Fabricarea Anilinei Si Verificarea Calitatii

CUPRINS

CAPITOLUL I ANILINA – PREZENTARE GENERALĂ

I.1. SCURT ISTORIC……………………………………………………………………..pag.

I. 2. PREZENTARE GENERALĂ…….. ………………………………………………….

CAPITOLUL II PROPRIETATILE ANILINEI…………………………………..

2.1. Proprietati fizice……………………………………………………………………………..

2.2. Proprietăți chimice………………………………………………………………………….

CAPITOLUL III. FABRICAREA ANILINEI METODE DE FABRICARE.

3.1. Reducerea nitrobenzenului…………………………………………………………..

3.2. Descrierea reactorului de reducere………………………………………………..

3.3. Descrierea instalației și a procesului tehenologic…………………………………

3.4. Alte metode de preparare a anilinei…………………………………………………

CAPITOLUL IV. MĂSURI DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ LA FABRICAREA ANILINEI…………………….

CAPITOLUL V. PROBLEME DE POLUARE…………………………………

CAPITOLUL VI. CONCLUZII……………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………….

ANEXE……………………………………………………………………………………………….

=== ok ===

TEMA :

CUPRINS

CAPITOLUL I ANILINA – PREZENTARE GENERALĂ

I.1. SCURT ISTORIC……………………………………………………………………..pag.

I. 2. PREZENTARE GENERALĂ…….. ………………………………………………….

CAPITOLUL II PROPRIETATILE ANILINEI…………………………………..

2.1. Proprietati fizice……………………………………………………………………………..

2.2. Proprietăți chimice………………………………………………………………………….

CAPITOLUL III. FABRICAREA ANILINEI METODE DE FABRICARE.

3.1. Reducerea nitrobenzenului…………………………………………………………..

3.2. Descrierea reactorului de reducere………………………………………………..

3.3. Descrierea instalației și a procesului tehenologic…………………………………

3.4. Alte metode de preparare a anilinei…………………………………………………

CAPITOLUL IV. MĂSURI DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ LA FABRICAREA ANILINEI…………………….

CAPITOLUL V. PROBLEME DE POLUARE…………………………………

CAPITOLUL VI. CONCLUZII……………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………….

ANEXE……………………………………………………………………………………………….

ARGUMENT

Proiectul cu tema “Fabricarea anilinei și verificarea calității” a fost întocmit în scopul susținerii examenului pentru certificarea competențelor profesionale, în învățământ tehnic liceal nivel III, profilul “Resurse naturale și protecția mediului”, specializarea “Tehnician chimist de laborator”.

Am ales această temă, pentru că a fost o provocare să aflu mai multe lucruri despre anilină.

În primul capitol am făcut o prezentare generală a anilinei, un lichid uleios și toxic, care se poate obține industrial prin reducerea nitrobenzenului. Am indicat diversele utilizări ale anilinei, menționând pentru importanță, industria coloranților și a medicamentelor.

În capitolul al doilea am arătat proprietățile fizice și chimice ale anilinei.

Am explicat proprietățile fizice și chimice ale anilinei : solubilitatea și constanta de bazicitate, reacția de alchilare cu derivați halogenați, reacția de acilare cu acidul acetic, reacția de diazotare, reacția anilinei cu acetilena și identificarea anilinei.

În următorul capitol am prezentat fabricarea anilinei și metodele de fabricare.

Am descris procesul tehnologic de fabricare a anilinei prin reducerea nitrobenzenului și am desenat schema tehnologică.

Capitolul patru a fost dedicat controlului calității anilinei. Am precizat determinările anilinei și am indicat modurile de lucru. Pentru stabilirea calității anilinei se execută următoarele determinări:

determinarea conținutului de anilină;

determinarea temperaturii de solidificare;

determinarea conținutului de apă.

În capitolul cinci am prezentat măsurile de securiate și sănătate în muncă

la fabricarea anilinei, iar în ultimul capitol am precizat câteva probleme de poluare și protecția mediului. În continuare am prezentat concluziile și am indicat cărțile consultate pentru a scrie acest proiect.

CAPITOLUL I

ANILINA – PREZENTARE GENERALĂ

I.1. Scurt istoric

Anilina a fost obtinuta pentru prima data la Unverdorben in 1826 prin distilarea uscata a indigoului si a fost denumita krystallin. In 1834, Runge izoleaza anilina din gudronul de carbune, respectiv din fractia de ulei usor(80-170°C) si o denumeste kyanol.

Denumirea de anilina, din numele spaniol al indigoului(anil), a fost data de Fritzsche in 1840, care a preparat-o prin tratarea indigoului cu hidroxid de sodiu. Prima sinteza a anilinei a fost facuta de Zinzin in 1842 prin reducerea

nitrobenzenului cu sulfura de amoniu.

In 1843, Hofmann a dovedit ca in toate procedeele mentionate se obtine unul si acelasi produs- anilina. In 1856, Perkin, atunci in varsta de 18 ani, obtine primul colorant sintetic- mauvelina- prin oxidarea sulfatului de anilina. Fabricarea industriala a anilinei a inceput in 1857.

Anilina este o substanta chimica ce se prezintă ca un lichid uleios, toxic, incolor, obtinut prin distilarea indigoului sau industrial prin reducerea nitrobenzenului și care este utilizat in industria colorantilor, medicamentelor.

NH2

Anilina este cea mai importantă amina aromatică și constituie un intermediar valoros pentru industriile de coloranți, medicamente (sulfamide), mase plastice. Un număr foarte mare de coloranți aparținând diferitelor clase sunt sintetizați din anilină și din derivații acesteia.

Fișa tehnică a anilinei este:

Nume Anilina

alte denumiri Anilin, Aminobenzol, Phenylamin

formula chimică C6H5NH2

nr. CAS 62-53-3 aspect lichid incolor, brun, cu miros caracteristic Proprietăți

masa molară 93,13 g·mol−1

stare de agregare lichid

densitate 1,02 g·cm−3

punct de topire −6 °C

punct de fierbere 184 °C

presiune vapori 40 Pa (20 °C)

solubilitate bună în solvenți organici
Toxic – Dăunător mediului

I.2. Utilizări

Utilizarea anilinei este mai ales în industria chimică, ea fiind materie primă pentru procesele de sintetizare a coloranților, fibrelor sintetice precum și la producerea cauciucului și a unor medicamente.

În prezent anilina se utilizeaza in numeroase ramuri ale industriei chimice de sinteza organica, fiind printre materiile prime fundamentale.

Anilina se utilizeaza la fabricarea de coloranti: negrul de anilina este unul dintre cei mai buni coloranti negri pentru fibre. Din anilina se fabrica circa 40 de coloranti de larga circulatie la care se adauga numerosi alti produsi fabricati din diversi derivati de anilina.

Printre intermediarii cei mai importanti preparati din anilina ca materie prima sunt dimetilanilina, acetanilida si chinaldina.

Numeroase medicamente din clasa sulfamidelor se prepara folosind anilina si derivatii ei ca materie prima.

Condensarea anilinei cu acetona conduce la unul dintre cei mai utilizati antioxidanti, fabricat in tara printr-un proces original.

Anilina mai este folosita la fabricarea acceleratorilor de vulcanizare si a unor materiale plastice. Derivatul ei, acetilatacetanilida, numita si antifibrina are proprietati antipiretice.

CAPITOLUL II

PROPRIETĂȚILE ANILINEI

2.1. Proprietăți fizice.

Principalele proprietăți fizice ale anilinei sunt redate mai jos:

– formula chimică : C6H5NH2;

– masa molara : de 93,12;

– ulei incolor cu miros puternic care se imbruneaza prin expunere la aer si la lumina ;

– inhalata in cantitati mari, este toxica;

– punct de topire : -6,2°C;

– punct de fierbere : 184,4°C;

– miscibilă cu etanolul, eterul etilic si benzenul :

– solubilă in majoritatea solventilor organici;

– antrenabilă cu vapori de apa :

2.2. Proprietăți chimice

1. Solubilitatea și constanta de bazicitate

In soluție, anilina ionizează ca si amoniacul, acceptând protoni pe care ii fixează la perechea de electroni neparticipanta a atomului de azot printr-o legătura covalent coordinativa:

In cazul anilinei, capacitatea de fixare a protonului scade, deci bazicitatea se reduce(3,8 x 10-10) si de aceea anilina nu se dizolva complet in apa.

Anilina se dizolva, insa, complet in solutie de acid clorhidric, deoarece se formeaza un compus ionic, solubil in apa:

Reacția de alchilare – cu derivați halogenați

3. Reacția de acilare – cu acid acetic

4. Reacția de diazotare

5. Reacția anilinei (vapori) cu acetilena

Identificarea anilinei

Identificarea anilinei se poate realiza cu reactivi astfel:

– anilina + hipoclorit de calciu : violet ;

– anilina + permanganat de potasiu: verde și apoi în negru (negru de

anilina).

CAPITOLULIII

FABRICAREA ANILINEI

Reducerea nitrobenzenului.

Obținerea aminelor prin reducere se poate realiza prin mai multe procedee, a caror alegere depinde de natura substratului și a produsului dorit.

Reducerea grupei nitrice se desfasoară după o succesiune de trepte (nitro-derivat à nitrozo-derivat à hidroxil-amina à amina). Produsul cel mai stabil este amina primară, dar, prin alegerea adecvată a agenților de reducere și prin controlul riguros al condițiilor de reacție procesul poate fi oprit la una din etapele intermediare.

De exemplu, prin reducerea nitrobenzenului cu zinc în diferite medii rezultă anilina și apa. (C6H5 – NH2 – anilina).

Reacția chimică este:

C6H5 – N02+ Zn Apa C6H5- NH – OH – fenilhidroxilamina

C6H5– NH – HN hidrazobenzen

Reactanții sunt:

– hidrogenul, H2, notat cu H

– nitrobenzenul, C6Hs – NO2 notat cu NB

Raportul molar stoechiornetric de alimentare este H / NB = 3 / 1.

Consumul industrial de materii prime este mai mare decăt cel stoechiornetric necesar, adică 1360 kg NB / 760 m3H pentru 11 anilină produsă.

Produșii de reacție:

– anilină, QHs – NH2

– apa, H2O

Catalizatorii utilizați la reducerea nitrobenzenului în fază gazoasă sunt de regulă catalizatori de Ni, Ni -Cu, Cu, Pd, Cu – Mg – Si02, Ru, Pt și alții.

Hidrogenarea catalitică a nitroderivaților se poate realiza în fază lichidă sau fază gazoasă, în strat fix, mobil sau fluidizat de catalizator.

La hidrogenarea catalitică a nitrobenzenului în fază gazoasă catalizatorii de cupru conduc la randamente apropiate de cele teoretice și sunt suficient de stabili în condițiile optime ale procesului.

În general, însă, catalizatorii foarte activi sunt stabili într-un interval îngust de temperatură, ceea ce implică eliminarea eficientă a caldurii de reacție în vederea menținerii temperaturii între limitele prescrise

Descrierea reactorului de reducere

Deși sunt mai vechi, reactoarele multitubulare în strat fix, pot fi de asemenea utilizate în procesul de reducere în fază gazoasă a nitrobenzenului.

Reactorul multitubular în strat fix cuprinde un fascicul de țevi umplute cu catalizator. Distribuția uniforma a catalizatorului în țevi se realizează cu ajutorul măsurătorilor de cădere de presiune în stratul catalitic.

Țevile de reacție sunt așezate hexagonal (circular) pe sectiunea transversală, întocmai ca schimbătoarele de căldură și sunt susținute de o placă de distribuție.

În spațiul dintre țevi circulă un agent termic (săruri topite, ulei mineral) care preia căldura de reacție de la țevile de reacție și o cedează serpentinei de răcire care de regulă este un generator cu aburi.

Un transfer termic de răcire este înlesnit de prezenta unui agitator mecanic, aflat în interiorul serpentinei de răcire.

Controlul temperaturii băii de răcire a reactorului se poate face și prin recirculația externă și răcirea agentului termic din baie, într-un schimbător de căldură exterior.

Fig. 1. Reprezentarea schematică a unui reactor multitubular în strat fix

1- țevi de reacție

2- serpentina de răcire (generator de abur)

3- agitator

4- baie de săruri topite

5- placa de distribuție a țevilor

Reactorul utilizat este un vas cilindric, prevăzut la partea inferioară cu un grătar de distribuție a gazelor.

În interiorul zonei de fluidizare se află un schimbător de căldură în formă de U. Filtrele 4 servesc pentru reținerea pulberii de catalizator antrenată de produsele de contact.Vaporii de nitrobenzen și hidrogenul intră în reactor pe la partea inferioară a acestuia, sub grătarul de distribuție.

Amestecul de reacție gazos (produsele de contact) trece prin filtrele 4 și iese din reactor pe la partea superioară.Întrucât stratul fluidizat este caracterizat de coeficienți ridicați de transfer de caldură, suprafața de răcire necesară pentru eliminarea căldurii de reacție este mică și aceasta permite folosirea schimbătorului în formă de U.

Schimbătorul de căldură prezintă avantajul compensării termice bune a elementelor sale și evitării posibilității de pătrundere a agentului de răcire în stratul de catalizator, în cazul unor neetanseități la placa tubulară.

Reactorul în strat fluidizat oferă următoarele avantaje:

– au un control foarte bun al temperaturii,

– regenereaza foarte ușor, dar și dezavantajul că în timpul nutrizării(măcinării) catalizatorului se înfundă conductele și necesită separare prin cicloane.

Deși sunt mai vechi, reactoarele multitubulare în strat fix, pot fi deasemenea utilizate în procesul de reducere în fază gazoasă a nitrobenzenului.

Acestea prezintă următoarele avantaje față de reactoarele cu catalizator în strat fluidizat:

– au un profil de curgere care favorizează realizarea unor selectivități ridicate pentru majoritatea proceselor chimice;

– au construcții mai simple și se operează mai ușor.

Dezavantajele lor pot fi :

– profilul neizoterm în strat;

– efectivitatea operarii ciclice(reactie-regenerare.

Reactorul multitubular în strat fix cuprinde un fascicul de țevi umplute cu catalizator.

Distribuția uniforma a catalizatorului în țevi se realizează cu ajutorul măsurătorilor de cădere de presiune în stratul catalitic.

Țevile de reacție sunt așezate hexagonal (circular) pe sectiunea transversală, întocmai ca schimbătoarele de căldură și sunt susținute de o placă de distribuție.

În spațiul dintre țevi circulă un agent termic (săruri topite, ulei mineral) care preia căldura de reacție de la țevile de reacție și o cedează serpentinei de răcire care de regulă este un generator cu aburi.

Un transfer termic de răcire este înlesnit de prezenta unui agitator mecanic, aflat în interiorul serpentinei de răcire.

Controlul temperaturii băii de răcire a reactorului se poate face și prin recirculația externă și răcirea agentului termic din baie, într-un schimbător de căldură exterior.

3.3. Descrierea instalației și a procesului tehnologic.

Schema de principiu a unei instalatii de obtinere a anilinei prin reducerea nitrobenzenului in faza gazoasa este urmatoarea :

Fig. nr. 2. Schema de principiu a instalației de fabricare aa anilinei

Reacția se desfasoară la 270 C și presiunea de 1.4 atm, la un timp de contact scurt. Vaporii de nitrobenzen din evaporatorul 1 și hidrogenul (proaspăt și recirculat, în cantitate de 3 ori mai mare decât cea teoretic necesară) intră în reactor pe la partea inferioară.

Produsele de reacție trec prin filtre pentru reținerea catalizatorului antrenat și condensează în condensatorul 8.

Hidrogenul se reîntoarce în proces prin intermediul compresorului de recirculare 9.

În separatorul 10 are loc decantarea amestecului apă-anilină.Stratul superior format din apele de anilină iese pe la partea superioară și este trimis la recuperare.Stratul inferior care constituie anilina brută, se distilă în coloana 12.

Dupa o distilare primară și condensare în condensatorul 8, anilina trece la o a doua distilare în coloana 14, rezultând ca produs final anilina pură.

 :

Fig. 3. Schema tehnologică de fabricare a anilinei

1-evaporator benzen

2-reactor în strat fix

3-serpentina de răcire (generator de abur)

4-agitator

5-baie de saruri topite

6-placa de distribuție a țevilor

7-țevi de reacție

8-condensator

9-compresor pentru recircularea hidrogenului

10-separator anilină

11-blaz

12-coloană distilare anilină brută

13-condensator

14-coloana distilare produs finit

15-blaz

Niște cercetători polonezi au elaborat un procedeu de hidrogenare catalitică a nitrobenzenului, care a condus la anilina de înalta puritate (conținut de nitrobenzen nereacționat sub 0.001% în greutate, punct de congelere -6.2C) folosind un catalizator original Cu-Mg-SiO.

Avantajele procedeului sunt urmatoarele:

-catalizatorul original folosit (simbol NA) are o activitate ridicată și durată mare de funcționare (2000ore) și asigură, practic, conversia totală a nitrobenzenului ;

-indicii tehnico-economici de consum se situează la nivelul mondial(1360 kg nitrobenzen / tone anilină și, respectiv ,760m N hidrogen);

-se obține un randament al anilinei rectificate la cel mai ridicat nivel mondial(0.001% nitrobenzen nereacționat);

-costul este cu aproximativ 15% mai scăzut decât cel obținut prin procedeul Bechamp.

Procesul de reducere are loc într-un reactor în strat fix, tubular, la temperatura de 280-300 C, în condițiile unui raport molar mediu H/NB=17/1, încarcarea catalizatorului 350g NB/1cat.

Dupa reacție, gazele rezultate sunt răcite la temperatura de 20-30 C pentru separarea hidrogenului, care este introdus în proces.

Condensatorul obținut este lăsat să se decanteze și apoi este prelucrat într-un sistem de trei coloane (deshidratare anilina, rectificare anilina,distilare ape de anilina).

Hidrogenarea catalitică a nitrobenzenului se mai poate realiza cu gaz de al sinteza amoniacului, cu un continut de 65-80% hidrogen, pe catalizator de cupru-alumina.

Performanțele reactorului (randamentul, selectivitatea, conversia) depind de mai mulți factori de operare, dupa cum urmează:

-diametrul particulei și compoziția catalizatorului

-temperatura în reactor

-durata de contact cu catalizatorul

-raportul molar H/NB în alimentare

-viteza spațială (raportul dintre cantiatea de catalizator și debitul de NB)

3.4. Alte metode de preparare a anilinei :

1. reducerea nitrobenzenului cu hidrogen obtinut din reactia acidului clorhidridric cu metalele, folosindu-se catalizator de cupru (ca la Fagaras)

2. alchilarea amoniacului cu derivati halogenati

3. reducerea nitribenzenului cu pilitura de fier, folosindu-se ca electroliti saruri de fier(clorura, sulfat, acetat, formiat) care se pot obtine in vasul de reducere, prin adaugarea de acizi in cantitati mici inainte de adaugarea nitrobenzenului ;

CAPITOLUL IV

CONTROLUL CALITĂȚII ANILINEI

3.1. DETERMINAREA PUNCTULUI DE ANILINĂ

Punctul de anilină reprezintă temperatura minimă la care un volum de anilină (C6H5-NH2) se amestecă complet cu un volum egal de motorină. Valoarea punctului de anilină este cu atât mai mare cu cât motorina este mai bogată în hidrocarburi aromatice.

Aparatul utilizat pentru determinare este:

Fig. 1 Aparat pentru determinarea punctului de anilina în strat subțire

4.1. Determinări pentru verificarea calității anilinei

Pregătirea probei de anilină pentru determinare.

MOD DE LUCRU:

Circa 100 cm3 anilină se introduc într-un vas Erlenmayer cu dop șlefuit, ce conține circa 10g KOH proaspăt mojarat. Se lasă anilina să se deshidrateze 12 ore, agitându-se din când în când vasul Erlenmayer. Se decantează și se filtrează printr-un filtru uscat, într-un vas Erlenmayer prevăzut cu dop șlefuit.

4.2. Determinarea conținutului de anilină

REACTIVI NECESARI:

10g anilină

KOH

25 cm3 HCl

apă distilată

MOD DE LUCRU:

Circa 10g anilină, deshidratată cu KOH, se cântărește cu precizie de 0,0002 într-o fiolă

de cântărire. Se introduce cantitativ într-un balon cotat de 500 cm3, se adaugă 25 cm3 HCl și se completează cu apă până la semn. Din soluția astfel obținută se pipetează 50 cm3 și se introduce într-un pahar Berzelius de 250-300 cm3. Se adaugă 100 cm3 apă, 10 cm3 HCl și 10 cm3 soluție de KBr. Soluția se răcește la 5-100C și la această temperatură se diazotează prin titrare cu NaNO2 soluție 0,5N, sub continuă agitare. Reacția de diazotare se consideră terminată când o picătură de soluție titrată dă o pată albastră-violet pe hârtia iod-amidonată și după 5 min. Repetând încercarea, pata apare iarăși cu o nouă picătură din soluția titrată, fără ca între timp să de mai fi adăugat azotit de sodiu.

4.3. Determinarea temperaturii de solidificare

Temperatura de solidificare a anilinei deshidratate se determină tot într-un aparat fukoo, prevăzut cu un termometru cu mercur, gradat de la -150C la +200C, cu diviziuni în zecimi de grad.

4.4. Determinarea conținutului de apă

Conținutul de apă se determină prin distilare.

CAPITOLUL V

MĂSURI DE S.S.M. LA FABRICAREA ȘI

CONTROLUL CALITĂȚII ANILINEI

Măsuri de S. S.M. la fabricarea anilinei

Legislatia in vigoare reglementeaza normele de protectia muncii in diverse situatii, inclusiv pentru fabricarea si controlul calitatii anilinei. Legea nr. 319 / 14.07.2006 are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății în muncă a lucrătorilor.

Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2007 privind măsurile de reducere a riscurilor în ceea ce privește următoarele substanțe: piperazină; ciclohexan; metilen-difenil diizocianat; 2-butin-1,4-diol; metiloxiran; anilină; 2-etilhexilacrilat; 1,4-diclorbenzen; 3,5-dinitro-2,6-dimetil-4-terț-butilacetofenonă; di-(2-etilhexil)ftalat; fenol; 5-terț-butil-2,4,6-trinitro-m-xilen [notificată cu numărul C(2007) 5901

Măsuri de reducere a riscurilor pentru lucrători și mediu

Angajații care folosesc anilină în activități cu expunere previzibilă (de exemplu, deservirea sau întreținerea curentă a sistemelor închise) trebuie să ia notă de orice îndrumare sectorială specifică, elaborată la nivel național pe baza ghidurilor practice neobligatorii, întocmite de Comisie în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Directiva 98/24/CE.

Anilina este o substanță toxică care produce hemoliză, se presupune că ar fi și cancerigen. Ea este un toxic de contact absorbindu-se prin piele.

CAPITOLUL VI

PROBLEME DE POLUARE

Substantele care polueaza mediul sunt acele substante din mediu care pot daunatoare omului, animalelor, plantelor sau chiar obiectelor. Cum ele afecteaza mediul depinde de substanta in sine, pe de alta parte de cantitatea acesteia.
Producatorul, cauza substantelor intr-adevar poluante si problemelor de mediu legate de acestea este omul. Conform ultimelor masuratori 30% din sub stantele poluante provin din menajele private si de la vehicule. Alte 25% din centrale, 24% din industrie.

Substantele care polueaza mediul in principal rezulta in cursul productiei si prelucrarii de materii prime, utilizarii produselor finite. Acestea ajung in mediu prin intermediul aerului, apei si al solului, unde se raspandesc sau se acumuleaza. Substantele relativ inofensive se pot amesteca, schimbandu-si proprietatile initiale, devenind deosebit de periculoase.

Inca nu s-a determinat oficial ce cantitate de substante cancerigene poluante, suporta organismul uman. Unele substante cauzeaza cancer chiar si in cantitati mici. Substanță cancerigenă este și anilina.

În ceea ce privește bazinele hidrografice în care emisiile de anilină pot cauza riscuri, statul membru respectiv trebuie să stabilească standarde de calitate a mediului (denumite în continuare "SCM"), care trebuie atinse până la 22 decembrie 2015.

Măsurile naționale de reducere a poluării necesare pentru atingerea SCM trebuie să fie incluse în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice, prevăzute în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului [10].

autoritățile competente din statele membre în cauză trebuie să stabilească, în autorizațiile emise în conformitate cu Directiva 96/61/CE a Consiliului, condiții, valori-limită de emisie sau parametri, sau măsuri tehnice echivalente privind anilina pentru a permite, până la 31 octombrie 2007, exploatarea instalațiilor în conformitate cu BAT, luând în considerare caracteristicile tehnice ale instalațiilor în cauză, localizarea lor geografică și condițiile de mediu locale.

Statele membre trebuie să realizeze o supraveghere a pieței activă și eficientă în ceea ce privește existența pe teritoriile lor a produselor de consum care conțin anilină și să notifice Comisiei prin Sistemul comunitar de informare rapidă (RAPEX), prevăzut de Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului [9]. În cazul în care acest lucru se dovedește necesar, aceste produse trebuie retrase de pe piață, deoarece nu prezintă siguranță în conformitate cu prevederile generale de obligativitate în materie de siguranță stabilite de Directiva 2001/95/CE.

– statele membre trebuie să monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a BAT în ceea ce privește anilina și să raporteze Comisiei orice noutate importantă în cadrul schimbului de informații privind BAT.

– după caz, emisiile locale de anilină în mediul acvatic și în atmosferă trebuie controlate prin reglementări naționale în vederea prevenirii/reducerii riscurilor pentru mediu.

Efectul substantelor poluante asupra organismului uman

Substantele poluante ajung in organism pe diferite cai. Acestea pot fi inhalate din aer, insa pot patrunde si prin mancare, si intr-o cantitate mica se pot absoarbe prin piele. Daca cineva inhaleaza brusc o cantitate mare de substante, poate suferi de intoxicatie acuta.

Simptome: ameteala, indispozitie, varsaturi, probleme cardiace si circulatorii, lesin, paralizia muschilor respiratori.

Mai frecvente decat cazurile acute de intoxicatie sunt leziunile produse neobservat: substantele periculoase se acumuleaza in diverse organe, astfel in creier, ficat sau in rinichi. in cazuri “mai fericite” cauzeaza siptome mai usoare ca durerea continua de cap sau indispozitia, insa pot apare si leziuni organice ireversibile.

Nu trebuie neglijat nici pericolul produs de numeroase substante poluante, care chiar in cantitati mici pot modifica structura genetica, o asemenea mutatie putand fi cancerigena.

Ce putem face impotriva substantelor care polueaza mediul?

Accidentele tragice de mediu din ultimele decenii (defrisarea padurilor, gaura de ozon) indica faptul ca protectia mediului nu este numai o problema politica, a statului ci a fiecărui cetățean în parte.

Conștientizarea acestei probleme mai are de așteptat, numai să ne gândim la gunoiul aruncat cu ocazia unei excursii în natură, la focul aprins iresponsabil. O contribuție a noastra, ca cetățeni, este să cumpărăm produse în ambalaje ecologice. Schimbarea obiceiurilor comerciale au efect și asupra producătorilor, pieței. Sarcinile protecției mediului la nivel statal au în parte un caracter tehnico-igienic (de exemplu depoluarea apelor naturale), în parte bioecologic (protecția mediului, menținerea și mărirea zonelor verzi).

CAPITOLUL VII

Concluzii

Poate cel mai potrivit pentru concluzii este de fapt redarea unui moment din experimentele făcute , dar și precizarea importanței anilinei .

Primul colorant chimic , a fost negrul de anilină, cel pe care l-a obtinut obținut , William Henry Perkin în 1856, prin oxidarea anilinei cu bicromat de potasiu.

«În 1856, pe atunci un tânăr chimist, încercam să sintetizez chinina pentru combaterea malariei ce ataca trupele noastre, falnice aparatoare ale onoarei imperiului britanic in India. După mai multe încercări am ajuns să oxidez un compus al anilinei, aliltoluidina. Am obținut rapid un splendid precipitat roșu-brun. Bineînțeles acest compus nu are nimic în comun cu chinina artificială pe care speram să o obțin, dar acest compus mi-a deschis curiozitatea de chimist, căci varsând din greșeală o mică eprubetă, am vazut ce efect a avut asupra parchetului și asupra bluzei mele: câteva pete extrem de frumoase și care nu au putut fi spălate. Fără să știu am reușit să sintetizez acest colorant textil de care industria avea atîta nevoie.

L-am numit întăi "violet de alilitoluidină", apoi "purpură de anilină", dar cum soția mea a găsit acest nume extrem de barbar, l-am numit mauveină, denumire rapid adoptată. A fost pentru noi toți începutul unei perioade încărcate de glorie și bogăție. Toate acestea pentru o descoperire întâmplătoare și brevetarea, în totală cunoștință de cauză, a primului colorant artificial utilizat în industrie în toate cantitățile.

Ceea ce, trebuie recunoscut, este departe de coloranții naturali, extrem de scumpi și greu de obținut».

Anilina este intrebuintata astazi in industrie, la fabricarea coloranti sintetici ca de ex: fucsina, violetul de metil , a acceleratorilor de vulcanizare , a unor materiale plastice si a unor medicamente.

Derivatul sau acetilat , acetilmilida , numita antifebrina are proprietati antiseptice.Fiind insa toxica , in medicina se folosesc derivatii ei netoxici ca fenetidina si fenocetina .

BIBLIOGRAFIE

Albu, C., Cosma I., Petrescu O. – Chimie, manual pentru clasa a X-a, Editura didactică și pedagogică, București, 1984

Buchman A., Lupei E., Marincescu M. – Auxiliar curricular pentru clasa a IX-a SAM, domeniul chimie industrială, elaborat în cadrul CNDIPT-MEC, București 2004

Colectiv – Standard de pregătire profesională nivel 1, Domeniul Chimie industrială, varianta revizuită, București, 2005

Colectiv – Curriculum clasa a X-a, Școala de Arte și Meserii, București, 2005

Cosma O. și col. – Manual de pregătire teoretică de bază, anul I Școala profesională, Chimie industrială, Editura Oscar Print, București, 2000

Croitoru V., Vlădescu L., Cismas R., Teodorescu M.- Chimie analitică și analize tehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1997

Dobre L., Dragomir R., și col., Pregătire de Bază în Chimie Industrială, manual de practică, Ed. Oscar Print

Fătu, S., Stroe, F., Stroe, C., Chimie, manual pentru Școala profesională, Editura ALL, Educational 2000, București, 2001

Halmanghi I., Zaharescu A.- Tehnologie chimică organică, Editura didactică și pedagogică, București, 1962

Niculescu I., Dulcă A., Rodeanu T., Vidrașcu A. – Tehnologia fabricării și prelucrării produselor chimice, Editura didactică și pedagogică, București, 1993

11. C.D. ALBU, O. PETRESCU, I. COSMA ,,CHIMIE – Manual pentru clasa a X-a”, Editura Didactica si Pedagogica, București, 1995

12. MIHAI ZAPAN ,,CHIMIE ORGANICA – EDITH BERAL” , Editura tehnica, Bucuresti 1973

ANEXA 1

Automated Aniline Point Analizor