la respinherea ideii că mai multe femei au conturi pe Facebook, față de bărbați (itemul 12)
– de asemenea respondenții nu sunt de acord (1,8) cu faptul că cei care au astfel de profil sunt mai fericiți și mai siguri pe sine. (itemul 11)
– subiecții nu au putut exprima acordul sau dezacordul cu privire la enunțurile care puneau accent pe rolul fundamental al Facebook-ului în viața indivizilor (itemul 2-2,3), a efectelor negative generate (itemul 7- 1,8), al rolului comunicării directe, face to face (itemul 5- 2,4).; Facebook-ul nu este un mijloc de a-și întâlnii jumătatea (itemul 9-2,7), de a fi la curent cu noutățile despre idolii lor (itemul 10- 3)
– cei care au răspuns la enunțurile din scală și-au exprimat acordul față de necesitatea profilului (itemul 1 -3,5), promovarea unui nivel mai mare al interacțiunii sociale (itemul 6 – 3,6), numărul mai mare de prieteni virtuali (itemul 3- 4) și gradul mai mare al comunicării pe Facebook (itemul 4 -4,1)
Pentru cei care nu au un cont activ pe Facebook rezultatele sunt aproxiamtiv asemănătoare. Și aceștia consideră că Facebook-ul se bucură de succes în rândul adolescenților, tinerilor și adultilor, valoare fiind de 4,1. De asemenea sunt de acord cu faptul că oamenii pot comunica mai mult pe Facebook (itemul 6-3,8) și pot urmării mai bine viața idolilor (itemul 10-3,5).
În schimb nu s-au putut decide dacă prin intermediul Facebook-ului comunici mai mult și ești mai mult ascultat (itemul 4-2,6) ori dacă oamenii intecționează mai mult unii cu alții (itemul 7-3,1).
Dezacordul și-l exprimă atunci când vine vorba despre numărul prietenilor (itemul3-2,3), eliminarea rolului comunicării directe(itemul 5-2), șansa de a-ți întâlni pe Facebook partenerul/a (itemul 9-2,1), dar și față de posibilitatea de a fi la zi cu noutățile din viașa persoanelor publice (itemul 12-2,2).
De asemenea dezacordul total exprimat de subiecți studiului face trimitere la rolul mai putin important al Facebook-ului în viața lor (itemul 1- 1,2 și itemul 2-1,3), dar și la ideea conform căreia neutilizarea acestei rețele nu îi face mai puțin fericiți sau mai puțini stăpâni pe sine. (itemul 11- 1,9).
Aplicarea studiului de caz
Studiul de caz a surprins particularitățile unui grup social, format din patru indivizi, din orașul X, cu vârsta cuprinsă între 16 și 31 de ani și cu studii medii și superioare. Toți cei care au fost intervievați au unul sau mai multe conturi active pe rețele de socializare existente în prezent.
Deși toți subiecții au profil pe Facebook, acesta nu ocupă un loc fruntaș în categoria activităților de petrecere a timpului liber: „Cred că pe locul trei- patru după plimările cu familia în parc, pădure, mersul cu bicicleta sau vizioanarea programelor TV.” (G.I., 31 de ani)
Rolul rețelelor de socializare este unul de relaxare, de petrecere a timpului liber, comunicare cu prietenii și familia, indiferent de locul unde te aflii. Iată ce declara unui dintre respondenți despre rețele de socializare: „Una foarte bună. Am cont pe toate cele trei rețele. Nu cred că este cineva care să nu aibă un profil pe Facebook. Sunt ușor de folosit și sunt interesante. Spre exemplu, eu urmăresc tot ceea ce actualizează pe profilurile lor artisții din muzica românească și numai.” (I. V, 16 ani)
Motivele pentru care subiecții au ales Facebook-ul sunt acelea care pot fi intuite cu exactitate: curiozitatea față de nou- „La început din curiozitate. Vroiam să văd ce aduce nou această rețea. Și dacă popularitatea ei se justifică într-un mod sau altul. ” (G.I., 31 de ani) și popularitatea de care se bucură în prezent Facebook-ul – „Cred că este la modă să ai cont pe facebook. Nu știu.Înainte era hi5 acum este Facebook-ul. Îl folosesc mai mult să iau legătura cu prietenii, colegii și foștii colegi din liceu, și să mai află noutățile despre aceștia. ”(C.I., 22 de ani)
Dacă unii consideră că influența Facebook-ului se concretizează prin efecte negative- „Da. Mi se pare că folosirea excesivă a Facebook-ul, pentru unii, nu este de bun augur. Nu știu…cred că pretind ceea ce nu sunt de fapt în realitate. Pe mine nu m-a schimbat. Oricum nu peterec atat de mult timp. Dar gândițivă la adolescenți. Cred că nu știu o altă metode de socializare. Păcat. ” (G.I., 31 de ani), alții dimpotrivă văd efectele pozitive ale rețelei: „Stiu..Mulți zic că nu e bun…Că nu suntem noi cei care scriem pe Facebook. Nu cred în acest lucru. Dimpotrivă, ne ajută să ne cunoaștem mai bine și de ce nu să ne dezvoltăm personalitatea. ” (C.I., 22 de ani); sau „Atâta timp cât știu să îmi impun anumite limite, nu văd de ce ar trebui să îmi fac griji. Oare nu are și efecte pozitive? Cred că este o metode rapidă de a fi în pas cu noutățile din multe domenii.” (I. V, 16 ani)
Această invenție occidentală- așa cum o numește unul dintre respondenți (C.I., 22 de ani), nu are în concepția respondenților un viitor prea strălucit. Acesta va fi înlocuit cu o altă rețea de socializare: „Cu toate noutățile apărute. Cred că locul lui va fi luat de o altă rețea care va fi mult mai complexă. Atunci sigur vor fi mulți susținători. Cine știe ce va fi cu adevărat. Dar tehnologia digitală va rămâne la putere. „ (I. V, 16 ani)
CAPITOLUL 4 CONCLUZII
Lucrarea de față „Facebook. Second life” dezbate un fenomen fundamental al societății contemporane, într-ucât acesta implică noi manifestări ale procesul de comunicare și socializare. Aceste mnaifestări s-au datorat modificărilor profunde regăsite la nivelul individului (opiniilor, aștepărilor, nevoilor), dar și cele ale societății globale care este preponderent informațională, cu accente pe tehnologia digitală.
Etapele studiului de față au constat în descrierile și explicațiile teoretice din literatura de specialitate, internațională și din țara noastră cu privire la conceptul de comunicare, socializare și comunicarea new media. De asemenea, am folosit analiza secundară, punând accent pe grafice, tabele și pe studiile de cercetare ale specialiștilor.
Demersurile teoretice au avut la bază ipoteze de lucru, iar cel empiric a urmărit confirmarea sau infimarea ipotezei de lucru cu privire la infleunța Facebook-ului asupra vieții indivizilor cu toate aspectele aferente.
Cercetarea emprică folosită a fost una calitativă, bazată pe aplicarea unui interviu, al unui studiu de caz, dar și a tehnicii de scalare. Eșantionul a cuprins 39 de subiecți dintre care 15 au răspuns la ghidul de interviu, 20 la scala percepției Facebook-ului (criteriul- contul pe Facebook), iar din studiul de caz au făcut parte patru indivizi cu vârsta între 16 și 31 de nai.
Metodele de lucru au confirmat ipoteza cu privire la efectele generate de Facebook în viața indivizilor, rezultatele obținute fiind asemănătaore cu cele întâlnite în literatura de specialitate, ceea ce arată că acest fenomen nu s-a modificat foarte mult în spațiile sociale. Diferențele, desigur, se referă la nuanța unor dimesiuni, și nu la sensul acestora.
Rămâne de stabilit în ce măsură cercetarea de bază va constitui o etapă premergătoare viitoarelor cercetări în domeniu, precum și a modului în care acest fenomen social numit Facebook va evolua în timp și spațiu.
ANEXE
Anexe interviu
Ghid de interviu
Bună ziua. Numele meu este… și sunt student în anul al III-lea, la Faculatate de Sociologie….realizez o cercetare pe tema fenomenului social numit Facebook. De aceea, aș dorii să știu câteva aspecte legate de acest tip de rețea de socializare, care sunt efectele acestuia asupra vieții de zi cu zi, dar și percepția dvs. despre evoluția acestui fenomen. Opinia dvs. este foarte importantă în finalizarea cercetării. De asemenea răspunsurile nu vor fi făcute publice, la fel cum și identitatea dvs. va rămâne confidențială.
Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?
Dar vârsta în ani împliniți?
Care este ultima formă de invătământ absolvită?
Puteți să îmi spuneți care este părerea dvs. despre rețele de socializare: Facebook, Twitter, Myspace etc.?
Aveți un cont activ pe unul dintre aceste rețele?
De cât timp îl aveți?
Dacă ar fi să descrieți modul în care vă petreceți timpul liber, precizați care ar fi modalitățile folosite?
Cât timp alocați unei singure sesiuni pe Facebook? Cât de des vă înregistrați pe Facebook?
Puteți să precizați locul atunci când vă înregistrați pe Facebook?
Cum apreciați influența Facebook-ului asupra vieții dvs.? Dar consecințele asupra celorlați?
Puteți să îmi spuneți dacă v-ați confruntat cu anumite probleme de când aveti profil pe Facebook ? Care ar fi acestea?
Cum apreciați evoluția pe viitor a Facebook-ului?
Vă mulțumesc!
B. Anexa Scala percepției Facebook-ului
Scala percepției Facebook-ului
Mai jos am formulat câteva enunțuri cu privire la activitatea din compania dvs. Mai exact am precizat câteva aspecte legate de felul în care dvs. percepeți fenomneul social numit Facebook. Fiecare le percepe în moduri diferite. Unii le consideră importante, alții mai puțin importante.
După ce citiți enunțurile indicați pentru fiecare câte o cifră, încercuind-o. Astfel:
dezacord total,
dezacord;
nici acord, nici dezacord;
acord;
acord total.
Nu există răspunsuri bune sau rele, ci doar adevărate sau false.
Vă mulțumesc!
Itemi
1. Este indicat să ai un profil activ pe Facebook. 1 2 3 4 5
2. Nu exiști dacă nu ai cont pe Facebook. 1 2 3 4 5
3. Pe Facebook ai mai mulți prieteni decât în realitate. 1 2 3 4 5
4. Pe Facebook comunici mai mult și ești mai mult ascultat. 1 2 3 4 5
5. Comunicarea față în față nu mai este atât de importantă. 1 2 3 4 5
6. Oamenii intecționează mai mult unii cu alții prin rețeau de socializare Facebook
1 2 3 4 5
7. Facebook-ul face mai mult rău decât bine oamenilor. 1 2 3 4 5
8. Facebook-ul reprezintă viitorul comunicării și socializării la adolescenți, tineri și adulți. 1 2 3 4 5
9. Prin intermediul Facebook-ului îți poți întâlni partenerul/a. 1 2 3 4 5
10.Pe rețeaua de socializare Facebook îți poți urmării idolii și aflii ultimele știri despre anumite brand-uri. 1 2 3 4 5
11. Cei care au un cont activ pe Facebook sunt mai fericiți și mai stăpîni pe ei înșiși, față de cei care nu utilizează Facebook-ul. 1 2 3 4 5
12. Mai multe femei au un astfel de profil. 1 2 3 4 5
În continuare aș dori să îmi precizați date despre dvs. Vă asigurăm că răspunsurile dvs. sunt confidențiale.
1. vârsta: 18- 25 de ani,
26- 35 de ani
36- 45 de ani
peste 45 de ani.
2. sexul: masculin
feminin.
3. starea civilă: necăsătorit/ă
căsătorit/ă
divorțat/ă
văduv/ă
4. ultima scoală abosolvită- liceu
învătământ universitar
învățământ postuniversitar
5. profesie…………………………..
6. mediul de rezidență: urban
rural.
Scala percepției Facebook-ului Indivizii cu Valoare item- acord
profil pe Facebook
1. Este indicat să ai un profil activ pe Facebook. 3,5
2. Nu exiști dacă nu ai cont pe Facebook. 2,3
3. Pe Facebook ai mai mulți prieteni decât în realitate. 4
4. Pe Facebook comunici mai mult și ești mai mult ascultat. 4.1
5. Comunicarea față în față nu mai este atât de importantă. 2,4
6. Oamenii intecționează mai mult unii cu alții prin rețeau 3,6
de socializare Facebook
7. Facebook-ul face mai mult rău decât bine oamenilor. 1,8
8. Facebook-ul reprezintă forma absolută a comunicării și 4,5
socializării la adolescenți, tineri și adulți.
9. Prin intermediul Facebook-ului îți poți întâlni partenerul/a. 2,7
10.Pe rețeaua de socializare Facebook îți poți urmării idolii 3
și aflii ultimele știri despre anumite brand-uri.
11. Cei care au un cont activ pe Facebook sunt mai fericiți 1,8
și mai stăpîni pe ei înșiși, față de cei care nu
utilizează Facebook-ul.
12. Mai multe femei au un astfel de profil. 1,6
Scala percepției Facebook-ului Indivizii fără Valoare item- acord
cont pe Facebook
1. Este indicat să ai un profil activ pe Facebook. 1.2
2. Nu exiști dacă nu ai cont pe Facebook. 1,3
3. Pe Facebook ai mai mulți prieteni decât în realitate. 2,3
4. Pe Facebook comunici mai mult și ești mai mult ascultat. 2,6
5. Comunicarea față în față nu mai este atât de importantă. 2
6. Oamenii intecționează mai mult unii cu alții prin rețeau 3,8
de socializare Facebook
7. Facebook-ul face mai mult rău decât bine oamenilor. 3,1
8. Facebook-ul reprezintă forma absolută a comunicării și 4,2
socializării la adolescenți, tineri și adulți.
9. Prin intermediul Facebook-ului îți poți întâlni partenerul/a. 2,1
10.Pe rețeaua de socializare Facebook îți poți urmării idolii 3,5
și aflii ultimele știri despre anumite brand-uri.
11. Cei care au un cont activ pe Facebook sunt mai fericiți 1,9
și mai stăpîni pe ei înșiși, față de cei care nu
utilizează Facebook-ul.
12. Mai multe femei au un astfel de profil. 2,2
Anexă studiu de caz:
I. Date socio-demografice
1.Nume și prenume: Grigore Ionuț
Vârsta: 31 de ani
Ultima școală absolvită: Universitatea Politehnică din București
Profesie: Programator IT
Mediu de proveniență:orașul X, județul Z
Stare civilă: Căsătorit
Religie: Ordodoxă.
2. Nume și prenume: Constantin Florentina
Vârsta: 22 de ani
Ultima școală absolvită: Liceu teoretic , din
Profesie: [anonimizat] de proveniență:orașul X, județul Z
Stare civilă: Necăsătorită
Religie: Ordodoxă.
3. Nume și prenume: Costea Adrian Cristian
Vârsta: 19 de ani
Ultima școală absolvită: Liceu teoretic , din
Profesie: șomer
Mediu de proveniență:orașul X, județul Z
Stare civilă: Necăsătorit
Religie: Ordodoxă.
4. Nume și prenume: Ioniță Valentin
Vârsta: 16 de ani
Ultima școală absolvită: Liceu teoretic , din
Profesie: elev
Mediu de proveniență:orașul X, județul Z
Stare civilă: Necăsătorit
Religie: Ordodoxă.
II. Ghid de interviu
Bună ziua. Numele meu este… și sunt student în anul al III-lea, la Faculatate de Sociologie….realizez o cercetare pe tema fenomenului social numit Facebook. De aceea, aș dorii să știu câteva aspecte legate de acest tip de rețea de socializare, care sunt efectele acestuia asupra vieții de zi cu zi, dar și percepția dvs. despre evoluția acestui fenomen. Opinia dvs. este foarte importantă în finalizarea cercetării. De asemenea răspunsurile nu vor fi făcute publice, la fel cum și identitatea dvs. va rămâne confidențială.
Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?
2. Dar vârsta în ani împliniți?
3. Care este ultima formă de invățământ absolvită?
4. Puteți să îmi spuneți care este părerea dvs. despre rețele de socializare: Facebook, Twitter, Myspace etc.?
5. Aveți un astfel de profil? Dar colegii dvs.?
6. Puneți să îmi spuneți care au fost motivele pentru care v-ați înregistrat pe aceste rețele?
7. V-ați gândit vreodată la concesințele utilizării Facebook-ului?
8. Pe ce loc plasați o astfel de sesiune în topul preferințelor petrecerii timpului liber?
9. V-ați gândit vreodată că renunțați și să ștergeți profilul de pe Facebook?
10. Cum vedeți viitorul Facebook-ului în anii următori?
Vă mulțumesc!
III. Răspunsuri:
Grigore Ionuț
4. Puteți să îmi spuneți care este părerea dvs. despre rețele de socializare: Facebook, Twitter, Myspace etc.?
S: Sincer…Unele mi se par potrivite altele nu. Dar atunci când n-ai ce face…..
5. Aveți un astfel de profil? Dar colegii dvs.?
S: Da. Pe Facebook și pe Twitter. Astea mi se par mie m-ai interesante. Și colegii…Cam tot așa. Dar cred că cel mai utilizat este Facebook-ul.
6. Puneți să îmi spuneți care au fost motivele pentru care v-ați înregistrat pe aceste rețele?
S: La început din curiozitate. Vroiam să văd ce aduce nou această rețea. Și dacă popularitatea ei se justifică într-un mod sau altul.
7. V-ați gândit vreodată la concesințele utilizării Facebook-ului?
S: Da. Mi se pare că folosirea excesivă a Facebook-ul, pentru unii, nu este de bun augur. Nu știu…cred că pretind ceea ce nu sunt de fapt în realitate. Pe mine nu m-a schimbat. Oricum nu peterec atat de mult timp. Dar gândițivă la adolescenți. Cred că nu știu o altă metode de socializare. Păcat.
8. Pe ce loc plasați o astfel de sesiune în topul preferințelor petrecerii timpului liber?
S: Cred că pe locul trei- patru după plimările cu familia în parc, pădure, mersul cu bicicleta sau vizioanarea programelor TV.
9. V-ați gândit vreodată că renunțați și să ștergeți profilul de pe Facebook?
S: Nu, nu mă încurcă cu nimic.
10. Cum vedeți viitorul Facebook-ului în anii următori?
S: Cu siguranță va apărea ceva nou, care v-a lua locul Facebook-ului. Cu toată tehnologia asta cred ca asta se va întâmpla.
Constantin Florentina
4. Puteți să îmi spuneți care este părerea dvs. despre rețele de socializare: Facebook, Twitter, Myspace etc.?
S: Cred că sunt foarte importante. Așa poți să comunici cu prietenii și familia, indiferent unde te-ai afla.
5. Aveți un astfel de profil? Dar colegii dvs.?
S: Da, am un cont pe Facebook. La fel și colegii mei de facultate.
6. Puneți să îmi spuneți care au fost motivele pentru care v-ați înregistrat pe aceste rețele?
S: Cred că este la modă să ai cont pe facebook. Nu știu. Inainte era hi5 acum este Facebook-ul. Il folosesc mai mult să iau legătura cu prietenii, colegii și foștii colegi din liceu, și să mai află noutățile despre aceștia.
7. V-ați gândit vreodată la concesințele utilizării Facebook-ului?
S: Stiu..Mulți zic că nu e bun…Că nu suntem noi cei care scriem pe Facebook. Nu cred în acest lucru. Dimpotrivă, ne ajută să ne cunoaștem mai bine și de ce nu să ne dezvoltăm personalitatea.
8. Pe ce loc plasați o astfel de sesiune în topul preferințelor petrecerii timpului liber?
S: Printre primele locuri, cu siguranță.
9. V-ați gândit vreodată că renunțați și să ștergeți profilul de pe Facebook?
S: Nu….Nu cred că voi renunța la el. Doar dacă va apărea ceva mai interesant și mai bun.
10. Cum vedeți viitorul Facebook-ului în anii următori?
S: Sincer nu știu…. Dar sunt curioasă. S-ar putea să se dezvolte sau să apară altceva în locul lui, o altă invenție occidentală.
Ioniță Valentin
4. Puteți să îmi spuneți care este părerea dvs. despre rețele de socializare: Facebook, Twitter, Myspace etc.?
S: Una foarte bună. Am cont pe toate cele trei rețele. Nu cred că este cineva care să nu aibă un profil pe Facebook. Sunt ușor de folosit și sunt interesante. Spre exemplu, eu urmăresc tot ceea ce actualizează pe profilurile lor artisții din muzica românească și numai.
5. Aveți un astfel de profil? Dar colegii dvs.?
S: Toți avem. Așa comunicăm cel mai simplu.
6. Puneți să îmi spuneți care au fost motivele pentru care v-ați înregistrat pe aceste rețele?
S: La început mi-a atras atentia, interesul colegilor mei față de Facebook. Apoi am rămas fidel profilului pentru că pot să aflu ce mai este nou cu prietenii mei, putem face schimb de informații, să ne găsim jumătatea. Așa putem să ne menținem relația de iubire. Eu spre exemplu îi trimit iubite mele, în fiecare zi, mesaje, flori, cadouri virtuale. Interesant nu?
7. V-ați gândit vreodată la concesințele utilizării Facebook-ului?
S: Da. Văd că multă lume vorbește despre asta. Atâta timp cât știu să îmi impun anumite limite, nu văd de ce ar treui sa imi fac griji. Oare nu are si efecte pozitive? Cred că este o metode rapida de a fi în pas cu noutățile din multe domenii.
8. Pe ce loc plasați o astfel de sesiune în topul preferințelor petrecerii timpului liber?
S: Printre primele locuri. Însă am o pasiune mai mare. Sportul. Practic fotbalul de 7 ani de zile. Pentru mine fotbalul este foarte important. Mă ajută să mă recrez cz adevărta. În plus imi plac plimbările la munte și ori de câte ori pot, mă duc.
9. V-ați gândit vreodată că renunțați și să ștergeți profilul de pe Facebook?
S: Nu. Cred că sunt acelaș om și cu acest cont și fără el.
10. Cum vedeți viitorul Facebook-ului în anii următori?
S: Cu toate noutățile apărute. Cred că locul lui va fi luat de o altă rețea care va fi mult mai complexă. Atunci sigur vor fi mulți susținători. Cine sștie ce va fi cu adevărat. Dar tehnologia digitală va rămâne la putere.
4. Costea Adrian Cristian
4. Puteți să îmi spuneți care este părerea dvs. despre rețele de socializare: Facebook, Twitter, Myspace etc.?
S: Consider că avem nevoie de astfel de căi de comunicații. Eu am cont pe Facebook.
5. Aveți un astfel de profil? Dar colegii dvs.?
S : Colegii și prietenii mei au Facebook. De fapt ei m-au determinat sa imi fac si eu cont. Am fost curios să văd de ce este atât de popular.
6. Puneți să îmi spuneți care au fost motivele pentru care v-ați înregistrat pe aceste rețele?
S: Eu am contul de patru nai. Sincer l-am păstrat pentru că anul trecut am fost plecat un an de zile în Anglia, și am vorbit mai ușor și am comunicat cu familia și cu prietena mea. M-a ajutat foarte mult. Sincer….fără telefon, dar mai ales fără Facebook mi-ar fi fost foarte greu.
7. V-ați gândit vreodată la concesințele utilizării Facebook-ului?
S: La cele pozitive da…sunt constient de ele. Nu știu dacă folosindu-l m-a schimbat într-un anumit fel. Sun acelaș.
8. Pe ce loc plasați o astfel de sesiune în topul preferințelor petrecerii timpului liber?
S: Pe primul loc…apoi folosesc messenger-ul și yahaoo mail….Mi se par cele mai potrivite.
9. V-ați gândit vreodată că renunțați și să ștergeți profilul de pe Facebook?
S: Nu. Momentan nu. Depinde dacă va apărea pe viitor ceva mult mai atratctiv. Poate atunci da.
10. Cum vedeți viitorul Facebook-ului în anii următori?
S: Nu m-am gândit până acum. Cred că Facebook-ul va mai avea succes câțiva ani. E posibil ca altă invenție în materie de socializare să apară, iar Facebook-ul să își piardă din farmec. Cu toată tehnologia din ziua de azi… Totul este posibil.
5. BIBLIOGRAFIE
Volume
Balaban, Delia. 2009. Comunicare mediatică. Capitolul1.Comunicare.Comunicare mediatică. Comunicare de masă, Tritonic:București
Chelcea, Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. București: Economică.
Giddens, Anthony . 2001. “ Sociologie” , București: All.
Păuș, Viorica Aura, 2006. Comunicare și resurse umane. Polirom:Iași.
Pânișoară, Ion-Ovidiu. 2004. Comunicare eficientă. Polirom: Iași
Pfaffenberger Bryan și David Wall, 1997. Dicționar calculatoare &Internet . Teora: București.
Mărginean, Ioan, 2000. Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Plirom.
Mihăilescu, Ioan, 2001. Sociologie generală. Capitolul 2. Procesul de socializare. Polirom: Iași.
Moscovici, Serge, și Fabrice Buschini, 2007. Metodologia științelor socioumane. Iași: Polirom.
Vlăseanu, Lazăr și Cătălin Zamfir, 1997. Dicționar de sociologie.
Yin, Robert, 2005. Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor. Iași: Polirom
Articole de presă
ActualMM.ro, 26 iulie 2011. „Maramureșenii, codași la Facebook..Numărul de români pe Facebook s-a dublat într-un an”.
Enescu, Daniel, 6 decembrie 2011. Ce se întâmplă în rețelele sociale online din România
Goagă, Alex 22 martie 2010. Prietenii unui brand pe Twitter și Facebook au șanse mai mari să devină clienți”
„ Facebook dă dependență. Cine îl folosește și pentru cât timp.
Online MBA News Destination. Infographics
„Popularitatea pe Facebook depinde de aspectul fizic al prietenilor” , din aprilie 2012
Pearse, Damien. „Facebook's 'dark side': study finds link to socially aggressive narcissism”, publicat în The Guardian, 7 martie 2012
Popa, Adrian, 11 iulie 2011 „Facebook la liber în România, 70% din firme nu au reglementat accesul la rețele de socializare”
„ 10 lucruri fascinante dspre Facebook”
Site-uri
www.ActualMM.ro
www. Antena3.ro
www.Cariere.ro
www.it.scribd.ro
www. itplay.ro
www. Mediafax.ro
www. business24.r
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Facebook Second Life (ID: 106839)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.